Anul II ID

Conf. univ. dr. Silvia PITIRICIU

LIMBA ROMÂN Ă CONTEMPORANĂ

MORFOLOGIE

Semestrul I anul univ. 2011/2012

SUBSTANTIVUL

1. DefiniŃie. Caracteristici

Substantivul este o clasă lexico-gramaticală, care se caracterizează morfologic,

sintactic, semantico-pragmatic. Din punct de vedere morfologic, substantivul are gen

fix, constant, flexiune după număr, caz, determinare. (Numărul, cazul şi determinarea

sunt categorii morfologice. Din punct de vedere sintactic, este nucleul unui enunŃ,

poate îndeplini funcŃii sintactice în cadrul propoziŃiei, poate fi echivalentul unei

propoziŃii sau al unei fraze. Din punct de vedere semantico-pragmatic, îşi asociază

referentul numai în combinaŃie cu un determinant (un copil, acest profesor);

denumeşte obiecte (fiinŃe, lucruri, fenomene ale naturii, acŃiuni, stări sufleteşti,

însuşiri, relaŃii). Substantivele sunt: concrete (animate: casă, om; inanimate: caiet,

pai); abstracte (veselie, bunăvoinŃă); masive (nume de materii: aur, rugină);

colective (armată, popor); verbale (plecare, trimitere); adjectivale (frumuseŃe,

bunătate).

2. Tipologie

Substantivele comune desemnează obiecte de acelaşi fel, neindividualizate:

bancă, student, profesor, curs.

Substantivele proprii desemnează obiecte unice: Ion, Maria, Craiova,

România.

3. Categorii gramaticale

Genul este o tr ăsătur ă inerentă a substantivului (impusă de obiectele

denumite din realitate); este fix, deosebirile de gen nu constituie o categorie

morfologică manifestată în flexiune; marca genului apare odată cu morfemele de

număr, de caz sau de determinare). Genul are formă şi conŃinut (obiectele pot fi

însufleŃite, corespunzând valorilor de masculin, feminin, şi neînsufleŃite,

corespunzând neutrului).

Genul gramatical: masculin (m), feminin (f), neutru (n). Sunt masculine

numele comune şi proprii ale fiinŃelor de sex bărbătesc, unele nume de lucruri, nume

de munŃi, arbori, plante, monede, numele lunilor anului, numele notelor muzicale etc.

Genul se exprimă şi cu ajutorul sufixelor lexicale

Substantivele mobile prezintă opoziŃia de gen cu ajutorul sufixelor moŃionale:

-ă: student-studentă, elev-elevă

-easă: bucătar-bucătăreasă, croitor-croitoreasă

-esă: negru-negresă, prinŃ-prinŃesă

-oaică: lup-lupoaică, cerb-cerboaică

-iŃă: frizer-frizeriŃă, zidar-zidări Ńă

-e: învăŃător-învăŃătoare, îngrijitor- îngrijitoare

-an: gâscă-gâscan, curcă-curcan

-oi: vulpe-vulpoi, cioară-cioroi

Genul natural ↔ obiectele însufleŃite (masculine, feminine), neînsufleŃite

(neutre)

Substantivele epicene ↔neconcordanŃele dintre genul natural al fiinŃelor şi

genul gramatical (acoperă şi celălalt gen)

masculine: cocostârc, cuc, elefant, rinocer

feminine: lebădă, prepeliŃă, privighetoare, viperă

Alte substantive epicene: calfă, beizadea, santinelă, ordonanŃă; decan/

prodecan/ rector/ mecanic-femeie

Arhigenul ↔ distribuŃia defectivă în contexte de singular şi de plural a

substantivelor

Substantive singularia tantum: lapte, mărar, pătrunjel, piper, unt

Substantive pluralia tantum: aplauze, moaşte, zâmbre, zori

Genul comun ↔ substantive cu aceeaşi formă pentru masculin şi pentru

feminin: coate-goale, gură-cască, încurcă-lume, papă-lapte, terchea-berchea

Substantivele heteronime↔distincŃia de gen prin serii binare de cuvinte:

băiat-fată, bărbat-femeie, frate-soră, unchi-mătuşă, cocoş-găină, Ńap-capră

Genul personal ↔ substantive proprii nume de persoane, substantive comune

referitoare la persoane ori la obiecte personificate:

Îl văd pe Ion Văd un om

Floarea - floarea

Puicăi/Puichii - puicii

3. 1. Numărul =categorie gramaticală impusă de realitatea materială, de cantitate

singular (sg): un singur obiect dintr-o categorie de obiecte: masă, cană

plural (pl): două sau mai multe obiecte de acelaşi fel: oi,cai

Numerele se diferenŃiază cu ajutorul desinenŃelor, al articolelor, al alternanŃelor

fonologice ori cu ajutorul modificărilor neregulate ale radicalului.

ecran-θ băiat-θ

ecran-e băiat-u-l

ecran-u-lui băieŃ-i

ecran-e-lor băieŃ-i-lor

Pluralul este marcat prin :

a. alipirea desinenŃei la forma de singular: scaun-e, zid-uri, manta-le

b. înlocuirea morfemului de sg. cu cel de pl. : tigr-u tigr-i ; ale-e ale-i

Numărul comun : substantivele invariabile după număr

masculine : arici, licurici , genunchi, scai, răŃoi

feminine : azalee, orhidee, vânzătoare

neutre : codice, nume, renume, pântece

Substantivele colective: desemnează totalitatea obiectelor de acelaşi fel, având

formă de singular şi sens de plural

a. propriu-zise : armată, popor, oaste, stol

b. derivate cu sufixe colective:

-iş: frunziş, pietriş, aluniş;

-işte: inişte, porumbişte, cânepişte;

-ime: studenŃime, tinerime, Ńărănime.

-et: brădet, făget, pomet;

Substantive defective de număr

Substantive singularia tantum (au numai formă de singular)

nume de persoane : Ana, Maria, Gheorghe

nume de locuri : Craiova, Deva, Dej

nume de materii : cacao, cimbru, lapte, mazăre, mucava, sânge, zestre

noŃiuni abstracte : cinste, curaj, înŃelepciune, ruşine

Substantivele pluralia tantum (au numai formă de plural)

nume de locuri : Bucureşti, Ploieşti, Urziceni

nume de sărbători religioase : Rusalii, Sânzâiene, Florii

nume de materie : confetti, lături, măruntaie, şale

nume de obiecte alcătuite din două părŃi identice : ochelari, iŃari, cioareci

nume abstracte : moravuri, universalii, represalii

3. 2. Cazul = categorie gramaticală de relaŃie, ce exprimă raporturile sintactice

dintre cuvinte prin modificările formale ale acestora.

