LIMBA ORGAN, BOLI, AFECTIUNI, LIMBA INCARCATA

Limba organ, boli, afectiuni

Limba este un organ musculomembranos, mobil, situat in  cavitatea bucala, detinand multiple functii (în masticatie, digestie, deglutitie si supt la sugari), fiind o componenta importanta a aparatului dentomaxilar, dotata cu posibilitati deosebite de apreciere, nu numai gustativa, ci si de perceptie intervenind totodata în limbajul articulat.

In constitutia ei, intra un schelet fibros, muschi, glande mucoasa, pe suprafata ei fiind prezente o serie de formatiuni numite papile, variate ca aspect si functie. De exemplu, se gasesc aproximativ 250 de zone gustative si proximativ 9000 de tuberculi gustativi.

Forma limbii se schimba continuu, în functie de starea si situatia cavitatii bucale (deschisa sau închisa, în miscare sau în repaus) si de starea dintilor (existenti sau lipsa). De asemenea, organul lingual poate fi marit de volum sau micsorat. In conditii normale, limba este umeda, moale,  roza-palida, catifelata. In portiunea sa posterioara, chiar  si la cei sanatosi, limba poate prezenta uneori o culoare   albicioasa-albastruie, datorita unui strat subtire format   din celule superficiale ce se descuameaza,leucocite   (globule albe), ciuperci etc., care adera de suprafata ei.

In timpul farâmitarii alimentelor mai solide, se executa in mod mecanic un adevarat raclaj al limbii, o curatire permanenta, care îi mentine aspectul si culoarea normala (fenomenul de autocuratire).

In anumite afectiuni, nu se îndeplineste în mod coresunzator functia mentionata mai sus, limba ramanand acoperita de un strat cremos, alb-galbui, de grosime considerabila, în acelasi timp pierzandu-si umiditatea. In asemenea cazuri, se  foloseste denumirea de "limba încarcata sau saburala". Multa   vreme, organul lingual a fost considerat ca "oglinda stomacului" sau, mai bine, a modului cum se face digestia gastrica. De fapt, valoarea unor asemenea depuneri este în general redusa, ele neputand fi considerate "semnalizatori precisi ai unor afectiuni". Dupa Lasegue: "limba nu tradeaza boala, ci starea în care se afla bolnavul".

Formarea depunerilor este intensificata de respiratia cu gura deschisa, datorita faptului ca aceasta favorizeaza "uscarea" cavitatii bucale, cauzand o stare de incomoditate de; ordin igienic, pe langa cel fizionomic si psihic. O asemenea stare exista în boli infectocontagioase febrile si chiar în  anumite afectiuni hepatice, la care se mai asociaza si limba scrotala, tratata în urmatoarele pasaje.

Depuneri vizibile pe suprafata organului lingual exista si   în dispepsii gastrointestinale (deranjamente la nivelul stomacului si intestinelor), afectiuni bucofaringiene   (gingivita asociata cu inflamatia mucoasei faringiene) etc.

In cadrul aspectelor variate ale suprafetei limbii, nu trebuie uitat rolul anumitor fructe, care pot modifica culoarea ei, ca de exemplu afinele si murele. De asemenea, în  anumite situatii, dupa un tratament prelungit cu antibiotice de tipul penicilinei "V", care se ia pe cale bucala, poate aparea aspectul unei limbi încarcate de depuneri negre, maronii.

Dorim sa subliniem faptul ca în cavitatea bucala, care  reprezinta un mediu deosebit de complex (reprezentat prin flora bacteriana, levuri, respectiv saliva), în conditiile prezentei unor aliaje diferite ca structura chimica, poate sa apara un fenomen cu implicatii nefaste asupra mucoasei bucale si a limbii, denumit "galvanism bucal", datorat circulatiei unor microcurenti electrici. In contextul mentionat, domina senzatii subiective de: întepaturi, arsuri, rareori dureri — glosodinii — fara a se putea remarca obiectiv modificari evidente la nivelul mucoasei bucale si linguale.

Depunerile, indiferent de cauza lor, sunt întotdeauna  fenomene patologice, deoarece deranjeaza simtul gustului, provoaca lipsa poftei de mancare si produc un miros neplacut al gurii.

Indepartarea acestora se poate realiza cu ajutorul periutei de dinti înmuiata în solutie de perogen

2la suta (apa oxigenata). Limba va fi mentinuta afara pentru prinderea varfului cu un tifon sau batista curata. Excluderea depunerilor intensifica simtul gustului, ce va aduce un apetit crescut, completand autocuratirea gurii si oferind conditii optime unui echilibru favorabil între microbii specifici ai cavitatii bucale.

Glosodinia este o manifestare ce se caracterizeaza prin prezenta unor dureri unilaterale pe marginea limbii, care prin caracterul ei continuu, deosebit de neplacut, simuleaza uneori o "arsura sau caldura insuportabila". Cu timpul, creste în intensitate. Apare mai ales pe fondul unor afectiuni neurotice, de multe ori bolnavii avand teama ca sunt bolnavi de cancer, ceea ce declanseaza o atitudine de cancerofobie (îsi controleaza în permanenta limba în fata oglinzii). Alti indivizi considera ca formatiuni tumorale tuberculii gustativi mariti de volum.

Usturimea limbii apare în general la paciente  de peste 40   de ani. Limbalor parca ar fi data cu "boia de ardei","arsa cu fierul rosu" etc. La aceasta se adauga si un gust salciu, acru metalic sau sarat. Caracteristic pentru aceste suferinte este faptul ca senzatia de arsura este de multe or continua, dar nu influenteaza alimentatia si somnul. Senzatiile se datoreaza unor fenomene fiziologice sau psihice, legate de menopauza, fiind însotite si de roseata si paloarea pielii, transpiratii, palpitatii etc.

Simptomele mentionate mai sus se impun a fi temeinic analizate în corelatie cu alte suferinte subiective, specifice altor boli. Nu este indicat sa evitam consultarea medicului, ci la cea mai mica abatere de la normal sa ne îndreptam pasii spre cabinetul stomatologic.