I. INTRODUCERE

I.1. Actualitatea temei

Obezitatea este un flagel care atinge la ora aceasta toata lumea civilizată, unde 20-

25% până la 50% din populaţie este supraponderală sau obeză. Obezitatea nu este o problemă

de imagine, ci mai ales o problemă de sănătate, ea începând să devină cauza principală de

mortalitate prin bolile cardiovasculare pe care le determină, diabetul zaharat şi afectarea

articulară care sunt întâlnite la multe persoane obeze.

Numărul copiilor supraponderali creşte anual cu 400. 000, cifră care se adaugă celor

14 milioane de persoane supraponderale deja existente în Uniunea Europeană. În cazul

populaţiei europene adulte, rata obezităţii variază între 10% şi 27% la bărbaţi şi până la 38%

în cazul femeilor.

Creşterea ratei obezităţii în rândul copiilor şi tinerilor se datorează societăţii

contemporane, din motive precum ascensiunea tehnologiei, creșterea ponderii consumului de

mâncare tip fast-food și dimensiunea porţiilor meselor și scăderea activității fizice a copiilor.

Dacă copiii ar fi mai dinamici și mai puțin sedentari, rata de obezitate s-ar reduce.

Copiii trebuie să aloce mai puţin timp dispozitivelor electronice și să petreacă mai

mult timp afară pentru joc sau de a explora alte opțiuni de activităţi fizice.

Un studiu a constatat faptul că copiii care folosesc dispozitive electronice timp de 3

sau mai multe ore pe zi au avut între 17-44% riscul crescut de a deveni supraponderali, şi cu

10-61% riscul crescut de obezitate. Părinții trebuie să recunoască semnele care duc la aceste

posibilităţi si sa încurajeze copiii lor sa fie mai activi fizic. Există multe programe menite să

încurajeze activitățile fizice cum ar fi Letsmove.gov, un program lansat de prima doamna,

Michelle Obama, pentru a ajuta la problemele de luptă cu recenta epidemie de obezitate.

Lucrarea e faţă urmăreşte în primele capitole să expună principalele cauze şi motive

care au dus la creşterea în mod îngrijorător a fenomenului de obezitate infantilă, precum şi

efectele nefavorabile asupra sănătăţii, pe mai multe planuri, cu accent pe repercursiunile

asupra scheletului axial .

1

I.2. Motivaţia alegerii temei

Cauzele care pot duce la obezitate sunt multiple şi întâlnite zi cu zi în societatea

modernă. Din păcate, acestei afecţiuni nu i se atribuie atenţia necesară combaterii, în

condiţiile în care pare a deveni principala maladie contemporană, ducând la multiple afecţiuni

şi traume pe multe planuri psihice şi fizice.

Rolul kinetoterapiei a crescut foarte mult în ultimii ani, datorită avantajelor pe care le

deţine faţă de metodele clasice de combatere, care pot avea numeroase efecte secundare şi

complicaţii, îndeosebi asupra organismului în formare şi vulnerabil al unui infant sau

adolescent. Kinetoterapia dezvoltă musculatura şi îmbunăţăteşte toate funcţiile generale ale

organismului, fiind recomandată pentru o dezvoltare armonioasă a corpului şi menţinerea

optimă a funcţiilor vitale atât pentru persoanele fără probleme de greutate, dar în special

pentru profilaxia obezităţii, atât infantile, cât şi la adulţi.

În cadrul lucrării de faţă mi-am propus să evidenţiez ce este obezitatea, principalele

cauze, domeniile asupra cărora se răsfrâng efectele acesteia acesteia şi principalele linii

directoare privind tratamentul şi combaterea acesteia. În partea a II-a a lucrării am prezentat

modul în care suprapropendalii sunt afectaţi privind dezvoltarea articulară şi a scheletului,

precum şi importanţa kinetoterapiei în ameliorarea suferinţelor osoase şi articulare, cu tehnici

practice de abordare.

Prin lucrarea mea sper să fi surprins esenţialul privind gravitatea problemei pe care o

reprezintă obezitatea la copii şi adulţi, cu consecinţe şi asupra dezvoltării în viaţa adultă,

precum şi un mod practic, eficient, atractiv şi fără efecte adverse de tratament şi îmbunătăţire

a stării generale de sănătate.

2

II. FUNDAMENTARE TEORETICĂ

II.1. Generalităţi

Obezitatea este o afecțiune în cadrul căreia excesul de grăsime corporală s-a acumulat

până la stadiul în care acesta ar putea avea un efect negativ asupra sănătății, ducând la o

speranță de viață redusă și / sau probleme de sănătate crescute1. Oamenii sunt consideraţi

obezi atunci când indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea

greutății unei persoane exprimată în kilograme la pătratul înălţimii persoanei în metri, este

mai mare de 30 kg/m2 2.

Obezitatea crește probabilitatea apariţiei diverselor boli, în special boli de inimă,

diabet de tip 2, apnee obstructivă de somn, anumite tipuri de cancer şi a osteoartritei.

Obezitatea este cel mai frecvent cauzată de o combinaţie de aport excesiv de energie

din alimente, lipsă de activitate fizică și susceptibilitate genetică, deși în câteva cazuri este

cauzată în principal de ereditate, tulburări endocrine, medicamente sau boli psihice. Dovezile

care susțin punctul de vedere că unii oameni obezi care mănâncă putin câştigă în greutate din

cauza unui metabolism lent sunt limitate. În medie, oamenii obezi au un consum de energie

mai mare decât omologii lor slabi, datorită energiei necesare pentru a menține o masă

corporală crescută.

Dieta și exercițiile fizice sunt cele mai importante metode de tratament pentru

obezitate. Calitatea dietei poate fi îmbunătățită prin reducerea consumului de alimente cu o

densitate energetică crescută, cum ar fi cele bogate în grăsimi și zaharuri și prin creșterea

aportului de fibre alimentare. Medicamentele anti-obezitate ar putea fi prescrise pentru a

reduce pofta de mancare sau a inhiba absorbţia grăsimilor, împreună cu un regim alimentar

adecvat. În cazul în care dieta, exercitiile fizice si medicamentele nu sunt eficiente, un balon

gastric poate ajuta la pierderea în greutate sau pot fi efectuate intervenţii chirurgicale pentru a

reduce volumul stomacului și / sau lungimea intestinului, ceea ce duce la sațietate mai

devreme și capacitatea redusă de a absorbi substanţele nutritive din alimente.

Obezitatea este o cauză principala de deces la nivel mondial, cu creșterea prevalenței

la adulți și copii, și autoritățile o percep ca fiind una dintre cele mai grave probleme de

sănătate publică ale secolului 21. Obezitatea este stigmatizată în mare parte din lumea

1 WHO 2000 p.6

2 Haslam DW, James WP (2005). "Obesity". Lancet 366 (9492): 1197–209.

3

modernă (în special în lumea occidentală), deşi aceasta a fost larg percepută ca un simbol al

bogăției și al fertilității de multe ori în istorie, și încă este, în unele părți ale lumii.

Fig. 1 – Ilustrarea obezităţii şi circumferinţei bustului

De la dreapta la stânga, un bărbat sănătos are o talie de 84 cm, unul supraponderal

de 114 cm, iar un bărbat obez are o talie de 152 cm

Sursa: Report of the Dietary Guidelines Advisory Committee on the Dietary

Guidelines for Americans, 2000.

Obezitatea infantilă este o afecțiune în care excesul de grăsime corporală afectează în

mod negativ sănătatea sau bunăstarea unui copil. Deoarece metodele directe de a determina

țesutul adipos din organism sunt dificile, diagnosticul de obezitate se bazează adesea pe IMC.

Având în vedere prevalenţa în creştere a obezităţii la copii și numeroasele sale efecte negative

asupra sănătății, aceasta este recunoscută ca o problemă gravă de sănătate publică. Termenul

de exces în greutate este mai degrabă utilizat la copii decât cel de obezi deoarece este mai

puțin stigmatizant. Pentru a preveni sau inversa obezitatea la copii este necesar să se

efectueze o reevaluare largă a numărului de calorii, precum și recomandarea creşterii

activităţii fizice ca urmare a stilului de viață sedimentar la copiii din zilele noastre.

4

II.2. Clasificare

Aşa cum s-a menţionat anterior, obezitatea este o afecțiune în care excesul de grasime

corporală s-a acumulat în măsura în care aceasta ar putea avea un efect negativ asupra

sănătății. Ea este definită de indicele de masă corporală (IMC) și a evaluat în continuare în

ceea ce privește distribuția grăsimii prin raportul talie- șold și numărul total de factori de risc

cardiovascular3. IMC este strâns legat atât de procentul de grăsime corporală cât şi de cel de

grăsime totală a corpului. La copii, o greutate sănătoasă variază în funcție de vârstă și sex.

Indicele de masă corporală se calculează împărţind greutatea exprimată în kg la

înălţimea exprimată în m la pătrat: IMC = m / (h2)

IMC Semnificaţie

sub 18,5 subponderal

intre 18,5 si 24,9 greutate normala

intre 25 si 29,9 supraponderal

intre 30 si 34,9 obezitate clasa I

intre 35 si 39,9 obezitate clasa II

peste 40 obezitate morbida

Tabelul 1 – Clasificarea persoanelor în funcţie de IMC

3 Sweeting HN (2007). "Measurement and Definitions of Obesity In Childhood and Adolescence: A field guide

for the uninitiated". Nutr J 6 (1): 32

5

În cazul copiilor, Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor defineşte obezitatea

infantilă ca fiind de la un IMC mai mare sau egal cu 95 de procente statistice (capătul

terminal al clopotului Gauss). Au fost publicate grafice pentru determinarea acesteia la copii,

în funcţie de vârstă şi sex.