Cazurile nominativ (N), genitiv (G), dativ (D), acuzativ (A), vocativ (V) sunt

definite prin descrierea sensurilor şi a relaŃiilor pe care le exprimă; când

substantivul cu formă de N-A nu poate fi substituit printr-un clitic pronominal de

A, cazul este direct, neutru.

N = caz al nonsubordonării, al independenŃei, constituie singur termenul unui grup

nominal

Nu este regizat de prepoziŃii, impune relaŃii: formal, este cazul subiectului, în relaŃie

cu un verb predicat, al numelui predicativ, în relaŃie cu un vb cop., al apoziŃiei, în

relaŃie cu un nominal coreferenŃial.

FuncŃii sintactice:

subiect: L-au vizitat câŃiva colegi.

Ion mă asteaptă.

n.p. : El va deveni avocat.

Ea este profesoară.

apoz.: Ion, vecinul său, l-a ajutat la repararea uşii.

Prietenii colegei mele, Dana, sunt oameni de caracter.

G = caz al subordonării faŃă de un substantiv, un verb, este caz al posesiei, exprimând

posesia unui obiect (G posesiv), agentul, în cazul numelor de acŃiune saau de stare (G

subiectiv), pacientul (G obiectiv)

Se poate construi cu şi fără prep./loc. prep.

PrepoziŃii care cer G:

asupra, contra, deasupra, dedesubtul, împotriva, înaintea, înapoia, îndărătul.

Loc. prep. care cer G:

în faŃa, în spatele, în lungul, în latul, de-a lungul, de-a latul, de-a curmezişul, în

mijlocul, în ciuda, în pofida, din cauza, din pricina, în afara, în locul ş.a.

FuncŃii sintactice:

posesor: Cartea Mariei mă interesează.

Opinia comisiei l-a mobilizat.

posesor al centrului pronominal semiindependent:

Cursul este al profesorului.

(al profesorului = GV, n.p.)

(al= pronume semiindependent centru)

ObservaŃiile sunt ale studenŃilor tăi.

(ale studenŃilor tăi = GV, n.p.)

compl. al numelui:

Plecarea turiştilor pe un traseu dificil îl îngrijorează.

Cititul cărŃii este plăcerea lui.

compl. al prepoziŃiei:

S-au întâlnit în jurul Crăciunului.

(în jurul Crăciunului = G Prep.,circumstanŃial de timp)

Leul s-a năpustit asupra prăzii.

(asupra prăzii = G Prep., complement prepoziŃional)

D = caz al obiectului indirect, arată în folosul sau în dauna cui subiectul săvârşeşte

acŃiunea, fiind legat de un verb: a folosi, a trebui (cuiva); de un adjectiv: necesar,

trebuincios, util (cuiva); de o interjecŃie cu valoare verbală: bravo (cuiva)

Poate exprima roluri tematice de beneficiar, Ńintă, experimentator.

Se poate construi cu sau fără prepoziŃii.

PrepoziŃii care cer D:

datorită, graŃie, mulŃumită, contrar, conform, aidoma, asemenea

(contrar, conform, aidoma, asemenea au statut controversat)

FuncŃii sintactice:

complement indirect:

Maria îşi dedică timpul studiului.

Bravo studenŃilor câştigători!

complement indirect al adjectivului:

Are o idee utilă proiectului.

Materialul necesar experienŃei se află în încăpere.

complement indirect al adverbului:

Se comportă cu ei asemenea părinŃilor .

A greşit aidoma fratelui ei.

complement al substantivului:

Predarea cursului este o plăcere pentru el.

(cetrul = un subst. postverbal)

Ion este nepot mamei.

(centrul = un subst. relaŃional)

complement al prepoziŃiei:

A obŃinut locul I datorită competenŃelor sale.

(datorită competenŃelor sale = G prep., circumstanŃial instrumental)

Au reuşit graŃie priceperii.

(graŃie priceperii = G prep., circumstanŃial instrumental)

apoziŃie în D:

I-am trimis Ioanei, colegei mele, o scrisoare.

I-am spus Mariei, adică prietenei mele, rezultatul examenului.

A= caz al obiectului direct, care depinde nemijlocit de prezenŃa unui vb tranzitiv, a

unui adjectiv, a unei interjecŃii cu valoare verbală (regim tranzitiv)

Se poate construi cu şi fără prep./loc. prep.

PrepoziŃii care cer A:

cu, la , de, spre, către, în, din, după, prin, peste, sub, peste, între, dintre, lângă;

înspre, dinspre, de la, de pe, pe lângă, pe sub, până la etc.

Loc. prep. care cer A:

faŃă de, din cauză de, din pricină de, în loc de, în afară de, în curs de, referitor la,

potrivit cu, conform cu, în raport cu, în funcŃie de, cu tot, cu toată, cât despre etc.

FuncŃii sintactice:

complement direct:

Aştept coletul trimis.

L-am văzut pe Dan.

Iată rezultatul!

complement secundar:

Mă învaŃă alfabetul.

I-a anunŃat decizia luată.

complement prepoziŃional:

Ne gândim la misiunea lor.

Studiază la universitate.

complement comparativ:

Ştie mai mult decât Maria.

Ana este mai frumoasă ca Elena.

complement predicativ al obiectului:

L-au ales preşedinte.

L-au botezat Ion.

circumstanŃial de timp:

Scrie noaptea.

Plecăm peste o săptămână în vacanŃă.

circumstanŃial de loc:

Mă duc în oraş.

Se îndreaptă spre Tecuci.

circumstanŃial instrumental:

Scrie cu pixul.

Călătorim cu avionul.

V = caz al adresării directe, nonsintactic (neîncadrat în organizarea sintactică a

propoziŃiei şi fără funcŃie sintactică)

−Dragi prieteni, vă asteptăm.

−Stimate coleg, te invit la curs.

Marcarea cazurilor (analitică şi sintetică): articole, desinenŃe de număr şi de caz,

prepoziŃii, pronume semiindependente.

Un coleg al Ioanei i-a aşteptat pe prietenii studenŃilor .

