COSTIN CLIT

EDITURA SFERABÂRLAD - 2007

MaNaSTIREA RAFAILA

( (

COSTIN CLIT

MĂNĂSTIREA RAFAILA

„Monahul trebuie să aibă pomenirea lui

Dumnezeu în loc de răsuflare.”

Sf. Grigorie Sinaitul

Coperta 1: Plopul de la Rafaila Coperta 4: Mănăstirea Rafaila şi Pisania din 1834 Culegere text: Ionuţ Zota, Ionel Agarici (Seminarul Teologic din Huşi) Bogdan Daniel Pisaltu (Liceul Teoretic „Cuza Vodă” Huşi) Fotografii şi coperta: Mădălin Daniel Ţibichi (Semninarul Teologic din Huşi) Tehnoredactare: Bogdan Artene Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CLIT, COSTIN Mănăstira Rafaila / Costin Clit. - Bârlad : Sfera, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-1771-13-7 726.7(498 Rafaila)

COSTIN CLIT

MĂNĂSTIREA RAFAILA

Editura SFERA

Bârlad, 2007

5

CUVÂNT ÎNAINTE

Întemeiată în 1598 de către Mitropolitul Gheorghe Movilă şi fratele său Ieremia Movilă, domnul Moldovei, Episcopia Huşilor îşi întindea jurisdicţia asupra ţinutului Fălciu dar mai ales asupra ţinuturilor din stânga Prutului, iar după cedarea Basarabiei către Rusia ţaristă de Poarta otomană, în 1812, îi vor reveni judeţele Vaslui, Tutova, Covurlui (trecut la Eparhia Dunării de Jos în 1864) şi Cahul (pierdut la 1878). Până în 1949 când Episcopia a fost abuziv desfiinţată şi-a întins jurisdicţia asupra judeţelor Fălciu, Vaslui şi Tutova.

În Eparhia Huşilor au fost ctitorite numeroase schituri şi mănăstiri de către domni, boieri, clerici, mici proprietari şi orăşeni, după îndemnul Sfântului Ioan Scărarul: „Chinovia (mănăstirea de obşte) este cer pământesc”.

Situată în partea centrală-estică a Moldovei, Eparhia Huşilor deţine un număr impresionant de biserici de lemn şi zid care au aparţinut şi aparţin schiturilor şi mănăstirilor seculare, multe dintre ele cu statutul de monument istoric, parte din patrimoniul judeţean, naţional, şi, de ce nu, universal. Reînfiinţarea Episcopiei Huşilor în 1996 aduce cu sine revigorarea vieţii monahale: „Căci viaţa călugărească se i-a la întrecere cu cea a îngerilor. Nu se cuvine nouă să părăsim plugăria cerească şi să ne alipim la lucruri”(Sfântul Isaac Sirul).

Istoriografia locală a cunoscut progrese semnificative în ceea ce priveşte cercetarea obiectivelor arhitectonice bisericeşti, personalităţii ierarhilor care au păstorit destinele Eparhiei Noastre. În eforturile de descifrare a trecutului Bisericii Neamului putem include monografia dedicată mănăstirii Rafaila, care potrivit legendei datează din timpul domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Autorul, un fidel colaborator la publicaţia noastră, Cronica Episcopiei Huşilor, apărută în 10 volume, este cunoscut prin studiile şi articolele de specialitate, dar şi prin lucrările destinate istoriografiei locale׃Liceul Teoretic „Cuza Vodă” din Huşi – Studiu monografic, Editura Thalia, Vaslui, 2003; Un

6

chestionar inedit despre bisericile din ţinutul istoric al Vasluiului (în colaborare), Editura Sfera, Bârlad, 2004; Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi, (în colaborare), Editura Sfera, Bârlad, 2005; Biserica „Sfântul Gheorghe” din Huşi, Editura Sfera, Bârlad, 2006; colaborator la volumele, Două secole de învăţământ teologic seminarial (1803-2003) – volum aniversar - Volum aniversar tipărit din iniţiativa I. P. S. Daniel, Mitropoliul Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2003; şi Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagonişti, volum editat de Dumitru Ivănescu, Editura Junimea, Iaşi, 2005.

În lucrarea de faţă autorul foloseşte documente inedite, fără a epuiza imensul fond arhivistic, din Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Direcţia Arhivelor Naţionale Judeţene Iaşi, Direcţia Arhivelor Naţionale Judeţene Vaslui, Arhiva Episcopiei Huşilor şi Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.

Paradoxal, dar până în prezent mănăstirea Rafaila nu a beneficiat de o cercetare temeinică, exceptând câteva articole publicate în presa bisericească a vremii. Folosind sursele inedite şi edite autorul reuşeşte să redea trecutul mănăstirii Rafaiala, oferă informaţii şi despre schitul Drăgeşti, lăcaş monahal nou ctitorit, dar şi despre dispărutul schit Mera. Demersul istoric surprinde legenda întemeierii schitului Rafaila, primele atestări documentare, numeroase informaţii despre evoluţia schitului în secolele XVIII-XX, dar şi evoluţia după reînfiinţarea lăcaşului.

Lucrarea este însoţită de o anexă bogată care serveşte la reconstituirea istoricului mănăstirii Rafaila şi a satelor din jur. Numeroase schituri şi mănăstiri din Eparhia noastră necesită investigaţii istorice caracterizate prin acribie, simţ de răspundere istoric şi lipsă de amatorism. Iconografia lucrării, impresionantă, pune în evidenţă mărturiile vechi dar şi pe cele de astăzi.

Schiturile şi mănăstirile ridicate în cele mai izolate locuri, au constituit Sfinte locaşuri de închinare, din care s-a transmis în istoria bimilenară a neamului românesc cuvântul sfânt al Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos contribuind la întărirea credinţei, conştiinţei de neam, promovarea culturii şi a limbii noastre naţionale.

† Ioachim

Episcop al Eparhiei Huşilor

7

CAPITOLUL I COORDONATE GEOGRAFICE

Comuna Todireşti cuprindea în 1992 localităţile: Todireşti, Cotic, Drăgeşti, Huc, Plopoasa, Rafaila, Siliştea, Sofroneşti, Valea Popii şi Viişoara.1 Teritoriul comunei Todireşti se afla la 29 km vest de oraşul Vaslui, 45 km est de oraşul Roman, 5 km de oraşul Negreşti, 60 km pe şosea şi 59 km pe calea ferată de oraşul Iaşi.

La 1902 satul Rafaila din plasa Stemnicul era reşedinţa comunei Buda-Rafaila, fiind descris ca un sat aşezat pe două dealuri având forma de semicerc şi 336 locuitori.2

Din septembrie 2006 satul Rafaila se desprinde din comuna Todireşti şi obţine statutul de comună, primar devenind Constantin Fânaru.

Din punct de vedere fizico-geografic, se află în partea centrală a Podişului Central Moldovenesc în bazinul superior al râului Bârlad. Un studiu pedologic, pe care îl folosim în lucrarea de faţă, s-a realizat în lunile iunie-octombrie 1982 (faza de teren) şi ianuarie-aprilie 1983 de Emanoil Răileanu, pedolog principal la C. S. P. A. Iaşi, recepţia lucrării realizându-se de inginerul Gheorghe Vacariu. La data realizării studiului pedologic comuna Todireşti se învecina la nord cu comuna Ţibăneşti, Judeţul Iaşi; la est cu comunele Ipatele, Judeţul Iaşi, Negreşti (astăzi oraş) şi Oşeşti, Judeţul Vaslui; la vest cu comuna Dumeşti, Judeţul Vaslui. Redăm şi suprafaţa comunei după evidenţa 1 Populaţia Judeţului Vaslui, Lucrare elaborate de Costică Pencu, Direcţia Judeţeană de Statistică Vaslui, Vaslui, 1992, p. 39. 2 George Ioan Lahovari, general C. I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicţionar geografic, vol. V, Bucureşti, Stab. Grafic J. V. Socecu, 1902, pag. 158

8

funciară din 1978: teren arabil (3350,92 ha), păşuni (908,13 ha), fâneţe (346,99 ha), viţă de vie (134,81 ha), livezi (168,68 ha), păduri (1212,48 ha, la care se adaugă 46,04 ha tufăriş), ape (65, 03 ha), teren neproductiv (77,85 ha), drumuri (100,89 ha din care 47, 40 drumuri de exploatare agricolă), construcţii (221,45 ha din care 216,2 ha construcţii curţi, 2,87 ha cimitir, 0,84 ha canale, 1,00 ha parc, 0,03 ha diguri). Terenul agricol însumează 4909,53 ha iar cel neagricol 1723, 74 ha, o suprafaţă totală de 6633,27 ha.3

Depozitele geologice aparţin Bessarabianului Mijlociu şi Superior, care apare în special în zonele de alunecări, în rest este acoperit de cuvertura de sol şi depozite de terasă, grosimea depozitelor Bessarabiane este de câteva sute de metri, sedimentele Bessarabiane sunt constituite dintr-o alternanţă de marne, nisipuri, argile şi argile nisipoase, în care apar intercalaţii de gresii subţiri de câţiva centimetri, marnele şi argilele ies în evidenţă pe versanţii văilor, unde nu există alunecări. Rocile impermeabile alternează cu cele permeabile, fapt care duce la producerea de alunecări în zonele cu pante puternic înclinate, cauzate şi de prezenţa apei în exces. Procesele de alterare suferite de marne în orizonturile superioare dau naştere la luturi şi depozite loessoide. Kersonianul apare la sud de valea Bârladului, la altitudinea de peste 300 de metri, la sud de satul Rafaila, fiind alcătuit din argile, nisipuri argiloase şi nisipuri cenuşii sau gălbui. Cea mai afectată zonă de alunecări este cea în care întâlnim depozitele geologice ale Kersonianului. Depozitele de terasă larg dezvoltate la nord de valea râului Bârlad aparţin Pleistocenului, reprezentate prin pietrişuri şi nisipuri la partea inferioară şi depozite loessoide la partea superioară. Grosimea scade de la terasele inferioare către cele superioare.4 Depozitele geologice ce aparţin Holocenului alcătuiesc şesurile râurilor Bârlad, Sacovăţ, pâraielor Buda şi Plopoasa. Depozitele aluviale sunt alcătuite din nisipuri şi pietrişuri la partea inferioară, acoperite de argile la partea superioară, cu o grosime de 8- 10 metri pe şesul Bârladului, 4-5 metri pe şesul Sacovăţului, 2-3 metri pe şesurile pâraielor Buda şi Plopoasa. Rocile de solidificare sunt: depozitele 3 Studiu pedologic, Manuscris, aflat la Centrul de Pedologie Vaslui, Moara Grecilor, p. 1-2. 4 Ibidem, p. 4.

9

loessoide, care formează roca de solidificare pe terase, platouri şi versanţii slab înclinaţi de pe partea stângă a râului Bârlad, ocupând 24,38% din suprafaţa totală (1137 ha); luturile, provin din alterarea înaintată a depozitelor argilo-marnoase sub influenţa factorilor atmosferici, ocupă 5,39% din suprafaţa totală (275 ha); argilele, caracterizate prin compactitate ridicată la suprafaţă, prin formarea de crăpături adânci în perioadele secetoase ale anului, ocupă 6,05% din suprafaţa totală (306,05 ha); nisipurile, ocupă suprafeţe la sud de valea Bârladului, uşor erodate datorită friabilităţii, au porozitate mare, drenaj intern intens, ocupă 1,28% din suprafaţa totală (71,8 ha); alternanţele de argile, nisipuri şi marne, a cărora areal cuprinde versantul drept al văii Bârladului, bazinele de eroziune şi versanţii deluviali, ocupă 37,25% din suprafaţa totală (1709,06 ha); depozitele fluviatile, alcătuite din materiale fine, argiloase cu intercalaţii sporadice de lentile de nisipuri, formează roca de solidificare în şesurile Bârladului, Sacovăţului, a pâraielor Buda şi Plopoasa, ocupă 23, 42% din suprafaţa totală (1084,04 ha)5.

Geomorfologia

Geomorfologic, teritoriul comunei Todireşti face parte din

districtul Podişul Central Moldovenesc, subdistrictul Tansa-Repedea. Relieful este alcătuit din podişuri sculpturale, cu fragmentare sub formă de platouri şi dealuri cu văi largi, însoţite pe alocuri de terase şi versanţi afectaţi de intense procese actuale, în special alunecări. Altitudinea maximă în partea de sud este de 431, 7 metri la cumpăna de ape dintre Buda şi Racova, la hotarul cu comuna Gârceni, în partea de sud, în partea de nord este de 269, 4 metri la hotarul cu oraşul Negreşti, altitudinea minimă atinge 123, 1 metri în şesul Bârladului la hotar cu Negreştii. Întâlnim reliefuri sculpturale şi acumulative. Relieful sculptural este reprezentat prin interfluvii sculpturale: Dealul Cotig (242, 10 m) care se prelungeşte spre sud până aproape de satul Todireşti unde are altitudinea de 200 m, interfluviul are o lăţime de 900 m, partea superioară este acoperită cu depozite loessoide, 5 Ibidem, p. 5-6.

10

constituie un teren productive. Între localităţile Drăgeşti şi Valea Popii întâlnim un interfluviu alungit sub formă de colină, atitudinea maxima 208 m, cu o înclinare uşoară către sud, lăţimea între 500- 700 m, acoperit cu depozite loessoide. O serie de interfluvii mai înguste sub forme de coline acoperite cu argile şi luturi le întâlnim la sud de cursul râului Bârlad: Dealul Nichitoaia (358 m), Dealul Rafaila (403 m în partea de vest şi 353 m în partea de est), se întinde de la hotarul vestic al comunei până la cel estic, are forma unui platou îngust cu mai multe ramificaţii. Pe acest deal se află satul Rafaila. În partea de răsărit întâlnim dealurile Huc (274 m) şi Curături, în partea de sud se află o culme de deal alungită de la vest spre est cu altitudinea maximă de 431,07 m, culmea este împădurită. Versanţii care mărginesc interfluviile au înclinări între 5-19 grade fiind afectaţi de procese geomorfologice. Versanţii care mărginesc principalele văi sunt mai abrupţi accidentaţi sau au panta mai domoală în funcţie de prezenţa teraselor, substratul litologic şi înălţimea reliefului. Partea superioară a interfluviilor are un profil transversal convex iar versanţii sunt în general concavi. Versantul stâng al văii Bârladului traversează comuna Todireşti pe o lungime de 4200 m, fiind însoţit de terase. Valea pârâului Sacovăţ, afluent pe partea stângă a Bârladului, aparţine comunei Todireşti prin cursul inferior (6700 m), orientat de la nord la sud. Lăţimea văii este de 5-600 m, energia de relief este de 101 m. Versantul este puternic înclinat cu pante cu până la 19 grade, fiind folosit ca teren arabil pentru viţa de vie şi păşune. Versantul stâng al văii Sacovăţ cu expoziţie vestică, lăţime cuprinsă între 100-1000 m, cu energie maxima de relief de 101 m era folosit ca teren arabil şi suprafeţe mici de păşune. Cuesta Bârladului ocupă versantul drept al văii Bârladului de la contactul cu şesul până la cumpăna de ape dintre Bârlad şi Buda pe o lungime de 4700 m. Din fruntea cuestei coboară pâraiele Viişoara, Plopoasa şi Nahalagi care secţionează versantul.6

Principalele procese geomorfologice din cadrul cuestei Bârladului sunt: alunecările de teren, eroziunea de suprafaţă, eroziunea de adâncime. La baza cuestei întâlnim localităţi mici: Viişoara, Plopoasa şi Huc. Valea pârâului Buda străbate partea de sud, versantul 6 Ibidem, p. 6-8.

11

drept este împădurit, principalele procese geomorfologice fiind: alunecările de teren active asociate cu prăbuşiri şi eroziune puternică şi excesivă, alunecări stabilizate asociate cu eroziune de suprafaţă slabă până la foarte puternică, eroziune de suprafaţă. Se adaugă şi versanţii unor văi mai scurte uniform sau cu alunecări.7 Cea mai mare vale aparţine pârâului Sacovăţ, cu obârşia pe teritoriul comunei Lungani, străbate comunele Sineşti, Mădârjac, Ţibana, Ţibăneşti (Judeţul Iaşi) şi se varsă în râul Bârlad pe teritoriul comunei Todireşti. Albia minoră adâncită are forma unei ravene (adâncă de 2-8 m, cu o lăţime de 25-40 m). O serie de cursuri de ape părăsite (gârle), se află pe cuprinsul albiei majore, înmlăştinată la contactul cu versanţii. Valea Buda îşi are originea pe teritoriul comunei Todireşti pe care îl străbate în partea de sud de la vest spre est pe o distanţă de 2400 m. Albia majoră cu lăţimi între 100-150 m apare la est de satul Rafaila. Relieful acumulativ cu ponderea cea mai mare se împarte în: terase situate pe versantul stâng al râului Bârlad, alcătuind o zonă continuă întreruptă de văile Sacovăţ şi Todireşti, împărţite în terase inferioare, cu pantă foarte redusă alcătuite din pietrişuri, nisipuri la partea inferioară acoperite cu o manta de depozite loessoide; şesurile aluviale (Bârlad, Sacovăţ, Buda, Plopoasa); văile înguste.8

Clima şi microclima

Pentru caracterizarea climatică s-au utilizat informaţiile staţiunii

meteorologice Iaşi, a postului meteorologic din Negreşti (1964-1971) şi cele din Atlasul climatologic al R. S. R. şi datele pluviometrice de la punctual de observaţie Gârceni. Temperatura medie anuală a aerului cu valori cuprinse între 90 şi 9,50 este favorabilă cultivării grâului, porumbului, orzului, viţei de vie, pomilor fructiferi, florii soarelui, cartofului, sfeclei de zahăr şi lucernei. În timpul iernii temperaturile coboară la – 4,60 Celsius iar în timpul verii urcă până la 210 Celsius.9 Temperaturi minime absolute (–300 Celsius) se înregistrează în lunile

7 Ibidem, p. 9. 8 Ibidem, p. 10-12. 9 Ibidem, p. 16.

12

ianuarie şi februarie. Cele mai scăzute temperaturi din timpul verii (+30 Celsius) s-au înregistrat în august 1907 şi iunie 1955.10 Versanţii văilor Sacovăţ, Huc, Valea Popii, Plopoasa şi Viişoara, cu expoziţie estică sunt mai puţin însoriţi cu temperatură mai scăzută ca urmare a insolaţiei mai reduse a expoziţiei spre vânturi mai reci şi a persistenţei zăpezilor la topirile de primăvară. Versanţii văilor Sacovăţ, Huc, Valea Popii, Plopoasa şi Viişoara cu expoziţie vestică sunt însoriţi cu topirea zăpezii timpurie datorită insolaţiei mai puternice. Versantul drept al văilor Bârlad şi Buda cu expoziţie nordică se caracterizează printr-un minus de căldură şi lumină, un plus de umezeală fiind expus vânturilor nordice. Versantul stâng al văilor Bârlad şi Buda este caracterizat printr-un plus de căldură şi umiditate mică fiind adăpostit de vânturile reci. Microclimatul de platou este caracterizat prin intensitatea mare a vânturilor şi apariţia târzie şi dispariţia timpurie a brumelor şi îngheţurilor. Precipitaţii reduse sunt întâlnite în microclimatul luncilor (Bârladului, Sacovăţului, Plopoasa şi Buda). Larga deschidere a văilor Bârlad şi Sacovăţ determină frecvenţa şi viteza mai mare a vânturilor.11

Hidrografia şi hidrogeologia

Spaţiul descris aparţine din punct de vedere hidrografic bazinului

Bârladului. Apele de suprafaţă se alimentează din apa provenită în timpul ploilor şi topirii zăpezilor precum şi din pânzele freatice care ajung la suprafaţă sub formă de izvoare. Principala apă de suprafaţă este râul Bârlad care izvorăşte de pe teritoriul Judeţului Neamţ, caracterizat prin instabilitatea regimului nivelelor şi debitelor, cu maxim de curgere la topirea zăpezilor şi în timpul ploilor torenţiale când provoacă inundaţii. În perioadele secetoase se transformă într-un pârâiaş iar afluenţii săi seacă. Bârladul primeşte pe partea stângă pârâul Sacovăţ care izvorăşte de pe teritoriul Judeţului Iaşi. Pe partea dreaptă a râului Bârlad întâlnim ca afluenţi mai importanţi pâraiele Viişoara, Plopoasa şi Buda care au caracter torenţial, produc inundaţii bruşte în timpul precipitaţiilor bogate şi repezi. Reţeaua hidrografică 10 Ibidem, p. 18. 11 Ibidem, p. 22.

13

de pe teritoriul descris este caracterizată prin instabilitatea mare a nivelelor şi debitelor, gradul ridicat de mineralizare cu influenţe negative în evoluţia solurilor, alternanţa sectoarelor de albia adâncită cu cele neadâncite la Sacovăţ care determină inundaţii şi în zonele mai ridicate de şes. În zonele înalte ale platourilor sculpturale, pe terasele înalte ale Bârladului şi puntea cuestelor, adâncimea apelor freatice este de 6-10 m depăşind pe alocuri 10 m. Sunt caracterizate prin debit însemnat, mineralizare slabă şi potabilitate ridicată. În zona inferioară a vesanţilor adâncimea apelor freatice este în jur de 4-6 m, la baza teraselor şi versanţilor se formează lăcovişti. În zonele ridicate de şes adâncimea oscilează între 2,5-4 m, în zonele joase de şes, la baza versanţilor şi în zonele de alunecare active oscilează între 1,5-2, 5 m iar în zonele cele mai coborâte din şes la contactul cu versanţii între 0,0-1,0 m, apar izvoare de coastă în unele zone cu alunecări active.12

Vegetaţia

Teritoriul descris aparţine zonei de silvostepă (terasele şi versanţii

de pe partea stângă a râului Bârlad) şi zonei de pădure (formele de relief mai înalte de la sud de valea Bârladului). Pădurea este răspândită în partea de sud a teritoriului. Compoziţia floristică impune delimitarea a două subzone care se întrepătrund: subzona de gorun-fag (partea de sud) în care întâlnim gorunul, fagul, carpenul, paltinul, arţarul, frasinul, ulmul şi teiul. Dezvoltarea redusă a arbuştilor şi vegetaţiei ierboase se datorează masivităţii pădurii. Printre arbuşti întâlnim alunul, sângerul şi voiniceriul; subzona gorun stejar cu păduri puternic amestecate în care întâlnim gorunul şi stejarul pe înălţimi, jugastrul, arţarul tătărăsc, teiul şi ulmul de câmp în părţile mai joase. Pădurile sunt mai luminoase cu poieni, cu o vegetaţie ierboasă şi un strat de arbuşti mai bine reprezentate. Între arbuşti întâlnim : voiniceriul, lemnul câinesc, sângerul, dârmozul, măceşul, păducelul şi porumbarul. Vegetaţia ierboasă este caracterizată prin prezenţa gramineelor: firuţa de pădure, obsiga de pădure, mărgica şi dicotiledonate: lintea sălbatică, fragii, lăcrămioarele şi brebeneii. Pajiştile sunt folosite ca păşuni, sunt amplasate pe terenuri erodate,

12 Ibidem, p. 23-25.

14

alunecate, mlăştinoase, improprii culturilor agricole. Pajiştile din zona de pădure sunt răspândite la sud de râul Bârlad fiind situate pe soluri cenuşii, argiloiluviale şi degradate. Domină agrostistenuis cu diverse specii mezofite. Se adaugă graminee valoroase (Festuca Pratensis, Phleum Pratensis, Poa Pratensis, Dactilys Glomerata) şi numeroase specii de leguminoase (Trifolium Pratensis, Trifolium Campestre şi Lotus Coorniculatus). Din familia rogozurilor întâlnim Carex Caryophle, Chaisanthemum Leucanthemum, Cichorium Intybus. Pe versanţii văilor de pe stânga râului Bârlad întâlnim pajişti de silvostepă cu Festuca Pseudovins şi infiltraţii slabe de Festuca Valessiaca. Din familia leguminoaselor întâlnim Lotus Corniculatus, Medicago Falcata şi Medicago Lupilina. Prezenţa buruienilor adaptate la condiţiile de uscăciune ne indică degradarea pajiştilor iniţiale, dominantă tinde să devină Batriochloa Ischaemum, care contribuie la dispariţia pajiştilor cu Festuca Pseudovina, datorită păşunatului abuziv care determină distrugerea stratului cu ţelină, declanşarea şi intensificarea fenomenelor de eroziune. Pe lunca Bârladului, a Sacovăţului, a văilor înguste întâlnim pajiştile azonale de luncă unde se dezvoltă Agropyrum Repens, pe locurile mai ridicate şi drenate, Lolium Perene, la contactul cu versanţii, Alapecurus Pratrasis, Agrastis Alba, pe terenurile joase şi umede, alături de care întâlnim leguminoase ca Trifolium Repens, Medicago Lupulina, Lotus Corniculatus, din alte familii găsim Plantago Media, Plantago Major, Taraxacum Officinale, Ranunculus Repens, Dancus Carota, Cichorium Intybus. Pajiştile azonale sunt caracterizate prin dominarea gramineelor valoroase şi productive în care participarea leguminoaselor la alcătuirea covorului vegetal este mai redusă. Întâlnim şi diverse plante precum: Carduus Nutans, Xanthium Strumarium şi Bryngium Campestre. Pajiştile de luncă sunt folosite ca fâneţe. Pajiştile umede cu rogozuri şi diverse specii higrofile sunt reduse ca suprafaţă fiind situate pe porţiunile joase ale albiilor majore umede unde datorită apei freatice sau inundaţiilor, apa se menţine în exces. Pe aceste terenuri se întâlnesc diferite specii de Carex, Juncus şi Scirpus, graminee ca Agrostis Canina, Phragmitem Communis, Calomangrostis Pseudophragmites, folosite ca furaj verde. Productivitatea pajiştilor din zona de pădure este mai ridicată, iar a celor din zona de silvostepă este mai scăzută.13

13 Ibidem, p. 25-28.

15

Pe teritoriul fostei comune Todireşti se cultiva grâu de toamnă, porumbul, floarea soarelui, sfecla de zahăr, cartoful, lucerna, viţa de vie, pomii fructiferi iar pe suprafeţe mai mici macul, fasolea, zarzavaturile, căpşunii şi zmeura. Culturile agricole erau invadate de buruieni precum: Convolvulus Arvensis, Cirsium Arvense, Cynodon Dactylon, Setaria Glauca, Matricaria Inodora (în culturile de prăşitoare şi păioase), Echinochloa Crus-Galli, Setaria Glauca, Chenopodium Album, Amaranthus Retroflexus (abundente în culturile de prăşitoare), Sinapis Arvensis, Setaria Glauca, Matricaria Inodora, Poygonum Convulvulus, Agrostema Githago, Vicia Tetrasperma (frecvente în culturile de cereale păioase).14

Ca monument al naturii încadrăm plopul de la Rafaila, Populus alba, arbore secular, căruia i se atribuie peste 500 ani, din păcate distrus parţial 50% într-un incendiu din cursul anului 199715, provocat de copii, care au incitat un roi de viespi.

Solurile

Pe teritoriul fostei comune Todireşti în urma cartării pedologice efectuate s-au delimitat 32 de unităţi de sol. S-au determinat următoarele tipuri de soluri: cernoziomuri cambice, soluri cenuşii, soluri brune argilo-iluviale, lăcovişti soluri aluviale, coluvisoluri şi soluri cu profil modificat prin eroziune şi alunecări.16

Intervenţia omului a determinat accelerarea eroziunii solurilor prin aplicarea unor lucrări în mod iraţional (nerespectarea regulilor agrotehnice antierozionale, trasarea necorespunzătoare a drumurilor de exploatare, îndepărtarea abuzivă a vegetaţiei ierboase şi lemnoase cu rol de protecţie şi conservare a solului, păşunatul iraţional). Lucrările efectuate au produs transformări negative în stratul arat: deteriorarea structurii glomerurale, mineralizarea, scăderea treptată a conţinutului de humus şi scăderea elementelor nutritive, care determină scăderea accentuată a fertilităţii solurilor şi degradarea accentuată a solurilor prin eroziune de suprafaţă şi ogaşe.17 14 Ibidem, p. 29-30. 15 Ing Constantin Dorobaţ, ing Cristina Prunila, Floră, faună, rezervaţii naturale si monumente ale naturii în judeţul Vaslui, în Prutul, Revistă de cultură, Huşi, Anul III, nr. 2-3 21-22), februarie-martie, 2003 p3 16 Ibidem, p. 30. 17 Ibidem, p. 32.

16

Cernoziomul cambic ocupă suprafaţa de 1190 ha (25, 38%) fiind răspândit la nord de râul Bârlad, pe terase, platouri şi unii versanţi slab înclinaţi. S-a format în condiţii bioclimatice corespunzătoare zonei de silvostepă cu precipitaţii în jur de 500 mm cu media temperaturii anuale în jur de 90 Celsius sub o vegetaţie de pădure incomplet încheiată. Printre subtipurile cernoziomului cambic s-au determinat: cernoziom cambic vertic cu textura argiloasă format pe argile, cernoziom cambic cumulic format la baza unor versanţi prin depunerea materialului adus prin eroziune peste solul existent, cernoziom cambic tipic. Solul cenuşiu ocupă suprafaţa de 187,03 ha (3,71 %) fiind răspândit la sud de râul Bârlad pe unii versanţi şi platouri înguste s-a format în condiţii bioclimatice corespunzătoare zonei de pădure cu precipitaţii în jur de 5-600 mm cu media temperaturii în jur de 8,50 Celsius sub o vegetaţie de pădure. S-au format pe nisipuri, luturi şi depozite loessoide. Pe teritoriul fostei comune Todireşti s-au separat două subtipuri de sol cenuşiu: solul cenuşiu tipic şi solul cenuşiu cambic. Solul brun argiloiluvial ocupă suprafaţa de 187 ha (3,70 %), este răspândit pe formele de relief cele mai înalte din jurul satului Rafaila, s-a format în condiţii bioclimatice corespunzătoare zonei de pădure, precipitaţiile sunt în jur de 600 mm iar media anuală a temperaturii în jur de 90 Celsius. S-au determinat soluri brune argiloiluviale molice şi soluri brune argiloiluviale pseudogleizate. Lăcoviştile ocupă suprafaţa de 249,9 ha (5,50 %) fiind formate sub influenţa apei freatice şi a vegetaţiei higrofile. S-au separat două tipuri de lăcovişti. Lăcoviştea tipică formată în zone de izvoare de coastă şi lăcoviştea mlăştinoasă formată pe văile înguste şi mai largi la contactul cu versanţii. Coluvisolurile ocupă suprafaţa de 18,05 ha (0,40%) fiind răspândite la baza unor versanţi şi formate pe seama materialului erodat de pe pante, depus la baza acestora. Regosolurile şi erodisolurile ocupă suprafaţa de 173,3 ha (3,50 %) fiind formate pe suprafeţe mai mici sub influenţa proceselor de pantă şi intervenţia neraţională a omului. Complexele de soluri din zonele de alunecări cu eroziuni diferite ocupă suprafaţa de 1709,6 ha (37,25%) fiind răspândite pe majoritatea versanţilor.18

18 Ibidem, p. 33-35.

17

CAPITOLUL II MĂRTURII ARHEOLOGICE

La locul denumit Piciorul Hârbului situat pe un deal împădurit în

parte, cuprins între pâraiele Stemnic şi Recea, în marginea V, N-V se cunosc aşezări de tipul culturii Cucuteni A şi A-B. Vestigii arheologice de tip Cucuteni A au fost descoperite la punctual Iezer situate pe interfluviul cuprins între Stemnic şi un pârâiaş din partea sudică a satului Rafaila. Din epoca Hallstatt s-au găsit două fibule de bronz de tipul passementerie, un vârf de lance şi un celt fragmentar.19

Hallstattul timpuriu se caracterizează prin prosperitate, creativitate şi dinamism în domeniul metalurgiei bronzului, metal folosit în continuare în epocă. Fibula de tip passementerie, de origine est-central-europeană, este încadrată în tipul nou de bronz20. La Rafaila au fost descoperite două fibule de tip passementerie, care aparţin Hallstattului timpuriu B1.21 Cele două fibule sunt „caracterizate prin discuri mari, spiralice, pe port-agrafă, precum şi prin altele de mai mici dimensiuni pe arcul fibulei”.22

19 Ghenuţă Coman, Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judeţului Vaslui, Bucureşti, 1980 p. 249-250 20 M. Petrescu-Dîmboviţa, Înflorirea şi declinul metalurgiei bronzului în prima epocă a fierului în Istoria românilor, vol. I, coordonatori Acad. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Alexandru Vulpe, Membru corespondent al Academiei Române, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001 p. 339 21 Ibidem, p. 345 22 Prof. Dr. Doc. M. Petrescu-Dâmboviţa, Prof. Dr. Hadrian Daicoviciu, Dan Gh. Teodor, Ligia Bârzu, Florentina Preda, Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 1995, p. 108;

18

Nicolae Beldiceanu, care a început săpăturile arheologice pe dealul Cetăţuia din satul Cucuteni la 1882 şi Gr. Buţureanu care i s-a alăturat, au descoperit şi alte staţiuni arheologice printre care şi Rafaila, judeţul Vaslui. Activitatea celor doi se încadrează într-o frumoasă mişcare pentru descoperirea şi studierea resturilor de cultura a unui trecut atât de îndepărtat23. Acelaşi suflu l-au impus Gh. Diamandi, care descoperă rămăşiţe preistorice în localităţile Stoeşeşti, judeţul Fălciu, Munteni, judeţul Vaslui şi C-tin Diamandi care a depistat urme arheologice pe moşia Idrici, comuna Roşieşti, judeţul Fălciu24.

Redăm în continuare aprecierile lui Constantin Moisil: „Dintre staţiunile preistorice descoperite în judeţul Vaslui cea mai importantă este Rafaila. Puţinele săpături făcute aci de Beldiceanu şi Buţureanu au dat la iveală numai obiecte de aramă şi bronz. Aceste sunt un topor de aramă, îngust la tăiş, cu un mâner gol pentru înfingerea cozii şi cu o toartă pentru înţepenirea ei, o fibulă mare de o jumătate de metru lucrată din fir gros de bronz îndoit la cele două capete în două spirale, cu cercuri de 9 cm în diametru. Aceste spirale se leagă cu alte trei fire de bronz, cari la rândul lor formează câte 4 spirale mai mici îndreptate parte de sus, parte în jos. În sfârşit două fibule mai mici şi câteva vârfuri de săgeată de aramă şi de bronz.

Dacă la Rafaila avem a face cu o staţiune mai nouă de vârsta bronzului, în schimb la Munteni, din acelaşi judeţ, a găsit d-l Gh. Diamandi urmele unei staţiuni care nu conţine decât arme şi unelte de piatră de o fabricaţiune poate mai veche decât a celor de la Cucuteni. Staţiuni care trădează o cultură superioară celei de la Rafaila s-au găsit în judeţul Fălciu la Stoeşeşti, Moşna şi Roşieşti-Idrici.” 25

23 Const. Moisil, Privire asupra antichităţilor preistorice ale României. Istoricul cercetărilor preistorice, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, An III, Bucureşti 1910 p. 116 24 Ibidem p. 117 25 Ibidem, p.

19

CAPITOLUL III

LEGENDA ÎNTEMEIERII SCHITULUI RAFAILA

Într-o lucrare de mare amploare se nota: „În marginea de N-V a satului, se află un schit de călugări, făcut de către un călugăr, Rafailă, de la care şi-a luat numele şi schitul şi satul. Mănăstirea ce există astăzi e zidită la 1834, de călugărul Dorosteiu. În mijlocul satului se află o biserică făcută din lemn”.26

Legenda consemnată de I. Gh. Popescu la 17 februarie 188227 se păstrează în arhiva actuală a Mănăstirii Rafaila, pe care o redăm în continuare: „vechimea acestui schit se ridică până la Ştefan cel Mare(1457-1504). Se spune că în urma unei biruinţe asupra păgânilor, drept mulţumire lui Dumnezeu, Ştefan a dăruit o mare întindere de pământ unui călugăr, cu numele Rafail, care a ridicat o bisericuţă de lemn, punând astfel începutul unui schit, pe care poporul l-a numit, după numele întemeietorului, schitul Rafaila. Bisericuţa de lemn a dăinuit până la început secolului XIX. O altă însemnare aduce în plus câteva precizări, şi anume: Lupta în care Ştefan a câştigat această biruinţă a fost cea de la Podul Înalt (1475); păgânii pe care i-a bătut au fost turcii. Cazul cu monahul Rafail, căruia i-a fost dăruită moşia, a fost astfel: înainte de călugărie, Rafail se numea Radu Bălteanu şi era fiul unui pădurar din lunca Băltenilor. Acest pădurar,

26 George Ioan Lahovari, general C. I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicţionar geografic, vol. V, Bucureşti, Stab. Grafic J. V. Socecu, 1902, p. 158. 27 Redăm ziua, luna şi anul consemnate la sfârşitul însemnării, credem că sunt eronate. În însemnare întâlnim şi data de 24 iunie 1899(deci, ulterioară anului 1882).

20

împreună cu soţia sa şi, probabil cu alţi copii, fuseseră ucişi de turci. Singurii supravieţuitori din familia pădurarului au fost acest Radu, împreună cu o soră a sa, Irina. Pe aceşti fraţi orfani i-a întălnit Ştefan Vodă prin lunca Băltenilor, din sus de Vaslui, plângând pentru moartea părinţilor lor şi cerând răzbunare de la Domnitor. Ca drept mângâiere, Marele Voievod a dat la amândoi copiii pădurarului Bălteanu câte o moşie. Irinei i-a dat moşia cuprinsă între steagul I şi II, care începe de la apa Rahova şi apa Bârladului. Pe aceste locuri, se găsesc astăzi satele Oşeşti, Cosmeşti, Chetreşti şi Deleşti. Lui Radu i-a dat moşia cuprinsă între steagul II şi III. Pe aceste locuri se găsesc acum satele Rafaila şi Buda. Hotarul moşiei începe de la locul ce se află în vremea noastră între satul Buda şi Oşeşti şi căruia oamenii îi zic Valea Albă şi ţinea până dincoace de Mălineşti. Pe lângă această danie, Ştefan l-a făcut pe Radu şi oştean vestit al său, lucru pentru care a purtat o bucată bună de vreme numele de Radu Arcaşu. Mai pe urmă însă, lăsându-se de ostăşie a mers la Mănăstirea Neamţului şi s-a făcut călugăr, schimbându-şi numele din Radu, în Rafail. Câtă vreme o fi trăit în această mare lavră a Moldovei, nu se ştie. Dar ştiut lucru este că după o vreme oarecare, aducându-şi aminte de locurile unde s-a născut şi a crescut, s-a retras la moşia sa, pe care o primise ca danie de la Voievodul Ştefan, şi acolo, în fundul văii Stemnicului, pe nişte locuri acoperite cu păduri bătrâne încă neumblate de picior omenesc, a ridicat o bisericuţă de lemn, care nu este alta, decât cea mai sus amintită, care a dăinuit până în secolul XIX şi cu care a pus început schitului Rafaila ce dăinueşte până astăzi. Toate aceste lucruri au fost însemnate într-un hrisov al schitului Rafaila, scris cu litere mari de aur pe o piele de vită. Hrisovul, astăzi, este pierdut. Ultima dată sigură despre existenţa lui, este ziua de 24 iunie, anul 1899, când a fost văzut în mâna preotului I. Hăulică, parohul comunei Dumbrăveni, un strănepot al Irinei şi s-a citit de către stareţul schitului Rafaila, ieromonahul Ilarie Popescu împreună cu D-l Ilie Verescu”.

După unii Ştefan cel Mare, în urma victorii asupra otomanilor, s-ar fi retras în fundul văii Stemnicului, iar în timpul odihnei din cortul său, are un vis, prin care este inspirat să facă danie locul respectiv pentru

21

ridicarea unui lăcaş religios. Dania îi revine călugărului Rafail, care întemeiază un schit de călugări şi ridică bisericuţa din lemn. Noua ctitorie va primi numele Schitul lui Rafail sau Schitul Rafaila. Locul vechii biserici unde se afla altarul se păstrează şi azi lângă biserica de zid ridicată la 183428, unde a fost ridicat un Aghiasmatar.

Legenda consemnată de I. Gh. Popescu este redată şi de alţi autori care indică chiar vârsta lui Radu (22 de ani) şi a Irinei (18 ani)29.

Se crede că schitul de lemn a fost ridicat pe la 153130. Există şi ipoteza construirii schitului de călugărul Rafael Bălteanu la 168131.

Unele surse consemnează şi legenda întemeierii schitului de un tâlhar numit Rafail sau de un oştean al lui Ştefan cel Mare32.

La sfinţirea bisericii parohiale „Sfinţii Voievozi” din Rafaila din 10 noiembrie 1929 participă şi episcopul Iacov Antonovici, care este primit la schit de stareţ cu ceremonialul cuvenit. Autorul cronicii vizitei episcopului Iacov Antonovici nota: „Pe locurile acestea se simte şi acum duhul marelui Voievod Ştefan care a biruit în atâtea războaie şi a înfrumuseţat ţara cu mulţime de biserici şi mănăstiri. Dragostea de ţară şi marea evlavie a lui trebuie să o sădim şi în sufletele tineretului de astăzi, pentru că şi astăzi ţara noastră, mare şi frumoasă, este pândită de mulţi vrăjmaşi şi trebuie apărată cu orice jertfe”.33

Personaj legendar sau real, călugărul Rafail „este cel ce de toate s-a despărţit şi cu toate s-a împreunat, adică s-a despărţit de cele

28 † Veniamin Pocitan, Schitul Rafaila – Vaslui, în Buletinul Episcopiei Huşilor, An VIII, nr. 7-8, iulie 1932, pagina 60; 29 Diacon Iosif E. Naghiu, Sf. Mănăstire Rafaila, în Cronica Huşilor, An VI, nr. 9, septembrie 1939, p. 455 – 456; Legenda întemeierii Schitului a se vedea şi la: Protosinghel Theofil S. Niculescu, Sfintele Monastiri şi schituri din România ctitorite de vlădici călugări şi preoţi, boieri, negustori şi săteni, Tipărită cu binecuvântarea I. P. S. Teofan, Mitropolitul Olteniei, Editura Mănăstirea Vodiţa, Drobeta Turnu Severin, 2002, p. 235-236 (autorul susţine că biserica de lemn a fost cioplită şi ridicată de mama stareţului Rafail; 30Vasile Dumitrache, Mănăstirile şi schiturile României pas cu pas. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Vol. II, Editura Nemira, Bucureşti, 2002, p. 556-557; 31 Mihai Vlase, Ghidul aşezămintelor monahale ortodoxe din România, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004, Ediţia IX, p. 194; 32 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 2v; 33 N. D., Sfinţirea Bisericii din Rafaila, în Buletinul Episcopiei Huşilor, An VI, nr. 12 din 1 decembrie 1929, p. 179;

22

vremelnice şi s-a împreunat cu cele veşnice”34. Probabil pentru întemeietorul schitului Rafaila „monahismul înseamnă stăruinţa clipă de clipă, într-u dobândirea desăvârşirii fiinţei, înseamnă o viaţă întreagă închinată rugăciunii, ascezei şi contemplaţiei, în retragere de lume şi ascultare de un părinte duhovnicesc. Dintotdeauna, monahii şi-au ales locuri izolate unde să intensifice comunicarea cu Dumnezeu şi să-şi disciplineze firea cu ajutorul harului dumnezeiesc, renunţând la tot ce îi îndepărtează de Dumnezeu şi de unirea cu El. Ei s-au străduit neîncetat să ajungă la desăvârşire. Dar niciodată n-au pretins că au atins-o, aceasta reprezentând un urcuş continuu, fără oprire, fără a avea un punct culminant de la care să nu mai poată continua”. Esenţiale pentru un monah sunt ascultarea, castitatea, sărăcia de bună voie, smerenia şi curăţirea sufletească35.

34 Istoria Isihasmului în Biserica Ortodoxă Română în Filocalia, Vol. VIII, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 599; vezi şi Lumina din inimi. Spiritualitate isihastă în traducerea şi tâlcuirea Părintelui Stăniloaie, Antologie tematică alcătuită, ca teză de licenţă, sub îndrumarea I. P. S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de Liviu Petcu şi Gabriel Herea, Editura Trinitas, Iaşi, 2003, p. 512; 35 Istoria Isihasmului în Biserica Ortodoxă Română, p. 599; Lumina din inimi..., p. 511;

23

CAPITOLUL IV SCHITUL RAFAILA ÎN DOCUMENTE

(SEC. XVI-XVIII)

Prima atestare documentară a schitului Rafaila este din 4

decembrie 1599 când Porcea aprod, fiul lui Carachiuzel şi al Mariţei, nepotul logofătului Coste „de bună voia lui, nesilit de nimeni, nici asuprit şi a vândut dreapta sa ocină şi dedină din ispisoc de împărţeală ce a avut de la însumi domnia mea a treia parte din satu Todireşti, partea de sus şi cu loc de mori pe pârâul Bârladului şi pe Şacovăţ şi cu o poiană de la mănăstirea zisă Rafail şi cu grădini şi cu vie acolo la mănăstirea ce este în ţinutul Vaslui. Aceia a vândut slugii noastre Ursu Pătrăşcan, fost staroste şi cneaghinei lui, Nastasia, pentru 150 taleri de argint”. Plata proprietăţii este realizată în faţa domnitorului Ieremia Movilă (1595 – 1600; 1600 – 1607)36

Ispisocul sârbesc dat de Moise Movilă la 8 octombrie 1631 atestă pe paharnicul Porcea, Postolache, fratele său, fii Tomii din Oşeşti cu zapis de mărturie de la Ţigănaş, vistiernicul din Ţibăneşti, Zaharia din Munteneşti, Vasilie, Ionaşc, Grigore şi Andriica din Oşeşti care mărturisesc vânzarea părţii de ocină a Anghelinei Poianiasa din Oşeşti, care se întindea „din drumul vâlcelelor pân la valia Lupoaie din câmp,

36 Documente privind Istoria României, comitetul de redacţie: Ion Ionaşcu, L. Lăzărescu-Ionescu, Barbu Câmpina, Eugen Stănescu, D. Prodan; redactor responsabil: Mihail Roller, Veacul XVI, A. Moldova, Vol. IV(1591-1600), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1952, p. 273, nr. 338; menţiune în Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, Vol. I, 1387- 1620, Bucureşti, 1957, p. 523, nr. 1062;

24

din pădure, cu loc de prisacă”, cu 15 taleri. Prin acelaşi ispisoc se întăreşte pentru cei doi al doilea zapis de mărturie de la Grigorie din Cozmeşti, Spinut din Băbeşti, Ionaşcu din Oşeşti care mărturisesc vânzarea de către Macovei sin Angelina din Oşeşti a ocinei şi moşiei „din giumătate de sat din Oşăşti a cince parte drept 30 taler”. Al treilea zapis de mărturie provine de la Vasile, Ionaşcu, Grigorii şi Andreica din Oşeşti „mărturisind că au venit înaintea lor Alba, fata Anghelinei Poianiasca şi de a sa bună voie ş-au vândut a ei driaptă ocină şi moşie din giumătate de sat din Oşăşti a cince parte din ţarini i din fânaţ şi din vatra satului drept 20 taler” fraţilor Porce paharnic şi Postolache, fii Tomii37.

În 1631 Andonie şi Arvasia, fiii lui Ionaşcu, nepoţii Anghelinei vând fraţilor Porcea şi Postolache „ce sânt şi ei moşăni din parte Anghelinii a cince parte din vatra satului, din ţarină, şi din fânaţ i din vadul de moară i loc de grădină şi de prisacă şi din pădure drept 60 zloţi şi 2 stupi dinainte a mulţi oameni buni, anume: Varlaam, egumen de la mănăstire lui Racoviţe, a Savei şi a lui Misale Monaş i Gâdia şi Toader i lui Grigorie Gălbineanu de Cosmeşti i preotul Istratie şi alţi oameni buni, după cum zapisul arată”38.

Din acelaşi an avem zapisul de mărturie de la „Irina, fata Todosiei, nepoata Anghelinei, precum au vândut a ei driaptă ocină şi moşie din sat din Oşăşti din parte Anghelinei a zece parte Porcii şi frăţinisău Postolache drept 35 zloţi, din vatra satului şi din ţarină i din poieni şi din izvoară din grădină şi loc de prisacă şi vad de moară şi din codru, dinaintea lui Varlaam, egumenul de la mănăstirea lui Racoviţă şi dinainte altor monaşi de la acea mănăstire i dinainte a mulţi oameni de pe împregiur care s-au iscălit la zapis şi ş-au pus şi peceţile”39.

Precizăm că documentele sunt preluate din Perilipsuri de pe scrisorile schitului Rafail di stăpânirile din trupul moşiei Oşeşti din 37 Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale(în continuare D. A. N. I. C. ), Documente Istorice, CMXLVI/18, (fosta a Academiei Române), fila 12, menţiune în Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, Vol. II, 1621 – 1652, Bucureşti, 1959, p. 155, nr 705; 38 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 45 – 45v; Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, Vol. II, p. 160, nr. 731; 39 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 45v; Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, Vol. II, p. 160, nr. 732;

25

1812. Primul document datat la 8 octombrie 7140(1631) este urmat de două documente fără an, lună şi zi. Datarea am realizat-o prin confruntarea cu documentele din catalogul publicat de Arhivele Naţionale (vezi notele).

Documentele din 1631 îl atestă pe egumenul Varlaam de la „mănăstirea lui Racoviţă”. În apropiere se află mănăstirea Fâstâci a cărei biserică este zidită de domnitorul Mihail Racoviţă în 1721. Racoviţă Cehan şi soţia sa Teofana au primit satul Fâstâci la 1641 iar prima biserică a fost ctitorită de familia Palade în secolul XVII40. Trebuie văzut dacă datarea celor două documente este corectă.

Cartea domnească din 7144(1636) prin care Vasile Lupu porunceşte lui Grigore din Cosmeşti, în urma jalbei fraţilor Porcea şi Postolache, atestă că „au avut o moşie la Ezeri în poiana cea mare pân în mănăstirea lui Băisan şi au fost zălogi în cu moşie lui Băisanul de un cal lui Coste, deci ei zic că s-au plătit de la Băisanul cum au avut şi drese, cum ar fi ştiind mulţi oameni şi le-au pierdut şi i să porunceşte să meargă să caute şi să întrebe de oameni buni şi după cum vor mărturisi cu sufletele lor aşa să facă cătră domnie înştinţare şi săs aducă şi dresele lor ce vor ave pre acel loc pe giumătate de loc după cum carte arată”41.

Prin cartea domnească din 15 mai 7144(1636), Vasile Lupu porunceşte lui Dumitru biv vornic şi Lungu Armaşu „dând ştire că s-au pârât de făţă înainte domniei sale Porce şi fratesău Postolache cu Dumitraşco Gheuca ceau fost vornic pentru nişte poieni şi pentru un loc unde au fost mănăstire Rafail zicând Porce şi Postolache că le iaste lor dreaptă ocină şi moşie acel loc iar Dumitraşc Gheuca au arătat înaintea domniei un uric de danie de la Bogdan Vodă scriind că i-au dat un loc de prisacă lui Carachiuzel”, urmând ca cei desemnaţi să facă cercetare prin intermediul oamenilor buni şi bătrâni „din sus şi din gios şi să socotiască de rândul acelui loc de la Rafail şi de se va afla că au fost loc domnesc ca să aibă a ţinea Dumitraşc Gheuca acel

40 Vasile Dumitrache, op. cit., p. 533; 41 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 45v;

26

loc de prisacă iar de va fi locul cel din hotarul Oşăştilor ca va fiind alt loc iar Gheuca vornicul să nu aibă nicio treabă nici cu poienile”42.

Alegerea locului se face, probabil la 9 iulie 1636, dovedindu-se inexistenţa acestuia în uricul de la Bogdan Vodă. Participă oameni din Albeşti, Ruginoşi, Cosmeşti, Băleşti, Pietreşti, de pe valea Stemnicului, Hultureşti, Tărâceni, Buhăeşti, Condreşti, Melişcani, Ţigăneşti, Dumeşti, Borăşti, Armeneşti, de pe apa Bârlăzelului, Gărcini şi Curceci43.

