licenţă 2010 GATA

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

BRAŞOV

LUCRARE DE LICENŢĂ

Absolvent:

Conducător ştiinţific:

Lector univ. dr. PUŞCAŞU ION

BRAŞOV

2010

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE BRAŞOV

SPECIALIZAREA: FINANŢE ŞI BĂNCI

Contabilitatea fluxurilor de

trezorerie la entităţile economice

Absolvent:

Conducător ştiinţific:

Lector univ. dr. PUŞCAŞU ION

BRAŞOV

2010


C U P R I N S

I N T R O D U C E R E..........................................................................................................................1

1. CONŢINUTUL ŞI CRITERIILE DE RECUNOAŞTERE ŞI EVALUARE A ACTIVELOR ŞI

PASIVELOR DE TREZORERIE.........................................................................................................2

1. 1 CONŢINUTUL TREZORERIEI................................................................................................................2

1. 1. 1 Situaţia fluxurilor de trezorerie..................................................................................................................2

1. 1. 2 Activităţi de exploatare...............................................................................................................................2

1. 1. 3 Activităţi de investiţie.................................................................................................................................2

1. 1. 4 Activităţi de finanţare.................................................................................................................................2

1. 1. 5 Fluxuri de trezorerie în valută....................................................................................................................2

1. 2 NOŢIUNEA DE ACTIVE LICHIDE.........................................................................................................3

1. 2. 1 Trezoreria netă............................................................................................................................................3

1. 2. 2 Trezoreria potenţială...................................................................................................................................3

1.3 FLUXURILE TREZORERIEI..................................................................................................................3

1. 3. 1 Fluxuri de intrare........................................................................................................................................3

1. 3. 2 Fluxuri de ieşire..........................................................................................................................................3

1.4 CASH-FLOW-UL(FLUXUL DE TREZORERIE).......................................................................................3

1. 4. 1 Conceptul de cash-flow..............................................................................................................................3

1. 4. 2 Conţinutul şi utilitatea cash-flow-ului .......................................................................................................3

2. CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR PE TERMEN SCURT.................................................4

2. 1 CONTABILITATEA ACȚIUNILOR DEȚINUTE LA ENTITĂȚILE AFILIATE..............................4

2. 1. 1 . Contabilitatea obligaţiunilor emise şi răscumparate................................................................................4

2. 1. 2 . Contabilitatea obligaţiunilor ........................................................................................................4

2. 2 CONTABILITATEA ALTOR INVESTIȚII PE TERMEN SCURT ȘI A CREANȚELOR

ASIMILATE............................................................................................................................................................5

2. 2. 1 Contabilitatea vărsamintelor de efectuat pentru investiţii pe termen scurt................................................5

2. 2. 2 Contabilitatea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie.......................................5

3. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU/FĂRĂ NUMERAR A ACREDITIVELOR ŞI

AVANSURILOR DE TREZORERIE..................................................................................................6

3. 1 CONTABILITATEA DECONTĂRILOR FĂRĂ NUMERAR...............................................................6

3. 1. 1 Contabilitatea valorilor de încasat..............................................................................................................6

3. 1. 2 Contabilitatea încasărilor și plăților prin conturile deschise la bănci.........................................................6

3. 1. 3 Contabilitatea dobânzilor aferente disponibilităţilor şi creditivelor acordate de bănci în conturile curente

...............................................................................................................................................................................6


3. 2 CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎN NUMERAR......................................................................6

3. 2. 1 Contabilitatea decontărilor în numerar în lei..............................................................................................6

3. 2. 2 Contabilitatea decontărilor în numerar, în valută.......................................................................................7

4. DESCRIEREA SOCIETĂȚII COMERCIALE. STUDIU DE CAZ LA S.C. ZORBA

COMPANY S.R.L...................................................................................................................................8

4. 1 DESCRIEREA SOCIETĂȚII.....................................................................................................................8

4. 1. 1 Structura organizatorică..............................................................................................................................8

4. 1. 2 Descrierea afacerii......................................................................................................................................8

4. 1. 3 Contabilitatea aplicată................................................................................................................................8

5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI.......................................................................................................10

B I B L I O G R A F I E.......................................................................................................................12

A N E X E...........................................................................................................................................13


I N T R O D U C E R E

Tot mai multe ţări îşi adaptează legislaţia din domeniul economico-financiar la

metodologia reglementată de Standardele Internaţionale de Contabilitate. Începând cu

situaţiile financiare ale anului 2000, elaborate de către unităţile economice din România, se va

face armonizarea cu situaţiile financiare prevăzute de Directiva a IV-a a Comunităţii

Economice Europene şi cu cele prevăzute de Standardele Internaţionale de Contabilitate. În

aceste condiţii, se creează posibilitatea realizării unei comparaţii între informaţia oferită de

tabloul de flux din ţara noastră şi informaţia oferită de tablourile întocmite în alte ţări.

Într-o economie de piaţă, întreprinderea trebuie privită ca un sistem care există şi funcţionează

prin relaţiile sale cu terţii (investitori, creditori, buget, furnizori etc.), relaţii ce se

concretizează prin fluxuri patrimoniale. De măsura în care aceste fluxuri îmbracă forma

lichidităţilor sunt interesaţi atât terţii (pentru recuperarea sumelor investite şi obţinerea unui

câştig sau pentru recuperarea unor creanţe), cât şi conducerea unităţii, pentru că numai astfel

sistemul poate funcţiona.

Instrumentul cel mai adecvat de informare cu privire la capacitatea întreprinderii de a

genera numerar sau echivalente de numerar este tabloul fluxurilor de trezorerie sau situaţia

fluxurilor de numerar, cum este numită în IAS 1 , sau situaţia fluxurilor de trezorerie,

denumire preluată din Reglementările de armonizare a contabilităţii cu Directiva a IV-a a

CEE. .

Indicatorul fluxul de trezorerie cuprinde elemente generate de toate tipurile de

activitate ale unei firme, avand deci un caracter global în raport cu excedentul brut de

exploatare. El asigură legatura dintre analiza rezultatelor economice şi analiza fluxurilor

financiare.

Practica acestui tablou îsi are originea în SUA, unde a fost reglementat, în noiembrie

1987, prin norma SFAS 95 (Statement of Financial Accounting Standard) şi prin care se

recomandă societăţilor comerciale publicarea unui tablou al fluxurilor

de trezorerie (Statement of Cash Flows). Elaborarea modelului de echilibru al fluxurilor

de trezorerie poate fi considerată un indicator cheie al gestiunii pe termen scurt sau pe termen

lung.

Echilibrul propriu de trezorerie este o problemă vitală pentru orice întreprindere.

Prin trezorerie întreprinderea poate să controleze echilibrul dintre finanţarea internă şi cea

externă şi pe această cale să-şi asigure perenitatea, poate să justifice raţional opţiuni de

gestiune şi analiză în fundamentarea strategiei de utilizare a resurselor, poate să controleze pe

1


termen scurt măsura solvabilităţii, iar pe termen lung măsura necesarului de finanţare.

Importanţa trezoreriei ca model de echilibru – în valoare absolută şi relativă – constă

în accea că evoluţia sa controlată poate să caracterizeze cu certitudine evoluţia întreprinderii

(ca entitate de control): stare bună de sănătate, prevenţia şi tratarea adecvată a riscurilor de

vulnerabilitate şi faliment.

Ca model de echilibru structural dinamic, spre deosebire de alte modele, trezoreria are

un plus de obiectivitate. Comparativ cu concepţia bazată pe fond de rulment, concepţia

întemeiată pe fluxuri de trezorerie este sub sancţiunea directă a mecanismelor de piaţă liberă

şiconcurenţă.

Spre deosebire de fondul de rulment trezoreria este un indicator privilegiat în raport cu

normele practicii internaţionale, a cărui măsură nu este afectată nici de alegerile metodelor

contabile, nici de estimările înregistrate la închiderea conturilor anuale.

Fluxul de trezorerie are ca dezavantaj faptul că este afectat de impactul politicilor de

amortizare şi provizioane, prin intermediul implicaţiilor fiscale ale acestora. Dacă bilanţul

contabil prezintă starea financiară a întreprinderii la un moment dat, iar contul de profit şi

pierdere reflectă tranzacţiile efectuate pe parcursul unui exerciţiu financiar (cele care dau

naştere la venituri şi cheltuieli), tabloul fluxurilor de trezorerie şi-a impus prezenţa prin

necesitatea informaţiilor cu privire la modul de obţinere şi de utilizare a lichidităţilor şi

echivalentelor acestora.

2


1. CONŢINUTUL ŞI CRITERIILE DE RECUNOAŞTERE ŞI EVALUARE A

ACTIVELOR ŞI PASIVELOR DE TREZORERIE

1. 1 CONŢINUTUL TREZORERIEI

Noţiunea de trezorerie poate fi inţeleasă in termen de flux, corepunzător incasărilor

şi plăţilor intr-o perioadă sau in termeni de stoc, reprezentând şituaţia de trezorerie la un

moment dat.

IAS 71 tratează contabilitatea şi cerinţele de prezentare aferente fluxurilor de numerar.

Informaţiile referitoare la fluxurilor de numerar aferente unei activităţi sunt utile deoarece

constituie pentru utilizatorii şituaţilor financiare ale entităţii o bază de evaluare a capacităţii

entităţii de a genera numeral şi echivalente de numerar, precum şi a utilităţii acestor fluxuri.

Utilizatorii doresc să cunoască amănunte de capacitatea entitaţii de e genera fluxuri de

numerar, despre durata acestor fluxuri şi, de putea astfel lua decizii economice privind

entitatea in cauză.

În 1992, Comitetul Internaţional pentru Standarde Contabile (IASC) publică norma

internaţională IAS 7 „Tablourile fluxurilor de trezorerie” prin care se creează un cadru de

referinţă pentru ţările care reglementează întocmirea acestui tip de tablou axat pe variaţia

trezoreriei.

IAS 7 defineşte fluxurile de trezorerie drept intrări sau ieşiri de numerar şi echivalente

de numerar. El stipulează că obiectivul acestora „este de a furniza informaţii despre poziţia

financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile

unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice“.

IAS 7 consideră că situatia fluxurilor de trezorerie oferă informaţii utile pentru

evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar, precum şi a necesităţilor

întreprinderii de a utiliza fluxurile de numerar, respectiv a momentului şi siguranţei generării

lor. Utilizatorii situaţiilor financiare ale unei entităti sunt interesaţi de modul în care entitatea

generează şi foloseşte trezoreria şi echivalentele de trezorerie. Acest lucru se întâlneşte

indiferent de natura activităţii desfăşurate. Entităţile au nevoie de numerar pentru a-şi

1 Organismul internaţional de normalizare IAS 7 Fluxuri de numerar

3


desfăşura activităţile, de a-şi plăti obligaţiile şi pentru a asigura rentabilitatea investitorilor. În

consecinţă, IAS 7 cere tuturor entităţilor sa prezinte o situaţie a fluxurilor de trezorerie.

O entitate va întocmi o situaţie a fluxurilor de trezorerie şi o va prezenta ca parte

integrantă a situaţiilor sale financiare, pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate

situaţiile financiare.2

În România, conform prevederilor legale 3 situaţia fluxurilor de trezorerie sunt

considerate o componentă a situaţiilor financiare anuale în conformitate cu prevederile

Ordinului Ministerului Finanţelor Publice Nr. 3055 din 2009pentru Aprobarea

Reglementărilor contabile comforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice

Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate [5, par. 3.2.]. Tabloul fluxurilor de

trezorerie poate fi adaptat la prezentarea de date previzionale şi poate fi integrat unui demers

de control bugetar standardizat asupra costurilor şi resurselor. El permite analiza retrospectivă

sau previzională a dinamicii financiare a întreprinderii.

Tabloul fluxurilor de trezorerie furnizează o informaţie istorică – compatibilă şi

comparabilă – asupra fluxurilor monetare – ceea ce constituie o preţioasă bază de

fundamentare a previziunii fluxurilor de trezorerie viitoare – făcând posibilă estimarea

coerentă a creaţiei de valoare la care participă întreprinderea.

De exemplu:

Dacă o entitate desfaşoară o activitate profitabilă, dar nu este capabilă să să

genereze numerar, probabil datorită unui nivel ridicat al creanţelor comerciale care sunz

achitate dupa o perioadă lungă de timp, in acest caz este posibil ca societatea sa dea faliment;

Acei utilizatori care sunt şi acţionari sau potenţiali investitori vor fi interesaţi

să cunoască dacă societatea va fi capabilă să le asigure orentabilitate a investitiei lor.

Situaţia fluxurilor de numerar ii ajută, de asemenea, pe utilizatori la efectuarea unor

comparaţii intre societăţi diferite deoarece aceasta elimină efectele utilizării de tratamente

contabile diferite pentru aceleaşi tranzacţii sau evenimente.

Situaţia fluxurilor de numerar este parte componentă a şituatiilor fianciare şi trebuie

intocmită in fiecare perioadă pentru care sunt prezentate şituaţiile financiare.

2 Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară în România,pag 201 Editura Contaplus 20073 Ordinul MFP nr 3055 din 29 octombrie 2009 privind aprobarea Reglementările contabile conforme cu directivele europene.

4


1.1.1 Situaţia fluxurilor de trezorerie

În cadrul situaţiei fluxurilor de trezorerie, potrivit abordării funcţionale a activităţilor

întreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii:

fluxuri provenite din activităţile de exploatare (operaţionale);

fluxuri provenite din activităţi de investiţii;

fluxuri provenite din activităţi de finanţare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activităţi este utilă pentru:

corelarea profitului/pierderii cu numerarul; separarea activităţilor care implică numerar de

cele care nu implică numerar; evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini obligaţiile

de plăţi cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare (cash-flow

strategic)4. Utilitatea analizei este dată de faptul că variaţia globală a trezoreriei este reliefată

prin soldul de trezorerie, rezultat din gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) şi

prin cel rezultat din operaţiunile de capital care privesc investiţiile şi finanţările. Atunci când

fluxurile reale şi cele monetare nu coincid, cum de fapt se şi întâmplă, trezoreria se asigură

prin decalaje de plăţi asociate acestor fluxuri. 5

Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei

utilizări de lichidităţi.

Obiectivul acestui standard este acela de a impune furnizarea de informatii cu privire

la istoricul miscarilor de numerar şi de echivalent de numerar ale unei entitati, prin

intermediul şituatiei fluxurilor de trezorerie, clasificand fluxurile de trezorerie din timpul

perioadei in fluxuri din activitati de exploatare, investitie şi financiare.

Fluxurile de trezorerie sunt intrarile sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar.

Numerarul cuprinde disponibilitatile banesti şi depozitele la vedere. Echivalentele de

numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor

convertibile in sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de

schimbare a valorii.

Informaţiile referitoare la fluxurile de trezorerie ale unei entitati sunt utile utilizatorilor

de şituatii financiare, punandu-le la dispozitie o baza pentru evaluarea capacitatii entitatii de a

genera numerar şi echivalent de numerar, şi a nevoilor sale de a utiliza acele fluxuri de

trezorerie. Deciziile economice luate de catre utilizatori impun o evaluare a capacitatii unei

4 Gheorghiu Alexandru, - Analiza economico–financiara la nivelul microeconomic, Ed. Economica 20045 Stanciu Ion – Finante , pag 43 Ed. Economica 1997

5


entitati de a genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a momentului şi a

siguranţei concretizarii acestora.

Situaţia fluxurilor de trezorerie va prezenta fluxurile de trezorerie din cursul perioadei,

clasificate in activitati de exploatare, investitie şi finantare.

1.1.2 Activităţi de exploatare

Valoarea fluxurilor de numerar ce provin din activităţi de exploatare este un indicator

cheie al măsurii în care activităţile întreprinderii au generat suficient flux de numerar pentru a

rambursa împrumuturile, a menţine capacitatea de funcţionare (producţie) a întreprinderii, a

plăti dividende şi a face noi investiţii, fără a recurge la surse externe de finanţare. Informaţiile

cu privire la componentele specifice ale istoricului fluxurilor de numerar din exploatare,

împreună cu alte informaţii, sunt folositoare în prognozarea viitoarelor fluxuri de numerar din

exploatare. 6

Fluxurile de numerar provenite din activităţi de exploatare sunt derivate, în primul

rând, din principalele activităţi producătoare de venit ale întreprinderii. Prin urmare, ele

rezultă, în general, din tranzacţiile şi alte evenimente care intră în determinarea profitului net

sau a pierderii nete. Exemple de fluxuri de numerar provenite din activităţi de exploatare sunt:

a) încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;

b) încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;

c) plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii;

d) plăţile în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor;

e) încasările şi plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi daune,

anuităţi şi alte beneficii generate de poliţele de asigurare;

f) plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepţia cazului în care ele

pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţie şi finanţare;

g) încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate în scopuri de

plasament sau tranzacţionare.

Anumite tranzacţii, cum ar fi vânzarea unei instalaţii de producţie, pot da naştere unui

câştig sau unei pierderi, care este inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete. Cu

6 Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară în România, pag 86, Editura Contaplus 2007

6


toate acestea, fluxurile de numerar aferente acestor tranzacţii sunt fluxuri de numerar

provenite din activităţi de investiţie.

O întreprindere poate deţine valori mobiliare şi titluri de credit pentru scopuri de

tranzacţionare sau plasament, caz în care sunt similare stocurilor de mărfuri achiziţionate

special pentru a fi revândute. Prin urmare, fluxurile de numerar generate de cumpărarea şi

vânzarea titlurilor de tranzacţionare şi plasament sunt clasificate drept activităţi de exploatare.