Vocativul are desinenŃe specifice: -e, -ule,-o, -lor.

Cazul direct, neutru, când substantivul cu formă de N-A nu poate fi substituit printr-

un clitic pronominal de A.

3. 3. Determinarea cuprinde o clasă de morfeme care exprimă separarea unui obiect

de mulŃimea obiectelor de acelaşi fel şi individualizarea lui.

Substantiv nedeterminat: clasă, clase

Substantiv determinat nedefinit: o clasă, nişte clase

Substantiv determinat definit: clasa, clasele

Substantivul este determinat definit ori nedefinit în raport cu cazurile şi funcŃiile

sintactice.

Morfemul determinării definite: -l, -le, -a, -i, -lui, -lor

sal-a, caiet-u-l, peret-e-le, flor-i-i , fet-e-i, munŃ-i-lor , băiat-u-lui

Morfemul determinării nedefinite: o, un, nişte, unui, unei, unor

o sală, un caiet, un perte, unei flori, unei fete, unor munŃi, unui băiat

Declinarea = totalitatea formelor cazuale (exprimarea categoriilor de număr,

caz, determinare)

Substantivele cu flexiune neregulată: om, oameni, cap, capete, soră, surori; noră,

nurori; floricică, floricele; rămurică, rămurele; tată, tatei, tatălui ş.a.

4. LocuŃiunile substantivale

DefiniŃie: grupuri de două sau mai multe cuvinte, cu unitate de sens, cu un grad de

sudură mai mic decât cuvintele compuse, care au valoarea unui substantiv.

Caracteristici:

Provin din locuŃiuni verbale: a-i părea bine > părere de bine, a o lua la fugă >

luatul la fugă, a sta de vorbă > statul de vorbă, a băga de seamă > băgare de

seamă etc.

Substantivul-centru al loc. subst. este compatibil cu mărcile flexionare de tip

substantival şi cu articolul. hot. encl.

Sunt parŃial analizabile sintactic ca grupuri nominale.

Unele substantive apar numai în loc. subst. ( singure nu se mai folosesc în limba

română actuală): berbeleacul (a se da de-a berbeleacul), fofârlica (a duce cu

fofârlica), vileag (a da în vileag), iama (a da iama), valma (de-a valma) ş.a.

5. Schimbarea valorii gramaticale a substantivului

Trecerea de la substantiv la alte clase lexico-gramaticale:

1. adjectivizare: câini mai bărbaŃi, zilele-mi copile

2. adverbializare: doarme covrig, supărată foc, gol puşcă, îngheŃat bocnă

Vine dimineaŃă. (dimineaŃă = adv.)

Vine dimineaŃa. Vine dimineaŃa aceasta. (dimineaŃa =

substantiv cu valoare adv., circumstanŃial de timp)

ÎnvaŃă noaptea. ÎnvaŃă toată noaptea. (noaptea =

substantiv cu valoare adv., circumstanŃial de timp)

Aleargă kilometri. Aleargă mulŃi kilometri. (kilometri =

substantiv cu valoare adv., circumstanŃial cantitativ)

3. subst. devine prepoziŃie: A câştigat graŃie lor.

MulŃumită vouă a obŃinut o slujbă.

4. subst. devine interjecŃie: Doamne păzeşte!

Noroc bun!

Substantivizarea:

a. verbele < substantive: plecare, citire, cântat, intrândul

b. adjectivele < substantive: bătrânul, tânăra, frumosul, greul

c. adverbele < substantive: binele, aproapele

d. numeralele < substantive: şaptele, optul, secundul, terŃul

e. pronumele < substantive: sinele, eul

f. interjecŃia < substantive: oful, ahul

Substantive obŃinute prin derivare: muncitor, şmecherie, bănuială, blândeŃe,

curăŃenie

Substantive obŃinute prin compunere: mărinimie, untdelemn, clarviziune, zgârie-nori

TEME

1. Genul substantivelor. Subclase

2. Substantivele masive

3. Sintaxa substantivelor

4. Schimbarea valorii gramaticale

EXERCI�II

cu diferiŃi itemi

1. IndicaŃi substantivele scrise corect:

............................................

2. PrecizaŃi desinenŃele substantivelor:

.......................................

3. Ce funcŃii sintactice au substantivele din textele date?

............................................

4. IdentificaŃi locuŃiunile substantivele din textele date:

...................................................

5. ConstruiŃi enunŃuri cu substantivul student în cazurile G şi D

...........................................

6. Care substantive corespund locuŃiunilor substantivale date?

..............................................

ARTICOLUL

1. Caracteristici: aparŃine clasei determinanŃilor

funcŃionează numai în cadrul substantivului, în grupul nominal

are numai sens gramatical, nu şi lexical

2. Tipuri: articolul hot ărât (definit ) şi nehotărât (nedefinit)

Casa omului, nişte exemple, unui coleg, prietenilor

Confuzii:

Un, o:

Am o casă. (o = art. nedef.)

Am o casă, nu două. (o = num. card.)

Eu rămân cu o casă, tu cu alta. (adj. pron. nedef.)

Nişte:

Am cumpărat nişte cărŃi. (art. nedef.)

Am cumpărat nişte brânză. (adj. pron. nedef.)

al, a, ai, ale sunt:

a. mărci sintactice posesiv-genitivale

un student al facultăŃii, câteva cărŃi ale sale

b. pronume semiindependente, echivalent al unui substantiv determinat definit

Ai mei au sosit primii. (colegii, prietenii)

Ai Ioanei sunt plecaŃi. (părinŃii)

c. formanŃi ai numeralului ordinal (al, a)

al doilea, al treilea, a opta, a cincea

TEME

1. Asemănări şi deosebiri între articolul hotărât şi articolul nehotărât

2. Confuzii ale articolului cu alte clase lexico-gramaticale

EXERCI�II

1. IdentificaŃi articolele din textele date şi precizaŃi felul lor:

.................................................................

2. ExemplificaŃi valorile cuvintelor al, a, ai ale

.................................................................

