Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu Facultatea de Stiinte Economice

EXAMEN DE LICEN ŢĂ

- sesiunea iulie 2012 -

SPECIALIZAREA MANAGEMENT

TEMATIC Ă ŞI BIBLIOGRAFIE

MANAGEMENT

TEMATICA 1. MANAGEMENTUL - ŞTIIN ŢĂ A TRECUTULUI PREZENTULUI ŞI A VIITORULUI

1.1. Obiectul de studiu al managementului; 1.2. Managementul microeconomic - "artă şi ştiinţă"

2. REPERE ISTORICE PRIVIND EVOLU ŢIA MANAGEMENTULUI 2.1. Evoluţia managementului pe plan mondial 2.2. Evoluţia managementului în România 2.3. Tendinţe în evoluţia managementului

3. PROCESUL MANAGERIAL ŞI FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI 3.1. Funcţia de previziune 3.2. Funcţia de organizare 3.3. Funcţia de coordonare 3.4. Funcţia de antrenare 3.5. Funcţia de evaluare-control

4. ÎNTREPRINDEREA - UNITATE ECONOMIC Ă MULTIFUNC ŢIONAL Ă 4.1. Principalele caracteristici funcţionale ale întreprinderii 4.2. Forme de organizare şi de diferenţiere ale întreprinderilor în economia de piaţă

5. ORGANIZAREA PROCESUAL Ă A ÎNTREPRINDERII 5.1. Elementele de definire ale organizării procesuale 5.2. Funcţiunile întreprinderii

6. ORGANIZAREA STRUCTURAL Ă A ÎNTREPRINDERII 6.1. Elemente de bază ale organizării structurale a întreprinderii 6.2. Organizarea informală a întreprinderii 6.3. Documente de formalizare a structurii organizatorice

7. SISTEMUL INFORMA ŢIONAL 7.1. Conceptul de sistem informaţional şi sistem informatic 7.2. Definirea componentelor sistemului informaţional 7.3. Cerinţele şi deficienţele de funcţionare ale sistemului informaţional

8. DECIZIA ÎN ACTIVITATEA DE CONDUCERE 8.1. Conceptul de decizie economică 8.2. Factorii primari ai deciziei 8.3. Cerinţele deciziei ştiinţifice 8.4. Tipologia deciziilor ştiinţifice

9. CONDUCEREA ACTIVIT ĂŢII DE PERSONAL 9.1. Particularităţile muncii cadrelor de conducere 9.2. Comportamentul managerial 9.3. Raţionalizarea muncii cadrelor de conducere 9.4. Competenţa managerială

4

10. METODE, TEHNICI ŞI SISTEME DE MANAGEMENT 10.1. Conceptul de sistem, metodă şi tehnici de conducere; tipologia acestora 10.2. Conducerea prin obiective - CPO 10.3. Conducerea pe bază de rezultate - CRP 10.5. Alte metode de conducere

10.5.1. Diagnosticarea 10.5.2. Metoda delegării 10.5.3. Metoda şedinţei 10.5.4. Brainstorming-ul 10.5.5. Tabloul de bord

PRECIZARE: tematica a fost concepută după cursul „Management” (în format electronic) pus la dispoziţia studenţilor de la forma de învăţământ ID, anul I Management, autori: Crişan S., Ogrean C. şi Tutulea A.

BIBLIOGRAFIE

1. Doru Băjan, Cartea societăţii comerciale, vol. VII-VIII, Supliment la Revista "Tribuna economică", Bucureşti, 1993.

2. Victor P. Buell, Marketing Management; A strategic planning approach, MC Graw-Hill Book Company, New-York, 1984.

3. Eugen Burduş, Gheorghiţa Căprărescu, Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

4. Eugen Burduş, Gheorghiţa Căprărescu, Managementul schimbării organizaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000.

