Legea Penala Si Aplicarea Acesteia in Timp

  • Published on
    06-Apr-2018

  • View
    219

  • Download
    0

Embed Size (px)

Transcript

  • 8/2/2019 Legea Penala Si Aplicarea Acesteia in Timp

    1/12

    Schimbrile n societatea romneasc a relaiilor sociale i necesitatea direct de aprare a

    unor categorii de valori si raporturi umane determina schimbari in legislatia penala, schimbari care

    la randul lor sunt determinate de gradul infractionalitatii dintr-o anumita perioada de timp si gradul

    de constanta a relatiilor intre resortisantii statului. Legea penala are drept scop stabilitatea relatiilor

    sociale, respectarea valorilor importante pe care societatea se intemeiaza, recunoscand doar acele

    forme care asigura normala desfasurare a vietii sociale.

    Dreptul penal, prin normele sale, arata care sunt faptele periculoase pentru valorile sociale

    enumerate in art.1 c.p si sanctiunile penale aplicabile persoanelor care savarsesc astfel de fapte.

    Eficacitatea legii penale in apararea relatiilor sociale este perceptibila la momentul in care aceasta

    isi produce efectele si se raporteaza la anumite componente care ii determina limitele de aplicare in

    spatiu si timp.

    Aplicarea legii penale este determinata de evolutia fireasca a societatii care impune adaptareanormelor juridice noilor relatii sociale prin completarea, modificarea sau inlocuirea acestora cu o

    lege penala noua menita sa asigure stabilitatea autoritatii publice si a structurii sociale.

    Pentru a intelege rolul dreptului trebuie sa ne insusim notiuni privind criteriile de

    clasificare a legilor penale, normele de drept penal, modul de interpretare a legii penale si aplicarea

    acesteia in timp. In doctrina penala notiunea de lege penala poate avea doua intelesuri: intr-un sens

    larg legea penala este acel act normativ emis de Parlament, dupa o procedura speciala si care

    contine norme de drept penal (art 141 C.p).

    Intr-o acceptiune restransa, prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal

    cuprinsa in legi sau decrete ( art. 74 din Constitutie).

    A. Criteriile de clasificare a legilor penale

    O prima clasificare se face dupa rolul pe care legile penale il au in reglementarea relatiilor

    sociale. Potrivit acestui criteriu legile penale pot fi clasificate in legi penale generale si legi penale

    speciale. Partea generala a codului penal cuprinde norme cu caracter de principiu, norme care se

    aplica unui mare numar de norme penale speciale, norme curprinse in partea speciala a codului

    penal.

    Legea penala generala desemneaza codul penal in ansamblu ca lege obisnuita (ordinara)

    spre a fi deosebita de legea speciala. Importanta acestei clasificari este in a aplica principiul

    general (Specialia generalibus derogant). Cand exista concurs de legi intre legea generala si legea

    speciala problema se rezolva dupa regula: legea penala speciala deroga de la legea generala si se

    completeaza cu aceasta.

    1

  • 8/2/2019 Legea Penala Si Aplicarea Acesteia in Timp

    2/12

    In legatura cu structura lor diferita, legea penala generala cuprinde norme continand

    concepte cu valoare de principii, norme care ajuta la identificarea si aplicarea normelor penale

    speciale, acestea din urma avand character incriminatoriu.

    In raport cu durata lor de aplicare, legile penale se impart in legi cu durata nedeterminata

    (permanente), marea lor majoritate, legi cu durata prederminata (temporare) care prevad, in

    continutul lor, durata de existenta a legii sau criteriile de determinare acestei durate. Interesul

    distinctiei rezida in aceea ca legea penala temporara se aplica si dupa iesirea ei din vigoare faptelor

    savarsite cat timp legea era in vigoare (va ultraactiva).