În mod similar, avansurile în numerar şi creditele acordate de instituţiile financiare sunt, de

obicei, clasificate drept activităţi de exploatare, din moment ce se referă la principala

activitate producătoare de venit a respectivei întreprinderi.

Având în vedere importanţa fluxurilor de numerar din activitatea de exploatare, cu cât

nivelul acestora este mai mare, cu atât capacitatea companiei de a genera rezultate sustenabile

este mai mare. Pentru a-şi majora fluxul de numerar din exploatare, companiile pot clasifica o

cheltuială din exploatare ca fiind un element de investiţii sau finanţare. În mod similar, o

încasare din investiţii sau finanţare poate fi clasificată ca un element de exploatare. Astfel de

acţiuni nu vor afecta totalul modificărilor fluxurilor de numerar.7

Activităţile de exploatare sunt principalele activitati producatoare de venit ale

entitatilor, precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investitie sau finantare. Fluxurile

de trezorerie provenite din activităţi de exploatare sunt derivate in primul rand din principalele

activităţi producătoare de venit ale entităţii. De aceea ele rezultă in general din tranzacţiile şi

alte evenimente care intra in determinarea profitului sau pierderii.

Valoarea fluxurilor de trezorerie ce provin din activitati de exploatare este un indicator

cheie al măsurii in care activitatile entităţii au generat suficiente fluxuri de trezorerie pentru a

rambursa imprumuturile, a mentine capacitatea de functionare a entitatii, a plati dividende şi

a face noi investitii, fara a recurge la surse externe de finantare.

O entitate va raporta fluxurile de trezorerie din activitati de exploatare folosind una din

cele doua metode:

- metoda directa, prin care sunt prezentate clasele principale de plati şi incasari brute

in numerar; sau

- metoda indirecta, prin care profitul sau pierderea este ajustat (a) cu efectele

tranzactiilor ce nu au natura monetara, amanarile sau angajamentele de plati sau incasari in

numerar, din exploatare trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu

fluxurile de investitii sau finantari.

7 Răileanu Vasile, Manea Cristina Lidia, Răpceanu Cristian – Contabilitate creativă – suport de curs – Bucureşti 2007

7


Ambele metode vor furniza aceleaşi cifre, dar metoda directă este preferată de IAS 7

deoarece furnizează mai multe informaţii despre entitate. Totuşi, această metodă este rar

utilizată în practică, deoarece aplicarea ei este mai dificilă şi solicită mai mult timp.

Fluxurile de trezorerie relative la activităţile de exploatare (metoda directă):

(+) Încasări de la clienţi

(+) Încasări care provin din redevenţe, onorarii şi alte venituri

(-) Plăţi în favoarea furnizorilor

(-) Plăţi în favoarea şi în numele personalului

(-) Dobânzi şi dividende plătite (aceste fluxuri ar putea fi incluse, de asemenea, în categoria

fluxurilor de finanţare)

(-) Plăţi TVA

(+) Alte încasări generate de exploatare

(-) Alte plăţi generate de exploatare

(-) Plăţi privind impozitul asupra beneficiilor (aceste fluxuri ar putea fi repartizate îintre

activităţile de exploatare, cele de investiţii şi cele de finanţare)

= Fluxul net de trezorerie din activităţi de exploatare 8

Metoda directă conduce la prezentarea fluxurilor de trezorerie din activitatea de

exploatare prin detalierea intrărilor şi ieşirilor de trezorerie pe o serie de elemente. Aceste

elemente sunt:

Încasări clienţi = Venituri din vânzări - Creşterea creanţelor clienţi + Descreşterea

creanţelor clienţi;

Alte încasări din activitatea curentă = Alte venituri + Creşterea veniturilor înregistrate în

avans - Descreşterea veniturilor înregistrate în avans - Venituri de la filialele consolidate

prin punerea în echivalenţă;

Plăţi către furnizori = Cheltuieli cu stocurile, lucrările şi serviciile cumpărate + Creşterea

de stocuri - Descreşterea stocurilor + Descreşterea datoriilor faţă de furnizori - Creşterea

datoriilor faţă de furnizori;

8 Liliana Feleagă (Malciu), Niculae Feleagă – Contabilitate financiară, o abordare europeană şi internaţională, vol. I,pag 55, Ed. Infomega Bucureşti 2005

8


Plăţi către salariaţi, asigurări şi protecţie socială = Cheltuieli cu salariile, asigurările şi

protecţia socială + Descreşterea datoriilor salariale şi sociale - Creşterea datoriilor

salariale şi sociale;

Plăţi de dobânzi = Cheltuieli cu dobânzile - Creşterea datoriilor din dobânzi +

Descreşterea datoriilor din dobânzi;

Alte plăţi din activitatea de exploatare = Alte cheltuieli + Creşterea cheltuielilor

înregistrate în avans - Descreşterea cheltuielilor înregistrate în avans- Pierderi de la

filialele consolidate prin punerea în echivalenţă;

Plăţi de impozit pe profit = Cheltuieli cu impozitul pe profit + Descreşterea datoriilor din

impozitul pe profit - Creşterea datoriilor din impozitul pe profit.

Fluxurile de trezorerie relative la activităţile de exploatare( metoda indirectă):

„(+/-) Rezultatul înaintea impozitării

+ Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele

(-) Venituri din amortizări şi provizioane

(+/-) Rezultatul din cesiunea imobilizărilor

(+/-) Rezultatul din cesiunea titlurilor de plasament

(+) Cheltuieli cu dobânzile

(-) Venituri din dobânzi şi dividende

=(+/-) Rezultatul din exploatare înaintea variaţiei necesarului în fond de rulment

(+/-) Variaţia stocurilor

(+/-) Variaţia conturilor de clienţi şi a altor creanţe din exploatare

(+/-) Variaţia cheltuielilor în avans

(+/-) Variaţia conturilor de furnizori şi a altor datorii de exploatare

(+/-) Variaţia veniturilor în avans(din exploatare)

9

Eliminarea veniturilor şi cheltuielilor fără incidenţă asupra trezoreriei

Eliminarea veniturilor şi cheltuielilor nelegate de exploatare

Alte prelucrări care presupun informaţii de tip îincasări şi plăţi


(-) Dobânzi şi dividende plătite (ar putea fi incluse în categoria activităţilor de finanţare)

(-) Plăţi privind impozitele asupra beneficiilor

= Fluxul net de trezorerie relativ la activităţile de exploatare "9

Înţelegerea metodei economice indirecte presupune următoarele explicaţii

suplimentare:

cheltuielile eliminate vor fi luate cu semnul "+", veniturile eliminate cu semnul "-",

deoarece la calculul rezultatului acestea au fost luate cu semnul minus, respectiv cu

semnul plus;

rezultatul din cesiune este un venit net sau o cheltuială netă, urmărind linia expusă mai

sus;

în cazul variaţiei necesarului de fond de rulment, soluţionamentul va fi:

- în cazul unui element de activ, acesta are o influenţă negativă asupra

trezoreriei;

- o micşorare are o influenţă pozitivă;

- în cazul unui element de pasiv, judecăţile sunt total opuse.10

Indiferent de metoda folosită rezultatul trebuie să fie acelaşi, "ceea ce diferă fiind

modalitatea de analiză a fluxurilor de numerar implicate în activitatea de exploatare a

întreprinderii. Pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exerciţiului, sunt operate ajustări

în scopul determinării fluxului de numerar echivalent al acestuia. Practicarea unei contabilităţi

de angajamente, precum şi luarea în calculul profitului a unor elemente de venituri şi

cheltuieli nemonetare adâncesc diferenţa dintre mărimea rezultatului realizat şi cea a

numerarului din trezoreria societăţii comerciale."11

Deşi pare mai dificil de aplicat, metoda indirectă câştigă teren în faţa celei directe,

poate şi datorită faptului că are o logică de calcul mai apropiată de forma raportărilor

contabile. În acest sens au fost dezvoltate formule mai simplificate de calcul, ce pot fi aplicate

mai ales atunci când structura bilanţului şi contului de profit şi pierdere nu este foarte

dezvoltată. Astfel marimea fluxurilor de numerar din activităţi de exploatare, întalnite în

literatura de specialitate şi cu titulatura de cash flow operaţional, este aproximată prin

formula :

9 Liliana Feleagă (Malciu), Niculae Feleagă – Contabilitate financiară, o abordare europeană şi internaţională, vol. I,pag 98, Ed. Infomega Bucureşti 2005 10 N. Feleagă – Sisteme contabile comparate,pag 45, Ed. Economică, 200011 Dragotă V., Obreja L., Ciobanu A., Dragotă M. – Management financiar, vol.I, pag 157, Ed. Economică 2003

10


∆NFR = variaţia necesarului de fond de rulment

Am = cheltuieli cu amortizarea

PN = rezultatul exerciţiului (din calculul căruia a fost eliminat rezultatul vânzării

activelor imobilizate, calculat ca diferenţă între preţul de vânzare şi valoarea lor netă

contabilă).

1. 1. 3 Activităţi de investiţie

Activităţile de investiţii constau în achiziţionarea şi cedarea de active

imobilizate pe termen lung, precum şi de alte investiţii, care nu sunt

incluse în echivalentele de numerar. Prezentarea separată a acestora este importantă

deoarece fluxurile de numerar reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obţinerii de

resurse menite a genera viitoare venituri şi fluxuri de numerar.

Exemple de fluxuri de numerar provenite din activităţi de investiţie sunt:

a) plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale, necorporale şi alte

active imobilizate. Aceste plăţi le includ şi pe acelea care se refera la costurile de

dezvoltare capitalizate şi la construcţia, în regie proprie, a imobilizărilor corporale;

b) încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, active necorporale şi alte

active imobilizate;

c) plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie

ale altor întreprinderi şi de interese în asocierile în participaţie (altele decât plăţile

pentru aceste instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în

scopuri de plasament şi de tranzacţionare);

d) încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie

ale altor întreprinderi, şi interese în asocierile în participare (altele decât încasările

pentru acele instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate iui

scopuri de plasament şi de tranzacţionare);

e) avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi (altele decât avansurile

şi împrumuturile efectuate de o instituţie financiară);

f) încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte

părţi (altele decât avansurile şi împrumuturile unei instituţii financiare);

11

Cfop = PN – Rezultat financiar + Am - ∆NFR


g) plăţile în numerar aferente contractelor futures, forward, de opţiuni şi swap, în afara

cazului când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de tranzacţionare sau

când plăţile sunt clasificate ca fiind activităţi de finanţare;

h) încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, pe opţiuni sau swap, în

afara cazului când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de tranzacţionare

sau când încasările sunt clasificate ca fiind activităţi de finanţare.

IAS 7 solicită prezentarea detaliată, atât pentru achiziţii cât şi pentru vânzări de filiale,

a valorii totale de achiziţie sau vânzare şi porţiunea reprezentată de numerar sau echivalente

de numerar, precum şi a valorii activelor, pasivelor şi numerarului şi echivalentelor de

numerar aparţinând filialei vândute sau achiziţionate.12

Activităţile de investiţie sunt achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte

investiţii care nu sunt incluse in echivalentele de numerar. Prezentarea separata a fluxurilor

de trezorerie provenite din activitati de investitie este importanta deoarece fluxurile de

trezorerie reprezinta masura in care cheltuielile au servit obtinerii de resurse menite a genera

viitoare venituri şi fluxuri de trezorerie.

Fluxurile de trezorerie globale provenite din achizitiile şi din cedarile de filiale şi alte

unitati de afaceri vor fi prezentate separat şi clasificate drept activitati de investitie.

1. 1. 4 Activităţi de finanţare

Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale

dimensiunii şi compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii. Prezentarea

lor separată este importantă deoarece este utilă în previzionarea fluxurilor de numerar viitoare

aşteptate de către finanţatorii întreprinderii. Exemple de fluxuri de numerar provenite din

activităţi de finanţare sunt:

a) încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital;

b) plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau răscumpăra

acţiunile întreprinderii;

c) încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor,

datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt

sau lung;

d) rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;

12 Audit financiar- contabil, Lector univ. dr. Gheorghe Dumitru,pag 340, Editura Herra 2005

12


e) plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui

contract de leasing financiar.

1. 1. 5 Fluxuri de trezorerie in valută

Fluxurile de trezorerie provenite din tranzactiile efectuate in valuta vor fi inregistrate

in moneda functionala a unei entitati prin aplicarea cursului de schimb dintre moneda

functionala şi valuta, asupra valorii in valuta, la data fluxului de trezorerie.

Fluxurile de trezorerie ale unei sucursale din strainatate vor fi convertite la cursul de

schimb dintre moneda functionala şi valuta, la data fluxului de trezorerie.

Profitul şi pierderile nerealizate ce provin din variatia cursurilor de schimb valutar nu

sunt fluxuri de trezorerie. Totusi, efectul variatiei cursului de schimb valutar asupra

numerarului şi echivalentelor de numerar detinute sau datorate in valuta este raportat in

şituatie fluxurilor de trezorerie pentru a reconcilia numerarul şi echivalentele de numerar la

inceputul şi la sfarsitul perioadei.

Numerarul şi echivalentele de numerar

O entitate va evidentia componentele numerarului şi ale echivalentelor de numerar şi

va prezenta o reconciliere a sumelor din şituatia fluxurilor sale de trezorerie cu elemente

echivalente raportate in bilanţ.

Entitatea va prezenta valoarea soldurilor semnificative de numerar şi echivalente de

numerar detinute de catre entitate şi a caror utilizare de catre grup este restrictionata,

impreuna cu un comentariu al conducerii.

Cunoaştem relaţia care leagă fluxurile de stocuri:

Situaţia trezoreriei la inceputul perioadei (soldul iniţial) + incasările perioadei - plăţile

perioadei

=situaţia trezoreriei lasfarşitul perioadei(soldul final)

13


Dacă ne referim in termeni cantitativi, atunci putem folosi termenul

de stoc.

Pentru a defini trezoreria, problema revine la intrebarea care sunt elementele conţinute

in şituaţia trezoreriei?

In teorie există patru concepţii majore privind conţinutul din ce in ce mai larg al

trezoreriei: totalul valorilor de casă (t. v. c) , activul lichid, trezoreria netă şi trezoreria

potenţială.

Totalul valorilor de casă (t. v. c. )

T. v. c este un termen distinct de noţiunea de trezorerie. T. v. c se defineşte ca fiind

ansamblul mijloacelor de plată de ţinute de intreprindere ţi care sunt disponibile cvasii mediat.

T. v. c unei intreprinderi conţine in principal:

Casa;

Diferitele conturi la vedere:bănci şi alte organisme financiare;

Valorile de incasare: cecuri, cupoane de incasat(de exemplu

cupoanele atribuite agricultorilor), efecte sau scontul;

Cecurile primite dar neremise incă la încasare.

Pentru conturile bancare, este vorba de conturi care au un sold debitor in intreprindere,

adică creditor pentru banca. In optica managementului de trezorerie, managerul trezoreriei va

avea drept scop reducerea, atat cat este posibil, a sumei acestor active numite “leneşe” pentru

că ele nu aduc nimic.

Obiectivul trezoreriei zero este deci, un obiectiv de t. v. c zero. Intr-un plan

operaţional, soldul zilnic al incasărilor şi plaţilor corepunde noţiunii de t. v. c, dar trebuie să

distingem:

Soldul contabil după inregistrările contabile ale oparaţiunilor de

incasare şi plată;

Soldul in valoare, după aplicarea de catre bancă a datelor de

valoare.

1. 2 NOŢIUNEA DE ACTIVE LICHIDE

In optica gestiunii de trezorerie trebuie să ţinem cont nu numai de mijloacele de plată

cvasiimediate, dar şi de ansamblul plasamentelor corepondente unei trezorerii excedentare.

14


Activele lichide conţin disponibilităţile sau lichidităţile şi diferitele titluri de plasament

deţinute de intreprindere (echivalentele de numerar).

Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt şi extrem de

lichide care sunt uşor convertibile in suime cunoscute de numerar. Investiţiile vor fi clasate,

in mod normal, in echivalente de numerar doar atunci cand ele au o perioadă scurtă de

scadenţă, de regulă trei luni sau chiar mai puţin de la data achiziţiei. Prin urmare, investiţiile

de capital vor fi excluse din aceasta categorie.

Planul Contabil General (P. C. G) , dă lichidităţilor (sau disponibilităţilor) definiţia

următoare: numerar sau “valori asimilabile numeralui sau intr-un mod general toate valorile

care, in funcţie de natura lor, sunt convertibile in numerar pentru suma lor nominală”(P. C. G

din Franţa, partea I, pagina34).

Disponibilităţile care apar in activul bilanţului conţin in plus de t. v. c, bonurile care

incepand cu subscriea lor sunt rambursabile in orice moment, şi conturile bancare la termen in

cazul in care este posibil să se dispună de ele prin anticipaţie.

Titlurile de plasament conţin valorile mobiliare de plasament (acţiuni, obligaţiuni),

titluri de creanţe negociabile, bonuri de casă şi depozite de termen.

Noţiunea de active lichide corespunde concepţiei anglo-saxone a noţiunii de

trezoreriei, iar noţiunea de trezoreriei(cash şi cash echivalent) corepunde noţiunii de t. v. c şi

plasamentelor trezoreriei excedentare.

Activele lichide, potrivit legislaţiei româneşti, cuprind disponibilităţile băneşti. Sunt

asimilate noţiunii de active lichide şi creditele pe termen scurt contractate cu băncile pentru

plăţi.

1. 2.1 Trezoreria netă

Prezentată la inceput de partizanii analizei funcţionale (TN = FR - NFR), ea a fost

adoptată de numeroşi adepţi ai trezoreriei.

Noţiunea de trezorerie netă (TN) este noţiunea mai varstă decat t. v. c sau decât

activele lichide, deci reprezintă diferenţa intre valorile de trezorerie active şi pasive. Ea poate

fi pozitivă, nulă sau negativă.