6

Fig.2 – Procente statistice ale IMC pentru băieţi (respectiv fete) cu vârste cuprinse

între 2-20 ani

Sursa: http://www.cdc.gov/nchs/data/nhanes/growthcharts/set1/chart15.pdf

II.3. Efectele asupra sănătăţii

II.3.1. Mortalitatea

Obezitatea este una dintre cauzele principale dintre cele care pot fi prevenite de deces

la nivel mondial.4 Studiile americane și europene efectuate la scară largă au descoperit că

riscul de mortalitate este minim la un IMC de 20-25 kg/m2 la nefumători şi la 24-27 kg/m2 la

fumători, cu riscul crescând odată cu schimbările în orice direcție. Un IMC de peste 32 kg/m2

a fost asociat cu o rată a mortalității dublă în rândul femeilor pe o perioadă de 16 ani. În

Statele Unite obezitatea este estimată a provoca 111,909 până la 365,000 de decese pe an, în

timp ce 1 milion (7,7%) din decesele din Europa sunt atribuite excesului de greutate.5 În

medie, obezitatea reduce speranța de viață cu șase până la șapte ani, un IMC de 30-35 kg/m2

reduce speranța de viață cu doi până la patru ani, în timp ce obezitatea severă (IMC > 40

kg/m2) reduce speranța de viață cu zece ani.

II.3.2. Morbiditatea

Obezitatea creşte riscul multor afecţiuni fizice și psihice. Aceste comorbidități sunt

cel mai frecvent prezentate în sindromul metabolic, o combinatie de afecţiuni medicale care

includ: diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arteriala, colesterolul ridicat şi un nivel

ridicat de trigliceride.

Complicaţiile sunt cauzate fie direct de obezitate sau indirect legate prin intermediul

unor mecanisme de partajare de o cauză comună, cum ar fi o dietă săracă sau un stil de viaţă

sedentar. Puterea legăturii dintre obezitate și afecţiunile specifice variază. Una dintre cele mai

4 Mokdad AH, Marks JS, Stroup DF, Gerberding JL (March 2004). "Actual causes of death in the United States,

2000" (PDF). JAMA 291 (10): 1238–45.5 Tsigosa Constantine; Hainer, Vojtech; Basdevant, Arnaud; Finer, Nick; Fried, Martin; Mathus-Vliegen,

Elisabeth; Micic, Dragan; Maislos, Maximo et al. (April 2008). "Management of Obesity in Adults: European

Clinical Practice Guidelines". The European Journal of Obesity 1 (2): 106–16

7

puternice este legătura cu diabetul de tip 2. Excesul de grăsime corporala stă la baza a 64%

din cazurile de diabet la bărbaţi si 77% dintre cazuri la femei.6

Consecințele asupra sănătății se împart în două mari categorii: cele care se atribuie

efectelor masei marite de grăsimi (cum ar fi osteoartrita, apneea obstructivă de somn,

stigmatizarea socială), precum și cele datorate creșterii numărului de celule grase (diabet,

cancer, boli cardiovasculare, boli de ficat gras non-alcoolice).

Primele probleme care par să apară la copii obezi sunt, de obicei, emoționale sau

psihologice. Obezitatea infantila cu toate acestea, poate duce, de asemenea, la o viaţă în

condiţii de pericol, inclusiv diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli de inimă, probleme de

somn, cancer si alte boli, aşa cum sunt descrise în tabelul de mai jos. Este demonstrat faptul

că copiii supraponderali este mult mai probabil să crească pentru a deveni adulți

supraponderali. De asemenea, obezitatea în timpul adolescenţei creşte ratele de mortalitate în

timpul varstei adulte.

Copiii obezi de multe ori suferă de tachinări din partea colegilor. Unii ajung chiar să

fie hărțuiți sau discriminaţi de propria lor familie, ceea ce poate duce la scăderea stimei de

sine și la uşoară depresie.

Un studiu din 2008 a constatat că copiii obezi au arterele carotide îmbătrânite

prematur ca la vârsta de treizeci de ani, precum şi niveluri anormal de ridicate de colesterol.7

Un sumar al diferitelor tipuri de afecţiuni datorate obezităţii este prezentat în tabelul

de mai jos.

Domeni

u

medical

Afecţiune Domeniu

medical

Afecţiune

Cardiolo

gie

Boli de inimă ischemice: angină

şi infarct miocardic

Hipertensiune arterială

Nivele anormale de colesterol

Tromboză venoasă şi embolism

pulmonar

Dermatolo

gie

vergeturi

negi

celulită

hirsutism

intertrigo (o

dermatoză)

6 Grundy SM (2004). "Obesity, metabolic syndrome, and cardiovascular disease". J. Clin. Endocrinol. Metab.

89 (6): 2595–6007 "Obese kids have arteries of 45-year-olds: study". CTV News. Retrieved 2008-11-11.

8

Endocrin

ologie şi

medicina

sistemul

ui

reproduc

ător

Diabet mellitus

Sindrom ovarian policistic

Tulburări menstruale

Pubertate precoce

Sterilitate

Complicaţii în timpul sarcinii

Defecte la naştere

Moarte fetală intrauterină

Gastroenter

ologie

Boala refluxului

gastroesofagian

Boala ficatului gras

colelitiază

Neurolo

gie

Atacuri cerebrale

Meralgie parestetică

Migrene

Sindromul tunelului carpian

Demenţă

Hipertensiune intracraniană

idiopatică

Scleroză multiplă

Oncologie de sân, ovarian

esofagian , de colon

de ficat, pancreatic

gastric

endometrial, cervical

de prostată, de

rinichi

limfoame, mielom

multiplu

Psihiatri

e

Depresie la femei

Stigmatizare socială

Respirologi

e

Apnee obstructivă

de somn

Sindrom de

hipoventilaţie cauzat

de obezitate

Astm

Risc de complicaţii

crescute în timpul

anesteziei generale

Reumato

logie şi

ortopedi

e

Gută

Mobilitate redusă

Osteoartrită

Dureri ale coloanei inferioare

Urologie şi

nefrologie

Disfuncţii erectile

Incontinenţă urinară

Blocaj renal cronic

Hipogonadism

9

Tabelul 2 – Tabelul clinic al afecţiunilor cauzate de obezitate

Fig. 3 – Complicaţiile medicale ale obezităţii infantile

Sursă: http://sitemaker.umich.edu/russette.356/comorbidities

Copiii care sunt obezi sunt susceptibili de a deveni obezi ca adulţi. Astfel, ei sunt mai

expuşi riscului de probleme de sănătate specifice adulților, cum ar fi boli de inimă, diabet de

tip 2, accidente vasculare cerebrale, mai multor tipuri de cancer şi a osteoartritei. Un studiu a

arătat că copiii care au devenit obezi de la vârsta vârsta de 2 ani au mai multe şanse de a fi

obezi ca adulţi8. Potrivit unui articol din New York Times, toate aceste efecte asupra sănătății

contribuie la o durată de viață mai scurtă cu cinci ani pentru aceste copii obezi. Este prima

8 http://www.cdc.gov/healthyyouth/obesity/facts.htm, Adolescent and school health, CDC

10

dată în două secole când actuala generație de copii ar putea avea o durată de viaţă mai scurtă

decât părinţii lor.

II.4. Cauzele apariţiei obezităţii

Obezitatea infantilă poate fi datorată unei serii de factori care acționează de multe ori

în combinație. Termenul de "mediu obesogenic" este termenul medical inspirat din circuitul

agricol pentru acest amestec de elemente. Cel mai mare factor de risc pentru obezitatea

copilului este obezitatea ambilor părinți. Acest lucru poate fi reflectat de mediul familial și

genetică. Alte motive ar putea fi, de asemenea, din cauza unor factori psihologici și tipului de

corp al copilului.

Un studiu revizuit din 2010 a declarat că obezitatea infantilă este probabil rezultatul

interacțiunii de selecției naturale care îi favorizează pe cei cu metabolism mai econom de

energie și societăţii de consum de astăzi, cu acces ușor la alimente ieftine hipercalorice și

necesarul de energie mai redus în viața de zi cu zi.

La nivel individual, o combinație între consumul excesiv de energie din alimente și

lipsa de activitate fizică este gândită pentru a explica cele mai multe cazuri de obezitate. Un

număr limitat de cazuri se datorează în primul rând motivelor genetice, motivelor medicale

sau bolilor psihice(de exemplu, bulimia). În schimb, creșterea ratelor de obezitate la nivel

social este considerată a se datora unui regim alimentar ușor accesibil și gustos, folosirii

ridicate a autoturismelor și a fabricației mecanizate.

Un studiu din 2006 a identificat alți 10 contribuitori posibili la recenta creștere a

obezității:

(1) somnul insuficient;

(2) factori perturbatori ai sistemului endocrin (poluanţi de mediu care interferează cu

metabolismul lipidic);

(3) a scăzut variabilitatea temperaturii mediului ambiant;

(4) scăderea ratelor fumatului, deoarece fumatul suprimă pofta de mancare;

(5) a crescut utilizarea de medicamente care pot determina creşterea in greutate (de

exemplu, antipsihotice atipice);

(6) creșteri ale proporţiilor în cadrul unor grupuri etnice și de vârstă, care tind să fie

mai mari în greutate;

11

(7) sarcina la o vârstă mai înaintată (care poate cauza sensibilitatea la obezitate la

copii);

(8) factori de risc epigenetici care au ajuns la generalizare;

(9) selecția naturală pentru IMC mai mare;

(10) imperecherea asortativă duce la concentrarea sporită a factorilor de risc de

obezitate (acest lucru ar crește numărul de persoane obeze, prin creșterea varianței populației

în greutate).9

În timp ce există dovezi substanțiale de susținere a influenței acestor mecanisme cu

privire la prevalenţa crescută a obezităţii, dovezile sunt încă neconcludente, iar autorii atestă

faptul că acestea sunt, probabil, mai puțin influente decât cele discutate în paragraful anterior.