În perilipsisul din 1812 este înregistrată o scrisoare de mărturie nedatată, de la Dumitraşco biv vornic şi Lungu Armaşu în care se arată domnitorului prezentarea în faţa lor a fraţilor Porcea şi Postolache din Oşeşti în vederea strângerii oamenilor buni, necesari realizării a „nişte hotară de la sat din Oşăşti, de care lucru s-au pârât înainte domniei sale cu Dumitraşc Gheuca pentru un loc ce au fost făcut Băisan o mănăstioară cu poieni”. Din rândul oamenilor buni şi bătrâni au participat: Samson şi Gavril Ciărlan din Albeşti, Gavril din Ruginuş, Grigore din Cosmeşti, Porcea din Băleşi, Cristia Zăpoc din Cosmeşti, Dumitraşc din Pietreşti, Buzul şi Ştefan din Fâstâci, Pavel din Cosmeşti (Valea Stemnicului), Spiru şi Lazăr din Hultureşti, Constandin din Stârceni, Dumitraşc şi Pavăl din Buhăeşti, Portărescu din Condreşti, Maxim din Melşcani, Dumitru Popăscu, Gorce, Raţic şi Dumitru Gâdei din Ţigăneşti, Bejan şi Melintie din Dumeşti, Vicol şi Flore din Borăşti, Dumistru şi Simion din Armeneşti(de pe apa Bârlăzelului), Grigorie şi Bogonie din Gârcini, Căzacu din Curceci (de apa Racovei), dintre care sunt aleşi 10 oameni „mai de ispravă şi bătrâni şi slugi domneşti care au ştiut hotarele acelor sate de li-au pus brazde de pământ în capetele lor şi mers pe unde au ştiut că agiunge hotarul Oşăştilor şi s-au găsit locul acel de mănăstire ce să chiamă Rafaile şi cu fântâni şi cu toate poienile câte sunt de hotarul satului Oşăştilor şi să tâmpină cu hotarul satelor despre Bârlăzel, despre altă parte cu hotarele Racovii” dovedindu-se că „acel loc ce au fost

42 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 45v – 46; 43 Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, Vol. II, p. 244, nr. 1660;

27

mănăstire ce să chiamă Rafail s-au dovedit că nu au fost loc domnesc, ce iaste hotarul Oşăştilor”44.

Dimitrie biv vornic şi Lungu Armaşu în mărturia lor arată participarea fostului vornic Dumitraşc Gheuca la „hotărâtul Oşăştilor”. Din mărturie reiese că „la un loc de mănăstire ce să chiamă Rafaile, cum că pre acel loc s-au făcut şi nişte morţi de om şi au plătit moşii şi părinţii Porcii şi a frăţinesău, lui Postolache şi acum la acest hotărât au cheltuit numai Porce şi cu Postolache câteva cheltuială cu hotarnicul şi cu acei oameni buni. Deci ei dacă au văzut mărturisind cu sufletele lor cum au plătit acele morţi de om făcut-au cu acei oameni buni această scrisoare să aibă Porce şi Postolache a ţine ocina şi poianile şi acel loc de mănăstire cu pomăt despre alţi răzăşi până vor întoarce ce au dat pe acele morţi de om şi ace cheltuială ce au cheltuit acum la hotărât”45.

În martie 1635, Ileana, fata lui Coste, din Oşăşti, nepoata Dolcăi, vinde partea sa de ocină din satul Oşeşti fraţilor Porce şi Postolachi46.

Potrivit cărţii domnitorului Vasile Lupu, datată între 1 septembrie 1635 – 31 august 1636, Grigore din Cozmeşti urma să facă cercetare pentru moşiile din Poiana cea Mare, „până în mănăstire lui Băisan, şi au fost jelogită la Băisan, de unchiul lor, Coste, şi zic că au plătit-o, şi au avut şi diresă şi <s>-au prăpădit „47.

Între 15 martie – 9 iulie 1636, domnitorul Vasile Lupu este înştiinţat de cercetarea pricinii lui Porce şi Postolachi cu fostul vornic Dumitru Gheuca pentru un loc din hotarul satului Oşeşti, ţinutul Vaslui „ce au făcut Băisanu<l> o mănăstioară, cu poiene”. Oamenii buni şi bătrâni, slugile domneşti împreună cu reprezentanţii domniei au mers pe „unde au ştiut că agiunge hotarul Oşeştilor. Dec<i>, s-au găsit <la loc>ul acel de mănăstire, ce să chiamă Rafailă şi cu pomete şi cu fântâni şi cu toate poeinile, că sântu de hotariul satului Oşeştilor şi s<e> tinpină cu hotarele satelor despre Bârlădzel; despre altă parte,

44 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 46 – 46v; 45 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 46v; 46 Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, Vol. 23(1635 – 1636), volum întocmit de Leon Şimanschi, Nistor Ciocam, Georgeta Ignat şi Dumitru Agache, Editura Academia Române, Bucureşti, 1996, p. 44, nr. 45; 47 Ibidem, p. 265, nr. 226; Teodor Codrescu, Uricariul, Vol. VI, p. 244, Nr. 13/9 (menţiune);

28

cu hotarele Racovei. [...] Iar pre ace<l> loc ce au fost mănăstirea ce se chiamă Rafailă... nu au fost loc domnescu ceiaste hotarul Oşeştilor”.48

Cartea domnitorului Vasile Lupu din 15 martie 1636 ne arată conflictul dintre fraţii Porce şi Postolachi cu fostul vornic Dumitru Gheuca „pentru nişti poieni şi pentru un loc, undi au fost mănăstire Rafaila, zicând Porce şi Postolachi că le esti lor dreaptă ocină şi moşii, iar Dumitru Ghueca au arătat înnainte Domnii Sale un uric di la Bogdan Vodă, ce scrii c-au dat un loc de prisacă lui Caraghiuzel”. Se porunceşte vornicului Dumitru şi armaşului Lungul să facă cercetare cu ajutorul oamenilor bătrâni din zonă şi „di sa afla că au fost loc domnesc, să aibă a ţine Gheuca acel loc de prisacă, iar de va fi locul de hotarul Oşeştilor săl ţii Porce şi frate-său, Postolachi, iar Gheuca vornic să nu aibă triabă nici cu poienile, nici cu locul de la Rafaila”49.

Anterior datei de 9 iulie 1636, a fost alcătuită o mărturie care atestă „moşia Oşeştii, la <a>ci<l> loc de mănăstire <ce> să chiamă Rafail(a), cum pre acel loc s-au făcut şi nişti morţi di om şi au plătit moşii şi părinţii Porcii şi a frăţine-său, Postolachi, şi acum, la acest hotar, iar au cheltuit numai Porce şi cu Postolache câtăva cheltuială cu hotarnicul şi cu oamenii maturi”50.

La 9 iulie 1636, Vasile Lupu întăreşte fraţilor Porcea şi Postolache, fii Tomii un loc din satul Oşeşti pe Stemnic, ţinutul Vaslui, din cauza căruia au avut probleme cu Dumitraşcu Gheuca şi „alte seminţii a lui Caraghiuzăl”51.

Ispisocul moldovenesc emis de Vasile Lupu la 9 iulie 1636, ni-i arată pe fraţii Porce şi Postolache ca fiind feciorii Tomii şi nepoţii Dolcăii. Ispisocul aminteşte cauza conflictului cu Dumitraşc Gheuca „ce au fost vornic şi cu alte seminţii a lui Caraghizăl pentru o bucată 48 Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, Vol. 23(1635 – 1636), p. 404, Nr. 361; Teodor Codrescu, Uricariul, Vol. VI, p. 244, Nr. 13/9; Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, Vol. II, p. 244, nr. 1160; 49 Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, Vol. 23(1635 – 1636), p. 404, Nr. 360; Teodor Codrescu, Uricariul, Vol. VI, p. 244, Nr. 13/9; 50 Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, Vol. 23(1635 – 1636), p. 511, Nr. 450; 51 Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, Vol. II, p. 244, nr. 1161;

29

de loc unde au fost mănăstire Rafaila şi cu poiana împrejurul acelui loc şi cu pomete ce iaste în hotarul satului Oşăştilor pe Stemnic în ţinutul Vasluiului”. Locul amintit s-a dovedit a fi „dreaptă ocină şi moşie a Porcii şi a Postolachii, feciorii Tomii şi altor oameni a lor”. Domnitorul întăreşte celor doi fraţi „acel loc unde au fost mănăstire Rafail şi cu poieni prin pregiur acelui loc şi cu pomete şi cu tot venitul”52.

Documentele cercetate demonstrează existenţa schitului Rafaila în hotarul moşiei Oşeşti, pe valea Stemnicului şi nu pe locul actual de amplasare. La 1636, documentele amintesc locul unde a fost mănăstirea Rafail.

Cartea domnească dată de Vasile Lupu la 2 iulie 1637 către Grigorii de Cozmeşti „cum s-au pârât de faţă Ionaşcu Cur(ea) şi nepotu-său, Vasâle, şi alţii ai lor, cu Porce şî cu Postolachi, pentru un loc de mănăstire, ce să cheamă Rafail(a), în hotarul Oşeştilor, la obârşia văii Ezăr(ului)”53

Cartea domnească din 2 iulie 1637 ne arată înfăţişarea în faţa domnului Vasile Lupu a lui Ionaşc Cure, nepotului său, Vasile, şi alţi oameni cu Porce şi Postolache „pentru un loc de mănăstire ce se chiama Rafaila în hotarul Oşăştilor la obârşia văii”. Ionaşc Cure susţine că este locul lor54.

În faţa domnului, Ştefan Lupu s-au pârăt Nour şi Straia, fii lui Porcea şi Iliaş, fiul lui Postolache cu Ionaşc Căpitanul şi Tofan din neamul Băisăneştilor, la 30 august 1660, „pentru jumătate de poiana de iazer, ce iaste în hotarul satului Oşăştilor pre Stemnic în ţinutul Vasluiului. Deci domnia sa n-au dat voie nici feciorilor Porcii, nici Băisăneştilor ci să fie mănăstirea unde iaste hramul Maicii Precistii iar ei să nu aibă nici o triabă a cosi acolo fân în poiană, nici feciorii Porcii, nici Băisăneştii, ci să fie toată a mănăstirii iar de să vor afla 52 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 47; Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, Vol. 23(1635 – 1636), p. 512, nr. 451; Teodor Codrescu Uricariul, Vol. III, Iaşi, 1853, p. 44, nr. III/2(menţiune); Ibidem, Vol. VI, Iaşi 1875 p. 244, Nr. 13/3(menţiune); Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, Vol. II, p. 244, nr. 1161; 53 Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XXIV (1637-1638), volum întocmit de C. Cihodarul şi I. Caproşu, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998, p. 128, nr. 135; 54 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 47v;

30

niscai drese la vreunii dintre dânşii şi să vor ivi cândva, în vreo vreme să nu să crează ci să se rupă şi de această pâră să nu să mai pârască nici odinioară, în veci preste carte domniei sale”55.

Mutarea şi reconstrucţia bisericii schitului Rafaila le putem plasa între 1637 – 1660. Cartea domnească din 30 august 1660 atestă şi hramul bisericii schitului Rafaila: Maica Precista(astăzi este Naşterea Maicii Domnului). Credem că domnitorul Vasile Lupu are un aport deosebit la reconstrucţia bisericii schitului. În pomelnicul ctitorilor care au zidit biserica sunt amintiţi Vasile Voievod, Teodosia Doamna şi Ştefan Voievod56.

Diaconul Iosif E. Naghiu se întreba într-un articol׃„Ar fi interesant să ştim măcar numele stareţilor care s-au succedat de la 1864 până azi. Nu cunoaştem nici numele lor înghiţite de praful ce acoperă eventualele acte vechi ascunse prin cine ştie ce unghere. Din seria stareţilor abia putem pomeni patru.”57

La 24 ianuarie 1720 este arătată o scrisoare a preotului Apostu, din neamul lui Grigoraş Nour, nepotul lui Porcea, în care arată jefuirea schitului Rafail de tâlhari „la o vreme”, înjunghierea nacealnicului Ionichie Topor, incendierea chiliilor şi arderea diatei şi a scrisorilor schitului. Preotul Apostu se identifică ca fiul lui Ionichie Topor şi avea cunoştinţă despre diata amintită pe care o lecturase în mai multe rânduri. Potrivit preotului, Grigoraş Nour, nepot Porcii lasă scrisoare la mână soţiei sale, Maria, pe care o desemna ca să dea toate părţile lui de moşie schitului Rafail, din toate locurile. Călugării aveau obligaţia de a se îngriji de el după moarte. În dosul scrisorii preotului Apostu apar numele preotului Istrate din Cosmeşti, a diaconului Vasile, brat lui Enache Petrişor din Oşeşti, şi a lui Chiriac Donose din Oşeşti care „cu izvod arată părţile toate de moşia lui Nour pe unde au avut”58.

55 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 47 – 48; Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, Vol. III, 1653 – 1675, p. 139, nr. 578; 56 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 2v; vezi şi diacon Iosif E. Naghiu, op. cit., p. 455; 57 Diacon Iosuf E. Naghiu, Sf. Mănăstire Rafaila în Cronica Huşilor, an VI, nr. 9, septembrie 1839, p. 457 58 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 48 – 48v;

31

Grigoraş Nour a avut părţi de moşie la Oşeşti, Alexeşti pe Velna, Siriceşti pe Telejna, Băceşti pe Bârlăzel la Podul Lungului, partea lui Ciocârlie, la Coşeşti, pe Tutova, la Gârceni, partea lui Ciocârlie, la Bujoreni pe Tutova, Coroieşti Găteşti şi Grecii pe Bogdana în Tutova, Todereşti59.

Cartea domnitorului Constantin Dimitrie Moruzi din 18 mai 1778 trimisă ispravnicilor ţinutului Vaslui atestă părţile de moşie ale schitului Rafaila din ţinuturile Vaslui şi Tutova pentru care nacealnicul face cunoscute ispisoacele domneşti şi scrisorile care au ars în timpul jafului comis de tâlhari asupra schitului, când şi-au pierdut viaţa 3 călugări şi au fost incendiate chiliile. Ispravnicii primeau porunca deplasării la faţa locului şi convocării răzăşilor din moşiile arătate, a celor din jur, sugerându-se folosirea cărţii de blestem pentru constatarea hotarelor părţilor de moşie ale schitului60.

Cartea domnească din 25 iulie 1779 adresată ispravnicilor atestă jalba lui Ioasaf, nacealnicul schitului Rafaila prin care solictă cercetarea părţilor de moşie a lui Grigoraş Nour, oferite ca danie lăcaşului religios, actele de danie fiind arse în timpul jafului. Prin cercetare s-a obţinut mărturia răzăşilor şi rudelor donatorului despre veridicitatea actului de danie, însă unii dintre ei refuză să dea din venitul care se cuvine schitului61.

Din 30 mai 1780 se păstrează o mărturie hotarnică a vornicului de poartă Ioan Rale, mazilului Ştefan Mera, Pavel Sandragiu, Pavăl, adeverită de paharnicului Iordache Ruset, ispravnicul ţinutului Vaslui. Din porunca domnitorului au ales părţile de moşie ale schitului de pe moşia Oşeşti de pe Stemnic, danie de la Grigoraş Nour, nepotul paharnicului Porcea, în urma jalbei lui Ioasaf, nacealnicul schitului, prin care s-a plâns de împresurarea moşiei de către Enache Grecul, ginerele lui Oţăl, care obţinuse o mărturie hotarnică prin banul Sandu Miclescu şi şătrarul Ştefan Găluşcă. La faţa locului vor merge Ştefan Mera şi Pavăl Grumeza însărcinaţi de isprăvnicia ţinutului Vaslui, care i-a convocat pe răzeşi, pe Enache Grecu în faţa cărora le citeşte cartea

59 Ibidem, f. 48v; 60 Ibidem, f. 48v; 61 Ibidem, f. 48v – 49;

32

de blestem. Răzăşii mărturisesc proprietatea schitului Rafaila peste a treia parte din satul Oşeşti dată danie de Grigoraş Nour. Răzăşii au ales partea schitului în momentul hotărniciei realizate „din Sălcuţa în sus acolo aproape de schit”, însă nacealnicul Ioasaf s-a prezentat cu ispisocul din 9 mai 7144(1736) „în care arată că poienile pe împrejurul schitului şi cu toate pometile sânt date danie de mai înainte de Grigoraş Nour şi de alţi răzăşi şi au cunoscut că zisele lui Enache Grecul sânt riale”, după care au „hotărât” partea schitului în poiana Budei62.

Proegumenul mănăstirii Slatina făcea la 10 august 1780 danie toată partea sa din moşia Oşeşti, schitului Rafaila63. Din 19 august 1780 avem zapisul ieromonahului Sofronie prin care dăruieşte Schitului Rafaila părţile sale de moşie din bătrânul pitic şi a patra parte care i se va alege din al patrulea frate.64

La 1780 moşia Oşeşti cuprindea: „3320 soma peste totu lungulu moşiei, osăbitu de a codru, care asomă s-au împărţitu pe trei bătrâni, adică:

1160 s-au venitu parte lu Ianachi Greaculu, zetu Oţălu, cu neamurile lui.

1160 s-au venitu parte lui Ianachi Petrişorulu cu neamurile lui. 1000 s-au venitu parte lui Grigoraşu Nouru, ce iastea danie Schitului Rafaila

Iar curmezeşulu sau aflat la măsură: 690 stânj; după arătarea hotarnicei, dinu piiatră înu piiatră”65 Constantin Dimitrie Moruzi poruncea la 28 aprilie 1781 biv vel

paharnicului Iordache Ruset, ispravnic de Vaslui şi vornicului de poartă arătând că „la Divanu, la dumnaloru veliţii boieri s-au giudecat de faţă Iosafu monahu de la Schitulu Rafaila, la Ţinutulu Vasluiului, şi Enachi Petrişorul şi Savinu şi alte niamuri a loru, care s-au răspuns

62 Ibidem, f. 49v; D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/22 (vezi anexa); vezi şi D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/71; 63 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/24, original, filigran; 64 D. A. N. I. C, Colecţia Documente istorice (de la Biblioteca Academiei), CMXLVI /16, f. 40-41 65 Nicolae Iorga, Neamul Agarici, răzeşi fălciieni şi vasluieni-câteva documente-, în Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice, Tom XXXVII, 1914, p. 198;

33

săminţănie unui Porce Pah., cu Enachi Graculu blănaru, ginerele lui Oţălu, pentru o moşie anumi Oşăştii”, pe care nacealnicul Iosaf o arată ca danie de la Grigoraş Nour, şi pentru care Enachi Grecu şi rudele sale au obţinut carte domnească în 1780 către banul Sandu Miclescu pentru alegerea părţilor lor însă hotărârea moşiei a suferit strâmbătate din partea lor în defavoarea schitului. Potrivit jalbelor lui Ianachi şi Petrişoru a treia parte din satul Oşeşti a fost stăpânită de paharnicul Porce „şi deplinul a trie parte au stăpânitu moşii şi părinţii lor, şi, iarăşu cându au hotărâtu dum Banulu Sandulu Miclescu satulu acesta şi l-au înpărţitu pe răzăş, au dat acestora a tria parta numai din giumătate din satu dinu baştină, iaru dinu ceallaltă giumătate de satu ciau fostu parte Porcii de cumpărătură nu le-au scos sub parte, puindu-le pricină că aceştie aru fi săminţănie dintr-o Nastasăia, sora Porcii Pah., iar nu dinu Porce Pah., şi cu acestui chipu li s-au oprit parte dintr-acea giumătate de satu, a cumpărăturii, şi s-au datu la niamulu lui Oţălu; pentru care acumu la giudecata aceasta s-au văzutu la măna jăluitoriloru o mărturie de la Sandulu Radu Vor. de poartă.”66

La 13 iulie 1781 se face înştiinţare despre cartea de blestem a nacealnicului Ioasaf pentru stabilirea hotarelor moşiei Săcăleni.67

La 6 decembrie 1781 este făcută o mărturie hotanică din porunca domnitorului Constantin Moruzi, alegându-se moşiile răzeşeşti din Iurceşti, Todireşti şi Răceşti, prin participarea mazililor Vasile Buhle şi Gavril Telciman, vechilii biv vel paharnicului Vasilache, ispravnicului ţinutului Vaslui, răzeşii Ioniţă Huşanul, Ştefan Mera, Pavel Şafragiu, George Cosma, Ilie Patraşcu şi Iosaf, nacealnicul Schitului Rafaila. Pentru schit sunt alese părţile de danie din Iurceşti şi Todireşti a lui Grigoraş Ioan.68

Domnitorul Constantin Dumitru Moruzi se adresa la 25 decembrie 1781 biv vel paharnicilor Vasilache şi Neculai Cuza, ispravnicii ţinutului Vaslui pe care îi înştiinţa despre judecata dintre Anastase

66 Nicolae Iorga, op. cit., p. 199-200; 67 D. A. N. I. C, Colecţia Documente istorice (de la Biblioteca Academiei), CMXLVI /16, f. 51-51v; 68 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/25

34

Băcalbaş din Iaşi cu Ioasaf, nacealnicul schitului Rafaila, desfăşurată în sala divanului, legată de venitul unor părţi de moşie a schitului „din hotarul moşii Oşăşti, din ţin Vasluiului cu tocmală drept patruzăci lei, pentru ca săş păşunez Băcălbaşa bucatele sale, cari ban după tocmală iau fost şi luaţi. [... ] apoi acum la judecată Băcalbaş au arătat cu zisă răzăşii cielalţi din hotarul Oşăştilor, nici cu un chip nu au lăsat pe dânsul aş duce bucatele pe hotarul acei moşii; zicând că Iosaf nacealnicul ar fi voit dat venitul moşii cu cari schitul triabă nar fi avut. Cum pe lângă răspunsul său au arătat Băcalbaş la giudecată şi o mărturii de cercetari de la dumlui. pah Vasilache, prin cari arată că făcând cercetari pentru pricina aceasta după carte gpd. ci ţau mărsu pe jaloba lui Băcalbaş, ai aflat că din pricina răzăşilor că nu l-au făgăduit pe Băcalbaş, nu şau adus el bucatele să le păşunez pe ace moşii şi fiind pricina aşa, de la giudecată pe Iosaf nacealnic sau dat platnic lui Băcalbaş cu acei40 lei, ca săi de înapoi de la cari sau şi înplinit acei 40 lei, cu dobânda ce sau căzut şi sau dat lui Băcalbaş, iar nacealnicul ci va ave săş caute cu răzăşi. Acum dar cerşind şi numitul Iosaf nacealnic ca cu răzăşii cei ce au oprit pe Băcalbaş din stăpânire părţilor schitului să aibă guidecată şi săş înplinească paguba. Pentru aceasta, dar iată scriem domv. Să aduceţi faţă pe toţi răzeşii din Oşeşti şi după scrisori dovezi ce vor fi la fieştecare parte să cercetaţi întâi ca să aflaţi, di ari schitul Rafaila părţi acolo în hotarul Oşăştilor şi câtă parti are. Apoi să faceţi cercetari ca să vedeţ Iosaf nacealnic de vânduse lui Băcalbaş nu[şters] venitul părţilor schitului sau di să întinses a vinde şi venitul părţilor celoralanţi răzăşi. Şi cine din răzăşi la oprit pe Băcalbaş de nu şau adus bucatele acolo pe părţile schitului; cum şi cine au luat pe urmă venitul părţilor schitului; de vreme că Iosaf nacealnic au făcut că el nau luat nimic şi este păgubaş, întracest an, de venitul părţilor sale, şi asupra cărora din răzăşi să va dovedi că au luat venitul părţilor schitului ci va fi cu drept şi ce veţi dovedi că au luat să înpliniţi pân la cel puţin de la acie şi să daţi numitului jâluitor că să nu rămâi păgubaş şi să nu mai jăluiască”.69

69 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/24, original, filigran, rupt;

35

Cartea domnească din 25 decembrie 1781 atestă porunca domnului Dimitrie Moruzi către isprăvnicia ţinutului Vaslui în pricina dintre Ioasaf, nacealnicul Schitlui Rafaila şi răzeşii din Oşeşti pentru partea de moşie Buda70. Răzeşii din Oşeşti dau la 1 iulie 1782 mărturie nacealnicului Ioasaf despre dania făcută de Grigoraş Nour „fiind om sterp, însă dă cătră schit nu s-au stăpânit fiindcă scrisorile moşiilor acestora prin întâmplare au ars”71

Măsurarea părţilor Schitului Rafaila din moşiile Iurceşti şi Todireşti se realizează la 12 mai 1799. 72„După al doile poroncă ce mi s-au dat prin cinst. carte dlor. boierilor caimacam din 4 a lunei acestia, mai, anul 99 de iznoavă, am mărsu la stare locului anume Iurceşti, i Todireşti şi Răceştii de la ţânut Vasluiului şi toate părţile câte au aceri atrage schitul Rafaila, din câte trei moşiile, aceste i s-au ales acum şi i s-au dat numai din moşia Răceştii, fiind da faţă la toată alegerea părţilor însuşi Sfinţie Sa Calinic, egumenul de la schitul acesta. „Documentul, rupt arată moşia schitului care „despre răsărit merge alături cu hotarele moşiei Dumeşti pe pârâul Izvorului. Iar părţile ce-au avut schitul acesta Rafaila, în moşia Iurceşti s-au dat cu schimbu dum. spăt. Enache Hrisoverghi în locul părţilor ce şi du. spăt. ave să trag din Răceşti, de pe Ioniţă Huşan şi de pe sorusa Catrina Mirceoei. Cum şi părţile care schitul acesta avea în Todereşti s-au dat iarăşi cu schimbu răzăşilor din Todereşti, în locul părţilor din Răceşti, ce avea şi răzăşii din Todereşti. „Sunt enumerate părţile de moşie. Documentul atestă şi hliza schitului Mera.73

Constantin Păsat, fiul lui Savin Păsat şi al Sultanei fiica lui Iftimie Dodiţă vinde la 15 mai 1799 Schitului Rafaila partea sa din moşia Oşeşti, de pe Stemnic, pe care o are baştină de la mama sa „ adică cu această tocmală, pe stânginul de câmpu, ce mi s-ar vini pe parte me să mi să plătiască câte doi pol lei stânjinul, şi plata tocmelii este pe

70 D. A. N. I. C, Colecţia Documente istorice (de la Biblioteca Academiei), CMXLVI/18, f.51-51v; 71 D. A. N. I. C, Colecţia Documente istorice (de la Biblioteca Academiei), CMXLVI/18, f.51-51v; 72 D. A. N. I. C, Colecţia Documente istorice (de la Biblioteca Academiei), CMXLVI/18, f.51-51v; 73 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/32;

36

socoteala stânjinilor de cămpu câte doi pol lei cum să arată mai sus, iar Sfântul Schit alegând la hotărât cât va fi parte me din câmpu să tragă analogul ce ia căde pe locul de câmpu şi din codru i din apă i din ţarină i din fânaţă i din şălişte şi din tot locul cu tot vinitul pe care să le stăpânească cu bună pace, ca pe celelante părţi ce mai are Sfântul Schit. Şi acum înainte mi-au dat trisprezăce lei până la hotărât, şi la vreme hotărâtului ne vom socoti şi de mi să vor mai face bani pe soma stânjinilor părţii mele săm plătiască Sfinţiia Sa după tocmala mai sus arătată. Iar de nu va cuprinde parte me ca să plătiască banii ce am luat atunce pe câţi bani voi rămâne datori să aibu ai plăti Sfinţii Sale de dobânda lor din zece unsprezece pe an.”74

Calinic nacealnicul Schitului Rafaila împrumuta la 31 octombrie 1790 pe Vasile Petrişor cu 200 de lei pentru a practica negoţul cu porci, în schimbul banilor primind doi masculi la data încheierii zapisului urmând a da şi bani cu dobândă.75

Zapisul prin care la 6 iunie 1797 George Pietrişor şi fiul său Sava vand părţile de moşie din Oşăşti sulgerului Ioniţă Cărăcaş cu trei lei stânjenul, precum şi casa, livada vândute cu 25 de lei, ajunge la 30 mai 1799 în mâinile nacialnicului Calinic, dat de sulgeriasa Ilinca Cărăcaş ca protimisis. La 1799 Calinic deţinea calitatea de iconom al Mitropoliei Moldovei şi nacialnic al Schitului Rafaila care se afla sub ascultarea Mitropoliei.76 Ilinca Cărăcaş la 30 mai 1799 dă lui Calinic zapisul din 30 mai 1797 prin care Măriuţa fiica lui Postolache Dodiţă şi fiii ei Iordache şi Simion vând sulgerului Ioniţă Cărăcaş părţile lor din moşia Oşăşti „din bătrânul lui Dodiţă de pe tatăl lor Postolache, iar de pe mama lor Ilinca fata lui Donose Furcoi din părţile lui Furcoi” cu 400 lei din pădure, selişte, loc de fânaţ, ţarină, apă cu vad de moară şi loc de prisacă. Nacialnicul Calinic îi dă în schimb sulgeresei Ilinca Cărăcaş 528 lei şi 16 parale.77 Ilinca Cărăcăşoi

74 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/33; D. A. N. I. C., Colecţia Documente istorice (Fostă a Bibliotecii Academiei), CMXIVI/17, f. 42-44; 75 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII⁄4; 76 D. A. N. I. C., Colectia Documente istorice (Fostă a Bibliotecii Academiei), CMXIVI/17, f. 42-44; 77 D. A. N. I. C., Colectia Documente istorice (Fostă a Bibliotecii Academiei), CMXIVI/17, f. 42-44;

37

(Cărăcaş) adevereşte la 30 mai 1799: „fiindcă Sfinţia Sa părintele Calinicu, iconomulu Mitropolii şi nacalnicului sfântului schitu Rafaila, dinu partea sfântului schitu au cerşutu să-mi întoarcă banii ce m-aru ţine această cumpărătură dinu moşie Oşăştii… şi să rămâie la stăpânire sfântului schitu, deci, fiindcă schitulu este făcutu pe această moşie şi vechiu stăpânu înu hotarulu numitei moşii, avându cu câteva părţi cuprinse şi închinate schitului, care, avându putere protimisirii, nici eu n-amu pricinuitu mai multu a nu primi banii, pentru că Sfinţie Sa părintele Calinicu s-au îndatoritu şi mi-au răspunsu peşinu 135 lei capete ce am datu asupra aceştii părţi, adăugând dobânda.”78

La 10 mai 1799 Chiriac Donose, Ioniţă, Tănase Spiridon, fiii săi şi Soltana soţia lui Gavriil sin popa Istratie vând schitului Rafaila 72 de stânjeni din hotarul moşiei Oşăşti „cu analog de câmp i de codru i de apă i de fânaţ i de ţarină şi de silişte cu tocmală câte doi pol lei pe stânjen, care ban iau şi luat deplin în mâinile lor”.79 La 11 mai 1799 Andoni Simioniţă Pitic vinde 5 stânjeni din câmp din moşie Oşeşti.80

Monahul Daniil Dodiţă, cu metania la Schitul Rafaila, fiul lui Postolache Dodiţă şi al Ilincăi, fata lui Donosâie Furcoi face danie la 10 mai 1799, Schitului Rafaila părţile sale de moşie din hotarul Oşeştilor precum şi o prisacă.81 La 23 noiembrie 1800 Ilie Dodiţă „de nimene silit nici asuprit ce de a me bună voi am dat şi am făcut toată partea mea de moşie cari am baştină de pe tatăl meu răposatul Văsâle Dodiţă şi de pe maică-me Maria, fata Tofanei Dărmăroai, iarăş baştină în hotarul moşiei Oşăşti de la ocol Stemnicului, ţinut Vasluiului.” Printre martorii care adeveresc actul de danie găsim monahul Daniil, nepotul lui Ilie Dodiţă, Iordache Dodiţă, nepotul lui׃Ilie, ieromonahul Amfilohi din schitul Rafaila, Iani Scăfariu, monahia Casiana de la schitul Rafaila, Calinic nacealnicul schitului Rafaila.82

78 Nicolae Iorga, op. cit., p. 201; 79 D. A. N. I. C., Colecţia Documente istorice (Fost. a Bibliotecii Academiei), CMXIVI/17, f. 42-44; 80 D. A. N. I. C., Colecţia Documente istorice (Fost. a Bibliotecii Academiei), CMXIVI/17, f. 42-44; 81 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/31; D. A. N. I. C, Colecţia Documente istorice (de la Biblioteca Academiei), CMXLVI /16, f. 40-41; 82 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/39;

38

Monahia Casiana, Catrina din mirenie, acordă danie la 21 noiembrie 1800 partea ei de baştină din moşia Oşăşti „unde îi iaste metania podvigului călugăresc”, urmând să fie înmormântată la Schitul Rafaila.83 Conform actului de danie „de nimene silită nici asuprită, ci de a me bunăvoie am dat şi am dăruit toată parte me de moşie, care am baştină de pe tată meu Ioniţă Pitic răposatul, adică a patra parte din hotarul moşiii Oşăştii, de la ocolul Stemnicului, în ţân Vasluiului, parte me câtă să va alege din numita moşie, m făcut o danie la Sfântul Schit Rafail unde mi-am pus şi metanie postrigului meu de călugărie, şi unde să prăznuieşte hramul Naşterii Născătoarii de Dmnezeu, făgăduindu-mă că acolo în Sfântul Schit să să săvârşească şi viaţa me şi încă şi alte ali mele ce oi mai ave după moarte me să rămâie toată la Sfântul Schit. Iar niamurile mele nimică să nu aibă a lua sau a răşlui nimic dintru ale mele după moarte me. Iar nacealnicul şi părinţii de la Sfântul Schit, adică să fie îndatoriţi a mă căuta în toată viaţa me cu toati cele trebuincioase cât îmi va lungi Dumnezău viaţa. Atât părintele Calinic, ce este nacealnic acum cât şi alţâi, ci după vreme viitoare îi va rândui Dumnezău a fi purtători de grijă la cest Sfânt Schit, asămine să urmez întocma după cum s-au zis mai sus”.84

La 23 noiembrie 1800 Ilie Dodiţă din Oşeşti dă Schitului Rafaila părţile sale moştenire de la Vasile Dodiţă şi Maria fiica Tofanei Dărdăroaie, părinţii săi, unde dorea să se şi călugărească.85 Ioana, soţia protopopului Constantin din satul Sineşti, ţinutul cârligătura împreună cu Ioan, Zoiţa şi Maria fiii săi fac danie schitului partea lor şi a monahului Nicodim, a lui Ioniţă, moşii lor (a treia parte de la Ilinca Chiticeasă, pe care a ţinut-o Antohe Picioraga).86

Calinic egumenul Schitului Rafaila înainta o jalbă domniei la 14 februarie 1800 pentru încălcarea unor părţi ale schitului, danie de la

83 D. A. N. I. C, Colecţia Documente istorice (de la Biblioteca Academiei), CMXLVI /16, f.40-41 84 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/38; 85 D. A. N. I. C, Colecţia Documente istorice (de la Biblioteca Academiei), CMXLVI /16, f.40-41 86 D. A. N. I. C, Colecţia Documente istorice (de la Biblioteca Academiei), CMXLVI /16, f.40-41

39

Grigoraş Nour, „Ctitorul pominitului schit”, părţi din a căror venit s-au bucurat şi răzeşii în bună înţelegere cu monahii. Prefacerile din familiile răzeşilor şi trecerea timpului au determinat împresurarea acestor părţi încă din timpul domnului Constantin Moruzi (1777-1782). Calinic susţine că a ajuns năcealnic în urmă cu aproape 3 ani (deci din anul 1797).87

În aprilie 1800 Ioniţă Vidră din Răngoaia, Maria soţia sa, Şărban fiul său se împrumută de la nacealnicul Calinic cu 200 de lei, dând zapis la mâna acestuia care prevedea modalitatea returnării banilor precum şi dobânda. Zapisul este scris de ieromonahul Vasian.88 Neachitându-şi obligaţiile Ioniţă Vidră, la 8 decembrie 1801 prin zapisul dat isprăvniciei îşi amanetează moşia Hodărăni „33 pământuri şi 32 paşi cu scrisoare din let 1780 iuni 5, cu vade păn la zi întâi a lunii lui genar viitor, ca păn atunce să o vând în bani la cini voi găsi şi să dau bani arătaţi fără cuvânt de răspunsu, ca unul ci sânt drept dator. Iar nedând banii la numita vade, apoi atunce de va fi cuprinzătoare numita moşii, preţ arătaţi bani ci sunt dator, să rămâi de istov şi pentru credinţă mam iscălit.”89

Gavriil Alexandru, Grigoraş şi Ioniţă fiii săi din satul Oşăşti se împrumutau la 19 august 1800 cu 500 de lei de la nacialnicul Calinic pentru a-şi răscumpăra o parte din moşia lor din Oşăşti, din bătrânul lor, partea lui Andronachi Oţel vândută de nepoata acestuia Zoiţa.90

Postelniceii Dumitru Carp şi Gheorghe Săndulache alcătuiesc o mărturie hotarnică la 4 mai 1801, din porunca domniei primită prin intermediul isprăvniciei ţinutului Vaslui. Sunt cercetate cauzele conflictului dintre răzăşii din Oşeşti aliaţi ai schitului cu familia Grumeza şi răzăşii din Cozmeşti, care doresc să intre în proprietatea unor părţi de moşie în satul Oşeşti, dând „mărturie la mâna răzăşilor ce să trag din Porce”. Cei din Cozmeşti prezintă documente doveditoare pe care le-au dat la divan „a schitului Rafail însu 3 cărţi domneşti şi o mărturie care liau dat în mâna părintelui Calinic, 87 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/35 88 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/11 89 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/12; 90 D. A. N. I. C., Colecţia Documente istorice (Fostă a Bibliotecii Academiei), CMXIVI/17, f. 42-44

40

nacealnic de la schitului Rafail, dar de unde au picat la mâna lui nu se poate dovedi după cum pre larg mărturia arată”.91

Hrisovul domnitorului Mihail Sturza din 28 ianuarie 1844 prin care schitul Rafaila este întărit sub stăpânirea Seminariei Veniamin înregistrează o parte a documentelor importante ale schitului: „III. Cinci hrisoave de la deosăbiţi domni pentru deosăbite părţ de pământ din care să înjghebează moşii schitului Rafail şi anume: 1iu, un hrisov de la domnul Moise Movilă din anul 7140 octombrie 8, 2le, un hrisov de la Vasâle Vodă din anul 7144 iuli 9, 3le, carte de întăritură a domnului Ştefan din anul 7168 august 30, 4le, o carte de scutire de la domnul Costandin Neculai din anul 7243 mai 17, 5le, alta deasămine carte de la domnul Costandin Dimitrie Moruz din anul 1781 mai 30.

IIII. Nouă cărţi de danie pentru mai multe părţ de pământ din care deasămine să înjghebează moşia schitului Rafail dănuite de cătră deosăbite persoane şi anume: 1iu, mărturie mai multor răzăşi din satul Oşăşti din anul 1778 iulie 8 pentru danie lui Grgoraş Nour, 2le, danie monahului Daniil şi a fratelui său Iordache din anul 1806 noiemb. 28, 3le, danie ieromonahului Sofronie din anul 1780 avgust 10, 4le, danie monahului Daniil Dodiţă din anul 1799 mai 10, 5le, danie monahiei Casiana din anul 1800 noemb. 21, 6le, danie lui Ilie Dodiţ din anul 1800 noembri 23, 7le, danie preutesăi Ioana şi părinţilor din anul 1801 mai 10, 8le, danie lui Gavril Alexandru în anul 1806 ianuarie 2, şi al 9le, danie Dochiţăi soţie răp. Iordachi Dodiţ din anul 1826 mai 4.

V. Şapte cărţ hotarnice pentru moşie schitului Rafail şi anume: 1lu, hotarnica vorc. de poartă Ioan Rale din anul 1780 mai 30, 2le, hotarnica lui Dimitri Iacodim logof. de taină din anul 1799 mai 12, 3le, o altă hotarnică tot acelui boier din anul 1798 noemb. 22, 4le, hotarnica făcută din porunca domnului Scarlat Calimah din anul 1817 mai 2, 5le, hotarnica post. Ioniţă Păncescu din anul 1826 iulie 4, 6le, hotarnica din anul 1827 iulie 11 icălită de mai mulţi răzăşi şi adiverită de vorc. Ioniţ Păncescu, 7le, hotarnica vornc. de poartă Ioniţ Păncescu din anul 1827 iuli 14.”92 91 D. A. N. I. C., Documente Istorice, CMXLVI/18, f. 50; 92 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, I/60;

41

CAPITOLUL V SCHITUL RAFAILA ÎN PRIMA JUMĂTATE A

SECOLULUI AL XIX-LEA

Schitul Rafaila are de suferit o serie de abuzuri din partea megieşilor. În vara anului 1802 nacealnicul Calinic se afla în conflict cu Vasile Grumeza, pentru fânul cosit de acesta pe părţile schitului de pe moşia Oşeşti. Vasile Grumeza înaintase jalbă boierilor caimacami pentru a obţine o carte către isprăvnicie în vederea efectuării cercetărilor. Vasile şi Tănase Grumeza au sustras două stoguri de fân care aparţineau schitului. Isprăvnicia ţinutului Vaslui înştiinţează Logofeţia cea Mare pricina fânului cosit.93

Condica liuzilor pe anul 1803, izvor statistic, oferă date despre liuzi, oameni aduşi de peste hotare de proprietarii funciari, boieri şi mănăstiri. Pentru moşia Rafaila a schitului Rafaila sunt folosiţi 11 liuzi.94

Legăturile schitului sunt destul de vaste fapt dovedit şi de sinetul nacealnicul Calinic din 13 februarie 1803, de primire a sumei de 500 de lei împrumutată lui Tudor Gălăţanul din satul Crucea de Jos, ţinutul Putna.95 La 17 februarie 1804 Toader Gălăţanu scrie o scrisoare din satul Crucea de Jos nacealnicului Calinic dând explicaţii de natură financiară privind un împrumut de 1000 de lei.96 Împrumuturile în bani acordate de nacealnicii schitului atestă şi implicarea în modernizarea 93 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/49; 94 Theodor Codrescu, Uricarul cuprinzătoriu de diverse acte care pot servi la istoria românilor, vol VII, Tipografia Buciumul roman, Iaşi, 1886, p. 375 95 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/13; 96 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/15;

42

societăţii. Să ştie rolul capitalului şi al băncilor în procesul de modernizare a societăţii. Societatea românească se afla la începutul epocii moderne. Un Ilie P. şi un Gavril Alexandru se împrumutau la 7 iunie 1803 cu 50 de lei de la nacealnicul Calinic.97 Chirilă Strat şi Nichita Cojocar (numele îi indică meseria practicată) se împrumutau la 5 noiembrie 1806 cu 100 de lei la care urmau să plătească dobânda aferendă.98 Ioniţă Petrişor era dator nacialnicului Calinic la 2 aprilie 1802 cu 114 lei din care 36 de lei dobânda pe trei ani după zapisul luat de la sulgeriasa Ilinca Cărăcaş, fiind pusă ca amanet partea din moşia Oşeşti. La 9 februarie 1802 Gavriil Aprodul din Oşeşti era dator cu 149 lei şi 22 ocă lână.99

Locuitorii învecinaţi cu Schitul Rafaila împovăraţi de dările impuse de domnitorii fanarioţi găsesc în nacealnicii schitului adevăraţi protectori, de la care pot împrumuta bani pentru satisfacerea nevoilor gospodăriei sau a comerţului. La 15 iunie 1805 patru locuitori din regiune printre care şi doi fraţi Dodiţă se împrumutau cu 20 de lei de la părintele Daniil necesari pentru trebuinţa moşiei lor.100 Ilie Păsat se împrumuta la 6 ianuarie 1806 cu 500 de lei fiindu-i de mare trebuinţă.101

Schitul Rafaila se constituie şi ca un model economic pe valea Stemnicului şi în împrejurimi. Se păstrează zapisul diaconului Vasile Lazor care atestă înţelegerea încheiată cu neacealnicului Calinic pentru construirea unui „hiristeu de tăet scânduri ori de ce feliu de lemnu în pârâul Stemnicului, în Buda, unde face sfinţia sa moara cia nouă tot întru un iazu de cea parte de Stemnic, drept, pe hotarul Schitului.

Şi tocmala miau fost întru acest chip să ni dia sfinţia sa 140 de lei bani, adecă o sută patruzeci de lei bani, şi mâncare cât îmi va trebui cu oamenii ce voiu lucru la hiristeu până îl voiu găti, şi să-mi de voi de scos lemnul şi oameni la bătut strat, şi în [...] până la Duminica mare să-l dau gata pe tăet scânduri şi după cel vom găti să aibu ai purta şi

97 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/14; 98 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/22; 99 D. A. N. I. C., Colecţia Documente istorice (Fostă a Bibliotecii Academiei), CMXIVI/17, f.42-44 100 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/16; 101 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/17;

43

de grije a tăia scânduri în hiristeu în curgere de doi ani de când sau pornit a tăia scânduri, şi câştigul cât a da Dumnezeu din scânduri să fie a treia parte a me, adecă doi lei a sfinţii sale şi unul al meu şi patru boi a sfinţii sale de scos butuci şi un om ce vom tocmi de scos butuci săi plătim amândoi frăţăşte cu tocmala ce vom face cu dânsul.” Documentul atestă şi construirea unei mori noi în acelaşi iaz de pe Stemnic. Înseamnă că exista şi o moară veche.102

Nechita Zorilă lingurar, Iftimie Pătrăşcan, Constantin sin Zorilă şi Costache sin Pătrăşcan se împrumutau la 23 februarie 1806 cu 400 de lei de la Calinic nacealnicul schitului, bani necesari investiţiilor din comerţul cu vite practicat.103 Zona păduroasă favoriza creşterea vitelor, prelucrarea lemnului şi agricultura. Gavril Aprodul din satul Oşeşti la 19 martie 1800 „din toată răfuiala ce am avut cu sfinţia sa pentru patru stoguri fân nou din anu acesta […] treizăci şi doi de lei stogul care fac o sută douăzăci şi opt lei cum şi cinsprezăce lei de pe un stog de fân din anul trecut care fac peste tot o sută patruzăci şi trei de lei cum să dau şi 22 ocă lână neagră şi albă pentru măcaturi iar pentru banii mai sus arătaţi am pus vadia până la Ispas asemene şi lâna şi să le am cu mulţămită. Iar de să va întâmpla anume ca la vadea orce cheltuială sau înplineală sar face să fie toată despre mine.”104

Zona deluroasă favorizează cultivarea viţei de vie şi comerţul cu vin. Nacealnicul Calinic plătea arvună în valoare de 300 de lei pentru trei butoaie cu vin la 11 septembrie 1806.105 Tănase Habageru se împrumuta la 28 februarie 1811 cu 5000 de lei necesari comerţului din dughiana pe care o deţinea în Iaşi.106 Încă din 26 iunie 1806 şi 11 septembrie 1806 nacealnicul Calinic deţinea două sineturi ale lui Constantin Tiricliu pentru un suma de 800 de lei pe care o datora.107

La 14 iunie 1803 domnitorul Alexandru Moruzi (1802-1806) porunceşte isprăvniciei ţinutului Vaslui să cerceteze pricina dintre Calinic nacealnicul Schitului Rafaila şi alţi răzeşi de ai săi, dar şi de la

102 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/18; 103 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/19; 104 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/24; 105 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/21; 106 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VI/114; 107 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/54.