Valorile active de trezorerie cuprind disponibilitaţile care constituie o noţiune mai

vastă decât noţiunea de t. v. c. Ea constituie atât ansamblul posturilor din activ

corepunzatoare propduselor de plasament ale trezoreriei excedentare, mai alea valorilor

mobiliare de plasament şi titlurile de creanţe negociabile.

15


Valorile pasive de trezorerie corepund diferitelor credite la care intreprinderea a

putut recurge pentru a finanţa o parte din trezoreria sa sau părţii din necesarul de fond de

rulment neacoperită de fondul de rulment. Valorile pasive de trezorerie conţin mai ales

soldurile creditoare ale bancilor, corepunzatoare mobilizărilor curente de creanţe născute in

exterior (in străinatate) la care ar trebui adăugate efectele scontate nerevenite care au disparut

din bilanţ. Alte resurse financiare ca biletele de trezorerie subscrise de întreprindere sau

obligaţiile garantate reprezintă de asemenea valori pasive de trezorerie.

Valori active şi pasive de trezorerie

Valori active de trezorerie:

Disponibilităţi(sau lichidităţi):

-t. v. c:case, bănci, valori de încasare;

-bonuri, dacă sunt rambursabile în orice moment;

-conturi la termen, dacă sunt rambursabile în anticipare.

Titluri de plasament:

-valori mobiliare de plasament:

-acţiuni;

-obligaţiuni;

Titluri de crenţă:

-negociabile:

-certificate de depozit;

-bilete de trezorerie;

-bonuri negociabile pe termen scurt.

Bonuri de casă;

Depozite la termen;

Valori pasive de trezorerie:

Conturi creditoare ale băncilor şi alte organisme:

-avansuri în conturi sau finanţări prin bilete;

Concursuri bancare curente:

-scrisoare de schimb relevată magnetic(LCR);

-credit de mobilizarea creanţelor comerciale(CMCC);

16


-cesiuni de creanţe născute în străinate (MCNE);

-efectele scontate nereturnate(ESNR);

Afacturarea(factoringul);

Credite prin semnatură şi obligaţiuni garantate;

Noţiunea de trezorerie netă poate fi caracterizată printr-o definiţie in termen de

utilizare şi resurse care apar în bilanţ, sau în termn de variaţii ale utilizării şi aleresurselor

care apar in tabloul de finanţare.

Noţiunea de trezorerie netă este obţinută prin diferenţa:

-Valori active de trezorerie

-Valori pasive de trezorerie

= TN (pozitivă, nulă sau negativă)

În final, noţiunea de TN este o definiţie reziduală; TN este diferenţa între FR şi NFR

(FR – NFR = TN). Trezoreria este deci depedentă de mărimea FR şi NFR.

Mai putem defini trezoreria netă tot ca o diferenţă, dar intre Trezoreria de activ şi Trezoreria

de pasiv:

TN = Disponibilităţi - Imprumuturi banc. pe t. s (de trezorerie)

1. 2. 2 Trezoreria potenţială

Definiţia TN conduce la o concopţie reziduală. Acest aspect rezidual riscă să

diminueze rolul trezoreriei, în special marcand funcţia sa ca sursa de flexibilitate. de

exemplu, pentru a sesiza oportunităţile de investiţii sau a face faţă dificultăţilor.

Noţiunea de trezorerie potenţială răspunde în parte la această critică.

Trezoreria potenţială poate fi definită ca o trezorerie netă, la care se adaugă toata

capacităţile neutilizate la nivelul îndatorării pe termen mediu şi lung. Astfel trezoreria

potenţială nu se referă doar la lichidităţile existente la un moment dat, ci şi la cele care pe

care le-am putea avea la dispoziţie, inclusiv pe baza creditului în limita de îndatorare permisă

şi neutilizată.

17


La noţiunea de trezorerie nu trebuie să se reţină ca şingure valori de trezorerie, activele

şi pasivele care există în mod real astăzi, ci să se înglobeze în mod egal lichidităţile potenţiale

şi capacităţile de îndatorare neutilizate.

O întreprinderecare are o trezorerie excedentară poate să accelereze lichidarea

furnizorilor săi pentru a beneficia de un scont pentru lichidarea la vedere. aceasta practică ce

poate constitui un excelent plasament al trezoreriei are consecinţa măririi NFR şi de a diminua

trezoreria disponibilă. Deasemenea, o capacitate de îndatorare neutilizată ar permite

întreprinderii să obţină finanţări noi in caz de nevoie.

1. 3. Fluxurile trezoreriei

Fluxurile trezoreriei sunt reperezentate de toatalitatea intrărilor , respectiv a ieşirilor

intâlnite la nivelul trezoreriei, ca urmare a punerii în aplicarea politicii de încasare şi plaţi,

elaborată de managerul trezoreriei.

Deciziile de investiţii sau dezinvestiţii, de exemplu, se traduc prin plăţile privind

achitiţiile de imobilizări, sau încasarea preţului cesiunilor. Deciziile de finanţare antrenează

fluxuri de trezorerie care pot fie să majoreze capitalurişe proprii, fie să mărească datoriile

sau să provoace diminuarea lor în caz de rambursare. Deciziile de investire a dividentelor

antrenează alte fluxuri. Întreprinderea poate încasa sau plăti diferite sume. De asemenea,

realizând operaţii de exploatoare, întreprinderea încasează bani din vânzari, plăteşte salarii şi

are cheltuieli, prin care îşi reglează furnizorii precum şi alte cheltuieli externe.

Astlfel, trezoreria rezultă din ansamblul fluzurilor antrenate de operaţiunile de

exploatare şi din operaţiunile în afară exploatării, la nivelul acesteia întâlnind fluxuri de

intrare şi fluxuri de ieşire.

1. 3. 1 Fluxuri de intrare

Fluxurile de intrare la nivelul trezoreriei sunt aferente ciclurilor, de exploatoatare,

financiar şi investiţional, fiind generate de realizarea de venituri, sau ca urmare a unor

împrumuturi financiare.

Astfel, încasările vor cuprinde:

18


Vânzari cu plată imediată;

Încasarea vânzarilor pe credit(din perioada anterioară);

Vânzari de valori mobiliare;

Obţinerea unui împrumut sau vânzarea unei noi emissiuni de titluri;

Încasarea chiriilor;

Încasarea dobanzilor;

Încasarea dividenelor şi a altor venituri.

1. 3. 2 Fluxuri de ieşire

Fluxurile de ieşire, la nivelul trezoreriei sunt asemenea aferente ciclurilor de

exploatare, financiar şi investiţional, fiind generate de achitarea previzibilă a următoarelor

datorii:

Plata achiziiţiilor la vedere şi pe credit(aferente perioadelor anterioare);

Plata salariilor şi a premiilor;

Plata cheltuielilor de exploatare, administraţie şi desfacere;

Vărsarea taxelor şi impozitelor la bugetul statului;

Achiziţii de imobilizari:corporale şi necorporale;

Plata dobânzilor şi a ratelor scadente;

Răscumpararea titlurilor emise de întreprindere;

Vărsarea dividentelor către acţionari, sau retragerea de fonduri de către

proprietari.

Prin compararea celor doua tipuri de fluxuri, pe anumite perioade (lună, trimestru,

semestru, an) , ajungem fie la un excelent , fie la un delict de trezorerie.

Managerul trezoreriei poate influenţa anumite fluxuri pentru obţinerea unui echilibru

cert, în urmatoarele direcţii:

Accelerarea încasării creanţelor;

Temperarea plăţilor de casă pe cât posibil;

Utilizarea cursului flotant ca diferenţă între conturile bancare.

Dacă fluxul intrărilor este inferior fluxului ieşilor, managerul trezoreriei poate decide

recurgerea, la un sprijin bancar şi anume:

Dacă se doreşte recurgerea la o linie de credit, bugetul permite determinarea

unei limite superioare;

19


Dacă s-a recurs la un sprijin bancar pe termen scurt, bugetul permite

determinarea caracteristicilor acestuia (mărimea, data contractării, durata creditului

necesar) .

În şituaţia în care fluxul intrărilor este superior celui al ieşirilor, managerul trezoreriei

poate decide plasarea excendului, în condiţii cât mai eficiente, cu un câştig cât mai mare şi un

risc cât mai mic.

Managerul trezoreriei este obligat să cunoască toate fluxurilor posibile cu incidenţă

asupra trezoreriei, cunoaştere ce ii permite un management flexibil, adecvat mediului intern

şi extern întreprinderii.

1. 4. Cash-flow-ul (fluxul de trezorerie)

Cash-flow-ul (CF) constituie, alături de fluxurile de fond de rulment şi beneficii

(profit), un alt flux , generat de activităţile desfaşurate la nivelul societăţii comerciale.

Termenii de flux monetar, flux de casă, flux de trezorerie din literatura românească

corespund termenului anglo-saxon de cash-flow. Totuşi, în cadrul tendinţei generale de

standardizare, termenul de cash-flow domină in limbajul teoretic şi al practicienilor.

1. 4. 1. Conceptul de cash-flow

Pentru orice manager, fluxul de trezorerie trebuie să reprezinte o stiinţă permanentă

ân vederea adoptării unei strategii financiare, care să menţină firma în afaceri.

În literatura economică din ţară şi străinatate fluxul de trezorerie (de numerar) este

definit în mod diferit. C. Stănescu, A. Işfănescu şi A. Băicuşi sunt de părere că “o

componentă importantă a analizei şituaţiei financiar-patrimoniale, o constituie cercetarea

fluxului de disponibilităţi întrucât, în practica economică se consideră că orice activitate

trebuie să “degajeze bani”, să rezulte un surplus de capital faţă de cel investit în afaceri. O

societate comercială poate cauza lipsei de lichidităţi ca urmare a decalajului dintre încasările

şi plăţile pe care le face în cadrul ciclului financiar.

În interiorul şi exteriorul întreprinderii se nasc o mulţime de fluxuri. Între acestea,

cele băneşti deţin un rol şi un loc important. Aceste fluxuri sunt legate de formarea

capitalului şi remumerarea acestuia, de sporirea capitalului, fie prin creşterea numărului

acţionarilor, fie prin finanţare externă, fie prin cotaţia la bursă-susţine Stere Popescu.

20


Cash-flow-ul este format, în esenţă, din profitul net amortizarea imobilizărilor. În

sens restrâns (cash-flow) se referă numai la fluxul de numerar înscris în bugetul de casă al

întreprinderii. Se calculează ca diferenţa între încasările şi plăţile în numerar (cash). ”

1. Fluxul de lichidităţi nete potenţial se bazează pe profitul net şi amortismente.

2. Fluxul de lichidităţi real constituie diferenţa dintre totalul încasărilor şi totalul

plăţilor unei perioade. Amortismentul nu constituie o plată la fel ca şi constituirea de

provizioane.

Din părerile exprimate mai sus rezultă că termenul “cash-flow” este de origine anglo-

saxonă care poate fi definit prin:

Flux de disponibilităţi care “degajă” un surplus de capital faţă de cel de

investit in afaceri;

Flux de încasări al unei investiţii;

Creşterea fluxurilor băneşti;

Excedentul de trezoreriei;

Fluxul monetar net;

Metodă de actualizare a veniturilor viitoare;

Flux de disponibilităţi nete(intrări şi ieşiri de numerar);

Surplus monetar;

Flux de lichidităţi;

Flux de trezorerie.

Încercând să facem o grupare a acestor opinii, rezultă că prin “cash-flow” analiştii

români inţeleg:

Flux de disponibilităţi (de trezorerie monetar, de lichidităţi) care “degajă” un

surplus (excedent) de capital (trezorerie) faţă de cel investit iniţial în afacere;

Flux de disponibilităţi (monetare) nete, calculate ca diferenţă între intrările şi

ieşirile de numerar;

Metoda de actualizare a veniturilor viitoare.

Cash-flow-ul este frecvent abordat în lucrările de specialiate din străinatate, în special

din ţările anglo-saxone. Prezentăm, în cele ce urmează, câteva dintre aceste opinii.

Roman L. Weil, Clyde P. Stickney şi şidney Davidson sunt de părere că prin “cash-

flow” se inţelege diferenţa dintre “încasările de numerar şi plăţile pentru bunurile

achiziţionate, într-o anumită perioadă de timp determinată. ”

21


Analiza financiară utilizează adesea , susţin autorii citaţi mai sus, termenul de “cash-

flow” prin care inţeleg insumarea urmatoarelor elemente: venitul net + amortizarea.

Jhon Freear inţelege prin “cash-flow” un proces investituţional în urma careia

compania este capabilă să obţină fonduri suplimentare de cash.

M. W. E Glautier şi B. Underdown evidenţiază faptul că în anexa “fluxurile de cash de

intrare şi de ieşire a afacerilor unei firme sunt cel mai importante momente pe care se bazează

evaluarile contabile. Managementul şi investitorii in particular, sunt foarte interesaţi de

fluxurile de cash generate de activele companiei aceste fluxuri de cash constituie nu numai

problema centrală a supraveţuirii unei companii, dar in acelaşi timp fluxurile de cash sunt

esenţiale in realizarea obiectivelor unei companii. ”

Cash-flow repezintă “un proces de transformare succesivă in decursul unei perioade a

banilor în stocuri, în creanţe şi apoi din nou în lichidităţii şi care reprezintă sângele oricărei

companii. Dacă acest circuit este incetinit în mod determinat starea de insolvabilitate poate să

apară este de părere Robert Higgins.

“Starea de cash-flow-susţin profesorii Belverd E. Nedlees Junior, Henry R. Anderson

şi James C. Caldwell-este o stare financiară care arată sursele şi utilizările banilor intr-un

exerciţiu financiar. ”

“Cash-flow este un ciclu continuu de transformare a banilor în produse şi servicii,

utilizare a banilor pentru finanţarea producţiei, vânzarea produselor şi apoi încasarea propriu-

zisă a acestora, ”apreciază Bryan E. Milling.

În vocabularul economic şi financiar, Bernard & Colli este de părere că starea de cash-

flow reprezintă “diferenţa între încasările şi plăţile curente ale unei întreprinderi(în limba

engleză literal “flux de bani lichizi”)”

Rezultă aşadar că în înţelegerea analiştilor citaţi anterior prin cash-flow se înţelege:

Diferenţa între încasări şi plăţi;

Venitul net împreună cu amortizarea;

Proces investiţional generator de fonduri suplimentare;

Momente ale evaluarii contabile;

Problema centrală a supraveţuirii unei companii;

Stare financiară care opune sursele cu utilizării banilor;

Ciclul continuu de transformare a banilor;

Flux de bani lichizi.

Aceste opinii se pot grupa, după parerea noastră, astfel:

22


“cash-flow” reprezintă un ciclu continuu de transformare a banilor, dat fie de

diferenţa între încasări şi plăţi fie venitul net împreună cu amortizarea;

“cash-flow” este un proces investituţional generator de fonduri suplimentare;

“cash-flow” este o stare financiară care opune sursele(fondurile băneşti) cu

utilizările(destinaţiile) acestora.

Din cele două mari grupări de păreri, ale analiştilor români şi străini, prezentate

anterior se pot desprinde, după părerea noastră, urmatoarele concluzii:

1. În primul rând, ”cash-flow” este un proces investiţional continuu de bani într-o

afacere, care are ca ţinţă obţinerea unui surplus monetar.

2. În al doilea rând, ”cash-flow” este o stare financiară a firmei a firmei care reflectă

atât formarea fondurilor băneşti, cât şi utilizarea acestora;

3. În al treilea rând, prin “cash-flow” se evaluează câştigurile monetare pe care le

poate obţine un antrepenor dintr-o afacere.

După părerea noastră, în abordarea acestei problematici trebuie analizate următoarelor

aspecte:

Circuitul fondurilor băneşti;

Sursele şi destinaţiile fondurilor băneşti.

1. 4. 2. Conţinutul şi utilitatea cash-flow-ului

Una dintre sarcinile managementului trezoreriei este şi aceea de a stabili strategii prin

care să asigure nivelul fluxurilor băneşti şi al creditelor curente necesare realizării activităţii

de exploatare, în condiţiile realizării unui echilibru financiar durabil şi dinamic, cu costuri cât

mai reduse de finanţare. În acest scop, acesta anticipează valoarea şi periodicitatea fluxurilor

de încasări şi plăţi, concordanţa acestora cu nivelul resurselor proprii, atrase şi împrumutate,

comparativ cu necesitaţile de exploatre estimate. În scopul asigurării continuităţii plăţii

obligaţiilor scadente, gestiunea cash-flow-ului asigură corelarea fluxurilor de disponibilităţi

curente rezultate în urma realizării încasării cu fluxurile de plăţi, în scopul asigurării

continuităţii plăţii obligaţiilor scadente.

Nivelul şi variabilitatea în timp a cash-flow-ului reflectă fluctuaţiile fluxurilor de

încasări, lichidităţi şi disponibilităţi curente din casă şi din depozitele bancare. Prin

intermediul cash-flow-ului, managerii societăţilor comerciale analizează variaţiile trezoreriei:

La nivelul unui exerciţiu financiar:

23


CFn = TNfn - TNîn

Între exerciţii financiare:

CFn + 1/n = TNn + 1 - TNn

Unde:

CF = cash-flow

TN = trezoreria netă

î = începutul perioadei

n = 1. . e = durata perioadei de referinţă (exerciţiul financiar - an, trimestru,

luna, alţi perimetrii temporali)

Valoarea pozitivă a cash-flow-ului reflectă nivelul disponibilităţilor băneşti care poate

fi utilizat pentru realizarea de investiţii financiare pe pieţele de capital, în scopul creşterii

randamentului global al societăţii comerciale. Nivelul şi permanenţa unui flux pozitiv al cash-

flow-ului contribuie la creşterea potenţialului real de finanţare a investiţiilor productive

destinate fie înlocuirii, fie sporirii activelor imobilizate de natură corporală ale societăţii

comerciale. Un flux negativ al acestuia diminuează potenţialul curent de finanţare a

investiţiilor productive.