În rândurile de mai jos voi încerca să dezvolt factorii care au contribuit la creşterea

alarmantă a obezităţii pe glob, în special a celei infantile.

II.4.1. Dieta hipercalorică

Aprovizionarea cu energie alimentară pe cap de locuitor variază semnificativ între

diferite regiuni și țări. Ea s-a schimbat, de asemenea, în mod semnificativ în timp. De la

începutul anilor 1970 până la sfârşitul anilor 1990, media de calorii consumate pe persoană

pe zi (estimată după cantitatea de alimente cumpărate) a crescut în toate părțile lumii, cu

excepția Europei de Est. Statele Unite au cea mai mare creştere ajungând la 3654 de calorii

pe persoană în 1996. Aceasta a crescut mai mult în 2003, la 3754 de calorii. La sfârșitul

anilor 1990 europenii au avut 3394 de calorii pe persoană, în zonele în curs de dezvoltare din

Asia au fost 2648 de calorii pe persoană, iar în Africa sub-sahariană, oamenii au avut 2176 de

calorii per persoană. 10 Consumul total de calorii s-a demonstrat a fi legat de obezitate.

Disponibilitatea răspândită la nivel mondial a ghidurilor nutriţionale directoare a facut

prea puţin pentru a aborda problemele de supraalimentare și alegere proastă dietetică. Din

1971 până în anul 2000, rata obezităţii în Statele Unite a crescut de la 14,5% la 30,9%. În

timpul aceleiaşi perioade, a avut loc o creștere în cantitatea medie de energie din alimente

consumate. Pentru femei, creșterea medie a fost de 335 de calorii pe zi (1.542 de calorii în

1971 și 1877 de calorii în 2004), în timp ce pentru bărbați creșterea medie a fost de 168 de

calorii pe zi (2.450 de calorii în 1971 și 2618 de calorii în 2004). Cea mai multă din această

9 Keith SW, Redden DT, Katzmarzyk PT et al. (2006). "Putative contributors to the secular increase in obesity:

Exploring the roads less traveled". Int J Obes (Lond) 30 (11): 1585–94.

10 "EarthTrends: Nutrition: Calorie supply per capita". World Resources Institute. Retrieved Oct. 18, 2009.

12

energie alimentară în plus a provenit de la o creștere a consumului de carbohidraţi, mai

degrabă decât a consumului de grăsimi. Sursele primare ale acestor carbohidraţi suplimentari

sunt bauturile îndulcite, care reprezintă în prezent aproape 25 la sută din energia din

alimentele de zi cu zi la adultii tineri din America și chipsurile de cartofi. Consumul de

băuturi îndulcite este considerat a fi contribuit major la ratele de creştere a obezităţii11.

Deoarece societățile devin tot mai dependente de mese bogate în energie, porţii tot

mai mari și mese fast-food, asocierea între consumul de fast-food si obezitate devine tot mai

îngrijorătoare.

Politica agricolă și tehnologia perfecţionată în Statele Unite și Europa au dus la

prețuri la alimente mai mici. Persoanele obeze în mod constant sub-raportează în declararea

consumului de alimente, comparativ cu persoanele cu greutate normală. Acest lucru este

sprijinit atât de teste de oameni efectuate într-o cameră calorimetru, cât și prin observare

directă.

Efectele obiceiurilor alimentare privind obezitatea infantilă sunt greu de determinat.

Un studiu randomizat, controlat, de trei ani, efectuat pe 1704 copii de clasa a 3-a în cursul

căruia au fost prevăzute două mese sănătoase pe zi, în combinație cu un program de exerciţii

si consiliere alimentară nu a demonstrat o reducere semnificativă a ţesutului adipos

procentual în comparație cu un grup de control. Acest lucru s-a datorat faptului că, deși copiii

au crezut că mănâncă mai puțin, consumul de calorii real nu a scăzut odată cu intervenția. În

același timp, consumul de energie observat a rămas similar între grupuri. Acest lucru a avut

loc chiar dacă aportul de grăsimi alimentare a scăzut de la 34% la 27%.12

Un al doilea studiu efectuat pe 5106 copii a avut rezultate similare. Chiar dacă copiii

au avut o dietă mai bună nu a existat nici un efect asupra IMC.13

Cauza pentru care aceste studii nu au adus efectul dorit de reducere a obezităţii

infantile a fost atribuit faptului că intervențiile nu au fost suficiente. Modificările au fost

făcute în primul rând în mediul școlar în timp ce se consideră că acestea trebuie să aibă loc în

casă, comunitate și școala în același timp pentru a avea un efect semnificativ.

11 Malik VS, Schulze MB, Hu FB (August 2006). "Intake of sugar-sweetened beverages and weight gain: a

systematic review". Am. J. Clin. Nutr. 84 (2): 274–8812 Caballero B, Clay T, Davis SM, et al. (November 2003). "Pathways: a school-based, randomized controlled

trial for the prevention of obesity in American Indian schoolchildren". Am. J. Clin. Nutr. 78 (5): 1030–8.13 Nader PR, Stone EJ, Lytle LA, et al. (July 1999). "Three-year maintenance of improved diet and physical

activity: the CATCH cohort. Child and Adolescent Trial for Cardiovascular Health". Arch Pediatr Adolesc Med

153 (7): 695–704.

13

Băuturile şi alimentele bogate in calorii sunt disponibile pentru copii. Consumul de

băuturi răcoritoare cu zahăr poate contribui la obezitate infantilă. Într-un studiu de 548 copii

pe o perioadă de 19 luni probabilitatea obezității a crescut de 1,6 ori pentru fiecare băutură

răcoritoare suplimentară consumată pe zi.14

Alimentele bogate în calorii, gustările tip fast-food sunt disponibile în mai multe

locații frecventate de copii. Deoarece obezitatea infantilă a devenit mai raspandită, automat

gustările în instituțiile de învățământ au fost reduse de lege, din păcate, într-un număr mic de

localități.

Unele cercetări sugerează că creșterea disponibilității ka produse tip fast-food în școli

poate reprezenta cauza a aproximativ o cincime din creșterea medie a IMC în rândul

adolescenților în ultimul deceniu. Industria fast-food este, de asemenea, de vină pentru

creşterea obezităţii infantile.. Această industrie cheltuieste aproximativ 4,2 miliarde de dolari

pe reclame destinate copiilor mici. Singur McDonalds are treisprezece site-uri care sunt

vizualizate de 365.000 de copii și 294.000 de adolescenți în fiecare lună. În plus,

restaurantele fast-food oferă jucării în masă pentru copii, care ajută la a atrage copiii să

cumpere fast-food. Patruzeci de procente dintre copiii cer părinților să îi ia la restaurante fast-

food zi de zi. Pentru a înrăutăți lucrurile, din 3000 de combinații create din elemente populare

meniurilor pentru copii de la restaurantele fast-food, doar 13 respectă indicațiile nutriționale

recomandate pentru copii mici15 .

Laptele de consum versus 2% din consumul total de lapte la copii de un an sau doi de

ani nu a avut nici un efect asupra greutăţii, înălțimii sau procentului de grăsime corporală.

Prin urmare, laptele integral continuă să fie recomandat pentru această grupă de vârstă. Cu

toate acestea, tendința de a substitui băuturi îndulcite laptelui s-a demonstrat că duce la

creşterea în greutate în exces.

14 James J, Kerr D (2005). "Prevention of childhood obesity by reducing soft drinks". Int J Obes (Lond) 29

(Suppl 2): S54–7.15 Tracy, Ben. "Fast Food Restaurants Not Fighting Child Obesity - CBS Evening News - CBS News." Breaking

News Headlines: Business, Entertainment & World News - CBS News. CBS Evening News, 8 Nov. 2010

14

a

b

Fig. 4 – a. Harta consumului de energie (kcal / persoana / zi) pentru fiecare țară în 1961. Media mondială a fost de 2,253.9 kcal / persoană / zi b. Harta consumului de energie (kcal / persoana / zi) pentru fiecare țară în 2001-2003. Media mondială a fost de 2800 kcal / persoană / zi    Nu sunt date   <1600   1600-1800   1800-2000   2000-2200   2200-2400   2400-2600   2600-2800   2800-3000   3000-3200   3200-3400   3400-3600   >3600

Sursă: EarthTrends: Agriculture and Food — Nutrition: Calorie supply per capita

15

Fig 5 – Consumul zilnic de energie per persoană pe an. Cele două linii îngroşate marchează

valorile recomandate pentru femei, respectiv bărbaţi.

Sursă: http://earthtrends.wri.org/searchable_db/index.php?

theme=8&variable_ID=1856&action=select_countries

II.4.2. Stilul de viaţă sedentar

Un stil de viață sedentar joacă un rol important în obezitate. Pe plan mondial a existat

o schimbare majoră datorită muncii mai puţin solicitante fizic și în prezent cel puțin 30% din

populația lumii depune exerciții fizice insuficiente. Acest lucru se datorează în primul rând

utilizării tot mai mari a transportului mecanizat si o prevalenţă mai mare a tehnologiilor care

economisesc munca. La copii, se pare că scade nivelul de activitate fizică datorită tendințelor

mondiale de mai puțin mers pe jos și educație fizică16. Datele despre activitatea fizică depusă

în timpul liber sunt mai puțin clare. Organizația Mondială a Sănătății indică faptul că oamenii

din întreaga lume au preocupări de agrement mai puțin activ, în timp ce un studiu din

Finlanda a constatat o creștere a activităţii fizice și un studiu din Statele Unite a găsit că în

timpul liber activitatea fizică nu s-a schimbat semnificativ. 17

16 Salmon J, Timperio A (2007). "Prevalence, trends and environmental influences on child and youth physical

activity". Med Sport Sci. Medicine and Sport Science 50: 183–99.17 Borodulin K, Laatikainen T, Juolevi A, Jousilahti P (June 2008). "Thirty-year trends of physical activity in

relation to age, calendar time and birth cohort in Finnish adults". Eur J Public Health 18 (3): 339–44.