44

Sacaluşa cu Vasile Grumeza şi rudele sale pentru moşia Sacaluşa împresurată de megieşi. Se porunceşte rânduirea mazililor ţinutului a oamenilor înţelepţi cu cunoştinţe topografice pentru convocarea la faţa locului a răzăşilor şi megieşilor cu documentele necesare pentru realizarea hotărniciei moşiei Sacaluşa.108

La sosirea sa, probabil în 1797 Calinic a găsit „în proastă stare, averea şi moşia împresurată, mam apucat cu toată sârguinţa spre al întemeia, atât cu osteneala, cât şi cu cheltuiala cu drepţi bani ai miei, şi în şaisprezece ani ce mam aflat nacealnic am intemeiat cu acareturi, cu iazuri şi mori cumpărînd părţi de moşii, şi scoţând prin judecăţi şi cele înpresurate hotărândule, şi în scurt toate întemeierea am făcut cu toate cele ce să văd făcândumă nou ctitor şi pentru ca să nu mai vie iarăş la proastă stare, după întemeiere ce am făcut, înoiesc şi eu închinat acest sfânt schit tot Sfintei Mitropolii Moldaviei, de unde săş pui nacealnic şi purtatori de grije, precum şi păn acum sau urmat, şi spre a me vecinică pomenire şi neuitare fac arătat că am cheltuit bani drepţi ai miei cincisprezece mii lei, încredinţând Sfintei Mitropolii şi toate scrisorile ce sânt pe moşia şi cu condică de dânsăle, care spre mai bună încredinţare şi întemeiere am iscălit însumi.” Calinic apare ca un nou ctitor care a ridicat schitul din starea de ruină în care se afla şi îl închină din nou Mitropoliei. Se pare că ridicarea schitului din ruină s-a realizat în 1809.109 La 1809 în Schitul Rafaila, al Mitropoliei Moldovei, cu hramul Naşterii Precistii întâlnim ca vieţuitori pe: ierodiacon Calinic, nacealnicul schitului, moldovan de origine, monahul Ilarion, moldovan, monahul Gherasim, moldovan şi monahul Nicodim, moldovan.110 La 12 martie 1812 este amintit „săvârşitul din viaţă Calinic” epitrop al averii sale fiind arhimandritul Chiril. 111 Clucerul Pavel Dobre din Huşi dă explicaţii Mitropolitului Moldovei Veniamin Costache la 24 ianuarie 1813 despre situaţia averii

108 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/50; 109 D. A. N. I. C, Fond Documente istorice (fost al Bibliotecii Academiei), M XCIV/112, f. 197; vezi şi Nicolae Stoicescu Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Biblioteca Monumentelor Istorice din România, Bucureşti 1974, p. 734 nota 4; 110 Arhivele Basarabiei, An III, 1931, nr. 1, p. 88; 111 D. A. N. I.. C., Fond Mănăstirea Socola, V/54;

45

răposatului Calinic de la care i-ar fi rămas 9140 de lei. Clucerul Pavel Dobre arată că decesul nacealnicului Calinic s-ar fi produs după Paştele anului 1811. Calinic a fost şi egumen în Mănăstirea Bogdana în timpul Mitropolitului Iacob Stamati112 care a ocupat scaunul mitropolitan între 21 iunie 1782-11⁄12 martie 1803.113

Îi urmează în calitate de nacealnic Avvacum, care la 10 iulie 1813 se plângea domnului în legătură cu nişte fân.114 Insecuritatea este o caracteristică a zonei, astfel, însărcinatul cu alegerea părţilor de moşie a căpitanului Vasile Grumeza, înştiinţa pe Avvacum la 30 iulie 1813 despre „făcător de rele tâlhari” care activau în codrul Rafailei.115

Hotărnicia cu care a fost însărcinat vornicul de poartă Dimitrie Jărdan în 28 martie 1812 a fost amânată din cauza plecării lui Gavriil Alexrandru şi Apostul Petrişor cu actele moşiei la Iaşi unde au stat peste 12 zile.116

Domnitorul Scarlat Callimachi porunceşte intervenţia isprăvniciei ţinutului Vaslui în pricina dintre răzeşii moşiei Oşeşti şi Avvacum, nacealnicul schitului, pentru locul de coasă comun, urmând a fi folosit până la hotărârea judecătorească definitivă.117

În martie 1816 urma judecata între schitul Rafaiala şi unii răzeşi de pe moşia Oşeşti.118

Jalba nacealnicului Avvacum din 13 iunie 1816 pentru împresurarea moşiei schitului de către răzeşii din Oşeşti119 este dată spre cercetarea isprăvniciei ţinutul Vaslui de Scarlat Callimachi la 15 iunie 1816.120 Vechilul schitului serdarul George Iosăpescu este înştiinţat la 24 mai 1819 despre hliza avută în proprietate de schit în

112 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/58. 113 Istoria românilor, vol. VI, Românii între Europa clasică şi Europa luminilor (1711-11821), Editura Enciclopedică, Bucureşti 2002, p. 987 114 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/61; 115 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/62; 116 D. A. N. I.. C., Fond Mănăstirea Socola, V/55; 117 D. A. N. I.. C., Fond Mănăstirea Socola, V/60; 118 Nicolae Iorga, op. cit., p. 202 119 D. A. N. I.. C., Fond Mănăstirea Socola, V/63; 120 D. A. N. I.. C., Fond Mănăstirea Socola, V/63;

46

moşia Todireşti şi i se solicită documentele schitului pentru a fi comparate cu cele ale Todireştilor pentru alegerea locului. 121

Iorest nacealnicul Schitului Rafaila şi vieţuitorii de aici s-au plâns domnitorului de crâşma ridicată de Constantin Cogălniceanul, răzeş din Todireşti, care afecta venitul crâşmei Schitului Rafaila. Postelnicul Ioniţă Păncescu este însărcinat la 27 octombrie 1820 de isprăvnicia ţinutului Vaslui să cerceteze dacă „au mai fost vreodată la locul acela crâşmă sau ba. Şi de au făcuto înadinsu numai spre a pricinui păgubire schitului şi cu câtă dipărtare este de hotărul satului Rafaila”.122 Problema crâşmei nu era rezolvata la 10 decembrie 1829 când isprăvnicia ţinutului Vaslui însărcinează postelnicul Gheorghe Ciurescu să efectueze cercetări considerându-se că amintita crâşmă închide „vâzare crâşmilor Sfintei Mănăstiri”.123 Din cercetarea efectuată la 1 ianuarie 1830 reiese ridicarea crâşmei de Iordache Buzilă, închiderea şi interzicerea vânzării vinului şi celorlalte mărfuri.124 Ion Buhăescu, mazil din Cotic rânduit la 2 ianuarie 1830 pentru cercetarea ridicării crâşmei,125 prezintă rezultatul cercetărilor la 18 ianuarie 1830 constatând pagubele aduse „orânzilor Rafailei” şi interzicând comercializarea.126 La 24 ianuarie 1830 isprăvnicia ţinutului Vaslui solicită din nou lui Ion Buhăescu neîngăduirea activităţii crâşmei lui Iordache Buzilă, amintind începuturile conflictului din anul 1820.127

Din 16 iulie 1826 se păstrează mărturia ispravnicilor ţinutului Vaslui dată nacealnicului Iorest pentru cercetările efectuate în privinţa părţilor de moşie ce are schitul cumpărături sau danii de la răzeşii din Oşeşti.128 Împresurarea unei bucăţi de loc din moşia Todireşti este atestată la 11 aprilie 1839.129

121 D. A. N. I.. C., Fond Mănăstirea Socola, V/66; 122 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/67; 123 D. A. N. I.. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/146; 124 D. A. N. I.. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/147; 125 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/148 126 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/149; 127 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/147; 128 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/71; 129 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/90

47

Schitul primea la 24 mai 1826 de la Dochiţa, soţia răposatului Iordache Dodiţă, drept danie o casă cu livadă şi pomet.130

Nacealnicii Schitului Rafaila s-au dovedit a fi depozitari a numeroase documente de care aveau nevoie şi satele învecinate, aşa cum este cazul răzăşilor din Oşeşti aflaţi în conflict cu paharnicul Ioniţă Sion, judecătoria ţinutului Vaslui, făcând apel la nacealnicul Iorest la 8 februarie 1833 ca să pună la dispoziţie actele necesare bunei desfăşurări a procesului,131 cerere reînnoită la 29 aprilie 1833 în urma dezlegării primite de la Mitropolitul Veniamin Costache.132

Arhimandritul Isaia amintea la 21 mai 1840 mitropolitului Veniamin Costachi că la 1 mai 1837 „am dat înalt pria sfinţiilor voastre milostive stăpâne intâiule epitrop şi fondator acestui aşăzământ jalobă cuprinzătoare cu arătare pentru afierosirea schitului Rafail cătră aceasta sistimă şi care apoi iarăş sau fost tras de la ia”. Schitul Rafail a fost afierosit Seminarului de la Mănăstirea Socola133 înfiinţat de Veniamin Costachi la 1803, instituţie care din 1840 a primit numele „Seminaria Veniamină”.134

Iorest a deţinut calitatea de nacealnic până în 1841. Din 8 aprilie 1841 avem cartea Nacealnicului Aristarh.135

Ieromonahul Aristarh, nacealnicul schitului era informat la 1 mai 1844 de comisia însărcinată de către Departamentul din lăuntru îşi declină competenţa de a cerceta pricinile duhovniceşti ci numai pe cele de natură politică.136 Reiese subordonarea schitului faţă de Mitropolie. Hrisovul domnului Mihail Sturza din 28 ianuarie 1844 ne atestă hărăzirea schitului Rafaila, cu bunurile sale mişcătoare şi nemişcătoare, Seminariei Veniamin din Iaşi încă din 1 mai 1837, document întărit de domn, reîntărit la 8 septembrie 1840. Mihail Sturza 130 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/20; 131 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/77; 132 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/78; 133 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/201; 134 Gheorghe Adamescu, Istoricul Seminarului „Veniamim” din Iaşi, (1803-1903), Bucureşti 1904, anexa 15, p. 20; Vezi şi Pr. Prof. Dragoş Bahrim, Prof. Adrian Timofte, Seminarul “Veniamin Costachi (1803-1948), în Două secole de învăţământ teologic seminarial (1803-2003) – volum aniversar –, Tipărit din iniţiativa IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Iaşi 2003, p. 18; 135 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/9; 136 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/49;

48

emite un hrisov domnesc la 28 ianuarie 1844 prin care întăreşte stăpânirea Seminariei Veniamin asupra schiturilor Rafaila şi Duca din judeţul Vaslui.137

Moşia Schitului Rafaila din ţinutul Vaslui, proprietatea Mănăstirii Socola este scoasă la mezat începând cu 23 aprilie 1845 „inpreună cu moşiile ce s-au publicat că au a să da în posesie câte pe 5 ani.”138 Între 1845-1847 moşia schitului Rafaila a fost arendată de vornicul Vasile Alecsandri.139

137 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, I/60; 138 Buletin. Foaie oficială, 1844, p. 214 (în Biblioteca Academiei Române, cota P. II-III 28); 139 Mihai Vlasie, Ghidul aşăzămintelor monahale ortodoxe din România, p. 195;

49

CAPITOLUL VI SCHITUL RAFAILA ÎN DOUA JUMĂTATE A

SECOLULUI AL XIX-LEA

Epitropia Seminarului de la Mănăstirea Socola primea la 11 martie

1853 jalba a 11 locuitori din satul „Schitul Rafaila” în care arătau că se aflau în sat cu locuinţe „din moşii şi strămoşii noştri şi părinţii noştri” fiind obijduiţi de vechilul posesorului moşiei, un Iordachi, care urmărea strămutarea a 17 locuitori din casele lor „şi a face arătură precum a şi făcut pe locul lui Maftei Nica” căruia, i s-a arat pământul din jurul casei. Vechilul dorea conform jăluitorilor „să-i tragă lângă curte, să le strice gospodăriile, livezile, grădinile”. Se solicită intervenţia Epitropiei Seminarului Socola pe lângă vechilul arătat.140 Epitropia Seminarului se adresa la 1 septembrie 1853 spătarului Evdochie Iacov, posesorul moşiei Rafaila, pentru a cere „câştiul Sf. Gheorghe”.141 Epitropia Seminariei Centrale Veniamin la 17 septembrie 1853 se adresa redacţiei de la Gazeta de Moldova pentru publicarea prin licitaţie a posesiei moşiei între 23 aprilie 1854-23 aprilie 1855, deoarece posesorul moşiei nu a „ecsoflesit câştiul Sf. Gheorghe”.142 Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii Publice informa la 21 iunie 1854 Epitropia Seminariei Centrale că a scris administraţiei judeţului Vaslui şi revizorului în vederea regulării scoaterii vitelor „ce

140 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, Inventar nr. 264, dosar 20/1852, f. 29; 141 Ibidem, f. 30; 142 Ibidem, f. 31;

50

posesorul moşiei Schit Rafaila au slobozit în pădurea de acolo.”143 Posesorul era acuzat în august 1854 de tăierea abuzivă a copacilor din pădurea schitului.144 Revizorul ţinutului Vaslui a fost înlocuit prin serdarul Anastasie Condrea, vechilul Episcopiei Huşilor, aşa cum reiese din adresa Departamentului Averilor Bisericeşti din 25 septembrie 1854 înaintată Epitropiei Seminariei Centrale. Totodată Departamentul a scris Administraţiei ţinutului Vaslui în vederea scoaterii vitelor şi a efectuării cercetării la faţa locului.145 Nacealnicul schitului, protosinghelul Veniamin se adresa la 9 decembrie 1854 unui „Iancu” pentru a-i aduce la cunoştinţă despre „posăsorul Enov, că prin simţire me ierăşi ar vre să intri posăsor acestii moşii, foarte rău pentru cinstita Ipitropii şi micul schit, arătată Preo Sfinţitului Stăpân şi Pre Cinstiei Ipitropii de a înpotrivi acest lucru.”146 Veniamin este atestat ca nacealnic şi în decembrie 1854.147 Serdarul Anastasie Condrea este înlocuit din 25 februarie 1855 de serdariul Georgie Dubău.148 Protosingherul Veniamin se plângea, probabil în 1855, aceluiaşi Iancul despre porunca închiderii parchetului de pădure pe anul 1853. Vechilul agăi Enov încalcă cele mai elementare norme de convieţuire, porunceşte să „intre vacile, porcii şi altele” pe moşia schitului, aplică măsuri coercitive soţiei pădurarului Nicolae Cioată.149

La 1853 întâlnim în schitul Rafaila următorii monahi: nacealnicul Genadie în vârstă de 42 de ani, duhovnicul Gelasie, ieromonahii Gerontie Chesarie, ierodiaconul Gherasim, monahii Paisie Macarie, Veniamin, Meletie, Policarp, schimonahii Aftanasie (80 ani), Timoftei (80 ani), fraţii Vasile şi Apostol.150

La 1858-1859 în schitul Rafaila sunt atestaţi: Protosinghelul Nichifor (nacealnic), protosinghelul Ghenadie, ieromonahul

143 Ibidem, f. 38; 144 Ibidem, f. 39; 145 Ibidem, f. 44; 146 Ibidem, f. 45; 147 Ibidem, f. 47v; 148 Ibidem, f. 52; 149 Ibidem, f. 54; 150 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Fond Episcopia Huşilor, dosar 13⁄1854, f. 35.

51

Vartolomei, monahul Teodosie, monahul Lavrentie. Schitul era slujit şi de dascălii Georgie Teodoriu, Ioan Alexandru, Timofti Dănilă.151

Unii autori susţin cotropirea schitului de greci şi existenţa a peste 100 de vieţuitori. Se pare că în 1932 se mai păstrau din cărţile de ritual vechi. Documentele puse în evidenţă în lucrarea de faţă, nu amintesc elemente greceşti. Moşia schitului în suprafaţa de 300 fălci se întindea până spre Todireşti şi Mălineşti, cuprinzând păduri vechi, grădini, iaz cu peşte. Fostul locotenent de episcop Veniamin afirmă că după secularizare grecii s-au retras, iar monahii români merg la alte mănăstiri.152

Prin ordonanţa domnească din 16 august 1860 Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) desfiinţează mănăstirile Doljeşti, Zagavia şi 30 de schituri, vieţuitorii fiind permutaţi la alte mănăstiri, bisericile transformate în biserici de mir, iar în clădirile din jur se înfiinţează şcoli săteşti şi două aşezăminte de asistenţă socială.153

La 1 august 1860 Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice solicită locotenentului de episcop Calinic Hariopoleos catagrafiile originale care s-au dat pe seama superiorilor schiturilor. Se păstrează şi o listă a schiturilor din Eparhia Huşilor: Lipova (Vaslui), Orgoieşti, (Tutova), Gereasca (Covurlui), Brădiceşti (Fălciu), Cruceanu (Tutova), Pârveşti, Bogdăniţa, Cârţibaşi (Tutova), Mera, Cetatea Mică, Porcăreţ, Mălineşti, Deleni (Morănii Ghilahoi), Golgovta sau Huşianul (Vaslui), Zimbrul, Baluşiaşti (Covurlui), Sgura, Grumezoaia (Fălciu). Observăm lipsa schitului Rafaila.154

Iconomul C. Focşa, protoiereul Judeţului Vaslui, se adresează la 9 mai 1860 episcopiei Huşilor amintind rânduirea cliricului Ştefan Mihăilescu la şcoala sătească de la schitul Rafaila ca profesor. Ştefan Mihăilescu urmase cursurile Seminariei centrale şi a fost numit de

151 Costin Clit, Un tablou eclesiastic inedit privind Judeţele Tutova, Covurlui şi Vaslui din Eparhia Huşilor, de la 1858-1859, în Cronica Episcopiei Huşilor, IX, 2003, p. 826. 152 †Veniamin, Schitul Rafaila, în Buletinul Episcopiei Huşilor, VIII, nr. 7-8, iulie 1932. p.61. 153 Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Vol. 3 (secolele XIX şi XX), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, p. 110-111. 154 Costin Clit, Un document inedit privind schiturile din Eparhia Huşilor la 1860, în Prutul. Revistă de cultură, An. III, nr. 11 (30), noiembrie 2003, p. 20.

52

guvern.155 Se consideră că şcoala a fost înfiinţată în ograda mănăstirii la 1859.156 Probabil pr. Ştefan Mihăilescu a fost urmat la şcoală de către învăţătorul Ilie Popescu. Protosingherul Damian Lascăr, Stareţul Mănăstirii Dobrovăţ raporta la 1 noiembrie 1915 Episcopului Nicodim al Huşilor : „îngrijitorul Schitului Rafaila cu raportul său, No. 5, a. c., ne înaintează suma de lei 120, una sută douăzeci, încasaţ de mai înainte, după o sentinţă judecătorească de la dl Ilie Popescu, fost învăţător, în chestiunea distrugerii unor atenanse, când şcoala satului era în casele din curtea bisericii”.157

În preajma secularizării averilor mănăstireşti, schitul Rafaila deţinea aproximativ 6 ha de pământ arabil cu pomi fructiferi „care în vechime alcătuia livada schitului”. După secularizare pământul luat de stat a fost cultivat de călugări până la 1879 iar în 1915 era arendat de Casa Şcoalelor. 158

Tribunalul districtului Vaslui, prin G. Buzdugan informa la 27 iunie 1860 Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii publice, despre lucrările ce urmau a fi înfăptuite de candidatul tribunalului şi geometrul Costachi Popovici, serdar „urmând a se pune la loc pietrele ce a lipsi la graniţa despărţitoare moşiei Dumeşti proprietatea Epitropiei Casei Sf. Spiridon despre cele megieşite între care şi moşia Rafaila a Mitropoliei şi care se administrează de Minister”. Se cere rânduirea unui formalnic vechil de către Minister.159 Ministerul răspunde la 21 iulie 1860: „nu poate trimite delegat din partei la această lucrare fiindcă, după încheierea Consiliului miniştrilor, procese M-rilor chinovii precum şi ale M-rei Socola sunt în suspensie”.160 O nouă înştiinţare este trimisă de candidatul tribunalului Vaslui în martie 1861.161 În referatul elaborat de I. Buznea la 11 aprilie 1861, se menţionează înştiinţarea tribunalului şi atârnarea Schitului Rafaila de „Seminaria Socolei”. Acţiunea este amânată din cauza bolii 155 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 39⁄1860, f. 129. 156 George Ioan Lahovari, general C. I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicţionar geografic, vol. V, Bucureşti, Stab. Grafic J. V. Socecu, 1902, pag. 158 157 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f 220; 158 Ibidem, f. 221; 159 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, Inventar nr. 264, dosar 25/1860-1863, f. 3; 160 Ibidem, f. 5; 161 Ibidem, f. 7;

53

avocatului N. Bosie din Huşi.162 O nouă înştiinţare a candidatului N. Râşcanu o avem din 28 iulie 1861.163 În urma ordinului cu numărul 7980 avocatul N. Bosie se deplasează la 6 septembrie 1861 la Schitul Rafaila însă nu a participat candidatul tribunalului Vaslui şi reprezentatul Episcopiei Huşilor.164

Direcţia Generală a Arhivelor Statului, prin directorul general Grigorie Bengescu, informa ministerul la 25 aprilie 1863 despre înaintarea documentelor „Schitului Rafaila, metohul M. Socola” (91 documente originale şi copii, la care se adaugă două documente ale Schitului Mera şi două inventare),165 trimise de minister avocatului N. Bosie din Huşi. Geometrul A Leca a fixat zilele de 14-15 mai 1863 ca „ziua lucrării, reînoirii şi îndesire semnelor de hotară ale moşiei Dumeşti, proprietatea bisericii Sf. Spiridon din Iaşi, vecină cu moşia Rafaila, a M-rii Socola şi schitul Mira”166, operaţiune la care a asistat şi avocatul N. Bosie din Huşi.167

Conform unor informaţii la 1864 schitul a fost împroprietărit cu 20 fălci, 16 prăjini şi 32 de stânjeni, vie, livadă, iaz. Planul alcătuit în 1864 lăsa schitul ca proprietar. O dată cu trecerea timpului schitul a fost deposedat. Iazul mănăstirii se afla la „câteva zeci de metri de poarta mănăstirii”, ajunge în proprietatea lui Ornescu, iar în 1936 era secat. În 1879 şcoala din Rafaila a fost împroprietărită cu 6,5 fălci (9 ha şi 30 de ari). Moştenitorii familiei Ornescu susţineau în 1936 cumpărarea a 8-900 de ha pământ şi a livezii de lângă mănăstire.168 Licitaţia vânzării moşiei schitului are loc la 10 septembrie 1885. Vânzarea moşiei Rafaila este publicată la 17/29 decembrie 1885 (vezi Monitorul Oficial, nr. 157)169. Actul ipotecar înscris la tribunalul din Bucureşti din 2/14 iulie 1894 viza moşia schitului Rafaila cu trupurile, dealul Dumbrăveni, Valea Izvorului şi alte trupuri cu pădure, livadă, acarete din comuna Buda-Rafaila ajunse în proprietatea fraţilor Ion N. 162 Ibidem, f. 10; 163 Ibidem, f. 12; 164 Ibidem, f. 14; 165 Ibidem, f. 24; 166 Ibidem, f. 26; 167 Ibidem, f. 28; 168 Arhiva Bisericii Parohiale din Rafaila, dosar 1/1918-1938, f. 52-53; 169 Ibidem, f. 105;

54

Ornescu şi C-tin N. Ornescu, care s-au împrumutat de la Societatea Creditului Funciar Român din Bucureşti cu 125000 lei. Se solicită vânzarea imobilului.170

În 1864 întâlnim ca vieţuitori: protosinghel Nechifor Bujoreanu, ieromonah Ghelasie (preot), ieromonah Gherontie preot, ierodiacon Diomid (cântăreţ), diacon Gheorghe (cântăreţ), monahul Marchian (paraclisiarh) şi Vasile Prisecaru (servitor).171 Documentele consem-nează pentru lunile octombrie şi noiembrie 1864 pe protosinghelul Nichifor Bujoreanu superiorul schitului, ieromonahii Ghelase şi Gheronte.172

Oferim şi câteva date despre vieţuitorii din 1864: protosinghelul Nichifor Bujoreanu în vârsta de 62 ani, călugărit în 1836, hirotonit la 6 februarie 1856; ieromonahii Ghelasie, 70 de ani, hirotonit în 1820, Gherontie, 38 de ani călugărit în 1848 şi Ghenade, 70 de ani, călugărit în 1830, hirotonit în 1832; monahii Marchian, 72 de ani călugărit în 1860, Paisie, 56 de ani, călugărit în 1832, Gedeon, 46 de ani călugărit în 1854, Dionisie, 30 de ani; schimnicul Policarp, 64 de ani călugărit în 1821;cântăreţii Ioan Fântână, 54 de ani şi Vasile Fântână (amândoi fără ucazuri).173

Evdochim Ianov adresându-se ierarhului de la Huşi la 23 august 1864 „a vă vide slujând la biserica schitului Rafaila, unde la 8 septembrie este hramul, presupus şi întru tot plecat vă rog Prea Sfinţite Stăpâne să luaţi osteneală a veni; iar la cazul de neputinţă să binevoiţi a slobozi egdosie de învoire ca să vă înlocuiască atunci Prea Sfinţitul Irinopoleos Suhopan”.174 Locotenentul de episcop Melchisedec Ştefănescu aflat în eparhie pentru revizie îşi dă acordul pentru arhiereul Vladimir Suhopan Iriniopoleos de a „liturghisi la biserica schitului Rafaila”.175

170 Ibidem, f. 104; 171 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 565⁄1864, f. 6v, 9v, 17v, 18v, 19v, 21v, 22v, 24v. 172 Ibidem, f. 90v, 63v. 173 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 104⁄1864, f. 138. 174 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 85⁄1864, f. 8. 175 Ibidem, f. 9.

55

Din cauza greutăţilor de administrare a schitului şi a vârstei înaintate superiorul Nechifor Bujoreranu îşi dă demisia la 27 martie 1865, demisie făcută cunoscută Ministerului Cultelor de mitropolitul Calinic Miclescu la 12 aprilie 1865.176 Îngrijitor al schitului devine Theodosie Ivanovici atestat la 26 aprilie 1865177, numit se pare în mai 1865. Era originar din Basarabia, anexată de ruşi la 1812, absolvent a patru clase din Seminarul Teologic din Chişinău.178 Deţine calitatea de îngrijitor între 4 mai 1865-30 aprilie 1871 urmat fiind de Ghenadie Parascanu, din 25 mai 1871.

Schitul deţinea un hambar lângă poartă. Documentele îl atestă ca primar în Rafaila pe Olariu ajutat de consilierii Iftimi Moroşan, Grigori Arimoi, Toma Ghervan şi Ion Ciorneiu.179

Protoiereul C. Focşa înaintează la 19 noiembrie 1866 episcopiei o copie a raportului îngrijitorului schitului Rafaila prin care cere învoirea de a domicilia unii monahi în schit180, fiind amintiţi monahii Gherontie şi Ioachim fratele Vasile, domiciliaţi la schitul Mălineşti dar care aveau dorinţa de a se linişti la Rafaila. Raportul era semnat de arhim. Teodosie Ivanovici, îngrijitorul schitului.181 Răspunsul episcopiei din 29 noiembrie 1866 era categoric: „de vreme ce schitul Rafaila este între cele desfiinţate, apoi nu se acordă cererea îngrijitorului pentru primirea acolo a monahilor arătaţi.” În acelaşi timp nu i se interzice adresarea către Ministerul Cultelor.182 Protoiereul C. Focşa răspunde la 16 decembrie 1866: „schitul Rafaila despre care s-au vorbit în referatul No. 407 nu este între cele desfiinţate şi totodată Ministerul a regulat în bugetul aceluiaşi schit întreţinerea a no. de zăce persoane”183. Episcopia făcea cunoscută încuviinţarea pentru statornicirea monahilor la Rafaila pe 24 decembrie 1866.184

176 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 946⁄1865, f. 1-2. 177 Ibidem, f. 9. 178 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 24⁄1868, 179 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 946⁄1865, f. 13v. 180 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 62⁄1866-1871, f. 3. 181 Ibidem, f. 3v. 182 Ibidem, f. 4. 183 Ibidem, f. 5. 184 Ibidem, f. 6.

56

În 1866 sunt atestaţi arh. Teodosie Ivanovici, ieromonahii Ghelasie şi Ghenadie.185

Moartea schimonahului Policarp se petrece la 1 august 1866 având vârsta de 67 de ani.186 La 1 ianuarie 1867 este înregistrată permutarea monahului Gherontie şi a fratelui Vasile de la Mălineşti la Rafaila care se vor reîntoarce la Mălineşti (se pare că au stat până la 1 ianuarie 1867).187

La 12 aprilie 1867 în schitul Rafaila întâlnim ca vieţuitori: ieromonahul Ghenadie, intrat în mănăstire la 1828, monah din 1830, monahul Marchian intrat în mănăstire la 1860, monah din 1860, monahul Ghidion intrat în mănăstire la 1848, monah din 1850, monahul Paisie, citeţ, cântăreţ, intrat în mănăstire la 1864, monah din 1830, monahul Ioachim intrat la mănăstire din 1866, monah din 1849, fratele Ioan Ganea, cântăreţ, intrat la 1867, monahul Ghirvasie, cântăreţ bisericesc intrat în mănăstire la 1867, monah din 1855, monahul Nicandru intrat la mănăstire la 1867, monah din 1858. Probabil că se referă la venirea în schitul Rafaila.188 Ioan Ganea solicita în aprilie 1868 permutarea la schitul Cetatea Mică.189 Locul decedatului schimonah Ioachim este luat la 1 aprilie 1870 de monahul Doroftei din schitul Mălineşti.190

Schitul nu poseda la 19 aprilie 1867 nici un soi de vite.191 Din raportul superiorului schitului din 29 ianuarie 1869 reiese

arendarea grădinii şi livezii schitului până la 23 aprilie 1870. Solicită să nu se mai accepte arendarea. Via schitului se afla în mijlocul proprietăţilor funciare obţinute de săteni prin legea rurală din 14 august 1864. Din via sădită de monahi a mai rămas un suhat, fiind cerută pe seama monahilor.192 În noaptea de 8 spre 9 iunie 1870 biserica schitului a fost jefuită de răufăcători.193 Prin ordinul episcopului din 17

185 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 384⁄1866, f. 6v. 186 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 946⁄1865, f. 65. 187 Ibidem, f. 107. 188 Ibidem, f. 110. 189 Ibidem, f. 129. 190 Ibidem, f. 151. 191 Ibidem, f. 116. 192 Ibidem, f. 140. 193 Ibidem, f. 155.

57

iunie 1870 preotul G. Haraga, subprotoereul de Rahova inspectează schitul Rafaila a cărui îngrijitor era Theodosie Ivanovici, unde se afla ca profesor preotul Ştefan Mihăilescu. În timpul jafului au fost furate patru „paxuri cu paftale de argint”, trei perechi naracliţe de stofă, un epitrahil de stofă, două cevrele cusute cu fir, o prostire de borangic de pe Sf. Masă şi „unul manunci de argintu de pe Sf. Masă”. În timpul fostului îngrijitor Nichifor se furase cheia bisericii înlocuită cu alta.194 Revizia schitului a fost realizată de protoiereul judeţului Vaslui la 14 mai 1870, rezultatul cercetărilor fiind transmise episcopiei la 28 iunie 1870. Constată aducerea monahilor Venedict Dobzeu, Teofan Zota şi Iezechiel Mlădiţa, neraportarea cazului prădării bisericii la protoierie, sunt atestaţi şi ieromonahii Ghenadie Parascan şi Paisie.195

Mitropolitul Moldovei înstiinţa la 15 decembrie 1870 episcopia Huşilor despre cererea de permutare a monahului Venedict Dobzeu din schitul Ţibucani, a monahilor Theofan Zota şi Iezechiel Mlădiţă din schitul Crasna la schitul Rafaila. Mitropolitul îşi dăduse binecuvân-tarea de ieşire din eparhie pentru Venedict Dobzeu dar nu şi-o puteau da pentru ceilalţi doi din eparhia Huşilor.196 Episcopia Huşilor înştiinţa la 8 ianuarie 1871 protoiereul Judeţului Vaslui de învoirea pentru cei doi monahi de la Crăsniţa.197 Din referatul cu numărul 32 din 9 ianuarie 1871 a superiorului schitului Rafaila reiese că la 15 august 1870 a trimis copie de pe biletele ce posedă monahii Teofan şi Iezechiel legalizate de primirea la Rafaila pentru validitate, solicitând blagoslovenia şi autorizarea monahilor pentru a rămâne liniştiţi în mănăstirea Rafaila. Superiorul Teodosie Ivanovici îşi semnează raportul cu litere chirilice.198 Din copia biletului din 9 mai 1869 reiese înfăţişarea monahului Iezechiel care stă o perioadă la schit şi solicită „să se ducă unde îşi va găsi loc de sălăşluire”. Biletul era semnat de ieromonahul Dositei, biletul monahului Teofan din 14 decembrie 1869 semnat de ieromonahul Dositei ne arată sălăşluirea la Rafaila a unei

194 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 26⁄1870, f. 2. 195 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 11⁄1870; vezi şi Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 26⁄1870, f. 1. 196 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 62⁄1866-1871, f. 11. 197 Ibidem, f. 11v. 198 Ibidem, f. 12.

58

perioade de timp, însă sărăcia schitului îl îndeamnă să ceară învoire şi blagoslovenie pentru a pleca acolo unde îşi va găsi un loc.199

În 1870 documentele atestă pe arhim. Theodosie Ivanovici şi ieromonahul Ghenadie.200

Prefectura judeţului Vaslui informa la 8⁄20 martie 1871 despre plecarea superiorului mănăstirii la Iaşi încă din 24 februarie 1871, lăsând mănăstirea şi puţinul ei avut în seama primăriei iar pe călugări lipsiţi de hrană.201 Primăria comunei Buda Rafaila arăta în adresa din 24 februarie 1871 plecarea îngrijitorului schitului Rafaila la Iaşi pentru un control medical şi predarea cheii biserici şi a lucrurilor necesare slujbei bisericeşti primarului.202

Demisia superiorului Teodosie Ivanovici era anunţată în mai 1871203, fiind recomandat la 10 mai 1871 ca îngrijitor al schitului Rafaila ieromonahul Ghenadie Parascan204, iar de protoiereul C. Focşa la 11 mai 1871.205

Se pare că arhim. Teodosie Ivanovici s-a permutat cu bagaje în satul Esereni, Judeţul Iaşi, în casa nepotului său, preotul Eftime. „Casele egumeneşti precum şi celelalte acarete ale schitului sunt în adivăr cu desăvârşire ruinate”, arhim. Teodosie nefăcând nici un fel de reparaţie. Noul îngrijitor Ghenadie Parascan îşi avea metania în schitul Rafaila206. Teodosie Ivanovici în demisia din 30 aprilie 1871 se plânge de condiţiile de la schit, acaretele ruinate înainte de 1865, excepţie făcând localul şcolii, starea deplorabilă a clădirilor şi imposibilitatea de a mai locui în ele. Ghenadie Parascan va fi numit de Ministerul Cultelor la 25 mai 1871.207

199 Ibidem, f. 12v. 200 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 253⁄1870, f. 6v. 201 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 946⁄1865, f. 179. 202 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 26⁄1870, f. 15. 203D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 946⁄1865, f. 183. 204 Ibidem, f. 184. 205 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 26⁄1870, f. 26. 206 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 11⁄1870; vezi şi Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 17⁄1870. 207 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 17⁄1870; vezi şi D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 573⁄1871, f. 20.

59

La 19 februarie 1871 monahii Ghenadie ieromonah, Paisie ieromonah, Teofan, Iezechiel, Ghedeon şi Venedict semnau o jalbă împotriva îngrijitorului Teodosie Ivanovici care nu şi-ar fi îndeplinit îndatoririle.208 În acelaşi an documentele atestă pe: Paisie monah, Marchian monah, Vinidict monah, Teofan monah, Iezechiel monah şi Isaia monah209 şi îngrijitorul schitului Ghenadie Parascan (opt vieţuitori).210 În 1872 vieţuiau: monahul Ghenadie Parascan călugărit în 1830 la Rafaila de arhim. Ierotei, monahul Isaia Pleşcan călugărit la 1856 de protosinghelul Viniamin la Rafaila, monahul Paisie Roşu călugărit la 1830 de schivnicul Irote la Rafaila, monahul Marchain Bencescu călugărit la 1858 de protosinghelul Nechifor la Rafaila, monahul Ghedeon Funaru călugărit la 1856 de protosinghelul Viniamin la Rafaila, Venedict Dobzeu călugărit la 1858 de duhovnicul Domitian la Horaiţa, monahul Teofan Zota călugărit la 1859 de protosinghelul Vitale la schitul Crăsniţa.211 Monahul Venedict Dobzău, petrecător la schit este recomndat la 22 martie 1873 pentru a fi hirotonit preot, de căţre ieromonahul Ghenadie Parascan, îngrijitor şi preot, înaintat în vârstă.212 Venedict era stabilit în calitatea de cântăreţ de trei ani. În schit nu mai exista nici un ieromonah în afară de îngrijitor.213 Venedict Dobzeu va fi hirotonit ca diacon la 15 aprilie 1873 iar ca preot la 22 aprilie 1873214, rânduit din nou la 25 aprilie 1873.215

În urma solicitării Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice către Episcopia Huşilor privitoare la componenţa consiilor economice a mănăstirilor Rafaila şi Adam, din 19 aprilie 1874, C. Focşa, protoereul judeţului Vaslui informa la 30 aprilie 1874 Episcopia despre consiliul economic de la Rafaila: ieromonah Ghenade Parascan,

208 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 26⁄1870, f. 13. 209 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 573⁄1871, f. 24v, 25v, 26v, 27v. 210 Ibidem, f. 9. 211 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 5⁄1871-1875, f. 14. 212 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 44⁄1873, f. 341. 213 Ibidem, f. 342. 214 Ibidem, f. 343v. 215 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 37⁄1873, f. 26; vezi şi Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 44/1873;

60

îngrijitor şi casier, ieromonah Venedict Dobzău, econom şi eclesiar, monah Marchian Grigoriu.216

La 25 aprilie 1874 se acceptă stabilirea ieromonahului Theofan Zota la Rafaila, fost petrecător la Schitul Crăsniţa, trecut la mănăstirea Neamţ la 11 august 1873.217 În februarie 1874 soseşte la Rafaila monahul Paisie Roşu care avea angajată pe Catrina Petroi.218

Superiorul schitului adresându-se Episcopiei Huşilor la 10 octombrie 1874 amintea sosirea episcopului la Rafaila când a dat averea schitului de la defunctul Ioniţă banu cătră cel care alcătuieşte raportul. Sunt amintiţi ieromonahul Venedict Dobzău şi monahul Ioachim, acuzat că a vândut un cal.219 Ghenadie Parascan îngrijitorul schitului în raportul din 17 octombrie 1876 arată inexistenţa unui loc vacant de eclesiarh şi existenţa unui loc vacant pentru un monah cântăreţ bisericesc datorită îndepărtării ieromonahului Venedict Dobzeu, recomandând pe Iezechil mlădiţă „fost cântăreţ la schitul privat din comuna Dumbrăveni, judeţul Neamţ”220. Potrivit raportului protoiereul de Vaslui din 19 octombrie 1876 ieromonahul Ghenadie Parascan, îngrijitorul schitului, obosit de bătrâneţe, slăbit de boală, nu mai poate îngriji biserica şi purtările monahilor. Propune ca îngrijitor pe ieromonahul Gherasim Popescu, petrecător la Schitul Crăsniţa de pe moşia Ciorteşti. Decretarea ca îngrijitor a ieromonahului Gherasim Popescu s-a hotărât la 22 octombrie 1877.221 Conform pauceniei din 18 aprilie 1868 Gherasim Popescu a fost hirotonisit preot pentru biserica Sfântul Ştefan din Schitul Crăsniţa. La 10 octombrie 1868 se cereau referiri despre ieromonahul Gherasim Popescu pentru a ocupa postul de superior la Schitul Crăsniţa, proprietatea lui Ştefan Roseti.222 În acelaşi raport se arată tânguirile monahilor de monahul Paisie

216 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 43/1873, f 7, 9-10; Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 44/1873; 217 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 48/1874, f 87; 218 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 28/1874, f 1-2; 219 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 46/1867, f 316; 220 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 50/1876, f 98-99; 221 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 59/1876, f 16; 222 Costin Clit, Contribuţii la istoricul Schitului Crăsniţa, în Prutul. Revistă de cultură, an III, nr. 4 (23), aprilie 2003, p 6;

61

Roşu.223 Ghenadie Parascan funcţiona de la 1 ianuarie 1878 în calitate de cântăreţ bisericesc în locul monahului Venedict Marinescu permutat,224 numit la 6 februarie 1878.225

La 8 februarie 1878 în raportul protoiereului C. Focşa este prezentat bătrânul Teodor Mitrea, petrecător la schit de 6 luni (1877-1878) pentru care, se solicită binecuvântarea de intrare în monahism.226 În cererea sa din 2 martie 1878 Teodor Mitrea arată că este originar din comuna Dumbrăveni,227 iar potrivit raportului îngrijitorului acesta ar fi fost foarte bolnav în pericol de moarte.228

Schitul Rafaila din comuna Buda-Rafaila avea la 1878 ca vieţuitori pe: ieromonah Gherasim Popescu, pr. Theofan Zota, pr. Ghenadie Parascan, cântăreţi (monahii Paisie Roşu, Iezechiel Mlădiţă, Ilarion Gania) şi paraclesiarhi (Bededict Stoleriu şi Dorofti Sârbu).229

Gherasim Popescu, superiorul schitului Rafaila înregistra în catagrafia alcătuită în 1879: biserica de zid, din cărămidă, acoperită cu şindrilă, cu clopotniţă deasupra, acoperământul vechi şi stricat, trei clopote, unul mai mare, două mai mici din care unul stricat, casa Egumenului din jos de biserică cu patru odăi separate cu o sală pe mijloc, cu pereţi de zid, acoperită cu şindrilă, în stare de ruină, o casă cu patru odăi, cu sală prin mijloc, situată în sus de biserică, în stare de ruină, o casă în faţa bisericii pe temelie de piatră, cu patru odăi acoperită cu şindrilă, în stare de ruină, acoperământul putred şi spart, o casă cu o odaie, pereţii din gard de nuiele, acoperite cu şindrilă, în stare totală de ruină neputând servi la nimic, o casă de bucătărie cu pereţi de zid de piatră, cu acoperământul din coajă de lemn de tei în stare proastă, o pivniţă de piatră deasupra căreia se află două odăi, cu acoperământul de draniţă veche şi putredă, un grajd cu hambar din scândură cu acoperământ de şindrilă, vechi şi în stare rea, două chilii separate, alcătuite cu câte o odaie, cu pereţi din vălătuci, acoperite cu 223 Ibidem, f 22-23; 224 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 1/1878, f 7; vezi şi Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 3/1878; 225 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 12/1878, f 3v-4; 226 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 15/1878, f 28; 227 Ibidem, f 29; 228 Ibidem, f 30; 229 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 8/1878;

62

rogoz, în stare rea, situate în livada mănăstirii, zaplazul şi gardul lipsind cu desăvârşire. In interiorul bisericii întâlnim׃catapeteasma din lemn săpat şi suflat pe alocuri cu aur, completă, cu toate icoanele, iconostasul de lemn, Sfânta Masă, 30 strane din lemn, din care una arhierească, potirul din argint, suflat cu aur, un „pater”de bacfon cu discosus său, o cadelniţă de argint cu 12 clopoţei, două cadelniţe de alamă, o linguriţă de argint mică, o candelă de argint mică şi veche, 5 candele de alamă, galbene şi vechi, o pereche paftale de argint vechi, două căţui de alamă vechi, un policandru de alamă cu 12 fofeze, 5 sfeşnice de alamă vechi din care unul stricat, două cruci pe Sfânta Masă din care una din bacfon şi una mică îmbrăcată cu argint, chivotul de bacfon, 12 feloane din care două din stofă de fir, şase de stofă din adamască, lână cu mătase, unul de plisă, albastru, trei de cit, 12 epitrahire, 4 stihare preoţeşti, două stihare diaconeşti, două stihare pentru anagroşti, 16 perechi naracliţe, patru poiasuri, 9 „aurari” diaconeşti de diferite materii, 5 poale de icoane (cevrele cusute cu fir), o cevrea nouă, Sfântul Aer pe muşama, vechi şi puţin stricat, Sfântul Aer pe muşama, mai mare, vechi, două poale de îmbrăcăminte pe Sfânta Masă din adamască şi cit, două poale, una la proscomidie şi una la iconostas230, trei perdele pentru uşile împărăteşti, 4 poale pentru analog şi masa de colivă, două rânduri procoveţe, un rând procoveţe de stofă albă de fir, o cadelniţă de bacfon cu trei clopoţei, două Sf. Antimise, un prapur pe muşama vechi, trei felinare, patru sfeşnice mari de lemn, în faţa catapetesmei, două sfeşnice mici din lemn, două scaune jilţ de lemn în Sfântul Altar, o cruce mare din lemn cu Răstignirea, o cruce mică pentru prarur, două lăzi de lemn, vechi, o masă rotundă, 4 levicere, două portrete pe muşama ale ctitorilor şi fondatorilor Mănăstirii, două analoage pentru psalţi, trei analoage portative, un amvon, doi serafimi din lemn vechi, o toacă din fier, un dulap din lemn de tei alb, o cevrea veche, o prostire din pânză pentru acoperit Sfânta Masă, 4 prosoape, două şervete, o prostire, 30 icoane din lemn mici şi mari cu praznicele de peste an dintre care icoana Maica Domnului, cernită, şi trei icoane mari în altar, un macat de cit, un dulap de lemn vechi şi o râşniţă din piatră veche. Dintre cărţi sunt 230 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 85⁄1879, f. 16-16v

63

înregistrate: Catavasier, 12 Minei, două Trioade, Penticostar, Minei pe 6 luni, Octoih mare, Tipic mare, Evanghelie rusească, Evanghelie românească, Apostol, două Psaltiri, două Psaltichii, două Ceasloave, Chiriacodromion, Moliftelnic, Cântările lui Moise, Octoih mic, Panahidă mică, manuscris, Biografia domnitorului Carol I, Almanah.231

Schitul era recunoscut şi întreţinut de guvern la 1880. Pentru faptele sale ieromonahul Teofan Zota va fi cercetat de Spiritualul Consistoriului în urma deciziei episcopului din 23 iunie 1880232, în cadrul căruia îşi va recunoaşte greşelile cerând iertare arhierească şi aprobarea permutării la Mănăstirea Neamţ. Primar al comunei Rafaila era Gheorghe Marinciu, care în procesul verbal din 27 mai 1880 arată faptele săvârşite de Neculai Ornescu, Ştefan Puică şi călugărul Venedict Mironescu în noapte de 25-26 mai 1880 când au forţat uşa de la beciul mănăstirii.233 Episodul este descris şi de ieromonahul Gherasim Popescu îngrijitorul schitului în raportul din 27 mai 1880. Nicolae Ornescu deţinea calitate de arendaşi al moşiei.234 Ierodiaconul Zenovie Popescu, fost servitor la biserica Sfântul Ioan din Vaslui cere binecuvântarea de a se aşeza la Schitul Rafaila unde este vacant locul de ceteţ şi cântăreţ.235

Prin raportul din 12 martie 1880 protoiereul C. Focşa arată întreţinerea schitului de către stat cu 1641 lei noi anual, care cuprinde cheltuiala hramului, micile reparaţii şi întreţinerea a 7 petrecători: ieromonah Gherasim Popescu, îngrijitor, ieromonah Th. Zota, ieromonah Ghenadie Parascan, monahii Paisie Roşu, Ilarion Ganea, Marcian Semionu (mort), Iezechel Mlădiţă (retras), două locuri erau astfel vacante.236 La 4 iunie 1880 protoiereul C. Focşa aduce la cunoştinţa Episcopiei recomandarea îngrijitorului schitului pentru monahul Vitalie Ghervase, fost petrecător la schitul Crasna timp de

231 Ibidem, f. 53-53v 232 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 69/1880, f. 1-4; 233 Ibidem, f. 8-11v; 234 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 32/1880, f. 2-12; 235 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 85/1879 (nr. vechi) f. 17; 236 Ibidem, f. 22;

64

patru ani, în locul monahului Venedict Mironescu.237 Vitalie Ghervase tuns în monahism la 1869, cu metania la Muntele Athos, intrat la 1875 în schitul Crasna238, a dorit în 1879 să meargă la Sfântul Munte prin Rusia luând bilet de la nacealnicul schitului Crăsniţa şi paşaport din Vaslui, merge la Iaşi, actele îi rămân însă la arhiereul Iosif Bobulescu, reîntors la schitul Crăsniţa unde stă până la 1 ianuarie 1880 când merge la Schitul Rafaila.239 La 1879 proprietar al Schitului Crăsniţa era Ştefan Roseti.240 Cu începere din 1 august 1880 este aprobată stabilirea monahului Vitalie Ghervase la Schitul Rafaila.241

Gherasim Popescu deţine calitatea de îngrijitor până în 1885 permutându-se la Mănăstirea Neamţ în 1886. Ierodiaconul Zenovie Popescu refuză calitatea de îngrijitor. În 1885 este numit îngrijitor Ieromonahul Paramon Adam, atestat şi 1889, era ajutat la 1888 de monahii Zenovie Popescu, Isaia Diaconul.242 În noiembrie 1913 ieromonahul Paramon Adam, care se semna cu litere chirilice, se adresa episcopului Huşului: „Deoarece bătrâneţile şi slăbiciunea nu mă mai ajută de a mă putea îngriji pe mine şi deoarece am un nepot şi voiesc a mă retrage la el pentru a avea cine să mă îngrijească, şi pentru aceste motive, Înalt Prea Sfinte Stăpâne de a binevoi de a-mi da binecuvântare de a mă muta din Monastirea Rafaila”.243 Ca superior al schitului a făcut o avere de 60-70000 lei, se pare că nu avea nicio rudenie iar străinii lacomi se foloseau de neputinţa sa fizică alcătuind în numele său numeroase petiţii pentru a intra în posesia averii.244

La 1892 în Eparhia Huşilor funcţionau două mănăstiri: Schitul Rafaila pentru monahi şi Mănăstirea Adam, pentru monahii, care nu se puteau desfiinţa.245

237 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 19/1879, f. 40; 238 Ibidem, f 46; 239 Ibidem, f. 49-50; 240 Ibidem, f. 56; vezi şi Costin Clit, Contribuţii la istoricul Schitului Crăsniţa, în Prutul. Revistă de cultură, an III, nr. 4 (23), aprilie 2003, p. 1 şi 6; 241 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 19/1879, f. 58; 242 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 42/1892; 243 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 101; 244 Ibidem, f. 114-115, 118, 159, 179, 185; 245 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 40/1892;

65

CAPITOLUL VII SCHITUL RAFAILA PÂNĂ LA AL DOILEA

RĂZBOI MONDIAL

La 15 martie 1902 îşi dă demisia ieromonahul Ilarion Popescu,

îngrijitorul schitului Rafaila, fiind recomandat Carp Bucos, numit ca îngrijitor la 15 aprilie 1902. În schit vieţuiau 6 monahi şi ieromonahi.246 Carp Bucos este atestat şi în 1903. În 1904 era atestat ieromonahul Daniil Ţac, ca îngrijitor. Ilarion Popescu era fugit din schit la 8 noiembrie 1902. Daniil Ţac a vieţuit la Mănăstirea Vorona judeţul Botoşani timp de 30 de ani după care s-a stabilit pe la 1900 la Schitul Rafaila. Stă la Muntele Athos 2 ani, iar la 8 iunie cere să fie primit la Rafaila. În 1907 este primit la Rafaila Gheorghe Tofan din comuna Bujori, ţinutul Chişiău.247

La schitul Rafaila a fost tuns în monahism în anul 1911 Arhimandritul Mitrofor. Chesarie Păunescu, director al Seminarului Central din Bucureşti, director al Cancelariei şi Vicar al Episcopiei Huşilor.248 Mircea Păcurariu susţine trecerea în monahism a lui Chesarie Păunescu în 1914 la Mănăstirea Dobrovăţ.249

Chestionarul realizat la 12 ianuarie 1910 ne indică în judeţul Vaslui numai schitul de monahi Rafaila, cu o vatră ce măsoară 40 de prăjini, pe care era zidită biserica, chiliile, în una din chilii se afla 246 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 46/1902; 247 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 50/1904; 248 Protosingher Theofil S. Niculescu, Sfintele Monastiri şi Schituri din România, p. 236; 249 Preot Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 327;

66

instalată Şcoala primară din Rafaila. Episcopia Huşilor solicită din 1907 mutarea şcolii de la Schit în satul Rafaila. La secularizare vatra schitului măsura 6 fălci şi 4 de prăjini din care 6 fălci sunt trecute şcolii şi erau arendate de Casa Şcoalelor.250

La 24 august 1912 Nicodem, episcopul Huşilor intervine la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru reînfiinţarea Mănăstirii Dobrovăţ251, reînfiinţată la 1 aprilie 1913.252

Prin decretul din 14 mai 1913 regele Carol I (1866-1914) decretează reînfiinţarea mănăstirilor de monahi din Sărăcineşti, judeţul Vâlcea şi Dobrovăţ din judeţul Vaslui.253

Deşi mănăstirea Dobrovăţ a fost reînfiinţată „din diferite motive, personalul acestei mănăstiri n-a fost aşezat la Dobrovăţ ci în schitul Rafaila-Vaslui.254

Îngrijitor al Schitului Rafaila era în 1913 M. Galerie Coroi, care la 13 mai 1913 recomanda pe fratele Ioan Mardarie Bostan în locul ieşitului din schit, monahul Gavriil Bălănescu, personalul fiind restrâns.255 La 5 iunie 1913 superiorul G. Coroi arăta convieţuirea obştei monahilor la Schitul Rafaila şi solicită subvenţia şi cheltuielile pentru biserică.256 La 27 octombrie 1915 se solicită verificarea gestiunii schitului îngrijit de Galerie Coroi, care arendase în nume personal pământul schitului. Galerie Coroi suplinea şi parohia Rafaila. Se solicită recomandarea unui suplinitor al parohiei în persoana unui paroh vecin urmând ca Galerie Coroi să rămână numai în ascultarea schitului, sub conducerea stareţului Damian Lascăr.257 Vatra schitului care măsura 6 ha pământ arabil era arendată de ieromonahul Galerie Coroi: „fără ca schitul sau personalul să folosească ceva, deşi Cuv. Sa este ca îngrijitor acelui schit şi actele arată că acest pământ este arendat schitului. „Ieromonahul Galerie a fost îngăduit de Episcopie

250 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 42/1902; 251 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 5-6 (vezi anexa); 252 Ibidem, f. 12; 253 Monitorul oficial, nr. 35, din 17⁄30 mai 1913, p. 1549; Buletinul Episcopiei Huşilor, VII, nr. 2, din 1 februarie 1930, p. 16 254 Buletinul Episcopiei Huşilor, VII, nr. 4, din 1 aprilie 1930, p. 47 255Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 14; 256 Ibidem, f. 21; 257 Ibidem, f. 191;

67

pentru suplinirea parohiei Buda-Rafail neglijând „interesele religioase ale schitului, cum de pildă: serviciul liturgic nu s-a mai săvârşit în biserica schitului de la 8 septembrie pe motiv că lipseşte dascălul.”258 Pământul schitului era arendat de Galerie Coroi din aprilie 1914 până în aprilie 1919.259 La 31 octombrie 1915 nu avea „încheiată nicio situaţiune de cheltuielile făcute cu recoltarea acelui pământ şi de benefiicile realizate. Dânsul a declarat că s-a considerat personal arendaş iar nu schitul şi de aceea n-a ţinut nicio socoteală de cheltuieli şi venituri. Contractele de arendare le-a făcut în numele său din care cauză este impus la patenta de arendaş şi alte dări”.260

Începând cu 1 iunie 1913 superior al Mănăstirii Dobrovăţ este întărit Damian Lascăr.261 Fost preot de mir, licenţiat în teologie, fost protopop la Piteşti, după numire aduce călugări de la schitul Rafaila pentru a popula mănăstirea Dobrovăţ. Instalat ca stareţ în decembrie 1913, intră în conflict cu dirigintele şcolii de agricultură care nu a evacuat casele. Stareţul Damian Lascăr a fost obligat să locuiască în casele sale din Huşi, apoi se aşază la Rafaila unde încetează din viaţă.262 Este autorul lucrării: Viaţa şi activitatea Arhiereului Neofit Scriban, apărută la Bucureşti în 1898.263 Publică un Raport privind lăcaşurile de cult, clerul şi viaţa bisericească în judeţul Argeş.264

În referatul redactat de directorul Cancelariei Episcopale, Tomegea, Episcopul Nicodem era informat: „Conformându-mă rezoluţiei Prea Sfinţiei Voastre de pe adresa Administraţiei Financiare de Fălciu, înregistrată la N 729 a. c., cu cel mai profund respect Vă aduc la cunoştinţă că Cuviosul ieromonah D. Lascăr este numit superiorul monastirii Dobrovăţ cu Decretul Regal No 4331, din 1

258 Ibidem, f. 192; 259 Ibidem, f. 193; 260 Ibidem, f. 201; 261 Ibidem, f. 24; 262 Redeschiderea Mănăstirii Dobrovăţ (Vaslui) în Buletinul Episcopiei Huşilor, an VIII, nr. 6, iunie 1932 263 Diacon Iosif E. Naghiu, Sf. Mănăstire Rafaila, în Cronica Huşilor, an VI, nr. 9, septembrie 1939, p. 458 264 Biserica Ortodoxă Română, an XXXVI(1902), nr. 4, iulie, p. 473-477; vezi şi Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda, Bibliografia revistei„ Biserica Ortodoxă Română” (1874-1994) vol III, Editura „Cuget Românesc”, 2002, p. 123, nr. 1094

68

iunie 1913, fiind retribuit cu salar de 100 lei lunar, la care i se face reţinerea de 10%”.265

Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii publice amintea Episcopului Nicodem la 5 august 1915 reînfiinţarea Mănăstirii Dobrovăţ şi includerea în buget a unui „superior şi 10 monahi, în afară de cheltuielile bisericii. Deoarece însă cu prilejul ducerii noastre în localitate, nu am găsit nici un monah acolo, cu toate că de la data înfiinţării am plătit regulat întreţinerea lor, - avem onoare a vă ruga să binevoiţi a dispune să ni se comunice unde se află monahii acestei mănăstirii şi care este situaţiunea lor”.266 Răspunsul Episcopului datează din 8 august 1915. Încă de la înfiinţare Episcopia solicitase înfiinţarea unei Şcoli de cântăreţi bisericeşti la Mănăstirea Dobrovăţ, urmând ca elevii să facă şi practică agricolă, să înveţe meşteşugul. Se dorea un număr mare de ieromonahi în vederea suplinirii parohiilor. „Reînfiinţarea Mănăstirii Dobrovăţ însă este numai un schimb ce se făcea, şi anume s-a desfiinţat schitul Rafaila din jud. Vaslui care nu răspundea la scopurile urmărite de mine şi cu sumele prevăzute în buget pentru întreţinerea acelui schit şi cu un mic spor s-a reînfiinţat Mănăstirea Dobrovăţ. Cum însă în Mănăstirea Dobrovăţ se afla de mai înainte instalată o şcoală elementară de agricultură, care ocupa casele mănăstirii şi deţinea pământul, nu s-au pus la îndemâna superiorului nici până astăzi, nici casele nici pământul”. În aceste condiţii până la 8 august 1915 nu s-a putut întemeia Şcoala de cântăreţ bisericeşti. Monahii care figurau în statele de plată ale Mănăstirii Dobrovăţ vieţuiau la schitul Rafaila, Episcopie, suplineau parohiile vacante sau urmau cursurile seminariilor din Galaţi şi Bucureşti.267 Schitul Rafaila era şters din buget.268