5. Samuel Certo, Managementul modern, Editura Teora, Bucureşti, 2001. 6. Gerald A. Cole, Management, 3'rd, Edition, London, 1990. 7. Gerald A. Cole, Management. Teorie şi practică, Editura Ştiinţa, Chişinău, Republica Moldova, 2004. 8. Dumitru Constantinescu, coordonator, Managementul întreprinderii, Editura Sitech, Craiova, 2005. 9. Viorel Cornescu, Ioan Mihăilescu, Sica Stanciu, Managementul organizaţiei, Editura ALL Beck,

Bucureşti, 2003. 10. Silviu Crişan, Claudia Ogrean, Anca Tutulea, Management, curs pentru anul I ID, specializarea

Management, ULBS, Sibiu, 2011. 11. Peter Drucker, Despre decizie şi eficacitate, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2007. 12. Tatiana Gavrilă, Viorel Lefter, Managementul general al firmei, Editura Economică, 2002. 13. Ovidiu Nicolescu, coordonator, Sistemul decizional al organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 1998. 14. Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management, Ediţia a III-a revizuită, Editura Economică, Bucureşti,

1999. 15. Ovidiu Nicolescu, coordonator, Sisteme, metode şi tehnici manageriale ale organizaţiei, Editura

Economică, Bucureşti, 2000. 16. Ovidiu Nicolescu, coordonator, Sistemul informaţional – managerial al organizaţiei, Editura

Economică, Bucureşti, Bucureşti, 2001. 17. Ovidiu Nicolescu, Ioan Verboncu, Fundamentele managementului organizaţional, Biblioteca digitală,

ASE Bucureşti. 18. Ion Petrescu, Management, Editura Holding Reporter, Bucureşti, 1991. 19. Delia Popescu, Management. Concepte. Principii. Metode. Probleme. Studii de caz. Jocuri de roluri,

Editura Economică, Bucureşti, 2006. 20. Corneliu Russu, Management, Editura Expert, Bucureşti, 1993. 21. Florin Tomescu, Managementul societăţilor comerciale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1998. 22. Ioan Ursachi, Management, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura ASE Bucureşti, 2007. 23. Ion Verboncu, Manageri & Management, Editura Economică, Bucureşti, 2000. 24. Ion Verboncu, Michael Zalman, Management şi performanţe, Editura Universală, Bucureşti, 2005. 25. Mielu Zlate, Leadership şi Management, Editura Polirom, Iaşi, 2004.

5

MANAGEMENT 1. Autoritatea care este transmisă managerului conform poziţiei ierarhice pe care el, managerul o deţine în

structura organizatorică a unei organizaţii se numeşte: a) autoritate legislativă; b) autoritatea ierarhică; c) autoritatea de dispoziţie; d) autoritate funcţională.

A. (b ,c); B. (c, d); C. (a, c); D. (b, d).

2. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă ? a) o organizaţie se constituie în mod conştient din voinţa propriilor membri; b) organizaţia este un sistem închis coerent; c) organizaţia este un sistem închis dinamic; d) o organizaţie se constituie în mod conştient din voinţa altora.

A. (a ,c); B. (b, d); C. (a, d); D. (b, c).

3. Dintre caracteristicile unui proces decizional, cele mai importante au în vedere faptul că : a) procesul decizional are o desfăşurare anticiclică; b) finalizarea unui proces managerial înseamnă un act de influenţare a sistemului condus, ceea ce

de fapt înseamnă o nouă stare a acestuia (a sistemului condus); c) întotdeauna sistemul decizional are o funcţionare intermitentă; d) procesul decizional are o desfăşurare ciclică.

A. (c, d); B. (b, c); C. (a, c); D. (b, d).

4. Care dintre următorii oameni de ştiinţă fac parte din rândul reprezentanţilor de frunte ai şcolii sistemice de management ?

a) Herbert. A. Simon; b) Chester I. Barnard; c) Philip Kotler; d) P. Druker.

