Mircea Eliade reprezinta pentru cultura româna una dintre cele mai remarcabile figuri, având o vasta creatie, atât în ceea ce priveste

lucrarile stiintifice, cât si pe tarâmul beletristicii.

Romanul Maitreyi publicat in anul 1933 abordează problematica intelectualului, cartea urmărind modul în care un tânăr descoperă lumea şi se autodescoperă prin intermediul unei experienţe care ţin deopotrivă de erotic şi exotic. Acest roman este unul al experienţei şi al autenticităţii, autorul utilizând elemente care ţin

de realitate (jurnalul din India, scrisori, elemente autobiografice).

Aceasta opera implica o confruntare intre doua tipuri de civilizatie: cea occidentala, reprezentata de Allan si aceea de tip bengalez, individualizata prin Maitreyi.Cei doi indragostiti vor fi fascinati si de diferentele

de mentalitate care ii despart.Chiar daca Allan, ca american, nu va intelege ritualurile bengaleze, va fi treptat absorbit in acest joc initiatic, a carui miza devine Maitreyi.

Allan, un tânăr inginer englez, se angajează în Calcutta, atras de exotismul Indiei dar şi dornic de a-şi face o carieră. Se îmbolnăveşte de malarie, este spitalizat, iar când intră în convalescenţă este invitat de inginerul Narendra Sen să locuiască în casa lui. În casa acestuia, Allan o va cunoaşte mai bine pe Maitreyi, fiica inginerului. Cand o vede pentru prima oara, tanarul nu este impresionat de aceasta,

părându-i-se chiar urâtăTotusi, pe parcurs aceasta impresie se va schimba, Allan începând să observe frumuseţea exotica a fetei . De asemenea, tânărul englez este fascinat de cultura si traditiile bengaleze, dar

şi de complexitatea sufletului lui Maitreyi, adolescentă senzuală şi inocentă.

Apropierea dintre cei doi va incepe in momentul in care Allan începe să ia lecţii de bengaleză de la Maitreyi, învaţănd-o în schimb pe adolescentă, limba franceză. Dăruindu-i tânărului o floare roşie,

Maitreyi declanşează involuntar jocul seducţiei. Stările interioare ale eroului încep să fie contradictorii, dovadă notaţiile din jurnal: „Maitreyi s-a schimbat faţă de mine, a început să-mi fie dragă (notă: nu e

adevărat), şi sufăr un pic de gelozie, de singurătate.” O nouă treaptă a evoluţiei acestei iubiri este marcată de lungile discuţii ale celor doi tineri, după cum notează Allan în jurnal: „Patima creşte, delicios

şi firesc amestec de idilă, sexualitate, prietenie, devoţie.” Seducţia continuă cu jocul cărţilor, în bibliotecă, jocul privirilor, al mâinilor, al atingerilor şi al picioarelor. Misterul eroinei este infinit ceea ce

întreţine interesul lui Allan pentru ea.

Diferenţa dintre cele două mentalităţi, orientală şi occidentală, este evidenţiată de concepţia despre iubire a celor doi tineri, exponenţi ai acestor mentalităţi. Astfel, iubirile anterioare ale eroinei au fost doar

spirituale. Prima sa pasiune a fost un copac Apoi, a iubit ani în şir un tânăr care i-a dăruit o coroană de flori într-un templu, pentru ca în final să se lege cu jurământ de Tagore, „guru-ul” ei Pe de alta parte

iubirile lui Allan au fost doar fizice, fără spiritualitate : “n-am iubit niciodata”

Tanarul îşi va nega sentimentele, ca mai apoi, în urma autoanalizei cu luciditate, să se lase prins în mrejele lui Maitreyi, trecând prin toate etapele iubirii: începutul – reprezentat de negarea atracţiei („eu n-

o iubesc”, „mă turbură, mă fascinează, dar nu sunt îndrăgostit de ea”), instalarea şi creşterea – reprezentate de mirarea în faţa puterii atracţie , apoteoza (apogeul) – reprezentat de suferinţa cauzată de

puterea dragostei. Allan parcurge drumul cunoaşterii având-o ca iniţiatoare pe Maitreyi. El adoptă preferinţele ei spirituale, este iniţiat şi convertit, gata să-şi abandoneze religia, să se convertească la

hinduism, crezând că aşa se va putea căsători cu Maitreyi.

Înainte de a se dărui lui Allan, pentru a evita pacatul iubirii, tânăra oficiază o logodnă mistică, săvârşeşte un legământ al dragostei la Lacuri, în faţa pământului, a apei, a pădurii şi a cerului, dăruinu-i lui Allan un

inel “lucrat după ceremonialul căsătoriei indiene”.

Fericirea îndrăgostiţilor nu durează, fiindcă sora lui Maitreyi, Chabu, trădează involuntar secretul lor. Narendra Sen îl alungă pe Allan, care abia acum află că o căsătorie cu Maitreyi era imposibilă, deoarece ea aparţine celei mai nobile caste indiene, a brahmanilor, iar căsătoria cu cineva din afara castei sale ar fi

adus dizgraţia întregii familii. Ruptura aduce o serie de necazuri în familia lui Sen: tatăl orbeşte, iar Chabu moare în urma unei crize de nebunie.. Allan se simte infrânt, nu mai are vreo speranţă de a-şi mai vedea iubita, este alungat de Sen şi ironizat de cunoştinţele sale, astfel ca părăseşte Calcutta, retragandu-

se in Himalaya. Încearcă să aibă relaţii cu alte femei, însă observă cu durere că nu este capabil să uite zilele petrecute alături de marea şi unica sa iubire. La randul ei Maitreyi sufera nespus ,ceea ce o va

impinge spre un gest extrem. Sperând ca va fi alungată din casă şi că-l va regăsi pe Allan, fata se dăruieşte vânzătorului de fructe. Din nefericire sacrificiul sau va fi inutil

Finalul il prezinta pe Allan dilematic, dorind sa stie daca Maitreyi l-a iubit cu adevarat: „si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei...”

Frământările lui Allan pentru a o înţelege pe Maitreyi fac ca romanul să aibă un final deschis.