La 11 iunie 1913 în Schitul Rafaila vieţuiau monahul Galerie Coroi, ieromonahul Paramon Adam şi servitorul Ion M. Bostan.269

Statul de plată pentru întreţinerea personalului Mănăstiri Dobrovăţ înregistrează în luna aprilie 1913 vieţuitorii: ieromonah Damian 265 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, , f. 128; 266 Ibidem, f. 180; 267 Ibidem, f. 180v-181; 268 Ibidem, f. 69; 269 Ibidem, f. 28;

69

Lascăr, superior, monahul Galerie Coroi, ieromonahul Adam Paramon, servitorii Ioan M. Bostan şi Pintilie V. Cerchez.270 Prin jurnalul episcopului Nicodem din 27 august 1913 s-a hotărât ca ieromonahul Spiridon Georgescu, lipsit de mijloace de existenţă, să treacă la schitul Rafaila pentru a se îngriji de cancelaria parohiei, a sluji în biserica schitului unde putea să facă rugăciuni „pentru cei ce vor dori. În sat însă toate serviciile le va face locţiitorul de paroh şi cine va îngădui aceasta din personalul schitului”.271 Ieromonahul Iermoglien Comanescu refuza în iunie 1914 să vieţuiască la schitul Rafaila.272 Protosingherul Damian Lascăr solicita la 21 octombrie 1914 binecuvântarea arhierească pentru a fi trecuţi în statele de plată ca fraţi: Ioan M. Bostan şi Constantin Z. Rotaru,273 care vor fi recunoscuţi de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii începând cu 1 octombrie 1914 (recunoaşterea survine la 4 noiembrie 1914, incluzând şipe Vasile Teodorescu).274

La 1 noiembrie 1915 ieromonahul Galerie Coroiul, superiorul schitului Rafaila este lăsat în disponibilitate în postul de paroh interimar al parohiei Rafaila.275 La 7 noiembrie 1915 Episcopia Huşilor îl înştiinţa pe ieromonahul Galerie Coroi: „În urma înfiinţării mănăstirii Dobrovăţ şi desfiinţării schitului Rafaila, deci acesta din urma a devenit ca filiala Sf. Mănăstiri Dobrovăţ, iar cuvioşia voastră încetează de a mai avea vreo însărcinare, în schit”.276

Stăreţia schitului era deţinută în 1918 de At. Chirilă277. La 22 mai 1918 în schitul Rafaila îşi avea reşedinţa Mănăstirea Dobrovăţ, poseda un teren arabil în suprafaţă de 5 fălci, exploatat de Administraţia Şcoalelor. Şcoala primară s-a instalat într-un corp din casele schitului. Învăţătorul a cerut ministerului pământul schitului. Şcoala s-a mutat în sat, iar pământul schitului era arendat de săteni. Exista un proces între

270 Ibidem, f. 32v; 271 Ibidem, f. 50; 272 Ibidem, f. 155; 273 Ibidem, f. 169; 274 Ibidem, f. 171; 275 Ibidem, f. 210v 276 Ibidem, f. 211 277 Arhiva Bisericii Parohiale din satul Rafaila, dosar 1/1918-1938, f. 9;

70

Casa Bisericii şi Ornescu pentru o falce de pământ a schitului.278 Superiorul Mănăstirii Dobrovăţ era Gherasim Agapie.279 Schitul mijloceşte reprimirea pământului din jur apreciat la 9 ha livadă care a fost stăpânit de lăcaşul sfânt până la 1879.280

Procesul verbal din 5 februarie 1919 încheiat între Nicolae C. Oanea, judecător şi Ion N. Ornescu din Vaslui, proprietarul moşiei schitului Rafaila atestă formarea comisiei locale de expropriere şi întrunirea la sediul moşiei schitului Rafaila pentru a proceda la alegerea locului ce urmează a fi dat în folosinţa sătenilor. Moşia măsura 828 ha. Nu erau supuse exproprierii 4 ha., loc de grădină şi livadă, din jurul conacului, 24 ha., loc de vie şi livadă lângă schitul Rafaila, două locuri de crâşmă cu case pe ele situate în satul Rafaila (1, 5 ha), 4 locuri cu dijmă în satul Rafaiala cu livezi şi pomi fructiferi (4, 5 ha), 100 ha. Pădure, 30 ha. râpi şi loc necultivat, 4 ha. loc în jurul moşiei şi dependenţelor de pe ea. Sunt supuse exproprierii 660 ha. Sunt expropriate 401 ha. Din moşia Schitul Rafaila, proprietatea lui Ion N. Ornescu, 12 ha. din trupul Valea Izvorului, 7 ha. Din poiana Nichita.281

Mănăstirea Rafaila este luată în primire la 16 decembrie 1925 de ieromonahul Samson Ciopată282. La venirea sa în 1924 a găsit chiliile schitului care serveau drept coteţe de porci, magazii. Deţinea două chilioare, una pentru stareţ şi cealaltă pentru oaspeţi.283

Personalul bugetar al mănăstirii era alcătuit la 27 aprilie 1926 din: ieromonah Samson Ciopată, stareţ şi paroh provizoriu, arh. Epifanie Vasilescu, paroh la Coşeşti, ierom. Iacob Brahă, paroh la Boţeşti, Evsevie Chirilă, paroh la Crăsnăşeni, ierom. Gherontie Zaporojan, paroh la Brădiceşti, ierod. Vasile Andon, diacon la Mănăstirea Adam, ierod. Irinarh Melnic, diacon la Episcopia Huşilor, monah Iuvenalie, detaşat în satul Topor din Basarabia unde Episcopia avea moşie, 278 Ibidem, f. 13; 279 Ibidem, f. 13; 280 Ibidem, f. 29-30, 32; 281 Arhiva Mănăstirii Rafaila, Dosar nenumerotat (conţine copii xerox care provin din D. A. N. I. C)f. 1-1v 282 Arhiva Bisericii Parohiale din Satul Rafaila, dosar 1/1926, f. 87; 283 †Veniamin, Schitul Rafaila, în Buletinul Episcopiei Huşilor, an VIII, nr. 7-8, iulie 1932, p. 61

71

monah Vladimir Cosmei, la Rafaila.284 La preluarea schitului a găsit imobilele dărâmate, a înaintat un raport Ministerului pentru aprobarea a 15 care de nuiele pentru gardul schitului. Plantează via în curtea schitului.285 La 18 mai 1926 este amintit fostul stareţ Atanasie Chirilă.286 Schitul Rafaila beneficiază de unele donaţii: un cal de la Ghe. I. Vânturachi (7 august 1926), un rând de veşminte de la N. Gheorghiu, cântăreţ bisericesc în satul Trohan (donaţia din august 1926), mai donase un rând de veşminte în timpul stareţului Atanasie Chirilă, o perdea la Sfintele Uşi Împărăteşti de la Maria V. Scutariu (august 1926).287

Arhimandritul Chesarie Păunescu, vicarul Episcopiei Huşilor, prin jurnalul cu nr. 320, din 12 februarie 1926, este numit exarh al mănăstirilor din Eparhia Huşilor pe o perioadă de 6 ani.288

În 1927 se aduc mulţumiri publice Mariei Scutariu care a donat bisericii schitului o perdea pentru uşile împărăteşti în valoare de 700 lei, lui Ghe. I. Vânturache, din comuna Dumeşti, care a donat un cal,289 Maria Scutariu din Vaslui a donat şi un rând de veşminte preoţeşti în fir, în valoare de 13. 500 lei.290 Episcopul Iacov Antonovici „în dorinţa sa de a promova munca în mănăstire, a cumpărat sămânţa de in, de 2600 lei şi a dato m-rii Rafaila”. A dispus cultivarea inului şi cânepei în celelalte mănăstiri din Eparhia Huşilor.291

Sfântul Sinod trimite Episcopului Iacov Antonovici adresa cu nr. 1093 din 21 decembrie 1929, prin care i-a act „cu plăcere de propunerea P. S. Episcop al Huşilor şi dă binecuvântarea Sa pentru reînfiinţarea Mănăstirii”.292 După secularizarea averii sale mănăstirea Dobrovăţ a servit ca închisoare, şcoală de agricultură. Demersurile Episcopiei din 1913 pentru reînfiinţare şi populare cu monahi au eşuat din cauza şcolii de agricultură. În 1929 şcoala de agricultură era mutată

284 Arhiva Bisericii Parohiale din Satul Rafaila, dosar 1/1926, f. 18v; 285 Ibidem, f. 83; 286 Ibidem, f. 76; 287 Ibidem, f. 88-89; 288 Buletinul Episcopiei Huşilor, II, nr. 3, martie 1926, f. 17 289 Buletinul Episcopiei Huşilor, II, nr. 9, p. 84 290 Buletinul Episcopiei Huşilor, III, nr. 11, 1927, p. 155 291 Buletinul Episcopiei Huşilor, V, nr. 6, 15 martie 1928, p. 72 292 Buletinul Episcopiei Huşilor, an VII, nr. 2, din 1 februarie 1930, p. 16.

72

la Brăila. Episcopul Iacov Antonovici iniţiază demersuri către Ministerul Domeniilor la 16 decembrie 1929 solicitând casele mănăstirii şi terenul ce măsura 43 de hectare. Clădirile au fost cedate prin decretul cu nr. 63266⁄1929.293 Vatra mănăstirii (44 ha) a fost cedată de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor la 27 februarie 1930.294

Deşi mănăstirea Dobrovăţ a fost reînfiinţată „din diferite motive, personalul acestei mănăstiri n-a fost aşezat la Dobrovăţ ci în schitul Rafaila-Vaslui.”295

Samson Ciopată este numit stareţ al Mănăstirii Dobrovăţ în 1930, la plecare va lua mai bine din jumătatea din averea mobilă a Mănăstirii Rafaila, din biserică şi gospodărie sub formă de împrumut. Mănăstirea Rafaila trece ca filială a Mănăstirii Dobrovăţ. La Rafaila rămâne ca vieţuitor şi supraveghetor Visarion Şuhan, care vieţuieşte singur mai bine de jumătate de an după care i se adaugă 2-3 vieţuitori. Credincioşii din satul Rafaila şi împrejurimi înaintează Ministerului Cultelor o cerere pentru revenirea lucrurilor luate la Dobrovăţ, ieşirea de sub Mănăstirea Dobrovăţ şi restituirea sumei de 527000 lei de la Episcopia Huşilor, bani adunaţi pentru repararea şi pictarea bisericii Rafaila. Mănăstirea Rafaila este scoasă de sub autoritatea Mănăstirii Dobrovăţ însă lucrurile luate nu au mai fost înapoiate.296

Potrivit documentelor au fost ridicate din mănăstirea Rafaila şi duse la Dobrovăţ obiecte, odăjdii şi cărţi de ritual,297fiind recuperate Sfânta Evanghelie şi un Octoih mare.298

În 1932 la schitul Rafaila vieţuia îngrijitorul Varnava Pulpan, monahii Visarion Şuhan, Mitrofan Toma, Cozma Velencu şi Galerie Coroi. Schitul mai deţinea pe lângă vatră şi 3,5 ha, loc de cultură dat de stat în 1922, teren muncit de călugări pentru folosul de obşte. Era

293 Ibidem, p. 17 294 Redeschiderea Mănăstirii Dobrovăţ(Vaslui) în Buletinul Episcopiei Huşilor, an VIII, nr. 6, iunie 1932 295 Buletinul Episcopiei Huşilor, VII, nr. 4, din 1 aprilie 1930, p. 47 296 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1/1956, f. 8; 297 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1⁄1938, f. 148 298 Ibidem, f. 120-121

73

situate în partea de sud a satului la locul numit „Valea lui Nistor”, la 3 km. de schit.299

Superior al schitului era în 1935300 Valerian Marcu, atestat şi în 1936301, când pământul schitului se afla la: Constantin Ornescu (15 ha), Şcoala primară (9 ha) şi parohia Rafaila (3 ha).302 Cele 15 ha au intrat în stăpânirea familiei Ornescu încă din 1899.303 Se pare că este autorul unui articol despre mănăstirea Rafaila publicat în Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1936.304

La 2 august 1938 ieromonahul Theofil S. Niculescu deţinea stăreţia de două luni înlocuind pe ieromonahul Sofronie Moraru, atestat şi la 1 noiembrie 1936. Deţine calitatea de stareţ între 1 noiembrie 1936-16 iunie 1938. Procesul verbal din 27 iunie 1938 atestă trei conducători ai mănăstirii: Protos. Macarie Buză, care pleacă la Dobrovăţ, Ierom. Xenofant Grama şi Agatanghel Georgescu. Protosinghelul Macarie Buză, duhovnicul schitului Mălineşti, a fost stareţ provizoriu după Sofronie Moraru, transferat la Dobrovăţ. Macarie Buză a condus mănăstirea 5 săptămâni.305 În timpul stareţului Sofronie Moraru la Rafaila vieţuiau׃fratele Ştefan Călugărul, fratele Vasile G., fratele Moraru Petru, fratele Gheorghe Artene, monahul Veniamin Diaconescu şi monahul Mitrofan Toma.306

La 16 iulie 1938307 devine stareţ ieromonahul Theofil S. Niculescu,308 care frecventa cursurile Facultăţii de Teologie din Chişinău. S-a născut la 23 august 1913 şi a decedat la 22 august 1977, fiind înmormântat în cimitirul de la mănăstirea Viforâta, judeţul Dâmboviţa. În biblioteca sa de la mănăstirea Viforâta, pr. prof. dr. Alexie Al Buzera a descoperit 3 manuscrise printre care şi teza de 299 † Veniamin, Schitul Rafaila, în Buletinul Episcopiei Huşilor, an VIII, nr. 7-8, iulie 1932, p. 61-62 300 Arhiva Bisericii Parohiale din satul Rafaila, dosar 1/1918-1938, f. 9; 301 Ibidem, f. 54; 302 Ibidem, f. 58; 303 Ibidem, f. 58; 304 Diacon Iosif E. Naghiu, op. cit., p. 458 305 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1/1938, f. 18, 36, 134v 306 Ibidem, f. 36 307 Ibidem, f. 134v 308 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1/1956, f. 8; vezi şi Protosingher Theofil S. Niculescu, Sfintele Monastiri şi Schituri din România, p. 236;

74

licenţă în teologie: Sfintele monastiri şi schituri din România, ctitorite de vlădici, călugări şi preoţi, boieri, negustori şi săteni, întocmită sub îndrumarea prof. univ. dr. Constantin Tomescu şi susţinută în 1943, tipărită în 2002.309 Un cor mixt format din 15 persoane este atestat la 3 septembrie 1938.310

Schitul Rafaila va primi 25 ha. pământ aşa cum atestă procesul verbal din 7 iulie 1938.311 Terenul de 3 ha. din faţa mănăstirii era ocupat pe nedrept de parohia Rafaila312, iar 20 de fălci, 16 prăjini şi 32 stânjeni în parte este luat de Ornescu iar o parte de Casa Şcoalelor.313

Ieromonahul Modest Vintilescu, este numit stareţ în 1939. Se remarcă ca un bun chivernisitor sporind averea Mănăstirii: stup cu albine, oi, vaci, obiecte personale. Desfiinţează viaţa de obşte. De la el au rămas grajdul de pământ acoperit cu paie, o ancoră de fier aşezată la turnul bisericii în exterior în urma cutremurului din 9/10 noiembrie 1940, pomi fructiferi. În timpul său statul a luat pădurea mănăstirii care măsura 50 ha.314

309 Protosinghel Theofil S. Niculescu, Sfintele Monastiri Şi Schituri din România, Ctitorite de vlădici, călugări şi săteni, tipărită cu binecuvântarea I. P. S. Teofan, Mitropolitul Olteniei, Editura Mănăstirea Vodiţa, Drobeta Turnu Severin, 2002, p. 3-4 310 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1/1938, f. 65 311 Monitorul Oficial, nr. 74, din 30 martie 1938 312 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1/1938, f. 147v 313 Ibidem, f. 148 314 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1/1956, f. 9;

75

CAPITOLUL VIII MĂNĂSTIREA RAFAILA - DE LA INSTAURAREA

REGIMULUI COMUNIST LA DESFIINŢARE

Ieromonahul Modest Vintilescu, stareţul Mănăstirii Rafaila,

predă în prezenţa arhimandritului Iustinian Florea, exarhul Mănăstirilor din Eparhia Romanului şi Huşilor, la 2 decembrie 1949, inventarul general mobil şi imobil către noul stareţ, ieromonahul Nifon Agache, de la Mănăstirea Bogdana, numit la 2 decembrie 1949. Mănăstirea este găsită într-o stare de degradare şi mare lipsă cu 6 vieţuitori: ieromonahul Timotei Chiosa, ieromonahul Nectarie Cojocaru, monahul Dionisie Bursuc, fratele Gheorghe Creţu şi fratele Constantin Dobranici. Este reintrodusă viaţa de obşte în mănăstire. Fratele Gheorghe Creţu este tuns în monahism la 20 decembrie 1949, sub numele Nifon, monahul Dionisie Bursuc este hirotonit deacon la 21 mai 1950 de episcopul Teofil Herineanul. Sunt executate reparaţii interioare şi exterioare de strictă necesitate.315 Sfinţirea bisericii schitului a fost făcută de episcopul Teofil Herineanu la 26 octombrie 1950 „pe o vreme destul de grea cu ploi de toamnă torenţiale şi noroi. Prea Sfinţitul Episcop nu s-a simţit stingherit de vremea ce era neprielnică, a venit cu toată dragostea duhovnicească fiind întâmpinat la gara Rafaila de credincioşii din satul Rafaila în frunte cu Cuv. Protos. Gavriil Antonescu din această M-re care cu două căruţe cu boi 315 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1/1956, f. 9;

76

cu câte trei perechi de boi frumos împodobite cu flori şi covoare ţărăneşti. S-a făcut deplasarea Prea Sfinţitului de la gară la M-re la o distanţă de circa 2 km de sat, Prea Sfinţitul a fost întâmpinat cu multă bucurie de corul M-rii şi al parohiei din sat, condos de dirijorul Ion Casian, format din credincioşii din satul Rafaila care numără circa 60 persoane, au condus PS. Teofil în cântări bisericeşti până la M-re. La intrarea în curtea M-rii Prea Sfinţitul Episcop este întâmpinat de P. Cuv. Stareţ al M-rei ieromonah Nifon Agache cu Sf. Cruce şi Sf. Evanghelie, însoţit de personalul M-rii şi de mulţi credincioşi”. Episcopul Teofil înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi oficiază slujba vecerniei în timpul căreia este tuns în monahism fratele Ghe. Oană, de la Episcopia Romanului, care primeşte numele Gheorghe. Pe 26 octombrie 1950 Episcopul Teofil Herineanul oficiază sfinţirea apei, bisericii şi Sfânta Liturghie. În cuvântul său pune în valoare însemnătatea vieţii monahale, aduce mulţumiri stareţului Nichifor Agache, corului şi credincioşilor din satul Rafaila. După masa de obşte episcopul Teofil Herinenu se reîntoarce la Episcopia Romanului. La 1 ianuarie 1951 Mănăstirea Rafaila trece din Eparhia Episcopiei Romanului la Mitropolia Iaşilor. O dată cu acestă mutare ieromonahul Nifon Agache este permutat din fruntea Mănăstirii Rafaila la Schitul Savu din Târgu-Ocna ca duhovnic, începând cu 30 noiembrie 1950.316

După plecarea ieromonahului Nifon Agache conducerea mănăstirii Rafaila este încredinţată temporar unei comisii formată din: ieromonahul Florin Bucătaru, ierodiaconul Dionisie Bursuc şi Nifon Creţu. Predarea inventarului se realizează în prezenţa pr. Iulius Mocanu, protoiereu al raionului Negreşti, delegat al Episcopiei Romanului şi Huşului.317

Mitropolia Iaşilor trimite ca stareţ pe protosinghelul Vichentie Huţu de la mănăstirea Neamţ.

316 Ibidem, f. 10-11; 317 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1/1956, f. 11.

77

Prin contribuţia credincioşilor din satele Rafaila şi Zăpodeni se repară clopotul cel mare al mănăstirii. În cursul anului 1950 se refac bucătăria, trapeza şi cerdacul din spatele stăreţiei. Împărţirea administrativă bisericească din 1953 readuce mănăstirea Rafaila sub ascultarea Episcopiei Romanului şi Huşului.

Protosinghelul Nifon Agache este numit a doua oară la 28 septembrie 1953 ca stareţ. Numărul vieţuitorilor se ridică la şase, continuându-se în condiţiile ateizării ţării „viaţa de obşte, slujbele bisericeşti şi Sf. Liturghie în fiecare zi ceea ce până în prezent se făcea numai Vinerea şi Sărbătorile”. La 30 decembrie 1953 stareţul solicită Episcopiei „arhiereasca binecuvântare de a începe munca de restaurare a acestui vechi şi sfânt lăcaş”. Se iniţiază construirea unui nou corp de case (12 camere), procurându-se două vagoane de ţiglă, 40 m3 lemn de construcţie şi 250 kg cuie şi alţi 50 m3 lemn de construcţie318.

La 24 martie 1955 mănăstirea realizează un schimb cu Sfatul Popular a terenului în suprafaţă de 4 ha aflat la 3 km depărtare cu cel al Sfatului situat în preajma mănăstirii, schimb realizat în întregime la 6 octombrie 1956 (3 ha).

Prelucrarea materialului lemnos pentru mănăstire începe în mai 1955. Clădirea proiectată este ridicată de meşterul Ghe. Mitocaru din localitatea Dumbrăveni. Casa din lut este terminată la 2 septembrie 1955.

Episcopul Teofil Herineanu participă la oficierea slujbei cu prilejul hramului Mânăstirii, din 8 septembrie 1955, fiind însoţit de preoţii C. Chiriac şi ierodiaconul Ignatie Cazan de la Episcopie, primirea realizându-se de cei 13 vieţuitori şi corul satului condus de dirijorul Ion Casian. La Vecernie au luat parte alături de Episcop şi însoţitorii săi: pr. paroh Haralambie Manoilescu (Fâstâci), pr. paroh Emil Stratan (Rafaila), ierod. Dionisie Bursuc (Episcopie), ierod. Mina Boboc (din

318 Ibidem, f. 12-13.

78

mânăstire), Grigore Benchia (Vaslui) şi Mihai Bălăuţă, inspector de culte al raionului Negreşti.319

Fratele Vasile Ciubotaru este tuns în monohism la 14 septembrie 1955 sub numele Valerian.320

Două clopote ale mănăstirii sunt returnate în postul Crăciunului din 1955 la Roman.321

Construcţia casei începută în 1955 continuă în 1956. În 1957 s-a procurat materialul lemnos necesar tâmplăriei, prelucrat de meşterul Ghe. Mitocaru, în partea de sud-vest s-a executat un iaz (aproximativ 220 m2) prin muncă voluntară şi retribuire, s-a feţuit interior şi exterior noua casă, s-a construit din nou un grajd (3 încăperi) acoperit cu ţiglă. La 8 septembrie 1957 este tuns în monahism fratele Vasile Apreotesei sub numele Valerian.322

Pentru construirea casei noi şi-au adus contribuţia: Episcopia Romanului şi Huşilor (5000 lei), credincioşi de la Mănăstirea Humorului (6700 lei), credincioşii din satul Rafaila (2500 kg cereale), din Hârşova (1700 kg cereale), stareţul Nifon Agache (1500 lei). Se adaugă venitul slujbelor bisericeşti pe anii 1955 şi 1956 pe primele trei luni, dar şi aportul altor donatori.

Între 1953-1957 numărul vieţuitorilor s-a aflat între 10-16. Remarcăm repictarea Sf. Epitaf în 1950 de către pictorul C. E.

Teodoru din Târgul Ocna.323 La 20 octombrie 1955 arhimandritul Ioil Babaca, exarhul

mănăstirilor din Eparhia Romanului şi Huşului cercetează mănăstirea Rafaila constatând situaţia şcolară a vieţuitorilor. Oferim lista vieţuitorilor existenţi la acea dată: monahul Valerian Ciubotaru, născut la 21 mai 1888; ieromonahul Timotei Chiosa, născut la 9 iulie 1898;

ieromonahul Visarion Şuhan, născut la 8 noiembrie 1902; Alexandru

319 Ibidem, f. 14. 320 Ibidem, f. 15. 321 Ibidem, f. 16. 322 Ibidem, f. 16. 323 Ibidem, f. 17.

79

Andronache; protosinghel Nifon Agache, născut la 18 decembrie 1913; ieromonahul Nifon Creţu, născut la 28 aprilie 1919, ierodiaconul Mina Boboc, născut la 2 iulie 1926; fratele Costică Dobranici, născut la 4 mai 1930; fratele Nicolae Măldărescu, născut la 24 septembrie 1932, fratele Ion Ursache, născut la 7 februarie 1937; fratele Ion Chirică, născut la 21 decembrie 1938; fratele Ştefan Danciu, născut la 25 decembrie 1938; fratele Ctin Pamfil, născut la 6 mai 1939 şi fratele Alistar, născut la 13 ianuarie 1941.324

Date despre returnarea clopotelor mănăstirii ne oferă procesul verbal din 24 decembrie 1955. Două clopote din mănăstire erau crăpate, cel de 31 kg în vara anului 1955 în timpul unei ploi „ameninţătoare”, iar cel de 16 kg era „crăpat de mai mulţi ani”. Clopotele erau considerate o „podoabă a Sf. noastre Mri. precum şi un bun al poporului”. Lipsiţi de mijloace financiare, membrii consiliului economic al mănăstirii hotărăşte apelul la credincioşi. Credincioşii din Rafaila au contribuit cu cereale: 1900 kg porumb, 100 kg grâu şi 236 kg fasole, adăugându-se aportul creştinilor din Negreşti (150 kg grâu şi 2286 kg porumb). Prin vânzarea celei mai mari părţi din cantitatea de cereale s-au obţinut 2140 lei. Prin returnarea clopotelor în oraşul Roman, primului clopot i s-au adăugat 18 kg, iar celui de-al doilea 16 kg. Ghe. Mitocaru, meşterul folosit la construcţia casei, a donat 8 kg de bronz. Costurile returnării s-au ridicat la 2260 lei.325

În condiţiile grele din timpul regimului comunist când valorile religioase, etice şi morale au căzut în desuetudine la mănăstirea Rafaila constatăm: „Sf. Slujbe ale Bisericii se fac regulat, iarna la ora 5 dimineaţa, începe Utrenia, cu toată rânduiala Tipicului Bisericesc, urmată de Sf. Liturghie care se face în fiecare zi, iar Vinerea Sf. Aghiazmă şi Sf. Maslu pentru credincioşii care se cercetează. Vecernia la ora trei iarna şi vara la ora 5 cu pavecerniţă iar Duminică seara spre Luni Paraclisul Maicii Domnului după pavecerniţă. Toate

324 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1/1955-1957, f. 12 v. 325 Ibidem, f. 16-16v.

80

slujbele Sf. Biserici se fac după Tipicul Bisericesc fără scădere sau adaosuri. Slujbele se fac de preoţii din Mănăstire săptămânal prin rotaţie, la care ia parte personalul, tot prin rotaţie, când este la ascultare iar în timpul liber ia parte tot personalul, dar nu rămâne nimeni ca să nu se ducă cât de puţin într-o zi la Sf. Biserică, aşa fel ca să se împărtăşească fiecare zilnic, de cele Sfinte şi Dumnezeeşti, ca şi de cele materiale cerând cu smerenie ajutorul lui Dumnezeu în toate acţiunile noastre urmând cuvântul Domnului care spune că fără Mine nu puteţi face nimic”.326

Mănăstirea Rafaila a fost desfiinţată în 1959 de comunişti. Chiliile din jur au servit ca maternitate, depozit de materiale sau sediu de C.A.P.

326 Ibidem, f. 10.

81

CAPITOLUL IX PERIOADA POSTDECEMBRISTĂ

REÎNFIINŢAREA MĂNĂSTIRII RAFAILA

În decembrie 1993, comitetul parohiei Rafaila (Alexandru Humă,

Dumitru Harbuzariu, Dumitru Roman, Sandu Costache, Sandu Vasile, Mihai Petrescu, Gheorghe Fânaru, Ion Bostan, Dumitru Miron, Costache Topcean) şi un număr de 65 de enoriaşi, se adresează Episcopiei Romanului şi Huşilor, făcând cunoscută instabilitatea slujirii preoţilor în parohia respectivă (între 1980-1993 au slujit patru preoţi parohi, iar în ultima perioadă a fost rânduit un preot care, probabil nu avea studiile necesare şi nu locuia în sat, mai mult era acuzat de imoralitate). În plângerea respectivă era adăugat de o altă mână următorul paragraf: „propunem reînfiinţarea Mănăstirii Rafaila”. Permanenţa Consiliului Eparhial din 8 decembrie 1992 aprobă reînfiinţarea Mănăstirii Rafaila.327

Protosinghelul Ghenadie Şerban, exarhul mănăstirilor din cuprinsul Eparhiei Romanului şi Huşilor, prezintă episcopului Eftimie Luca la 11 decembrie 1993 referatul cu nr. 3630, în care descrie suferinţele Bisericii Ortodoxe din epoca ateo-comunistă, desfiinţarea mănăstirilor şi schiturilor prin decretul 410/1954, „văduvindu-ne de monahi şi monahii şi prin aceasta viaţa spirituală în mănăstirile noastre a fost anulată. Printe aceste schituri şi mănăstiri desfiinţate au fost şi Schitul Rafaila construit în anul 1681 pentru prima dată de călugărul Rafail 327 Cancelaria Episcopiei Huşilor, dosar Mănăstirea Rafaila, Protopopiatul Vaslui (dosar 1), f. 148-149;

82

Bălteanu, apoi în 1834 s-a reclădit o biserică nouă de către ieroschimonahul Iorest. Biserica schitului a fost restaurată în anul 1916 de către stareţul Damian Lascăr, iar în present se găseşte în stare mediocră, având nevoie de reparaţii în interior şi în exterior, precum şi refacerea clădirilor pentru locuit.” Propune redeschiderea schitului şi transformarea în mănăstire.328

Reînfiinţarea Mănăstirii Rafaila este aprobată începând cu 1 decembrie 1993. Inventarul mănăstirii şi a fostei gospodării urma să fie predate de preotul paroh Ionel Teodorescu către ieromonahii Dosoftei Fantaziu şi Irimia Xenofont, care erau însărcinaţi şi cu începerea lucrărilor şi a mănăstirilor. Ieromonahii amintiţi urmau să oficieze slujbele bisericeşti în lipsa preotului. Stabilirea lor în mănăstire era aprobată începând cu 11 decembrie 1993.329

Reînfiinţarea Mănăstirii este adusă la cunoştinţa Secretariatului de Stat pentru culte din Bucureşti la 15 decembrie 1993 de episcopul Eftimie Luca. Urma să fie înregistrată în statul de personal şi funcţii la pagina 273, având în schema de funcţionare 5 posturi.330 Preotul Vasile Pârcălabu, protoiereul de Vaslui, este înştiinţat despre decizia reînfiinţării la 24 ianuarie 1994.331

Prin adresa cu nr. 161 din 3 feb. 1994, semanată de preotul Vasile Radu, consilier economic şi arhimandritul Ghenadie Şerban, din însărcinarea Episcopului Eftimie Luca, i se solicită primarului comunei Todireşti punerea în posesia Mănăstirii Rafaila a 10 hectare teren arabil, „necesar pentru obştea acestui lăcaş din spiritualitatea românească”. Chiliile se aflau „în imposibilitatea punerii în folosinţă, necesitându-se mari cheltuieli pentru restaurare şi reparaţie”. În adresă se specifică manifestarea reînfiinţării mănăstirii de credincioşii din comună după decembrie 1989.332

328 Ibidem, f. 147 329 Ibidem, f. 70; 330 Ibidem, f. 145; şi la 146; 331 Ibidem, f. 143; 332 Ibidem, f. 144 şi la f. 3;

83

Ieromonahul Dosoftei Dumitru Fantaziu, rânduit la 11 decembrie 1993 prin ordinul 3630, solicita la 15 decembrie 1993 să fie închinoviat la Mănăstirea Rafaila.333

Episcopia Romanului şi Huşilor, prin nr. 3733 din 16 decembrie 1993 aduce la cunoştinţa Secretariatului de Stat pentru Culte numirea în postul de stareţ a Ieromonahului Dosoftei Dumitru Fantaziu, absolvent al Facultăţii de Istorie şi Şcolii Monahale.334 Cererea de demisie a stareţului Dosoftei Fantaziu survine la 23 ianuarie 1994, prin care îşi recunoaşte incompetenţa şi ineficienţa, recomandând pe ieromonahul Irimia Xenofont, care ar fi avut experienţă în acest sens.335

Episcopia aprobă la 15 iunie 1994 închinovierea sa la Mănăstirea Mălineşti, judeţul Vaslui, iar până la numirea unui nou stareţ rămâne ca preot slujitor, conducerea şi administrarea lucrărilor de construcţie revenind, prin delegaţie ierodiaconului Sebastian Nichifor, stareţul Mănăstirii Mălineşti, de la 4 aprilie 1994.336

Potrivit referatului cu nr. 2087 din 16 august din 1994, alcătuit de exarhul mănăstirilor, lucrările de construcţie ale clădirii destinată locuirii monahilor au început în 1994, iar în luna august erau în faza de finalizare. În urma demisiei stareţului Dosoftei, s-a realizat şi predarea către ieromonahul Vichentie Lupu, între timp fiind transferat la Rafaila şi Visarion Lărgeanu fost stareţ la Mănăstirea Mălineşti, pe postul de îngrijitor căruia i se cere pensionarea şi stabilirea la bolniţa Mănăstirii Neamţ.337 Începând cu 1 octombrie 1994, Ieromonahul Dosoftei Fantaziu este încadrat ca preot slujitor la mănăstire338, ajunge preot slujitor la Mănăstirea Codăieşti, probabil la 1 iulie 1995, când postul devine vacant.339

La 14 martie 1995, Episcopul Eftimie face cunoscut Episcopului Epifanie al Buzăului aprobarea ieşirii din eparhie şi transferul din

333 Ibidem, f. 110; 334 Ibidem, f. 108-109; 335 Ibidem, f. 68; 336 Ibidem, f. 117; 337 Ibidem, f. 51-53 şi f. 17; 338 Ibidem, f. 114-116; 339 Ibidem, f. 159;

84

postul de preot de la Mănăstirea Rafaila a ieroschimonahului Paisie Fantaziu pentru biserica din Săseni, începând cu 15 martie 1995.340 Dosoftei Fantaziu, născut la 25 noiembrie 1947, era vieţuitor în mănăstire de la 15 august 1977, având ca metanie Mănăstirea Râşca, la 19 octombrie 1994 solicită Episcopiei să se unească „Deplin cu Hristos prin marele chip îngeresc al schivniciei”. În cererea sa se menţionează existenţa schivnicului Valentin la Rafaila anii ’50.341 În noiembrie 1994 se comunică aprobarea tunderii ieromonahului Dosoftei Fantaziu ca ieroschimonah pe seama Mănăstirii Rafaila342 a cărui oficiere este solicitată de Arhimandritul Ciprian Zaharia, stareţul Mănăstirii Bistriţa şi exarh al mănăstirilor din judeţul Neamţ343, la recomandarea ieromonahului Vichentie Lupu, stareţul Mănăstirii Rafaila care sugerează: „dacă va fi voia lu Dumnezeu ca sfinţia sa să fie ieroschimonah, dânsul va fi, totuşi un schivnic al zilelor de acum, adică, la fel ca şi alţi schivnici din vremea noastră, să fie cu oarecare deschidere şi înţelegere pentru nevoile şi durerile credincioşilor mireni care vin la Mănăstire pentru felurite slujbe. De asemenea, părintele Dosoftei, ca ieroschimonah va lua parte la întreaga viaţă de rugăciune şi ascultare a micii noastre obşti”.344

Ierodiaconul Vichentie Lupu primeşte aprobarea de ieşire din Eparhia Iaşilor şi de stabilire în Episcopia Romanului şi Huşilor la 29 februarie 1994 din partea Mitropolitului Daniel, în urma solicitării Episcopului Eftimie Luca din 24 februarie 1994.345 Permanenţa Consiliului Eparhial din 23 iunie 1996 aprobă încadrarea prin hirotonie a ierodiaconului Vichentie-Virgil Lupu în postul de preot paroh la parohia Mănăstirea Rafaila începând cu 1 octombrie 1994.346 Ierodiaconul Vichentie, solicitase la 23 iunie 1994 „închinovierea şi numirea mea într-un post ce este vacant la Mănăstirea Rafaila, judeţul Vaslui”.347 În aceeaşi şedinţă, Permanenţa Consiliului Eparhial la 340 Ibidem, f. 161; 341 Ibidem, f. 38; 342 Ibidem, f. 34; 343 Ibidem, f. 35; 344 Ibidem, f. 36-37 (vezi şi cererea către stareţ din 3 noiembrie 1994 la f. 40-41); 345 Ibidem, f. 2; 346 Ibidem, f. 122-123; 347 Ibidem, f. 126;

85

numit în postul de stareţ al Mănăstirii Rafaila în locul demisionatului Dosoftei Fantaziu „care a fost transferat în post de preot slujitor la Mănăstirea Mălineşti”.348

Episcopia Romanului şi Huşilor aduce la cunoştinţa Secretariatului de Stat pentru Culte angajarea ieromonahului Lupu Vichentie-Virgil, ca stareţ al Mănăstirii Rafaila începând cu 1 octombrie 1994, post prevăzut în statul de personal la pagina 305 poziţia 220, vol. II (prin adresa cu nr. 1833 din 23 septembrie 1994). Potrivit adresei, mănăstirea, monument istoric, are de executat reparaţii capitale, în construcţie fiind un complex de chili. Deţine 3 ha de pământ.349 Ieromonahul, prin cererea cu nr. 42 din 29 septembrie 1994, solicită postul de stareţi punerea ieromonahului Dosoftei în postul de preot slujitor, vacant începând cu 1 octombrie 1994.350 Decizia de numire cu nr. 3214 este dată în şedinţa episcopală de la Roman, de episcopul Eftimie Luca.351

În 2004 sunt înregistrate 50 de locuri de cazare în cadrul mănăstirii şi 14 vieţuitori.352

Vieţuitorii mănăstirii

1. Ambrozie Mihai, la 18 februarie 2002 se solicită încadrarea ca paraclisier, aprobată la 1 martie 2002;353

2. Avârvariei Epifanie (Cornel), închinoviat prin ordinal din 6 iunie 1996; aflat sub ascultare de la 20 aprilie 1996; la 7 august se solicită aprobarea tunderii în monahism şi hirotonia ca ierodiacon;354

3. Andronic Teofil, transferat la 1 februarie 1995, de la Mănăstirea Parincea protoieria Bacău; a fost absolvent al şcolii monahale;355

348 Ibidem, f. 127; 349 Ibidem, f. 124; 350 Ibidem, f. 128; 351 Ibidem, f. 121; 352 Mihai Vlasie, op. cit.; 353 Cancelaria Episcopiei Huşilor, dosar Rafaila, (dosar 2), f. 7-8; 354 Ibidem, f. 27; Ibidem, dosar Mănăstirea Rafaila, (dosar 1), f. 3-4; 355 Dosar 1, f. 92-94;

86

4. Blaga Filaret, vieţuitor din 7 august 1994, vine de la Mănăstirea Pângăraţi unde devină rasofor şi vieţuieşte doi ani; a fost ucenicul stareţului Vichentie la Pângăraţi; la 16 noiembrie 1994 este aprobată tunderea în monahism şi hirotonia pe seama Mănăstirii Rafaila; a fost absolvent al Şcolii de cântăreţi bisericeşti din Roman şi se remarcă drept un mare cântăreţ;356

5. Borcea Dumitru, închinoviat la Mălineşti, soseşte şi la Rafaila;357 6. Bursuc Dionisie, născut la 11 martie 1922, tuns în monahism la

Rafaila în 1943, hirotonit deacon în 1949, se solicită de stareţ închinovierea sa la 22 martie 1994, este închinoviat la 1 aprilie 1994;358

7. Cioată Mihai, se solicită încadrarea sa ca muncitor la 18 februarie 2002, aprobată la 8 martie 2002;359

8. Cobzaru Petru, se solicită angajarea sa ca paraclisier la 18 februarie 2002, aprobată la 8 martie 2002;360

9. Cozmei Sergiu (Silvestru), se solicită la 18 februarie 2002 încadrarea ca supraveghetor de muzeu, aprobată la 1 martie 2002;361

10. Fânaru (Ion) Ioachim, vieţuitor din decembrie 1993, închinoviat la 28 septembrie 1994; a fost făcut trasofor la 11 iulie 1994 de stareţul Dosoftei; este aprobată tunderea în monahism şi hirotonia la 16 decembrie 1994; se călugăreşte la 1 iunie 1995 (rasoforul Ieronim Fânarul primeşte numele de Ioachim, naş fiind ieromonahul Pahomie Ursului);362 la 28 august se solicită hirotonia ca ieromonah;363

11. Fânaru Veniamin, aflat sub ascultare de la 27 august 1994, a fost vieţutor la Mănăstirea Mălineşti, închinoviat la 28 septembrie 1994;364

356 Ibidem, f. 13 şi 16; 357 Ibidem, f. 58; 358 Ibidem, f. 69 şi 152; 359 Dosar 2, f. 7-8; 360 Ibidem, f. 8; 361 Ibidem, f. 7-8; 362 Dosar 1, f. 8-9, 13-14, 42; 363 Dosar 2, f. 29; 364 Dosar 1, f. 42-42;

87

12. Lache Grigorie Ghenadie, născut la 2 mai 1976 în judeţul Vaslui, a intrat în mănăstire la 1 martie 1995; s-a călugărit la 7 septembrie 2003; urmează cursurile Seminarului Teologic din Roman (anul IV), iconom al mănăstirii, monah;

13. Lărgianu Visarion, stareţ la Mălineşti tip de 4 ani, soseşte la Rafaila la 4 aprilie 1994, ieromonah, îngrijitor, solicită să fie închinoviat în august 1994; s-a pensionat la 30 august 1994, merge la bolniţa Mănăstirii Neamţ;365

14. Lupu Ionel, frate născut la 25 septembrie 1959; a intrat în mănăstire la 15 septembrie 1995; a fost absolvent a 10 clase; se ocupă cu pangarul mănăstirii; s-a aflat în ascultare de la 29 noiembrie 1996; a fost închinoviat în 1996;366 solicită încadrarea la 18 februarie 2002, aprobată la 1 martie 2002;

15. Gâlcă Daniel, închinoviat la 10 martie 1995, revine la Mănăstirea Cetăţuia;367

16. Jitaru Sebastian Cristi, închinoviat la 28 septembrie 1994; se afla în ascultare de la 20 iulie 1994; a fost absolvent a Şcolii Monahale este originar din comuna Pângăraţi din judeţul Neamţ; este cântăreţ din 1 ianuarie 1995;368 şi îngrijitor din 16 decembrie 2002;

17. Mania Constantin, soseşte la 12 mai 1997; a fost închinoviat la 15 noiembrie 2000; I s-a aprobat tunderea în monahism la 27 noiembrie 2000; s-a născut la 11 septembrie 1874, la Focşani, judeţul Vrancea;369

18. Moga Adrian Ciprin, venit la mănăstire în 2003; s-a născut la 25 noiembrie 1982 în localitatea Darabani judeţul Botoşani, fiul lui Petru şi al Veronicăi, la 10 aprilie 2003, este aprobată închinovierea şi tunderea în monahism;370

19. Răpceanu Galaction, soseşte de la Mălineşti la 24 martie 1994 cu tot cu bagaj;371

365 Ibidem, f. 17, 62, 129-135, 138-141; 366 Ibidem, f. 3, dosar 2, f. 7-8, 31-32; 367 Dosar 1, f 98; 368 Ibidem, f. 42, 47-48, 85-86, 87-91; Dosar 2, f. 1; 369 Dosar 2, f. 9-14; 370 Ibidem, f. 2-4; 371 Dosar 1, f. 63;

88

20. Salariu Gheorghe, este aflat în ascultare de la 20 august 1996, închinoviat la 1996;372

21. Sauca Leonard Luca, s-a născut la Oşeşti în 17 septembrie 1976, fiul lui Vasile şi al Mariei, a intrat în mănăstire din 15 iunie 1998 şi se află la Rafaila din 2000;373 îi este aprobată închinovierea la 5 septembrie 2000; s-a călugărit la 7 septembrie 2000, este hirotonit diacon de Rusalii în 2002 şi ieromonah în 2003;

22. Schipor Arcadie, frate, încadrat ca paznic la 16 decembrie 2002;374 23. Simota Constantin, născut la 39 aprilie 1966 în judeţul Iaşi, a

intrat în mănăstire la 30 martie 2004, rasofor din 25 martie 2005, absolvent al Şcolii profesionale, sub ascultare în sectorul zootehnic al mănăstirii;

24. Sandu Mitică Dionisie, vine din Eparhia Romanului la 1 octombrie 1997, când devine vieţuitor; la 8 aprilie 1998 se solicită încadrarea lui ca paznic în locul lui Fânaru Ioan Ioachim (devenit preot slujitor); s-a călugărit sub numele de Melchisedec la 12 aprilie 1998375 şi părăseşte mănăstirea la 28 iunie 1999, se pare că ajunge şi la Bujoreni; 376

25. Străchinaru Cristian Spiridon, născut la 5 august 1984 la Botoşani; a intrat în mănăstire la 28 iunie 1991, rasofor din 17 noiembrie 2000; studiază 10 clase, în prezent elev al Seminarului Teologic din Roman, cântăreţ;

26. Toma Vasile Serafim, născut la 3 decembrie 1968 în judeţul Vaslui; a intrat în mănăstire la 20 septembrie 1997; s-a călugărit la 7 septembrie 1999, a fost hirotonit diacon la 6 noiembrie 1999; studiază liceul industrial nr. 3, eclesiarh al mănăstirii;

27. Vasilovschi Ilie Iezechel, născut la 7 iulie 1967 în judeţul Suceava, a intrat în mănăstire la 18 august 1985, s-a călugărit la 15 august 1989, studiază la Seminarul Teologic Neamţ, paraclisier;

372 Ibidem, f. 3; 373 Dosar 2, f. 15-17; 374 Ibidem, f. 1; 375 Dosar 1, f. 19-21, 26, 33; 376 Dosar 2, f. 18;

89

28. Xenofont (Alexandru) Irimia, rânduit la 11 decembrie 1993, părăseşte mănăstirea la 10 martie 1994; 377

29. Zaharia Vili, născut la 1 aprilie 1973, în judeţul Bacău; a intrat în mănăstire la 10 mai 2005; a fost absolvent al liceului, paznic;

30. Ursulini Pahomie, călugărit şi hirotonit ierodiacon la Iaşi; din 5 ianuarie 1995 vieţuitor la Rafaila; a fost închinoviat la 24 ianuarie 1995 şi hirotonit preot la 12 martie 1995; s-a născut la 15 iunie 1964 la Roman, judeţul Neamţ; s-a călugărit în judeţul Botoşani. 378

Pr. Drd. Protos Vichentie Lupu, stareţul mănăstirii Rafaila

Schitul „Pogorârea Duhului Sfânt”, născut la 18 iunie 1965, în oraşul Bacău, absolvent al Liceului Economic şi de Drept Administrativ, din Bacău, Facultăţii de Teologie din Constanţa, Facultăţii de Istorie din Constanţa, cu master în Drept canonic, master în Istorie, doctorand, în Drept canonic şi instituţii europene (anul II), doctorand la Universitatea din Cambridge (anul I) este animat de continua perfecţionare în vederea cunoaşterii. Printre realizările de seamă la mănăstirea Rafaila, amintim: construirea corpului de chilii, urmând sfaturile lui Petru Damaschinul („Şezi, zice, în chilia ta şi aceasta te va învăţa pe tine”379), trapeza, clopotniţa şi gospodăria anexă. La Drăgeşti a ridicat din temelii schitul „Pogorârea Duhului Sfânt „(paraclisul mică, biserica mare, chiliile, gospodăria anexă, livada)urmând sfatul Mitropolitului Teolipt al Filadelfiei: „Sârguieşte-te deci să faci din chemare faptă”.380 Păşind pe poarta schitului Pogorârea Duhului Sfânt din Drăgeşti sau a mănăstirii din Rafaila îl întâlneşti pe părintele stareţ de o simplitate uimitoare, cu zâmbetul şi duhul blândeţii pe buze, aducându-ţi aminte de cuvintele lui Evagrie Ponticul: „Monahul se face prin rugăciune asemenea îngerilor”.381 Căutând

377 Dosar 1, f. 64; 378 Ibidem, f. 10, 12, 20-22, 78-80. 379 Petru Damaschinu, Învăţături Duhovniceşti, în Filocalia românească, vol. V, p. 69 380 Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei, Cuvânt despre ostenelile vieţii călugăreşti, în Filocalia românească, vol. VII, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 49 381 Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, cap. 113, în Filocalia românească, vol. I, p. 100

90

singurătatea, preocupat de găsirea liniştii, închiderii simţurilor şi înfrânării părintele stareţ este dominat de rugăciune, contemplaţie, dragoste duhovnicească, post, isihia(deplina linişte), şi ascultare, caută să dea tot ceea ce este mai bun pentru întărirea vieţii monastice la Rafaila şi Drăgeşti. Nematerialnic, nepătimaş, neiubitor de desfătare, netrândav, neiubitor de argint, plăcere, slavă deşartă, are o singură îndatorire sufletească: să-l iubească pe Dumnezeu, care i-a dat puterea să construiască un complex monastic care atrage ca un magnet oamenii, credincioşii din satele vecine şi oraşul Negreşti, la rugăciune.

Secretarii mănăstirii

1. Fratele Ştefan călugărul (atestat la 7 august 1939); 2. Fratele V. Alistar, până la desfiinţarea mănăstirii în 1959; 3. Ierom. Dionisie Bursuc – până în septembrie 1994; 4. Ierom. Pahonie Ursuliu – septembrie 1994-1995; 5. Ierom. Ioachim Fânaru – 1996, 1998, 1999; 6. Ierom. Dionise Bursuc – 1997; 7. Ierom Serafim Toma – 2000; 8. Ierom. Luca Sauca – 2000-2003...

91

CAPITOLUL X COMPLEXUL MONASTIC RAFAILA. ZIDIRI,

REPARAŢII

Biserica actuală a schitului a fost zidită în 1834 cu binecuvântarea

mitropolitului Veniamin Costache, osteneala ieoroshimonahului Iorest şi a unor patrioţi, aşa cum reiese din pisania aşezată deasupra uşii de la intrare din tinda bisericii: „S-au sfinţit acest sfânt lăcaş cu blagoslovenie Kiriu Veniamin mitropolit prin osteneala şi oserdia sfinţiei sale Iorest ieroshimonah şi cu ajutorul altor patrioţi la let 1834 mai”382. Potrivit inscripţiei de pe tabloul ctitoricesc, biserica s-ar fi terminat la 16 octombrie 1836, în timpul superiorului, arhimandritul Teodosie Ivanovici Bearca383. În biserică se păstra un portret de pânză(L=2m şi l=1.30m) pe care erau pictate 2 cete de monahi, 6 la dreapta şi 7 la stânga, în frunte cu ieroschimonahii Ierotei şi Calimah, ţinând biserica în mâini, în calitate de ctitori. Redăm inscripţia de pe portretul amintit: „Iorest ieroshimonah şi Kalimac, ctitorii, împreună cu ucenicii săi; Ianco ajuto la anul 1836 s-au săvârşit Octomvrie din 16 zile oserdie superiorului mo Rafaila arhimadrit Tedosie Ivanovici Barcă: 1869, 10 Februarie s-au reînnoit acest portret ctitoricesc”384.

În Sfântul Altar se afla pomelnicul ctitoricesc de lemn, al cărui conţinut îl redăm: „Pomelnicul ctitorilor sfântului lăcaş, 1836, Dekem.

382 † Veniamin Pocitan, op. cit., p. 60; 383 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 1; 384 † Veniamin Pocitan, op. cit., p. 60;

92

16” vii: „Ieroshimonah Ghenadie, ieromonah Teodosie, monah Markian, monah Ilarion, Ieromonah Ilarion, Ieromonah Gherasim, monah Paise, Monah Tezechil, Presvitera Maria, Teodosie Ieromonah, Constantin, Zamfira, Constantin, Elena”385. Redăm pomelnicul ctitorilor bisericii de piatră din 16 decembrie 1836: „Ierotei ieroshimonah ierei Vasile monah Irinarhă Zamfira ieroshimonahu Samoil Parashiva eroshimonahul Ghenade schimonah Veniamin ierei Justin Maria monah Constandin Anastasia Artimon monah Istrati shimonah Selvestru Vasele Vasile Voievod Teodosia Doamnă Ştefan Voievod Grigoraş Ioan şi tot neamu”386. În 1939, pomelnicul mănăstirii din 1836, gravat în lemn se păstra în biblioteca mănăstirii. Redăm conţinutul acestuia după diaconul Iosif E. Naghiu: „Ştefan Voievod, Vasile Voievod, Teodosia Doamna, Iorest Ieroshimonah, Vasile Ieromonah, Irinah Monah, Samoil Ieroshimonah, Ghenadie Schimonah, Veniamin Monahul, Inetia Monahia, Maria Monahia, Artimon Monahul, Istratie Shimonah, Silvestru, Vasile, Zamfira, Paraschiva, Ghenadie Ierosch., Gherasim Ieromonah, Teofan Ieromonah, Paisie Monah, Marchian Monah, Ilarion Monah, Presv. Maria, Ilarion Ieromonah, Teodosie Ieroschim., Constant., Elena, Grigoraş şi Ioana, e T. N. lor”387.