Alegerea uneistrategii investiţionale, implică, în prealabil, previzionarea cash-flow-

ului, alături de estimarea rentabilităţii viitoare şi a perioadei de rambursare(payback). Analiştii

financiari sunt unanim de acord că “termenul de <<cash-flow>> adesea numit <<beneficiu

înainte de amortizări>> desemnează beneficiul net, la care se adaugă amortizări şi alte

obligaţii. Sub această denumire se regaseşte în rapoartele anuale şi în şituaţiile făcute de

consiliile de plasament şi societăţiile de intermediere. În general . se prezintă cash-flow-ul pe

o acţiune , subliniind că valoarea acestuia este tot atât de importantă, dacă nu chiar mai mare,

decât beneficiul net după deducerea amortizărilor şi impozitelor”.

Pentru estimarea capacităţii potenţiale de creştere a societăţii comerciale, prezintă

utilitate calcularea cash-flow-ului potenţial (CF potenţial) :

Aceasta reflectă resursele generate de activităţile desfăşurate de societatea comercială,

care pot fi utilizate integral pentru autofinaţarea curentă a acesteia.

24

CF potenţial = Rf net + A


Acţionarii societăţiilor comerciale sunt interesaţi de valoarea cash-flow-ului pe o

acţiune (CF/acţiune), determinat prin împărţirea valorii totale a rezultatului net (Rfnet) şi

amortizării (A) la numărul de acţiuni emise (N).

CF/acţiune =

CF/acţiune =

Estimarea capacităţii globale de creştere a societăţii comerciale necesită corectarea

capacităţii potenţiale, cu valoarea totală a provizioanelor reglementate (Preov. regl. ):

Cfglobal = Cfpotenţial + Provizioane reglementate

sau:

Cfglobal = Rezultat net + Amortizări + Provizioane reglementate

Analizând fluxurile de cash-flow trecute şi previzionând fluxurile viitoare,

managerii societăţilor comerciale pot să estimeze capacitatea societăţilor comerciale de a-şi

onora la scadenţa obligaţiile curente şi să corecteze în timp util eventualele dezechilibre

curente.

1. 4. 3. Determinarea cash-flow-ului

Determinarea cash-flow-ului are o importanţă mare pentru managerul trezoreriei,

deoarece el reflectă evoluţia trezoreriei de la o perioadă la alta, dându-i posibilitatea acestuia

(managerului), să compare rezultate cu cele estimate, să stabilească noi strategii şi obictive

pentru perioadele viitoare , în ceea ce priveşte trezoreria. Nivelul şi permanenţa cash-flow-

ului reflectă eficienţa activităţii economice. Sporirea disponibilităţilor băneşti permite

realizarea de investiţii(plasamente) financiare fie pe piaţa de capital, fie pe piaţa monetară.

Analiza evoluţiei fluxurilor de cash-flow oferă managerilor de trezorerie informaţii asupra

dinamicii şi durabilităţii echilibrului financiar autonomiei şi competivităţii societăţilor

comerciale contribuind la flexibilizarea actului decizional.

Determinarea cash-flow-ului, rezultat în cursul unui exerciţiu, necesită a avea în

vedere încasările şi plăţile aferente acestuia. Determinarea cash-flow-ului pe baza contului de

profit şi pierderi nu este recomandabilă, întrucât:

Amortizările şi provizioanele constituie fluxuri de lichidităţi care rămân la

dispoziţia societaţii comerciale;

Între momentul înregistrării producţiei şi cheltuielilor aferente şi momentul

realizării incasărilor şi efectuării plăţilor există decalaje. Vânzarile de mărfuri pe credit către

clienţi genereză, în momentul efectuarii operaţiilor, venituri, dar fluxurile de încasări apar în

25


momentul în care clienţii efectuează plăţile. De aceea, în cursul unui exerciţiu apar fluxuri de

încasări aferente producţiei vândute în exerciţiile precedente , dar şi venituri care nu au fost

încasate. Acestea sunt refrectate în variaţia creanţelor aferente clienţilor. Situaţii şimilare au

loc şi în legatură cu cumpărările şi plăţile către furnizorii societăţilor comerciale;

Creşterea veniturilor aferente producţiei finite stocate nu are ca şi

corespondent un flux de încasări băneşti. Consumul aferent producţiei realizate , deşi

constituie o cheltuială nu are în contrapartidă un flux identic de plăţi.

În consecinţă, numai dacă toate veniturile ar fi încasate , iar toate cheltuielile ar fi

plătite în cursul exerciţiului, cach-flow-ul s-ar putea determina , pe baza contului de profit şi

pierderi.

Surplusul monetar generat de ansamblul, operaţiilor economice desfăşurate la nivelul

societăţilor comerciale se poate estima , respectiv determina, însumând cash-flow-ul din

activităţile de exploatare, de investiţii şi de finaţare.

Cash-flow-ul din activităţile de exploatare aferent unei perioade se poate determina fie

prin metoda directă, fie prin metoda indirectă.

Metoda directă are în vedere ansamblul fluxurilor analitice de încasări şi plăţi

aferente activităţilor de exploatare:

26

+ încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii

+ încasări în numemerar provenite din revedenţe, onorarii, comisioane şi alte

venituri

- plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii

- plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor

- plăţi în numerar de impozite şi taxe

= CASH-FLOW DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE (CF din

exploatare)


Metoda indirectă are în vedere rezultatul net al exerciţiului , care este corectat cu

modificările suferite de capitalul circulant şi cu ajustările unor elemente nemonetare şi altor

elemente incluse în activităţile de investiţii sau de finanţare:

+ încasări de numerar din vânzarea de terenuri şi mijloace fixe, active

necorporale şi alte active pe termen lung,

+ încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de

creanţă ale altor soc. comerciale,

+ încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor

effectuate către alte părţi,

- plăţi în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active

necorporale şi alte active pe termen lung,

- plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de

27

+/- Profit sau pierdere

- variaţia stocurilor (+/-)

- variaţia creanţelor altor elemente de activ (+/-)

+ amortizarea inclusă în costuri

+ variaţia furnizorilor şi clienţilor creditori(+/-)

+ variaţia altor pasive(+/-)

= CASH-FLOW DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE (CF din

exploatare)


creanţă ale altor societăţi comerciale,

- avansuri în numerar şi împrumuturi efectuate către alte părţi.

= CASH-FLOW DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIŢII (CF din

investiţii)

Pentru determinarea cash-flow-ului din activităţi de investiţii realizate de societatea

comercială, în cadrul unei perioade se au în vedere fluxurile de numerar aferente acestora:

Cash-flow-ul din activităţile de finanţare reflectă fluxurile de venituri şi de plăţi în

numerar generate de acestea la nivelul societăţii comerciale finanţate:

+ venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital

propriu,

+ venituri în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte

împrumuturi,

- plăţi în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau răscumpara

acţiunile societăţii comerciale,

- rambursarea în numerar ale unor sume împrumutate,

- plăţi în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de

operaţiunile de leasing financiar.

Cash-flow-ul total (fluxul de numerar net), generat de ansamblul activităţilor,

desfăşurate la nivelul societăţii comerciale, constituie suma celor trei surplusuri monetare:

+ CASH-FLOW DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE

+ CASH-FLOW DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIŢII

+ CASH-FLOW DIN ACTIVITĂŢI DE FINANŢARE

= TOTAL CASH-FLOW

28


Însumând disponibilităţile băneşti existente la începutul exerciţiului financiar(cash-

flow la începutul perioadei-CFî) cu cash-flow-ul total (CFt), generat de ansamblul activităţilor

din cursul perioadei, se obţin disponibităţile băneşti sau cash-flow-ul la sfârşitul

perioadei(CFt).

Nivelul şi permanenţa cash-flow-ului reflectă eficienţa activităţii economice. Sporirea

disponibilităţilor băneşti permite realizarea de investiţii(plasamente) financiare fie pe piaţa de

capital, fie pe piaţa monetară. În consecinţă, analiza evoluţiei fluxurilor de cash-flow oferă

managerilor informaţii aupra dinamicii şi durabilităţii echilibrului financiar , autonomiei şi

competivităţii societăţilor comerciale, contribuind la frexibizarea actului decisional.

Fluiditatea fluxurilor de încasări şi de plăţi reflectă eforturile depuse de manageri în

direcţia evitării diminuarii activităţii, eliminării stagnărilor sau stimulării creşterii economice.

Susţtinerea ritmului creşterii economice necesită finanţarea investiţiilor şi a stocurilor pe

seama capitalurilor proprii, împrumutate şi atrase.

Realizarea de noi investiţii antreneză imobilizarea durabilă a unei părţi din capitalul

permanent, creşterea stocurilor care trebuie finanţate, creşterea îndatorării şi scăderii

lichidităţii. Creşterea şi permanenţa fluxurilor reprezentate de capitalul împrumutat

diminuează independenţa financiară, creşte cheltuielile financiare şi reduce profitul. În

consecinţă, sursa principală de finanţare a fondului de rulment trebuie să o constituie

activitatea de exploatare şi operaţiunile de natură financiară.

Noile investiţii generează majorarea cifrei de afaceri, a fluxurilor de disponibilităţi şi a

profitului. Pentru a spori rentabilitatea globală , managerul financiar trebuie să asigure

plasarea eficientă a lichidităţilor excedentare.

Efectul fluxurilor generate de operţiunile de investiţii aupra echilibului financiar

durabil este reflectat de fondul de rulment. Finanţarea continuităţii operaţiunilor de

exploatare necesită dterminarea şi asigurarea necesarului de fond de rulment , cunoaşterea şi

prognozarea soldului net al trezoreriei.

Într-o stare de echilibru financiar dinamic, FRN contribuie la finanţarea NFR, iar

variaţia NFR se relizează pe seama FRN şi TN. Analiza acestora permite cunoşterea

independenţei financiare, precum şi a posibilităţilor, condiţiilor şi costului realizării staării de

echilibru financiar dinamic al societăţii comerciale.

29

CFf = CFî + CFt


2. CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR PE TERMEN SCURT

Investiţiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretiyate în hârtii

de valoare, care au scop principal realizarea unui câştig în urma vânzării acestora la un preţ

mai mare decât cel de cumpărare.

În categoria investiţiilor financiare pe termen scurt intră:

30


Acţiuni emise de către societăţile din cadrul grupului sau din afra acestuia, care

sunt cumpărate pentru a fi vândute în termen scurt pentru obţinerea unui câştig;

Acţiuni proprii, care sunt răscumparate cu scopul de a fi anulate sau

revândute;

Obligaţiuni emise de către unitate care sunt răscumparte la scadenţă în vederea

anularii acestora;

Alte investiţii financiare pe termen scurt: bonuri de subscriere automată,

certificate de investitor, drepturi de tragere, efecte comerciale, certificate de depozit etc.

Titlurile de plasament se deosebesc de titlurile imobilizate deoarece acestea din urmă

sunt achiziţionate şi pastrate de către unitate in mod durabil pe când titlurile de plasament sunt

achiziţionate şi păstrate pe termen scurt. Titlurile de plasament sunt o componentă a activelor

circulante.

Dacă titlurile de plasament achiziţionate au fost emise de către alte societăţi, operaţia

se numeşte cumpărare. Dacă titlurile de plasament sunt redobândite de către emiţătorii lor

pentru a fi anulate sau revândute, operaţia se numeşte răscumpărare.

Evaluarea titlurilor de plasament se poate face:

la valoare de intrare;

la valoare de inventar;

la valoare de închidere a conturilor;

la valoarea de ieşire din patrimoniu.

Valoarea de intrare este dată de costul de achiziţie al titlurilor de plasament,

reprezentat fie de preţul de achiziţie, fie de valoarea determinată în urma unui contract de

achiziţie.

Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele şi

alte cheltuieli şimilare, se înregistrează direct în direct în cheltuielile de exploatare ale

exerciţiului.

Valoarea de inventar este stabilită în urma evaluarii la baloarea lor actuală

determinată pe baza cursului mediu al ultimei luni, pentru titlurile cotate, şi pe baza valorii

probabile de negociere, pentru titlurile necotate.

Valoarea la închiderea conturilor presupune comparatia între valoarea de inventar şi

valoarea de intrare, aplicând principiul prudenţei. Diferenţele de valoare se stabilesc pe

categorii de titluri.

31


Valoare de ieşire din patrimoniu este dată de preţul de ceciune sau vânzare şi

valoarea contabilă reprezintă rezultatul vanzarii şi imbracă forma plusurilor sau minusurilor

de valoare.

Contabilitatea investiţiilor financiare pe termen scurt se realizează cu ajutorul grupei

50 “Investiţii pe termen scurt”, care cup[rinde următoarele conturi şintetice de gradul I13:

501 “Acţiuni deţinute la entităţile afiliate”

505 “Obligaţiuni emise şi răscumparate”

506 “Obligatiuni”

508 “Alte obligaţiuni financiare pe termen scurt şi creanţe asimilate”, care se

detaliază pe doua conturi de gradul II, respectiv:

5081 “Alte titluri de plasament”

5088 “Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament”

509 “Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt”, care se detaliază

pe două conturi de gradul II, rescpectiv:

5091 “Vărsăminte de efectuat pentru acţiunile deţinute la entităţile afiliate”

5092 “Vărsăminte de efectuat pentru alte investiţii pe termen scurt”

2.1 CONTABILITATEA ACŢIUNILOR DEŢINUTE LA

ENTITĂŢILE AFILIATE

Societăţile din cadrul unui grup sunt legate între ele prin legături de capital. Astfel de

societăţi posedă denumirea de societăţi afiliate.

Contabilitatea acţiunilor deţinute la antităţile afiliate, achiziţionate în vederea obţinerii

unui câştig pe termen scurt se realizează cu ajutorul contului 501 “Acţiuni deţinute la

entităţile afiliate”.

Este un cont active , care debitează cu costul de achiziţie al acţiunilor răscumpărate de

la entităţile din cadrul grupului şi se creditează cu costul de achiziţie al acţiunilor vândute.

13 Ordinul MFP nr. 3055/2009 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.

32


Soldul debitor reprezintă valoarea acţiunilor deţinute pe termen scurt la entităţile din

cadrul grupului. O entitate poate cumpăra acţiuni, în scop speculativ, de la o altă entitate din

cadrul grupului.

Exemplu:

O filială achziţionează, în mod speculativ, un pachet de 1000 de acţiuni emise de o

altă filială din cadrul aceluiaşi grup, la costul de achiziţie de 5 lei/acţiune, pe care le achită

prin bancă. Ulterior vinde, cu plata în numerar 600 de acţiuni la preţul de 5,5 lei/acţiune şi

400 de acţiuni la preţul de 4,8 lei/acţiune.

1. Achiziţionarea acţiunilor:

501 = 5091 5.000

„Acţiuni deţinute la entităţile “Vărsaminte de efectuat

Afiliate” pentru acţiunile deţinute la

entităţile afiliate”

2. Achitarea acţiunilor:

5091 = 5121

“Vărsăminte de efectuat „Conturi la bănci în lei” 5.000

pentru acţiunile deţinute la

entităţile afiliate”

3. Vânzarea cu câştig a acţiunilor:

5311 = %

„Casa în lei” 501

„Acţiuni deţinute la entitaţile

afiliate” 300

7642

„Câştiguri din investiţii pe

termen scurt cedate”

4. Vânzarea cu pierdere a acţiunilor:

33


% = 501

5311 “Acţiuni de ţinute la entităţile

“Casa în lei” afiliate”

6642 300

„Pierderi din investiţiile pe


2. 1. 1. Contabilitatea obligaţiunilor emise şi răscumparate

Una din modalităţile de asigurare a mijloacelor băneşti necesare unei entităţi este

emiterea de obligaţiuni. Reprezintă elemente principale ale trezoreriei şi în acelaşi timp

împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni.

Obligaţiunile reprezintă titluri de credit negociabile, emise, de regulă. de către

societăţile pe acţiuni.

Obigaţiunile emise de o entitate şi vândute terţilor trebuie răscumparate la scadenţă şi

ulterior anulate.

Evidenţa obligaţiunilor răscumpărate se ţine cu ajutorul contului 505 “Obligaţiuni şi

emise şi răscumparate”.

Contul 505 “Obligaţiuni emise şi răscumpărate”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa obligaţiunilor emise şi rascumpărate. Contul

505 “Obligaţiuni emise şi răscumpărate” este un cont activ, se debitează cu valoarea

obligaţiunilor emise şi răscumparate şi se creditează cu valoarea obligaţiunilor emise şi

răscumparate anulate.

Soldul contului reprezintă valoarea obligaţiunilor emise şi răscumparate neanulate.

Exemplu:

O entitate răscumpără 1.000 de bucăţi obligaţiuni, a 5 lei/bucata, pe care ulterior le

anulează.

1. Răscumpărarea obligaţiunilor:

505 = 5311 5.000

“Obligaţiuni emise şi „Casa în lei”

34


răscumparate”

2. Anularea obligaţiunilor răscumparate:

161 = 505 5.000

“Împrumuturi din emisiuni de „Obligaţiuni emise şi

obligaţiuni” răscumpărate”

2. 1. 2 Contabilitatea obligaţiunilor

O entitate poate cumpăra obligasţiuni emise de alte entităţi în vederea obţinerii de

venituri financiare sub formă de dobândă sau pentru a le specula la bursă, prin vînzarea lor la

preţuri superioare celor de cumparare(similar acţiunilor).