ADJECTIVUL

1. DefiniŃie. Caracteristici

Adjectivul este o clasă lexico-gramaticală de cuvinte flexibile, subordonate

substantivului, cu care se acordă şi căruia îi atribuie o informaŃie specifică. Se

caracterizează:

morfologic, prin flexiune după gen, număr şi caz, marcate prin desinenŃe (casă

frumoasă, clipe minunate);

sintactic: se raportează la un substantiv sau la un substitut al acestuia, cu care se

acordă şi pe care îl modifică semantico-sintactic (profesori exigenŃi, capete plecate)

semantic: exprimă proprietăŃi ale entităŃilor (student bun, vară secetoasă)

2. Clase flexionare:

adjective cu 4 forme flexionare: galben, galbenă, galbeni, galbene

adevărat, adevărată, adevăraŃi, adevărate

adjective cu 3 forme flexionare: mic, mică, mici

roşu, roşie, roşii

adjective cu două forme flexionare: greoi, greoaie

verzui, verzuie

adjective invariabile: cogeamite, ditamai, otova, sadea

bleu, corai, lila , pane, rococo

3. Clasificarea adjectivelor:

adjective calificative: student inteligent, zi frumoasă, facultate mare

exprimă proprietăŃi ale obiectelor (rochie albă, pălărie înaltă)

formează perechi antonimice (mare – mic, alb – negru)

acceptă adjuncŃi (din ce în ce mai atent, tot mai interesat)

ocupă poziŃia de n.p. ( Ion este harnic.)

adjective categoriale: regim comunist, acid clorhidric, proiect european

clasa de referenŃi redusă

nu au perechi antonimice

nu acceptă adjuncŃi, nici complemente

nu acceptă gradarea

au topică fixă

nu apar în structuri exclamative

nu apar în relaŃii de coordonare

adjective situative: viitor cumnat, etajul superior, partea stângă

sunt adjective deictice temporale (fost, actual, următor), spaŃiale (superior,

inferior, dreaptă), modalizatoare (eventual, posibil, potenŃial), de ierarhizare (

individual, propriu, unic), afective (biet, sărac, nenorocit)

4. Categorii gramaticale

Genul, numărul, cazul = cele ale substantivului /substitutului:

Unei fete frumoase îi trebuie mulŃi bani. (f, sg, D)

Am primit destule cărŃi. (f, pl, A)

Categoria gradelor de intensitate (de comparaŃie):

Pozitiv: bun, cuminte

Comparativ de superioritate: mai bun, mai cuminte

de egalitate: tot atât de bun, la fel de cuminte

de inferioritate: mai puŃin bun, mai puŃin cuminte

Superlativ relativ de superioritate: cel mai bun, cel mai cuminte

de inferioritate: cel mai puŃin bun, cel mai puŃin cuminte

absolut de superioritate: foarte bun, tare cuminte

de inferioritate: prea puŃin bun, prea puŃin cuminte

Mărci expresive:

a. adjective adverbializate: penibil de urât, ridicol de slabă

enervant de neatent, incredibil de frumos

b. substantive adverbializate care fac parte din expresii: gol puşcă, beat turtă

răcit cobză, singur cuc

c. prefixe superlative: extrafin, ultraaglomerat, hipersensibilă, supraponderal

d. structuri sintactice comparative: iarba până la brâu de înaltă, prost ca noaptea

e. structuri sintactice repetitive, cu genitiv: frumoasa frumoaselor, urâta urâtelor

f. mărci fonetice: rrr ău, buuun

Adjective care nu au grade de intensitate (nu acceptă mărcile de gradare):

Împrumuturi savante reprezentând comparative de superioritate din latină: superior,

inferior, exterior, interior, ulterior

Împrumuturi savante reprezentând superlative din latină: extrem, suprem, maxim,

minim, ultim

Adjective care includ în semantica lor superlativul: colosal, enorm, desăvârşit,

gigantic, grozav, magistral

Adjective categoriale: sulfuric, diferenŃial, comunal, sătesc, doljean, profesional

5. Sintaxa adjectivului:

Grupul adjectival (centru adjectival şi subordonaŃii lui):

carte utilă studenŃilor

studiu necesar elevilor

coleg foarte ostil schimbărilor

În cadrul grupului adjectival se disting diferite funcŃii sintactice:

Masa este foarte bogată. (foarte bogată = G adj.: bogată =n.p., foarte=circ.cant.)

Ea este extrem de bucuroasă (extrem de bucuroasă = G adj.: bucuroasă =n.p.,

extrem de = circ. cant.)

S-a făcut roşu ca racul. (roşu ca racul = G adj.: roşu=n.p., ca racul =compl.

comp.)

FuncŃii sintactice ale adjectivului:

nume predicativ: Ńări devenite capitaliste

coleg ajuns mare

complement predicativ al obiectului: L-a luat de bun.

Ea trece drept inteligentă.

complement comparativ: El este mai mult sensibilă decât bună.

Mai bine să fie sănătos decât bolnav.

circumstanŃial de timp: De mic ştia să mintă.

De tânăr a muncit din greu.

circumstanŃial de cauză: De supărată, n-a văzut pe unde calcă.

De veselă, a uitat să rezolve problema.

predicativ suplimentar: A venit veselă.

O consider deşteaptă.

apoziŃie: Este turmentat, adică beat.

Este filosof, adică deştept.

6. LocuŃiunile adjectivale

DefiniŃie: grupuri de cuvinte cu sens unitar, cu valoarea şi funcŃia unui adjectiv.

Caracteristici: în structura lor sunt grupuri prepoziŃionale simple sau dezvoltate:

de treabă, de ispravă, de frunte, de prost gust, în toate minŃile, cu nasul pe sus;

grupuri interjecŃionale: ca vai de el, ca vai de lume; frazeologisme verbale: nu ştiu

cum, cum trebuie, lasă-mă-să-te-las

Conversiunea

Trecerea de la adjectiv la alte clase lexico-gramaticale:

1. substantivizare: Bolnavii au fost internaŃi.

Bătrâna îşi aşteaptă pensia.

Ticălosul de vânzător l-a înşelat la cântar.

2. adverbializare: El scrie frumos.

Ea vorbeşte deschis.

Vă exprimaŃi corect.

Treceri înspre clasa adjectivului prin derivare şi compunere:

petrecăreŃ, şcolar, principial, durabil, extenuant, hotărâtor

TEME

1. Categoriile gramaticale ale adjectivului

2. Mărci expresive ale superlativului

3. Tipologia adjectivului

4. Sintaxa adjectivului

EXERCI�II

cu diferiŃi itemi

1. IdentificaŃi adjectivele şi locuŃiunile adjectivale din textele date:

.....................................................................

2. AnalizaŃi adjectivele din textele date:

...........................................................