16

Atât la copii cât și la adulți, există o asociere între timpul petrecut la televizor și riscul

de obezitate. O revizuire a constatat că 63 din 73 de studii (86%) arată o rată crescută de

obezitate infantilă cu creşterea expunerii la mass-media, cu rate de creștere proporționale cu

timpul petrecut la televizor.18

Lipsa de activitate fizică a copiilor apare, de asemenea, să fie un motiv serios, iar

copiii care nu reușesc să se angajeze în activități fizice regulate au un risc mai mare de

obezitate. Lipsa de activitate fizică ca un copil ar putea duce la lipsa de activitate fizică ca un

adult.

Mulți copii nu reușesc să-și exercite potenţialul fizic, deoarece aceştia îşi petrec

timpul facând activităţi imobile, cum ar fi utilizarea calculatorului, jocurile video sau privitul

la televizor. Tehnologia are un factor de mare pe activizat copiilor. Cercetatorii au descoperit

faptul că copiii au 21,5% mai multe sanse de câştiga în greutate atunci când privesc 4 + ore

de TV pe zi, cu 4,5% mai multe sanse de a lua exces de greutate atunci când utilizează un

computer una sau mai multe ore pe zi, și este neafectat potențialul de creștere în greutate de la

jocurile video.19

II.4.3. Ereditatea

Ca și multe alte afecțiuni medicale, obezitatea este rezultatul unei interacțiuni între

factorii genetici și de mediu. Polimorfismele din gene diferite care controlează apetitul şi

metabolismul predispun la obezitate atunci când este suficient aportul de energie prezent din

alimente. Începând din 2006, mai mult de 41 din situsurile de pe genomul uman au fost legate

de dezvoltarea obezităţii atunci când este prezent un mediu favorabil. Oamenii cu două copii

ale genei FTO (gena asociată masei de grăsime şi obezităţii) a fost constatat că prezintă, în

medie, o greutate cu până la 3-4 kg mai mult și au un risc de 1,67 de ori mai mare de

obezitate, comparativ cu cei fără alela risc.20 Procentul de obezitate care poate fi atribuit

genetic variază, în funcție de populația examinată, de la 6% la 85%.

18 "Media + Child and Adolescent Health: A Systematic Review" (PDF). Ezekiel J. Emanuel. Common Sense

Media. 2008. Retrieved April 6, 2009.19 Horton TJ, Drougas H, Brachey A, Reed GW, Peters JC, Hill JO (1995). "Fat and carbohydrate overfeeding in

humans: different effects on energy storage". Am. J. Clin. Nutr. 62 (1): 19–29.20 Loos RJ, Bouchard C (May 2008). "FTO: the first gene contributing to common forms of human obesity".

Obes Rev 9 (3): 246–50

17

Obezitatea este o caracteristică importantă în mai multe sindroame, cum ar fi

sindromul Prader-Willi, sindromul Bardet-Biedl, sindromul Cohen și sindromul MOMO.

(Termenul de "obezitate non-sindromic" este folosit uneori pentru a exclude aceste condiții.)

La persoanele cu obezitate severă cu debut precoce (definit de un debut înainte de 10 de ani și

indicele de masă corporală peste trei deviaţii standard peste normal) , 7% prezintă o mutaţie

punctuală în ADN.

Studiile care s-au concentrat pe modele de ereditate, mai degrabă decât pe gene

specifice, au descoperit ca 80% din copii proveniţi din doi părinţi obezi au devenit, de

asemenea, obezi, în contrast cu mai puțin de 10% din copiii din doi parinti care au fost de

greutate normală21.

Ipoteza genei gospodar postulează că, din cauza deficitului de produse alimentare în

timpul evolutiei umane, oamenii sunt predispuşi la obezitate. Capacitatea lor de a profita de

perioadele rare de abundenţă prin stocarea energiei sub formă de grasime ar fi avantajoasă în

vremuri de insuficientă disponibilitate a produselor alimentare, precum și persoanele cu

rezerve mai mari adipoase ar fi avut mai multe sanse de a supravieţui foametei. Această

tendință de a stoca grăsime, cu toate acestea, ar fi maladaptivă în societățile cu alimentaţie

stabilă. 22

21 Kolata,Gina (2007). Rethinking thin: The new science of weight loss – and the myths and realities of dieting.

Picador. p. 122.22 Chakravarthy MV, Booth FW (2004). "Eating, exercise, and "thrifty" genotypes: Connecting the dots toward

an evolutionary understanding of modern chronic diseases". J. Appl. Physiol. 96 (1): 3–10.

18

Fig. 6 – Un tablou din 1680 de Juan Carreno de Miranda a unei fetiţe presupuse a

avea sindromul Prader-Willi

Sursă: http://www.museodelprado.es/en/the-collection/onlinegallerz/on-line-gallerz/

obra/ldquothe-monsterrdquo-nude-orbachus/

II.4.4. Mediul familial şi factori de dezvoltare

Alegerile alimentare pentru copii sunt, de asemenea, influențate de mesele de familie.

Cercetatorii au dat publicităţii un chestionar privind consumul de uz casnic la 18177 copii,

variind între vârstele 11 – 21de ani și au descoperit că patru din cinci părinți lasă copiilor

libertatea de a face propriile lor decizii alimentare. De asemenea, ei au descoperit că,

comparativ cu adolescenţii care mănânca trei sau mai puţine mese pe săptămână, cei care au

19

mâncat patru până la cinci mese de familie pe săptămână au fost cu 19% mai puţin probabil

să raporteze consumul slab de legume, cu 22% mai puţin probabil să raporteze consumul

sărac în fructe și cu 19% mai puţin probabil să raporteze consumul slab de produse lactate.

Adolescenţii care au mâncat șase-șapte mese de familie pe săptămână, comparativ cu

cei care au mâncat trei sau mai puţine mese de familie pe săptămână au fost cu 38% mai puţin

probabil să raporteze consumul redus de legume, 31% mai puţin probabil să raporteze

consumul sărac în fructe și 27% puţin probabil să raporteze consumul slab de produse

lactate23.

Diverşi factori de dezvoltare pot afecta ratele de obezitate. Alăptarea de exemplu,

poate proteja împotriva obezității mai târziu în viață cu durata alăptării invers asociată cu

riscul de a fi supraponderali mai târziu. Modelul de crestere şi dezvoltare a organismului unui

copil poate influența tendința de a câștiga în greutate.

II.4.5. Alte maladii

Anumite boli fizice și psihice, precum și unele substanțe farmaceutice folosite pentru

tratament pot crește riscul de obezitate. Bolile medicale care cresc riscul de obezitate includ

mai multe sindroame genetice rare (enumerate mai sus), precum și unele condiții congenitale

sau dobândite: hipotiroidism, sindrom Cushing, deficit de hormon de creștere, și diferite

tulburări de alimentație (bulimia şi sindromul mâncatului nocturn), cu toate acestea,

obezitatea nu este considerată ca fiind o tulburare psihiatrică, și, prin urmare, nu este listată

ca boală psihică. Cu toate acestea, riscul excesului de greutate şi al obezităţii este mai mare la

pacienții cu tulburări psihice decât la persoanele fără afecțiuni psihice .

Anumite medicamente pot determina creşterea în greutate sau schimbări în compoziția

corpului, acestea incluzând insulina, sulfonilureea, tiazolidindionele, antipsihoticele atipice,

antidepresivele, steroizii, anumite anticonvulsivante (fenitoină și valproat), pizotifenul si

unele forme de contracepție hormonală24.

Studiul efectului agenților infecțioși asupra metabolismului este încă în fază

incipientă. S-a demonstrat că flora intestinală diferă între oamenii slabi şi obezi. Există un

indiciu că flora intestinală la persoanele obeze și slabe poate afecta potențialul metabolic.

23 Videon TM, Manning CK (2003). "Influences on adolescent eating patterns: the importance of family meals".

J Adolesc Health 32 (5): 365–73.24 Woodhouse R (2008). "Obesity in art: A brief overview". Front Horm Res. Frontiers of Hormone Research

36: 271–86

20

Această modificare aparentă a potențialului metabolic este considerată a conferi o mai mare

capacitate de a recolta energie care contribuie la obezitate. Dacă aceste diferenţe sunt cauza

directă sau o consecinţă a obezitatii nu a putut fi încă determinat fără echivoc.

O asociere între unii viruși și obezitate a fost gasită la om și mai multe specii de

animale diferite. Suma cu care aceste asociații au contribuit la rata de creştere a obezităţii

urmează încă să fie stabilită.25

Fig. 7 – Cauze ale obezităţii

Sursa: Victor Duţă, Cum să scăpăm de obezitate: metode eficiente de slăbire pentru

copii,femei, bărbaţi, tineri şi bătrâni , Editura Andreas Print, Bucureşti, p. 49.

