Managementul stresului ocupational

Bocai ElenaComan Monica

CUPRINS

I•Managementul stresului: notiuni teoretice

II•Combatere a stresului occupational

III •Intervenţii ale managementului stresului

Ce este stresul?

• Stresul este starea intensă şi neplăcută care, pe termen lung are efecte negative asupra sănătăţii, performanţelor şi productivităţii.

• Managementul stresului se refera la ameliorarea stresului si in special a stresului cronic, cu scopul imbunatatirii functionarii zilnice.

Factorii de stres ocupational• majoritatea evenimentelor din viata care sunt in stransa legatura cu aparitia

stresului (de exemplu: decesul sotului/ sotiei, divortul, moartea unei rude apropiate, accidente sau boli ale persoanei in cauza, pierderea locului de munca, pensionarea, schimbarea situatiei financiare etc.) provin din cadrul existentei casnice si sociale, si nu de la serviciu.

• In cazul in care rezultatele sunt considerate atat incerte, cat si importante (spre exemplu, semnarea unui contract important, elaborarea unui raport, sau pur si simplu abilitatea de “a-i face pe plac sefului direct”), există mult mai multe sanse de aparitie a stresului,

• In cazul hartuirii la locul de munca: Cand colegii, sau superiorii, ne supun la presiuni exagerate care in mod evident ne provoaca o stare de disconfort psihic

Stilul de conducere

• lipsa unor obiective clare

• slaba comunicare şi lipsa de informare

• neconsultarea şi neimplicarea angajaţilor în schimbările şi modificările de la locul de muncă

Cariera

• incertitudine în evoluţia carierei

• frustrări în dezvoltarea carierei

• nesiguranţa locului de muncă

• insuficienţa programelor de instruire

Programul de lucru

• program de lucru inflexibil

• ore de lucru suplimentare neplanificate

• lucrul suplimentar excesiv

Stresul poate conduce la: • niveluri ridicate de imbolnavire si absenteism; • scaderea productivitatii si incapacitatea de atingere a obiectivelor impuse; • cresterea ratei accidentelor si a celei de eroare; • numar crescut de conf1icte interne intre angajati; • rata exagerata a fluctuatiei de personal.

Nivelul suprem de manifestare al stresului la nivelul persoanei care nu mai poate gestiona constructiv stresul.

Epuizarea

este un rezultat al oboselii fizice, psihologice şi emoţionale

această oboseală poate exprima înstrăinarea unei persoane de munca sa

Cauze: - Relaţii de comunicare defectuoase între şefi, subalterni, colegi, clienţi ,- Plictiseala- Recompense inechitabile sau nesatisfacatoare,- prea multa responsabilitate si putin sprijin.

II •Masuri si strategii de combatere a stresului ocupational

• incurajarea managerilor de linie in a adopta stiluri participative de conducere;

• incurajarea spiritului de echipa,incurajarea comunicarii intre departamente

• delegarea autoritatii de decizie astfel incat la fiecare nivel al organizatiei angajatii sa poata lua parte la deciziile care le inf1uenteaza munca si posibilitatile de promovare;

• • pregatirea pentru stres - in cadrul procesului de selectie al angajatilor, reprezentantul organizatiei trebuie sa prezinte realist natura postului, mai ales daca acesta implica un grad mare de stres

Masuri de prevenire a stresului

• asigurarea posibilitatii ca angajatii sa-si poata exprima opiniile in fata sefului direct, colegilor

• asigurarea de facilitati materiale, sociale si sportive (accesul la cantina, la cluburi sportive sau cluburi sociale, organizarea de activitati ad-hoc - petreceri de Craciun, Teambuilding-uri);

• asigurarea unor servicii corespunzatoare de consiliere

Masuri de reducere a

stresului

III •Intervenţii ale managementului stresului

Impactului negativ al stresului asupra indivizilor şi organizaţiilor, volumul atenţiei acordate de angajatori pentru a înţelege cauzele (sursele) oboselii datorate muncii şi a modifica condiţiile de muncă stresante este relativ mic, cel puţin în comparaţie cu alte domenii de activitate cum ar fi: controlul costurilor sau întreţinerea echipamentelor.