3. PrecizaŃi formele adjectivului înalt la toate gradele de intensitate.

..................................................................

4. IndicaŃi adjectivele corespunzătoare locuŃiunilor adjectivale menŃionate:

....................................................................

5. SubliniaŃi adjectivele scrise corect în exemplele date:

.................................................................

NUMERALUL

1. DefiniŃie. Caracteristici

Numeralul este o clasă lexico-gramaticală de cuvinte care indică numărul obiectelor

şi ordinea obiectelor prin numărare

AparŃine clasei cantitativelor, alături de pronume, cu care are trăsături comune

Prin conŃinutul semantic, seamănă cu adjectivul

Prin trăsăturile morfosintactice se apropie de pronume (substitute)

2. Tipuri :

cardinale: unu, doi, trei...

ordinale: primul, al doilea...

Redistribuirea altor tipuri de entităŃi numerice:

Îndoit, întreit, împătrit ...(multiplicative) sunt adjective provenite din participiile

verbelor sau adverbe, dacă se subordonează unor verbe

Dublu, triplu, cvadruplu…sunt adjective sau adverbe

Doime, treime, pătrime…(fracŃionare) sunt substantive, pentru că au gen fix şi forme

diferite de număr şi caz

O dată, de două ori, de trei ori…sunt locuŃiuni adverbiale (sunt invariabile, nu au

categorii gramaticale, funcŃionează numai în contexte verbale sau adverbiale, cu

funcŃie de circumstanŃial)

Câte unu, câte doi, câte trei…(distributive) sunt construcŃii cu numerale cardinale

Amândoi, amândouă, ambii, ambele, tustrei, câteşitrei...(colective) sunt pronume şi

adjective indefinite

Numeralul cardinal desemnează entităŃile din şirul infinit al numerelor naturale

a. simple : unu/una, doi/două, trei, patru, ...zece

b. compuse : unsprezece, doisprezece/douăsprezece, treisprezece…

Valorile morfologice:

1. adjectivală (când numeralul se află lângă substantiv)

Am două cărŃi.

A cumpărat treizeci şi două de creioane.

Regentul este substantivul, impune numeralului genul şi cazul.

2. pronominală (de substitut)

Dintre toŃi copiii, numai doi au ajuns medici.

Una dintre cele două fete este profesoară.

Numeralul-pronume păstrează sensul şi caracteristicile morfosintactice ale

substantivului substituit.

3. substantivală (în construcŃii: substantiv + numeral şi în enunŃurile

matematice)

A ajuns la kilometrul 3.

Călătoreşte zilnic cu autobuzul 2.

FuncŃii sintactice ale numeralului şi ale GN din care face parte:

determinant (al substantivului-centru)

Trei studenŃi citesc în bibliotecă.

GN (det.+centru), subiect

num. = val. adj.

cuantificator (facultativ al GN complex):

Aceste patru cărŃi erau pe raft.

GN (det. def.+cuant.+centru), subiect

num. = val. adj.

cuantificator ( obligatoriu în GN complex) :

Cele două metode au dat rezultate.

GN (det. def. +cuant. + centru), subiect

num. = val. adj.

posesor :

Am primt cărŃile celor doi de acolo.

num. = val. pron.

complement (după un subst. postverbal sau postadjectival) :

Cunoaşterea a trei dintre ei ne e de folos.

num. = val. pron.

modificator:

A plecat cu rapidul 322.

num. = val. subst.

compl. dir.:

Știe două dintre cântecele ei.

num. = val pron.

compl. ind.:

S-a adresat celor doi dintre ei.

num. = val. pron.

compl. prep.:

Discută cu patru dintre acestea.

num. = val. pron.

pred. supl. :

Le ştiam trei la părinŃi.

num = val. pron.

apoz.

Îi aşteaptă pe toŃi trei.

num. = val. pron.

Numeralul ordinal desemnează ordonarea numerică a entităŃilor în şirul

numerelor naturale

a. simple: primul/prima sau întâiul/întâia, al doilea/a doua, al treilea...

b. compuse: al unsprezecelea/a unsprezecea, al doisprezecelea...

al, a = afixe libere

al patrulea = afix discontinuu

Valorile morfologice:

1. adjectivală (când numeralul se află lângă substantiv):

Ion este elev în clasa întâi.

Prima grijă a lui este să se scoale devreme.

2. pronominală (de substitut, funcŃionând ca anaforic) :

Dintre toŃi, al cincilea a câştigat.

Prima dintre ele a ajuns la timp.

FuncŃii sintactice:

modificator:

Capitolul întâi este mai consistent decât celelalte.

num. = val. adj.

determinant (al substantivului-centru):

Primul element este vizibil.

num. = val. adj.

posesor (după substantivul regent):

Părerea primului ne interesează.

num. = val. pron.

complement(după substantive postverbale, postadjectivale sau relaŃionale):

Plecarea celei de-a patra dintre concurente a eşuat.

num. = val. pron.

compl. dir.:

O aştept pe a şasea.

num. = val. pron.

compl. ind.:

I-am dat celui de-al şaptelea o carte.

num. = val. pron.

compl. prep.:

M-am gândit la prima.

num. = val. pron.

subiect:

Al doilea este mai bun.

num. = val. pron.

nume pred.:

Ea este prima.

num. = val. pron.

pred. supl.:

Te credeam al doilea.

num. = val. pron.

TEME

1. Clase de numerale

2. Valori morfologice ale numeralelor

3. Sintaxa numeralului

4. Confuzii ale numeralelor cu alte clase lexico-gramaticale

EXERCI�II

1. SubliniaŃi numeralele cardinale din textele date:

.........................................................

2. SubliniaŃi numeralele ordinale din textele date:

...............................................................

3. AnalizaŃi numeralele din textele date:

................................................................

4. PrecizaŃi valorile morfologice ale cuvintelor un, o, cu exemplificări în

contexte:

.......................................................................

PRONUMELE

1. DefiniŃie. Caracteristici. Pronumele este o clasă lexico-gramaticală de cuvinte

fără autonomie semantic-referenŃială, care funcŃionează ca deictice sau ca anaforice.

Se caracterizează:

Semantic: are un conŃinut lexical abstract, face referire la obiecte. Ca deictice , îşi iau

referinŃa din situaŃia de comunicare (pron. de pers. I şi a II-a); ca anforice, îşi iau

semnificaŃia prin referire la un antecedent (pers. a III-a). De exemplu: Eu am plecat

acasă. Colegul meu lucrează. El ştie ce are de făcut.