II.5.Managementul obezităţii

25 Falagas ME, Kompoti M (July 2006). "Obesity and infection". Lancet Infect Dis 6 (7): 438–46.

21

Principalul tratament pentru obezitate consta în dietă şi exerciţii fizice. Programele

nutriţionale pot produce pierderea în greutate pe termen scurt, dar menținerea acestei pierderi

în greutate este adesea dificilă și de multe ori necesită să se facă exerciţii fizice şi un regim

alimentar hipocaloric, măsuri care să devină o parte permanentă din stilul de viață al unei

persoane. Ratele de succes de întreținere a pierderii în greutate pe termen lung cu schimbarea

stilului de viata sunt mici, variind între 2-20%. Dieta echilibrată şi modificările stilului de

viaţă sunt eficiente în limitarea creşterii excesive în greutate în timpul sarcinii și

îmbunătățirea rezultatelor atât pentru mamă cât și pentru copil.

Există şi terapie medicamentoasă pentru pierderea în greutate, dar aceasta este însă

modestă, cu o medie de 2,9 kg de la 1 la 4 ani și există puține informații cu privire la modul

în care aceste medicamente afectează complicaţiile pe termen lung ale obezităţii. Utilizarea

lor este asociată cu rate ridicate ale efectelor gastro-intestinale adverse și efecte negative

ridicate asupra rinichilor26,27. Este de menţionat că terapia medicamentoasă nu este

recomandata la copiii sub 12 ani.

Cel mai eficient tratament pentru obezitate este chirurgia bariatrică. Chirurgia în

cazurile de obezitate severă este asociată cu pierderea în greutate pe termen lung şi a scazut

mortalitatea generală. Un studiu a relevat o pierdere în greutate de între 14% și 25% (în

funcție de tipul de procedură efectuate) la 10 ani, și o reducere de 29% a mortalității de orice

cauză, în comparație cu măsurile standard de pierdere în greutate.28 Cu toate acestea, din

cauza costului acesteia și riscului apariţiei de complicaţii, cercetătorii sunt în cautare de alte

tratamente eficiente mai puțin invazive.

II.6. Efectele obezităţii asupra scheletului şi încheieturilor

26 Rucker D, Padwal R, Li SK, Curioni C, Lau DC (2007). "Long term pharmacotherapy for obesity and

overweight: updated meta-analysis". BMJ 335 (7631): 1194–99.27Wood, Shelley. "Diet Drug Orlistat Linked to Kidney, Pancreas Injuries". Medscape. Medscape News.

Retrieved 26 April 2011.28 Sjöström L, Narbro K, Sjöström CD et al. (August 2007). "Effects of bariatric surgery on mortality in Swedish

obese subjects". N. Engl. J. Med. 357 (8): 741–52

22

Obezitatea accelerează uzura articulațiilor și coloanei vertebrale. În special,

osteoartrita (artrita uzură-și-rupere) a genunchilor este un risc crescut.

Persoanele obeze au dificultăţi în ghemuit (a se aşeza şi ridica de pe toaletă, ieșirea

dintr-o mașină), care se referă şi la urcatul scărilor.

Există teorii conform cărora, dereglarea homeostaziei lipidice este unul dintre

mecanismele care conduc la artroză. Artroza este considerată a fi o suferinţă în care aspectul

patologic central este reprezentat de distrucţia cartilajului articular. Întrucât conceptul a

evoluat, osteoartrita este considerată astăzi drept o boală care poate afecta întreaga articulaţie

(osul, muşchii, ligamentele şi sinoviala). Deşi etiologia artrozei nu este stabilită, sunt

binecunoscuţi principalii factori de risc, care includ factori mecanici, biochimici şi genetici.

Printre aceştia, obezitatea este considerată, fără îndoială, un factor de risc important. Efectul

de supraîncărcare a cartilajului articular poate explica riscul crescut de artroză, cel puţin de

gonartroză, la populaţia supraponderală.

Asocierea pozitivă stabilită între supraponderalitate sau obezitate şi artroză poate fi

observată nu doar la nivelul articulaţiilor genunchilor, ci şi la nivelul articulaţiilor care nu

poartă/suportă greutatea corpului, precum mâinile. Aceste aspecte privitoare la implicarea

articulaţiilor sugerează că distrucţia articulară poate fi cauzată de factori sistemici, precum

factorii adipozici, aşa-numitele adipokine, care oferă o legătură metabolică între obezitate şi

artroză. Ţesutul adipos, considerat tradiţional a fi un depozit pasiv de energie, este astăzi

considerat a fi un adevărat organ endocrin, care eliberează un număr mare de factori,

incluzând citokine şi adipokine. Date recente întăresc ipoteza că artroza este o

disfuncţionalitate sistemică, în care dereglarea homeostaziei lipidelor poate fi unul dintre

mecanismele fiziopatologice care conduc spre artroză.

Țesutul adipos, în special atunci când este localizat în zona abdominală, este

demonstrat a fi activ metabolic, producând diverși factori, inclusiv hormonii leptină,

adiponectină și resistină. Aceşti mesageri chimici pot intermedia modificări in creşterea

oaselor şi homeostazia cartilajelor, iar leptina, în special, a fost constatat a se găsi în

concentrații ridicate în raport cu plasma sanguină în lichidul sinovial al articulatiilor

osteoartritice.

În plus, testele de laborator pe celule și modele de cultură de țesut au arătat prezența

leptinei ca fiind asociată cu o creștere în degradarea cartilajului.

Modificări vasculare la nivelul osului subcondral au fost observate la articulațiile

osteoartritice şi bolile cardiovasculare sunt un factor de risc cunoscut pentru osteoartrită. Prin

23

urmare, a fost emisă ipoteza că restricțiile în aprovizionarea cu sânge ar putea avea un efect

ischemic direct asupra oaselor, și / sau un impact asupra furnizării de substanţe nutritive

pentru cartilaje, oricare dintre acestea putând accelera potenţial rata de progresie a

osteoartritei. Bolile și tulburările metabolice cardiovasculare, cum ar fi diabetul zaharat, sunt

puternic asociate cu obezitatea și cunoscute a fi factori de risc independenți pentru

osteoartrită, chiar şi atunci cand există un control pentru IMC, sugerând că un set comun de

factori metabolici pot fi implicaţi în patogeneza acestor condiții.

Deşi este evident faptul că elementele mecanice conduc la distrucţia articulară la

persoanele supraponderale, artroza nu este considerată o boală doar a cartilajului articular, ci

o suferinţă sistemică în care factorii circulanţi aflaţi în legătura cu metabolismul modificat al

lipidelor, dar şi al glucidelor, cum se întâmplă în diabetul zaharat, pot explica diversitatea

modificărilor fiziopatologice găsite în artroza generalizată.

Adesea, şi efectul obezităţii asupra artrozei, a durerilor de spate şi asupra altor

probleme musculoscheletale sunt subapreciate. Deşi obezitatea este recunoscută a contribui la

instalarea artrozei, totuşi, potenţialele beneficii ale menţinerii unei greutăţi corporale ideale

asupra stării de sănătate musculoscheletală sunt insuficient cunoscute.29

Obezitatea este un factor de risc major al apariţiei, progresiei şi efectelor artrozei.

Gonartroza are cea mai mare contribuţie în cadrul bolii artrozice.

Biomecanic acest lucru poate fi explicat, deoarece forţa depusă

între rotulă (genunchi) și articularea acestuia curestul genunchiului este de aproximativ de trei

ori greutatea corpului în cazul mersului pe jos. Când alte activități sunt întreprinse, forțele

pot ajunge la de la șase până la 10 ori greutatea corpului. De aceea, forţa depusă asupra

genunchilor unei persoane supraponderale cu greutatea de 100 kg este de 200 kg, iar în

timpul unei ascensiuni sau alergări, pate atinge 400-500 de kg. Înmulțit cu numărul de ani în

care oamenii sunt supraponderali veți obține uzura excesivă și, astfel, artrita.

Corolarul este adevărat, de asemenea, și acest lucru oferă un bun

stimulent pentru a pierde in greutate. Pur și simplu pierderea a 5-10 kg poate face o diferenţă

reală a nivelului de activitate al cuiva.

Exerciţiile fizice moderate şi exerciţiile de întindere a picioarelor pot reduce forțele

depuse asupra articulaţiilor.

Obezitatea afectează, de asemenea, mecanica coloanei vertebrale. Obezitatea

trunchiulară asociată cu un intestin supradimensionat determină o forță anterioară și o forță

29 McMillan AG, Pulver AM, Collier DN, Williams DS. Sagittal and frontal plane joint biomechanics

throughout the stance phase of walking in adolescents who are obese. Gait Posture 2010;32(2):263-268.

24

de compresie de flexiune asupra coloanei vertebrale conducând astfel la patologie de disc şi

dureri de spate. Drept comparaţie poate fi purtarea unui rucsac de spate de 25-40 kg asupra

lui pentru o zi.

III – Kinetoterapia în cazul obezităţii infantile

Obezitatea este pentru zilele contemporane un flagel al societăţii

moderne, în s p e c i a l , o b e z i t a t e a c a r e s e i n s t a l e a z ă l a c o p i i ş i

a d o l e s c e n ţ i . Î n c o p i l ă r i e , s e s t a b i l e s c t a b i e t u r i , s e i m p r i m ă

u n a n u m i t m o d d e v i a ţ ă p r i v i n d a l i m e n t a ţ i a , b ă u t u r a , m o d u l d e

p e t r e c e r e a t i m p u l u i l i b e r , o b i c e i u r i c a r e v o r   influenţa în mod hotărâtor tot

restul vieţii. C e r c e t ă r i l e a r a t ă c ă o b e z i t a t e a i n s t a l a t ă î n r â n d u l g r u p e l o r

d e v â r s t ă m e n ţ i o n a t e e s t e d e t e r m i n a t ă î n p r i m u l r â n d d e f a c t o r i ,

c u m a r f i c e i s o c i a l i ş i p s i h i c i . D e a c e e a , p e n t r u a a s i g u r a u n v i i t o r

s ă n ă t o s c o p i i l o r , e s t e n e c e s a r s ă intervenim prin mijloace şi metode

adecvate vârstei pentru a combate acest flagel30.