    Un alt criteriu il reprezinta clasificarea dupa natura necesitatii care a impus adoptarea

    legilor penale, criteriu care divide legile penale in legi penale ordinare sau obisnuite, legi care sunt

    adoptate in conditii normale de evolutie a societatii si legi penale extraordinare sau exceptionale

    care sunt, de cele mai multe ori, si legi temporare adoptate in situatii de exceptie (de exempluepidemii, stare de asediu, calamitati naturale), determinate de apararea corespunzatoare a valorilor

    sociale. Interesul distinctiei consta in aceea ca legile exceptionale deroga de la legile ordinare.

    B. Normele de drept penal

    Sunt determinate de particularitatea reglementarii relatiilor de aparare sociala. Necesitatea

    cunoasterii normelor penale, a structurilor, este importanta deoarece norma penale se adreseaza pe

    de o parte cetatenilor, carora le interzice sau le pretinde o anumita conduita, iar pe de alta parte

    organelor judiciare carora partea o doua a normei le cere sa aplice sanctiunile dupa comiterea

    infractiunii.

    Normele penale generale nu au aceeasi structura a normelor speciale, de incriminare,

    acestea, normele generale, continand percepte cu valoare de principii nu se deosebesc prin

    structural or de alte norme de drept, din aceasta cauza se aplica numai prin raportate la normele

    speciale, fata de care sunt norme calauzitoare ajutand la identificarea si aplicarea normelor penale

    speciale sau incriminatorii.

    Sub raportul structurii sale, norma penala speciala (incriminatoare) cuprinde pe de o parte

    descrierea faptelor periculoase si conduita interzisa, iar pe de alta parte sanctionarea acestora in

    cazul nerespectarii interzicerii.

    Cu privire la structura normei speciale nu exista unanimitate, parerile fiind diferite. Intr-o

    opinie, norma speciala prin care o fapta este considerate infractiune ar avea o structura trihotomica:

    ipoteza, dispozitia si sanctiunea. In aceasta opinie, ipoteza descrie in ce imprejurari o fapta este

    considerata infractiune, si ce fel de infractiune este. Dispozitia consta in interzicerea unei actiuni

    2

  • 8/2/2019 Legea Penala Si Aplicarea Acesteia in Timp

    3/12

    sau inactiuni si ea se deduce din ipoteza. Sanctiunea consta in pedeapsa aplicabila ca urmare a

    nerespectarii ipotezei si a dispozitiei.

    Intr-o alta opinie, norma penala speciala cuprinde numai doua elemente: dispozitia si

    sanctiunea. Aceste doua elemente sunt necesare si suficiente: dispozitia pentru a disciplina

    conduita indivizilor (destinatarilor legilor) si sanctiunea pentru a disciplina reactia fata de

    incalcarea dispozitiei.

    C. Categorii de norme penale

    Clasificarea normelor penale este determinata la fel ca si in cazul legilor penale de

    particularitatea pe care fiecare categorie o prezinta. Dupa criteriul continutului si a sferei lor de

    incidenta putem clasifica normele penale potrivit a doua categorii:a) Norme penale generale: sunt norme care prevad conditiile in care se nasc, se modifica

    ori se sting raporturile juridice penale norme din partea generala a C.p, normele din legea nr.

    546/2002 privind

    b) Norme penale speciale: sunt acele norme care prevad conditiile in care o fapta de

    pericol social este considerate infractiune si pedeapsa care se aplica.

    Potrivit celui de al doilea criteriu al cuprinderii dispozitiei si sanctiunii in cadrul aceleeasi

    norme se face distinctia intre norme penale unitare care cuprind in continutul lor atat ipoteza si

    dispozitia, cat si sanctiunea (norme complete) si norme penale divizate (norme incomplete) in

    sensul in care fie ipoteza, fie sanctiunea se regasesc in cadrul unei alte norme penale.