Contabilitatea şintetică a acestor obligaţiuni se realizează cu ajutorul contului 506

“Obligaţiuni”.

Este un cont de active, iar după conţinutul economic este un cont de plasamente şi

active băneşti. Se debitează cu valoarea la cost de achiziţie a obligaţiunilor cumparate şi se

creditează cu valoarea obligaţiunilor cedate. Soldul debitor reprezintă valoarea obligaţiunilor

existente.

Exemplu:

O entitate cumpără 2.000 de obligaţiuni la un preţ de 50 lei bucata. Ulterior le vinde

astfel: 1.000 bucăţi cu 60 lei bucata, iar 1.000 bucaţi cu 49 lei bucata.

1. Cumpărarea de obligaţiuni:

506 = 5121 100.000

“Obligaţiuni” “Conturi la bănci în lei”

2. Vânzarea de obligaţiuni la un preţ mai mare decât cel de înregistrare:

5311 = %

35


“Casa în lei” 506

“Obligaţiuni”

7642 10.000

“Câştiguri din investiţii pe


3. Vânzarea de obligaţiuni sub preţul de înregistrare:

% = 506

5311 „Obligaţiuni”

“Casa în lei”

6642 1.000

“Pierderi privind investiţiile pe


2.2 CONTABILITATEA ALTOR INVESTIȚII PE TERMEN

SCURT ȘI A CREANȚELOR ASIMILATE

Contabilitatea altor investiţii pe termen scurt, pentru a căror evidenţă nu avem conturi

adevarate se realizează cu ajutorul contului 508 “Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe

asimilate”.

În această categorie intră: acţiunile deţinute la alte entităţi(din afara grupului),

acţiunile proprii, răscumpărate în vederea anulării sau speculaţiilor financiare, certificate de

depozit şi altele.

Pentru reflectarea altor investiţii financiare contul 508 “Alte investiţii pe termen

scurt şi creanţe asimilate” se dezvoltă pe două conturi şintetice de gradul doi:


5088 “Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament”

36


Reflectarea în contabilitate a acestor operaţii se face astfel:

1. Cumpărarea unor elemente de natura altor investiţii financiare:

5081 = %

“Alte titluri de plasament 5121

“Conturi la banci in lei”

5311 500

“Casa în lei”

509 2.000

“Vărsaminte de efectuat pentru

investiţii financiare pe termen

scurt”

2. Plata vărsămintelor de efectuat:

509 = 5121 2.000

“Vărsaminte de efectuat “Conturi la bănci în lei”

pentru investiţii financiare

pe termen scurt”

3. Vânzarea altor investiţii financiare la un preţ mai mare decât cel de

înregistrare:

5311 = %


“Alte titluri de plasament”

7642 1.000

“Câştiguri din investiţii pe termen

scurt cedate”

4. Vânzarea altor investiţii financiare la un preţ sub cel de înregistrare:

% = 5081


37


“Casa în lei”

6642 500

“Pierderi privind investiţiile

pe termen scurt cedate”

5. Achiziţionarea unui certificat de depozit:

5081 = 5121 3.500

“Alte tiluri de plasament” “Conturi la bănci în lei”

6. Înregistrarea dobânzii cuvenite la scadenţă:

5088 = 766

“Dobânzi la obligaţiuni” “Venituri din dobânzi” 350

7. Încasarea certificatului de depozit şi a dobânzii, la scadenţă:

5121 = %

“Conturi la bănci în lei” 5081


5088

“Dobânzi la obligațiuni” 350

2.2.1 Contabilitatea vărsamintelor de efectuat pentru investiţii pe

termen scurt

În cazul achiziţionării de investiţii pe termen scurt, cu plata ulterioară , obligaţia de

plată se reflectă cu ajutorul unui cont adecvat: 509 „Vărsaminte de efectuat pentru

investiţii financiare pe termen scurt”.

Înregistrarile sunt urmatoarele:

1. Cumpărarea de investiții financiare cu plata ulterioară:

% = 509

38


505 „Vărsaminte de efectuat

“Obligațiuni emise și pentru investiții fianciare pe

răscumparate” termen scurt”

506 2.000

“Obligațiuni”

5081 1.750


2. Plata datoriei la o dată ulterioară, în numerar sau prin virament:

509 = %

“Vărsăminte de efectuat 5121

pentru investiții financiare pe „Conturi la bănci în lei”

termen scurt” 5311 250

“Casa în lei”

2. 2. 2 Contabilitatea ajustărilor pentru pierderea de valoare a

conturilor de trezorerie

Ajustările pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie se constituie în cazul

în care la închiderea exerciţiului finaciar valoarea de pe piaţă a investiţiilor pe termen scurt

este mai mică decât valoarea de înregistrare. Lanivelul diferenţei nefavorabile, conmsiderată

ca fiind o pierdere de valoare reversibilă, se constituie o ajustare pe seama cheltuielilor

financiare.

Când ajustările constituite nu mai au obiect, acestea se anulează prin înregistrarea lor

ca venituri financiare.

Pentru reflectarea în contabilitate a ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor

de trezorerie a fost instituită grupa de conturi 59 “Ajustări pentru pierderea de valoare a

conturilor de trezorerie”, care cuprinde următoarele conturi:

591 “Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute la entităţile

afiliate”

595 “Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor emise şi

răscumpărate”

596 “Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor”

39


598 “Ajustări pentru pierderea de valore a altor investiţii pe termen scurt şi

creanţe asimilate”

După conţinutul economic acestea sunt conturi rectificative a valorii investiţiilor pe

termen scurt, iar după funcţia contabilă sunt conturi de pasiv.

Conturile se creditează cu valoarea ajustărilor aferente conturilor de trezorerie prin

debitarea contului 6864 “Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de

valoare a activelor circulante”.

Conturile se debiteză când ajustările nu mai au obiect prin creditarea contului 7864

“Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor circulante”.

3. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU/FĂRĂ NUMERAR

A ACREDITIVELOR ŞI AVANSURILOR DE TREZORERIE

3. 1 CONTABILITATEA DECONTĂRILOR FĂRĂ NUMERAR

Contabilitatea decontărilor fără numerar este cunoscută sub denumirea de decontări

prin conturile de la bănci. Acestea deţin ponderea cea mai mare în cazul decontărilor între

entităţi.

Reflectarea acestor decontări se face cu ajutorul conturilor din grupa 51 “Conturi la

bănci”, care cuprinde conturile:

511 “Valori de încasat”

512 “Conturi curente la bănci”

518 “Dobânzi”

519 “Credite bancare pe termen scurt”

3. 1. 1. Contabilitatea valorilor de încasat

40


În categoria valorilor de încasat se cuprind cecuri de încasat şi efectele de încasat

primite de la clienţi.

Cecul este dispoziţia în vederea efectuării unei plăţi dat de titularul unui cont cirent

către banca la care-şi ţine depozitul, de a elibera o anumită sumă de bani persoanei înscrise în

cec sau prezentatorului acestuia. Titularii de depozite folosesc cecurile în mod frecvent,

pentru bunurile achiziţionate, fapt care le atribuie şi rolul de instrumente pentru circulaţia

bunurilor.

Efectele de încasat care nu au valore proprie. Ele sunt concomitent şimbol al banilor

şi document de expresie a relaţiilor de credit, respective relaţii dintre debitori şi creditori.

Creditul comercial generează titluri de credit sub forma cambiei.

Cambia este obligaţia scrisă dea plăti sau de a face să se plătească, la scadenţă, o

sumă de bani.

Cambia care cuprinde numai obligaţia de a plăti se mai numeşte şi bilet la ordin. În

cazul biletului la ordin , în relaţia de credit apar doua personae: debitorul şi beneficiarul. În

şituaţia în care creditorul dă ordin debitorului să plătească la scadeţă suma datorată unei

personae specificate în cambia, cambia se mai numeşte poliţă sau trată.

În circuitul tratei participa trei persoane: trăgatorul – acela care mite cambia, trasul –

acela care achită şi beneficiarul – acela care primeşte banii.

Reflectarea acestora în contabilitate se face cu ajutorul contului 511 „Valori de

încasat”. Este un ordin de activ, care detaliază pe conturi de gradul II, astfel:

5112 “Cecuri de încasat”

5113 “Efecte de încasat”

5114 “Efecte remsie spre scontare”

Toate sunt conturi de activ, care debitează la primirea valorilor de încasat şi se

creditează la încasarea c/v acestora:

Exemplu:

O entitate vinde produse finite la prețul de 800 de lei și TVA 19 %. Pentru suma de

452 de lei, primește de la un client un cec, iar diferența se decontează pe bază de efecte de

comerț.

1. Facturare de produse finite:

4111 = %

“Clienți” 701

“Venituri din vânzarea produselor

41


finite”

4427 152

“T.V.A colectată”

2. Primirea de cecuri de încasat:

5122 = 4111 452

“Cecuri de încasat” “Clienți”

3. Încasarea cecurilor:

5121 = 5122 452

“Conturi la bănci în lei” “Cecuri de încasat”

4. Acceptarea efectelor de comerț:

413 = 4111 452

“Efecte de primit” “Clienți”

5. Primirea efectelor de încasat:

5113 = 413

“Efecte de încasat” “Efecte de primit” 500

6. Încasarea efectelor la scadență:

5121 = 5113 500

“Conturi la bănci în lei” “Efecte de încasat”

În situația în care posesorul efectului de comerț are nevoie de bani înaintea termenului

de scadență, el poate depune efectul de comerț la o bancă specializată pentru scontare. În

urma scontării, entitatea este creditată la valoarea efectului de comerț, mai puțin comisionul și

dobânda reținute de banca de scont.

Exemplu:

42


O entitate a primit un efect de comerț în valoare de 5.000 lei pe care-l depune spre

scontare. În urma scontării primește un disponibil de 4.200 lei, iar banca reține un comision

de 200 lei și o dobândă de 600 lei.

Înregistrările ocazionate sunt:

1. Depunerile efectelor spre scontare:

5114 = 5113 5.000

“Efecte remise spre scontare” “Efecte de încasat”

2. Scontarea propriu-zisă a efectelor de comerț:

% = 5114

5121 „Efecte remise spre scontare”

“Disponibil la bănci în lei”

627 200

“Cheltuieli cu serviciile”

666 600

“Cheltuieli privind dobânzile”

3.1.2 Contabilitatea încasărilor şi plăţilor prin conturile deschide la

bănci

Încasările şi plăţile prin conturi deschise la bănci sunt reflectate prin contul 512

“Conturi curente la bănci”.

Acest cont poate fi folosit in două modalităţi:

i. cont de disponibilităţi în lei şi devize aflate în conturile de

disponibilităţile păstrate la bănci.

În această şituaţie, contul 512 “Conturi curente la bănci” este, după conţinutul

conomic, un cont de disponibilităţi, iar după funcţia contabilă un cont de activ. Se debitează

cu sumele încasate prin bancă, în lei sau în valută, şi se creditează cu sumele plătite în bancă.

43


Soldul său poate fi numai debitor şi reflectă disponibilităţile unităţii aflate în conturile

bancare.

ii. cont curent, ce poate reflecta, la un moment dat , fie

disponibilităţi băneşti existente în conturile unităţii la bănci, fie credite bancare de plăţi

acordate de bănci, în cadrul limitei de creditare.

În cazul în care exprimă disponibilităţile băneşti pastrate la bancă, o debitare a

contului exprimă o creştere de activ, iar o creditare exprimă o diminuare de activ, soldul său

poate fi doar debitor.

În cazul în care exprimă credite de plăţi, acordate de bancă, o debitare a contului

exprimă o diminuare de pasiv, iar o creditare a acestuia reprezintă o creştere de pasiv, soldul

său poate fi doar creditor.

În general, o entitate poate avea deschise conturi pentru disponibil în lei la mai multe

entităţi bancare. În acest caz se impune o detaliere analitică a contului 5121 “Conturi la

bănci în lei”, pentru ficare bancă, distinct.

Toate operaţiunile efectuate prin conturile curente la bănci sunt înscrise de bancă în

extrasul de cont , emis de fiacare entitate , cuprinzând: data emiterii , soldul iniţial, încasările

şi plăţile efctuate şi soldul final.

La un moment dat, soldul contului disponibil confirmat de bancă prin extrasul de cont

trebuie să fie egal(dar de sens opus) cu cel din contabilitatea entităţii. În caz de diferenţe se

face un “punctaj” între datele extrasului de cont şi cele din evidenţa entităţii. Diferenţele

constate se înregistrează şi în urma lor celor două solduri trebuie să fie totdeauna egale.

Exemplu: În baza extrasului de cont, o enitate înregistrează încasarea facturiide la

un client în sumă de 600 lei și plata impozitului pe salarii de 300 lei și a contribuției entității

la asigurările sociale 150 lei.

1. Încasarea sumei de la client:

5121 = 4111 600

“Conturi la bănci în lei” “Clienți”

2. Plăți prin contul de la bancă:

%

444 = 5121

44


“Impozitul pe salarii” “Conturi la bănci în lei”

4311 150

“Contribuția entității la

asigurările sociale”

B. Contul 5124 “Conturi la bănci în lei”, este un cont de active, care reflectă

operațiunile bancare în devize.

Operațiunile bancare în devize se contabilizează atât în devize cât și în lei, la cursul

zilei la un curs fix. La sfâșitul exercițiului financiar, disponibilitățile în devize existente în

conturile la bănci se evaluează la cursul ded schimb oficial din ultima zi.

Diferențele de curs valutar se înregistrează ca și venituri sau cheltuieli financiare

astfel:

1. Diferențele de curs favorabile (cursul oficial din ultima zi – 3,5500 lei/euro –

este mai mare decât cursul de înregistrare 3,5300/euro) :

5124 = 765 20

“Conturi la bănci în devize” “Venituri din diferențele

de curs valutar”

2. Diferențele de curs nefavoravile (cursul oficial din ultima zi – 3,5200 lei/euro –

este mai mic decât cursul de înregistrare 3,5500 lei/euro) :

665 = 5124 30

“Cheltuieli din diferențe de „Conturi la bănci în

curs valutar” devize”

3.1.3 Contabilitatea dobânzilor aferente disponibilităţilor şi

creditivelor acordate de bănci în conturile curente

45


Evidenţa dobânzilor datorate, precum şi a dobânzilor de încasat, aferente creditelor

acordate de bănci în conturile curente, respectiv disponibilităţilor aflate în conturile curente se

ţine cu ajutorul contului 518 “Dobânzi”.

Este un cont bifunţional, în debitul căruia se înregistrează dobânzile de încasat,

aferente disponibilităţilor aflate în conturile curente şi cele plătite aferente împrumuturilor

plătite, iar în credit se înregistreză dobânzile datorate aferente creditelor acordate de bănci în

conturile curente şi cele încasate, aferente disponibilităţilor aflate în conturile curente. Soldul

debitor reprezintă dobânzile de primit , iar soldul creditor, dobânzile de plătit.

Contul 518 “Dobânzi” se detaliază pe două conturi şintetice de gradul II, în funcţie de

felul dobânzii, astfel:

5186 “Dobânzi de plătit”

5187 “Dobânzi de încasat”.

Contul 5186 “Dobânzi de plătit”, reflectă dobânzile aferente creditelor acordate de

bănci prin conturile curente, care nu au fost plătite până la închiderea exerciţiului financiar.

Este un cont de pasiv, care se creditează cu dobândă de plătit şi se debitează cu plata dobânzii

în exerciţiile viitoare. Întrucât dobânda nu a fost plătită până la închiderea exerciţiului

financiar, ea trebuie înregistrată ca o cheltuială financiară a acelei perioade şi ca o datorie de

plătit în perioada viitoare.

Exemplu:

1. Plata dobânzii aferentă creditelor acordate de bănci în conturile curente, în

exercițiul financiar șa care se referă, se înregistrează:

666 = 5121 200

“Cheltuieli privind dobânzile” “Conturi la bănci în lei”

2. Obligația privind plata dobânzii, în perioada viitoare:

666 = 5186 250

“Cheltuieli privind dobânzile” “Dobânzile de plătit”

3. Plata dobânzii datorate, în perioada viitoare:

5186 = 5121 250

46


“Dobânzi de plătit” “Conturi la bănci în lei”

Pentru reflectarea dobânzilor de încasat privind disponibilităţile din conturile curente

se foloseşte contul 5187 “Dobânzi de încasat”. Este un cont de activ care se debitează cu

dobânzile exercitiui curent, care însă nu au fost încasate până la sfârşitul periooadei şi care se

vor încasa în perioada viitoare. Se creditează cu dobânzile încasa în exerciţiile viitoare.

Poate avea numai sold debitor care reflectă dobânzile de încasat la un moment dat.

Exemplu:

1. Încasarea dobânzii până la sfârșitul perioadei la care se referă:

5121 = 766 150

“Conturi la bănci în lei” “Venituri din dobânzi”

2. Dreptul de a încasa dobânzi în perioada viitoare:

5187 = 766 550

“Dobânzi de încasat” “Venituri din dobânzi”

3. Încasarea dobânzii, perioada viitoare:

5121 = 5191 2.000

“Conturi la bănci în lei” “Credite bancare pe termen

scurt”

4. Obligația de plată a dobânzii aferente, la sfârșitul perioadei:

666 = 5198 400

“Cheltuieli privind dobânzile” “Dobânzi aferente creditelor

Bancare pe termen scurt”

5. Reflectarea creditelor pe termen scurt nerambursate la scadență:

5191 = 5192 650

“Credite bancare pe termen “Credite bancare pe termen

scurt” scurt nerambursate la scadență”

6. Plata dobânzii datorate, în perioada urmatoare:

47


5198 = 5121 400

“Dobânzi aferente creditelor „Conturi la bănci în lei”

bancare pe termen scurt”

3.1.4 Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt

Creditele bancare acordate pe termen scirt se reflctă cu ajutorul contului 519 “Credite

bancare pe termen scurt” .