Kinetoterapia dispune de aceste mijloace şi poate să facă legătura cu alte domenii

pentru combaterea acestei afecţiuni – obezitatea. Dacă ţinem cont de f a p t u l

c ă o b e z i t a t e a î n c o p i l ă r i e s a u a d o l e s c e n ţ ă m ă r e ş t e r i s c u l u n e i

s ă n ă t ă ţ i precare la maturitate, indiferent dacă adultul este sau nu obez. Cel mai mare risc

pe termen lung pentru obezitatea din copilărie este continuarea sa şi la maturitate, asociată

cu numeroase riscuri asupra sănătăţii şi calităţii vieţii. De aceea, este important

să se identifice obezitatea şi să se acţioneze din timp pentru înlăturarea ei, înainte de

maturizarea copiilor. Excesul de greutate acumulat în jurul taliei la copiii şi

adolescenţii obezi p o a t e , d e a s e m e n e a , m ă r i r i s c u l a p a r i ţ i e i u n o r

p r o b l e m e c a r d i o v a s c u l a r e ş i a hipertensiunii, toleranţa anormală a glucozei şi

colesterolului. Pe lângă aceste aspecte, intervin şi aspecte legate de modificări la

nivelul s f e r e i p s i h o l o g i c e , c u m a r f i : l i p s a î n c r e d e r i i î n s i n e , i z o l a r e

s o c i a l ă , s c ă d e r e a performanţelor şcolare etc. Tratamentele kinoterapeutice

impun recurgerea în prealabil la efectuarea u n o r t e s t e p e n t r u d e t e r m i n a r e a

m a s e i d e g r e u t ă ţ i c o r p o r a l e p r i n c a l c u l a r e a g r e u t ă ţ i i o p t i m e c u

30 Cordun ,M., Kinetologie medicala. Bucureşti, Editura Axxa, 1999, P. 88.

25

a j u t o r u l c e l o r 5 p l i u r i d e ţ e s u t a d i p o s , i n d i c e l u i d e m a s ă corporală

(IMC), evaluarea capacităţii de efort, a mobilităţii şi a forţei generale.

Greutatea corporală depinde de factori ce ţin de

individualitatea fiecăruia cum ar fi: talia, vârsta, sexul, conformaţia corporală,

compoziţia corporală. Iar  c a l c u l a r e a e i s e r e a l i z e a z ă p r i n

m e t o d e s t a t i s t i c e , r e z u l t â n d o g r e u t a t e r e c o m a n d a b i l ă

c a r e c o n c o r d ă c u c e a m a i m a r e s p e r a n ţ ă d e v i a ţ ă , ş i c u t i p u l

s c h e l e t u l u i î n f u n c ţ i e d e c i r c u m f e r i n ţ a î n c h e i e t u r i i p u m n u l u i .

I n d i c a t o r u l c a r e s e r v e ş t e p e n t r u c a n t i t a t e a d e g r ă s i m e i n t r a -

a b d o m i n a l ă e s t e p r o p o r ţ i a t a l i e – şolduri; atunci când circumferinţa taliei o

depăşeşte pe cea a şoldurilor la bărbaţiide vârstă medie, riscul de boală creşte abrupt.

R e d u c e r e a g r e u t ă ţ i i c o r p o r a l e n u e s t e n u m a i o s i m p l ă

c h e s t i u n e d e reducere a consumului energetic prin regim alimentar hipocaloric şi de

creştere a acestuia prin practicarea regulată a activităţilor fizice. Cunoaşterea capacităţii de

efort ne permite aplicarea unuia dintre principiile fundamentale ale kinetologiei medicale, cel

al progresivităţii efortului. Unii autori se îndoiesc de efectele exerciţiilor fizice în tratamentul

obezităţii. Dimpotrivă, experienţa a demonstrat că exerciţiul fizic, folosit cu

competenţă şi perseverenţă, constituie un factor deosebit de valoros în

prevenirea şi tratarea obezităţii. Pentru a putea înţelege mai bine valoarea exerciţiilor

fizice în prevenirea ş i t r a t a r e a o b e z i t ă ţ i i , e s t e n e c e s a r ă t r e c e r e a î n r e v i s t ă

a e f e c t e l o r l o r a s u p r a organismului.31

Din punct de vedere morfogenetic, exerciţiul reprezintă un factor plastic

f o a r t e i m p o r t a n t , î n d e o s e b i p e n t r u e l e m e n t e l e c o m p o n e n t e

a l e a p a r a t u l u i locomotor: oase, articulaţii, muşchi, tendoane şi alte ţesuturi moi.

Forma şi structura întregului corp sunt influenţate în mare măsură de efortul fizic depus în

decursul vieţii. Aspectul sedentarului diferă fundamental de cel al unui sportiv.

Primul este expresia insuficienţelor locomotoare, al doilea este tipulde dezvoltare

armonioasă. Efectele nu se produc însă de la o zi la alta şi mai ales nu se pot

obţine laorice vârstă.  În tratamentul obezităţii, efectele morfogenetice sunt deosebit de

spectaculoase. Prin exerciţii bine alese se poate ajunge la oprirea evoluţiei şi chiar la

c o r e c t a r e a u n o r d e f i c i e n ţ e f i z i c e , c a u z a t e d e i n s t a l a r e a

o b e z i t ă ţ i i . E f e c t e l e f iziologice sunt evidente şi imediate. Respiraţia se

îmbunătăţeşte, capacitatearespiratorie se măreşte, numărul respiraţiilor pe minut scade.

31 Dorina Flora, Tehnici de bază în kinetoterapie, Editura Universităţii, Oradea, 2002, p. 25

26

Contracţiile cardiace devin mai puternice, debitul sanguin este mai mare,

pulsul se răreşte. Funcţiile nutritive şi de eliminare se echilibrează căci exerciţiul

fizic este r e g u l a t o r u l n a t u r a l a l n u t r i ţ i e i c r e â n d n e c e s i t a t e a h r a n e i ,

m ă r i n d p u t e r e a d e asimilare a debililor, activând combustiile, utilizând

substanţele de rezervă ale supranutriţilor şi obezilor. E f e c t e l e e d u c a t i v e

a l e e x e r c i ţ i i l o r f i z i c e s e p u n î n e v i d e n ţ ă

p r i n  îmbunătăţirea funcţiilor neuromotoare şi psihomotoare.32

E x e r c i ţ i i l e f i z i c e influenţează favorabil funcţiile intelectuale, moral –

volitive şi afetive, contribuind la formarea caracterului şi la desăvârşirea personalităţii.

Efectele profilactice ale exerciţiilor fizice sunt îndeobşte cunoscute, la baza culturii fizice

stând ideea de păstrare şi întărire continuă a sănătăţii şi vigoarei, de creştere şi

perfecţionare a funcţiilor organismului, de întărire a capacităţii lui de luptă şi

de apărare împotriva îmbolnăvirilor.

Efectele terapeutice ale exerciţiilor fizice se obţin în special prin gimnastică medicală.

Acestea pot fi specifice sau nespecifice.

Efecte terapeutice-clasificare:

specifice:

- refacerea şi îmbunătăţirea proprietăţilor muşchilor;

- refacerea sau creşterea mobilităţii normale a articulaţiilor;

- educarea sau reeducarea neuromotorie în tulburările de coordonare şi de echilibru;

- corectarea posturii şi aliniamentului corpului.

nespecifice:

- stimulatoare sau relaxatoare;

- de echilibrare şi sinergie;

- tonifiere funcţională.

Dintre efectele specifice menţionăm: refacerea volumului şi îmbunătăţirea

proprietăţilor muşchilor, păstrarea sau redarea mobilităţii normale a

articulaţiilor,reeducarea neuromotoare în tulburările de coordonare şi de echilibru etc.

Efectele nespecifice se pot menţiona cele stimulatoare sau relaxatoare, de echilibrare

şi sinergie funcţională necesare în tratamentul unor tulburări.

32 Zorca Giurculescu, Dumitru Cristea, Constanţa Constantinescu, Ştefan Costea, Programe de

gimnasticămedicală, Editura Stadion, 1974, p. 22

27

Mijloacele şi metodele din gimnastica medicală folosite pentru combaterea

o b e z i t ă ţ i i l a c o p i i p u n a c c e n t u l , î n s p e c i a l , p e e x e r c i ţ i i l e

r e s p i r a t o r i i , e x e r c i ţ i i l e abdominale şi cele articulare, pe de o parte, iar pe de altă

parte, pentru a face ca recuperarea să fie mai atractivă se insistă şi pe jocurile

dinamice cu obiecte şi aparate care impun exerciţii cu caracter aplicativ. G i m n a s t i c a

m e d i c a l ă a r e o l a r g ă a p l i c a r e î n t r a t a m e n t u l o b e z i t ă ţ i i ,

constituind un important mijloc preventiv şi curativ. Exerciţiile medicale trebuie să

r e s p e c t e a n u m i t e p r i n c i p i i : p r i n c i p i u l a c c e s i b i l i t ă ţ i , p r i n c i p i u l

g r a d ă r i i e f o r t u l u i , principiul alternării exerciţiilor după acţiunea lor.

  Prin gimnastica articulară se urmăreşte desigur să se exercite îndeosebi

articulaţiile, acestea fiind un complex anatomic şi fiziologic unitar, dar acest fel de exercitare

nu exclude de la efectele utile ale exerciţiilor fizice nici celelalte elemente ale corpului.