A. (a, b, c); B. (a, b, d); C. (a, c); D. (b, c, d). 5. În evoluţia managementului pe plan mondial s-au remarcat mai multe tendinţe. Una dintre aceste tendinţe

este trecerea de la managementul enunţiativ-descriptiv la un management metodologic-aplicativ, tendinţă care are ca principale elemente de caracterizare, următoarele:

a) sporirea considerabilă a prestigiului cadrelor de conducere în raport cu specialiştii din domeniul ştiinţelor exacte;

b) asigurarea premiselor necesare desfăşurării unui management operaţional; c) scăderea ponderii acţiunilor cu caracter empiric, neeficiente şi a deciziilor nefundamentate

ştiinţific; d) creşterea profesionalismului în activitatea managerilor, lucru posibil prin implementarea şi

folosirea efectivă a unor metode ştiinţifice de conducere, metode care devin precumpănitoare. A. (a, b); B. (a, c, d); C. (a, c); D. (b, d).

6. Sistemul de „stat major” în industrie a fost introdus de: A. Adam Smith; B. Charles Babbage; C. Frederick Wilson Taylor; D. Henry Metcalfe.

6

7. Frederick Taylor susţinea că la baza managementului şi organizării muncii stau mai multe elemente, dintre care cele mai importante sunt:

a) separarea muncii de concepţie de cea de execuţie; b) necesitatea înţelegerii în profunzime de către manageri a fenomenelor sociale dintr-o organizaţie; c) eliberarea muncitorilor de activităţile referitoare la pregătirea producţiei şi încredinţarea acestor

activităţi unor specialişti; d) înlocuirea metodelor de muncă vechi, tradiţionale cu altele noi fundamentate ştiinţific.

A. (a, c, d); B. (b, c, d); C. (a, b, c); D. (a, b, d). 8. Teoria X elaborată de Douglas Mc Gregor sustine că "fiin ţa umană medie":

A. apreciază munca drept o necesitate; B. este incapabilă să-şi asume responsabilităţi; C. este dornică să înveţe; D. este capabilă să-şi asume responsabilităţi.

9. Funcţia de previziune se exercită prin parcurgerea mai multor secvenţe. Trei dintre aceste secvenţe sunt:

a) extrapolarea; b) programarea; c) diagnoza; d) planificarea.

A. (a, b, d); B. (b, c, d); C. (a, b, c); D. (a, c, d). 10. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă ?

a) coordonarea bilaterală este în măsură să elimine filtrajul informaţiilor; b) din perspectiva consumului de timp, coordonarea multilaterală acţionează în favoarea

managerului; c) coordonarea bilaterală este în măsură să elimine distorsiunea informaţiilor; d) coordonarea multilaterală favorizează funcţionarea feed-back-ului.

A. (b, d); B. (b, c, d); C. (a, b); D. (a, c).

11. Cele mai importante atribuţii ale sistemului informaţional se referă la: a) furnizarea elementelor de fundamentare ştiinţifică în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor; b) conferirea sistemului informaţional unui nivel calitativ net superior sistemului informatic; c) asigurarea logisticii necesare pentru transmiterea deciziilor la nivelurile operaţionale din

organizaţie; d) elaborarea deciziilor în cadrul sistemului de „stat major” .

A. (b, d); B. (a, d); C. (a, c); D. (b, c). 12. Completitudinea sau caracterul plenar, reprezintă acea calitate a unei informaţiei determinată de mai

multe cauze. Între aceste cauze, cele mai importante sunt cele: a) de regim; b) care vizează capacitatea de integrare a acelei informaţii în sistemul informaţional al

organizaţiei; c) care au în vedere capacitate de integrare a acelei informaţii în sistemul informatic al

organizaţiei; d) de rezonanţă.