Este un cont de pasiv, care se creditează cu valoarea creditelor bancare pe termen

scurt, acordate de bancă, pentru nevoi temporare, prin conturi bancare distincte, inclusiv

dobânzile datorate şi se debitează cu valoarea creditelor bancare pe termen scurt, restituite

băncii finanţatoare , inclusiv dobânzile plătite.

Soldul contului poate fi numai creditor şi reprezintă valoarea creditelor bancare pe

termen scurt nerambursate la un moment dat.

Contul 519 “Credite bancare pe termen scurt” se detaliază pe conturi şintetice de

gradul II, în funţie de felul creditului, astfel:

5191 “Credite bancare pe termen scurt”

5192 “Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă”

5193 “Credite externe neguvernamentale”

5194 “Credite externe garantate de stat”

5195 “Credite esterne garantate de bănci”

5196 “Credite de la trezoreria statului”

5198 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt”

Sunt conturi de pasiv, care se creditează cu valoarea creditelor primite, sau dobânda

datorată şi se debitează cu plata datoriilor. Pot avea numai sold creditor care reprezintă

datorii neachitate.

Contul 5198 “Dobânzi aferente creditelor pe termen scurt”, este un cont de pasiv

care reflectă datoria din dobânzile creditelor pe termen scurt, neplătite până la finele perioadei

la care se referă. Chiar dacă nu se plăteşte dobânda în perioada la care se referă, ea trebuie

înregistrată ca o cheltuială a acelei perioade şi ca o datorie de plată.

48


3. 2. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎN NUMERAR

Entităţile pot efectua o serie de operţiuni în numerar, care pot fi în lei şi în valută.

Sumele în general , în lei şi în valută, de care dispune o entitate sunt păstrate în caserie, cu

gestionarea lor disctinctă.

Pentru reflectarea acestor sume se utilizează contul 531 “Casa”, cont de activ , care

se debitează cu încasările în numerar şi se creditează cu plăţile de aceiaşi natură. Soldul

debitor al contului reflectă numerarul , în lei şi în valută, existent în caseria entităţii.

Pentru contabilitatea distinctă a operaţiunilor în numerar , în lei, de cele în valută,

contul 531 “Casa” se dezvoltă pe doua conturi de gradul doi:

5311 “Casa în lei”

5314 “Casa în devize”

3.2.1 Contabilitatea decontărilor în numerar în lei

Operaţiunile de încasări şi plăţi în lei au o pondere redusă în totalul decontărilor.

Încasările în lei pot să provină din vânzarea de produse din producţie proprie, din vânzarea de

mărfuri, lichidarea unor debitori, ridicări de numerar de la bancă, aport de capital, etc.

Plăţile în lei se poat face pentru achitarea drepturilor salariale, plata ajutoarelor

materiale din fondul asigurărilor sociale, avansuri spre decontare, cumpărari de bunuri,

depuneri de numerar la bancă, etc.

Ca documente folosite în operaţiile de casă în lei , care stau la baza înregistrărilor în

contabilitate, întâlnim:

Cecul de numerar, folosit la ridicarea sumelor de la bancă. Trebuie să fie

semnat de persoanele împuternicite să dispună plăţi din conturile deschise la bancă;

Chitanţa, se emite la fiecare încasare în lei, cuexcepţia ridicării de numerar

pentru care se foloseşte cecul de numerar;

Foaia de vărsământ cu chitanţă, serveşte pentru depunerea sumelor în lei

din caserie în bancă;

49


Dispoziţia de plată-încasare, utilizată fie pentru plăţi în lei din caserie, fie

pentru încasări în lei, când nu există alte documnet justificative de plăţi şi încasări. Când este

utilizată ca dispoziţie de încasare, pentru sumele încasate, casierul trebuie să emită chitanţă.

Unele plăţi se fac direct pe baza uor documente justificative întocmite anterior de

diferite părţi alr entităţii(state de salarii, liste de avans chenzinal, ordin de de plasare) fară să

se mai întocmească alte documente de plată.

Toate operaţiunile de casă se înscriu în “Registrul de casă”, ce constituie evidenţa

operativă pentru asemenea operaţii.

Contabilitatea şintetică a operaţiunilor de casă în lei se ţine cu ajutorul contului 5311

“Casa în lei “. Este un cont şintetic de gradul II, operaţional, cont de activ. Soldul poate fi

numai debitor şi reprezintă existentul de numerar în lei din caseria entităţii.

EXEMPLE:

În cursul unei zile se efectuează următoarele în casări în lei, prin caseria entității:

ridicarea de numerar de la bancă 2.500 lei, lichidarea unor debire 140 lei, vânzari de

produse finite 250 și T.V.A. aferentă 19 %:

5311 = %


461 140,00

„Debitori diverși”

701 250,00

„Venituri din vânzarea

Produselor finite”

4427 47,50

„T.V.A colectată”

Prin casieria entității se fac urmatoarele plăți în lei: achitarea avansului din salarii

2.500 lei, cumpărări de mărfuri 100 lei și T.V.A 19 % cheltuieli de protocol 120 lei.

% = 5311

425 „Casa în lei”

“Avansuri acordate

personalalului”

371 100

50


“Mărfuri”

4426 19

“T.V.A. deductibilă”

623 120

“Cheltuieli de protocol,

reclamă și publicitate”

3.2.2 Contabilitatea decontărilor în numerar, în valută

Entităţile pot efectua încasări şi plăţi prin caserie, în valută. Evidenţa şintetică a

acestor decontări se realizează cu ajutorul contului 5314 “Casa în devinze”. Este un cont

şintetic de gradul II, operaţional, de activ. Se debitează cu încasările în devize şi se

creditează cu plăţile în devize prin caserie. Conform legii contabilităţii, contabilitatea

operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în modena naţională, cât şi în valută.

Evidenţa analitică a contului 5314 “Casa în devize” se ţine pe felur ide devize.

Pentru înregistrarea operaţiunilor de încasări şi plăţi în devize se pot folosi una din metodele:

metoda înregistrării operţiunilor la cursul pieţei sau zilei;

metoda înregistrării operaţiuniilor la un curs fix.

La sfarşitul exerciţiului financiar, pentru ambele metode, soldul este evaluat la cursul

oficial, iar diferenţa este înregistrată dupa caz, la conturile de venituri sai cheltuieli afarente

diferenţelor de curs valutar.

EXEMPLU:

Se încasează de către o entitate, de la un client, prin caserie 80 euro, lau un curs fix

de 3,3000 lei/euro. Ulterior se depun la bancă 50 euro. În ultima zi a exercițiului financiar

cursului oficial al euro este de 3,3500 lei/euro.

1. încasarea valutei:

5314 = 4111 264

“Casa în devize” “Clienți”

2. depunerea la bancă:

5124 = 5314 264

51


“Conturi la bănci în devize” “Casa în devize”

3. înregistrarea la sfârșitul exercițiului financiar a diferenței de curs valutar

(favorabilă) :

% = 765

5314

„Casa în devize”

5124 2,50

“Conturi la bănci în devize”

Dacă diferența de curs valutar ar fi fost nefavorabilă (cursul oficial – 3,3500 lei /€ -

mai mic decât cel fix de evidență – 3,5500 lei/€) înregistrarea care trbuie făcută este:

665 = %

“Cheltuielile din diferențe de 5314

curs valutar” “Casa în devize”

5124 10

“Conturi la bănci în devize”

Dacă s-ar folosi metoda înregistrării operaţiilor la cursul pieţei sau zilei, atunci pentru

transformarea valutei ar fi utilizat cursul din ziua operaţiei, restul înregistrărilor fiind

identice.

Pentru depunerile şi ridicările de numerar la şi de la bancă se poate utiliza şi contul

581 “Viramente interne”, pentru a evita dublarea înregistrării sumelor în conturile de

disponibilităţi băneşti.

3. 2. 3. Contabilitatea altor valori

52


În caseriile entităţilor se mai păstrează şi alte valori, categorie în care sunt incluse:

timbre fiscale şi poştale, bilete de tratament şi odihnă, tichete şi bilete de călătorii şi alte

valori.

Aceste valori sunt înregistrate cu ajutorul contului 532 “Alte valori”, care este un

cont şintetic , de activ, neoperaţional, care se dezvoltă pe conturi şintetice de gradul II,

astfel:

5321 “Timbre fiscale şi poştale”

5322 “Bilete de tratament şi odihnă”

5323 “Tichete şi bilete de călătorie”

5328 “Alte valori”

Toate acestea sunt conturi de activ, care se debitează cu valorile achiziţionate şi se

creditează cu valoarea elementelor utilizate consumate.

EXEMPLU:

Se achiziționează cu plata în numerar timbre poștale de 50 lei și tichete de călătorie

de 150, T.V.A 19 %. Se înregistrează utilizarea de timbre postale de 30 lei și tichete de

călătorie de 60 lei.

1. achiziționarea de alte valori :

% = 5311

5321 „Casa în lei”

“Timbre fiscale și poștale”

5323 150

“Tichete și bilete de călătorie”

4426 38

“T.V.A. deductibilă”

2. utilizarea timbrelor poștale:

626 = 5321 30

“Cheltuieli poștale și taxe de „Timbre fiscale și poștale”

53


telecomunicații”

3. utilizarea tichetelor de călătorie:

624 = 5323

“Cheltuieli cu transportul de “Tichete și bilete de călătorie”

bunuri și personal”

3.3 CONTABILITATEA ACREDITIVELOR ŞI A AVANSURILOR

DE TREZORERIE

Acreditivul reprezintă disponibilităţii băneşti ale entităţii, virate într-un cont distinct

la dispoziţia unui terţ, de regulă furnizor, şi destinate achitărilor obligaţiilor faţă de acesta,

pe măsura livrării de bunuri, executării de lucrări sau prestări de servicii.

Evidenţa acreditivelor deschise în bănci pentru efectuarea de plăţi în favoarea terţilor

se realiază cu ajutorul contuluiv 541 “Acreditive”. Este un cont de activ care se debitează cu

sumele virate în conturile de acreditive deschise la dispoziţia terţilor şi cu diferenţele

favorabile de curs valutar, aferente soldului la închiderea exerciţiului, privind acreditivele

deschise în devize. Soldul poate fi numai debitor şi reprezintă acreditivele deschise în bănci.

Contul 541 “Acreditive” se detaliază pe două conturi şintetice de gradul II, în funcţie

de natura acreditivului, în lei sau în devize, astfel:

5411 “Acreditive în lei”

5412 “Acreditive în devize”.

Operaţiunile privind acreditivele sunt următoarele:

Deschiderea unui acreditiv în lei:

54


5411 = 581

“Acreditive în lei” “Viramente interne”

581 = 5121

“Viramente interne” “Conturi la bănci în lei”

plata obligaţiilor faţă de furnizori din acreditivul deschis:

401 = 5411

“Furnizori” “Acreditive în lei”

revocarea acreditivului neutilizat:

581 = 5411

“Viramente interne” “Acreditive în lei”

5121 = 581

“Conturi la bănci în lei” “Viramente interne”

Dacă acreditivul este deschis în avize se foloseşte contul 5412 “Acreditive în devize”

, iar operaţiile contabile sunt şimilare cu cele privind acreditivele în lei.

La sfârşitul exerciţiului financiar soldul contului 5412 “Acreditive în devize”,

trebuie evaluat la cursul din ultima zi şi înregistrate diferenţele faţă de cursul de

înregistrare, astfel:

Înregistrarea diferenţelor de curs favorabile:

5412 = 765

“Acreditive în devize” “Venituri din diferenţele de curs valutar”

Înregistrarea diferenţelor de curs nefavorabile:

665 = 5412

55


“Cheltuieli din diferenţele „Acreditive în devize”

de curs valutar”

În urma acestor operaţii soldul contului 5412 “Acreditive în devize” este evaluat la

cursul în vigoare la închiderea exerciţiului.

3.3.1 Contabilitatea avansurilor de trezorerie

Avansurile de trzorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau altor

persoane împuternicite de entitate, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea acesteia.

Reflectarea acestor operaţii se face cu ajutorul contului contului 542 “Avansuri de la

trezorerie”. Este un cont de activ, care se debitează cu sumele virate în conturi la bănci sau

acordate în numerar şi se creditează cu diversele plăţi făcute din avansuri, în contul entităţii.

Poate avea numai sold debitor care reprezintă sumele acrordate ca avansuri de trezorerie,

necontate.

Avansurile de trezorerie se pot acorda în lei sau în devize. Dacă avansurile de

trezorerie sunt în devize, la sfârşitul exerciţiului financiar se înregistrează diferenţele de curs

valutar, după caz, ca o cheltuială sau ca venit financiar.

EXEMPLU:

Se acordă de entitate unui angajat un avans de trezorerie în sumă de 600 lei. Ulterior

se decontează din acesta 200 lei pentru transportul colectiv de personal și 300 lei pentru

acțiuni de protocol. Suma necheltuită se depune în caserie.

1. acordarea avansului de trezorerie:

542 = 5311 600 lei

“Avansuri de trezorerie” “Casa în lei”

2. decontarea avansului de trezorerie:

% = 542

624 “Avansuri de trezorerie”

“Cheltuieli cu transportul de

Bunuri și personal”

56


623 300

“Cheltuieli de protocol,

reclamă și publicitate”

5311 100

“Casa în lei”

3.3.2 Contabilitatea viramentelor din/în conturile de trezorerie

Sunt anumite operaţii ce reprezintă transferuri de mijloace băneşti dintr-un cont de

trezorerie în altul şi anume:

Între conturile bancare;

Între conturile bancare şi caseria entităţii.

Întrucât aceiaşi operaţie se evidenţiază în mai multe registre, există riscul unor

înregistrări duble. Pentru evitarea acostor riscuri se poate utiliza contul 581 “Viramente

interne”.

Evidenţa viramentelor de disponibilităţi între conturile de trezorerie se realizează cu

ajutorul contului 581 “Viramente interne”. Este un cont de active care se debitează cu

sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie şi se creditează cu sumele

intrate într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie. Contul nu prezintă sold, la

sfârşitul unei perioade de gestiune.

Întrucât aceste operaţii fac obiectul înregistrărilor în mai multe registre auxiliare se

impune folosirea contului 581 “Viramente interne” pentru contabilizarea fără risc de dublă

folosire a viramentelor de diponibilităţi dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie.

EXEMPLE:

57


Se ridică numerar de la bancă 500 lei.

Intrarea numerarului în caserie:

5311 = 581 500

“Casa în lei” Viramente interne”

Ieşirea numeralului din contul de la bancă:

581 = 5121 500

“Viramente interne” “Conturi de la bănci în lei”

O entitate face un virament de 3000 lei din contul de disponibil deschis la banca “A”,

în contul de disponibil, deschis la banca “B”.

Virarea sumei din contul de la banca “A” :

581 = 5121 3000

“Viramente interne” “Conturi la bănci în lei”

Intrarea sumei în contul disponibil de la banca “B” :

5121 = 581 3000

“Conturi la banci în lei” “Viramente interne”

În urma acestor operaţii, contul 581 “Viramente interne” nu prezintă sold.

58


4. DESCRIEREA SOCIETĂŢII COMERCIALE. STUDIU DE CAZ

LA S.C. ZORBA COMPANY S.R.L.

4.1 DESCRIEREA SOCIETĂŢII

S.C. ZORBA COMPANY S.R.L. este o societate cu răspundere limitată, cu sediul în

Comuna Bradu Jud. Argeş, a fost înfiinţată în anul 1993 şi a funcţionat în Mun. Piteşti până în

anul 2005, când a devenit proprietarul spaţiului unde îşi desfaşoară activitatea în prezent şi

unde este şi actualul sediu al societăţii.

Societatea este înregistrată la ORC Argeş sub numărul J03/2464 /1993, are codul fiscal

4971197 şi are ca obiect principal de activitate “comerţul cu ridicata” cod CAEN 5139.

Societatea funcţionează din 1993 având de la început obiect de activitate comerţul şi în

prima etapă a funcţionat static până în anul 1996, după care a început să treacă la sistemul de

distribuţie directă folosind mijloace de transport în cea mai mare parte închiriate, deoarece la

acel moment societatea se afla în perioada acumulărilor financiare.

4.1.1 Structura organizatorică

Societatea funcţionează structurată pe două divizii independente din punct de vedere

organizatoric şi logistic, fiecare dintre acestea având structura organizatorică competitivă

59


pentru derularea activităţii în bune condiţii, conform cerinţelor companiilor producătoare

(supervisor, agenţi, gestionar depozit, merchandiser, şoferi, livratori, manipulanţi).

Conducerea societăţii este asigurată de un director comercial şi de un director financiar

care, alături de personalul auxiliar(contabilitate, resurse umane, transporturi, administrativ),

coordonează activitatea întregii firme.

Departamentul de vânzări este împărţit în două divizii de sine stătătoare (Băuturi şi

Alimente) care sunt coordonate fiecare de câte un supervisor care coordonează în mod direct

activitatea pentru fiecare divizie în parte. Fiecare divizie este constituită din echipa completă

de vânzări: agenti, merchandiser, livratori, şoferi, gestionari depozit, stivuitorişti şi

manipulanţi.

Fluxul de activitate este asemănător pentru fiecare divizie, activitatea fiind coordonată

de către supervisori şi raportată de aceştia la directorul comercial.

Departamentul financiar-contabil se ocupă de activitatea conexă a societăţii privind

documentele contabile, de urmărire a termenelor de încasare şi plată pentru fiecare furnizor şi

pentru fiecare client.