Exercitarea funcţiilor articulare nu înseamnă o limitare strictă a componentelor proprii

ale articulaţiilor, ci reprezintă în acelaşi timp stimularea funcţiilor musculare şi nervoase,

prelucrarea ţesuturilor periarticulare, activarea circulaţiei şi a schimburilor nutritive locale.

Programul de gimnastică articulară se va începe întotdeauna cu o bună încălzire a

organismului pentru efort a tuturor elementelor aparatului locomotor, iar gradarea efortului se

va face progresiv cu evidenţierea strictă a numărului de repetări şi a complexităţii exerciţiilor.

Exerciţiile pot fi statice sau dinamice şi se vor executa fie pasiv, fie activ sau cu

rezistenţă.

 În prevenirea şi tratarea obezităţii, lucrul muscular static trebuie folosit cu m u l t ă

p r u d e n ţ ă , p e n t r u a e v i t a u n e l e e f e c t e n e d o r i t e , s p e c i f i c e

28

c o n t r a c ţ i i l o r   izometrice. Astfel, imobilizarea prelungită sau repetată la scurte intervale

duce la s t â n j e n i r e a c i r c u l a ţ i e i l o c a l e a s â n g e l u i ş i l i m f e i , a

r e s p i r a ţ i e i , î n g r e u n e a z ă schimburile metabolice locale şi favorizează apariţia

timpurie a oboselii. Satisfacerea nevoii de oxigen, în cazul efortului static, se

face mai greu şi muşchii sunt puşi să lucreze într-o măsură oareecare în lipsa

oxigenului. Când imobilitatea interesează toracele şi abdomenul, fie direct, fie

indirect, respiraţiaeste stânjenită, iar schimburile gazoase sunt mult reduse. Din această

cauză, ori d e c â t e o r i s e e x e c u t ă e x e r c i ţ i i s t a t i c e e s t e n e c e s a r s ă s e

f a c ă s c u r t e p a u z e , f o l o s i t e p e n t r u e f e c t u a r e a e x e r c i ţ i i l o r d e

r e s p i r a ţ i e .

Exerciţiile lipolitice efectuate într-un ritm alert, intercalat cu pauze de odihnă şi

relaxare, antrenează grupe de lanţuri musculare cât mai multe, cu volum cât mai mare,

determinând o schimbare permanentă a centrului de greutate al corpului. 3 3

Exerciţiile se efectuează liber, la aparate, cât şi exerciţii de respiraţie. Prin urmare,

gimnastica medicală are efecte benefice asupra întregului o r g a n i s m c u r o l

e s e n ţ i a l î n c o m b a t e r e a o b e z i t ă ţ i i l a c o p i i , d a r f ă r ă u n r e g i m

alimentar corespunzător metodele de gimnastică medicală nu pot oferi

rezultatebune

 Aceste efecte sunt deosebit de eficace, dacă antrenamentul începe în p r i m a

c o p i l ă r i e ş i s e c o n t i n u ă f ă r ă î n t r e r u p e r e p e t o a t ă d u r a t a

c r e ş t e r i i ş i dezvoltării.

Printre metodele specifice kinetoterapiei, adăugăm şi rolul metodelor de

m a s a j ş i t e h n i c i c o m p l e m e n t a r e : m a s a j u l c l a s i c , m a s a j u l

r e f l e x o g e n a l e c ă r o r   efecte facilitează circulaţia sanguină impunând accelerarea

transportului toxinelor  s p r e o r g a n e l e d e e l i m i n a r e s a u d e d e t o x i f i e r e ,

î m b u n ă t ă ţ i n d a s t f e l s t a r e a d e s ă n ă t a t e , p r e s o p u n c t u r a , m a s â n d u - s e

p u n c t e l e p e n t r u d i m i n u a r e a p o f t e i d e mâncare.

 Alte mijloace asociate folosite pentru combaterea obezităţii la copii şi adolescenţi

au mai fost: stretchingul, hidro-termoterapia si hidro-kinetoterapia.

Exerciţiile de stretching constituie un sistem de antrenament care măresc limitele de

întindere ale muşchilor şi articulaţiilor, dezvoltă forţa şi rezistenţa muşchilor şi îi ajută să

33 Carmen Şerban Kinetoprofilaxie primară – Biologia condiţiei fizice, Editura Universităţii,

Oradea,2002, p. 42

29

rămână flexibili.  Astfel, schimbul de căldură între corp sau segmentele acestuia în apă prin

imersia acestora se încadrează în hidro-termoterapie iar atunci când este

însoţitde mobilizări, hidro-kinetoterapie. F a c t o r i i m e c a n i c i a i a p e i c u

r o l î n t r a t a m e n t u l o b e z i t ă ţ i i s u n t f o r ţ a ascensională,

rezistenţa apei, presiunea hidrostatică, factorul termic şi factorul chimic.

IV. Exerciţii cu caracter aplicativ

30

IV.1. Mersul şi alergarea

Mersul este exerciţiul cel mai simplu şi mai util dintre toate exerciţiile aplicative; el

poate varia între plimbarea scurtă, de câteva minute pe zi, şi mersul pe jos, pe distanţe lungi,

care poate să dureze ore întregi.

Mersul constituie un stimulent moderat al marilor funcţii organice şi un procedeu de

liniştire al SN. Plimbările în aer liber şi excursiile în mijlocul naturii sunt recomandate,

pentru efectele lor liniştitoare şi derivative, nu numai copiilor obezi ci tuturor persoanelor

sedentare, şi nu numai.

Alergările sunt exerciţii aplicative mai complexe şi mai obositoare, care stimulează

mai intens marile funcţii şi consumă o mare cantitate de energie.

În gimnastica medicală se folosesc alergările foarte scurte („de încălzire”) în partea

introductivă a şedinţei de tratament, în care este nevoie de o perioadă de adaptare a

organismului la efort, şi alergările susţinute, în partea fundamentală a şedinţei, prin care se

urmăreşte stimularea intensă a dezasimilaţiei.

IV.2. Exerciţiile de târâre

Exerciţiile de târâre reprezintă mişcări ale trunchiului şi ale segmentelor corpului

executate pe loc şi în deplasare din poziţii cu suprafaţă mare de sprijin. Caracteristicile

exerciţiilor de târâre sunt:

dezvoltarea un lucru muscular static şi dinamic general;

creşterea consumului energetic;

prin calcul s-a constatat că într-o oră de practică a exerciţiilor de

târâre se consumă aproximativ 4000 de Cal;

predominanţa mişcărilor de extensie ale trunchiului şi coloanei vertebrale;

practicarea îndelungată a exerciţiilor, prin structura lor determină o monotonie a

modului de desfăşurare.

Exerciţiile de târâre sunt utilizate, deci, pentru corectarea deficienţelor morfologice şi

funcţionale, tonifierea musculaturii şi în special cu o aplicabilitate foarte bună în tratamentul

obezităţii la copii prin efortul mare depus, având ca rezultat diminuarea rezervelor grase.

31

IV.3. Alte exerciţii aplicative

1. Trecerea pe sub obstacole – se poate executa ca exerciţiu cu temă cu rol deosebit în

cadrul exerciţiilor de târâre.

2. Săriturile – sunt exerciţii fizice mai grele, care necesită o bună coordonare a

mişcărilor. Se pot executa sărituri pe loc, pe ambele picioare, pe un picior, lateral

stânga/dreapta, anteroposterior faţă/spate şi săriturile la coardă (individual sau cu partener).

Acestea, ca şi exerciţiile de târâre necesită un consum energetic crescut şi sunt foarte

eficiente în tratamentul obezităţii la copii prin caracterul lor aplicativ şi distractiv.

3. Căţărările şi trecerile peste obstacole – sunt mişcări complexe naturale care tind să

dispară din viaţa omului civilizat. Ele dezvoltă, pe lângă forţa şi abilitatea necesară pentru

executarea probelor, şi calităţi psihice de concentrare şi stăpânire de sine, curajul şi

perseverenţa.

Toate aceste exerciţii aplicative au o foarte mare importanţă în tratamentul obezităţii

la copii, datorită caracterului de joc pe care îl au, făcând dintr-o şedinţă de tratament

monotonă, într-una distractivă şi atractivă în acelaşi timp.

Etapele de lucru în tratamentul obezităţii atât la adulţi cât şi la copii vor fi diferite, în

funcţie de scop, după cum şi mijloacele care se vor aplica vor fi diferite, astfel:

Etapa I – lipolitică sau de topire a grăsimilor – scopul mijloacelor kinetoterapeutice

constau din activarea consumului de energie a copilului şi adultului obez. La început se va

urmării reacţia organismului la efort, mărind intensitatea şi volumul efortului în limite strict

individualizate pe baza creşterii capacităţii fizice a individului.

Mijloacele principale din această etapă vor fi exerciţiile fizice cu efect lipolitic.

Conţinutul lipolitic al exerciţiilor rezidă în antrenarea unui consum energetic crescut, mărind

durata şi intensitatea reacţiilor de oxidare la nivelul celulelor şi ţesuturilor, consum realizat pe

baza rezervelor adipoase din vecinătatea şi din interiorul grupelor musculare solicitate.

Exerciţiile lipolitice se vor efectua într-un ritm alert, intercalat cu pauze de odihnă şi

relaxare scurte, structura exerciţiilor trebuie să îmbine lucrul muscular izotonic cu cel

izometric, exerciţiile vor fi analitice la început, apoi se vor folosi exerciţii care să antreneze

grupe de lanţuri musculare cât mai multe, cu volum cât mai mare, exerciţiile fiind executate

din poziţii care să determine o schimbare permanentă a centrului de greutate al corpului.