A. (c, d); B. (b, d); C. (a, b); D. (a, d).

7

13. Care dintre afirmaţiile următoare este corectă: a) descentralizarea este un proces de translatare, prin care are loc o trecere a competenţelor

decizionale de la nivelul superior al piramidei ierarhice dintr-o organizaţie către nivelul mediu şi inferior al piramidei ierarhice;

b) descentralizarea se exprimă în funcţie de modul în care autoritatea privind adoptarea deciziilor este absorbită într-un singur centru de putere;

c) descentralizarea este o generalizare a delegării într-un spaţiu decizional şi se poate referi la ansamblul organizaţiei sau la nivelul unei activităţi;

d) descentralizarea este un raport organizaţional, formalizat, între două niveluri ierarhice. A. (b, d); B. (a, c, d); C. (a, b); D. (b, c).

14. Care dintre metodele folosite în managementul previzional se bazează pe premisa că tendinţa de evoluţie în viitor va respecta în general un anumit ritm de dezvoltare din perioada anterioară ?

A. metoda Delphi; B. simplex; C. algoritmul ungar; D. tehnica ritmului mediu.

15. Controlul, ca fi componentă importantă a funcţiei managementului de evaluare-control poate fi:

a) corectiv, atunci când se intervine ulterior producerii unor abateri; b) „feed-back control”, care are în vedere intrările în organizaţie, prevenind atragerea unor intrări

nepotrivite pentru aceasta (pentru organizaţie); c) preventiv, prin care se poate împiedica în mare măsură apariţia unor viitoare disfuncţionalităţi

în funcţionarea organizaţiei; d) „feed-forward control”, care are în vedere ieşirile efective din organizaţie, ieşiri care sunt

comparate cu cele preconizate sau cu anumite standarde dinainte stabilite. A. (a, c, d); B. (b, d); C. (a, b); D. (a, c).

16. Fluxurile informaţionale oblice, componentă a sistemului informaţional al organizaţiei, se caracterizează prin aceea că:

a) reprezintă itinerarul parcurs de o informaţie de la locul culegerii până la locul de utilizare; b) sunt constituite din informaţii care circulă între diviziuni aflate pe niveluri ierarhice diferite între

care există relaţii de subordonare; c) apar aleator şi sunt specifice mai ales în cazul elaborării unor proiecte de tip "stat major"; d) sunt constituite din informaţii care circulă între diviziuni aflate pe niveluri ierarhice diferite între

care nu există relaţii de subordonare. . A. (b, c); B. (c, d); C. (a, b, c); D. (b, d).

17. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte: a) funcţiunea ca şi componentă a organizării procesuale a organizaţiei participă la realizarea

obiectivelor derivate de gradul I ; b) activitatea ca şi componentă a organizării procesuale a organizaţiei participă la realizarea

obiectivelor derivate de gradul I; c) funcţiunea ca şi componentă a organizării procesuale a organizaţiei participă la realizarea

obiectivelor derivate de gradul II; d) activitatea ca şi componentă a organizării procesuale a organizaţiei participă la realizarea

obiectivelor derivate de gradul II. A. (b, c); B. (a, d); C. (a, b, c); D. (c, d).

18. Principalele activităţi circumscrise funcţiei de cercetare-dezvoltare vizează:

a) pregătirea fabricaţiei prin care se asigură condiţiile tehnice de desfăşurare a unora dintre activităţile productive;

b) lansarea în fabricaţie, care constă în întocmirea, definitivarea şi transmiterea documentelor necesare desfăşurării unora dintre activităţile productive;

c) organizarea producţiei şi a managementul producţiei şi al muncii; d) elaborarea de norme şi normative de muncă.

A. (c, d); B. (a, b, d); C. (b, c); D. (b, d).

8

19. Activitatea de prestare de servicii, ca şi componentă a funcţiunii de personal a organizaţiei se referă la:

a) evidenţa personalului; b) recrutarea personalului; c) formarea şi pregătirea personalului; d) protecţia muncii.

A. (a, c); B. (b, d); C. (a, b); D. (c, d).

20. Titularili de post care efectuează munci omogene şi complementare se constituie în: A. compartimente; B. grupuri informale; C. organisme sindicale; D. structuri autonome.