În Sinodicul schitului Rafaila I. Gh. Popescu nota la 17 februarie 1882: „Biserica cu hramul Naşterea Prea Sf. Născătoare de Dumnezeu din schitul Rafaila, plasa Stemnicul jud. Vaslui s-a zidit la anul 1834 cu blagoslovenia mitropolitului Veniamin Costachi prin ostenela şi oserdia ieroschimonahului Ioreste Nacialnicul Schitului Rafaila şi cu ajutorul altor patrioţi după cum se constată din inscripţia aflată pe o piatră ce este deasupra uşei bisericii din afară”. Referitor la binefăcatorii bisericii I. Gh. Popescu consemnează în Sinodic: „Arhimandritului Mavrentie şi Nichifor Bujoreanu şi monahii Isaiia, Iakint, protosincelul Veniamin au făcut Sfintele vase de argint, cadelniţa şi mai multe veşminte în biserică”388. 385 Ibidem, p. 60; 386 Ibidem, p. 61; 387 Diacon Iosif E. Naghiu, op. cit., p. 456; 388 † Veniamin Pocitan, op. cit., p. 61; Arhiva Bisericii Parohiale din satul Rafaila, Sinodicul bisericii;

93

La 1921, în interiorul bisericii se găsea un portret pe pânză pictat al Mitropolitului Veniamin Costachi precum şi a ctitorilor cu ucenicii lor. Cele 4 corpuri de case erau construite în urmă cu 40 de ani389. Tâmpla era din lemn iar vechimea era apreciată la aproximativ 80 de ani (cca. 1841)390. Chestionarul din 1921 menţionează şi pomelnicul ctitorilor bisericii din 16 decembrie 1836: „Iorest Ieroschimonah, Erei Vasile, Monah Irinarh, Zamfira, Ieroschimonah Samoil, Paraschiva, Ierosch. Ghenadie, schimonah Veniamin, Oprea, Iustina, Maria, Monah Constanti, Anastasia, Artimon monah, Istrate schimonah, Silvestru Vasile, Vasile Voievod, Teodosia Doamna, Şteafan Voievod, Grigoraş, Ioana şi tot niam acesta este”391.

În 1921 se aflau la biserică 3 clopote: clopotul mare cu inscripţia „leat 1831”, un clopot mic „leat 1806” şi unul mic fără inscripţie392.

Un document din 1853 ne atestă: „Rafaila. Mănăstirea de Piatră cu hramul Naşterea Prea Sft. Născătoare de Dzeu închinat Seminariei Viniamina, Mănăstirea Socola, 1853”393.

Catagrafia schitului Rafaila din 1864, consemna zidirea bisericii din piatră la 1834 prin „osârdia ieroschimonahului Iorest Ursăchescu”, starea foarte bună a bisericii, vechimea şi degradarea acoperişului. Casa egumenească cuprindea două odăi mari cu două iatace, pereţii din cărămidă. Este atestat beciul de piatră cu nouă ferestre, gratii de fier şi acoperiş putred. Alături de casa egumenească se afla o „ceteradă”. Din zestrea materială a schitului la 1865 mai remarcăm bordeiul din dosul caselor, cuhnea din piatră, ruinată, fără acoperiş, grajdul cu pereţi din scândură, lipsit de acoperişul din draniţă, o altă pivniţă boltită cu piatră, deasupra căreia se afla o başcă de piatră situată în spatele altarului bisericii (pivniţa se păstrează şi astăzi). În faţa bisericii întâlnim o casă cu temelie de piatră alcătuită din patru odăi, cu pereţi construiţi din nuiele, deterioraţi. O altă casă cu cinci odăi era situată în partea de N a bisericii. Catagrafia din 1865

389 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 1; 390 Ibidem, f. 1v; 391 Ibidem, f. 2v; 392 Ibidem, f. 2v; 393 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 13/1854, f. 35;

94

atestă şi o fântână cu doi colaci de piatră, iar lângă ea o casă părăsită. Lângă casele egumeneşti se afla o căsuţă care în vechime a servit ca trapeză394.

În suplica din 30 aprilie 1871, arhimandritul Teodosie Ivanovici, superior al schitului Rafaila din mai 1865 arăta „ce suferinţe am stat până astăzi acolo, atât din cauza asprimei evenimentelor ce aduce poziţiunea acelui loc, cum şi din aceea că toate acaretele acelui schit afară de localul şcolii au fost mai înainte de instalarea mea ruinate şi devenite în ce mai deplorabilă stare de a nu fi posibil a locui cineva în ele, despre care sunt destule probe şi numeroase reclamaţii adresate locurilor competente din Bucureşti şi toate au rămas cu o literă moartă”, solicitând permutarea episcopului. 395 La 15/27 august 1873 superiorul mănăstirii Rafaila se adresa printr-un raport Ministerului Cultelor în care arată lucrările înaintate acestei instituţii în anii 1865-1867 pentru repararea chiliilor neaprobate, chilii aflate „într-o stare foarte proastă, apoi văzând că toate iconomiile din anii numiţi mai sus de a se repare chiliile acestui schit au fost zadarnice, astăzi nu mai îndrăznim a înainta dumneavoastră alte lucrări pentru asemenea reparaţii” solicitând acordarea locuinţei a câţiva monahi „în casele aflătoare în centrul acestui schit şi care până la finele anului 1872 au servit case de şcoală, iar astăzi se găsesc case private ale guvernului prin desfiinţarea şcolii din această comună şi nu numai ca o casă privată ci chiar ca o casă de locuinţă gospodărească, aflându-se cu şederea în ea şi până astăzi sânţia sa preotul Ştefan Mihăilescu, fostul învăţător, care este împovărat de o gospodărie grea având mai multe slugi, vite, câini, toate ţinute în ograda acestui schit şi în faţa bisericii din care cauză provin murdăria cea mai nesuferită şi scandalizarea monahilor din acest schit, căci ca călugări depărtaţi de orice afaceri ale lumii trebuie să fim singuri liniştiţi în acest schitişor pre care guvernul după mila lui Dumnezeu ne susţine şi până astăzi. „396 Raportul dă naştere la deplasarea protoiereului de Vaslui la schit

394 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Dosar 946/1865, f. 9 – 11; 395 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 11/1870; 396 Ibidem

95

pentru cercetarea cazului. În raportul din 7 decembrie 1873 protoiereul informează episcopia despre necunoştinţa superiorului faţă de raportul înaintat ministerului la 15/27 august 1873. Cel mai bătrân monah era Paisie Moşul. Reiese că în realitate raportul ar fi fost scris de notarul din Buda. Protoiereul solicită căutarea altor case de către preotul Ştefan Mihăilescu.397 Protoiereul găsise chiliile foarte ruinate şi călugării care nu voiau să-şi facă nici cea mai mică reparaţie.398

Într-un inventar realizat la 8 iunie 1884 este notat: „Una biserică durată din lemn în stare bună acoperită cu şindrilă(dar în timpul iernii cu greu se poate face serviciul divin din cauza gerului). Fondată la anul 1836 de către ieroschimonahul Iorest cu clopotniţa de lemn lipită de ea, formatul ei este pătrat, fără turle, biserica are ca proprietate a sa ca 20 prăjini loc împrejurul său, care loc serveşte şi ca cimitir pentru înmormântări. Ograda bisericii este îngrădită cu gard bun. „399

Biserica din lemn a schitului a fost mutată în centrul satului la 1838, de către ieroschimonahul Iorest400, unele surse ne indică construirea acesteia în 1838401. Hramul bisericii din sat este „Sfinţii Voievozi”.

În anii 1865, 1866, 1867 sunt înaintate cereri pentru repararea chiliilor Schitului Rafaila fără a fi aprobate. Raportul superiorului mănăstirii din 15/27 august 1873[?] atestă starea foarte proastă a chiliilor, solicitându-se câteva chilii care au servit până în 1872 ca săli de clasă pentru şcoala ce funcţiona acolo. În urma desfiinţării şcolii aceste chilii au fost transformate în case private ale guvernului în care locuia preotul Ştefan Mihăilescu, fostul învăţător din comună.402

Inventarul Mănăstirii Rafaila este preluat la 9 decembrie 1876 de ieromonahul Gherasim Popescu. Se consemnează „una biserică de zid,

397 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 17/1840; 398 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 26/1870, f 32-33; 399 Arhiva Bisericii Parohiale din satul Rafaila; 400 Protosinghel Theofil S. Niculescu, op. cit., p. 236; 401 Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1934, Tipografia şi Librăria George Cerchez, Huşi, 1934, p. 82; Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1935, Atelierele Zanet Corlăteanu, Huşi, 1935, p. 108(se susţine ideea construirii bisericii de enoriaşi); Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1938, Tipografia şi Librăria George Cerchez, Huşi, 1938, p. 193(se susţine ideea construirii de ieroschimnicul Iorest); 402 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 53/1870 f 11;

96

cărămidă, acoperită cu şindrilă şi cu clopotniţă, deasupra cu acoperământul vechi, stricat”, trei clopote, unul mare şi două mici din care unul crăpat, o pereche case din dosul bisericii pentru egumen cu patru odăi, o sală, de zid, acoperite cu şindrilă, toate în stare de ruină, o casă cu patru odăi în stare proastă, cu sală pe mijloc, situată din sus de biserică, fără acoperământ, ruinată, aproape a cădea, o casă în faţa bisericii pe temelie de piatră cu patru odăi, acoperită cu şindrilă, în stare de ruină, acoperământ putred şi spart, o casă în faţa bisericii cu patru odăi, cu sală în mijloc, acoperită cu şindrilă, în stare bună, ocupată de şcoala comunală din Buda-Rafaila, o casă cu o odaie, pereţi de gard, din nuiele, acoperită cu draniţă în stare rea foarte veche, o casă cu odaie, în livadă, de vălătuci, acoperită cu paie, stare proastă, aproape de ruină, o casă de bucătărie, perete de zid din piatră, acoperământ de coajă de lemn de tei în stare proastă, pivniţă de piatră, bună cu două odăi deasupra, în stare rea, acoperită cu draniţă, veche şi putredă, grajd cu hambar de scânduri acoperământ de şindrilă, vechi stare rea, două chilii separate cu câte o odaie, pereţi de vălătuci stare rea, amplasate în livada mănăstirii, lipsesc gardurile şi zaplazul.403

În jurul anului 1880 stareţul Ilarion Popescu a construit din pământ şi piatră casele stăreţiei compuse din 8 camere, acoperite cu tablă, iar pe cheltuiala sa pictează la 1898 icoana Maicii Domnului din biserică.404

În septembrie 1885 situaţia schitului şi anexelor din jur era: biserică din cărămidă, acoperită din nou cu tinichea, casă spre sud care aparţinuse egumenului, două case mici în stare bună, o casă cu 4 odăi în faţa bisericii în stare de ruină, o casă spre nord de biserică cu 4 odăi în stare de ruină, o casă de bucătărie la est de biserică în stare proastă, o pivniţă de piatră în stare bunişoară cu două odăi deasupra. În clopotniţă erau amplasate 3 clopote, două foarte mari şi unul mic. Mai sunt atestate: catapeteasma suflată cu aur din lemn, 30 de strane de lemn din care una arhierească, un potir de argint suflat cu aur şi multe altele.405

403 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 59/1876, f 32; 404 Arhiva Schitului Rafaila, dosar 1/1956, f. 7; 405 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 42/1892;

97

Biserica din zid a schitului suferă de-a lungul timpului o serie de reparaţii. În 1890 asistăm la repararea acoperişului şi realizarea tencuielilor exterioare406. Ieromonahul Ilarion Popescu care a deţinut calitatea de îngrijitor până în 1902 a acoperit cu şindrilă pivniţa de piatră şi casa amplasată deasupra cu 2 odăi.407

Ieromonahul D. Lascăr, superiorul mănăstirii Dobrovăţ înainta Episcopiei la 30 ianuarie 1914 „recipisa No. 9528, din 22 ian. a. c. a Administraţiei financiare, jud. Vaslui, pentru suma de(500), cinci sute lei, adunaţi cu pantahuza şi depuşi de Ierom. Galerie Coroi pe numele şi la dispoziţia schitului”, recipisă ce urma să fie păstrată alături de altele două, care însumau 1005 lei „ce se vor întrebuinţa la timp în refacerea acoperişului amintitului schit şi alte reparaţiuni.”408 Ieromonahul Galerie Coroi, îngrijitorul schitului Rafaila şi fratele Ioan Bostan, a umblat cu condica de pantahuză prin satele Buhăieşti, Bârzeşti, Drăguşeni, Lipova, Ivăneşti.409

Episcopia Huşilor a fost informată prin raportul nr. 30 din 19 august 1915 că „biserica cu hramul Naşterea Maicii Domnului, a schitului Rafail, pendinte de Mănăstirea Dobrovăţ, are absolută nevoie de a i se face din nou acoperişul şi postamentul clopotelor, după cum se vede şi din copia din deviz”. Era necesară împrejmuirea curţii bisericii şi mici reparaţii la unele camere ale casei de locuit. Administraţia Casei Pădurilor acordă în mod gratuit din pădurea statului lemnul necesar acoperişului bisericii şi împrejmuirii.410

Protosinghelul D. Lascăr a vizitat schitul Rafaila între 12-14 august 1915 şi „am găsit că biserica şi casele au absolută nevoie de reparaţie, cât mai urgent, cum şi împrejmuirea curţii este lipsită de gard, trec liber şi pe unde vor câinii, vite, oameni...

1). Biserica cu o singură turlă la intrare în care sunt aşezate cele două clopote, ca zid este înaltă şi largă, de construcţiune foarte solidă ca cum ar fi dintr-o singură bucată. Dar are nevoie de o reparare

406 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 2v; 407 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 46/1902; 408 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14⁄1913, f. 124 409 Ibidem, f. 140 410 Ibidem, f. 206

98

uşoară de tencuială şi var pe dinlăuntru şi afară, cum şi schimbarea postamentului de lemn pe care stau aşezate clopotele. Acoperişul însă, fiind cu sită, este stricat rău şi spart peste tot, încât este neapărată trebuinţă a fi refăcut cât mai în grabă de va fi cu putinţă, chiar în toamna aceasta, căci altfel, căzând mereu apele de ploi, în pod, s-ar primejdui zidul şi mai ales bolţile bisericii, care sunt tot de zid”. Devizul alcătuit de inginerul judeţului Vaslui însuma 5200 lei, fiind înaintat Ministerului Cultelor la 28 mai 1915, solicitându-se în plus 2000 lei pentru repararea caselor. Se aprobă 500 lei din care jumătate au fost trimişi, cu condiţia de a repara geamurile la biserica mica a mănăstirii Dobrovăţ. Schitul Rafaila avea depuşi 1400 lei obţinuţi cu condica de pantahuză. Protosinghelul D. Lascăr aminteşte două rânduri de case׃un corp mare cu patru camere în care a funcţionat şcoala şi care avea nevoie de reparaţii radicale, al doilea corp, cu 8 camere, în care locuiesc monahii, necesită mici reparaţii. De neapărată trebuinţă era şi împrejmuirea curţii. Se intervine la Nicodem, episcopul Huşilor, la 19 august 1915 pentru a obţine cel puţin 2000 lei, lemnul necesar acoperişului bisericii, postamentului clopotelor şi gardului în lungime de 400-500 metri liniari, pentru a se „putea ajunge la alungarea ruinei de pretutindeni ce dă aspectul de pustiire şi s-ar contribui şi creşterea evlaviei sătenilor din Rafail, ca şi cei din vecinătate, care au în dragostea lor creştină, acest schit şi doresc menţinerea şi pe viitor tot cum l-au avut în trecut”.411

Lemnăria necesară refacerii acoperişului era adunată la 1916 când s-a construit gardul din jurul schitului din nou s-a refăcut postamentul clopotelor, reparaţia şi acoperişul din nou al caselor, corpului principal, al magaziei, de către protosinghelul Damian Lascăr, stareţul mănăstirii Dobrovăţ412.

Vânzarea lemnelor rămase de la reparaţia acoperişului schitului va fi aprobată la 14 ianuarie 1926.413 Construcţia gardului schitului şi sădirea viţei de vie sunt aprobate la 22 martie 1926.414

411 Ibidem, f. 207-208 412 † Veniamin Pocitan, op. cit., p. 61; 413 Arhiva Bisericii Parohiale din satul Rafaila, dosar 1/1926, f. 4; 414 Ibidem, f. 15;

99

Jurnalul episcopului Iacov Antonovici din 23 ianuarie 1926 face referire la mănăstirea Dobrovăţ, „foarte săracă şi total lipsită de venituri” şi la schitul Rafaila care„are nevoie de multe îmbunătăţiri”. Monahii suplinitori de la parohii, cu metania la mănăstirea Dobrovăţ şi schitul Rafaila, după ocuparea posturilor vacante de seminarişti, urmau să se întoarcă la metania lor. Veniturile obţinute în parohii trebuiau date în parte mănăstirii de care depind canonic, pentru sporirea averii. Se dispune „Cu începere de la 1 ianuarie 1922, delegatul ordonanţator va face reţinere, din salariul fiecărui ieromonah însărcinat cu suplinirea vreunei parohii din eparhie, suma ce reprezintă sporul de salar de 40% acordat anul acesta. Reţinerea se va face la dispoziţia P. C. Stareţ al Sfintei Mănăstiri Dobrovăţ care va trece sumele încasate pe această cale în registrul de venituri al mănăstirii. P. C. Stareţ va raporta la finele fiecărui an, ce sume s-au încasat în cursul anului şi va prezenta un proiect de îmbunătăţirile ce se pot face la schitul Rafaila, cu acea sumă, în urma aprobării noastre putând să-şi execute acele îmbunătăţiri”.415

Stareţul Valerian se adresa Episcopiei Huşilor la 13 mai 1936: „Cea mai mare lucrare pe care ne-am propus-o este repararea bisericii care este într-o stare jalnică”.416

În martie 1937 Episcopia Huşilor înainta devizul estimativ pentru lucrările de reparaţie.417 Referatul arhitectului Horia Teodoru din 5 aprilie 1937 constată buna întocmire a devizului şi hotărăşte „se se aprobe în afară de capitolele care prevăd schimbarea formelor arhitectonice”. Nu se aprobă închiderea golurilor dintre stâlpii pridvorului, zidirea golurilor dintre coloane, construirea ferestrei (cap. 16) şi uşii (cap 19), numai dacă există, pardoseala prevăzută la ca. 18 urma să se execute din piatră după cum este prevăzut trotuarul, nu în beton. Cap. 21 se referea la tencuielile ce se vor face cu mortar din var fără niciun amestec din ciment. Redăm rezoluţia din 8 aprilie 1937, semnată de N. Ghica Budeşti: „Comisiunea technică, aprobă devizul

415 Buletinul Episcopiei Huşilor, II, nr. 2, februarie 1926, p. 9 416 Arhiva Bisericii Parohiale din satul Rafaila, dosar 2/1939; 417 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 4;

100

cu modificările propuse de arhitect Teodoru care se vor introduce în ambele exemplare ale devizului”.418

Stareţul Theofil S. Niculescu cu fonduri strânse de la credincioşi din slujbe şi danii a executat în 1938 reparaţiile exterioare necesare, a pus 2 rânduri de cercevel, iar in clopotniţă tocuri noi de brad. Împrejmuieşte partea de răsărit a curţii cu ulucă de stejar, iar partea de sud cu ulucă de brad. Ridică un gard de brad în jurul viei din curtea mănăstirii, înzestrează biserica şi chiliile cu mobilier, contribuie a sporirea inventarului mănăstirii419.

În adresa Episcopiei Huşilor din 2 august 1938 se amintea stareţului rezoluţia Episcopului din 26 iulie 1938 conform căreia, acesta urma să se adreseze Comisiei Monumentelor Istorice, în privinţa numărului camerelor.420 Chiliile erau considerate neîncăpătoare pentru personalul mănăstirii şi pentru credincioşi.421 Stareţul Teofil solicită un împrumut de 30.000 lei pentru reparaţii.422 În cadrul gospodăriei mănăstirii se creşteau viermi de mătase.423 Suma de 537.469 lei depusă de mănăstire la Episcopie în vederea reparării bisericii fusese recunoscută de Adunarea Eparhială din 29 mai 1932.424

Stareţul Theofil, la 19 septembrie 1938 nu dispunea „de nici un fond pentru construirea chiliilor”425. Comisiei Monumentelor Istorice nu putea trimite un arhitect din cauza „aglomerării lucrărilor”426. Încă din 14 august 1938, ieromonahul Theofil informa comisia despre chiliile neîncăpătoare pentru personalul existent şi credincioşii care se perindau. Biserica este monument istoric. Arhitectul Şt. Balş alcătuieşte la 6 septembrie 1938 un referat al cărui conţinut îl redăm „sunt de părere să se întrebe stăreţia de ce sumă dispune pentru

418 Ibidem, f. 4v; vezi şi f. 8; Devizul a se vedea la f. 6-7; 419 Protosinghel Theofil S. Niculescu, op. cit., p. 236; 420 Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar 1⁄1938, f. 1 421 Ibidem, f. 1v 422 Ibidem, f. 21 423 Ibidem, f. 23 424 Ibidem, f. 148 425 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 10; 426 Ibidem, f. 11;

101

ridicarea acestor chilii pentru a putea face planul în raport cu posibilităţile de executare”427.

La 1 noiembrie 1938, ieromonahul Theofil se adresa Comisiei Monumentelor Istorice pentru a da un ordin arhitectului instituţiei amintite „pentru a ne întocmi planul chiliilor ce vom construi în vara anului 1939”428.

Reparaţia bisericii schitului a fost aprobată şi adusă la cunoştinţă prin adresa cu nr. 346 din 18 mai 1937. Stareţul Theofil solicita la 29 iulie 1938 includerea în deviz a văruirii bisericii în 3 rânduri, face cunoscută dorinţa pictării bisericii, recomandarea unui pictor. Pregătirea pereţilor se realiza în lipsa banilor429. Pictorul Comisiei Monumetelor Istorice I. Mihail recomanda prin referatul din 12 august 1938 nevăruirea pereţilor bisericii dar nici aplicarea unui fond pentru pictură în condiţiile lipsei fondurilor financiare şi aplicarea unei spoieli de humă pe zidurile interioare care se putea curăţi uşor. În cazul depistării surselor financiare se recomandă publicarea în ziare a anunţului pictării bisericii pentru a se prezenta pictorii autorizaţi430. Un ajutor financiar este solicitat Comisiei Monumentelor Istorice de stareţ la 29 iulie 1938431, care face cunoscută lipsa fondurilor disponibile432.

Stareţul solicita la 1 ianuarie 1939 Comisiei Monumentelor Istorice includerea în bugetul anului 1939/1940 a sumelor necesare pictării bisericii433. Stareţul Theofil cerea Comisiei Monumetelor Istorice la 26 decembrie 1939 „a ne face cunoscut condiţiunile în care s-ar putea face această pictură”. În referatul său din 3 decembrie 1940, pictorul I. Mihail aminteşte înlocuirea lui Theofil şi inexistenţa preocupărilor noului stareţ pentru pictarea bisericii, dar şi a mijloacelor băneşti. Mănăstirea este considerată „extrem de săracă” şi „Nu a avut pictură”. Tâmpla şi icoanele se păstrau într-o stare bună.434

427 Ibidem, f. 12; 428 Ibidem, f. 9; 429 Ibidem, f. 13; 430 Ibidem, f. 13v; 431 Ibidem, f. 14; 432 Ibidem, f. 14v – 15; 433 Ibidem, f. 16; 434 Ibidem, f. 26;

102

Episcopia Huşilor era informată la 13 aprilie 1939 despre devizul alcătuit de Gimnaziul Industrial de Băieţi din Vaslui privind executarea lucrărilor de tâmplărie: erau prevăzute 4 uşi pentru intrarea principală şi cea a Sfântului Altar în exterior, în interior erau lăsate cele existente, se fac 2 uşi în pridvorul bisericii, una la intrarea în cafas, una la camera din dreapta pridvorului, ferestrele de la clopotniţă se făceau din grilaj. Comisia Monumentelor Istorice cerea pentru cele 4 uşi o descriere în detaliu în vederea aprobării435.

Stareţul Theofil cere la 4 decembrie 1939 Comisiei Monumentelor Istorice trimiterea ordonanţa pentru plata a 5000 lei pentru reparaţia bisericii436. Ministerul Cultelor şi Artelor transmitea la 18 decembrie 1939 ordonanţa de plată în valoare de 5000 lei, ajutor acordat în exerciţiul 1939-1940 pentru lucrările de reparaţie necesare bisericii „monument istoric a acelei mănăstiri”.437

Reparaţiile începute în 1937, continuate şi în 1939 au atins pragul de 53000 lei, în anul bugetar 1938/1939 acordându-se de la Timbrul Artistic suma de 10000 lei438. Reparaţiile exterioare au început în 1938. La 7 august 1939 a rămas neexecutată reparaţia ambelor pridvoare, văruitul bisericii, construcţia trotuarului din jurul bisericii, conform devizului439.

Cutremurul din 9/10 noiembrie 1940 afectează mănăstirea Rafaila. la 11 noiembrie 1940, ieromonahul Modest, stareţul mănăstirii face cunoscut Comisiei Monumentelor Istorice stricăciunile provocate: fisurarea bisericii de-a lungul ei din spatele Sfântului Altar prin boltă până la uşa principală de la intrare, precum şi crăpăturile foarte mari deasupra ferestrelor, clopotniţa „s-a crăpat în patru bucăţi aşa de rău că de abia se mai ţine”, fiind în pragul prăbuşirii, deteriorarea aproape completă a locuinţelor din incinta mănăstirii. Solicită coborârea clopotelor din clopotniţă440. Prin arhitectul Horia Teodoru, Comisia

435 Ibidem, f. 18 – 20; 436 Ibidem, f. 22; 437 Arhiva Bisericii Parohiale din satul Rafaila, dosar 2/1939; 438 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 10; 439 Ibidem, f. 24; 440 Ibidem, f. 27 şi Arhiva Bisericii Parohiale din satul Rafaila, dosar 2/1939;

103

Monumentelor Istorice trimitea instrucţiuni tehnice pentru consolida-rea provizorie a bisericii441. Potrivit stareţului, imediat după cutremur s-au reparat în parte locuinţele, a fost curăţită biserica, au fost date jos clopotele, reparate sobele sau construite din nou în parte, nu se făcuse nimic pentru cele 2 bucătării aflate într-o stare deplorabilă. La 7 ianuarie 1941 s-a prezentat un arhitect de la serviciul tehnic judeţean. În referatul său, arhitectul Ştefan Balş consemna: „sunt de părere să se întrebe parohia dacă poate suporta cheltuielile de deplasare şi diurna delegatului comisiunii întrucât acesta nu dispune încă de permis pe C. F. R. Biserica este din 1834 şi nu prezintă mare interes”442.

Stareţul Modest Vintilescu trimite la 28 mai 1941 devizul cu lucrările necesare şi solicită suma aferentă, deoarece „sfânta noastră mănăstire, fiind aproape complet lipsită de mijloace materiale”443. La 30 august 1941, stareţul arată primirea devizului aprobat de Comisia Monumentelor Istorice pentru lucrările de reparaţie necesare şi solicită repartizarea de fonduri444. Ieromonahul Modest Vintilescu cere la 15 noiembrie 1941 Comisiei Monumentelor Istorice trimiterea unui arhitect „pentru a da lămuriri şi instrucţiunile necesare la faţa locului fiind în ajunul începerii lucrărilor de reparaţie”445.

Comisia Monumentelor Istorice informa Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor la 1 decembrie 1941: „Mănăstirea din comuna Rafaila, jud. Vaslui, suferind foarte mult în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, serviciul tehnic al oraşului Vaslui a întocmit un deviz pentru lucrările de reparaţie ale acestei mănăstiri pe care comisiunea le-a aprobat. Avem onoare a înainta, alăturat în copie acest deviz rugându-vă să binevoiţi a aproba suma de 250000 lei din fondul de cutremur”446. Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor informa în aceeaşi zi Comisia Monumentelor Istorice restituirea devizului

441 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 28 – 30; 442 Ibidem, f. 40; 443 Ibidem, f. 38; 444 Ibidem, f. 37; 445 Ibidem, f. 36; 446 Ibidem, f. 32;

104

mănăstirii Rafaila „cu menţiunea că ministerul nu poate acorda nici un ajutor din lipsă de fonduri”447.

Pe Sfânta Evanghelie, dăruită schitului în noiembrie 1927 se află însemnările a trei ierarhi׃„Astăzi, 23⁄IX am vizitat această mănăstire şi la 26⁄V 1944. Episcop Grigorie al Huşilor;„Astăzi 26 oct. 1950, am sfinţit biserica mănăstirească Naşterea Maicii Domnului din Rafaila reparată subt conducerea Stareţului Ierom Nifon Agache prin daniile credincioşilor. Însoţitori şi concelebranţi. Episcop Teofil al Romanului şi Huşilor; „Însemnare ⁄Sfinţitu-s-a Biserica cu Hramul Naşterea Maicii Domnului în urma reparaţiei capitale din comuna Rafaila, Raionul Negreşti, regiunea Iaşi, astăzi 21 noiembrie 1962. Slujba redeschiderii acestui Sf. Lăcaş s-a săvârşit de către Prea Sfinţitul Episcop Dr. Partenie Ciopron al Romanului şi Huşilor, însoţit de Diaconii Emilian Găluşcă şi Constantin Pelin de la Centrul Eparhial şi înconjurat de un numeros sobor de preoţi în frunte cu P. C. Protoereu Andrei Gheorghiu al Raionului Negreşti. Biserica a fost reparată de către trei meşteri autorizaţi, sub conducerea P. C. Preot Paroh Emilian Stratan cu concursul enoriaşilor din Rafaiala şi cu sprijinul substanţial primit din partea Sf. Episcopii. Scrisu-s-a această însemnare spre eternă amintire şi exemplul tuturor urmaşilor în anul mântuirii 1963, luna noiembrie, ziua 21⁄Episcop † Dr. Partenie Ciopron, Paroh Preot Em. Stratan.

447 Ibidem, f. 31 (vezi devizul la f. 33);

105

CAPITOLUL XI BISERICA PAROHIALĂ „SFINŢII VOIEVOZI”

După construirea bisericii schitului din zid la 1834, biserica din

lemn este transportată cu carele cu boi în satul Rafaila. Având în vedere legătura cu schitul încercăm să reconstituim evoluţia bisericii parohiale în funcţie de documentele cercetate.

Se consideră în unele surse că biserica din lemn din parohia Rafaila, comuna Todireşti „s-a făcut de la 1836-1837448”. În Sinodicul bisericii Sfinţii Voievozi se notează׃„Biserica nu are nici o dată din care să poată şti de când este făcută, ci numai din spusa bătrânilor se constată că această biserică au durato din lemn, unde astăzi este schitul… Rafaila, ci astăzi este aproape înconjurat…la anul 1826[de fapt în 1836-N. A]după cum se constată chiar de pe frontispiciu bisericii schitului Rafaila, după moartea lui Rafail, stareţul tot la anul 1826[în realitate Iorest este atestat încă din 1820-N. A449], venind ieromonahul Iorest, trimis de mitropolitul de Iaşi, au zidit biserica din schit cu patronul Adormirea Maicii Domnului şi bisericuţa veche durată de Rafail a fost mutată în centrul satului unde nu era biserică şi unde stă şi astăzi în patronul Sf. Voievozi, dar fiind aşa de veche şi de lemn, cu greu se poate oficia Sf. Slujbă. 450

Într-un inventar realizat la 8 iunie 1894 preotul I. Mihăilescu şi epitropii Ioan Duman şi Gheorghe Ailenii consemnau: „Una biserică durată din lemn în stare bună acoperită cu şindrilă, dar în timpul iernii cu greu se poate oficia serviciile divine din cauza gerului.

448 Anuar, Administraţiunea Casei Bisericii, 1909, p. 442 449 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/67 450 Arhiva Bisericii Parohiale din Rafaila

106

Fondată la 1836 de către ieroschimonahul Iorest, cu clopotniţa de lemn lipită de ea. Formatul ei este pătrat fără turle. Biserica are ca proprietate a sa ca douăzeci prăjini, loc, împrejurul ei, care loc serveşte şi ca cimitir pentru înmormântări. Ograda bisericii este îngrădită cu gard bun ca 3 părţi şi o pătrime despre est este îngrădită cu şanţ. Asemenea mai are şi opt fălci cincizecişişase prăjini loc dat de stat după legea rurală; acest pământ se stăpâneşte de servitorii bisericii, din care trei părţi sunt arabile şi o pătrime fânaţi. Biserica nu mai posedă alt loc în sat şi nici în ograda ei case de locuit”. La 1894 parohia Rafaila făcea parte din comuna Buda-Rafaila. Biserica era înzestrată cu ,Sf. Antimism, Sf. Vase decositor, vechi ׃catapeteasma, veche, un felon de catifea vechi, un felon vişiniu închis, cu flori galbene, un felon de catifea roşie, vechi, un stihar de lână vişinie deschis, un stihar cu diferite flori mari, de cit, un stihar de cit albastru cu dungi, un stihar de cit cu diferite flori, un epitrahir de adamască vişinie cu flori galbene, un epitrahir de cit vişiniu închis, un epitrahir de cit cu diferite flori, un epitrahir de plise roşii vechi rupt, un pocas de cit vişiniu cu flori galbene, un pocas de mătase roşie vechi, un pocas de cit vişiniu cu flori galbene, un pocas de mătase roşie vechi, un pocas de cit vişiniu flori galbene, o pereche naracliţe de mătase cu flori galbene, o pereche naracliţe de mătase vechi, o pereche naracliţe de mătase vechi, o pereche naracliţe de bumbac vechi, două procoveţe de mătase cenuşie vechi, o pereche naracliţe de plise neagră vechi, un văzduh de adamască vechi, două procoveţe de adamască vechi, o perdea de cit cu flori albe, un levicer, doua prostiri de bumbac albe, o cadelniţă de aramă, 18 icoane de diferite mărimi, patru candele de sticlă colorată la icoanele împărăteşti, cinci candele de alamă, un steag vechi, o cruce pentru dus morţii la cimitir, un prapur de culoare roşie, un prapur de culoare albastră, două sfeşnice pe Sfânta Masă de alamă stricarte, o cruce de plumb, două cruci de alamă, o cruce de lemn în spatele Sfintei Mese, patru tricheluri în faţa catapetesmei, un policandru de alamă în mijlocul bisericii, un policandru de lemn în tinda femeilor, Sfântul Aer pe muşama, bun, Sfântul Aer pe muşama vechi, patru sfeşnice de lemn, 14 strane din lemn de tei bune, o lădiţă mică de păstrat veştmintele, un dulap de tei stricat, două analoage pentru cărţi, un sicriu pentru păstrat lumânările, un analog pentru Evanghelii trei clopote, Evanghelia îmbrăcată în piele roşie, tipărită la 1845, Evanghelie legată în piele tipărită de Antim Ivireanul, 1797, Liturghier tipărit de Ioan Bart la 1807, Liturghier fără ani de apariţie,

107

Octoih tipărit la 1792 de Stanciu Tomovici, Minei pe 12 luni tipărit la 1771, Penticostar tipărit de Simionovici la 7261, Psaltire tipărită de ieromonahul Isaia la 1843, Ceaslov tipărit de stareţul Neonil la 1848, Catavasier tipărit de Petru Popovici la 1777, Carte de cuvinte de Inochentiu Moisiu, 1864, Apostol, vechi, fără dată, Panahidă tipărită de Veniamin Costachi la 1837, Dreptul canonic de Silvestru Bălănescu 1892, Moliftenic, tipărit de Episcopul Chesarie la 1848, Te Deum, de Melchisedec, 1879, Triod, 1847451

Un chestionar alcătuit la 7 octombrie 1929 înregistra pentru parohia Rafaila, alcătuită dintr-o singură localitate cu 329 familii (1333 suflete) „Biserica a fost mutată de la schitul Rafaila la 1834, construită din lemn, reparată radical în 1928. Nu are casă parohială, este împroprietărită la 1864 cu 8 fălci şi 40 de prăjini pământ pentru folosinţa clerului.452

La 18 martie 1854 întâlnim ca dascăli pe Georgie Platon, aşezat de comisie, Dimitrie sin Pr. Dimitri, strămutat în satul Gorbăneşti, Ioan sin Pr. Alexandru453.

Constatăm proprietatea mănăstirii Socola asupra bisericii cu hramul Sf. Voievozi la 1859 şi îndepărtarea dascălilor Georgie sin pr. Teodor şi Ioan sin pr. Ioan, în locul cărora nu au fost numiţi alţii.454

În 1858-1859 în satul Rafaila, proprietatea mănăstirii Socola cei 150 de enoriaşi erau păstoriţi de preotul Ioan Marinciu, preotul Dimitrie Mane, dascălul Dimitrie Dimitriu.455

Preotul Dimitrie Marcu din satul Rafaila se tânguia de încercările posesorului moşiei de a-l îndepărta şi înlocui cu preotul Ştefan Mihăilescu profesorul şcolii. Preotul Georgie Axinte, din satul Oşeşti, însărcinat cu cercetarea cazului, trimite un referat la 5 iulie 1860 în care arată buna înţelegere dintre enoriaşi şi preotul Marcu, însă posesorul moşiei se împotriveşte să-i acorde pământul de hrană folosindu-se de o stipulaţie din contractul încheiat care permitea acordarea de pământ numai unui preot. Posesorul moşiei dă pământ preotului Ştefan Mihăilescu. În decembrie 1860 preotul Dimitrie

451 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 17⁄1894 f. 418-419 452 Costin Clit, Mihai Rotariu, Un chestionar inedit despre bisericile din ţinutul istoric al Vasluiului, Editura Sfera, Bârlad, 2004, p. 66 453 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 47⁄1852-1859, f. 287v-288. 454 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 3⁄1859, f. 28. 455 Costin Clit, Un tablou eclesiastic inedit privind Judeţele Tutova, Covurlui şi Vaslui din Eparhia Huşilor, de la 1858-1859, p. 826.

108

Marcu se va permuta în satul Răcea, Ocolul Fundurile fără a solicita autorizaţia.456 Ştefan Mihăilescu, născut la 4 iunie 1836, absolvent al seminarului inferior este numit la biserica Sfinţii Voievozi, începând cu 1 iunie 1860.457

La 19 martie 1860 locuitorii satului Rafaila dau mărturie cliricului Ştefan Mihăilescu în vederea hirotonirii ca preot la biserica cu hramul Sf. Voievozi arătând, slujirea celor 180 de enoriaşi de un singur preot. Mărturia era semnată de: Gavriil Bărgău, Vasile Smău, Georgi Fânariu, Chirilă Vornic, Toader Fânariu, Marin Fânariu, Ioan Fânariu, Vasile Fânariu, Toader Sandu, Ioan Anton, Grigorie Irimia, Dumitru Aaniţăi, Ioan Roman, Ioan Agrigoroaiei, Miron Sandu, Sandu Iacob, Georgi Asandului, Georgi Alupoaiei, Mardari Aanicăi, Constandin Dediu, Teodor Mardari, Toma Gervasă, Georgi Lazăr, Vasili Rusişaru şi toată obştea.458 La 9 mai 1860 protoiereul C. Focşa îl recomandă episcopiei pentru hirotonisire.459 Preotul Ştefan Mihăilescu deţinea la 1880 calitatea de subprotoereu.460

Decesul cântăreţului Gherasim Popa este constatat la 17 ianuarie 1875.461

Parohia Rafaila cuprindea la 1896 comuna Rafaila, biserica parohială aflată în stare mediocră avea nevoie de mici reparaţii (31 martie 1897), era slujită la 1896 de pr. Ştefan Mihăilescu, cântăreţul Ilie Gherasim, avea ca epitrop pe Ioan Smău şi Ghiţă Ailenii. 462

La 1909 parohia număra 339 familii cu 1860 suflete463 La 22 februarie 1914, parohia Sf. Voievozi era suplinită de

ieromonahul Galerie Coroi.464, protoiereul judeţului Vaslui recomandând la 31 octombrie 1915 pe preotul pensionar Ştefan Mihăilescu.465, Galerie Coroi este disponibilizat din postul de paroh interimar la 1 noiembrie 1915.466

456 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 47⁄1861, f. 11. 457 Anuar, Administraţiunea Casei Bisericii, 1909, p. 442 458 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 39⁄1860, f. 131. 459 Ibidem, f. 129. 460 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 69/1880, f. 16; 461 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 34/1875, f 15 462 Arhiva Bisericii Parohiale din Rafaila 463 Anuar, Administraţiunea Casei Bisericii, 1909, p. 442 464 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar14⁄1913, f. 140v 465 Ibidem, f. 210 466 Ibidem, f. 210v

109

Demisia ieromonahului Samson Ciopată din 1 iulie 1924 aduce vacantarea parohiei Rafaila467 (vacantă şi în decembrie 1924)468. Va fi numit paroh suplinitor la parohia Dumbrăveni, jud. Vaslui469. Parohia Rafaila, vacantă în martie 1925470 va fi ocupată la 1 noiembrie 1925 de ieromonahul Samson Ciopată, în calitate de paroh suplinitor471. Sunt numiţi cântăreţi bisericeşti: Ioan Boariu (1 aprilie 1925) la parohia Rafaila şi Gh. Zelincu (1 aprilie 1925) la parohia Dumbrăveni,472 cântăreţul Ioan Lucachi este transferat la 1 decembrie 1925 de la Curseşti la Rafaila,473 iar la 1 aprilie 1926 revine la Curseşti,474 înlocuind pe V. Onciu care se aşează la Rafaila.475

La 28 ianuarie 1926 parohul, ieromonahul Samson Ciopată, îngrijitorul schitul, solicită Ministerului Cultelor şi Artelor aprobarea pentru repararea acoperişului, catapetesmei şi clopotniţei Bisericii Sfinţii Voievozi.476 Reparaţiile nu sunt acceptate până la înaintarea devizului în dublu exemplar întocmit, de serviciul tehnic, al judeţului.477 La 9 februarie 1928, Samson Ciopată înaintează un raport însoţit de pantacuză pentru reparaţiile bisericii.478

Arhitectul H. Teodoru realizează in 1927 două vederi ale bisericii de lemn Sfinţii Voievozi. Iată ce notează acesta: „vedere dinspre sud-vest a bisericii după restaurarea nefericită din 1927” şi „biserica văzută dinspre sud-est după restaurarea nefericită din 1927”479

În 1929 sunt consemnate două biserici în Rafaila׃una de zid a schitului bine întreţinută, una din lemn, parohială, „care se dărăpănase de tot, poate din cauză că nu la mare distanţă se află biserica schitului. „După numirea ca stareţ al schitului protosingherul Samson Ciopată suplineşte şi parohia Rafaila. Venit din satul Dumbrăveni unde

467 Buletinul Episcopiei Huşilor, I, nr. 1, p. 3 468 Buletinul Episcopiei Huşilor, I, nr. 2, p. 11 469 Buletinul Episcopiei Huşilor, I, nr. 3, p. 18 470 Buletinul Episcopiei Huşilor, I, nr. 5, p. 34 471 Buletinul Episcopiei Huşilor, I, nr. 13, p. 98 472 Buletinul Episcopiei Huşilor, I, nr. 7, p. 51 473 Buletinul Episcopiei Huşilor, II, nr. 1, p. 6 474 Buletinul Episcopiei Huşilor, II, nr. 4bis, p. 34 475 Ibidem 476 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 3; 477 Ibidem, f. 3v 478 Arhiva Bisericii Parohiale din Rafaila 479 Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor Istorice, Biblioraft 275;

110

reparase biserica din lemn, găseşte biserica parohială din Rafaila în stare de ruină. Reuşeşte să adune din parohie 400.000 lei. Reparaţiile au durat 4 ani sub directa supraveghere a stareţului. Biserica reparată va fi redeschisă de episcopul Iacov Antonovici la 10 noiembrie 1929. Episcopul „se interesează de aproape de reparaţia bisericilor din eparhie şi care a ţinut să vadă cu ochii rezultatul străduinţei părintelui Ciopată”.480

Parohiile Todireşti, Rafaila, Buda, Oşeşti alcătuiau la 1927 circumscripţia a II-a a judeţului Vaslui.481 În 1927 parohia era vacantă.482 Parohia cuprindea satul Rafaila cu 304 capi familie care însumau 1192 suflete. Potrivit publicaţiei vacantării parohiei, biserica cu hramul Sfinţii Voievozi, de lemn, în bună stare, urma a fi sfinţită în toamnă, în urma renovării complete. Nu posedă casă parohială, deţine 8,5 fălci de pământ. 483

Astăzi biserica parohială este deservită de pr. Mihai Ciolan, născut la 16 octombrie 1975, absolvent al Şcolii generale din oraşul Vaslui(1982-1990), Liceului Ştefan Procopiu din oraşul Vaslui (1990-1994), Facultăţii de teologie din Constanţa(2001-2005), hirotonit Diacon la 18 iulie 2004, arhidiacon la 19 aprilie 2005 şi preot la 4 august 2005, astăzi este masterant la Facultatea de istorie din Constanţa.

Pr. Mihai Ciolan

480 N. D., Sfinţirea bisericii din Rafaila, în Buletinul Episcopiei Huşilor, VI, nr. 12, din 1 decembrie 1929, p. 179 481 Buletinul Episcopiei Huşilor, III, nr. 9, septembrie 1927, p. 115 482 Buletinul Episcopiei Huşilor, III, nr. 12, decembrie 1927 483 Buletinul Episcopiei Huşilor, V, nr. 13-16, din 1 iulie-15 august 1928, p. 143; Buletinul Episcopiei Huşilor, VI, nr. 1, din 1 ianuarie 1929, p. 4

111

CAPITOLUL XII BIBLIOTECA MĂNĂSTIRII

La 28 iulie 1843 în biserica schitului Rafaila se aflau 33 de cărţi ׃Evanghelie, legată cu argint, Apostol, Tipicon, Octoih, Penticostar, Triod, Strasnic, Chiriacodromion, Liturghier, Molitvelnic, Catavasier, Ceaslov mic, Psaltire mică, Pavicesnic, 12 Minee, Panahidă, Cântările Proorocului Moise, Slujba Sfinţilor Imanuel, Ismail şi Savel, şi 4 cărţi484.

La 1865 sunt înregistrate următoarele cărţi: Evanghelie (1806), Tipicon, Iaşi (1816), Apostol (1802), Octoih, Neamţ (1836), Ceaslov, vechi, rupt, două Liturghiere vechi, un Liturghier în stare bună, Penticostar (1808), Chiriacodromion (1811), Triod (1813), Chiriacodromion (1811), Pavecernic (1816), Psaltire (1817), Panahidă, manuscris, Minei pe 12 luni (1846), Minei pe 6 luni (1820), Evanghelia(1644?), Psaltire, rusească, veche, Psaltire, rusească dezlegată, Strasnic (1800, Moliftelnic (1764).485

În 1879 în Catagrafia realizată de Gherasim Popescu sunt înregistrate: Catavasier, 12 Minei, două Trioade, Penticostar, Minei pe 6 luni, Octoih mare, Tipic mare, Evanghelie rusească, Evanghelie românească, Apostol, două Psaltiri, două Psaltichii, două Ceasloave, Chiriacodromion, Moliftelnic, Cântările lui Moise, Octoih mic, Panihidă mică, manuscris, Biografia domnitorului Carol I, Almanah.486

484 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III⁄37, f. 1-2. 485 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 946⁄1865, f. 10. 486 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 85⁄1879, f. 53-53v.

112

La 8 iunie 1894 biserica parohială Sfinţii Voievozi din satul Rafaila deţinea următoarele cărţi׃ Evanghelia îmbrăcată în piele roşie, tipărită la 1845, Evanghelie legată în piele tipărită de Antim Ivireanul, 1797, Liturghier tipărit de Ioan Bart la 1807, Liturghier fără ani de apariţie, Octoih tipărit la 1792 de Stanciu Tomovici, Minei pe 12 luni tipărit la 1771, Penticostar tipărit de Simionovici la 7261, Psaltire tipărită de ieromonahul Isaia la 1843, Ceaslov tipărit de stareţul Neonil la 1848, Catavasier tipărit de Petru Popovici la 1777, Carte de cuvinte de Inochentiu Moisiu, 1864, Apostol, vechi, fără dată, Panahidă tipărită de Veniamin Costachi la 1837, Dreptul canonic de Silvestru Bălănescu, 1892, Moliftenic, tipărit de Episcopul Chesarie la 1848, Te Deum, de Melchisedec, 1879, Triod, 1847.487

Printre cărţile existente la biserica parohială la 1897 amintim: Evanghelie, 1845, Evanghelie, 1797, Liturghier, 1807, Octoih, 1792, Minei pe 12 luni, 1771, Penticostar, 7261, Psaltire, 1848, Catavasier, 1777, Panahidă, 1837, Triod, 1847.488

În chestionarul realizat în 1921, ieromonahul Atanasie Chirilă, superiorul schitului menţiona printre cărţile vechi: Evanghelia, Cântările lui Moise, 12 Mineie, 2 Liturghii uzate, 2 Ceasloave uzate, o Psaltire uzată, un Apostol, un Octoih, un Penticostar, un Triod, un Evhologhion, 3 Proloage uzate, un Tipic mare489.

La 1929 sunt depistate o serie de cărţi: manuscrise (Curs de dogmatică, un caiet gros nenumerotat, pe coperta căruia semnează D. Lascăr, clasa a V-a Seminar, Iaşi; Caiet de Ermeneutică al meu propriu, D. Lascăr, clasa a VI-a, 1893; Patrologie, diacon D. Lascăr, cu o notiţă care îl indică pe autor ca student al Facultăţii de Teologie din Bucureşti; Text pentru istoria dogmelor aparţinând diaconului D. Lascăr, 29 ianuarie 1895; Caiet de istoria dogmelor; Istoria bisericească, D. Lascăr, 5 mai 1894; Apologetica creştină, după P. S Pimen, 1892; Prohodul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos scris cu osteneala lui Ion Hăulică la 27 februarie 1873, legat cu un manuscris despre Tipicul bisericesc), cărţi (Liturghier Sfânta

487 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar17⁄1894 f. 419 488 Arhiva Bisericii Parohiale Rafaila 489 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 39⁄1860, f. 2v

113

Mitropolie din Iaşi, 7285; Octoih ce se zice elineşte Paraclitichi, Mănăstirea Neamţ, 1816; Ceasoslov, Mănăstirea Neamţ, 1884; Evanghelia, Mănăstirea Neamţ, 1856; Minei, pe luna aprilie, 1843, colecţia completă a Mineelor tipărite la Mănăstirea Neamţ; Istoria Scripturii Vechiului Testament, Tipografia mitropoliei Moldovei, 1824; Antolghion, Mănăstirea Neamţ, 1834, Vieţile Sfinţilor, Mănăstirea Neamţ, 1821; „Scara preacuviosului părintelui nostru Ioan, igumenul Sf. Mănăstiri în Sinai, care s-au tălmăcit din limba elinească”, Mănăstirea Neamţ, 1814; Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, ediţia a II-a, Tipografia francezo-română, Iaşi, 1851; Cuvintele Fericitului Părintelui nostru Doroteiu, Episcopia Râmnicului, 1784; Teatron Politicon, Episcopia Buzăului, 1838; Biblia, Episcopia Buzăului, 1856; „Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului. Care acum întâi întru acest chip s-au tipărit şi s-au diortosit după ellinie pre limba românească. Întru întâiul an al acelei de Dumnezeu înălţatei domnii a prea luminatului şi înălţatului Domnului nostru Io Ştefan Mihail Racoviţă Voievod. Cu blagoslovenia şi cu toată cheltuiala a Prea o Sfinţitului Mitropolit al Ungrovlahiei Kir Grigorie. În Sfânta mitropolie în Bucureşti. La anul de la zidirea lumii, 7294. De Iordachi Stoicoveni Tipograful; Sfintele şi dumnezeeştile Liturgii a celor întru Sfinţi părinţilor noştri, a lui Ioan Zlataust, a lui Vasile cel Mare, a preşdeşteniei, Sibiu, 1814; Apostol, Blaj, 1802; Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie, Sibiu, 1806; Psaltirea Chişinău, 1818; Noul Testament, Sankt Petesburg, 1817; Moartea lui Avel, Buda, 1818 ).490

490 Diacon Iosif E. Naghiu Sf. Mănăstire Rafaila, în Cronica Huşilor, an VI, nr. 9, septembrie 1939, p. 458-465

114

Cartea veche din mănăstirea Rafaila

Viaţa Sf. Mare Mucenic Haralambie şi paraclisul Sfântului după cum s-au găsit tipărit în cărţi eclesiastice, cătră care s-au adios şi acatistul Sfântului compus din nou după viaţa sa de logofătul Georgi Beldiman şi Aga Dimitrie Manoliu. Acest din urmă epitrop a bisericii Sfântului Haralambie din Iaşi, Iaşi, Tipografia lui Adolf Bermani, 1865.