32

Exerciţiile vor fi libere, la aparate, aplicative (mers, alergare, târâre) sau exerciţii de respiraţie

ce vor fi legate de mişcări de trunchi şi membre.

Etapa a II-a – musculo-poetică – se va urmări în special dezvoltarea orfofuncţională

a musculaturii trunchiului (spate, abdomen, torace) şi a membrelor superioare şi inferioare.

Se vor executa exerciţii cu amplitudine mare, exerciţii cu rezistenţă periferică mărită

progresiv, exerciţii analitice din poziţii cu suprafaţă mare de sprijin, exerciţii efectuate în ritm

lent şi cu tensiuni finale şi alergări de durată medie. În această etapă un loc important îl vor

ocupa exerciţiile cu rezistenţă manuală sau mecanică (exerciţii izometrice) şi exerciţiile cu

obiecte portabile.

Etapa a III-a – de întreţinere – această etapă urmăreşte păstrarea şi consolidarea

rezultatelor obţinute prin mijloace kinetoterapeutice în primele două etape şi prevenirea

recidivelor.

Pentru a obţine rezultatele scontate, adică acelea de a menţine o greutate normală şi o

musculatură tonică este nevoie de o participare constantă şi activă la efectuarea programului

kinetoterapeutic. Aceste programe se vor axa pe următoarele forme metodice de aplicare a

mijloacelor kinetoterapeutice: programe de gimnastică de înviorare, exerciţii active libere, cu

rezistenţă, cu obiecte, la aparate, aplicative care să ducă la tonifierea tuturor grupelor

musculare, practicarea unui sport: înot, volei, baschet, etc.

În concluzie, după obţinerea rezultatelor se va încerca prin acest program de

întreţinere formarea unui stil de viaţă nou prin mişcare controlată şi coordonată de specialiştii

în domeniu.

Gimnastica medicală cu efectele ei benefice asupra întregului organism are un rol

esenţial în combaterea obezităţii, dar să nu uităm că fără un regim alimentar corespunzător

aceasta nu ne poate oferi rezultatele cele mai bune.

Importanţa activităţii fizice în tratamentul obezităţii este probabil subestimată. Atât la

copilul supraponderal, cât şi la obezul adult, diverşi autori au notat o scădere a activităţii

fizice comparativ cu persoanele normoponderale. Din nefericire, obezitatea la copii este

neglijată de foarte mulţi părinţi, copiii ajungând în perioada adultă să aibă o motivare

medicală a curei de slăbire (afecţiuni degenerative cardio-vasculare, artroze, insuficienţă

respiratorie, etc.), nemaiputând să suporte eforturile fizice intense şi de lungă durată; de aceea

gimnastica medicală şi regimul alimentar corespunzător aplicate în această perioadă de stare

şi în perioada copilăriei vor reduce semnificativ bolile generate de obezitate şi de alimentaţia

nesănătoasă.

33

V. CONCLUZII

Rolul şi importanţa kinetoterapiei în combaterea efectelor negative induse de

obezitatea la copii şi adolescenţi este o temă importantă şi interesantă pentru viitorul

societăţii moderne.

Datele statistice la nivel mondial reflectă un procent îngrijorător în acestă privinţă,

arătând că obezitatea a devenit o problemă socială de sănătate publică în majoritatea ţărilor

puternic industrializate, ea afectând un segment de populaţie în continuă creştere.

Înainte de orice, obezitatea trebuie considerată mai puţin o problemă de estetică şi

mai mult o problemă de sănătate care atrage după sine complicaţii medicale, dizabilităţi

temporare sau permanente, scăderea duratei de viaţă şi, nu în ultimul rând, un cost mare

pentru întreaga societate.

Concluzia la care se poate ajunge este faptul că kinetoterapia este una dintre cele mai

moderne, neinvazive, necesare şi complexe modalităţi de ameliorare şi tratare a obezităţii

infantile.

34

Fig.8 - Echipa interdisciplinară implicată în combaterea obezităţii la copilul obez

BIBLIOGRAFIE

1. WHO 2000, p.6

2. Haslam DW, James WP (2005). "Obesity". Lancet 366 (9492): 1197–209.

3. Sweeting HN (2007). "Measurement and Definitions of Obesity In Childhood and

Adolescence: A field guide for the uninitiated". Nutr J 6 (1): 32

4. Mokdad AH, Marks JS, Stroup DF, Gerberding JL (March 2004). "Actual causes of

death in the United States, 2000" (PDF). JAMA 291 (10): 1238–45.

5. Tsigosa Constantine; Hainer, Vojtech; Basdevant, Arnaud; Finer, Nick; Fried, Martin;

Mathus-Vliegen, Elisabeth; Micic, Dragan; Maislos, Maximo et al. (April 2008).

"Management of Obesity in Adults: European Clinical Practice Guidelines". The European

Journal of Obesity 1 (2): 106–16

6. Grundy SM (2004). "Obesity, metabolic syndrome, and cardiovascular disease". J.

Clin. Endocrinol. Metab. 89 (6): 2595–600

7. "Obese kids have arteries of 45-year-olds: study". CTV News. Retrieved 2008-11-11.

35

8. http://www.cdc.gov/healthyyouth/obesity/facts.htm, Adolescent and school health,

CDC

9. Keith SW, Redden DT, Katzmarzyk PT et al. (2006). "Putative contributors to the

secular increase in obesity: Exploring the roads less traveled". Int J Obes (Lond) 30 (11):

1585–94.

10. "EarthTrends: Nutrition: Calorie supply per capita". World Resources Institute.

Retrieved Oct. 18, 2009.

11. Malik VS, Schulze MB, Hu FB (August 2006). "Intake of sugar-sweetened beverages

and weight gain: a systematic review". Am. J. Clin. Nutr. 84 (2): 274–88

12. Caballero B, Clay T, Davis SM, et al. (November 2003). "Pathways: a school-based,

randomized controlled trial for the prevention of obesity in American Indian schoolchildren".

Am. J. Clin. Nutr. 78 (5): 1030–8.

13. Nader PR, Stone EJ, Lytle LA, et al. (July 1999). "Three-year maintenance of

improved diet and physical activity: the CATCH cohort. Child and Adolescent Trial for

Cardiovascular Health". Arch Pediatr Adolesc Med 153 (7): 695–704.

14. James J, Kerr D (2005). "Prevention of childhood obesity by reducing soft drinks". Int

J Obes (Lond) 29 (Suppl 2): S54–7.

15. Tracy, Ben. "Fast Food Restaurants Not Fighting Child Obesity - CBS Evening News

- CBS News." Breaking News Headlines: Business, Entertainment & World News - CBS

News. CBS Evening News, 8 Nov. 2010

16. Salmon J, Timperio A (2007). "Prevalence, trends and environmental influences on

child and youth physical activity". Med Sport Sci. Medicine and Sport Science 50: 183–99.

17. Borodulin K, Laatikainen T, Juolevi A, Jousilahti P (June 2008). "Thirty-year trends

of physical activity in relation to age, calendar time and birth cohort in Finnish adults". Eur J

Public Health 18 (3): 339–44.

18. "Media + Child and Adolescent Health: A Systematic Review" (PDF). Ezekiel J.

Emanuel. Common Sense Media. 2008. Retrieved April 6, 2009.

19. Horton TJ, Drougas H, Brachey A, Reed GW, Peters JC, Hill JO (1995). "Fat and

carbohydrate overfeeding in humans: different effects on energy storage". Am. J. Clin. Nutr.

62 (1): 19–29.

20. Loos RJ, Bouchard C (May 2008). "FTO: the first gene contributing to common

forms of human obesity". Obes Rev 9 (3): 246–50

21. Kolata,Gina (2007). Rethinking thin: The new science of weight loss – and the myths

and realities of dieting. Picador. p. 122.

36

22. Chakravarthy MV, Booth FW (2004). "Eating, exercise, and "thrifty" genotypes:

Connecting the dots toward an evolutionary understanding of modern chronic diseases". J.

Appl. Physiol. 96 (1): 3–10.

23. Videon TM, Manning CK (2003). "Influences on adolescent eating patterns: the

importance of family meals". J Adolesc Health 32 (5): 365–73.

24. Woodhouse R (2008). "Obesity in art: A brief overview". Front Horm Res. Frontiers

of Hormone Research 36: 271–86

25. Falagas ME, Kompoti M (July 2006). "Obesity and infection". Lancet Infect Dis 6 (7):

438–46.

26. Rucker D, Padwal R, Li SK, Curioni C, Lau DC (2007). "Long term pharmacotherapy

for obesity and overweight: updated meta-analysis". BMJ 335 (7631): 1194–99.

27. Wood, Shelley. "Diet Drug Orlistat Linked to Kidney, Pancreas Injuries". Medscape.

Medscape News. Retrieved 26 April 2011.

28. Sjöström L, Narbro K, Sjöström CD et al. (August 2007). "Effects of bariatric surgery

on mortality in Swedish obese subjects". N. Engl. J. Med. 357 (8): 741–52

29. McMillan AG, Pulver AM, Collier DN, Williams DS. Sagittal and frontal plane joint

biomechanics throughout the stance phase of walking in adolescents who are obese. Gait

Posture 2010;32(2):263-268.

30. Cordun ,M., Kinetologie medicala. Bucureşti, Editura Axxa, 1999, P. 88.

31. Dorina Flora, Tehnici de bază în kinetoterapie, Editura Universităţii, Oradea, 2002, p.

25

32. Zorca Giurculescu, Dumitru Cristea, Constanţa Constantinescu, Ştefan Costea,

Programe de gimnastică medicală, Editura Stadion, 1974, p. 22

33. Carmen Şerban Kinetoprofilaxie primară – Biologia condiţiei fizice, Editura

Universităţii, Oradea,2002, p. 42

37