21. Elaborarea deciziilor este parte a unui proces managerial de o anumită complexitate, proces în care se pot

distinge două modalităţi de elaborare: cea cantitativă şi cea calitativă. Elaborarea calitativă: a) se bazează pe raţionamentul individual al managerului; b) este proprie acelor situaţiilor care se pot rezolva prin utilizarea unor decizii repetitive; c) este proprie acelor situaţiilor care pot fi rezolvate prin utilizarea modelelor matematice; d) se bazează pe experienţa trecută a managerului.

A. (b, c); B. (a, d); C. (a, b); D. (b, c, d). 22. În care dintre următoarele funcţii ale managementului se regăsesc deciziile ?

a) producţie; b) previziune; c) organizare; d) de personal.

A. (a, b, c); B. (b, d); C. (a, c); D. (b, c).

23. În care dintre următoarele tipuri de organigrame, subdiviziunile structurii organizatorice sunt ordonate de sus în jos ?

A. circulară, B. rectangulară; C. piramidală; D. polimorfă.

24. Ponderea ierarhică, una dintre componentele organizării structurale a organizaţiei :

a) reprezintă totalitatea subdiviziunilor organizatorice reprezentate printr-o organigramă ; b) reprezintă totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeaşi distanţă fată de

conducerea superioară a organizaţiei; c) precizează numărul de persoane conduse în mod nemijlocit de un singur manager; d) depinde de amploarea şi tipul de activităţi care se desfăşoară.

A. (a, b); B. (c, d); C. (b, c); D. (b, d). 25. Influenţele organizării informale asupra organizării formale pot fi pozitive. Aceste influenţe pozitive

apar atunci când: a) grupurile informale se constituie între niveluri ierarhice diferite; b) grupurile informale se suprapun subdiviziunilor organizării structurale a organizaţiei; c) grupurile informale se constituie între compartimente diferite; d) şeful formal este acceptat şi recunoscut şi ca lider informal.

A. (b, c); B. (a, d); C. (b, d); D. (a, b, c).

9

26. Prin exactitatea informaţiei se înţelege: A. durata parcursului unei informaţii între subsistemul decizional şi subsistemul operaţional; B. cantitatea de informaţii de acelaşi fel, vehiculată într-o unitate de timp, într-un anumit punct al

sistemului informaţional; C. raportul între numărul de răspunsuri juste şi numărul total de răspunsuri date la întrebările cu

privire la un anumit eveniment; D. durata parcursului unei informaţii între subsistemul conducător şi subsistemul condus.

27. Ordonarea componentelor organizării procesuale a unei organizaţiei se poate realiza în ordine

descrescătoare a complexităţii lor. Care dintre combinaţiile următoare este corectă, ţinându-se cont de ordonarea descrescătoare a componentelor organizării procesuale ?

a) activitate (1), operaţie (2); b) funcţiune (1), activitate (2); c) atribuţie (1), activitate (2); d) atribuţie (1), sarcină (2).

A. (a, b, d); B. (a, c, d); C. (b, c, d); D. (a, b, c). 28. În condiţiile în care o decizie conţine acel număr optim de elemente care să permită înţelegerea corectă a

acesteia de către cei ce urmează să o aplice, se poate afirma că, acea decizie este: A. oportună; B. completă; C. eficientă; D. transparentă.

29. În funcţie de natura structurii organizatorice care este reprezentată grafic, există organigrame:

a) formale; b) efective; c) generale; d) parţiale.

A. (b, d); B. (a, c, d); C. (c, d); D. (a, b). 30. Criteriile decizionale, ca una dintre componentele unui proces decizional :

a) se constituie în rezultatele potenţiale care se pot obţine în urma exercitării unui proces decizional; b) reprezintă puncte de vedere ale decidentului prin care, cu luarea în considerare a situaţiei

decizionale care trebuie rezolvată, elementele realităţii obiective sunt izolate; c) reprezintă puncte de vedere ale decidentului prin care, în urma materializării şi exercitării

deciziilor elaborate şi adoptate, elemente ale realităţii devin obiective care trebuie realizate; d) se constituie în rezultatele efective care se obţin în urma exercitării unui proces decizional.