Însemnări: • Bisăricei din Cucuteni, gratis.

(caractere chirilice) •Această carte este proprie a mea şi la cine se va afla să ştie că e de la mine. Ştefan Gheorghiu, 1881, decembrie, 8, Sfântul Gheorghe. (caractere latine) • Ştefan Ghiorghiu, 1881, decembrie, în 7 zile. •Les Chef Deuvres, De Pierre et de Thomas, CORNEILLE, Nouvelle Edition, Augmenteé des Notes & Commentaires, De M. De Voltaire, Tome III, A. Paris, Par la Compaigne des Libraires Affoociés, M. DCC. LXXI, Avec Approbation & Privilége du Roi. Însemnare: G. E. Wivoduky. • Manuscris, Cântări bisericeşti, 1900. Însemnări: - Ciolan Mihai, 1990, D, 8, Slăvit să fie Domnul, Cu aleasă preţuire

115

şi fiiască dragoste, dăruim acest caiet Preacuviosului Părinte Stareţ de la Mănăstirea Rafaila – Vaslui-, cu ocazia hramului „Pogorârea Sfântului Duh” în anul mântuirii 2003, Ciolan Mihai. - Scola cantori, 1900 ianuarie 28. - Acest caiet de cântări e sub proprietatea mea, Scola de cantori, 1900 ianuarie 29. - Se cântă la Întâmpinarea Domnului în loc de ceia ce este mai cinsti cântăm de două ori fiecare stih. - V. Th. Goli. cantor. - N. Popa. - Popa N. Nicolae. V. Th. Golie cantor. - Popa Th. Nicolae, Huşi Mart. 10/ 900.

- Scris de mine V. Th. Golie cantor, 1900 martie în 5 zile. - V. Th. Golie. - Rafaila, eu Popa. Th. Nicolai din comuna Laza, cătuna Oprişiţa, Pl. Racova, Jud. Vaslui: absolvenit a IV-a clase primare urbane în Vaslui şi absolv. a II-a clasă la şcoala de cântări în Huş. Vânzând acest caiet al meu domnului Mihai Tiron din comuna Buhăieşti cu preţul de 6.00 lei. Scriitor al acestui caiet: Popa Th. Nicolae. Elev practicant, schitul Rafaila 1902. - Neculai Popa.

116

- Memorie, Moga Gh. Ştefan, comuna Codăieşti, cătuna Şerboteşti, Pl. Crasna, Jud. Vaslui. - Proprietatea mea Popa Th. Nicolae, cantor Huşi. - Aces cântec e scris de mine, Popa T. Nicolae şi dictat de Daniel V. Gâdei, protopsalt la Episcopia de Huşi, 1900. - Scris de mine N. Popa 1900, decembrie 8………… - N. Popa, Huşi, 1900 decembrie 9, când a venit D. D. S. Calistrat ca loc. de episcop în Huşi, ora 8. - Scris de elevul N. Popa, Huşi. - Scris în anul una mie nouăsute, luna decembrie în 11 zile de elevul Popa Th. Nicolai din Cl. I-a, şcola de cântări Huşi. • Irmologion sau catavasieriul musicesc care cuprinde în sine catavasiile praznicelor înpărăteşti şi ale Născătoarei de Dmnezeu, ale Triodului, şi ale Penticostariului, precum să cântă în Sfânta lui Hs. Dmnezeu Beserica cea mare, acuma întâiaşi dată tipărită în zilele Prea Luminatului, şi Prea Înălţatului nostrum Domn şi Igemon a toată UngroVlahia, Io. Grigorie Dimitrie Ghica, voievod, întru întâiul an al domniei sale, Cu voia şi blagoslovenia Pria O Sfinţitului Mitropolit a toată UngroVlahia, Kirio Kir Grigorie Dascălu, alcătuită romaneşte pre aşăzământul Sistimii cei noao dupre celea grecească de smeritul Macarie Ieromonahul, portarie al Sfintei Mitropolii a Bucureştilor, Dascălul Şcoalei de Musichie, 1823.

117

• P. Lebedev, Liturgica sau Explicarea Serviciului Divin, Traducere şi prelucrare de Iconomul Nicolai Filip, Directorul Seminarului din Râmnicul- Vâlcea, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti 1899. • Moartea lui Abel, poemă în 5 cânturi, de la Gessner, tradusă de K. K. Băjescu, Bucureşti, în Tipografia Sfintei Mitropolii 1852. - A. Manea, Lazăr Costache, C. Zparofanici, Scutariu Gheorghe, Ion Moşneagu, Fânariu Ion. • Ceaslov Însemnări: - Mănăstirea Rafaila din comuna Rafaila. - Notă, Acest Ceaslov (Orologiu), mie îmi este proprietatea subsemantului, cumpărat de librăria Tipografia Cărţilor Bisericeşti pe când eram administrator în parohia Gârda de Jos, comuna Scărişoara, Jud. Turda, Munţii Apuseni chiar la moţii ciubăreni. Scrisuam aceste rânduri spre amintire. Ciristeşti- Dealul- Gioagiului, Jud. Alba, Protopopiatul Aiud. Protopop fiind P. C. Sa Părintele Iosif Pop, iulie în 25, anul 1933, Ierom. I. Morariu paroh.

118

- Prezentul Ceaslov l-am dăruit fratelui meu Petru pentru ca să aibă de pe ce învăţa la siminarul monahal. Rog pe Bunul Dumnezeu ca noului proprietar să-i ajute să înveţe şi să se mântuiască în Domnul. Azi luna iulie, ziua 1, anul 1937. Superiorul Sfintei Mănăstiri Rafaila, Stareţ Ierom. I. Morariu. - C-tin Ierom. Nifon Creţu…………. - Februarie 18 zile Alexandru şi Anica cu fii lor se roagă pentru iertarea păcatelor şi pentru ajutorul lor de la Domnul şi pentru izbăvirea de vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi. • Slujba cea Dumnezeiască sfinţiţă, şi mucenicească a sfinţilor şi întrutot slăviţilor ai lui Hs. Preamarilor Purtători de chinuri şi buni fraţi, Manuil Savel şi Ismail, tipărită cu blagoslovenia Mitriopolitului Veniamin Costache, în Moldavia, Iaşi în Tipografia S. Mitropolii la 1836 de la naşterea Dmnului nostrum Is. Hs. Iară de la zidirea lumii 7344. Însemnări:

119

- Această carte este a Iconomului Teodor Gavriliţă ce îi zice şi Coşăriu. - Iar…….. dăruită de Sv. Sa Părintele Iconomul Platon Biv Vel Spătar, 1838 avgst 30. - Şi o am hărăzit la bisărica noastră din satul Coşăşti ţint. Vasluiului iar din vechi ţint. Tutovii.

• Psaltirea Proorocului şi Împăratului David acum a doua oară tipărită în zilele Prea Lumiantului şi Prea Înălţatului Împărat Francisc al II-lea, Sibiu, în Tipografia lui Ioan Bart, 1805. Însemnări:

- Eromonahul Gherasim Popescu, data călugăriei sale este de la 1855 după cum probează.

- Gherasim Popescu este Ieromonah după cum probează paucenia sun No. 560 dată de Prea Sfinţitul Episcop Iosif la 1872 noiembrie 9 zile pentru biserica Sf. Arhidiacon Ştefan din schit Crăsniţa, data călugăriei Sf. Sale este de la 1855 mărturisit verbal, metania îi este la schitul Ţibocanii din districtul Neamţul, Plasa Neamţu de…….. probează printr-o adeverinţă subscrisă de cătră superiorul acelui schit anume Ghenadie duhovnic……. adecă născut la 1835 mărturisit verbal.

120

- Tofan Zota este Ierom. După cum probează prin paucenia sub No. 517 dată de Prea Sfinţitul Iosif la 1872 luna oct. 20, cu patronul Sf. Arhidiacon Ştefan din schit fundul Crăsniţei, îmbrăcat în schima monahală la 1858 după cum probează prin actul de identitate al domnului ministru Cultelor sub No. 27 din 1873 februarie. Metania îi este la schit Fundul Crăsniţe probat tot prin acel act sus arătat. Etatea zisului este de 47 ani probată tot prin actul arătat.

- Palade Parascanu este Ieroschimonah şi duhovnic îmbrăcat în schima monahală la schit Rafaila la 1820. Etatea este……ani hirotonit de Prea Sfinţitul Mitropolit……pentru biserica Rafaila.

• Sfânta Evanghelie tipărită într-acest format cu cheltuiala din Casa Şcoalelor, spre întrebuinţare la învăţătura în şcoalele naţionale, în zilele Înălţatului Domn a toată Ţara Românească Alexandru Dimitrie Ghica cu blagoslovenia iubitorului de Dmnezeu, Episcopul Buzăului Chiriu Chesarie în Sfânta Episcopie Buzăul într-a Sa din nou făcută tipografie, anul 1834 august 25. Însemnări: - Scris pentru amintire! 1 aprilie 1947.

Ierom. Modest Vintilescu, stareţ Sfânta Mănăstire Rafaila, Jud. Vaslui. - Această carte este a Părintelui Eftimie Monahul. • Psaltirea, fără an şi tipografie.

121

• O lucrare fără titlu în care se expune istoricul mănăstirilor de la Muntele Athos, un cuvânt înainte semnat de Varnava Monahul de la Mănăstirea Esvigmenul.

Însemnări: - Proprietatea subsemnatului dată în dar mie de o bătrână doamnă de la azilul de bătrâni din Calea Şerban Vodă în anul 1907 Mihail Vintilescu, Com. Concor-deşti, Jud. Gorj.

• Ceaslovul mic, Ediţia a X-a Bucureşti, Tipografia Cărţilor bisericeşti, 1939. Însemnări: - Acest ceaslov este donat de doamna Maria Condos, str. Eliade Rădulescu, Moşi nr. 6, 1944 martie 4. - Schitul Mălineşti.

• Catavasier, fără an. Însemnare: - Sfânta mănăstire Rafaila, inventariat, No. 133.

122

• Catavasier (Octoih mic), care cuprinde rânduiala Vecerniei, a Utreniei şi a Sfintei Liturghii, cu Cântările Învierii din duminici pe cele 8 glasuri, Podobiile celor 8 glasuri, Polieleul şi Mărimurile (Pripelele), Catavasiile Praznicelor Împărăteşti, Zvetilnele şi Stihirile Evangheliei (Voscresnele), din slujba Utreniei de duminică. Tipărit acum pentru a noua oară, cu aprobarea Sfântului Sinod al Sfintei Biserici Ortodoxe Române şi cu binecuvântarea Prea Fericitului Iustinian Patriarhul României, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă 1959.

• Carte pastorală, Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Ortodoxe Române, către iubitul cler şi popor dreptcredincios din cuprinsul de Dumnezeu păzitul regat al României, Nr. 141, Bucureşti, 7 febr. 1929.

• Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuire la cele patru Evanghelii, din limba elinească tălmăcită, şi cu însemnări oarecare de la Evovmie Zugadinosă adăugită iară acum întâi tipărită întru a doua domnie aicea a Prea Luminatului şi Prea Înălţatului nostrum Domn Alexandru Muruzi VVD, cu blagoslovenia şi

123

cheltuiala Prea Osfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Kiriu Kir Veniamin întru al treilea an al Arhiepiscopiei Prea Osfinţiei Sale în Tipografia cea din Iaşi a Sfintei Mitropolii la anul 1805.

Însemnări: - Să să ştie că fiul nostru Iordache s-au născut la Velet 1807 noiembrie 17 într-o duminică pe amiazăzi aici în satul Şăndreşti, fiindu-I moăşă buna sa şi s-au botezat de moş său Cozma Turcul Vat. fiind vrajbă între îmoăraţi încă din anul trecut şi în ţară fiind moscali. - Să se ştie că fiica noastră Voichiţa s-au născut la Velet 1811 mai 30 într-o... pe amiazăzi aici în sat

Şăndreşti fiindu-i moaşă buna sa şi s-au botezat de d-lui cu conul Petrache Sturza… de la sat Schineni, de la Sascut… s-au botezat fiind trei preoţi cu părintele Ion Iconomul şi au ţinut-o în braţe d-nei cucoana Catinca Sturzoai fiind măritată de vreo 4 luni şi s-au dat 5 galbeni cât de 12 lei bez altele,

fiind vrajbă între împăraţi încă de 5 ani la totime şi în ţară fiind moscali. - Vii: Grigori Sareta, Neculai Ştefan, Paraschiva Cozma, Iordache Voichiţa, Iermonah Chesari şi fiii săi, Ilinca Toader şi fiii lui, Sava şi fiii ei. - Morţi: Monah Visarion, Ileana Toader, Catrina şi fiii lor, Monah Samoil, Maria şi fiii lor, Marie Cozma, Ioniţă Enache,

124

Nastase, Paraschiv, Maruda, Paraschiva, Manolache Dumitrachi, Ioan şi tot neamul lor, Ioan şi fiii lui şi tot neamul lor, Paraschiva Preoteasa şi fiii săi şi tot neamul lor (Pomelnicul este din anul 1811). - să se ştie că această carte am găsit-o între cărţile bisericii din satul Măldăreşti, Tecuci, satul meu natal, şi am luat-o cu vrerea Domnului, căci altfel era expusă ca hrană, nu preoţilor ci şoarecilor şi paianjenilor. Este un mărgăritar pentru inima omului. Preot teolog Ic. Vasile Strat, Parohia……., Jud. Putna 1950. - Acaestă carte am găsit-o în vechea biserică din satul meu „Măldăreşti”, Neguleşti- Tecuci, V. I. Strat, licenţiat în anul de la Hristos 1936, luna iulie ziua 2. - spre ştiinţă această carte o deţin de la Parohia Măldăreşti, satul meu natal, comuna Neguleşti, Tecuci, de mare folos van fi celui ce o van prociti, Pr. V. Strat, 15 febr. 1841. • Cazanie, fără an. Însemnare: - Cartea Cazania (lui Varlaam?) de la Dascălul adormit întru Domnul Nicolae Botezatu din Tescan, Com. Bereşti, Taslău. Donată de dascălul, colegul meu de şcoală şi de clasă Constantin Bobeică, sat Başoteni, Comuna Bereşti, Tazlău, Jud. Bacău, Protoieria Moineşti, Eparhia Roman- Huşi, Episcopi Eftimie Luca şi Ioachim Mareş Vasluianul, ieri luni 15 martie 1993 dimpreună cu psaltirea, Filaret, Pâgăraţi.

125

• Cărţi fără titlu şi an de apariţie.

126

127

CAPITOLUL XIII SCHITUL MERA

Schitul Mera a fost amplasat pe versantul estic al dealului „orientat

N-S, ce se află la vest de satul Drăgeşti, la est de satul Cotic (ambele în com. Todireşti, în lunca râului Bârlad. În partea superioară a versantului şi cam la mijlocul lungimii acestuia, foarte aproape de baza unei lungi cueste ce limitează spre răsărit un platou lung situate la est de satul cotic şi al cărui abrupt de desprindere depăşeşte 10-15 m, s-a aflat acest schit.”491

Rezoluţia divanului din 23 iulie 1837 în procesul iniţiat de epitropul schitului Mera împotriva schitului Rafaila pentru o bucată de loc ne duce cu gândul la existenţa schitului Mera la 1798. Cităm din rezoluţia amintită: „Sau citit jurnalul încheiet de cătră giudec ţânutului Vaslui la 22 săpvr. a trecutului an 1836 precum şi dovezile amundoror părţile. Şi după pătrunzătoare luare aminte ce sau făcut la a lor cuprindere precum şi la al […] divanul nu sau putut uni cu a ţiu[…] socotinţă pentru că i sau întimeiet pe ţâdula datornicului Dumitrachi Iacodin logofăt de taină din let 1798 care şi aceasta nu au luat bini înţelegire căci prin lămurit să arată că au ales din trustele hotare adică din Todireşti şi Iurceşti 54 stânjeni, 4 palme prin 2 locuri adică în capete şi mijlocul care somarisând la un locu încheie acea sumă arătată, care ţâdulă mai gios să vedi disfiinţată, după învoiala ci a 491 Sergiu Ştefănescu, Schitul Mera. Câteva constatări prinvind acest (fost) locaş religiosîn Cronica Episcopiei Huşilor, X, 2004, p. 447;

128

urmat în urmă dândusă numai în Răceşti atât schitului Mera cât şi schitului Rafaila şi după aceasta apoi urmează altă ţâdulă tot a numitului hotarnic Iacodin din 1799 prin care schitul Rafaila i să lămurescu din trusteli hotarele 36 stânjeni, o plamă şi un parmac la măsura 1, la măsura al 2le prin mijlocu, 42 stânjeni, 4 palme, 5 parmace şi la al treile măsură piste Bârlad, 47 stânjeni, 5 palme, 7 parmace statornicindul la margine Răceştilor pe lângă Dumeşti asămine şi pe schitul Mera iarăşi prin altă ţidulă tot dintracel an iar statorniceşti, iarăşi numai în Răceşti dânduisă 8 stânjăni, 4 parmace ci i să cuvini din trustele hotară cu analogon şi darul ce iau făcut răzăşii aceştii la măsura 1iu, la al 2le măsură, 10 stânjăni, 2 palme, cinci parmace şi la al treile măsură piste Bârlad, 11 stânjeni, cinci palme, 4 parmace, după care divanul viand în lămurire au pus temeiul numai pe ţâdula aceasta din urmă din 1799 după care şi hotărăşte ca stăpânire atât de cătră schitul Rafaila cât şi de cătră schitul Mera să să urmeze întocmai după ea, neputândusă întinde piste a ei cuprindere, atât schitul Rafaila cât şi Mera. Totodată va fi datoru schitul Rafaila a dispăgubi pe schitul Mera din venitul părţii ci cu rea credinţă iar fi stăpânit pisti pominita ţidulă după cercetare la faţa locului ce să faci de cătră giudec.”492

La 12 mai 1799 s-a realizat alegerea părţilor de moşie pe care schitul Rafaila le avea în moşiile Iurceşti, Todireşti şi Răceşti. Documentul atestă hliza schitului Mera. 493

Sinodicul schitului alcătuit la 1879 plasa ctitorirea bisericii la 1801.494

Putem amplasa începuturile Schitului Mera anterior anului 1798.

La 1809 în schitului Mera, cu hramul Intrarea în Biserică, care aparţinea Episcopiei Romanului, vieţuiau: ieromonahul Dositeu, nacealnic, moldovean, monahul Eftimie, moldovean, monahul

492 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/87. 493 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/32 494 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 21/1879, f. 404, poziţia 75; vezi şi Costin Clit, Contribuţii la istoricul schitului Mera, judeţul Vaslui, în Est. Revistă de cultură, Vaslui, Serie nouă, nr. 7, noiembrie 2004, p. 23;

129

Varlaam, moldovean, monahul, Victorie, moldovean, monahul Iolentie, moldovean şi monahul Leontie, slovian.495

Schitul Mera este înregistrat în harta rusă de la 1835.496 La 22 iulie 1836 judecătoria ţinutului Vaslui aducea la ştiinţă

nacealnicului schitului Rafaila termenul fixat cu Gramaticu Rizu, epitropul schitului Mera, pentru o parte de moşie a acestui schit,497 termen readus la cunoştinţa nacealnicului de la Rafaila şi la 24 iulie 1836.498 Din 23 iunie 1837 datează rezoluţia divanului în procesul dintre epitropul schitului Mera şi schitul Rafaila.499 Iorest, nacealnicul schitului Rafaila era informat la 22 noiembrie 1838 despre termenul fixat pentru cercetarea împresurării.500 Aristarh nacealnicul schitului Rafaila este înştiinţat la 20 mai 1844 de cercetarea ce urma a se face asupra contractului de împosesuire a moşiei şi a schitului Mera.501

Din 26 martie 1845 se păstrează un izvod de lucrurile rămase de la monahul Nicodim Hagiul din Schitul Mera.502

Judecătoria ţinutului Vaslui informa la 21 martie 1846 Departamentul Averilor Bisericeşti despre procesul dintre Schitul Mera, prin serdarul Dimitrii Rizu, epitropul lăcaşului, şi Schitul Rafaila a Mitropoliei Moldovei „pentru pământ din moşia Răceştii sau Todireştii de la acest ţânut, scriind a se aduce totodată şi întru întocmai împlinire hotărâre divanului prin jurnalul încheiat întru aceasta la 25 mai 1837.” Preţăluirea valorii procesului era poruncită de divan şi la 2 noiembrie 1839. 503

La 1854 biserica schitului, construită de lemn era situată pe proprietatea schitului. Ridicarea bisericii a durat mai mulţi ani. Schitul Mera nu era închinat. La 1854 vieţuiau în schit: ieromonahul Ilarie,

495 Arhivele Basarabiei, an III, 1931, nr. 1, p. 88; 496 Pr. Anton Popescu, Schiturile şi mănăstirile din Eparhia Huşilor, (VII) în Prutul, an II, nr. 9 (18), septembrie 2002, p. 12; 497 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/81; 498 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/82; 499 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/87; 500 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/89; 501 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/51; 502 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Colecţia de documente A. Ursăcescu, nr. 264/1845; 503 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, Inventar 264, dosar 9/1846, f. 2;

130

nacealnic, monahul Vasiean şi doi dascăli mireni.504 Schitul ajunge în stare de părăsire şi probabil între anii 1853-1856, monahul Neofit se adresează episcopului de Huşi, cerând împreună cu 10 monahi de la schitul Dealul Mare, ţinutul Romanului, permisiunea de a se aşeza la schitul Mera.505

La 1859 în schitul Mera vieţuiau: ieromonahul Isaiea, nacealnic, ieromonahul Gherasim, ierodiaconul Nictarie, schimonahul Ioil, monahul Iosef, monahul Silvestru, monahul Ghenadie, monahul Inochenti, şi monahul Nicandru.506

Iconomul V. Halunga, protoiereul judeţului Vaslui, recomandă la 15 martie 1860 pe ierodiaconul Nectarie spre a fi hirotonit ieromonah. Schitul deţine o mică proprietate, se află în ruină, lipsit de „îndurarea creştinilor şi activitatea părinţilor”. Se pare că o dată cu desfiinţarea mănăstirilor de Alexandru Ioan Cuza la schitul Mera erau aduşi bolnavii.507 La 1 august 1861 este amintit „ieromonahul Isaiea Borş, fostul nacealnic schitului Mera unde şi până în present se află”.508

La 25 aprilie 1863 Direcţia Generală a Arhivelor Statului transmite documentele schitului Rafaila, 91 de piese originale şi copii, precum şi 2 documente ale schitului Mera împreună cu 2 inventare.509 Semnele de hotare ale moşiei Dumeşti, proprietatea bisericii Sfântul Spiridon din Iaşi, vecină cu moşia Rafaila, a Mănăstirii Socola şi Schitul Mera, sunt reînnoite la 14-15 mai 1863 de către geometrul A. Leca,510 operaţiune la care asistă şi avocatul N. Bosie din Huşi.511

504 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Fond Episcopia Huşilor, dosar 13/1854, f. 36; vezi şi Costin Clit, op. cit., p. 23; 505 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Fond Episcopia Huşilor, dosar 8/1853-1856, f. 1; vezi şi Costin Clit, op. cit., p. 23; 506 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 60/1859, vezi şi Costin Clit Un tablou eclesiastic inedit privind judeţele Tutova, Covrului şi Vaslui din Eparhia Huşilor, de la 1858-1859, în Cronica Episcopiei Huşilor, IX, 2003, p. 832; 507 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 39/1860, f. 86; vezi şi Costin Clit, Contribuţii la istoricul schitului Mera, judeţul Vaslui, p. 23; 508 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 68/1860-1861, f. 210; vezi şi Costin Clit, op. cit.; 509 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, Inventar 264, dosar 25/1860-1863, f. 24; 510 Ibidem, f. 26; 511 Ibidem, f. 28;

131

La 1864 slujeau ieromonahul Mândru Isaiea şi Nictarie.512 Revizia bisericii Schitului Mera este realizată la 15 mai 1870 de protoereul C. Focşa. Stâlpul pe care este aşezată Sfânta Masă, din lemn, este putred, nemaiputându-se săvârşi Sfânta Liturghie, se cere binecuvântarea pentru a se face din nou Sfânta Masă. La 30 mai 1870 este înregistrată încuviinţarea arhimandritului de scaun al Episcopiei în acest sens. 513 Raportul protoiereului din 14 iulie 1878 înregistrează aceeaşi situaţie, la 17 iulie 1878 episcopul Iosif Gheorghian dându-şi binecuvântarea pentru a se face un stâlp nou.514

Se păstrează raportul protoiereului N. Vereanu, cu numărul 518, din 3 iunie 1885, adresat episcopului Calinic Dima, potrivit căruia prin ordinul numărul 437, din 3 aprilie 1884, dat de episcop, monahia Pamfilia Bordea va sta la schitul Mera. Monahia înaintează o petiţie, cu nr. 394, iconomului Nicolae Vereanu, protoiereul judeţului, în care arată distrugerea bisericii schitului de un incendiu şi imposibilitatea continuării vieţuirii la schit. A locuit în chiliile schitului Mera, s-a îngrijit de biserică, mijloacele necesare traiului le-a obţinut prin ajutorul creştinilor de care va fi lipsită după incendierea bisericii, ajungând săracă. Solicită să fie primită la schitul Giurgeni din Eparhia Romanului. Din rezoluţia episcopului Calinic Dima reiese incendiul suferit de biserica schitului, traiul monahiei la schit mai bine de 30 de ani şi conduita bună a acesteia. Îşi dă binecuvântarea pentru a merge în Eparhia Romanului. Se păstra la acea vreme dosarul 16/1991 din 1883 cu lucrările relative la conduita acestei monahii şi la repararea şi sfinţirea schitului Mera după efectuarea reparaţiilor.515

Data incendiului suferit de schitul Mera rămâne controversată până când documentele vor face lumină. Se susţine distrugerea Schitului Mera de un incendiu la 1868516 sau 1884(?). Se pare că incendiul a fost

512 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 104/1864, f. 103; vezi şi Costin Clit op. cit., p. 23 513 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 53/1870, f. 4; vezi şi Costin Clit op. cit; 514 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 4/1878, f. 14; vezi şi Costin Clit op. cit; , 515 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 16/1885; vezi şi Costin Clit op. cit; , 516 Mihai Vlasie, Ghidul aşezămintelor monahale ortodoxe din România, p. 195;

132

provocat de o slugă a unui boier localnic care dorea acapararea terenului aflat în proprietatea schitului. Se fac astfel presiuni asupra călugărilor în vederea părăsirii schitului.517 Pe locul unde era amplasată Sfânta Masă a bisericii schitului Mera s-a ridicat o cruce masiva din beton (1, 5 m), montată pe un soclu de piatră (0,80 x 0,50 x 0,40), cu inscripţie pe cruce: „Această Sfântă cruce s-a aşezat pe locul schitului La Mera”. Locul bisericii este împrejmuit cu un gard provizoriu, locul Sfântului Altar cu gard de scândură, la est de Sfântul Altar sunt aşezate 3 cruci din lemn sau beton care le-au înlocuit pe cele putrede ale unor foşti nacealnici, este împrejmuită o fântână cu gărduţ de lemn, protejată de un acoperiş tăbluit, la circa 50 metri V N V de vechea biserică s-a ridicat o cruce masivă din oţel (2,5 m) fixată în beton, pe locul unde se crede că s-a aflat clopotniţa.518

517 Sergiu Ştefănescu, op. cit., p. 450; 518 Ibidem, f. 451-452;

133

CAPITOLUL XIV MĂNĂSTIREA DRĂGEŞTI

Unii istorici consideră că biserica Mănăstirii Drăgeşti, cu hramul

Pogorârea Duhului Sfânt, a fost construită pe locul vechii Mănăstiri Mera, afirmaţie total eronată.519

Construirea actualului aşezământ a început în 1999.520 Biserica nouă a fost construită în 2002, iar clopotniţa în 2005 de Petrică Ciornei, invalid. La construcţia bisericii s-a remarcat Schipor Arcadie şi fiii săi, o echipă de meseriaşi din comuna Laura. Strănile au fost sculptate de Fusa, verişor cu celebra cântăreaţă de muzică populară Sofia Vicoveanca. Clopotele sunt confecţionate la Baia Mare, tabla din cupru provine de la întreprinderea Metrom, din Braşov. Materialul lemnos provine din Ocolul Falcău. În exterior bârnele sunt îmbrăcate cu fibre de sticlă, operaţiune executată de inginerul Romică Scafariu. Chiliile sunt făcute din fostele barăci de la fostul C. A. P.

Un privilegiu deosebit pentru schitul cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” este dat de vizitele părintelui Teofil Pârâianu de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, din doi în doi ani (a fost în 2006).

La biserica schitului se află moaştele Sf. Românul, Sf. Siluan Atonitul, Sf. Sofronie cel Mare, Sfinţii Mucenici ucişi în Mănăstirea Sf. Sava, Sf. Martiri căzuţi în închisoarea de la Aiud, în timpul regimului ateo-comunist.

519 Mihai Vlasie, op. cit.; 520 Ibidem;

134

Părintele stareţ Vichentie Lupu, alegând loc pentru ctitorirea schitului s-a condus după cuvintele Cuviosului Isaia Pustnicul: „De pleci să locuieşti într-un loc să nu voieşti să-ţi tai repede o chilie spre locuinţă până ce nu afli felul de vieţuire al locului, ca nu cumva să ai acolo sminteală, fie pentru grija (ce ţi-o dă), fie pentru că vei vedea pe vreunii care(nu-ţi plac ), fie pentru sminteala prietenilor. Căci de eşti înţelept vei cunoaşte în puţine zile tot ce-ţi va fi spre moartea sau spre viaţa ta.”521

Scopul schitului este rugăciunea, aşa cum: Dumnezeescul Gură de Aur…(zice)׃Vă îndemn, fraţilor, să nu călcaţi sau să nu nesocotiţi niciodată canonul rugăciunii. Căci am auzit cândva pe Părinţi zicând׃Ce fel de călugăr este acela care nesocoteşte sau calcă canonul? Ci fie că mănâncă, fie că bea, fie că şade, fie că slujeşte, fie că e în călătorie, fie călătorie, fie că face altceva e dator׃Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă ca pomenirea aceasta a numelui Domnului nostru Iisus Hristos să întărâte pe vrăjmaşul spre război”.522

Biserica Schitului cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” de la Drăgeşti va fi sfinţită pe 1 iulie 2007 de un sobor de ierarhi: I.P.S. Laurenţiu Streja, Mitropolitul Ardealului, I.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, P.S. Ioachim Băcăuanul, Episcop vicar al Eparhiei Romanului şi P.S. Corneliu Bârlădeanul, Episcop vicar al Eparhiei Huşilor. Pe 2 iulie 2007 se va desfăşura un simpozion în care se va lansa cartea de faţă.

521 Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, cuv. 5, cap. 4, în Filocalia românească, vol. XII, Editura Harisma, Bucureşti, p. 73 522 Calist şi Ignatie Xanthopol, Metoda sau Cele 100 capete, cap 49, în Filocalia românească, VIII, p. 106

135

ANEXE

-1599 decembrie 4, Iaşi-Ieremia Movilă voevod întăreşte lui Ursu Pătrăşcan fost staroste o parte din satul Todereşti, cu loc de mori pe Bârlad, cu o poiană, grădini şi cu vie.

Io Eremia Moghilă voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al ţării Moldovei. Iată a venit înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri, mari şi mici, sluga noastră, Porcea aprod, fiul lui Carachiuzel şi al Mariţei, nepotul lui Coste logofăt, de bună voia lui, nesilit de nimeni, nici asuprit şi a vândut dreapta sa ocină şi dedină din ispisoc de împărţeală ce a avut dela însumi domnia mea, a treia parte din satul Todereşti, partea de sus şi cu loc de mori pe pârâul Bârladului şi pe Şacovăţ şi cu o poiană dela mănăstirea zisă Rafail şi cu grădini şi cu vie acolo la mănăstirea ce este în ţinutul Vaslui. Aceia a vândut slugii noastre Ursu Pătrăşcan fost staroste şi cneaghinei lui, Nastasia, pentru o sută şi cincizeci taleri de argint.

Şi s-a sculat sluga noastră mai sus scrisă, Ursu Pătrăşcanu fost staroste şi cneaghina lui Nastasia şi au plătit deplin 150 taleri de argint, în mâinile lui Porcea, fiul lui Carachiuzel şi al Maricăi, nepotul lui Coste logofăt, dinaintea noastră şi dinaintea boierilor boierilor noştri.

Deci noi, văzând întocmirea lor de bunăvoie şi plată deplină şi noi deasemeni am dat şi am întărit slugii noastre mai sus scrise Ursu Pătrăşcan fost staroste şi cneaghinei lui, Nastasia, acea a treia parte din satul Todereşti, partea de sus şi cu loc de mori pe pârâul Bârladului şi pe Şacovăţ şi acea poiană dela mănăstirea zisă Rafail şi cu grădini şi cu vii acolo la mănăstire, ca să le fie şi dela noi ocină şi cumpărătură cu tot venitul şi altul să nu se amestece.

Scris în Iaşi, în anul 7108 (1599) Decembrie 4 Însuşi domnul a zis. Stroici mare logofăt a învăţat. Şi a iscălit Stroici logofăt (m. p. ) Faceţii uric...

136

Drăgan Tăutul (a scris) Documente privind Istoria României, comitetul de redacţie: Ion

Ionaşcu, L. Lăzărescu-Ionescu, Barbu Câmpina, Eugen Stănescu, D. Prodan; redactor responsabil: Mihail Roller, Veacul XVI, A. Moldova, Vol. IV(1591-1600), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1952, p. 273, nr. 338;

-<1636 martie 15 iulie 9>-. Dumitru Leoa fost vornic de gloată şi

Lungul armaş înştiinţează pe domn că au cercetat pricina lui Porce şi Postalachi cu Dumitru Gheuca fost vornic pentru un loc din hotarul satului Oşeşti, ţinutul Vasluiului, unde a fost făcută o „mănăstioară” de către Băiseanul, adunând megieşii de pe valea Bîrlăzelului, Stemnicului şi Racovei şi aflând, în urma jurământului cu „brazda pe cap”, că acesta aparţine, într-adevăr, satului Oşeşti, iar locul lui Dumitraşco Gheuca nu a putut fi identificat.

Milostive şi luminate doamne, să fii Măriia Tale sănătos. Dau ştire Măriei Tale, Porcea şi frat-său, Apostolachi, de Oşeşti, cu cinstită cartea Măriei Tale la noi, să strângem oameni buni şi să le socotim nişte hotară de la sat de Oşeşti, de care lucru ce s-au pîrît înnaintea Măriei Tale cu Dumitraşco Gheoca, pentru loc ce-au fost făcut Băisanu o mănăstioară, cu poene.

Pentru aceia, noi am strânsu oameni buni şi bătrâni den pren pregiurul acelui loc, anume׃Samson de Albeşti, şi Gavril de Ruginoşi, şi Gligore de Cozmeşti, şi Porcea de Băleşti, şi Cîrstea de Cozmeşti, şi Dumitraşco de Pietreşti, şi Busul de Fîstîci, şi Ştefan de acolea, şi Pavel de Cozmeşti; aceştia sunt toţi de valea Stemnicului;şi Pinul de Hultureşti, şi Lazor de acolea, şi Constantin de Tărîceni, şi Dumitrşco de Buhăeşti, şi Pascal de acolea, şi Portărescul de Condreşte, şi Macsin de Meleşcani, şi Dumitru Popăscul de Ţigăneşti, şi Gorcea de acolea, şi Raţea de acolea, şi Dumitru Gîdea de acolea, şi Bejan de Dumeşti, şi Melintie de acole a, şi Vicol de Borăşti, şi Florea de acolea, şi Dumitru de Armeneşti, şi Simion de acolea, aceştea toşi sintu de pe apa Bîrladzelului;şi Gligore de Gîrcini, şi Bogonie de acolea, Căzacul de Curceci; aceştea sintu de pre apa Racovei.

137

Deci, milostive doamne, ales-am dentre-aceşti oameni dzece omeniu carei au fost mai oameni buni şi bătrâni şi slugi domneşti, carei au ştiut hotarăle acelor sate, de le-am pos brazde de pământu în capetele lor, ş-au mărsu pre unde au ştiut că agiunge hotarul Oşeştilor. Deci, s-au găsit la locul acel de mănăstire, ce să chemă Rafailă, şi cu pomete şi cu fântâni şi cu toate poenile, că sintu de hotariul satului Oşeştilor şi se tinpină cu hotarăle satelor despre Bîrlădzel; despre altă parte, cu hotarăle Racovei. Deci, am mărsu de-am încungiurat hotarul Oşeştilor şi am pos stâlpi. Iar pre acel loc ce-au fost mănăstirea ce se cheamă Rafailă…nu au fost loc domnescu, ce iaste hotarul Oşeştilor.

Iar acelui uric, ce are Dumitraşco Gheouca ce-au fost dvornic, nu i s-au găsitu hotar nici loc.

De aceasta dăm ştire Măriei Tale şi Domnul Dumnedzău să înmulţească anii şi dzilele Mării Tale, cu bună pace, fără de grijă, de la Dumnedzău adevăr.

Robii de suptu talpele Măriei Tale, Dumitru ce au fost dvornic şi Lungul armaş.

Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, XXIII, p. 404, nr. 361

-1636(7144)iulie 9, Iaşi-. Vasile Lupu voievod întăreşte lui

Porcea, fratelui său Postolachi, fiii lui Toma, şi răzeşilor lor un loc unde a fost mănăstirea Rafaila, cu”pomeţi”, din hotarul satului Oşeşti, pe Stemnic, ţinutul Vaslui, după cercetarea, la faţa locului, a lui Dumitru Leoa vornic şi a lui Lungul armaş; ca urmare uricul de la Bogdan al III-lea voievod şi întărirea obţinută de la însuşi Vasile Lupu voievod, pe care îşi sprijinea pretenţiile Dumitraşco Gheuca fost vornic şi rudele sale, urmaşii lui Carachiuzel, asupra aceluiaşi loc, care nu fusese niciodată domnesc, au fost „rupte în Divan”.

Adică au venit înaintea Noastră şi înnaintea alor noştri moldoveneşti boiari, la cei mari şi la cei mici, slugile noastre, Porcea şi cu frate-său, cu Postolachi, ficiorii Tomei, nepoţii Dolcăi, şi alţii răzeşi ai lor, cu toţi nepoţii Dolcăi, şi s-au pîrît de faţi, înnaintea Domniei Meli, cu boiarinul nostru, cu Dumitraşco Gheuca ce au fostu vornic, şi cu alte simenţii a lui Carachiuzel, pentru o bucată de loc, unde au fostu

138

mănăstirea Rafaila, şi cu poiană împregiurul acelui loc şi cu pomete ce iaste în hotarul satului Oşeştilor, pre Stemnic, în ţinutul Vasluiului, dzicîndu slugile noastre, ce mai sus scriu, că le iaste lor acel loc direaptă ocină şi moşie şi le-au făcut lor mare înpresurătură Carachiuzel. Iar boiarinul nostru, Dumitraşco Gheuca vornicul, aşea au dzis, înaintea Noastră, că i-i lui direaptă ocină şi dare şi miluire de la Bogdan Vodă şi au arătat şi uric de la Bogdan Vodă, ficiorul lui Alexandru Vodă.

Deci, Domniia Mea şi cu tot Svatul Domniei Mele am socotit şi am ales pre boiarinul Domniei Mele, pre Dumitru Leoa ce au fostu vornic şi pre Lungul armaşul, şi i-am trimăs acolo, cu cartea Domnie.

Mele, ca să strângă oameni buni şi bătrâni, din pregiur megiiaşi, să socotească de rândul acelui loc de mănăstire; de să va afla c-au fostu loc domnescu, să fie a lui Dumitraşco vornicul, iar de nu va hi fostu loc domnescu, să ne dea ştirile.

Deci, boiarinul nostru, Dumitru Leoa vornicul, şi cu Lungul armaşul, au mărsu acolo, cu mulţi oameni buni, şi au socotit de rândul acelui loc, ce să chemă Rafaila, şi aşea au aflat cu sufletele lor, cum iaste acel loc direaptă ocină şi moşie a Porcei şi a lui Postolachi, ficiorii Tomei, şi a altor oameni a lor, din hotarul satului Oşeştilor;nu iaste loc domnescu.

Derept acea, boiarinul nostru, Dumitraşco Gheuca vornicul, şi cu toate semenţiile lui Carachiuzel, ei au rămas dinaintea Noastră şi din toată legea ţării. Iar slugile noastre, Porcea şi frate-său, Postolachi, şi alţi oameni a lor, ei s-au îndireptat şi ş-au pus herîia în vistieriul Domniei Mele.

Deci, de acmu înainte, ca să aibă a-şi ţinea ei ocina şi moşiia lor, acel loc, unde au fostu mănăstirea Rafaila, şi cu poiană prin pregiurul acelui loc şi cu pomete şi cu tot vinitul.

Iar boiarinul nostru, Dumitraşco Gheuca vornicul, şi cu alte semenţii a lui Carachiuzel, ca să nu mai aibă treabă a să amesteca într-acela loc, unde se chemă Rafaila, nici a mai pîrî de aceasta pîră niciodată, în veci, preste cartea Domniei Mele.

Iar acel uric, ce au avut Dumitraşco Gheuca de la Bogdan Vodă şi de întăritură de la Domniia Mea, luatu-s-au de la dînsul şi s-au ruptu

139

din Divan. Deci, de să vor ivi niscari diresele la vornicul Gheuca şi urice, sau la alte semenţii a lui Carachiuzel pre acel loc, să nu se creadză, ce să se rupă, Şi alt nime să nu se amestece preste cartea noastră.

Ibidem, p. 512-513, nr. 451 -1780 mai 30. - Mărturie hotarnică realizată din porunca domnitorului Constantin Moruzi pentru a treia parte din satul Oşeşti ce o are Schitul Rafaila danie de la Grigoraş Nour, nepotul Porcii.

Copie

Facem ştire cu această mărturie hotarnică din luminată poronca

Pria Înălţatului Domnului nostrum Măria Sa Constandin Dumitru Moruzi Vvod, fost-am rânduit cu dum. Iordache Ruset biv vel pah. Isprav. Ţânutului Vasluiului ca să mergim să alegim o a treia parte din moşii satului Oşăştii ce este la ţânutul Vasluiului pea pa Stemnicului, după jaloba ce au dat Ioasaf, nacealnic de la Schitul Rafaila, cătră Măria Sa Vvod. cum că Schitul Rafaila are o a treia parte din satul Oşăşti dată danie de la Grigoraş Nour, nepotul Porcii pah., şi i-au împresurat acia parte de moşie Ianache Grecul zet Oţăl, cu hotărâtura ce au făcut dum. banul Sandul Miclescu şi şătrariul Ştefan Găluşcă de în anul trecut. Deci după poronca Măriii Sale lui Vvod. am mers la numitul sat Oşăştii la faţa locului împreună cu Ştefan Mira mazâl şi cu Pavăl Grumeza mazâl din ţânutul Vasluiului, fiind rânduit de dum. Iordachi Ruset biv vel pah., vichili despre parte dum. sale şi mergând la numitul sat strâns-am toţi răzăşii, cum şi pe Ianache Grecul zet Oţăl şi cetindu carte de blăstăm într-o auzul tuturor, întâi răzăşi dioşti anume Ianachi Pitrişor şi Savin şi alţii fraţi a lui şi Gavril, fecior lui Alecsandru şi Alecsandru cel bătrân fiind om de şaptezeci de ani, şi Dărdăreştii auzind carte de blăstăm au mărturisit cu toţii aceştia răzeşi de mai sus arătaţi, cum că Schitul Rafaila are aice a treia parte din sat dată danie de la Grigoraş Nour; şi fiind faţă şi Ianache Grecul zet Oţăl şi dându răspuns cât au făcut parte schitului când au hotărât din Sălcuţa în sus, acolo aproape de schit, dar Ioasaf nacealnicul au scos şi i-au

140

arătat un ispisoc de la răposatul domn Vasile Vvod. din liat 7144 iuli 9 în care Ispisoc arată că poemile prin pregiurul schitului şi cu toate pământurile sânt date di mai înainte de Grigoraş Nour, de alţi răzăsi şi s-au cunoscut că zâsâle lui Ianache Grecul sânt reli. Deci am mers cu toţi răzăşii de Oşăşti şi am făcut otgon de 20 stănjăni gpd., şi stănjănul de 8 palme. Şi am măsurat în poiana Budii despre Schitul Rafaila; şi s-au măsurat în capul Budii din sus 20 odgoane, patru sute stânjeni câmp de arat şi cosât, şi am pus şi două pietre hotar, una în zare Dialului Negrii despre răsărit în dumbravă şi una la mijlocul poienii lângă drum şi s-au făcut şi doi bouri înpotriva amândoror pietrelor, piatra cia din Dial Negrii caută drept la valia la piatra cia din mijlocul poienii de lângă drum şi acia de lângă mijlocul poienii din valia de drum caută drept peste apa stemnicului şi în zare dialului Fâstâcilor, şi de acolo am mers în poiana Curii şi am măsurat şi poiana toată şi s-au găsât 12 odgoane, 500 stânjăni cu altă poieniţă mai mică carii fac peste tot 41 odgoane, 900 stânjăni câmpu de arat şi de cosât şi s-au dat şi vad de moară în apa Stemnicului, şi i s-au dat şi codru din Buda în sus până în hotarul Dumeştilor şi cu toate poienile care-i sunt prin pregiurul schitului şi lăţile codrului din zare Dialului Negri despre [şters] peste apa Stemnicului până în zarea dialului Fâstâcilor. Acestea părţi toate s-au dat supt stăpânire Schitului Rafailii, cu învoiala răzăşilor şi s-au primit şi schitul Rafaila şi după hotărâre ce s-au făcut am dat şi noi această mărturie hotarnică în care am şi iscălit.

liat 1780 mai 30

După hotărâre ce au făcut dum. Ion Rale Vornic de poartă înpreună cu aceşti de mai sus iscăliţi mazili ce au fost rânduiţi despre parte me, după cum am cunoscut cu dreptul din scrisori ce au avut răzăşii şi din semne şi hotară ce au găsât au făcut şi aciastă mărturie hotarnică, care mărturie cercetându-să pe urmă s-au iscălit şi de mine.

<ss> D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/22

- 1780, august 10 – Sofronie Pitic, proegumenul mănăstirii Slatina face danie schitului Rafaila toată partea sa din moşia Oşeşti

141

Iermonah Sofronii Pitic, proegumen mănăstirii Slatinii, adeverez cu această scrisoare a mia la Sfântul schit Rafail unde să prăznuieşte şi să cinsteşte hramul Naşterii Născătoarii de Dmnezeu, precum să să ştie că de nime asuprit nici silit, ci, de a me bună voia, fiind că aflândumă la gria boală şi patimă şi judecândumă de cele ce au ţânut în viaţa mia am cugetat şi miam adus aminte că în vremia de şaptesprezece an ice am fost eclesiarh la mitropolie am stăpânit moşia schitului ţiindumi boi şi vaci de neguţătoria, pe moşia făcând fân şi alte venituri luând; şi schitul râmâind păgubaş de venitul său şi eu încă […] lui la casă nam pus, nedândumi mâna de slujbele mistropolii şi pentru această poate pătimirii. Deci dar toată partia mia de moşia ce iaste în moşia Oşeştii bătrânului Pitic, a patră parte peste Stemnic, în ţânutul Vasluiului, o dau dania sfântului schit Rafaila pentru ca doar îm va face Maica Precista milă cu mine pentru uşurare păcatelor şi sănătate vieţii mele. Deci, dar părinţii ce vor fi lăcuitori la schit să aibă o a trage şi a o alege lângă a schitului ca săm rămâie pomană mie şi părinţilor în veci, la sfântul schit. Şi părinţii de la schit încă să fie îndatoríţi am pune numile în pomelnicul cel mare. Iară care din rudeniile miale şi din răzăşii miei ar pricinui a nu da driaptă partia mia câtămi să va cădia după spiţa niamului din al patrulea frate, să fie blăstămaţi şi neertaţi de Dmnul. Dmnezeu şi de Maica Sa Pria Curată Precista şi de trei sute optsprezece sfinţi părinţi de la soborul Nichiei. Iară celelalte părţi de moşia pe unde mai am pe alte moşii le las să le stăpâniască niamurile miale şi pentru mai adevărata credinţă am iscălit însuş cu mâna me iscălind şi alţi părinţi de la mănăstire Coşulii. Şi alte obraze de cinste din partia politicească întâmplândusă la faceria aceştii dieti.

1780 av. 10 Ieromonah Sofronie Protosingel [... ] Antiohă egumen monastire Coşulii Iermonah Deonisii smovan(?) Ierohdiacon Macarii dichiu Iermonah An[... ]oniu di Bogoşăni ot Măntire Domnii Nicolae [... ] căpitan Ioniţă Ciomârtan din Punpete neştiind carte Irmonah Andrean ot Coşula

142

[...] [...] D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/23, original, filigran. -1781 decembrie 6. - Mărturia hotarnică pentru părţile de moşie

din Iurceşti şi Todireşti a lui Grigoraş Ioan date danie Schitului Rafaila.

Din luminată porunca Prea Înălţatului domnului nostru, Mărie Sa Constand. Dimitrie Moruz Vvd. Am fost rânduit ca să merg la ţinutul Vasluiului la nişte moşii răzăşeşti ce sunt pi apa Bârladului anume Iurceşti, Todiriaşti, i Răceşti, ca să să aliagă părţile fieştecăruia din răzăşti ce au întracele moşii şi după luminată porunca pria înălţatului domnu, mergând la numitele moşii înpreună cu doi mazili din ţânutul Vasluiului, anume Vasâle Buhle şi Gavriil Telciman, vechil fiind rânduiţi din partei du. Vasâlache biv vel pah. is. de ţinut Vasluiului. Şi strângând pe toţi răzăşii ce au părţi întraceasti moşii de mai sus numite, anume Ioniţă Huşanul, Ştefan Mera, i Pavăl Şafragiu i George Cozma i Ilie Patraşcu şi Iosaf nacealnicul de la Schitul Rafaila şi aşa fiind cu toţi adunaţi la un loc am făcut odgon de 20 stânj; şi stânj. De 10 palme gpd. şi am măsurat acele moşii şi s-au făcut părţi fieştecăruia din răzăşti după niamurile lor şi alegând şi părţi lui Grigoraş Ioan ce ies dată danie Schitului Rafailei sau venit parte din Iurceşti i din Todireşti 12 stânj gpd culmezişul iar lungul [...... ] stânj. gpd., din zaria dialului, din hotarul Alecsăştilor pănă sub margine codrului pesti apa Bârladului 13 stânj. în culmeziş, tij s-au mai venit parti lui Grigoraş Ioan din satul Răceşti ce iasti iar dată danie tot Schitului Rafailei şi în lungul [...... ] stânj din apa Şacovăţului vechi păn în apa Bârladului făr fânaţul ce iaste pesti apa Bârladului în mahalagie şi după alegirea ce s-au făcut i-am dat această mărturie Schitului Rafailei ca să işe ştie parti ce o tragi la stăpânirea fiind dată danie de Grigoraş Ioan în caria mărturie am iscălit.

<ss> 1781 dec. 6 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/25.

143

-1781 decembrie 26. - Constantin Moruzi, domnul Moldovei porunceşte ipravnicilor ţinutului Vaslui să cerceteze pricina dintre Anastasie Băcălbaş din Iaşi, Ioasaf nacealnicul Schitului Rafaila şi răzăşii din Oşeşti

Noi Constandin Dumit. Muruzi Vvod Bojii Milost G. p. dar Zemlii Moldavii

Credincios boierii domnii mele domi. Vasilache biv pah. i dom.