Morfologic: are categorii de gen, număr, caz, persoană. E exemplu: Ele au ajuns la

timp.

pron. pers., f, N, pers. a III-a pl.

Sintactic: are un comportament sintactic asemănător substantivului:

sub.: Noi i-am trimis la voi.

c.d.: Te văd bine.

c.i.: I-au dat cartea.

c. prep.: Ne-a vorbit despre tine.

c.pos.: Îşi scrie temele.

circ.: Au plecat spre voi.

n.p.: Ea este aceeaşi.

pred. supl.: Îl văd acelaşi, un om bun.

PRONUMELE PERSONAL

Forme

Acc.

sg pl

N pers. I eu noi

A mine noi

G - -

D mie nouă

V - -

Neacc.

A mă, m ne

D îmi, mi ne, ni

Acc.

sg pl

N pers. a II-a tu voi

A tine voi

G - -

D Ńie vouă

V tu voi

Neacc

A te vă, v

D îŃi, Ńi vă, v, vi

Acc.

N pers. a III-a el, ea ei, ele

A el, ea ei, ele

G lui, ei lor

D lui, ei lor

V - -

Neacc

A îl, l, o îi, i, le

D îi, i, le, li

Alte forme: într-însul, într-însa, într-înşii, într-însele

dintr-însul, dintr-însa, dintr-înşii, dintr-însele

printr-însul, printr-însa, printr-înşii, printr-însele

Caracteristici:

Are forme accentuate şi neaccentuate

Pers. I desemnează locutorul, pers. a II-a alocutorul, pers. a III-a participanŃii indirecŃi

la actul de comunicare.

Genul este marcat numai la pers. a III-a.

Formele neacc. Există numai la D şi A

Numai pronumele personal de pers a II-a are cazul V.

FuncŃii sintactice:

subiect: Ei merg în excursie.

c.d. : O astept.

c.i.: I-am spus adevărul.

c. prep.: Maria se teme de ea.

c. pos.: Mi-am pierdut stiloul.

c. num.: Aşteptarea lui este în zadar.

c. pred. al ob.: S-a dat drept el.

circ.: Ne îndreptăm spre voi.

pos.: Studiile lui s-au încheiat.

det.: Ai ei copii se joacă.

n.p.: Ion este el.

PRONUME DE POLITE�E

DefiniŃie: pronumele care marchează politeŃea, distanŃa faŃă de un interlocutor

Forme

dumneata, dumitale, dumnealui, dumneaei, dumneavoastră, dumnealor

dânsul, dânsa, dânşii, dânsele, dânsului, dânsei, dânşilor, dânselor

Loc. pron. de politeŃe: Domnia Ta, Domnia Sa, Domniei Sale, Domnia Voastră,

Domniilor Voastre, Domniile Lor

Grad de politeŃe redus: dumneata, dumitale, dânsul, dânsa

PoliteŃe standard: dumneavoastră, dumnealui, dumneai, dumnealor

Grad sporit de politeŃe: Domnia Sa, Domniile Lor, Domniile Voastre

Au funcŃii sintactice asemănătoare pronumelui personal

De exemplu:

sub.: Dumnealor au obŃinut rezultate bune.

n.p. :ToŃi sunt ca dumnealui.

c.d. : Pe dumneavoastră vă cunoasc.

c.i. : Dumnealor nu le place îngheŃata.

PRONUMELE REFLEXIV

DefiniŃie: pronumele reflexiv exprimă identitatea referenŃială între cei doi actanŃi

implicaŃi în actul de comunicare (referntul nominalului subiect este identic cu

referentul altui nominal complement).

Forme:

Acc. Neacc.

A pers. a III-a sine se, s

D sieşi, sie îşi, şi

Pentru pers. I şi a II-a împrumută forme accentuate şi neaccentuate de la

pronumele personal: când persoana şi numărul pronumelui subiect coincid cu

persoana şi numărul pronumelui complement (când pronumele coincide în

persoană şi număr cu verbul).

Mă gândesc la voi.

ÎŃi rezolvi treburile bine.

FuncŃii sintactice:

c.d.: Se vede în oglindă.

c.i.: Îmi spun că trebuie să rezist.

c. prep. : Ea se bazează pe sine.

pos.: Ochii-Ńi râd.

compl: Alergarea-Ńi este folositoare.

Pronumele reflexiv nu are funcŃii sintactice:

Strada se traversează pe marcaj.

Ne gândim să plecăm în vacantă.

Subclase:

Reflexiv-obiectiv: El se îmbracă.

Reflexiv-reciproc: Îşi dau mâna.

Reflexiv-dinamic: Se gândeşte la ei.

Reflexiv-pasiv: Blocurile se construiesc încet.

Reflexiv-impersonal: Se ştie că au promovat examenul.

Reflexiv-eventiv: S-a îngrăşat.

Reflexiv-factitiv: Mă tund la coafor.

ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNT ĂRIRE

DefiniŃie: adjectivul pronominal are rol intensificator şi emfatic; din punct de

vedere sintactic este un modificator, se acordă cu centrul grupul nominal în gen,

număr şi caz.

Forme:

însumi, însuŃi, însuşi

însămi, însăŃi, însăşi

înşine, înşivă, înşişi

însene, însevă, înseşi, însele

Acordul :

Fetei înseşi

Lui însuşi

Ei înşişi

Ele înseşi/însele

ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

Caracteristici:

semantic: desemnează posesorul

morfologic: prin lexemul posesiv se marchează persoana posesorului şi numărul

de posesori, acordul în gen, număr şi caz cu nominalul care exprimă obiectul

posedat.

sintactic: în contexte tipic adjectivale

De exemplu: cartea sa, colegii mei, treburile tale

Forme:

un singur posesor

un singur obiect posedat

meu, tău, său

mea, ta, sa

un singur posesor

mai multe obiecte posedate

mei, tăi, săi

mele, tale, sale

mai mulŃi posesori

un singur obiect posedat

nostru, vostru

noastră, voastră

mai mulŃi posesori

mai multe obiecte posedate

noştri, voştri

noastre, voastre

Pentru persoana a III-a împrumută forme de la pronumele personal (lui, ei, lor).

FuncŃii sintactice ale adjectivului posesiv:

posesiv: Opinia ta l-a marcat.