    Normele penale divizate se impart la randul lor in:

    - norme penale de incriminare cadru sau norme in alb

    - norme penale de trimitere si de referire

    Normele de incriminare cadru sau normele in alb sunt norme care cuprind in continutul

    lor incriminarea unei anumite fapte, si o sanctiune corespunzatoare acestei incriminari, descrierea

    amanuntita a faptelor interzise se face ulterior prin alte acte normative, exemplu art. 281 C.p

    (exercitarea fara drept a unei profesii). Normele in alb prezinta avantajul ca va acoperi situatiile de

    vid legislativ, dar dezavantajele multiple impugn renuntarea la folosirea lor.

    Normele de trimitere si de referire sunt acele norme care se completeaza cu dispozitia sau

    sanctiunea ce le lipsesc si anume, in functie de natura legaturii intre norma ce se completeaza si

    norma complinitoare, distingem intre norme de trimitere si norme de referire. Normele de trimitere

    sunt norme incomplete care imprumuta dispozitia ori sanctiunea de la o alta norma penala si

    devine independenta de norma complinitoare, orice modificare in norma de la care s-a imprumutat

    3

  • 8/2/2019 Legea Penala Si Aplicarea Acesteia in Timp

    4/12

    nu afecteaza continutul normei de trimitere care ramane completa cu elementele imprumutate asa

    cum se aflau la momentul elaborarii sale.

    Normele de referire spre deosebire de normele de trimitere isi suborboneaza continutul lor

    normelor complinitoare, iar modificarile normelor complinitoare sunt obligatorii, aducand

    modificarile corespunzatoare in continutul normei de referire.

    Interpretarea legii penale

    a)Reguli de interpretare:

    - interpretarea oficiala care la randul ei poate fi de doua feluri: interpretarea autentica

    sau Interpretarea legii penale este o operatie logico-rationala ce se efectueaza cu

    ocazia aplicarii normelor de drept si are drept scop aflarea vointei legiuitorului

    exprimata in acea norma.legala si interpretarea cazuala realizata de judecator sauprocuror fiind caracteristica fiecarui caz in parte;

    - interpretarea neoficiala realizata de catre oamenii de stiinta si este transpusa in tratate,

    articole, monografii, etc.

    Interpretarea oficiala este obligatorie, iar cea neoficiala nu are forta obligatorie.

    Interpretarea oficiala autentica la randul ei poate fi de doua feluri: contextuala, in acest caz

    interpretarea se face de legiuitor in cuprinsul aceleeasi legi;

    - posterioara prin adoptarea unei legi imperative care face corp comun cu legea

    interpretata si care va retroactiva efectele ei producandu-se de la intrarea in vigoare a

    legii pe care o interpreteaza.

    b) Metode de interpretare a legii penale

    Aplicarea legii penale in timp

    1.Cadrul general care guverneaza aplicarea in timp a legi penale

    Principiile care guverneaza aplicarea legii penale in timp sunt menite sa rezolve multiplele

    probleme pe care le ridica in practica judiciara, determinarea si aplicarea legii penale in timp.

    Deoarece normele penale nu au o aplicabilitate vesnica, fiind supuse unor modificari datorate

    schimbarilor care au loc in societate se impune determinarea limitelor de aplicare ale fiecarei legi,

    si precizarea legii aplicabile fiecarei infractiuni. Identificarea limitelor temporale ale aplicari legii

    penale cand infractiunea s-a savarsit si se judeca sub imperiul aceleeasi legi nu pune probleme in

    practica judiciara, situatia devenind neclara in momentul in care intervin o serie de situatii

    prevazute de C.p cum ar fi: art.13 C.p dupa savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a

    cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale; art.11 C.p fapta la data cand a fost savarsita nu

    era pravazuta ca infractiune, dar o lege ulterioara o incrimineaza; art. 14 C.p dupa ramanerea

    4

  • 8/2/2019 Legea Penala Si Aplicarea Acesteia in Timp

    5/12

    definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei a intervenit o lege

    care prevede o pedeapsa mai usoara.

    Pentru solutionarea si aplicarea uniforma a legii penale in C.p (art. 10-16) au fost adoptate

    norme speciale cu valoare de principii care dau raspuns problemelor ivite, in practica, cu privire la

    aplicarea legii penale in raport cu timpul savarsirii infractiunii si cu momentul tragerii la

    raspundere penala a celor care au savarsit infractiuni.