A. (b, c); B. (a, c, d); C. (b, d); D. (a, b). 31. Informaţiile, ca şi componente ale sistemului informaţional sunt acelea care:

a) reprezintă fapte exprimate într-o formă convenţională; b) aduc un plus de cunoaştere celor cărora le sunt adresate; c) prezintă un anumit interes pentru cei care le primesc şi le acceptă; d) reprezintă evenimente exprimate într-o formă neconvenţională.

A. (a, c, d); B. (c, d); C. (b, c); D. (a, c). 32. Care dintre următoarele, reprezintă una dintre căile de acţiune practicate încă de la începutul promovării

metodei de conducere prin obiective (CPO) ? A. calea tehnocrată; B. calea globalizării; C. calea „step without step”; D. calea psiho-sociologică.

10

33. În funcţie de modul de definire, informaţiile pot fi: a) convenţional-constante; b) de descriere; c) formale; d) informale.

A. (b, c, d); B. (a, c, d); C. (a, c); D. (c, d). 34. Distorsiunea, ca deficienţă de funcţionare a sistemului informaţional are drept cauze, printre altele:

a) manipularea necorespunzătoare a unui suport de informaţii; b) repetarea aceloraşi informaţii care caracterizează acelaşi fenomen; c) depăşirea capacităţii de transmitere a canalelor de comunicaţie; d) diferenţele de pregătire ale extremităţilor unui circuit informaţional (emitent şi receptor).

A. (b, c, d); B. (a, d); C. (a, b, c); D. (c, d). 35. Variabilele decizionale ca şi componentă a procesului decizional constau în:

a) condiţiile interne care influenţează în mod direct decizia de conducere; b) mai multe alternative de acţiune pentru care un decidentului poate opta; c) atitudinile diferite ale decidentului faţă de consecinţele potenţiale ale opţiunii exprimate; d) condiţiile externe care influenţează în mod indirect decizia de conducere.

A. ( c, d); B. (b, c); C. (a, d); D. (b, c, d). 36. În partea I a regulamentului de organizare şi funcţionare (ROF) al unei organizaţii sunt prezentate:

a) organigrama generală şi dacă este cazul, organigramele parţiale ale organizaţiei ; b) informaţii care privesc descrierea în detaliu atât a compartimentelor organizaţiei, cât şi a

funcţiilor care sunt atribuite fiecărui compartiment; c) informaţii referitoare la obiectul de activitate al organizaţiei; d) informaţii referitoare la baza legală a constituirii şi funcţionării organizaţiei.

A. ( b, c, d); B. (b, d); C. (a, b); D. (a, c, d).

37. Compartimentele funcţionale ale unei organizaţii se caracterizează prin aceea că: a) pregătesc decizii pentru conducerea de nivel mediu a organizaţiei; b) pot solicita asistenţă entropică de specialitate de la compartimentele specializate în acest sens; c) acordă la cerere, asistenţă economică şi juridică altor compartimente sau altor posturi din

organizaţie; d) pregătesc decizii pentru conducerea superioară a organizaţiei.

A. ( a, b, d); B. (a, c, d); C. (b, c); D. (a, b). . 38. Împuternicirea, una dintre cerinţele deciziei ştiinţifice are în vedere faptul că:

a) trebuie să fie elaborată în condiţiile concrete şi reale în care organizaţia îşi desfăşoară activitatea; b) trebuie să fie adoptată de către cei care, prin autoritatea formală conferită, au acest drept şi au

această sarcină; c) trebuie elaborată şi adoptată la nivelul ierarhic unde se manifestă necesitatea acestei decizii; d) trebuie elaborată cu folosirea unui instrumentar ştiinţific.