Ai tăi copii sunt cuminŃi.

complement: Plecarea sa ne-a întristat.

Superioritatea voastră este recunoscută de ei.

determinant: Frate-meu are şaisprezece ani.

Soră-sa este harnică.

PRONUMELE SEMIINDEPENDENT al

Caracteristici:

sintactic: al este dependent, cere o complinire

semantic: substituie un substantiv recuperabil din context

morfologic: al îşi procură referinŃa anaforic, prin raportare la un substantiv

exprimat anterior (referinŃa de gen, număr, caz)

Forme: N-A

sg. al, a pl. ai, ale

G-D

- pl. alor

FuncŃii sintactice ale pron. semiindependent şi ale complinirilor sale

subiect: Ai Ioanei au sosit.

ai Ioanei= GN, subiect (ai=GN pron., Ioanei=pos.)

Ai noştri au plecat.

ai noştri= GN, subiect (ai=GN pron., noştri=pos.)

complement direct: Le-am primit pe ale aceluia.

pe ale aceluia = Gprep., c.d. (ale=GN pron, aceluia=compl.)

I-am aşteptat pe ai vecinului.

pe ai vecinului= G prep., c.d. (ai= GN pron, vecinului=pos.)

complement indirect: Le-am arătat alor tăi drumul.

alor tai=c.i. (alor=GN pron., tăi= pos.)

complement prepoziŃional: S-a bizuit pe ai Mariei.

pe ai Mariei=Gprep., c.i. (ai=GN pron., Mariei=pos.)

nume predicativ: Cartea este a colegei.

a colegei= n.p. (a=GN pron., colegei=pos.)

al, pronume semiindependent, este un constituent care formează un grup sintactic,

cu diverse funcŃii sintactice.

al, pronume semiindependent, nu se confundă cu marca posesiv-genitivală (casa a

două femei) ori cu formantul din structura numeralului ordinal (al doilea).

PRONUMELE �I ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

Caracteristici:

semantic: indică apropierea sau depărtarea în spaŃiu şi în timp, identitatea sau

diferenŃierea unei entităŃi în raport cu alta

morfologic: variază după gen, număr, caz

sintactic: realizare pronominală şi adjectivală; pot fi independente sintactic (pron.

demonstrative de depăratre, de apropiere, de identitate, de diferenŃiere) sau

dependente (pron. semiindependent cel

Forme de pronume demonstrative:

acesta, aceasta, aceştia, acestea

ăsta, asta, ăştia, astea (populare)

acela, aceea, aceia, acelea

ăla, aia, ăia, alea (populare)

acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi

celălalt, cealaltă, ceilalŃi, celelalte

ăstălalt, astălaltă, ăştilal Ńi, astelalte (populare)

FuncŃii sintactice ale pronumelui demonstrativ:

Ca GN pronume ocupă diverse poziŃii sintactice:

subiect: Aceştia au plecat.

c. d.: Asta am spus.

c. i.: CelorlalŃi le-dat revistele.

c. prep.: Și-a adus aminte de acelea.

n. p.: Colega mea este aceasta.

Adjectivul posesiv este determinant al GN din care face parte:

Prietenii aceştia ne-au ajutat la greu.

Demonstrativul semiindependent cel

Este echivalent cu un substantiv determinat definit.

Forme:

Cel, cea, cei, cele

Valoarea pronominală: când constituentul din dreapta lui nu poate funcŃiona fără

cel; face parte dintr-un grup nominal complex cu centru pronume:

Cel nou e mai frumos.

G adj., subiect (cel=GN pron, nou=modificator)

Cea de aici ne place.

G adv., subiect (cea=GN pron, de acolo=G prep., modificator)

Cel de la Ioana este în cameră.

G prep., subiect (cel=GN pron., de la Ioana=Gprep., modificator)

Cel poate apărea urmat de un GN în genitiv: Cel al Ioanei ne-a primit cu bucurie.

(cel= demonstrativ semiindependent. Astfel de structuri nu admit lexicalizarea

unui substantiv la stânga lui cel (*tatăl cel al Ioanei)

Când acceptă lexicalizarea unui substantiv în stânga, cel devine adjectiv, cu

funcŃie de determinant emfatic: Caietul cel nou este pe bancă (caietul cel nou=GN,

subiect; caietul=centru+determinant; cel=determinant emfatic; nou =modificator).

Când constituentul din dreapta demonstrativului cel poate funcŃiona fără cel,

atunci cel este adjectiv, cu funcŃie de determinant: Cel de-al treilea a plecat = Al

treilea a plecat. (cel de-al treilea =GN num., subiect; cel =determinant; de-al

treilea=centru)

Concluzie:

1. cel are statut de pronume, fiind centrul unui GN pron, în structuri în care

funcŃionează ca substitut (Ńine locul unui substantiv determinat definit).

2. cel are statut de adjectiv, este un elemet dependent, are funcŃia sintactică de

determinant (structuri care nu obligă la lexicalizarea lui cel).

PRONUMELE �I ADJECTIVUL PRONOMINAL

NEDEFINIT/NEHOT ĂRÂT

DefiniŃie. Caracteristici

Pronumele nedefinit este un tip de pronume nepersonal cu caracteristici semantice,

morfologice şi sintactice eterogene.

Se caracterizează:

semantic: evocă o entitate care nu poate fi identificată exact.

morfologic: are categorii gramaticale de gen, n umăr, caz.

sintactic: are realizare pronominală şi adjectivală: ca adjectiv nedefinit are funcŃia

sintactică de cuantificator (unii colegi sunt buni); dacă în GN nu există

determinanŃi, adjectivul pronominal nedefinit din poziŃie iniŃială are funcŃie

sintactică de determinant (mulŃi colegi sunt buni).

Promunele şi adjectivele pronominale nedefinite fac parte din clasa

cuantificatorilor nedefini Ńi (nu dau informaŃii cantitative precise).