Intervenţii utile în combaterea stresului legat de muncă• Intervenţii principale• Scop• Prevenţie  – reducerea numărului şi /sau a intensităţii stresorilor• Ţintă• Modificarea mediului de muncă, a tehnologiilor şi structurilor organizaţiei• Presupuneri de bază• Cea mai eficientă strategie de abordare în managementul stresului este eliminarea stresorilor• Exemplu• Redesignul posturilor, restructurarea rolurilor, restructurarea organizaţiei• Intervenţii secundare• Scop• Prevenţie / reacţie – modificarea răspunsului individual la stresori• Ţintă• Individul• Presupuneri de bază• Nu putem elimina/reduce stresorii astfel încât e mai bine să ne concentrăm pe reacţiile indivizilor la aceşti stresori.• Exemplu• Training de managementul stresului, programe de sport, comunicare şi informare• Intervenţii terţiare• Scop• Tratament – minimizarea consecinţelor negative generate de stresori ajutând indivizii să se descurce mai bine cu aceste consecinţe.• Ţintă• Individul• Presupuneri de bază• Concentrare pe rezolvarea problemelor imediat ce ele au apărut• Exemplu• Programe de asistenţă pentru angajaţi, consiliere.

• Intervenţiile primare se bazează pe supoziţia că modul cel mai eficient de combaterea stresului este eliminarea sau reducerea surselor de stres din mediul de lucru.

Câteva exemple de măsuri specifice intervenţiilor primare sunt: ♦ restructurarea departamentelor organizaţiei: ♦ redefinirea responsabilităţii posturilor, ce poate implica

mai multă autonomie şi control oferită angajaţilor în munca lor; ♦ rearanjarea spaţiului de muncă; ♦ stabilirea unui sistem de recompense mai echitabil.

În contrast cu intervenţia primară, intervenţiile secundare se centrează pe modalităţile de antrenare a angajaţilor în metode de managementul stresului, pentru a putea face

faţă cu succes factorilor de stres din mediu, mai ales în condiţii de schimbare a condiţiilor de muncă.

- sunt cele mai utilizate forme de interventie.

Exemple de tehnici de intervenţie secundară sunt: • trainingurile de relaxare,• restructurarea cognitivă, • managementul timpului şi strategii de rezolvarea

conflictelor,• unele organizaţii oferă angajaţilor acces la săli de

sport şi la programele sportive ale companiei.

• Nivelul terţiar al intervenţiilor organizaţionale asupra stresului se concentrează asupra reabilitării angajaţilor care au avut probleme de sănătate ca rezultat al stresului la locul de muncă.

• Se bazeaza mai mult pe “tratament” decât pe prevenţie şi este cel mai bine ilustrată de programele de asistenţă a angajaţilor care implică forme de consiliere a angajaţilor în vederea adaptării acestora la condiţiile de stres organizaţional.

Sugestii pentru combaterea stresul si tinerea sa sub control

- la nivel managerial stresul poate fi controlat:• printr-o comunicare eficienta cu angajatii• printr-un management optim al timpului• prin imbunatatirea calitatilor de leadership- la nivel individual:• eliminarea stresului inutil- acceptarea faptului ca nu toate lucrurile pot fi controlate, prioretizarea activitatilor,schimbarea situatiei (daca nu poti evita o situatie stresanta, incearca sa o schimbi pentru a nu mai avea de a face cu ea pe viitor)adaptarea la stresor - daca nu poti schimba situatia, schimba-te pe tine, priveste problema din alte unghiuri si incearca sa gasesti partile pozitive. adoptarea unui stil de viata sanatos, prin exercitii regulate, o dieta sanatoasa, reducerea cantitatii de cofeina si zahar si un program de somn adecvat• timp rezervat pentru relaxare

Copingul

• procesul prin care individul gestioneaza si tine sub control solicitarile mediului percepute ca stres.

• Diferenta dintre un mecanism defensiv si unul de coping tine de intentionalitate si constientizare, astfel, cele defensive sunt prin definitie inconstiente, in timp ce copingul este intentionat si constient.

Coping-ul orientat spre emoţii - Acest tip de coping se bazează pe reducerea efectului negativ al stresului cu ajutorul proceselor cognitive şi încercarea de a obţine o ”valoare pozitivă” din evenimentele negative experienţiate,

Coping-ul orientat spre problemă - Aceste tipuri de coping sunt similare cu strategiile de rezolvare a problemelor, realizându-se o cântărire a posibilităţilor în fucţție de costurile şi beneficiile ce le pot aduce.

Stimularea umorului, ca strategie de coping, a evidentiat faptul ca indiferent de atributul personal de a avea sau nu simtul umorului dezvoltat, la orice individ starea sanatatii are de suferit din cauza stresului de la locul de munca, umorul având proprietatea de a ameliora efectele, de a produce o adaptare mai usoara.