A. ( b, c, d); B. (c, d); C. (a, b, c); D. (b, c). 39. Considerând ca şi criteriu de clasificare „metodologia de elaborare şi adoptare”, deciziile pot fi:

a) neprogramate; b) independente; c) dependente; d) semiprogramate.

A. ( a, b, c); B. (a, d); C. (b, c); D. (a, c, d).

11

40. Relaţiile de autoritate care se generează între diferitele componente ale structurii organizatorice ale unei organizaţii pot fi:

a) ierarhice; b) funcţionale; c) de „stat major” ; d) de reprezentare.

A. ( b, c, d); B. (a, b, d); C. (a, b, c); D. (a, c, d). 41. O organizaţie poate fi caracterizată ca fiind un sistem autoreglat atunci când:

A. nu are relaţii cu alte organizaţii; B. nu are relaţii cu mediul ambiant; C. îşi fixează obiective precise cum ar fi maximizarea profitului sau dezvoltarea; D. atingerea obiectivelor este condiţionată în mare măsură de funcţionarea feed-back-lui.

42. Două dintre principalele elemente de caracterizare ale brainstorming-ului ca metodă de conducere, sunt:

a) se bazează pe experimente statistice, urmărind determinarea probabilităţii de producere a evenimentelor regăsite în obiectivele conducerii;

b) urmăreşte obţinerea de idei şi soluţii noi pentru procesul de conducere; c) încurajează originalitatea în gândire, care se poate regăsi şi manifesta la un membru al

organizaţiei; d) constă în gruparea mai multor tehnici care se aplică în proiectarea produselor.

A. ( c, d); B. (b, d); C. (a, b); D. (b, c). 43. Sistemul (metoda) de conducere pe bază de rezultate (CPR) se caracterizează prin aceea că :

a) se procedează la exprimarea cantitativă a fiecăruia dintre obiectivele fixate; b) se impune un cât mai mare realism în stabilirea obiectivelor, element esenţial în condiţiile

existenţei unui mediu extern dinamic sau foarte dinamic, mediu în care se regăsesc nu numai oportunităţi ci şi numeroase restricţii şi piedici;

c) se are în vedere orientarea conducerii de vârf a organizaţiei pentru opţiunea "tactica punerii sub tensiune";

d) se procedează la o riguroasă identificare a tuturor resurselor existente la nivelul întregii organizaţii, a resurselor potenţiale, precum şi a modalităţilor în care aceste resurse pot fi valorificate.

A. ( a, b, c); B. (a, c, d); C. (b, c); D. (b, d). 44. La conceperea tabloului de bord, considerat un excelent instrument de sinteză şi un îndreptar extrem de util

pentru un manager, trebuie respectate mai multe condiţii de realizare, între care cele mai importante se referă la:

a) expunerea unor informaţii (concretizate în diferite idei de regulă valoroase), care vor fi astfel cadrate încât, să nu dea posibilitatea unor aprecieri critice venite dinspre alte idei vehiculate;

b) găsirea celor mai potrivite modalităţi de prezentare a informaţiilor; c) prezentarea în mod strict a acelor elemente informaţionale necesare pentru descrierea într-un

interval foarte scurt a diferitelor situaţii dintr-o organizaţie sau dintr-un compartiment al organizaţiei;

d) prezentarea acelor informaţii care să-i ofere unui manager posibilitatea de a reacţiona în timp şi adecvat atunci când este solicitat.

A. (a, b, c); B. (b, c, d); C. (a, d); D. (a, c).

12

45. Câteva dintre principalele obiective avute în vedere prin aplicarea ştiinţei manageriale la nivel microeconomic se referă la:

a) elaborarea şi adoptarea unor decizii manageriale care să fie rezultatul considerării unor criterii economice de eficienţă;

b) promovarea şi utilizarea eficientă şi nediscriminatorie la nivel regional şi zonal ale pârghiilor financiare şi economice;

c) adoptarea unor decizii optime în concordanţă cu domeniul de activitate în care funcţionează organizaţia respectivă;

d) adoptarea unor decizii optime în concordanţă cu nivelul ierarhic considerat dintr-o anumită organizaţie.