Departamentul de transporturi se ocupă în mod nemijlocit de activităţile legate strict de

parcul auto (autorizaţii, inspecţii, verificări, reparaţii etc.).

Departamentul de resurse umane se ocupă de evaluarea întregului personal al

societăţii, de întocmirea fişelor de post, relaţii cu ITM Argeş, evaluarea personalului.

Evaluarea personalului se face periodic atât în mod direct (superiorul direct) dar şi periodic

(există un contract cu o firmă de consultanţă care face evaluarea şi pregătirea personalului).

4.1.2 Descrierea afacerii

Tipul afacerii :

Societatea îşi desfaşoară activitatea de comerţ cu ridicata de băuturi şi produse

alimentare, şi comercializează mărci cu renume atât pe piaţa romanească cât şi pe cea

internaţională. În acest moment societatea are încheiate contracte de distribuţie cu: Ursus

Breweries, Alexandrion Grup România, Apemin Tuşnad, Master Food România, La Festa

Internaţional, Heidi Suisse Chocolats, Maxim Drinks, Royal Brinkers, Loulis Piaţa:

În judeţul Argeş, după studii de piaţă efectuate de companii producătoare şi

distribuitoare, ar exista un portofoliu de cca. 1800-2000 de societăţi comerciale şi asociaţii

60


familiale care au ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul de bunuri de larg consum. Din

acest univers de clienţi ponderea o au locaţiile tip off – aproximativ 60%, cele tip on 40%.

4.1.3 Contabilitatea aplicată

Contabilitatea este organizată în partidă dublă şi se ţine în limba română şi în moneda

naţională – leu.

Formele de înregistrare în contabilitate sunt reprezentate de sistemul de registre,

formulare şi documente contabile, corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică

şi sistematică în contabilitate a operaţiunilor economice şi financiare ce au loc în unitate în

cursul perioadei financiare.

Principalele formulare utilizate sunt:

o registrul-jurnal

o registrul-inventar

o registrul cartea-mare

o balanţa de verificare

Registrul-jurnal este utilizat pentru înregistrarea cronologică a tuturor operaţiunilor

economice şi financiare consemnate în documente justificative – extrase de cont, registrul de

casă, facturi, note contabile.

Registrul-inventar se întocmeşte o dată pe an, la 31 decembrie, potrivit normelor

legale, înregistrându-se toate elementele de activ şi de pasiv ale unităţii inventariate conform

normelor legale.

Registrul Cartea-mare cumulează toate informaţiile de mişcare pentru conturi: solduri

iniţiale, rulaje, solduri finale; pe baza acestora se întocmeşte balanţa de verificare.

Balanţa de verificare este întocmită lunar pe baza informaţiilor referitoare la mişcările

conturilor, furnizate de registrul Cartea-mare, sumele fiind aşezate pe solduri iniţiale, rulaje

precedente, rulaje curente, total sume şi solduri finale.

Alături de aceste registre se mai folosesc si următoarele formulare:

o Jurnalul privind operaţiile de casă şi bancă – se completează în cursul lunii

pentru fiecare cont în parte, înregistrările zilnice făcându-se pe baza registrului de casă şi

extrasului de cont.

61


o Jurnalul de cumpărături – este utilizat pentru înregistrarea facturilor prin care

s-au achiziţionat bunuri şi servicii în cursul unui exerciţiu financiar. Se înregistrează distinct

baza de stabilire a TVA, TVA-ul şi totalul facturii.

o Jurnalul de vânzări – este "oglinda" jurnalului de cumărări, în sensul că acesta

înregistrează tot facturile, dar cele care vizează serviciile prestate şi mărfurile vândute de

societate.

Situaţiile fianciare ale societăţii Zorba Company se prezintă la sfârşitul exerciţiului

2008, astfel:

Bilanţul contabil la 31.12.2009

Elemente 2008 2009

ACTIVE NECURENTE

Imobilizări corporale (1)

Investiţii deţinute în întreprinderi asociate (2)

510.000

150.000

570.000

150.000

Active necurente –Total 660.000 720.000

ACTIVE CURENTE

Stocuri (3)

Clienţi (4)

Cheltuieli în avans (5)

Investiţii pe termen scurt (6)

Lichidităţi

42.000

375.000

50.000

80.000

43.000

2.000

175.000

30.000

0

1.688.800

Active curente – Total 590.000 1.895.800

TOTAL ACTIV 1.250.000 2.615.800

DATORII CURENTE

Furnizori (7)

Credire pe termen scurt (8)

Venituri în avans (9)

Alte datorii curente (10)

250.000

200.000

70.000

210.000

125.800

150.000

20.000

50.0000

Datorii curente – Total 730.000 345.800

62


DATORII NECURENTE

Împrumuri din emisiunea de obligaţiuni (11)

Credite pe termen lung (12)

Venituri în avans (13)

-

120.000

50.000

70.000

120.000

310.000

Datorii necurente – Total 170.000 500.000

TOTAL DATORII 900.000 845.800

CAPITALURI PROPRII

Capital social (14)

Prime de emisiune

Rezerve

Rezultatul reportat

Rezultatul exerciţiului (15)

100.000

-

70.000

180.000

-

300.000

20.000

70.000

180.000

1.200.000

TOTAL CAPITALURI PROPRII 350.000 1.770.000

TOTAL DATORII ŞI CAPITALURI PROPRII 1.250.000 2.615.800

Informaţii suplimentare:

(1) Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale

existente la începutul anului a fost de 240.000 lei, iar cea aferentă imobilizărilor existente la

sfârşitului anului a fost de 280.000 lei.

(2) În cursul anului înreprinderea nu a achiziţionat şi nici

nu a cedat investiţii în întreprinderile asociate.

(3) Stocurile sunt reprezentate de mărfuri. La sfârşitul

exerciţiului 2008 stocurile de mărfuri au fost depreciate pentru suma de 10.000 lei. În cursul

exerciţiului 2009 aceste stocuri au fost vândute. Stocurile existente la sfârşitul exerciţiului

2009 nu au făcut obiectul unei deprecieri.

(4) Crenţele-clienţi sunt aferente vânzarilor în ţară (nu

includ diferenţe de curs valutar) şi nu au făcut obiectul unor deprecieri.

(5) Cheltuielile în avans sunt reprezentate de chirii de

exploatare plătite în anul 2008 în contul anului 2009.

(6) Investiţiile pe termen scurt sunt reprezentate de titluri

de plasament achiziţionate în exerciţiul 2008 şi vândute în exerciţiul 2009. În cursul anului nu

s-au achiziţionat investiţii pe termen scurt.

(7) Din care, furnizori de imobilizări 175.000 lei la

începutul anului şi 13.000 lei la sfârşitul anului.

63


(8) În cursul exerciţiului 2009 s-au primit credite pe

termen scurt de 100.000 lei.

(9) Veniturile în avans sunt reprezentate de subvenţii

pentru investiţii.

(10) Alte datorii curente:

Valori la începutul anului Valori la sfârşitul anului

- datorii privind inpozitul pe

profit

87.0000 - datorii privind impozitul pe

profit

37.000

- dobânzi de plătit 30.000 -datorii salariale şi sociale 13.000

- datorii salariale şi sociale 63.000

- dividende de plată 30.000

(11) Împrumutul din emisiunea de obligaţiuni este evaluat

în valori nete (după deducerea primei de rambursare de 30.000 lei).

(12) În cursul anului nu au avut loc fluxuri privind

creditele primite pe termen lung.

(13) Veniturile în avans de la începutul anului sunt

aferente exploatării, cele de la sfârşitul anului includ subvenţii pentru investiţii de 260.000 lei,

iar restul sunt aferente exploatării.

(14) În cursul exerciţiului 2009 nu au avut loc retrageri de

capital şi nici modificări ale acestuia ca urmare a unor operaţii interne.

(15) Rezultatul net este prezentat în bilanţ înainte de

distribuire.

(16) Întreprinderea şi-a achitat integral datoria privind

TVA de 338.200 lei aferentă activităţilor de exploatare şi a încasat (recuperat) TVA aferentă

activităţilor de investiţii de 26.600 lei.

(17) În cursul anului au fost vândute, cu decontare în

contul curent, instalaţii tehnologice al căror cost de achiziţie este de 100.000 lei, iar

amortizarea cumulată este de 80.000 lei.

(18) Datoriile privind dobânzile au fost integral achitate.

(19) Rezultatul net al exerciţiului 2008, de 200.000 lei, a

fost distribuit astfel: la rezerve, la rezultatul reportat, iar diferenţa, la dividende.

(20) Rezervele exerciţiului 2007 au fost de 30.000 lei, iar

rezultatul reportat, de 50.000 lei.

64


Contul de profit şi pierdere la 31.12.2009

Elemente Valori

Cifra de afaceri (1)

Alte venituri din exploatare (2)

Cheltuieli cu mărfurile

Cheltuieli cu personalul

Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor

Alte cheltuieli de exploatare (3)

Venituri din cedarea investiţiilor financiare pe termen scurt

Cheltuieli cu dobânzile

2.400.000

260.000

550.000

400.000

120.000

240.000

50.000

50.000

Rezultat înainte de impozit

Impozit pe profit

1.350.000

150.000

Rezultatul net al exerciţiului 1.200.000

Informaţii suplimentare:

(1) Cifra de afaceri cuprinde:

- venituri din vânzarea mărfurilor 600.000 lei

- venituri din pretări de servicii 1.800.000 lei

(2) Alte venituri din exploatare 260.000 lei, din care:

- venituri din cesiunea imobilizărilor corporale 60.000 lei

- venituri din subvenţii de exploatare pentru plata

personalului 100.000 lei

- venituri din subvenţii pentru investiţii 90.000 lei

- venituri din provizioane pentru deprecierea

mărfurilor 10.000 lei

(3) Alte cheltuieli de exploatare 240.000 lei, din care:

- cheltuieli cu serviciile primite de la furnizori 100.000 lei

- cheltuieli cu energia şi apa 20.000 lei

- cheltuieli cu chiriile de exploatare

(plătite în anul anterior) 50.000 lei

- cheltuieli cu impozitele şi taxele de exploatare

(acestea au fost plătite integral până la sfărşitul

65


exerciţiului) 50.000 lei

- cheltuieli cu activele cedate 20.000 lei

Să procedăm la întocmirea Tabloului fluxurilor de trezorerie confrom IAS 7.

Etapa 1: Calculul fluxului net de trezorerie din activitatea de exploatare

A. Metoda directă:

Flux Calcule Valoare

1. Încasări de la clienţi Încasări = Rulaj creditor4111 = Sold iniţial4111 – Sold

final4111 + Rulaj debitor4111

Sold iniţial4111 = 375.000 (BC)

Sold final4111 = 175.000 (BC)

Rulaj debitor4111 = Cifra de afaceri × 1,19 = 2.400.000

(CPP) × 1,19 = 2.856.000

Rulaj creditor4111 = 375.000 + 2.856.000 – 175.000 =

3.056.000

+3.056.000

2. Încasări subvenţii de

exploatare pentru plata

personalului

Încasări = Rulaj creditor7414 = 100.000 (IS) 100.000

3. Plăţi către furnizori

(nu se iau în calcul

furnizorii de

imobilizări)

Plăţi = Rulaj debitor40 = Sold iniţial40 – Sold final40 +

Rulaj creditor40

Sold iniţial40 = 250.000 (BC) – 175.000 (IS) = 75.000

Sold final40 = 125.800 (BC) – 13.000 (IS) = 112.800

Rulaj creditor40 = (Achiziiţii de stocuri + Cheltuieli cu

energia şi apa + Cheltuieli cu servicii primite de la

terţi) × 1,19

Achiziţii de stocuri = Rulaj debitor371

Rulaj debitor371 = Sold final371 – Sold iniţial371 + Rulaj

creditor371

Sold final371 = 2.000 (BC)

Sold iniţial371 = 42.000 (BC) + 10.000 (IS) = 52.000

Rulaj creditor371 = Rulaj debitor607 = 550.000 (CPP)

Rulaj debitor371 = 2.000 – 52.000 + 550.000 = 500.000

Rulaj debitor371 = Sold final371 – Sold iniţial371 + Rulaj

-700.000

66


creditor371

Cheltuieli cu energia şi apa = 20.000 (IS)

Cheltuieli cu serviciile primite de la furnizori =

100.000 (IS)

Rulaj creditor40 = (500.000 + 20.000 + 100.000) × 1,19

= 737.800

Rulaj debitor40 = 75.000 – 112.800 + 737.800 =

700.000

4. Plăţi de chirii în

avans

Plăţi = Rulaj debitor471 = Sold final471 – Sold iniţial471 +

Rulaj creditor471 = 30.000 (BC) – 50.000 (BC) +

50.000 (IS) = 30.000

-30.000

5. Plăţi de datorii

salariale şi sociale

Plăţi = Rulaj debitor42; 43 = Sold iniţial42; 43 – Sold

final42; 43 + Rulaj creditor42; 43 = 63.000 (IS) – 13.000

(IS) + 400.000 (CPP) = 450.000

Rulaj creditor42; 43 = Rulaj debitor64 = 400.000 (CPP)

- 450.000

6. Plăţi de impozite şi

taxe de exploatare

Plăţi = Rulaj debitor446 = Sold iniţial446 – Sold final446 +

Rulaj creditor446 = 0 (BC) – 0 (BC) + 50.000 (IS) =

50.000

- 50.000

7. Plăţi de TVA Plăţi = 338.200 (IS) - 338.200

8. Impozit pe profit

plătit

Plata = Rulaj debitor441 = Sold iniţial441 – Sold final441

+ Rulaj creditor441

Rulaj creditor441 = Rulaj debitor691 = 150.000 (CPP)

Plata = 87.000 (IS) – 37.000 (IS) + 150.000 = 200.000

- 200.000

Total Flux net de trezorerie din exploatare +1.387.800

B. Metoda indirectă:

Elemente Calcule Valoare

1. Rezultatul înainte de impozitare 1.350.000 (CPP) 1.350.000

2. Eliminarea cheltuielilor şi a veniturilor care nu au

incidenţă asupra trezoreriei:

(+) Cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele 120.000 (CPP) +120.000

67


(-) Venituri din provizioane 10.000 (IS) -10.000

3. Eliminarea cheltuielilor şi a veniturilor care nu au

legatură cu exploatarea:

(+) Cheltuieli privind dobânzile

(-) Venituri din cedarea investiţiilor pe termen scurt

(-) Venituri din cedarea activelor imibilizate

(+) Cheltuieli din cedarea activelor imobilizate

(-) Venituri din subvenţii pentru investiţii

50.000 (CPP)

50.000 (CPP)

60.000 (CPP)

20.000 (CPP)

90.000 (CPP)

+50.000

-50.000

-60.000

+20.000

-90.000

4. Rezultatul din exploatare înaintea deducerii

variaţiei necesarului de fond de rulment din

exploatare:

(-) Variaţia stocurilor

(-) Variaţia creanţelor din exploatare

(-) Variaţia cheltuielilor în avans de exploatare

(+) Variaţia datoriilor din exploatare

(+) Variaţia veniturilor în avans de exploatare

2.000 (BC) – (42.000 +

10.000) = - 50.000

175.000 (BC) – 375.000

(BC) = - 200.000

30.000 (BC) – 50.000

(BC) = - 20.000

Datorii din exploatare la

sfârşitul anului =

125.800 (BC) – 13.000

(IS) + 3.000 (IS) =

125.800

Datorii din exploatare la

începutul anului =

250.000 (BC) – 175.000

(IS) + 63.000 (IS) =

138.000

Variaţia = 125.800 –

138.000 = - 12.200

(310.000 (BC) – 260.000

(IS)) – 50.000 (BC) = 0

+1.330.000

+50.000

+200.000

+20.000

-12.200

0

68


5. Rezultatul din exploatare după deducerea variaţiei

necesarului de fond de rulment

+1.487.800

6. Impozit pe profit plătit Idem metoda directă -200.000

Total Flux net de trezorerie

din exploatare

+1.387.800

69


Etapa 2: Calculul fluxului net de trezorerie din activitatea de investiţii

70



1. Încasări din vânzarea

de imobilizări

Încasarea = Rulaj creditor7583 × 1,19 = 60.000 (IS)

× 1,19 = 71.400

+71.400

2. Încasări din subvenţii

pentru investiţii

Încasări = Rulaj creditor131 = Sold final131 – Sold

iniţial131 + Rulaj debitor131 = 280.000 (BC;IS) –

70.000 (BC;IS) + 90.000 (IS) = 300.000

Rulaj debitor131 = Rulaj creditor7584 = 90.000 (IS)

+300.000

3. Plăţi către furnizorii de

imobilizări

Rulaj debitor404 = Sold iniţial404 – Sold final404 +

Rulaj creditor404

Sold iniţial404 = 175.000 (IS)

Sold final404 = 13.000 (IS)

Rulaj creditor404 = Rulaj debitor2131 × 1,19

Rulaj debitor2131 = Sold final2131 – Sold iniţial2131 +

Rulaj creditor2131

Sold final2131 = 570.000 (BC) + 280.000 (IS) =

850.000

Sold iniţial2131 = 510.000 (BC) + 240.000 (IS) =

750.000

Rulaj creditor2131 = 100.000 (IS)

Rulaj debitor2131 = 850.000 – 750.000 + 100.000 =

200.000

Rulaj creditor404 = 200.000 × 1,19 = 238.000

Rulaj debitor404 = 175.000 – 13.000 + 238.000 =

400.000

- 400.000

71


4. Încasări din vânzarea de

investiţii pe termen scurt

Încasarea = Costul titlurilor vândute + Câştigul din

cesiune = Rulaj creditor5081 + Rulaj creditor7642

Rulaj creditor5081 = Sold iniţial5081 – Sold

final5081 + Rulaj creditor5081 = 80.000 (BC) – 0

(BC) + 0 (IS) = 80.000

Rulaj creditor7642 = 50.000 (CPP)