Necolai Cuza, biv vel pah. isprav. de ţinut Vasluiului săntate. Să face ştirii dom. că aice la divan înainte domniilor sale veliţilor boieri au avut judecată, de faţă anastase băcălbaşi din Eş cu un Iosaf nacealnicul de la Schitul Rafaila, de la acel ţinut, a cărora pricină au fost pentru că numitul Ioasaf nacealnicul, întracest a lui Anastase Băcalbaş venitul unor părţi de moşii a Schitului din hotarul moşiii Oşăştii, din ţin Vasluiului cu tocmală drept 40 lei pentru ca săş păşunez băcălbaşa bucatele sale, cari ban după tocmală i-au fost şi luat; Iosaf nacealnicul atunce [.... . ] de la Băcălbaş, apoi acum la judecată Băcălbaşi au arătat cum că răzăşii ceilanţi din hotarul Oşăştilor, nici cu un chip nu l-au lăsat pe dânsul aş duce bucatele pe hotarul acei moşii, zicând că Iosaf nacealnicul ar fi voindu venitul moşiii cu cari Schitu treabă n-ar fi avut cum pe lângă răspunsul său au arătat băcălbaşi la giudecată şi o mărturie de cercetarii de la domlui pah. Vasilachi, prin care arăta că făcând cercetare pentru pricina aceasta după carte dpg ci ţau mărsu pe jaloba lui Băcalbaşi, ai aflat că din pricina răzăşilor că nu l-au făgăduit pe Băcalbaş, nu şau adus el bucatele să le păşunez pe ace moşii şi fiind pricina aşa, de la giudecată pe Iosaf nacealnic sau dat platnic lui Băcalbaş cu acei 40 lei ca săi de înapoi, de la care s-au şi înplinit acei 40 lei cu dobânda ce s-au căzut şi s-au dat lui Băcalbaşi iar nacealnicul ci va ave săş caute cu răzăşi. Acum dar cerşind şi numitului Iosaf nacealnic ca cu răzăşii cei ce au oprit pe Băcalbaş din stăpânire părţilor schitului, să aibă judecată şi săş înplinească paguba.

Pentru aceasta, dar iată scriem domv să aduceţi faţă pe toţi răzăii de Oşăşti şi după scrisori dovezi ce vor fi la fieştecare să cercetaţi întâi

144

ca să aflaţi di ari Schitul Rafaila părţi acolo în hotarul Oşăştilor şi câtă parte ari. Apoi să faceţi cercetarii ca să vedeţi, Iosaf nacealnic de vându-se lui Băcalbaş nu[şters] venitul părţilor Schitului sau di să întinsez a vinde şi venitul părţilor celoralanţi răzăşi. Şi cine din răzăşi l-au oprit pe Băcalbaş de nu şau adus bucatele acolo pe părţile schitului; cum şi cine au luat pe urmă venitul părţilor schitului; (de vreme că Iosaf nacealnic au făcut că el n-au luat nimic şi este păgubaş întracest an, de venitul părţilor sale) şi asupra cărora din răzăş se va dovedi că au luat venitul părţilor schitului ci va fi cu drept ş ice veţi dovedi că au luat, să împliniţi păn la cel puţin de la acie şi să daţi numitului jăluitor ca să nu rămâi păgubaş şi să nu mai jăluiască şi ori în ce chip va lua sfârşit pricina la parte ce să va căde să daţi mărturii pre largul, ca pe urmă de nu sar odihni vreo parte şi sar tragi la divan, să avem ştire. Aceasta scriem 1781 dec. 26 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/24, original, filigran, rupt. -1790 octombrie 31. - Zapisul lui Vasile Petrişor dat la mâna lui Calinic, nacealnic Schitului Rafaila pentru două sute de lei împrumutaţi pentru negoţul cu porci

Adică eu Vasile Petrişor din satul Oşeşti, din ţinutul Vasluiului, ocolu Stemnicului dat a me adivărată [...... ] încredinţat zapisul meu la cinstita mână Sfinţii Sale părintelui Calinic, nacealnic Schitului Rafaila, precum să ştie că meu făcut bine cu 200 sute de lei, adică două sute di lei până la Crăciun ca să umblu în negustorie de porci şi pentru osteneala banilor să-i dau doi mascuri buni acu a să încheiet şi la zioa însămnată să amu a da banii cu mulţănmită, iară întîplându-să a nu da banii câtă zeciuială şi cheltuială să va faci adevărata credinţa me, ma pusu mai în dosu numele şi degetul şi am şi iscălit după cum mă ştiu.

Eu Vasile Petrişor 1790 oct. 31 Şi zapisul acesta l-am scris eu Naftanail ermonah cu zisa numitului

de mai sus. D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/4.

145

-1799 mai 10. - Monahul Daniil Dodiţă cu metania Schitul Rafaila dăruieşte partea sa de moşie ce o are baştină de pe răposatul tată Postolache şi mama sa Ilinca.

Adică eu monah Daniil Dodiţă care mai gios mi-am scris numele puindu şi degetul adeverez prin această a me scrisoare, că aflându-mă om în vârstă de 45 ani, cu întregime minţii mele, deplin, socotindu şi giudecându cu dorinţă a câştiga uşurare din păcate şi mântuire sufletului mieu; Dret aceia de nimene silit nici asuprit ci de a me bunăvoie am dat şi am dăruit toată parte me de moşie, care am baştină di pe tată mieu răpăosat Postolache Dodiţă şi di pe maica me Ilinca, fata lui Donosăe Furcoi, iarăş baştină, în hotarul moşiii Oşăşti de la ocolul Stemnicului, în ţânut Vasluiului. Însă di pe tată am să trag al patrăle frate şi di pe maică al cincele frate parte câtă mi să va alege, cum şi un loc de prisacă ce eu l-am deschis din codru, iar pep arte noastră de moşie am făcut danie la Sfântul Schit Rafail unde este şi metanie potrigului mieu de călugărie şi unde să prăznuieşte hramul Naştirii Născătoarii de Dumnezău, făgăduindu-mă ca acolo la Sfântul Schit să săvârşască viaţa me. Deci, dar să aibă Sfântul Schit de astăz înainte toată putere a lua sub stăpânire părţile mele de moşie din hotarul mai sus numit şi a le stăpâni în veci de veci cu bună pace. Iar care din rudeniile mele s-au alţi cunoscuţi prieteni şi răzeşi ai aciei, s-ar ispiti a strica această danie de mai sus arătată să fie subt blăstămul mare lui Dumnezău şi al Precuratei Maicei Sale şi ai celor 318 părinţi de la soborul Nichii, de vreme ce fraţii mei toate părţile lor de moşie le-au vândut şi le-au zălogit pe la unii şi alţii, pentru care după cuprindere sfintei pravili şi rânduiala vechiului obiceiu al acestui pământ al Moldovvii. Dispre parte me dau protimisârii Sfântului Schit a le răscumpăra şi a le lua sub stăpânire sa şi spre îcredinţare neştiind carte mi-am pus degetul şi alte obraze de cinste ce s-au întâmplat s-au iscălit.

Vaslui, la 10 mai 1789

Eu monah Daniil Dodiţă adeverez Eu Iordachi Dodiţă brat monah Daniil ot Oşăşti am pus degetul.

146

[.... . ] căpt. M-am întâmplat de faţă şi sunt martor

Di la isprăvnicia Vasluiului Viind şi înainte noastră mai sus iscălitul ni-au arătat că această

danie iaste făcută cu primire şi toată voia sa, s-au încredinţat şi de cătră ispravnicie <ss> <ss> 1799 mai 10

Am scris cu zisa şi primire monah

Daniil

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/31

-1799 mai 15. - Constantin Păsat îşi vinde schitului Rafaila partea ce se va alege din moşia Oşeşti.

Constantin Păsat feciorul lui Savin Păsat şi a Sutanei fata lui Iftimie Dodiţă datam zapisul mieu, Sfântului Schit Rafaila şi Sfinţiei Sale părintelui Calinic, nacialnicul Sfântului Schit să să ştie că de bună voie me am vândut Sfântului Schit driaptă parte me ce să va alege în hotarul moşii Oşăşti, ce este pe Stemnic, ţânut. Vasluilui care parte şi eu o am de baştină de pe maică me Sultana, adică cu această tocmală, pe stânginul de câmpu, ce mi s-ar vini pe parte me să mi să plătiască câte doi pol lei stânjinul, şi plata tocmelii este pe socoteala stânjinilor de cămpu câte doi pol lei cum să arată mai sus, iar Sfântul Schit alegând la hotărât cât va fi parte me din câmpu să tragă analogul ce ia căde pe locul de câmpu şi din codru i din apă i din ţarină i din fânaţă i din şălişte şi din tot locul cu tot vinitul pe care să le stăpânească cu bună pace, ca pe celelante părţi ce mai are Sfântul Schit. Şi acum înainte mi-au dat trisprezăce lei până la hotărât, şi la vreme hotărâtului ne vom socoti şi de mi să vor mai face bani pe soma stânjinilor părţii mele săm plătiască Sfinţiia Sa după tocmala mai sus arătată. Iar de nu va cuprinde parte me ca să plătiască banii ce am luat atunce pe câţi bani voi rămâne datori să aibu ai plăti Sfinţii Sale de dobânda lor din

147

zece unsprezece pe an. Iar Sfântul Schit după zapisul mieu acesta să rămâe drept stăpân de astăzi înainte şi pentru credinţa am iscălit însuşi eu cu mâna me, eu Costatin Păsat.

Eu am vândut cu voe me Vaslui 15 mai 1799

Di la Isprăvnicia Vasluiului

Viind înainte noastră numitul vânzători au arătat că cu bunavoia şi primire sa au vândut, care s-au încredinţat şi de cătră această isprăvnicie. <ss> 1799 mai 15 Am scris cu zisa şi primire numitului vânzători. D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V⁄33 -1800 februarie 14. - Jalba lui Calinic egumenul schitului Rafaila prin care se plânge domnului de călcarea unei părţi de loc danie de la Grigoraş Nour.

Pre înălţate doamne

Schitul Rafail de la ţân. Vasluiului în moşia Todireşti de la acel ţân. are o parte dată danie de la un Grigoraş Nour, ctitorul pomenitului schit câtă să va alegi, care parte măcar că nu era aliasă în vreme aceia despre răzăşti, dar părinţii de la schit să învoie cu răzăşii la vinitul moşii fără nicio gâlceavă păn la domnie răposatului Constandin Moruz Vvod, apoi atunce prifăcându-să niamurile şi părinţii de la schit le-au rămas ace parte schitului înpresurată dispre răzăş păn ci am mersu eu egumen la acel schit, decând sunt trecuţi doi ani aproape de trei şi astă primăvară am luat hotarnic de la hotărâri şi i-au ales parte schitului de o parte stâlpindu cu pietri pe care o stăpâneşti schitul după ace hotărâtură, numai fiindcă răzăşii din numita moşie di la domnie răp Cost. Moruz Vvod. păn ce am intrat eu egum. au luat venitul di pi parte schitului fără driaptă, cum şi după ce am intrat eu egumen, în tărie lor au luat fân gata cosit de pe parte schitului 10 fălci, pentru aceasta mă rog Măriii Tale săs scrie domnie Ta carte cătră dum. isp. ca

148

prin cercetare ce vor faci, ce să va dovedi ca au luat şi pe driaptă moşie schitului săs înplinească atât de [….. ] înainte cât şi după ce am venit eu egumen la schit.

Smerit rugătoriul Măriii Tale Eromonah Calinic egumen de la Schit Rafail

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V⁄35 - 1800, martie 19 – Zapisul lui Gavriil Aprodul pentru 4 stoguri de fân cu Calinic, nacealnicul schitului Rafaila

Adecă eu Gavriil Aprodul ot Oşeşti datam adevărat şi încredinţat zapisul mieu la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Calinic nacealnicul schit Rafail, precum să să ştie că din toată răfuiala ce am avut cu sfinţia sa pentru patru stoguri fân nou din anu acesta […] treizăci şi doi de lei stogul care fac. o sută douăzăci şi opt lei cum şi cinsprezăce lei de pe un stog de fân din anul trecut care fac peste tot o sută patruzăci şi trei de lei cum să dau şi 22 ocă lână neagră şi albă pentru măcaturi iar pentru banii mai sus arătaţi am pus vadia până la Ispas asemene şi lâna şi să le am cu mulţămită. Iar de să va întâmpla anume ca la vadea orce cheltuială sau înplineală sar face să fie toată despre mine. Şi pentru credinţă neştiind carte miam pus degetul şi numele ca să fie spre credinţă.

1800 mart. 19

o Eu Gavril Aprodul ot Oşeşti platnic

Şi am scris zapisul acesta eu ieromonah Vasian, schit Rafaila, cu zisa lui Gavril de mai sus numitul

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/24.

- 1800 aprilie 23 -. Zapisul dat de Ioniţă Vidră şi ai săi lui Calinic, nacealnicul schitului Rafaila pentru 200 lei împrumutaţi.

149

Adecă eu Ioniţă Vidră post. ot Rângoaia din preună cu soţul mieu Maria şi feciorul mieu Şărban, datam adevărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Calinic, nacealnic schitului Rafaila precum să să ştie că niam rugat sfinţii sale de niau făcut bine cu 200 de lei, adecă două sute de lei la mare trebuinţa noastră şi dobânda banilor din zece unsprezece pol pe an, adecă de acum de la Sfântul Georgii ap. 23 anul 1800 până la Sfântul Dimitrie, octombrie 26. Iar de sar întâmpla a nu da banii la zâoa însemnată orice cheltuială sau împlineală sar face să fie toată despre noi. Şi pentru mai adevărata credinţă niam iscălit însuşi cu mâna noastră. 1800 ap. 23

ss. Ioniţă Eu Maria soţ mieu Şărban fiu mieu Şi eu Ieromonah Vasiian am scris cu zisa, zapisul acesta numiţilor

mai sus şi iscăliţi D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/11. -1800 noiembrie 21. - Monahia Casiana, fiica lui IoniţăPitic, face daniepartea sa de moşie de la Oşeşti Schitului Rafaila

Adică eu monahia Casiana ci m-au chemat din mirenii Catrina, cari mai gios mi-am scris numele puindu-mi şi degetu, adeverez prin această a me scrisoare că aflându-mă femei în vârstă de 55 de ani cu întregime minţii mele deplin, socotind şi judecând cu dorinţa a câştiga uşurare de păcat şi mântuirea sufletului meu; Drept aceea de nimene silită nici asuprită, ci de a me bunăvoie am dat şi am dăruit toată parte me de moşie, care am baştină de pe tată meu Ioniţă Pitic răposatul, adică a patra parte din hotarul moşiii Oşăştii, de la ocolul Stemnicului, în ţân Vasluiului, parte me câtă să va alege din numita moşie, m făcut o danie la Sfântul Schit Rafail unde mi-am pus şi metanie postrigului meu de călugărie, şi unde să prăznuieşet hramul Naşterii Născătoarii de Dmnezeu, făgăduindu-mă că acolo în Sfântul Schit să să

150

săvârşească şi viaţa me şi încă şi alte ali mele ce oi mai ave după moarte me să rămâie toată la Sfântul Schit. Iar niamurile mele nimică să nu aibă a lua sau a răşlui nimic dintru ale mele după moarte me. Iar nacealnicul şi părinţii de la Sfântul Schit, adică să fie îndatoriţi a mă căuta în toată viaţa me cu toati cele trebuincioase cât îmi va lungi Dumnezău viaţa. Atât părintele Calinic, ce este nacealnic acum cât şi alţâi, ci după vreme viitoare îi va rândui Dumnezău a fi purtători de grijă la cest Sfânt Schit, asămine să urmez întocma după cum s-au zis mai sus.

Deci dar să aibă Sfântul Schit de astăz înainte toată putere a lua sub stăpânire toată parte me de moşie ce să va alege, din numita me moşii Oşăştii, adică din codru, din câmp, din apă şi din tot hotarul mia sus numit şi a le stăpâni în veci cu bună pace. Iar care din rudeniile mele sau alţi cunoscuţi prieteni şi răzeşi ai mei s-ar ispiti a strica această danie de mai sus arătată să fii subt blăstămul mare lui Dumnăzău şi al Precuratei Maicii Sale şi al celor trei sute optăsprăzăce Sfinţi Părinţi din săborul Nicheii, de vreme ce nepoţii mei şi alte rudenii toate părţile lor de moşie şi le vândusă la alţii şi le-au făcut […. ] Sfântul Schit, eu adică am dat toată parte me de moşie, ca să fii tot la un loc nerăşluit în veci de veci şi în apropiere din ţarine. Neştiind carte mi-am pus deget şi numele, şi alte obraze de cinste ce s-au întâmplat şi s-au iscălit în Schitul Rafaila la 1800 noiemb. 21 s-au scris. Eu Casiana monahii adiverez Eu monah Daniil Dodiţă nepot monah Casâiana adiverez Eu Iane Scăfar am fost faţ în facere danie şi sânt martor Eu Iordache Dodiţă brat lui monah Daniil nepot Casianei adeverez

Ieromonah Amfilohii slo[…. ] nă am fost faţă la facere acestei diată întrucare am şi iscălit şi sunt martur ori în ce vreme Eu Ilie Dodiţă am fost faţ şi sânt martor, nănaş Casienei

Şi această danie am scris-o eu post. Toader Borş ot Todireşti cu zisa numitei de mai sus Casâiana [şters]

<ss> De la Isprăv Vasluiului

Viind şi înainte noastră numita Casâiana monahi ni-au arătat că de a sa bunăvoi au făcut această danie. Pentru aceea şi s-au încredinţat.

151

<ss> 1801 genar

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/38 - 1801 decembrie 8. - Zapisul lui Ioniţă Vidră cătră Isprăvnicie, prin care pune amanet moşia Hodorăni pentru 200 lei datoria faţă de Calinic, nacealnicul schitului Rafaila.

Adecă eu Ioniţă Vidră carii mai gios mă voi iscăli însuşi, datam al meu adivărat şi încredinţat zapis la cinstită Isprăvnicia Vasluiului, precum să să ştii că fiind drept dator cu 200 lei sfinţii sale părintelui Calinic, nacealnic schitului Rafaila şi arătându dums. ispravnicilor, au trimis călăraşi ca să plinească de la mini banii arătaţi. Deci neavând banii ca săi dau acum am pus amanet parte me de moşie din moşia Hodărănii, 33 pământuri şi 32 paşi cu scrisoare din let 1780 iuni 5, cu vade păn la zi întâi a lunii lui genar viitor, ca păn atunce să o vând în bani la cini voi găsi şi să dau bani arătaţi fără cuvânt de răspunsu, ca unul ci sânt drept dator. Iar nedând banii la numita vade, apoi atunce de va fi cuprinzătoare numita moşii, preţ arătaţi bani ci sunt dator, să rămâi de istov şi pentru credinţă mam iscălit. <ss. > 1801 decemb. 8

După zapis acesta neputând da banii iar am fost apucat de cătră isprăvnicie ca să dau bani şi miam mai pus vade păn Duminică ce vini, ca să dau bani fără sminteală.

<ss. > D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/12. - 1802 ianuarie 21. - Isprăvnicia Ţinutului Vaslui porunceşte mazililor Vasile Grumeza şi Tănase să nu se mai atingă de fânul Schitului Rafaila

Vasâli Grumeza şi Tănasă mazili, mai in trecutele zile voi aţi venit aice şi aţi arătat că fânul ce aţi cosât pe moşia Oşăşti nu vă îngăduieşte părintele Calinic nacealnic Schitului Rafaila ca să-l ridicaţi de acolo şi

152

că v-ar fi făcând poprire cu răvaşul ci i s-au dat di la noi, după arătare Sfinţii Sale, şi după carte ci aţi arătat la noi vi s-au dat şi răvaş cătră părintele ca cu acel răvaş ce I s-au fost dat mai înainte de arătare voastră să nu vă facă poprire de la fân. Deci fiindcă acum de al doile iznoavă au venit părintele Calinic şi ne-au arătat carte dums. boierilor caimacami arătătoare că după jaluba ce ari rugându-vă ca să fiţi îngăduiţi a vă faci puţân fân pe moşia Oşăştii pentru trebuinţa vitelor voastre, vi s-au dat carti cătră isprăvnicie, ca să aveţi voi a cosâ numai pentru trebuinţa vitelor voastre iar nu şi de vânzare. Prin care carte să hotărăşte devreme că nu aţi urmat a intra cu puţână cosâre în moşii nicidecum să fiţi îngăduiţi a ridica fânul ce veţi fi cosât, pân va lua giudecata sfârşit căci părintele cu scrisorile şi arătările ce au făcut au încredinţat divanul că nu aveţi protimisâs a cosi fân de acolo drept aceea vi să porunceşti ca cu răvaşul ce v-am dat după ceririle voastră să nu faceţi a lua dintra cel fân şi nicidecum să nu vă atingeţi sau să faceţi o altă supărare părintelui, căci părintele şi cu răzăşii lor ari a lua acel făn după carte ci ari şi voi de aveţi mai mult a răspunde veţi merge la Ieşi şi prin giudecată divanului veţi lua hotărârea şi atunce ci va rămâne cu parte întra ce moşii acela va stăpâni. Iar voi păn atunci să nu vă atingeţi de fân că de ne vom mai înştiinţa că nu aţi urmat precum vi să porunceşte, hotărât să ştiţi că nu veţi pitreci bini

<ss>> 1802 genar 21

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/45; -1802 iunie 3. - Isprăvnicia ţinutului Vaslui înştiinţează Logofeţia cea Mare despre pricina fânului cosit de pe Moşia Oşeşti, dintre Vasile Grumeza şi Calinic, nacealnicul schitului Rafaila.

Cătră cinstită logofeţie ce mare,

De la Isprăvnicia Vasluiului

Carte cinstitei logofeţii din apr. 25 am luat şi am înţăles celi ce li să scrii ca să facim cercetari între Vasâli Grumeza şi cu nacealnicul

153

Calinic, pentru nişti fân, ceau cosât Grumeza la moşia Oşăşti [şters], ducândusă pe amândouă părţile […].

După cercetare ci sau făcut am aflat că în anul trecut iuni 5 Vasâle Grumeza, după cerire ce au făcut prin jalubă cătră dumlor boierii caimacami i sau dat carte cătră dumlor Ispravci de atunce. Prin carii să arată că neluând giudecata sfârşit să aibă voi as cosî pe moşia Oşăşti fânul ce va fi pentru trebuinţa vitilor sale, iar nu mai mult şi după această carte Vasâli Grumeza au cosât înpreună şi cu alţi răzăş ai lui trei fălci, cinsprăzăci prăjini şi nacealnicul Calinic văzând că Grumeza cu ai săi au intrat cu cosâre acelui fân pe parte schitului, iarăşi cu carte dum. boierilor caimacani de la iuli 24 au luat acel fân. Şi Vasâli i Tănasă Grumeza cu alţi răzăşi ai lor mergând pe moşia schitului au luat doauă stoguri fân, ci era cosâte de nacealnic Calinic, în carii stoguri după mărturie mazâlilor rânduiţi să arată că au fost opt fălci, şasăzăci şi patru prăjini, şi fiind că la amondouauă părţile sânt dovezi asupra acestii pricini rămâni după cum li se va hotărî de cătră luminatul divan.

Pentru cari nu lipsit a înştiinţa puinduli-să şi zi de soroc ca la 8 zile a aceştii luni iuni să să afle la divan amundoauă părţile.

ss. 1802 iuni 3

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/49. - 1803 februarie 13. - Sinetul nacealnicului Calinic de primire a 500 lei de la Tudor Gălăţanul din satul Cruce de Jos, ţinutul Putna.

Lei 500, Adec cinci sute lei, am primit de la giupânu Tudori Gălăţanul

ot. Cruce de Gios, din ţinutul Putnei, dintr-o mie de lei, ce am la dumlui cu zapis, iar osteniala banilor acestor cinci sute de lei rămâne să să facă socotiala la prefacere zapisului ce are dlui, dat la mâna me şi pentru încredinţare cum că am priimit aceste cinci sute de lei bani gata în mâinule mele, am dat acest sânet întru carili am iscălit însuşi cu numele.

ss. Calinic nacealnic schitului Rafail 1803 febr. 13 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/13.

154

- 1803 iunie 7. - Zapis pentru împrumutul a 50 de lei de la Calinic, nacealnicul schitului Rafaila.

Lei 50, Adică cinzăci lei nem împrumutat la finţâia sa părintele

Calinicu şi săi dăm banii la sân Petriul (?), cu mulţumită şi fără cuvânt de răspuns şi pentru adevărata credinţă am iscălit.

ss. Ilei P […] 1803 iunii 7 • Gavril Alexandru po.

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/14. -1803 iunie 14 – Porunca domnului Alexandru Morzsi către isprăvnicia ţinutului Vaslui pentru cercetarea şi hotărîrea părţilor de moşie ale schitului Rafaila, răzăşilor şi ale lui Vasile Grumeza şi neamurilor sale în Sacaluşa.

Noi Alexandru Co. Moruz VVOD cu Mila lui Dumnezeu domn ţării Moldaviei

Cinst. Credincioşilor dum. isprav. ci de ţinut Vasluiului sănătate.

Fiind că prin jaloba ce au dat domnii mele Calinic nacialnic de la schitul Rafail dinpreună cu alţi răzăşi ai săi de moşie şi Sacaluşa de la acel ţinut au arătat că după multe giudecăţi ce ar fi avut cu Vasile Grumeza şi cu alte niamuri a lui pentru numita moşie Sacaluşa mai în urmă prin învoială sar fi dat sfârşit pricinii. Dar fiind că numita moşie sar fi aflînd împresurată de cătră megieşi înpregiuraş au făcut [şters] ire ca mai întai să li să scoată de supt înpresurare şi apoi să li să aliagă fieştecăruia de o parte, ca să le poată stapăni fără supărare. Drept aceea să scrie dum. mai întâi să aduceţi de faţă pe toţ cielanţi răzăş şi împregiuraş cu scrisorile ce ave să cercetaţi foarte cu amănuntul, şi prin mărturie de giudecată să le hotărîţi.

După care să rânduiţi şi din mazâlii ţinutului oameni cu înţelegere ce vor ave deplină ştiinţă de hotărât, carise mergând la faţa locului unde iarăşi adunănd pe toţi răzăşii i megieşii şi alţi împregiuraşi cei va

155

ceri trebuinţa cu scrisorile ce vor ave, să facă măsură numitii moşii atât în lung cât şi în curmeziş pe câte locuri va ceri trebuinţa, cu stânjăn domnesc parte şi la alta, făcând cercetare, de vor cunoaşte că numita moşie pătimeşte vreo înpresurare să îndreptezi puind şi pietre hotari pe la locurile ce va ceri trebuinţa şi va da dreptate.

După care urmând întocma după mărturie dum să facă alegere şi între răzăşii de numita moşie osăbind parte fieştecăruia cu pietri hotară după scrisori dovezi, fieştecăruia şi după aceleşi să li să urmez [sters] aducîndule şi la [sters] şi făcându-le căzuta cercetare de a cunoaşte cî sînt făcute cu cale [sters] rmătoare dreptăţi să le încredinţăz şi cu a dum. iscălituri, iar nisca [sters] lei ori la vreo margine despre megieş, sau la alegire ce să va face între dânşii, atunce pietri hotară la locul de pricină să nu puneţi ce cu mărturii şi harta săi sorociască la divan. 1803 iuni 14 D. A N. I. C., Fond Manastire Socola, V/50 -1804 februarie 17. - Scrisoarea lui Tudor Gălăţanul către Calinic, egumenul schitului Rafaila în vederea reglementării unei probleme financiare

1804 feb. 17 din Cruce de Gios Cu plecăciune sărută mâna Sfinţie Tale Părinte Calinic, proigumen.

Cinstit răvaşul Sfinţii Tale am primit pentru un zapis ciau fost pentru o mii de lei de am primit şi dobânda banilor ci au fost. Am trimis 83 lei bani 40 şi am mai dat 50 lei pi anul trăgător pentru 500 lei ci au rămas la mine şi una văd banii gata şi trebuindu-mi am trimis alt zapis Sfinţii Tale pi anul viitor şi mă rog părinte să nu fiu bănuit că n-am putut veni la vreme şi voind milostivul Dumnezău la anul viitor nu vei fi supărat că şi acum di n-aş fi avut banii înprăşteţ aş fi venit şi rămân al dumtale plecat.

Tuduri Gălăţan

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/15;

156

-1805, iunie 15 – Zapis prin care părintele Daniil de la schitul Rafaila împrumută cu 20 lei câţiva locuitori

Adică noi care mai gios ne vom pune numele şi degitele datom

adivărat şi încredinţat zapisul nostru la mâna sfinţii sale părintelui Daniil de la schitul Rafail precum să-s că niau dat 20 lei bani adică două zăci lei bani gata, până la Sfânta Mărie mică şi cu aceşti bani niau făcut bine să ne fie pentru trebuinţă moşii şi la numita vade să avem a da banii, cu mulţămită iară nedând bani la numita vade câtă cheltuială sar face să fie despre noi şi pentru [... ] adivărată credinţă niam pus nemele şi degitele

1805 iune 15 o Eu Gavril Dodiţ platnic o Eu Vasile Dodiţ platnic o Eu căp. Sămion platnic o Eu diacon Andrei platnic

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/16. - 1806, ianuarie 6 – Zapisul lui Ilie Păsat care s-a împrumutat cu 500 lei de la Calinic, nacealnicul schitului Rafaila

Adecă Ilie Păsat din sat Oşăşti ot ţânut Vasluiului datam adevărat şi încredinţat zapisul meu la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Calinic nacealniculului schitului Rafaila precum şi să ştie că mam împrumutat la sfinţia sa cu 500 lei adecă cu cinci sute lei fiindumi mare trebuinţă şi săi dau banii sfinţii sale la sân Toader cu mulţămită şi fără cuvântu de răspuns. Iar întâmplândusă vro cheltuială şi să fii toată dispre mine şi pentru credinţă am iscălit. 1806 gen. 6

<ss> Ilii Păsat platnic

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/17.

157

- 1806, februarie 22 – Zapisul diaconului Vasilie Lazor pentru facerea unui hiristeu în pârâul Stemnic la Buda unde face nacealnicul Calinic o moară nouă

Adecă eu diaconul Vasilie Lazor, datam adevărat şi încredinţat zapisul mieu la mâna sfinţii sale părintele Calinic, nacealnicul schitului Rafaila, precum să să ştie că mam tocmit cu sfinţia sa, ca să-i fac un hiristeu de tăet scânduri ori de ce feliu de lemnu în pârâul Stemnicului, în Buda, unde face sfinţia sa moara cia nouă tot întru un iazu de cea parte de Stemnic, drept, pe hotarul Schitului.

Şi tocmala miau fost întru acest chip să ni dia sfinţia sa 140 de lei bani, adecă o sută patruzeci de lei bani, şi mâncare cât îmi va trebui cu oamenii ce voiu lucru la hiristeu până îl voiu găti, şi să-mi de voi de scos lemnul şi oameni la bătut strat, şi în [... ] până la Duminica mare să-l dau gata pe tăet scânduri şi după cel vom găti să aibu ai purta şi de grije a tăia scânduri în hiristeu în curgere de doi ani de când sau pornit a tăia scânduri, şi câştigul cât a da Dumnezeu din scânduri să fie a treia parte a me, adecă doi lei a sfinţii sale şi unul al meu şi patru boi a sfinţii sale de scos butuci şi un om ce vom tocmi de scos butuci săi plătim amândoi frăţăşte cu tocmala ce vom face cu dânsul. Iară de sau întâmplat a nu fi gata hiristeul la numita vade câtă cheltuială ar face sfinţia sa să fie toată despre mine şi pentru mai adevărată credinţă mam iscălit singur cu mâna me.

1806 febr. 22 <ss>

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/18.

- 1806, februarie 23 – Zapis dat la mâna lui Calinic, nacealnicul schitului Rafaila pentru 400 de lei investiţi în negustoria cu vite

Adică eu Nechita Zorilă, lingurar şi cu Iftimie Pătraşcan dinpreună cu ficioarii noştri anume Constandin sân Zorilă şi Costache sân Pătraşcan, datam adevărat şi încredinţat zapisul nostru la mâna sfinţii

158

sale părintelui Calinic nacealnicul schitului Rafaila precum săs ştie că am luat de la sfinţia sa, patru sute de lei bani ca să umblăm în neguţătorie de boi, vaci. Până la Sfântul George şi câştigul ce va da Dumnezeu dintra cele bucate să fie în două, o parte a noastră şi una a sfinţii sale, şi la Sfântul Georgie să avem ai da banii cu mulţămită atât capetele şi dobânda ce va da Dumnezeu, iară întâmplândusă a nu da banii la numita vade, ori ce cheltuială sau înplinială sar face să fie toată despre noi şi pentru mai adevărată credinţă neştiind carte niam pus numele şi digitele noastre mai gios şi chizăş unul pentru altul.

1806 febr. 23

o Eu Nichita Zorilă platnic o Eu Constantin sân Zorilă platnic o Eu Iftimie Pătraşcan platnic o Eu Costache sân Pătraşcan platnic

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/19. - 1806, septembrie 11 – Arvuma plătită de Calinic nacealnicul schitului Rafaila pentru 3 poloboace de vin Lei 300 Adică trei sute lei am luat de la părintele Calinic ot Rafaila,

arvună ca săi dau trei poloboace vin cu tocmală după cum oi vinde şi altora întâiaş dată aducând vinul din gios, însă măsururătura vaselor să fie cu cotul.

1806 săptv. 11 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/21.

- 1806, noiembrie 5 – Zapisul dat de Chirilă Strat şi Nichita Cojocar nacealnicului Calinic pentru 100 de lei împrumutaţi cu dobândă

Adică noi aceşti doi vătăjăi care mai gios ne vom pune numele şi degetele noastre datam adevărat şi bun încredinţat zapisul nostru la

159

cinstită mâna dum. părintelui Calinic nacealnicul Sfântului schit Rafaila precum săs ştie că niau făcut bine sfinţia sa cu bani 100 lei adică una sută lei, însă cu dobândă la vade la Sfete. Georgie, iară dobânda banilor am dat sfinţii sale acum înainte şi aceşti bani de sus arătaţi săi dăm sfinţii sale cu bună mulţămită fără de cuvânt de răspuns. Iară de să va întâmpla a nu ne ţine noi de vadeaoa de sus arătată şi a face sfinţia sa vreo cheltuială sau înplinială aceia toată despre noi amândoi. Şi pentru mai adevărată credinţă neştiind carte neam pus numele şi degetele noastre în loc de pecete.

1806 noemb. 5 Eu Chirilă Strat vătăjăl de aproz platnic

Eu Nichita Cojocar vătăjăl de aproz platnic şi eu Gavril Alexandru chizăş platnic

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/22.

- 1809 iulie 30. - Calinic, nacealnicul schitului Rafail reînoieşte inchinarea schitului către Mitropolia Moldovei

În numele tatălui şi a fiului şi a sfântului Duh, troiţa ce deo fiinţă şi nedespărţită, eu robul lui Dumnezeu Calinic ierodiacon, nacealnicul Sfântului Schit ce să numeşte Rafail unde să cinsteşte şi să prăznuieşte hramul Naşterii Maicii Domnului, ce esti in ţinut Vasluiului pe apa Stemnicului la obârşia, care schit şi mai înainte au fost închinat Sfintei Mitropolii Moldaviei de ctitorii schitului ca săl aiba supt ocârmuire de unde să rândue şi nacealnicul, iar acum în vreme fericitului întru pomenire Iacob mitropolit, rânduit fiind ca nacealnic şi purtatori de grije unde viind lam aflat în proastă stare, averea şi moşia împresurată, mam apucat cu toată sârguinţa spre al întemeia, atât cu osteneala, cât şi cu cheltuiala cu drepţi bani ai miei, şi în saisprezece ani ce mam aflat nacealnic am intemeiat cu acareturi, cu iazuri şi mori cumpărînd părţi de moşii, si scoţând prin judecăţi şi cele înpresurate hotărândule, şi în scurt toate întemeierea am făcut cu toate cele ce să văd făcândumă nou ctitor şi pentru ca să nu mai vie iarăş la proastă stare, după întemeiere

160

ce am făcut, înoiesc şi eu închinat acest sfânt schit tot Sfintei Mitropolii Moldaviei, de unde săş pui nacealnic şi purtatori de grije, precum şi păn acum sau urmat, şi spre a me vecinică pomenire şi neuitare fac arătat că am cheltuit bani drepţi ai miei cincisprezece mii lei, încredinţând Sfintei Mitropolii şi toate scrisorile ce sânt pe moşia şi cu condică de dânsăle, care spre mai bună încredinţare şi întemeiere am iscălit însumi.

1809 iuli 30 <ss > Calinic nacealnic schitului Rafail.

<ss >.. ermo[.. ] <ss > monah Ilarion <ss > monah Vartolomei D. A. N. I. C, Fond Documente istorice (fost al Bibliotecii Academiei), M XCIV/112, f. 197 -1811 februarie 28. - Tănase Habageru din Iaşi se împrumută cu 5000 lei de la Calinic nacealnicul Schitului Rafaila

Lei 5000 Adic cu cinci mii lei bani gata m-am împrumutat pentru

trebuinţa alijverişului dugenii miale a Habagieriei de aicea din Iaşi, de la Sfinţia Sa Părintele Cir Calinic nacealnicul de la Schitul Rafailă cu tocmală ca în câtă vremea vor sta banii aceştia în dughiană la mine să aibă îmbla cu dobânda lor câte cinci lei de pungă pe lună după obicinuită orânduialii şi ori în ce vreme a ar ave Sfinţia Sa trebuinţă de banii aceştia eu să aibu ai răspunde Sfinţii Sale cu toată mulţumirea şi fără cât de puţină pricinuirea, atât capele cât şi dobânda lor, câtă se va face păn la acia vreme ce să vor cere banii cum şi tâmplândusă vreo tâmplare de a nu se da banii din partia mia la vreme ce să vor cere şi s-ar tâmpla vreo cheltuială sau vreo înplinială să fie toată de pre mine, şi spre încredinţaria mia această la mâna Sfinţiei Sale în care însumi cu mâna me am iscălit.

1811 fevr. 28 Eu Tănasie Habajeru [….. ] D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VI/113.

161

-1812 martie 27. - Constandin Tiricliu se adresează Divanului Cnejiei Moldovei pentru 800 lei ce-i cere arhimandritul Chiril, epitropul averii răposatului Calinic, fostul nacealnic al schitului Rafaila

Cătră cinst. Divanul Cneji, Moldavii De la ţâ-ker[?] Constandin Tiricliu

Acest aprod au venit cu volnicie cinstitului divan ca să înpliniască

de la mine 800 ci am luat împrumut de la săvârşitul din viaţă Colinic, ceau fost nacealnic la schitul Rafaila cu 2 sâneturi din 1806 iuni 26 şi 1806 săptv. 11 pe care acum îmi ceri sfinţie sa părintele arhimandritul Chiril, epitropul averii săvârşitului Calinic. Pentru cari înştiinţăz cinstitul divan că aceşti bani cu adivărat iam luat cu înprumutare, însă cu tocmală ca toamna săi dau vin. Şi întîmplîndusă de mam dus în vreme aceea ispravnic de Greceni săvârşitul fiind în viaţă au mersu la casa me şi au luat o somă de vin şi tot am rămas săi mai dau o somă de bani. Apoi în urmă sau bolnăvit şi sau dat supt epitropie înpreună cu toate scrisorile ceau avut de datu şi luatu. Si după aceia întro iarnă viind eu acasă de la Greceni şi aflînd pe săvârşitul sănătos lam chemat la mine şi socotindune amîndoi iam plătit banii toţi deplin. Când atunci cerându sânetele mele au răspuns că sânt date la Sfinţie Sa Părintele Arhimandritul Chiril. Dar înpotriva acelor sâneturi miau dat adiverenţe în scris cum că sau răfuit cu mine şi şau primit banii deplin nemairămâind cusu[...] şi încă să îndatoreşti prin ace scrisoare ca sămi facă termin şi sîneturile mele. Şi fiind că eu şi după aceia am rânduit în dregătorii, pe la alti ţânuturi, sau prelungit pîn sau săvârşit din viaţă. Şi sâneturile mele au rămas păn acum.

Acum dar spre încredinţare aş fi trimis ace scrisoare săs vadă de cătră cinst. Divan dar să află acasă între aliti hărtii şi vreme nu mau cuprinsu a merge să o caut, aflîndumă pus dregător[?] la Galaţi unde iarăş sânt rânduit di cătră cinstitul divan.

Iar dacă acesti arătări a mele nu să vor crede atunci eu să fiu dator a plăti banii cu dobânda lor fără cuvânt de răspunsu. 1812 mart. 27 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/54.

162

-1812 mart 28 – Perilipsisul documentelor schitului Rafaila cu privire la daniile făcute în moşia Oşeşti. Perelisis de pe scrisorile schitului Rafail ce are a trage părţi din moşia Oşăşti de la ţinutul Vasluiului după cum în dos să arată.

1812 mart 28 1799 mai 9

1 Zapis de la monah Daniil Dodiţe, dă danie toată partia sa de moşie din Oşăşti din ţinutul Vasluiului, din partia tătâni-său Apostului, a patra parte şi din partea maica-sa Ilinca a cince parte, şi un loc de prisacă ce el l-ar fi deschis din codru. Toate acestia le dă danie schitului Rafail, unde iau fost metania podvigului călugăresc. Şi fiindcă fraţi lui toate părţile lor din Oşăşti liau dat şi liau zălogit la alţi, lase protimisis la Sfântul Schit ca să se răscumpere şi părţile acelia de pre la aceia.

1780 avgust – 19

2 Zapis de la eromonah Sofronie ce dă danie de a să bună voe schitului Rafail toate părţile sale din moşia Oşăşti de la ţinutul Vasluiului din bătrânul Pitic a patra parte câtă i să va alege după spiţa niamului din al patrăle frate după cum zapisul arată că iaste încredinţat cu marturi, ieromonaş şi alţii.

1800 Noem. 21

3 Zapis de la monahia Casiana ce-au chemat-o din mirenie. Catrina, de a sa bună voe au dat danie toată partea ei de baştină din moşia Oşăşti de la ocolul Stemnicului din ţinutul Vasluiului, sfântului schit Rafail unde îi iaste metania podvigului călugăresc şi după săvârşirea sa voieşte acolo la Sfântul Schit să se îngroape şi oasele ei. Şi după săvârşire ei şi toate ciale ce le va mai avia sî rămâie a schitului iar cine din niamuri se vor scula să facă supărare să fie blestemaţi după cum zapisul arată.

163

1800 noe. 23

4 Zapis de la Ilie Dodiţă din satul Oşăştii de a sa bună voe toate părţile lui ce are de pe tată său Vasile Dodiţă şi de pe maicăsa Marie, fata Tofanii Dărdăroaie, însă de pe mamă zice că să tragă a treia parte din trei fraţi ce au fost toate acestea le dă danie schitului Rafail, unde sau închinat să se şi călugărească şi acolo să se săvârşască şi viaţa lui. Însă toate părţile acestea din moşia Oşăşti le dă schitului danie.

Iar cine din rudeniile lui, priateni şi răzăşi sar ispiti să facă schitului cât de puţină supărare să fie toţi blestemaţi. De vriame ce niamurile i nepoţii să ie toate părţile ce au avu în moşia Oşăşti, liau vândut schitului mai înainte. Şi zice că el la un chef să dădese danie la un nepot al lui ca săl ţie şi săl grijască păn la moarte, şi ţiindul câtăva vriame nu ca preun moş ci mai rău decât pe un argat până au prăpădit tot ce au avut după sufletul lui agonisit di tinereţe la casa lui, dândul înca şi din casă afară la vriame de slăbiciune, umblând el pre uşile crâşmilor. Pentru aceia acea danie oricând va eşi să nu se ţie în siamă ci să rămâie răsuflată şi fără nici o putiare şi părinţi de la Sfântul Schit să caute pînă la săvârşitul vieţii sale, după cum zapisul arată, care iaste încredinţat şi de isprăvnicii de Vaslui.

1801 mai 10

5 Zapis de la Ioana preutiasă protopopului Costandin din satul Sineşti de la ţinutul Cârligăturii împreună cu fiii săi Ioan, Zoiţa şi Maria, dau danie Sfântului Schit Rafail din moşia Oşăşti de la ţinutul Vasluiului, toată partia lor şi a moşilor lor Nicodim monah şi Ioniţă fiindcă au murit pe mânile lor şi nerămâindule copii, ei zic că iau grijit la moartia lor. Deci toată partia lor câtă sî va alege din tot hotarul moşiei Oşăştilor a treia parte, care le iaste de pe moaşa lor Ilinca Chiticeasă caria au ţinuto Antohe Picioraga. Şi fiindcă alte niamuri a lor mai toate au vândut şi au dat danie părţile lor Sfântului Schit pentru aceia dau şi ei danie

164

părţile lor şi cine din răzăşi ar tăgădui părţile lor şi nu liar arăta să fie blestemaţi după cum zapisul arată.

D. A. N. I. C, Colecţia Documente istorice (de la Biblioteca Academiei), CMXLVI /16, f. 40-41 - 1812 aprilie 6. Perilipsisul documentelor schitului Rafaila pentru părţile de moşie de la Oşeşti, ţinutul Vaslui.

Perilipsis de pe scrisorile schitului Rafail cu care stăpâniaşte părţile

ce are din trupul moşiei Oşăştii 1812 april. 6

1 7140 oct. 8. Ispisoc sârbesc de la Măisă Movilă Voevod, ce întăreşte

stăpânirea Porcii păhar şi frăţiniseu lui Postolache feciorii Tomii din Oşăşti, cu zapis de mărturie de la mulţi oameni buni, anume Ţigănaş visternicul din Ţibăneşti, şi de la Zaharie din Munteneşti, şi de la Vasilie din Oşăşti şi de la Ionaşc de acolo i de la Grigore şi de la Andriica de acolo, precum au venit înaintea lor Anghelina Poianiasa din Oşăşti de a ei bună voe sau vândut partia ei de ocină din sat din Oşăşti din drumul Vâlcelilor pân la valia Lupoae din câmp, din pădure cu loc de prisacă, slugilor domniei sale Tomii şi feciorilor lui Porce şi lui Postolache din sat din Oşăşti drept 15 taler. Şi iarăş să întăreşte stăpânirea Porcii şi lui Postolache feciorii Tomii din Oşăşti pe al doilea zapis de mărturie de la mulţi oameni buni anume Grigorie din Cozmeşti şi de la Spinul din Băleşti şi de la Ionaşcu din Oşăşti mărturisind că au venit înaintea lor Macovei sin Anghelinii din Oşăşti şau vândut driaptă a lui ocină şi moşie din giumătate de sat din Oşăşti a cince parte drept 30 taleri. Şi iarăşi să întăriaşte stăpâniria Porcii păhar şi frăţineseu lui Postolache feciorii Tomii din Oşăşti după al treile zapis de mărturie de la mulţi oameni buni de la Vasile din Oşăşti i de la Ionaşcu i de la Grigorii şi de la Andreica de acolo, mărturisind că au venit înaintea lor, Alba fata Anghelinii

165

Poianiasa şi de a sa bună voe şau vândut a ei driaptă ocină şi moşie din giumătate de sat din Oşăşti a cince parte din ţarini i din fânaţ şi din vatra satului drept 20 taleri. Domnie văzând aciale zapise de mărturie întăriaşte stăpânire cu acest ispisoc numiţilor de mai sus Porce păhar şi frăţini său lui Postolache feciorii Tomii după cum pre larg ispisocul arată.

2 făr let, făr an. Zapis de mărturie de la Andonie şi de la sorusa Arvasia,

feciorii lui Ionaş, nepoţii Anghelinii, precum au vândut Porcii din Oşăşti şi frăţinisău lui Postolache ce sânt şi ei moşăni din parte Anghelinii a cince parte din vatra satului i din ţarină şi din fânaţ i din vaduri de moară i din loc de grădină şi de prisacă şi din pădure drept 60 zloţi şi 2 stupi dinainte a mulţi oameni buni anume Varlaam egumen de la mănăstire lui RAcoviţă i a Savei şi a lui Misail monaş i Gâdii şi Toader i lui Grigore Gălbianu de la Cozmeşti i preutului Istratie şi alţi oameni buni după cum zapisul arată.

3 făr let, făr lună. Zapis de mărturie de la fata Topdosiei nepoata Anghelinii,

precum au vândut a ei driaptă ocină şi moşie din sat din Oşăşti din parte Anghelinii a zece parte, Porcii şi frăţinisău lui Postolache drept 35 zloţi din vatra satului şi din ţarină i din poieni şi din izvoară din grădini şi loc de prisacă şi vad de moară şi din codru dinaintea lui Varlaam egumenul mănăstirii lui Racoviţe şi dinainte altor monaş de la acea mănăstire i dinainte a mulţi oameni de pe înpregiur, care sau iscălit la zapis şi şau pus şi peceţile.

4 7144. Carte de la domnul Vasile Vodă poruncitoare la Grigore din

Cozmeşti după jaloba Porcii şi a lui Postolache din Oşăşti, că au avut o moşie la Iezeri în poiana cia mare pân în mănăstire lui Băisan şi au fost zălogit ace moşie la Băisanul de unchiul lui Porce, deci ei zic că sau plătit de la Băisanul cum au avut şi

166

drese cum ar fi ştiind mulţi oameni şi liau pierdut. Şi i să porunciaşte să miargă să caute şi să întrebe de oameni buni şi după cum vor mărturisi cu sufletele lor aşa să facă cătră domnie înştiinţare şi săş aducă şi dresele lor ce vor a ve pre acel loc pe giumătate de loc după cum carte arată.

5 7144 mai 15. Carte de la domnul Vasile Voevod poruncitoare la Dumitru

biv vornic i Lungul Armaşu dând ştire că sau pârât de faţă înainte domniei sale Porce şi fratesău Postolache cu Dumitru Geuca ce au fost vornic pentru nişte poieni şi pentru un loc unde au fost mânăstire Rafail, zicând Porce şi Postolache că le iaste lor driaptă ocină şi moşie acel loc, iar Dumitraşc Geuca au arătat înaintea domniei un uric de danie de la Bogdan Vodă, scriind că iau dat un loc de prisacă lui Carachizel. Pentru aceea dacă vor vedia cartia domniei sale să strângă oameni buni bătrâni din sus şi din gios şi să socotiască de rândul acelui loc de la Rafail şi de să va afla că au fost loc domnesc ca să aibă a ţinea Dumitraşc Geuca acel loc de prisacă, iar de a fi loc din hotarul Oşăştilor ca fiind a lor, iar Geuca vornic să nu aibă nici o triabă, nici cu poienile nici cu locul de la Rafail şi cum veţi afla mai cu dreptul cu sufletele acelor oameni buni să se facă scrisoare de mărturie după cum pre larg carte arată.

6 făr let, fără lună. O scrisoare de mărturie de la Dumitraşc biv vornic şi de la

Lungul Armaşu cu care înştiinţează pe domnul Vasile Vodă, dândui ştire că cu cinstită carte Mării Sale au venit la dânşii Porce şi fratesău Postolache din Oşăşti, ca să strângă oameni buni şi să le socotiască nişte hotară de la sat din Oşăşti, de care lucru sau pârât înainte domniei sale cu Dumitraşc Geuca, pentru un loc ce au fost făcut Băisan o mânăstioară cu poieni. După care au strâns oameni buni şi bătrâni de pe înpregiurul acelui loc, anume Samson din Albeşti, şi Gavril Ciorlan de acolo, şi Gavril din Ruginoş, şi Grigore din Cozmeşti, şi Porce din

167

Băleşti, şi Crâstia Zăpoe din Cozmeşti şi Dumitraşc din Pietreşti, şi Bucur din Fâstâci şi Ştefan de acolo şi Pavăl din Cozmeşti, aceştia toţi sânt de vale Stemnicului şi Spânul de Hultureşti şi Lazor de acolo, şi Constandin de Stârceni şi Dumitraşc de Budeşti şi Pavăl de acolo şi Portărescu de Condreşti şi Maxim de Melşcani şi Dumitru Popăscu de Ţigăneşti, şi Gorce de acolo şi Raţie de acolo şi Dumitru Gâdei de acolo, şi Bejan de Dumeşti şi Melintie de acolo şi Vicol de Borăşti şi Flore de acolo şi Dumitru de Armeneşti şi Simion de acolo. Aceştia tot sânt de pe apa Bârlăzelului. Şi Grigorie de Gârcini şi Bogonie de acole, şi Căzacul de Curseşti. Aceştie sânt toţi de pe apa Racovii şi dintraceşti oamini au ales zeci oameni carii au fost mai de ispravă şi bătrâni şi slugi domneşti care au ştiut hotarile acelor sate de liau pus brazde de pământ în capetele lor şi au mărs pe unde au ştiut că agiunge hotarul Oşăştilor şi sau găsit locul acel de mănăstire ce să chiamă Rafaile şi cu capete şi cu fântâni şi cu toate poianile cât sânt de hotarul satului Oşăşti şi să tâmpină cu hotarâle satelor despre Bârlăzel despre altă parte cu hotarăle Racovii. Deci arată că au mers de au încungiurat hotarul Oşăştilor şi au pus stâlpi, iar pre acel loc au fost mânăstirea ce să chiamă Rafail sau dovedit că nu [a] fost loc domnesc ce iaste hotarul Oşăştilor. Iar acel uric ce are Dumitraşc Geuca ce au fost vornic nu i sau găsit hotar, nici loc, de aceasta dau ştire Măriei Sale după cum pr elarg mărturia arată în care rânduiţii îş pun şi peceţile lor.