A. ( b, c); B. (a, b); C. (a, b, d); D. (a, c, d). 46. Care dintre următorii oameni de ştiinţă români şi-a îndreptat studiile sale spre managementul pieţei, pe care

el îl considera ca fiind una dintre condiţiile indispensabile ale unei viitoare industrializări a României ? A. Ion Ionescu De La Brad; B. Virgil Madgearu; C. Victor Slăvescu; D. Pau Negulescu.

47. Din punct de vedere al comportamentului managerial, atunci când după identificarea problemei, după

elaborarea decitiei şi, în condiţiile exercitări ei, anticipând o posibilă rezistenţă din partea subalternilor, managerul îşi prezintă decizia încercând să convingă atât asupra utilităţii, cât şi a efectelor pozitive generate de executarea şi aplicarea ei, atunci managerul va fi în situaţia de a:

A. lua decizia şi o a anunţa; B. prezenta decizia sa doar ca o idee; C. "vinde" decizia sa; D. permite adoptarea unei decizii în interiorul unor limite anterior stabilite.

48. Referindu-se la conducerea prin obiective (CPO) şi la obiective ca atare, Peter Drucker semnalează importanţa fixării unor obiective pentru toate domeniile de activitate ale unei organizaţii. În acest sens, Drucker identifică opt domenii importante cărora trebuie să le corespundă obiective clar definite şi obligatoriu de realizat. Trei dintre aceste domenii sunt:

a) performanţele şi atitudinea salariaţilor; b) performanţele organismelor extrateritoriale; c) responsabilitatea publicului; d) performanţele şi perfecţionarea managerului.

A. ( b, c, d); B. ( c, d); C. (a, b, c); D. (a, c, d). 49. Câteva dintre principiile pe care Peter F. Drucker le apreciază ca reprezentând premisele principalele pe care

s-a bazat evoluţia în timp a ştiinţei manageriale, se referă la: a) înţelegerea corectă de către orice manager, indiferent de nivelul ierarhic pe care este situat, a

problematicii circumscrise relaţiilor interumane; b) necesitatea, chiar impunerea centralizării activităţilor din orice organizaţie, indiferent de mărime,

importanţă şi domeniu de activitate; c) planificarea pe termen lung a activităţii de ansamblu a unei organizaţii; d) repartizarea fiecărui membru al organizaţiei la un loc de muncă corespunzător pregătirii şi

priceperii lui. A. ( b, c); B. ( a, b); C. (a, c, d); D. (b, d).

50. Una dintre cunoscutele şcoli de management este şcoala situaţională. Printre elementele de constituire

ale acestei şcoli cele mai importante se referă la: a) particularizarea managementului în funcţie de o anumită organizaţie; b) condiţionarea promovării managementului într-o organizaţie de condiţiile de mediu ale acesteia; c) reconsiderarea importanţei individului în cadrul unei organizaţii; d) condiţionarea exercitării managementului într-o organizaţie de manifestarea propriilor factori

interni, care sunt unici; A. ( a, b, d); B. ( b, c); C. (a, c, d); D. (c, d).

13

Răspunsuri corecte la MANAGEMENT:

1. A 11. C 21. B 31. C 41. D 2. C 12. D 22. D 32. A 42. D 3. D 13. B 23. C 33. D 43. B 4. B 14. D 24. B 34. B 44. B 5. B 15. D 25. C 35. B 45. D 6. C 16. B 26. C 36. D 46. B 7. A 17. B 27. A 37. B 47. C 8. B 18. A 28. B 38. D 48. D 9. B 19. D 29. D 39. B 49. C 10. D 20. A 30. A 40. C 50. A