Prin stimularea umorului ca mecanism de coping se poate induce o motivatie si o eficienta crescuta, care la rândul lor conduc la cresterea productivitatii, dar numai în relatie cu sprijinul organizational resimtit. Dezvoltarea umorului ca strategie de coping va duce la scaderea nivelului de resimtire a stresului la locul de munca la nivelul eficientei si productivitatii. Stimularea umorului voluntar ca strategie de adaptare la stres faciliteaza relationarea în colectiv, ajungându-se la un umor colectiv care este liant pentru relatii, motivant si stimulant, mai ales în munca pe echipe; umorul se transfera în cadrul organizatiei prin contagiune, de la persoanele cu simtul umorului dezvoltat, care îsi însusesc strategia de adaptare mai usor, spre persoanele cu simtul umorului mai putin dezvoltat, care au nevoie de o perioada mai îndelungata pentru familiarizarea cu aceasta strategie.

” Umorul, în sensul restrâns reținut de Freud, constă în prezentarea unei situații trăite ca traumatizante astfel încât să fie reliefate aspectele ei plăcute, ironice, insolite. Numai în acest caz umorul poate fi considerat un mecanism de apărare.” ( Ionescu Ș).

Pornind de la ideea ca în literatura de specialitate sunt sustinute efectele benefice ale umorului si în special ale râsului pentru sanatatea fizica si psihica a individului, dar mai ales la nivelul eficacitatii lui profesionale, persoana cu simtul umorului dezvoltat fiind mai productiva, mai creatoare si mai eficienta, s-au propus în cadrul acestui studiu analize care sa arate impactul umorului voluntar asupra acestor performante.

• Valoarea umorului ca mecanism de coping cu reale implicatii în ameliorarea presiunii resimtite de situatiile stresante, determina atenuarea efectelor fizice, psihice si comportamentale, precum si puterea de antidot a umorului pentru stresul si problemele cotidiene, fiind uneori o solutie foarte eficienta de scadere a tensiunii si a apasarii exercitata de situatie asupra persoanei.

• Simtul umorului este atât o perspectiva asupra vietii, un mod aparte de a percepe lumea, dar si un comportament care exprima aceasta perspectiva. Umorul este o calitate a perceptiei care permite individului experimentarea unui tonus psihic bun,pozitiv, chiar si atunci când se confrunta cu adversitate, fiind mult mai eficient când este împartasit cu altii.Toate aceste calitati ale umorului, nu îl transfera totusi într-o tehnica infailibila, pentru ca ea depinde foarte mult de cultura individuala si gradul de civilizare a fiecarui individ, întrucât limitele care trebuie respectate într-o relationare bazata pe umor pot fi usor depasite din lipsa de educatie a celor implicati în relationare. Umorul este o strategie care daca face parte din caracterul individului ca o calitate numita „simtul umorului” poate fi favorizanta dezvoltarii unei adaptabilitati situatiilor generatoare de stres. Daca nu face parte din structura personalitatii individului ca trasatura de caracter, atunci el este eficient ca adaptare la stres din perspectiva grupului, a organizatiei., devenind tonifiant si stimulator în situatiile de criza, prin atenuarea efectelor resimtite individual întrucât este resimtit sprijinul/suportul grupului.

• ”Pentru a uita mizeria vieții există trei mijloace: speranța, somnul și râsul…” (Immanuel Kant)

• Un psiholog ii invata pe cursantii lui despre „managementul stresului”. • A luat un pahar de apa si s-a plimbat prin sala...in liniste. Toata lumea

astepta o intrebare de genul „este pe jumatate plin sau pe jumatate gol”. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul si si-a intrebat cursantii:

• "Cat de greu este acest pahar cu apa ?" • Mirati, cursantii au dat raspunsuri: intre 250 si 500 ml.• Raspunsul psihologului a fost urmatorul : „Greutatea absoluta nu

conteaza. Conteaza cat timp il vei tine ridicat.• Un minut - nici o problema. O ora - o durere de brat .• O zi - iti paralizeaza bratul.• In fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimba. Se

schimba doar timpul ... si cu cat e mai lung, cu atat mai greu este. • Stresul si grijile din viata sunt asemenea paharului cu apa. Daca te

gandesti putin la ele ...nu se intampla mare lucru. Daca te gandesti mai mult la ele...incepe sa te doara sufletul. Daca te gandesti tot timpul la ele - iti paralizeaza mintea...nu mai poti sa faci nimic. De aceea este important sa te eliberezi de stres. Pune paharul jos!”

Indiferent de statutul marital indivizii prezintă un sentiment de teamă dar şi de surmenare asociat cu

nesiguranţa locului de munca si cu complexitatea situatiilor de viata la care sunt supusi- reconversie profesionala,

somaj, tensiuni familiale.

Criza economică a adus cu sine o serie de schimbări atât de formă cât şi de fond în ceea ce priveste relatia- angajat-

angajator

Concluzii

Va multumim !