Forme:

a. criteriul semantic:

cuantificatori existenŃiali (conŃin ideea de existenŃă a unor elemente

cuantificate):

unul, una, unii, unele

altul, alta, alŃii, altele

vreunul, vreuna, vreunii, vreunele

mult, multă, mulŃi, multe

puŃin, puŃină, puŃini, puŃine

câtva, câtăva, câŃiva, câteva

atât, atâta, atâŃia, atâtea

cineva, careva, ceva

altcineva, altceva

alde, anume, atare, cutare

oarecine, oarecare, oarece

niscai, niscaiva, nişte

cuantificatori universali (proprietatea exprimată de substantiv se extinde

asupra tuturor membrilor clasei cuatificate):

fiecine, fiece, fiecare

oricine, oricare, orice

orişicine, orişicare, orişice

oricât, oricâtă, oricâŃi, oricâte

tot, toată, toŃi, toate

alte categorii de cuvinte (pe baza trăsăturilor sintactice şi semantice comune

cu nedefinitele):

amândoi, amândouă, ambii, ambele

tustrei, tustrele

câteşitrei, câteşitrele

a. criteriul structurii:

simple: unul, altul, cutare, mult, atât, tot, puŃin

compuse: fiecare, oricine, cineva, ceva, orişicine, careva, vreunul,

altcineva, oricâŃi

Ca adjective, unele forme pronominale rămân nemodificate, altele sunt uşor

modificate: un, alt, vreun, vreo, fiece, niscaiva, niscai.

FuncŃii sintactice ale pronumelor nedefinite:

subiect: Cineva a plecat.

c.d.: Mi-a spus ceva.

Aştept pe oricine. (G prep., c.d.: oricine=GN pron)

c.i.: I-am dat uneia cartea.

c. prep.: Mă gândesc la altcineva. (G prep., c. prep.: altcineva=GN pron)

circ. loc: S-a dus la unii. (G prep., circ. loc: unii= GN pron)

posesiv: Hainele unora sunt prea lungi.

compl.: FrumuseŃea oricui l-a încântat.

n. p.: Ea a devenit alta acum.

p. s.: Studentele au plecat amândouă la curs.

FuncŃii sintactice ale adjectivelor pronominale nedefinite:

În poziŃie de determinant: Fiecare student învaŃă. (fiecare student=GN, subiect)

AlŃi oameni vor pleca. (alŃi oameni=GN, subiect)

Am mâncat nişte brânză. (nişte brânză=GN, c.d.)

În poziŃie de cuantificator: Aceste multe probleme se vor rezolva. (aceste multe

probleme=GN, subiect; aceste =determinant)

ToŃi aceşti oameni muncesc. (toŃi aceşti oameni=GN, subiect;

aceşti=determinant)

LocuŃiuni pronominale

DefiniŃie: grupuri de cuvinte care se comportă ca pronumele nedefinite:

cine ştie ce

cine ştie cine

nu se ştie cine

nu se ştie ce

nu ştiu cine

nu ştiu ce

nu ştiu care

nu se ştie care

te miri cine

te miri ce

naiba ştie cine

dracu’ştie cine

câte şi mai câte

care mai de care

Lexemele anumit, diferit, divers, numeros se comportă ca adjectivele pronominale

nedefinite.

Confuzii:

Am citit o carte, iar el mai multe. (o = adjectiv pron. nedef.)

Am citit o carte, nu cinci. (o = num.)

Am citit o carte. (o = art.nedef.)

Se ştie numai atât. (atât = pron. nedef.)

A mâncat atât. (atât = adv. cant.)

PRONUMELE �I ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

DefiniŃie: Pronumele negativ este un pronume nepersonal cu trăsături semantice,

morfologice şi sintactice proprii.

Se caracterizează:

semantic: evocă în discurs o entitate inexistentă; aparŃine clasei cuantificatorilor

nuli

morfologic: unele forme au flexiune după număr şi caz

sintactic: funcŃionează ca pronume şi adjective pronominale; pronumele negativ

impune forma negativă verbului predicat, exceptând situaŃia în care este inlus într-un

GN complex (copil al nimănui)

Forme:

nimeni

nimic

niciunul, niciuna, niciunii, niciunele

Forme populare:

nimica

nimenea

nime

Formă regională:

Nima

FuncŃii sintactice ale pronumelui negativ:

subiect: Nimeni nu ascultă sfaturile lui.

c.d. : N-a văzut nimic.

c.i.: Nimănui nu-i trebuie cartea.

c. prep.: Nu este interesat de nimic (de nimic = G prep., compl. prep.)

n.p.: Cartea nu este nimic.

circ. loc.: Nu stau lângă niciunul. (lângă niciunul = G prep., circ.loc)

Adjectivul negativ este sintactic determinant: Nu are niciun prieten.

Confuzii:

nici= conjuncŃie:

N-are nici cal, nici măgar.

Citisem nici (măcar) un sfert din carte.

TEME

1. Clase de pronume şi de adjective pronominale

2. Caracteristicile şi formele pronumelor personale

3. Sintaxa pronumelui personal

4. Caracteristicile şi formele pronumelor de politeŃe

5. Caracteristicile şi formele pronumelor reflexive

6. Sintaxa pronumelui reflexiv

7. Caracteristicile şi formele adjectivelor pronominale de întărire

8. Caracteristicile şi formele pronumelui semiindependent

9. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor pronominale posesive

10. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor demonstrative

11. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor nehotărâte

12. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor negative

13. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor relative

14. Caracteristicile şi formele pronumelor şi a adjectivelor interogative

EXERCI�II

cu itemi diferi Ńi

1. IdentificaŃi şi precizaŃi felul pronumelor din textele date:

................................................................

2. AnalizaŃi pronumele personale din textele date:

...................................................................

3. AnalizaŃi pronumele şi adjectivele pronominale posesive din textele date:

...................................................................

4. AnalizaŃi pronumele şi adjectivele pronominale demonstrative din textele date:

...................................................................

5. AnalizaŃi pronumele şi adjectivele pronominale nehotărîte din textele date:

......................................................................

6. AnalizaŃi pronumele şi adjectivele pronominale relative din textele date:

.....................................................................................

7. ConstruiŃi enunŃuri în care să utilizaŃi pronumele semiindependent al:

.......................................................................

8. PrecizaŃi zece funcŃii sintactice ale pronumelor de diferite tipuri.

...........................................................................

9. ExemplificaŃi în şase contexte funcŃia de subiect a pronumelor personale

.......................................................................

10. DaŃi exemple de zece locuŃiuni pronominale

...................................................................

BIBLIOGRAFIE

GBLR = Academia Română, Gramatica de bază a limbii române, Bucureşti,

Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010.

GALR = Academia Română, Gramatica limbii române, vol. I, II, Bucureşti,

Editura Academiei Române, 2008.

DOOM = Academia Română, DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al

limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005.