    Principiul care sta la baza si domina intreaga materie privind aplicarea legii penale in timp

    este principiul activitatii consacrat in legislatia noastra penala prin art.10 C.p, principiul care este

    sustinut de art.15.alin.2 din Constitutie care prevede ca legea dispune numai pentru viitor,cu

    exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile. Conform acestui principiu rezulta ca

    legea penala nu se aplica faptelor care la data savarsiri lor nu erau prevazute ca infractiuni, legea

    nu va retroactiva, dar nici faptelor savarsite dupa iesirea ei din vigoare, legea nu va ultraactiva,delimitarea granitelor temporale de aplicare a unei legi penale realizandu~se in functie

    de,momentul de intrare in vigoare a legii si respective momentuliesiri din vigoare al

    acesteia.Ratiunea cere ca o lege sa fie mai inainte cunoscuta si apoi aplicata.```

    Conform art 10 C.p care prevede ca ,, legea penala se aplica infractiunilor savarsita in

    timpulcat ea se afla in vigoare, se aduce la cunostinta cetatenilor sarcina cunoasterii legilor care

    sunt obligatorii pentru toate persoanele aflate pe teritoriul tarii, dand posibilitatea acestora de a

    prevedea urmarile faptelor lor. Deoarece normele penale sunt norme imperative, obligatia

    locuitorilor de a cunoaste legea aplicabila rezulta din art.51 alin4 Cp. care prevede ca

    necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei. Dupa

    publicarea legilor statul se afla in posesia unei prezumtii legale, prezumtie materializata in adagiul

    latin``nemo consentur ignorare legem``si care spune ca nimeni nu poate invoca necunoasterea

    legii, locuitori tarii fiind obligate sa cunoasca legea, fiecare persoana avand posibilitatea de a

    discerne caracterul socialmente periculos al unei fapte. Deasemenea statul nu se multumeste sa

    presume cunoasterea legilor, ci pentru asigurarea cunoasterii lor efective de catre toate persoanele

    aflate pe teritoriul sau, desfasoara o activitate de popularizare si explicare a acestora care este si

    legiferata.

    Un alt criteriu foarte important in functie de care se stabileste legea aplicabila este

    determinarea momentului savarsirii infractiunii prin care se intelege savarsirea oricareia dintre

    faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentative, precum si

    participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice (art. 241 Cp).

    Deoarece infractiunile materiale sau formale se consuma la momente diferite, stabilirea

    momentului savarsirii infractiunii ne arata legea care era in vigoare la momentul comiterii faptei si

    limitele ei de actiune. Infractiunile materiale (de rezultat) devin complete in momentul producerii

    5

  • 8/2/2019 Legea Penala Si Aplicarea Acesteia in Timp

    6/12

    rezultatului prevazut in norma de incriminare, altfel exista numai tentativa (ex: omorul, rezultatul

    se produce cand persoana a incetat din viata). In cazul infractiunilor formale, epuizarea se produce

    in momentul savarsirii actiunii infractionale (ex: la injurie, epuizarea se produce in momentul

    rostirii cuvintelor injurioase). Deasemenea, infractiunile continuate, continue si de obicei se

    consuma la momente diferite, respectiv cele continuate se compun din doua sau mai multe actiuni

    sau inactiuni repetate la intervale de timp diferite si se consuma dupa epuizarea ultimului act

    infractional, acestea fiindu-i caracteristice unitatea de subiect activ, pluralitatea actelor de

    executare si unitatea de rezolutie. In cazul infractiunilor continue, infractiunea incepe la momentul

    debutului actiunii-inactiunii si se consuma in momentul incetarii ultimului act, iar cele de obicei se

    realizeaza cand a avut loc actiunea care arata practica incriminata.

    Legea care se va aplica infra...

Recommended

View more >