Încasarea = 80.000 + 50.000 = 130.000

+130.000

5. Încasări de TVA aferentă activităţilor de investiţii

26.600 (IS) +26.600

Total Flux net de trezorerie din activitate de investiţii +128.000

Etapa 3: Calculul fluxului net de trezorerie din activitatea de finanţare


1. Încasări din creşteri de

capital

Încasări = Rulaj creditor1012 + Rulaj creditor1041

Rulaj creditor1012 = Sold final1012 – Sold iniţial1012 +

Rulaj debitor1012 = 300.000 (BC) – 100.000 (BC) +

0 (IS) = 200.000

Rulaj creditor1041 = 20.000 (BC)

Încasări = 200.000 + 20.000 = 220.000

+220.000

2. Încasări din emisiunea

de obligaţiuni

Încasări = Rulaj creditor161 – Rulaj debitor169 =

70.000 (BC)

+70.000

3. Încasarea de noi credite

pe termen scurt

Încasări = 100.000 (IS) +100.000

4. Rambursarea de credite

pe termen scurt

Rulaj debitor5191 = Sold iniţial5191 – Sold final5191 +

Rulaj creditor5191 = 200.000 (BC) – 150.000 (BC) +

100.000 (IS) = 150.000

-150.000

5. Plăţi de dobânzi Plăţi = Sold iniţial5198; 168 + Rulaj creditor5198; 168 =

30.000 (IS) + 50.000 (CPP) = 80.000

-80.0000

72


Rulaj creditor5198; 168 = Rulaj debitor666 = 50.000

(CPP)

6. Dividende plătite Dividende plătite = Rezultat2008 – Variaţia rezervelor

- Variaţia rezultatului reportat

Variaţia rezervelor = Rezerve2008 – Rezerve2007

Rezerve2007 = 30.000 (IS)

Rezerve2008 = 70.000 (BC)

Variaţia rezervelor = 70.000 – 30.000 = 40.000

Variaţia rezultatului reportat = 180.000 (BC) –

50.000 (IS) = 130.000

Dividende plătite = 200.000 (IS) – 40.000 –

130.000 = 30.000

-30.000

Total Flux net de trezorerie din activitatea de

finanţare

+130.000

Etapa 4: Calculul trezoreriei de la sfârşitul anului

Elemente Calcule Valoare

Variaţia netă a lichidităţilor băneşti şi a

echivalentelor de lichidităţi

+1.287.800 – 172.000 +

530.000

+1.645.800

Trezoreria la începutul anului 43.000 (BC) 43.000

Trezoreria la sfârşitul anului 43.000 + 1.645.800 +1.688.800

Trezoreria la sfârşitul anului 1.688.800 (BC) +1.688.800

73


Etapa 5: Prezentarea Tabloului fluxuruilor de trezorerie

Tabloul fluxurilor de trezorerie

Fluxuri de trezorerie relative la activităţile de exploatare (metoda directă)

Încasări de la clienţi

Alte încasări generate de exploatare

Plăţi către furnizori (exclusiv furnizorii de imobilizări)

Plăţi în favoarea şi în numele personalului

Plăţi de TVA aferente operaţiilor de exploatare

Plăţi de chirii în avans

Plăţi de alte impozite şi taxe de exploatare

Plăţi de impozit pe profit

3.056.000

100.000

(700.000)

(450.000)

(338.200)

(30.000)

(50.000)

(200.000)

I. Flux net de trezorerie din activităţile de exploatare 1.387.800

Fluxuri de trezorerie din activităţile de investiţii

Încasări din vânzarea imobilizărilor

Încasări din vânzarea investiţiilor financiare pe termen scurt

Încasări din subvenţii pentru investiţii

Plăţi din achiziţia de imobilizări

Plăţi de TVA aferentă operaţiilor de investiţie

71.400

130.000

300.000

(400.000)

(26.200)

II. Flux net de trezorerie din activităţile de investiţii 128.000

Fluxuri de trezorerie din activităţile de finanţare

Încasări din noi emisiuni de acţiuni

Încasări din noi emisiuni de obligaţiuni

Încasări din credite primite de la bănci

Rambursări de capital în numerar

Rambursări de împrumuturi obligatare

Rambursări de credite bancare

Plăţi de dobânzi

Plăţi de dividende

220.000

70.000

100.000

-

-

(150.000)

(80.000)

(30.000)

III. Fluxul net de trezorerie din activităţile de finanţare 130.000

IV. Variaţia lichidităţilor băneşti şi a echivalentelor de lichidităţi (I + II +

III)

1.645.800

V. Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la începutul anului (din bilanţul 43.000

74


contabil)

VI. Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la sfârşitul anului (V + IV) 1.688.800

VII. Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la sfârşitul anului (din

bilanţul contabil) (VI = VII

1.688.800

75


5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În acestă lucrare, "Contabilitatea fluxurilor de trezorerie la entităţile economice",

am încercat să evidenţiez importanţa şi necesitatea întocmirii unui tablou al fluxurilor de

trezorerie printre situaţiile financiare ale unei întreprinderi, împreună cu bilanţul, contulul de

profit şi pierdere, situţia modificării capitalurilor proprii şi notele explicative, conform

Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 1, "Prezentarea situaţiilor financiare".

Elaborarea de către întreprinderi a unui tablou al fluxurilor de trezorerie este necesară

datorită utilităţii acestuia, atât pe plan intern (pentru managementul întreprinderii), cât şi pe

plan extern, în special pentru investitorii şi creditorii întreprinderii.

Managerii întreprinderii utilizează informaţia degajată de tabloul fluxurilor de

trezorerie pentru a determina gradul de lichiditate al întreprinderii, pentru a evalua efectele

unor decizii strategice majore privind investiţiile şi finanţarea sau pentru a propune politica de

dividende.

Investitorii şi creditorii utilizează informaţiile cuprinse în tabloul fluxurilor de

trezorerie în vederea determinării capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri pozitive de

lichidităţi, de a-şi achita datoriile, de a plăti dividende şi dobânzi, de a-şi previziona nevoile

suplimentare de finanţare, precum şi pentru a-şi explica diferenţa dintre profitul net, obţinut

cu ajutorul contului de profit şi pierdere, şi fluxurile nete de lichidităţi generate de activitatea

de exploatare, considerată principala activitate producătoare de profit a întreprinderii. Teoria

şi practica financiară au demonstrat că cei interesaţi de o anumită întreprindere îşi vor baza

deciziile economice referitoare la aceasta în funcţie de capacitatea întreprinderii de a genera

fluxuri de numerar în viitor. Fluxurile de trezorerie precedente oferă informaţii relevante

despre viitorul flux de trezorerie deoarece ele ilustrează modul în care întreprinderea

generează numerar şi cum îl cheltuie.

Capitolul II prezintă definiţii date trezoreriei şi principalele aspecte legate de

conceptele de trezorerie, fluxuri de numerar şi tablourile utilizate de-a lungul timpului.

Capitolul III tratează problema contabilităţii trezoreriei, cu definiţii, obiective,

elemente contabile ale trezoreriei şi modul de evaluare a acestora.

76


Fluxurile de trezorerie sunt definite de către Organismul internaţional de normalizare,

prin norma sa IAS 7, "Situaţia fluxurilor de trezorerie", drept totalitatea intrărilor şi ieşirilor

de lichidităţi (fonduri disponibile, depozite la vedere) şi echivalente ale acestora (plasamente

pe termen scurt, sub trei luni, foarte lichide, necesare respectării angajamentelor de trezorerie)

generate de activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare.

Situaţia fluxului de numerar trebuie să raporteze fluxurile de numerar din perioada

respectivă, clasificate pe:

activităţi de exploatare

activităţi de investiţie

activităţi de finanţare

Cu alte cuvinte, tabloul se bazează pe o clasificare funcţională a fluxurilor

întreprinderii. Soldul fluxurilor fiecărei categorii relevă mărimea contribuţiei fiecărei funcţii

la variaţia trezoreriei întreprinderii.

Fluxurile de numerar provenite din activităţi de exploatare sunt în primul rând derivate

din principalele activităţi producatoare de venit ale întreprinderii. Ca urmare ele sunt, în

general, rezultatul operaţiilor şi evenimentelor care concură la formarea rezultatului net.

Valoarea fluxurilor ce provin din activităţi de exploatare este indicatorul cheie al măsurii în

care activitatea întreprinderii a generat suficient flux de numerar pentru a rambursa

împrumuturile, pentru a menţine capacitatea de funcţionare a întreprinderii, pentru a plăti

dividendele şi pentru a face noi investiţii, fara a recurge la surse externe de finanţare.

Activităţile de investiţii constau în achiziţionarea şi cedarea de active

imobilizate pe termen lung, precum şi de alte investiţii, care nu sunt

incluse în echivalentele de numerar. Prezentarea separată a acestora este importantă

deoarece fluxurile de numerar reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obţinerii de

resurse menite a genera viitoare venituri şi fluxuri de numerar.

Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale

dimensiunii şi compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii. Prezentarea

lor separată este importantă deoarece este utilă în previzionarea fluxurilor de numerar viitoare

aşteptate de către finanţatorii întreprinderii.

Întreprinderile au nevoie de elemente de trezorerie, în mod esenţial pentru aceleaşi

motive, indiferent care este activitatea principală generatoare de venituri. Ele au nevoie de

aceste elemente pentru a-şi conduce activităţile, a achita obligaţiile lor şi a asigura

rentabilitatea pentru investitorii lor. Ca atare, se impune ca toate întreprinderile să prezinte un

tablou al fluxurilor de trezorerie.

77


Sunt consacrate două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie :

– metoda directă;

– metoda indirectă.

Fluxurile de trezorerie determinate prin metoda directă se bazează pe încasările de la

clienţi din care se scad plăţile către furnizori, angajaţi, comisioane bancare, impozit pe profit

la care se adaugă sau scade numerarul rezultat din activităţi de investiţii (achiziţia de clădiri,

echipamente sau vânzarea lor) şi numerarul rezultat din activităţi de finanţare ( emisii de

acţiuni, cumpărarea de acţiuni, împrumuturi pe termen lung, plata dividendelor ).

Metoda indirectă porneşte de la profitul net înainte de impozitare la care se adaugă

amortizările, cheltuielile şi pierderile financiare şi se scad veniturile din investiţii financiare şi

se ajustează cu (+ ) sau (-) diferenţele de stocuri şi datorii sau creanţe pentru obţinerea

fluxului din activităţi de exploatare la care se adaugă sau scade fluxul din activităţile de

investiţii şi de finanţare.

Rezultatul obţinut prin aplicarea metodei indirecte este acelaşi ca şi cel obţinut prin

metoda directă, diferă însă structura fluxurilor de numerar referitoare la activităţile de

exploatare. Fluxurile de numerar din activităţile de investiţii şi cele din activităţile de

finanţare sunt determinate prin metoda directă. Prin metoda indirectă, pornind de la valoarea

contabilă a rezultatului exerciţiului financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea

fluxului de numerar. Se are în vedere că prin practicarea unei contabilităţi de angajament sunt

înregistrate veniturile şi cheltuielile în momentul facturării lor şi nu în momentul încasării sau

plăţii, iar în calculul profitului sunt luate în considerare unele elemente de venituri şi cheltuieli

nemonetare, care nu presupun intrări sau ieşiri de numerar din trezorerie, ceea ce face să

crească diferenţa dintre mărimea rezultatului realizat şi mărimea numerarului din trezorerie.

IAS 7 recomandă metoda directă, aceasta furnizând informaţii utile pentru estimarea

fluxurilor viitoare de trezorerie, iar prin metoda indirectă aceste informaţii nu sunt

disponibile. În practică însă, întreprinderile preferă metoda indirectă întrucât are o logică de

calcul mai apropiată de formatul raportărilor contabile.

După alegerea metodei de determinare a fluxurilor de trezorerie începe munca de

construcţie a unei proiecţii a activităţii întreprinderii în următorii cinci sau mai mulţi ani.

Această muncă presupune o profundă cunoaştere a întreprinderii, a mediului de afaceri, a

perspectivelor pieţei interne şi a celei externe şi de asemenea o oarecare intuiţie a viitoarelor

oportunităţi de afaceri din domeniul respectiv. Realizarea acestei situaţii prospective încearcă

să estimeze nevoia viitoare de investiţii (corporale, necorporale), posibilitatea operaţiunilor

financiare (achiziţii sau vânzări de acţiuni, operaţiuni de leasing), necesarul pentru asigurarea

78


funcţionării curente a întreprinderii şi care să asigure o dezvoltare constantă a activităţilor.

Fluxul de trezorerie sau de lichidităţi se exprimă în bani la puterea de cumpărare a zilei.

Actualizarea sau exprimarea în preţuri constante necesită ajustări ale valorilor previzionate

datorită, în primul rând inflaţiei, în al doilea rând pentru că banii pe care urmează să-i primim

sunt bani ce nu pot fi investiţi acum pentru a produce alte lichidităţi imediat. Actualizarea se

poate face plecând de la rata investiţiilor fără risc (împrumuturi de la stat) la care se adaugă o

primă pentru riscul de ţară, riscul întreprinderii şi o primă suplimentară pentru riscul datoriilor

întreprinderii. Dacă aceste riscuri sunt mari se poate ca investitorul (cumpărătorul) să

considere investiţia (achiziţia) nerentabilă.

În analiza şi asigurarea echilibrului financiar la nivelul întreprinderii, un rol deosebit

de important este deţinut de previzionarea fluxurilor de trezorerie, prin elaborarea de planuri

şi bugete de trezorerie, precum şi prin întocmirea documentului previzional de sinteză: tabloul

previzional al fluxurilor de trezorerie.

Ultimul capitol al acestei lucrări conţine un caz practic de întocmire a tabloului

fluxurilor de trezorerie prin metoda directă, acesta fiind metoda abordată de S.C. ZORBA

COMPANY S.R.L. Este detaliat modul de calcul al indicatorilor, de asemenea este realizată şi

o comparaţie a acestor indicatori pentru exerciţiile financiare 2008 şi 2009. După

determinarea fluxurilor de trezorerie am calculat principalele rate legate de aceste fluxuri,

utilizate în teoria şi practica de specialitate.

79


B I B L I O G R A F I E

1. Bărbăcioru Victoria – Contabilitate financiară, Editura Sitech, Craiova 2006;

2. Brezeanu P. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Cavalioti Bucureşti 2003;

3. Dragotă V., Obreja L., Ciobanu A., Dragotă M. – Management financiar, vol.I, Ed.

Economică 2003;

4. Epstein Barry J. – IFRS 2007 - Interpretarea şi Aplicarea Standardelor Internaţionale

de Contabilitate şi Raportare Financiară, Ed. BMT 2008;

5. Firescu Victoria – Contabilitatea în contextul european şi internaţional 2004;

6. Feleagă L. (Malciu), Feleagă N. – Contabilitate financiară, o abordare europeană şi

internaţională, vol. I, Ed. Infomega Bucureşti 2005;

7. Feleagă N.– Sisteme contabile comparate, Ed. Economică, 2000;

8. Feleagă N. – Contabilitate aprofundată , Editura Economică, Bucureşti, 1996;

9. Feleagă N., Ionaşcu I.– Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Ed. Economică 1998;

10. Feleagă N., L.Malciu, Şt.Bunea – “Bazele contabilităţii – o abordare europeană şi

internaţională”, Editura Economică 2002;

11. Gheorghe Dumitru – Audit financiar- contabil, Editura Herra 2005;

12. Gheorghiu Alexandru - Analiza economico–financiară la nivelul microeconomic, Ed.

Economică 2004;

13. Ministerul Finanţelor Publice – Ghid practic de aplicare a Standardelor

Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică, Bucureşti 2007;

14. Pană I. – Analiză economică-financiară, Ed. Universităţii din Piteşti 2003;

15. Popa A. F.– Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaţionale de

Raportare Financiară în România, Editura Contaplus 2007;

16. Possler L., Lambru B., Lambru Gh. – Contabilitatea întreprinderii: îndrumar practic

actualizat şi completat prin Reglementările contabile prevăzute de Directivele

Europene a IV-a şi a VII-a aprobate de O.M.F.P. nr. 1752 din 2005;

17. Ristea M., Protopopescu I. – Contabilitate financiară, Ed. Universitară 2005,

Bucureşti;

18. Ristea M. – Contabilitate aprofundată, Ed. Universitară 2005, Ediţia III, Bucureşti;

19. Ţugui Iuliana – Contabilitatea Fluxurilor de Trezorerie,Ed. Economică, Bucureşti

2003;

80


20. OMFP 1752/2005 privind Aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu

Directivele europene;

21. Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii, aprobat prin HG 704/1993 privind

aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilităţii nr 82/1991, publicat în M.O.

303 bis/22 decembrie 1993;

22. Standardul Internaţional de Contabilitate 1 (IAS 1) – Prezentarea situaţiilor

financiare;

23. Standardul Internaţional de Contabilitate 7 (IAS 7) – Situaţia fluxurilor de numerar;

24. www.armyacademy.ro

25. www.focusfinanciar.ro

26. Marilen Pirtea, P. –Managementul Trezoreriei Întreprinderii. Editura Mirton,

Timişoara, 2003

27. Iuliana Ţugui, P. – Contabilitatea Fluxurilor de Trezorerie. Editura Economică,

Bucureşti , 2002

28. Dumitru Matiş şi Atanasiu Pop, P. - Contabilitatatea financiară. Editura Alma Mater,

Cluj-Napoca, 2007

81

http://www.focusfinanciar.ro/

http://www.armyacademy.ro/


A N E X E

82

Documents

licenţă 2010 GATA