7 făr let, făr lună. Mărturie de la Dimitrie biv vornic şi Lungul Armaşul precum

au mărturisit înainte lor oameni buni care au fost la hotărâtul Oşăştilor, cu Dumitraşc Geuca ce au fost vornic la un loc de mănăstire ce să chiamă Rafaile, cum că pre acel loc sau făcut şi nişte morţi de om şi au plătit moşii şi părinţii Porcii şi a frăţinisău lui Postolache şi acum la acest hotărât au cheltuit numai Porce şi cu Postolache câtâva cheltuială cu hotarnicul şi cu acei oameni buni, deci ei dacă au văzut mărturisind cu

168

sufletele lor cum au plătit acele morţi de om făcutau cu acei oameni buni această scrisoare să aibă Porce şi Postolache a ţine ocina şi poianile şi acel loc de mănăstire cu pomăt despre alţi răzăş pân vor întoarce ce au dat pe acele morţi de om şi ace cheltuială ce au cheltuit acum la hotărât. Şi ca săi fie această scrisoare de mărturie pân îş va face şi drese domneşti după cum mărturie aceasta în care iaste o iscălitură şi 2 peceţi.

8 7144 iuli 9. Ispisoc moldovenesc de la domnul Vasile Vodă precum sau

pârât de faţă înainte domniei sale Porce şi cu fratesău Postolache, feciorii Tomii, nepoţii Dolcăi şi alţii răzăşi ai lor cu toţi, nepoţii Dolcăi, cu boeri domniei sale Dumitraşc Geuca ce au fost vornic, şi cu alte seminţii a lui Carageozel pentru o bucată de loc unde au fost mănăstire Rafaila şi poiană înprejurul acelui loc şi cu pomete ce iaste în hotarul satului Oşăştilor pe Stemnic, în ţinutul Vasluiului, zicând Porce şi Postolache că le iaste lor acel loc dria[p]tă ocină şi moşie şi liau făcut lor mare înpresurături Carachizel. Iar Dumitraşc Geuca vornicul au zis căci lui driap[t]ă ocină dare şi miluire de la Bogdan Vodă, şi au arătat şi uric de la Bogdan Vodă feciorul lui Alexandru Vodă. Deci domnia me şi cu tot sfatul au ales pe Dumitru Leoa, ci au fost vornic şi pre Lungul Armaşu şi iau trimis acolo cu carte domniei sale ca să strângă oameni buni şi bătrâni de prin prejur migiaş să socotiască de rândul acelui loc de mănăstire. De să va afla că au fost loc domnesc să fie a lui Dumitraşc vornicul, iar de nu va fi fost loc domnesc să de ştire. După care Dumitru Leoa vornicul şi cu Lungul Armaşu au mers acolo cu mulţi oameni buni şi au socotit de rândul acelui loc ce să cheamă Rafail şi aşa au aflat cu sufletele lor, cum iaste acel loc driap[t]ă ocină şi moşie a Porcii şi a lui Postolache, feciorii Tomii şi altor oameni a lor, din hotarul satului Oşăştilor, nu iaste loc domnesc. Pentru aceia pe Dumitraşc Geuca vornicul şi pe toate seminţiile lui Carachizel sau dat rămaş di toată liage ţării, iar Porcii şi

169

fratelui său lui Postolache şi altor oameni a lor îndreptânduse li să întăriaşte stăpânire şi şau pus şi herâi în visteria domniei sale. Deci de acum înainte să aibă aş ţinia ocina şi moşia lor, acel loc unde au fost mănăstire Rafail şi cu poeni prin pregiurul acelui loc şi cu poienile şi cu tot venitul, iar Dumitraşc Geuca şi cu alte seminţii a lui Caragizel să nu mai aibă triabă a să amesteca întracela loc unde să chiamă Rafail iar acel uric ce au avut Dumitraşc de la Bogdan Vodă şi alte întărituri de la domnia sa, luatuisau de la dânsul şi sau rumpt în divan după cum ispisocul arată.

9 7154 agust 13. Carte de la Dmnu Vasile Vodă poruncitoare la Grigore

Gălbineanul din Cozmeşti, după jaloba Porcii din Oşăşti asupra lui Dumitru Ciudin, şi a Popii lui Alexa şi a altor răzăşi a lor zicând Porce că şau prins ţarină de pâne de au arat şi au îngrădit cum iaste legia. Iar Dumitru şi Popa Alexa şi alţi răzăşi ai lor, feciori Albii şi a lui Macovei, ei vin de gata şi vor să le ias dia ziace şi zic că le iaste ocină a lor stâlpită şi scrie să miargă Grigore Gălbinianul acolo să strângă oameni buni să socotiască de va mai fi loc de arat să aibă ei a lăsa în pace pre Porce şi pre alţi oameni a lui cei ce vor fi arat să nu le ias de a zece iar lor de le va păria cu strâmbul să le dia zi să vie de faţă şi săş aducă şi toate dresele ce vor fi având, dupre cum pre larg carte arată.

10 7145 iuli 2. Carte tij de la domnu Vasile Voevod poruncitoare iar la Grigore

de Cozmeşti dând ştire că sau pârât de înaintia domniei sale Ionaşc Cure şi nepotul său Vasile şi alţi oameni a lor cu Porce şi cu Postolache pentru un loc de mănăstire ce se chiamă Rafail, în hotarul Oşăştilor la obârşia văii, zicând Cure şi cu alţi oameni ai lui că au ţinut părinţi lor şi moşii lor acolo. Şi să porunciaşte lui Grigore să miargă şi să strângă oameni buni de pre înprejur megiaşi şi să socotiască de a să va afla că au ţinut părinţii şi moşii Cureştilor acolo să ţie şi de acum dinpreună cu dânşii iar

170

de nu vor fi ţinut să aibă a lăsa în pace so ţie Porce cu fratele său Postolache cum au ţinut din bătrâni. Iar Ionaşc Cure şi cu alţi oameni a lor să ţie pe unde au ţinut bătrânii lor, iar acolo să nu aibă nici o triabă şi după cum va afla cu oameni buni(?) să de scrisoare de mărturie nimănui să nu [...] după cum pre larg carte arată.

11 7168 avgust 30. Carte de la domnul Ştefan Voevod precum sau pârât de faţă

înaintia domniei sale feciorii Porcii anume Nour şi Straia şi Iliaş feciorul lui Postolache cu Băisăneştii, anume Ionaşc Căpitanul şi Tofan pentru jumătate de poiană de iazăr ce iaste în hotarul satului Oşăştilor pre Stemnic în ţinutul Vasluiului. Deci domnia sa nau dast voe nici feciorilor Porcii nici Băisăneştilor ce să fie toată mânăstirească unde iaste hramul Maicii Precistii. Iar ei să nu aibă nici o triabă a cosi acolo fân în poiană, nici feciorii Porcii nici Băisăneştii, ce să fie toată a mânăstirii iar de să vor afla niscai drese la vreunii dintre dânşii şi să vor ivi cândva în vreo vreme să nu să criază ce să se rupă şi de această pâră să nu să mai pârască nici odinioară în veci preste carte domniei sale.

12 7288 gen. 24. O scrisoare de la un preutul Apostul în care arată de niamul

lui Grigoraş Nour ce au fost nepot Porcii, că la o vreme întâmplânduse de au venit nişte tâlhari la schitul Rafail în ţinutul Vasluiului şi au înjunghiat pe nacealnicul Ionichie Topor şi au dat foc şi chiliilor şi au ars şi diata înpreună cu alte scrisori ce au fost la un loc. Şi preotul Apostul zice că el au fost fecior lui Ionichie Topor şi zice că ştie de ace diată, că au cetito de multe ori, scriind aşa. Eu Grigoraş Nour nepotul Porcii las scrisoare me la mâna soţului mieu Marie ea să fie volnică a da toate părţile lui de moşie schitului Rafailii din toate locurile de unde sar afla unde să sfârşaşte şi viaţa lui, şi ias după moarte săl grijască şi părinţii călugăraş care vor fi lăcuitori la Sfântul schit Rafail pe părţile lui să facă şi întărituri domneşti iar din

171

niamurile lui şi din răzăşi care or tăgădui şi vor arăta întru adevăr părţile lui de moşie să fie neertaţi de Dmnul Iis. Hs. şi de Maica Precista şi de 300 18 sfinţi părinţi şi îngerul care iar lua sufletul lui să fie pârâş asupra lor la înfricoşata judecată asupra acelora ce vor tăgădui părţile lui. Preutul Apostul zice că aşa ştie şi aşa mărturisiaşte după cum au ţinut minte după cum pre larg scrisoare arată. Apoi în dosul scrisorii preutului Apostul un preotul Istrate din Cozmeşti i diaconul Vasile brat lui Enache Petrişor din Oşăşti şi Chiriac Donose de acolo un izvod anume arată toate părţile de moşia a lui Nour pe unde au avut din Oşăşti partia lui Nour, din Alexeşti pe Velna, din Siriceşti pe Telejna i Băceştii pe Bârlăzel la podul Lungului parte lui Ciocârlie, a cince parte Coşăştii pe Tutova, la Gârcini parte lui Ciocârlie, la Bujorăni tij, la Tutova, Coroeşti i Ciunteştii i Grecii pe Bogdana la Tutova, din parte lui Mihai giumătate aşijdere şi a Nouroaie din Todireşti, în ce loc şi oriunde sar răspunde să aibă a stăpâni mănăstirea şi după ştiinţa lor au făcut această scrisoare de întărire şi de îndreptare după care cercetând săş facă şi carte domniască de stăpânire.

13 1778 mai 18. Carte de la domnul Constandin Dimitrie Moruz Voevod, cătră

ispravnicii de ţinutul Vasluiului Nacealnicul de la schitul Rafaila de la acel ţinut au arătat că schitul are câteva părţi de moşie atât la ţinutul Vasluiului, cât şi la ţinutul Tutovei, asupra cărora părţi au avut schitul ispisoace domneşti şi alte scrisori, dar în trecuţii ani au mers nişte tâlhari noapte la acel schit şi omorând pe trei călugări au dat şi chiliei foc şi arzând călugării ucişi atunce au ars şi toate scrisorile schitului. Şi să scrie numiţilor boeri ca să aducă pe răzăşii acelor moşii i pe alţii înpregiuraş şi prin carte de blestem după izvod de moşia ce are nacealnicul de la un preotu Istrate i diaconul Vasile din Cozmeşti i de la Enache şi Chiriac din Oşăşti după cum vor dovedi toate părţile schitului pe unde sânt să se iscăliască şi alţi

172

răzăşi i migieşi de acolo după care mărturie să i se facă şi întăritură domnească după cum pre larg cartia arată.

14 1779 iuli 25. Carte de la Dmnul Constandin Dimitrie Moruz voevod

poruncitoare la ispravnicii de ţinutul Vasluiului după jaloba lui Iosaf. nacealnicul de la schitul Rafaila de la acel ţinut să facă cercetare pentru părţile de moşie a unui Grigoraş Nour ce liau dat danie schitului şi în anii trecuţi sar fi prăpădit atât scrisoaria acia de danie cât şi alte scrisori ce au mai avut schitul din pricina unor tâlhari şi rămâind schitul de a nu a via cu ceşi căuta părţile de moşie ce au avut danie de la acel Grigoraş Nour. Sau făcut carte de blăstăm asupra tuturor asupra celor ce ar şti şi nor mărturisi şi au arătat numitele Iosaf că singuri răzăşii şi niamurile lui Grigoraş Nour au mărturisit şi iau dat şi scrisorile la mână, în care arata că unde au ei moşie are şi acel Grigoraş Nour. Acum văzând venitul unii moşii cu anul schitului nu vor săi dia nimică şi să scrie să cerceteze şi să înştiinţăze domne dupre cum carte arată.

15 1780 mai 30. O mărturie hotarnică iscălită de Ioan Rale vornicul de poartă i

Ştefan Mera mazil, Pavăl i Pavel Sandragiu, adeverită şi de pah. Iordache Ruset fiind atunce ispravnic la ţinutul Vasluiului, în care arată că din porunca Domnului Constandin Dimitrie Moruz voevod au mers la moşia Oşăşti ce iaste pe Stemnic în ţinutul Vasluiului, ca să aliagă o a treia parte dintracea moşie, danie de la Grigoraş Nour nepotul Porcii păharnic ce o are numit schit Rafail şi după jaloba lui Iosaf nacealnicul au arătat că i sar fi înpresurat schitului ace parte de moşie despre un Enache Grecul zăt Oţăl cu hotărâtura ce au făcut banul Sandul Miclescul şi cu şătrariul Ştefan Găluşcă în anul trecut. După care arată că au mers la numita moşie Oşăşti împreună cu Ştefan Mira şi cu Pavăl Grumeza fiind rânduiţi de dum. ispravnicii de Vaslui. Şi mergând acolo arată că au strâns toţi răzăşii cum şi pe acel

173

Enache Grecul ginerele lui Oţel şi cetindule şi carte de blăstăm întâi răzăşii de Oşăşti, anume Enache Petrişor i Sava şi alţi fraţi ai lui i Gavriil feciorul lui Alexandru cât şi Alexandru cel bătrânh fiind om de 70 de ani, şi Dărdăreştii auzind carte de blăstăm, cu toţi au mărturisit cum că schitul Rafaila are o a treia parte de sat dată danie de la Grigoraş Nour şi fiind cu toţi de faţă au răspuns Dărdără că ei au făcut parte schitului când au hotărât din Sălcuţa în sus acolo aproape de schit. Dar Iosaf nacealnicul au s cos şi au arătat un ispisoc de la domnul Vasile Vodă din 7144 iuli 9 în care arată că poenile pe înprejurul schitului şi cu toate pometile sânt date danie de mai înainte de Grigoraş Nour şi de alţi răzăşi şi au cunoscut că zisele lui Enache Grecul sânt rele. După care apoi de înpreună cu toţi răzăşii de Oşăşti cu odgon de 20 stânjini domneşti au mers în poiana Budei despre schitul Rafaila şi au măsurat capul din sus 20 odgnoane câmp de arat şi de cosit şi au pus 2 pietri hotară, una în zoaria dialului Negrii despre răsărit în dumbravă şi una la mijlocul poianii lângă drum şi sau făcut şi doi bour înpotriva amânduror pietrilor, piatra cia din dialul Negrii caută drept la vale la piatra cia din mijlocu poianii de lângă drum şi acia din poiană caută drept peste apa Stemnicului la zaria dialului Fâstâcilor. Şi de acolo au mers în poiana Curii şi au măsurat poiana şi sau aflat 25 odgoane cu altă poeniţă mai mică care fac peste tot 45 odgoane câmp de arat şi de cosit şi sau dat şi vad de moară în apa Stemnicului şi sau dat şi codru din Buda în sus pân în hotarul Dumeştilor şi cu toate poianile care sânt prin pregiurul schitului şi lăţimea codrului din zare dialului Negrii despre răsărit peste apa Stemnicului pân în zare dialului Fâstâcilor. Aceste părţi toate sau dat supt stăpâniria schitului Rafailăi cu învoiala răzăşilor după care sau priimit şi schitul după cum pe larg hotarnica arată.

16 1801 mart. 4. O mărturie de la Dumitru Carp postelnicel şi Georgi

Săndulache postelnicel fiind rânduiţi din poronca domnească de

174

dum isprav de ţinut Vasluiului, de au cercetat pricinile ce au fost între răzăşii de moşia Oşăştii, cu schitul Rafail şi între Grumezeşti şi alţii răzăşi din Cozmeşti ce vria să intre şi ei cu stăpânirea în Oşăşti, după cum au adeverit în toate pricinile dau mărturie la mâna răzăşilor ce să trag din Porce. Şi atunce la ace cercetare cetind carte de blăstăm au mai scos Cozmeştii 4 scrisori piste 2 ce liau dat la divan, a schitului Rafail însu 3 cărţi domneşti şi o mărturie care liau dat în mâna părintelui Calinic nacealnic de la schitul Rafail, dar de unde au picat la mâna lui nu se poate dovedi după cum pre larg mărturia arată care iaste încredinţată şi de ispravnicii de Vaslui.

Acest perilipsis cercetândusă de mini din porunca dumsali veliţilor boeri cu celi adivărate scrisori, care fiind trecut cu cuprinderea lor întocmai după glăsuire scrisorilor sau încredinţat şi de mine.

1813 iuni 24 1730 mai 30. Hotarnica moşiei Rafailei arătătoare N0 17 D.A.N.I.C., Colecţia Documente istorice (Fostă a Bibliotecii

Academiei), C.M.LXVI/18, f. 45-49. - 1812 aprilie 9. - Vornicul de poartă Dimitrie Jărdan înstiinţează logofeţia cea mare despre alegerea părţilor de moşie a schitului Rafaila amânată din cauza plecării lui Gavriil Alexandru şi Apostol Petrişor cu actele moşiei Oşeşti la Iaşi.

Cătră cinstita logofeţie cea mare a Ţării de Gios

De la Dimitrie Jărdan Vornic de poartă

Din porunca pria cistitului divan fiind eu rânduit ca să merg la moşia Oşăştice iaste pestelnic la ţinutul Vasluiului şi să aleg părţile de danie şi cumpărături a schitului Rafail, ce iaste pe ace moşie în obârşia Săcuţii, ce iaste o ramură a Stemnicului, şi să le alăturez cătră cialelalte părţi ce le are schitul hotărâte mai înainte de după poruncă am mers la numita moşie la mart. 28 şi după poruncă am trimis pe aprodul ce iaste

175

rânduit cu carte precinstitului divan de au făcut de ştire tuturor răzăşilor de Oşăşti ca să vie să stea de faţă şi săs arate toate scrisorile la cercetaria şi hotărâtura ce iaste săs facă, şi unii dintre dânşii au şi venit dar au dat siamă că nici o ştiinţă se curgeria niamului lor nu au şi nici scrisorile moşiei la mâna lor nu sânt. Fiindcă după ce au mers aprodul şi liau făcut de ştire toate scrisorile moşiei liau luat un Gavriil Alexandru şi cu un Apostul Petrişor ce sânt răzăşi cu dânşii la ace moşie şi îndată sau dus cu dânsăle la Eşi. Şi stând eu aice 12 zile de iam aşteptat am făcut numai perilipsis de pe toate scrisorile ce au arătat schitul Rafaila, apoi la april. 8 neau adus unul din răzăşii din Oşăşti porunca cinstitei logofeţii ca să nu hotărăsc moşia acum, având răzăşii aş face arături şi sămănături, ci săi las până după Paşti.

Deci după porunca cinstitei logofeţii, iam lăsat pe răzăşi ca săşi întâmpine trebuinţele hranii casâlor lor, acum de primăvară şi după Paşti la 10 zile a lui mai am să viu iar. Că numita moşie unde atunce să fie şi toţi răzăşii de faţă cu scrisori ce vor avia şi după cercetarea scrisorilor să se de sfârşit hotărâtului după care nam lipsit a nu înştiinţa cinstita logofeţie.

ss. 1812 april. 9. D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/55. -1812 mai 28. - - Perilipsisul documentelor schitului Rafail privind

cumpărăturile efectuate în moşia Oşeşti, ţinutul Vaslui. Perilisis de pe scrisorile Sfântului Schit Rafail de cumpărăturile ce are

din moşia Oşăşti de la ţinutul Vasluiului după cum în jos să arată:

1812 mai 28 Let 1 1797 Iunii 6 –Zapis de la George Petrişor cu feciorul lui Sava ce vând ei

toate părţile lor din moşia Oşăştii de la ţinutul Vasluiului sulgeriului Ioniţă Cărăcaş, cu tocmeală câte 3 lei stânjerul. Iar

176

casa cu ciale din pregiurul ei şi cu livada au vânduto osăbit în 25 lei şi înainte cu zapisul acesta au luat 120 lei până când să va alege în stanjeni patia lor de moşie şi atuncea ce le sa face să mai ia după tocmeală. Iar de nu vor ajunge stânjăni cu casă şi cu livada a plăti soma banilor, acei bani ce vor triace mai mult să aibă ai plăti sulgeriului înapoi cu dobânda lor din zeci unsprezăci pe an. Apoi la anul 1799 mai 30 sulgeriasa Ilinca Cărăcăşoaie cu protimisis dă zapisul acesta părintelui Calinic iconomul sfintei Mitropolii şi nacealnicul Sfântului schit Rafail luând 164 de lei 22 par. Capetele cu dobânda lor pe 2 zapise însă unul acesta de la george Petrişor şi altul cu un an mai în urma de la Sava sin Georgii după cum zapisile arată.

2 1797 August 30- Zapis de la Măriuţa fata lui Postolache Dodiţă ce au fost

fecior lui Postolache Dodiţă cu feciorii lui Simeon şi Iordache de a lor bună voe, vând ei sulgeriului Ioniţă Cărăcaş toate părţile lor din moşia Oşăşti de la ţinutul Vasluiului din bătrânul lui Dodiţă de pe tatăl lor Postolache, iar de pe maica lor Ilinca, fata lui Donose Furcoi din părţile lui Furcoi toate acestia parti le vând numitului sulger cu bani gata 400 lei din câmp, din pădure i din selişte şi cu loc de fânaţ I de ţarină I din apa cu vad de moară şi loc de priseci carele se fac partia din câmp 131 stânjăni. Iar tâmplânduse a naşte pricină a să scădia din soma stânjănilor arătaţi să aibă ei a răspunde a ce lipse cu moşie in loc. Apoi la anul 1799 mai 30 sulgeriasa Ilinca Cărăcăşoaie cu protimisis dă zapisul acesta Sfiţiei sale părintelui Calinic, iconomul Sfintei Mitropolii si nacealnic Sfântului Schit Rafail pe parte acestui zapis din moşia Oşeştii întorcândui părintele Calinic sulgeresei 528 lei 16 par., banii capetele cu dobânda lor şi alte cheltuieli ce au facut sulgeriasa asupra aceştii parţi şi de ar eşi din suma stânjenilor lipse să aibă aş cauta părintele Calinic cu răzăşii vânzători după cum pre larg in dosul zapisului scrisoaria sulgeresei arată.

177

3 1798 Gen. 9- Scrisoare de la Ilinca sora lui Chiriac Donose din satul Oşăştii

ce o dă sulgeriului Ioniţă Cărăcaş adeveritoare precum au luat 17 lei de la sulgeriul pe partea ei din moşia Oşăşti ce au fosto vândut feciorii ei sulgeriului şi ei nici un ban nu iau dat apoi dă şi ias această scrisoare că de acum înainte să rămâie parte ei in veci de istov a sulgeriului drept cum scrisoarea arata.

4 1799 Mai 10- Zapis de la Chiriac Donose i de la feciorii lui Ioniţă i Tănase i

Spridon i Soltanu ce o ţine Gavriil sin Popa Istratie de a lor bună voe vând Sfantului Schit Rafail şi Sfinţiei sale Calinic nacealnic 72 stânjeni de câmp din hotarul moşiei Oşăşti ce iaste pe apă Steamicului, în ţinutul Vasluiului cu analog de câmp i de codru i de apă i de fânaţ i de ţarină şi de silişte cu tocmală câte 2 pol pe stânjin, care bani iau şi luat deplin în mâinile lor. Care bani iau luat pentru o mare trebuinţă ce au avut şi după rugăminte liau pus Sfinţia sa nacealnicul o vadia că de nu vor putia da banii cu dobânda lor la Sfănta Marie săş piarză moşia de va trece măcar o zi piste vodia să ramâie moşia bine vândută precum au dato şi să rămâie stăpânirea Sfântului Schit ca şi la celelalte părţi ce le mai au în trupul aceştii moşii şi după treceria de vreme să nu se mai socotească chip de zălogitură şi să aibă Sfântul Schit ai şi hotărî stânjenii lor şi ai trage mai cătră cialelalte părţi ce le mai are schitul în stăpânire şi hotărâte mai înainte, după cum zapisul arată care iaşte incredinţat şi de dum. isprăvniciei de ţânutul Vasluiului.

5 1799 Mai 11- Zapis de la Andonii sin Ioniţă Pitic de a lui bună voe au

vândut 5 stânjeni din câmp din moşia Oşăşti iaste pe Stemnic în ţinutul Vasluiului Sfântului Schit Rafail şi Sfinţei sale Calinic nacealnic câte 2 pol lei stânjenul care să fac 12 pol lei, care bani

178

iau luat toţi deplin în mâinile sale şi să aibă Sfântul Schit a trage parţile lui Andonii şi a le alătura cătră cialelalte părţi ce le are schitul mai dinainte. Iar ce va rămânea din partia lui necuprinse în vanzare schitului la aceea schitul să nu se amestece, după cum zapisul arată, care iastă incredinţat cu martori cât şi de dum. ispravnicii de Vaslui.

6 1799 Mai 19- Zapis de la Constandin Păsat feciorul Savei Păsat şi a Soltanii

fosta lui Iftemei Dodiţă de a lui bună voe au vândut Sfântului Schit Rafail şi părintelui Calinic nacealnicul driaptă partia lui ce să va alege din notarul moşei Oşăştii, ce iaste pe Stemnic în ţinutul Vasluiului, care poete îi iaste de boşină de pe maicăsa Sultana, cu tocmeală câte 2 pol lei stânjenul şi au luat 13 lei bani şi la hotărât de sor mai face bani pe stânjănii cei vor eşi să i să plătească după tocmeală, iar de nu va cuprinde partia sa pe câţi bani au luat ce va luat mai mult să dia înapoi cu dobânda lor din 10 unsprăzece pe an, după cum zapisul arată care iaste încredinţat şi de dum. ispravnicii de Vaslui.

7 1798 Iun. 14- Zapis de la Ilie Dărdălă aprodul din sat din Oşăşti cu fecioriul

lui Andrei, cel dau la mâna sulgeriului Ioniţă Cărăcaş, precum sau împrumutat ei de la sulgeriul cu 65 de lei cu vadia întrun an de zile şi pun amanet toată partia lor din moşia Oşeşti de pe apa Stemnicului câtă să va alege parte frăţânesau lui Antonie şi când va eşi vreo pricină pentru partia frăţânesău să fie îndatorat a da driaptă partia lui. Şi când nu sar ţinia ei de cuvânt să dia banii la vade atuncea să rămâie sulgeriul drept stăpânitor pe porţile lor din Oşăşti. Apoi tot in anul acela 1798 iulii 18 supt zapisul lui Ilie Dărdără tij el mai ias 35 lei de la sulgerul Ioniţă Cărăcaş tot după tocmala şi vadiaua zapisului ce scrie mai sus şi asemenea la aceeaşi vade să se urmeze cu datul banilor sau să rămâe moşia de istov după cum zapisela arată.

179

8 1800 August 19- Zapis de la Gavriil Alexandru aprodul cu feciorii lui

Grigoraş şi Ioniţă din satul Oşeşti de la ţinutul Vasluiului după rugămintea lor sau împrumutat cu 500 lei de la părintele Calinic nacealnic schitului Rafail, cu vadia intrun an de zile cu dobânda lor din 10 unsprezeci şi jumatate pe an ca săş răscumpere o parte de moşie din Oşeşti ce să trage din bătrânul lor partia lui lui Andronache Oţel, ce o vănduse Zoiţa, nepoata lui Andronache Oţel la alţi răzăşi care nu se tragia din bătrânul lor.

Iar întamplanduse a nu da ei banii la vadeoa zapisului cu dobânda lui atuncea acea parte de moşie a lui Oţel cât şi a lor câtă mai are de boştină o pun toată amanet sa rămâie a schitului de istov in veci nestrămutată şi cuvânt de răspuns să nu mai aibă împrotiva zapisului ori la ce judecată sar întampla după cum zapisul arată.

9 1802 Apr. 2- Zapis de la Ioniţă Petrişor din satul Oşeşti cil dă la mâna

părintelui Calinic nacialnicul de la schit Rafail că fiind el datoriu cu părintelui cu una 114 lei adecă 78 lei capete şi 36 lei dobânda pe 3 ani după zapisul lui ce lau scos Sf. sa de la sulgerioasa Ilinca Cărăcăşoaie, care neavând bani să dia prin zapisul acesta şau pus vadia pân la Sfântul Dimitrie viitori şi pentru siguranţie au pus amanet partia sa ce să va alege din moşia Oşăşti, iar când nu vor da banii, la vade atuncia să rămâie partea lui de moşie de istov dată Sf. Sale pentru acei bani şi sa aibă a o stăpâni în pace împreună cu alte părţi ce mai au în numitul notar şi când nu va li moşia curpinzătoare de toţi banii, datoriei atuncia să mai aibă el a mai da bani înapoi cusurul după cum zapisul arată care iaste încredinţat şi de dum. ispravnicii de Vaslui.

180

10 1802 Febr. 9- Zapis a lui Gavriil Aprodul ot Oşăşti prin care arată că

răfuindusă cu răposatul Calinic au rămas drept datoriu cu 149 lei si 22 ocă lână.

11 1801 Oct. 6- Un zapis a lui Apostol Petrişor din Oşeşti prin care arată că sau

împrumutat cu o sută lei cu dobândă, de care bani numai 12 lei au dat dobândă la 1802.

12 1797 Avgst 30- Zapis de la Iordache Dodiţă pe părţile lui de moşia Oşăşti i

casa i livada ce le zălogeşte la dumlui sulger. Ioniţă Cărăcaş. 13 1798 Apr. – Zapisul Savii sin lui Georgie Petrişor prin care arată că au mai

luat 15 lei de la dumlui sulger. Ioniţă Cărăcaş tot pentru moşia Oşeşti.

14 1802 Apr. 21-Un zapis a lui Ioniţă Vidria de 200 lei ce la isprăvnicia

Vasluiului arătând ca iaste drept datori părintelui Clinic şi neavând bani au pus amanet moşia sa Hodorenii 33 pământuri ş 16 paşi cu scrisoare din liat 1780 iuni 5 şi cu vade până la zi I a lui genar că atuncea dând banii să rămâie moşia de istov.

D. A. N. I. C., Colectia Documente istorice (Fost. a Bibliotecii

Academiei), CMXIVI/17, f. 42-44

181

- 1813 ianuarie 24. - Clucerul Pavel Dobre din Huşi, clironomul averii nacealnicului Calinic, dă explicaţii mitropolitului Moldovei despre situaţia averii.

Prea Sfinţite Stăpâne

Milostivul Arhipăstoriu

Din prea cinstită stăpâniască, a Preaosfiinţiilor voastre cătră mine din 17 zile a trecutului, al lui decembv anului 1812, scrisoare care cu multă plecăciune am primit.

Văzând şi înţelegând cele ce mi să poruncesc de Priaosfinţia voastră pentru pricina că arătarea Sfinţii Sali kir kirio arhimandritul proin Răşcanu ce o au făcut înaintea Priaosfinţiilor voastre zice aşa: Că eu sunt acela carele am clironomisit pe răposatul ierodiacon nacealnicul schitului Rafailă din ţânut Vasluiului, rămâiind la mine 9140 lei bani a pomenitului.

Închin pria plecat răpunsul mieu acesta. Pentru această clironomie ce să zice asupra me fiind bunavoinţă a

Priaosfinţiilor voastre să poate face întrebare Sfinţiei Sale kir Meletie arhimandrit şi igumen mănăstirii Precista din Târgul Ocnei, carile cred că ca un bărbat cinstit ce este nu va tăgădui în ce chip au fost începutul ei încă din zilele întru Sfinţii odihnitului mitropolit Iacob când pomenitul Calinic era egumen mănăstirii Bogdanei şi să bolnăvise păn la moarte.

Cu toate acestia pentru aceşti bani 9140 lei suma de sus pominită, nici în vreme aceia în anul 1810 pe la începutul lunii lui iunie făcând pomenitul Calinic în viaţă şi încă cu deplin îndreptatu de, iar nu dup moartia după cum zice Sfinţie Sa arhimandritul, au venit aicea acasă la mine şi dup epitropie ce zice sfinţia sac ă au avut-o sau că o are şi acmu de la pomenitul, care eu nam văzuto au primit de la mine cu izvod lucrurile, scrisorile şi banii aceia 2374 lei cu lădiţă cu tot, care zice Sfinţia Sa că din 3000 lei cei scrie în epitropie numai atâta au primit. Nam tăgăduit, cum nici acmu nu tăgăduiesc că nau fost asuprăme, încât pentru această sumă de 3000 lei pot să zic că tăgăduiesc că nau fost asupră me, încât pentru această sumă de 3000

182

lei pot să zic că martur îmi este Dmnezeu că nici în vremea când miau dato pomenitul cu lădiţă cu tot de acolo de la schit nam lămurito, cum nici în vreme ce au văzut Sfinţia Sa arhim. la mine acasă de am primito, iarăşi nam numărato pentru că eu de la schitul Rafailă bolnav am venit aicea la Iaşi şi tot aşa bolnav mau găsit şi Sfinţia Sa.

Care întru aceiaşi credinţă a lui Dmnezeu, arăt că eu nu pot să ştiu câtă sumă a fost căci această perelavi sau lucrat în pripă. Eu am venit aicea luni şi marţi am avut zioa Sfinţilor Apostoli şi Sfinţia Sa arhim. au venit la mine, nu pot să ştiu multe bine, tot întraceeaş săptămână sau al doile dup Sfinţi Apostoli, marţi ori miercuri, şi că au arătat Sfinţia Sa că în vreme ce au venit la mine de au primit lădiţa cu bani şi cu scrisorile.

Eu sinetul mieu ce lam avut dat la pomenitul Calinic pe aceşti bani 9140 lei laş fi luat la mine în vreme ce chiemat fiind eu de pomenitul, fiind el bolnav, am mers la schitul Rafailă, laş fi tăgăduit.

Această arătare a Sfinţiei Sale arhim. este cu greşală că eu atunce întracelaşi ceasu iam arătat copia ce o avem la mine de pe izvodul cel avem dat la pomenitul cu slova me pentru această sumă de bani. Drept aceea mi să pare că nam tăgăduit cum nici acmu nu tăgăduiesc că nam zis acest cuvânt, că găsinduse izvodul acela cu slova me, eu de nu întraceeaşi zi dar peste câteva zile peşin în număr.

După aceea netrecând o săptămână sau doauă de zile la mijloc văd că vine la mine unul din argaţii pomenitului anume Ion Sasul cu răspuns din gură zicând că părintele Calinic miau poruncit săţi spuiu dumli că de nai apucat să dai din mână acolo unde au zis apoi să nu dau nimică, dar fiindcă apucasem de am dat toat după izvod iam trimis răspuns înapoi cu omul că am apucat de am dat cu lădiţă cu tot. Carea foartia că şi pentru această venirea omului a pomenitului la mine cu această veste ria au avut şi are Sfinţia Sa arhim., carili pre deplină ştiinţă.

Aceia socotesc eu că nar fi cu necuviinţă a să face întrebare şi sămi de şi răspuns:

1şă Oare ce pricină lau îndemnat pe pomenitul ca sămi trimită omul său cu acest răspuns că de nam apucat să dau din mână apoi să nu dau.

183

Şi al 2le Dup ce au venit pomenitul la mănăstirea Socola şi netrecând multă vremia dup ce sau mai depărtat furia boalei de la dânsul iarăşi ce pricină lau îndemnat ca să de jalobă la Priaosfinţitul Exarh care de au dat prin osăbit chip şi dup cum ştiu eu nu cu mâna me scrisă, de aceasta iarăşi zic întru adevăr că nu am nici o ştiinţă.

Pe lângă toate acestea Sfinţia Sa arhim. Chiril pute să arate înaintea Priaosfinţâilor Voastre şi aceasta că dup ce venind pomenitul Calinic la mănăstirea Socola au venit şi aicea în târg, în Iaş şi şau luat şi dobânzile banilor de unde au avut în luna lui septv fiindcă atunce era vadiaua şi ca un epitrop ce era Sfinţia Sa mi să pare că trebuie să cerceteze, să întrebe cum de au putut el sângur de sane afară de epitropie ce o ave dată la arhim. săş ia dobânzile. De acole înainte tot trăind pomenitul Calinic păn dup Paşti din anul 1811 şi mai vârtos şăzând la mine în casă mai toate căşlegile Crăciunului pân şi tot Postul cel Mare Sfinţia Sa ca un epitrop ce era şi fiind şi stăpânirea atât dhovnicească cât şi politicească nemişcată, pute întraceastă di iaste mea de vreme să pretendirisească banii aceştia ori de la mine ori şi de la însuşi pomenitul. Dar sau tăcut, căci Sfinţia Sa arhim. Chiril au avut precum şi are deplină ştiinţă din îsuşi viu glas a pomenitului precum că el şau încheiat socotelile cu mine şi luânduşi banii sau şi desfăcut de mine, ba de miau dat şi mie ceva dintracea sumă spre agiutoriul căsătoriei fiicei mele cei mai mici fiindui fină de botez, la aceasta mi să pare că nici eu nici pomenitul nici un păcat nam făcut. Şi dup aceea după suma această nici înaintea morţii, nici dup moartea pomenitului mai vârtos tocma când tot aceiaşi stăpânire dhovnicească şi politicească întru toată întregime păn la începutul lunii lui octv din trecutul an 1812 având fiinţa sa, pute Sfinţia Sa arhim. să facă pretensie să cea de la mine banii că ci iată acmu doi ani dup viitoarele Paşti să împlinesc de când a murit pomenitul şî mie nici arhim. nici Priaosf. Exarh păn acmu ce miaţi trimis scrisoarea Preosfinţiilor voastre pentru clironomie această nicidecum nu miau pomenit nimică. Aceasta este Preaosfinţite Stăpâne tot adevărul care îl arăt în frica lui Dmnezeu.

Iar de mai sânt niscaiva alte osăbite dovezi în scris asupra aceştii pricini de clironomie ce să zice asupră me şi dacă îndreptare me

184

această nu să va pute să să ţie în samă, apoi de la mine nu rămâne a să răspunde cu alta, decât cu atâta că cele ce miau mai rămas la Huş, o casă şi o vie să să vânză şi să mă mântuiesc, de unde dacă îm va mai rămâne şi mie ceva bine, iar dacă nu şi îm va mai rămâne vrun pic de suflet apoi să mă bag şi eu undeva la vreo mănăstire sămi petrec această puţină rămăşiţă de viaţă. 813 genar 24 Pria plecat la mila Preosfinţiilor voastre ss clr. Pavel Dobre D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/58. - 1813 aprilie 1. - Pricina pentru nişte fân dintre Avacum, nacealnicul Schitului Rafaila şi răzeşii din Oşeşti de la care s-a luat pentru împlinire vite acordându-li-se o nouă vadea.

Cu plecăciune

Cinstită carte domlui din marti 18 cu plecăciuni am primit, întru

cari ni să scrii pentru nişti fân ci întării l-au luat răzăşii din moşia Oşăşti de pe moşi schitului Rafailii, cari prin cercetare ci am făcut înplinisăm de la dânşii 5 boi în preţul fânului aceluia, apoi în urma au mersu di au dat jalobă Măriii Sale lui Vodă şi au adus carte cinstitei logofeţii ca să dăm boiii înapoi şi să meargă la mezolparesâii[?] să să giudece. După carii carti am urmat şi am dat boiii răzăşilor înapoi arătându-le ca să-şi caute la Eşi prin guidecată, dacă cu giudecata de aice nu s-au mulţămit şi ei nu numai că n-au mersu ci au luat boii şi au făcut tăcere păn acum precum au înştiinţat şi cinstitei logofeţii. Acolo viind de iznoavă nacealnicul Avacum au înplinit iarăşi vite vaci, şi am dat în mâna sfinţei sale mai puindu-li-să încă o vade până la Sfântu Georgi, că de nu-şi vor scoate vitele să rămâi de istov a schitului. Pentru carii nu lipsăsc a-ţi înştiinţa fiind Domli mai mici şi slugi. <ss>

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/39;

185

- 1813 mai 1. - Logofeţia cea Mare înştiinţează Isprăvnicia Ţinutului Vaslui despre jalba egumenului schitului Rafaila în care se plânge de răzăşii din Oşeşti pentru 2 stoguri şi o podină de fân.

De la logofeţâia cea mare

Catră cinstiti isprăv de ţân Vasluiului,

Igumenul de la schitul Rafail iarăşi au venit şi au jăluit că răzăşii de Oşăşti ce în tăria lor au luat astă iarnă două stoguri şi o podină de fân de pe dreaptă moşia schitului. După multe vadele ce şiau pus nici pănă acum nu i lear fi plătit, nici au venit la divan să stei în giudecată. Acum văzânduse şi vadeoa al treile ci şiau pus prin zapis că la sfârşitul lunii lui april negreşit ori vor plăti banii sau vor veni la divan, după care nici acum nu au fost următori.

Să scrie dum. că după zapisul lor numaidecât săi […] şi să înpliniţ banii, preţul fânului şi săi daţi igumenului. Şi de vor ave mai mult ceva a răspunde să vie la divan săş caute prin giudecată şi până nu va lua sfârşit pricina prin giudecată să nui îngăduiţi să mai facă vreo înpresurare schitului.

1813 mai 1

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/40. -1813 iunie 25. - Judecarea pricinii dintre răzeşii din Oşeşti şi Avacum nacealnicul Schitului Oşeşti este amânată până la Sfântul Dumitru din cauza lucrărilor agricole

De la logofeţia cea mare

Fiindcă în pricina de giudecată ce cer răzăşii moşiii Oşăşti ca să aibă la divan cum nacealnicul Avacum de la schit Rafailă, din ţânut Vasluiului, acum nefiind vreme de a sta în giudecată, fiind vreme a tot lucru, li să dau voi săs ducă pe acasă, şi la Sfântul Dimitrii viitori după ce să va strânge tot lucrul vor veni amândouă părţile la divan, ca să stei

186

în cercetare giudecăţii, săs de hotărâre precum să va cunoaşte a fi cu drept căci care parte nu va fi următoriu de a veni va fi adus cu zapcii şi va da cibote.

<ss> 1813 iunie 25

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/59; Probabil 1813 iulie 10. - Avvacum nacealnicul schitului Rafaila să plânge domnului de răzăşii din satul Oşeşti care au cosit fânul de pe partea de moşie a schitului.

Prea Înălţate Doamne

Jăluiesc Înălţimii tale că schitul Rafail de la ţânut Vasluiului având

o parte de moşie acolo înpregiur, care o stăpâneşte din vechime după putere scrisorilor ce are. Anul acesta sau sculat răzăşi de moşia Oşăşti ce sânt alături şi au cerut prin jalobă să li [se dea] o bucată de loc din dreapta parte a schitului cu cuvânt că ar fi a lor giur. are scrisori şi dovezi cu care răzăşii înfoţăsândusă în trecutile zile la cinstitul divan. Ni sau pus soroc ca la Sfet Dimitrie viitor să ne aflăm amundouă părţile aicea la divan cu scrisori dovezi ce vom ave şi să să dei hotărâre iar până atuncea săs urmezi stăpânire precum înainte sau urmat şi până acum. În urmă răzăşii nu ştiu ca ce chip au […] şi au scos luminată carte gspod ca săş facă fân pe ace parte de moşie şi după hotărâre giudecăţii a cui va rămâne îşi va lua dejma obicinuită.

Premilostive Doamne pe această parte de moşie este puţină iarbă care abia ajunge pentru hrana bucatelor schitului şi pentru trebuinţa lăcuitorilor ce să află acolo, apoi dacă va rămâne să cosască şi răzăşii trebuie să pască vitele schitului şi a lăcuitorilor şi mai vârtos că răzăşii niciodat nau cosât acolo ca să poată cosi şi acum. Pentru aceasta cu smerenie mă rog Înălţimii tale să mi să dei luminata carte gspod cătră dânşii ispravnici poruncitoare ca să nui îngăduiască pe răzăşi a cosi pe partea aceea, ci să rămâie pentru trebuinţa schitului şi a lăcuitorilor şi după hotărâre giudecăţii dacă din înprotrivă să va întâmpla să rămâie

187

moşia a răzăşâlor atunce li să va da dijmă, şi […] mână a rămâne Înălţimii tale.

Pre plecat şi smerit rugător Avvacum nacealnic schitului Rafail

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/61. - 1813 iulie 23. - Logofeţia cea Mare se adresează Isprăvniciei ţinutului Vaslui aducând la cunoştinţă intervenţia mitropolitului Veniamin Costache în problema conflictului dintre răzăşii din Oşeşti şi nacealnicul schitului Rafaila.

De la Logofeţie ce Mare

Cătră cinstita Isprăvnicie ţânut Vaslui

Veţ înţălegi din jalba aceasta arătare şi cerire ce face cuvioşie Avacum, nacealnicul schitului Rafail. Deci, fiindcă pentru pricina de giudecată ce esti între nacealnicul schitului şi între răzăşi şi pentru moşie Oşăşti, ei fiind aice de faţ nau voit a sta ca să să fi dat sfârşit pricinii prin înfoţăşare divanului, ci sau dus […] vade la Sfântul Dimitrie şi cu toate că după a lor din urmă cerire prin jalobă sau fost scris dumvoastri carte ca din iarba ce va fi pe numita moşii să nu fie opriţi de aşi faci fânul trebuincios pentru vitele lor precum asămine şi schitul săş facă fânul trebuincios.

Dar fiind că acum însuşi Preosfinţia Sa Părintele mitropolitul au arătat aice cum că schitul parte ce o are în numita moşii nu o stăpânişte în tărie ci o stăpânişti cu bună credinţă, şi pe undi sau urmat stăpânire schitului până acum tot aşa de acolo să să urmeze stăpânire până să va da sfârşit pricinii de judecată cu divanul şi săş cosască schitul şi oamenii schitului fânul trebuincios pe parte schitului pe unde au cosit şi mai înainte până acum fără vreo supărare despre acei răzăşi. Căci câtă iarbă este pe ace parte încă nu poate să fie de agiuns pentru trebuinţa schitului şi a oamenilor schitului, iar zâşii să îşi facă fânul trebuitor pe părţile lor ce leau stăpânit până acum şi unde şau făcut fân şi mai înainte. Drept aceea să scrie dumvoastri ca pe răzăşi să nui

188

îngăduiţi a faci întru cât de puţân supărare la stăpânire părţii schitului ci să să urmeze stăpânire după cum sa urmat şi până acum şi la vadeaua ce sau pus venind aice amundouă părţile pentru cercetare divanului cum dreptate va da aşa să va urma [şters] şi să o trimitiţi aici la logofeţie ca să nu se pricinuiască mai multă supărare schitului la stăpânirea părţii ce are, dimpreună şi cu înştiinţare dumvoastri.

Ss 1813 iuli 23

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/61. -1813 iulie 24. - Isprăvnicia ţinutului Vaslui informează logofeţia cea mare despre intervenţia în pricina dintre nacialnicul Schitului Rafaila şi răzeşii din Oşeşti, opriţi la cositul fânului de pe locul disputat, până la judecată

Către cinstita logofeţii ce mare

Isprăvnicia ţân. Vasluiului

Carte cinstitii logofeţii din 23 a următoarii luni iulii cu plecăciune primind-o, am înţăles celii scrisă pentru pricina de giudecată ci esti întri nacialnicul schitului Rafailei şi între răzăşii de Oşeşti. După cari carte întocma fiind următori s-au oprit pârâţii răzăşi a nu cosi pe locul di pricină ca unii ci niciodată n-au cosât acolo până ci va lua sfârşit giudecata ci au. Şi atunce cui dreptate va da, va lua acel loc cum şi carte gospod. ci adusă să ias cătră această isprăv. Luându de la dânşii iată o trimit la cinstita logofeţie precum ne scrie.

ss 813 iulie 24 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII⁄43 -1813 iulie 28. - Scarlat Callimachi porunceşte ispravnicilor ţinutului Vaslui să intervină pe lângă Avvacum, nacealnicul Schitului Rafaila să

189

nu mai supere pe răzeşi în procurarea hranei şi fânului necesar vitelor până la judecată

Noi Scarlat Alexandru Calimah Vvod. Cu mila lui Dumnezău domn Ţării Moldove

Cinst. credincioşilor domniei mele dumtră ispravnici ţânut

Vasluiului sănătate. Fiind că pentru pricina de giudecată ce este între răzăşii de moşiei

Oşăşti şi între nacealnicul Avacum de la Schitul Rafail pentru numita moşie de la acel ţinut nefiind vremii acum de a să cerceta şi a să da hotărâre cu giudecata divanului de năvălire norodului ce este. Şi mai ales fiind şi vreme lucrului, preosăbită carte s-au pus soroc amânduror părţilor ca după vreme lucrului la Sfântul Dimitrii voi toţi să se afle, însă fiind că răzăşii au arătat aice înaitea dumsal. vel logf că nacealnicul liar fi pricinuit supărare, neîngăduindu-ide aşi face hrana şi fânul trebuincios pentru vitele lor pe această moşie, au făcut cerile, ca până după giudecată să nu fii supăraţi şi opriţ.

Drept aceia să scrie dumvtri. ca să faceţi arătare numitului nacealnic să nu facă supărare şi oprire răzăşilor de a nuş faci hrana şi fânul trebuincios pentru vitele ce vor ave, ci de pe această moşii fii câtă iarbă de coasă va fi să aibă aş cosi atât ei fânul trebuincios pentru vite, cât şi schitul ca să nu rămâie nicio parte, nici alta lipsiţi de fân şi după giudecată cu dreptate cui va fi locul acela de pricină, aceia parte va lua dejma pentru acel fân, însă fân să facă numai pentru trebuinţa vitelor lor iar nu neguţătorii.

1813 iulii 28 Pecetea domnească D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V⁄60 - 1813 iulie 30. - Avacum, egumenul Schitului Rafaila este înştiinţat despre alegerea a 100 de stânjeni din moşâia Oşăşti pentru Vasile Grumeza

190

Cu fiască plecăciune mă închin şi sărut cinstit mână Sfinţâii Tale Părinte Avacum, egumăn Sfântului Schit Rafaila; cu plecat răvaşul meu înştiinţăz pe Sfinţâie Ta pentru un cinstit răvaş adum boierilor ispravnici ce mi l-au adus dum capitan Vasile Grumeza întru care mis porunceşte ca după o învoială ce să vede dată la mâna dumlor, întărită şi de Preusfinţia Sa Părintele Veniamin, mitropolit şi de toţ boerii divanului ce-i dau răzăşii de Oşăşti dinpreun şi cu părintele Calinic ce au fostu egum în vremea acea la Sfântul Schit Rafaila, îi fac danie o a patra parte dintr-o moşâii Sacaluşa din părţâle Porcei de Oşăşti şi de atunce sunt trecuţi 10 ani şi tot n-au mai urmat ai da ace parte de moşâii supt stăpânire sa. Şi acum după poruncă am mărsu la răzăşii de sat Oşăşti şi stângându-i pe toţ lem cercetat porunca în auzul tuturor şi mi-au dat răspuns Apostu Pietrişor şi cu ai săi răzăşi de moşâi Oşăşti zicându că totă dreptatea o are numit Vasile Grumeza, aş trage moşâi supt stăpânire că el! nu au niciun cuvânt de răspuns, iar un Gavril Alexandru şi un Tănas Chiriac cu ai săi tot răzăşi de moşia Oşăşti au răspuns din împotrivă zicând să aştepte Vasile Grumeza până vor scoate moşâi de Sacaluşa şi atunce vor da parte sa 100 stânjăn. Iar Vasâle Grumeza au răspuns dinpotriva lor că ar fi destul aşteptându de 10 ani să-i dei stânjănii supt stăpânire şi tot nu au mai dat şi este păgubaş până acum, şi […. ] după poruncă neavând moşâi în Sacaluşa, ales au mersu la moşâia lor Oşăştii la hotar de moşâia Buda, unde desparte moşâia Oşăşti de moşâia Rafaila şi am ales această sută de stânjini, adică 33 de stânjeni, două palme de hotar în sus şi 66 de stânjăni, 6 palme de hotar în gios de parte răzăşior de Oşăşti şi pentru aceasta n-am lipsât a înştiinţa pe Sfinţia Ta de lucrare ce am făcut după poruncă şi v-am pus şi zi de soroc în trei zile cine va ave de răspuns să meargă la Vas[lui] de înpreun cu jăluitor, iar nemergând s-au dat voii să cosască, dare u eram dator a veni la Sfânţâia Ta cas cetesc porunca dar mă rog să am iertăciune că ce de pricină unor făcători de rele tâlhari ce m-am înţăles că să află la codru Rafailei.

Sfinţâii Tale plecat <ss> 813 iulie 30

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/62;

191

- 1816, iunie 13 – Jalba nacealnicului Avvacum înaintată domnului Scarlat Callimachi cu răzăşii din moşia Oşăşti pentru împresurare

Pre Înălţate Doamne

Răzăşii din moşia Oşăşti de la ţânut Vasluiului unde să află schitul Rafail înpresoară parte ce are şi schitul în trupul acestii moşii trăgând în stăpânire lor în tărie o parte mare de loc făr nice o giudecată şi fără nici o dreptate, care loc în vechime toat de cătră schit sau stăpânit iar nu de cătră răzăş. Pentru care cu multă smerenie mă rog înălţimii tale ca să mi să dia luminată carte gpod. cătră dumlor boerii isprav. spre a nu îngădui să înpresoare mai mult driapta parte schitului ce după căt sau urmat stăpânire din vechi şi pân acum, asămine săs urmez şi de acum înainte şi de aice vor a răspunde săş caute prin drumul giudecăţii şi va fi vecinică pomenirea înălţimii tale.

Prea plecat La mila înălţimii tale

Avvacum igumen svântului Schit Rafail ţin. Vasluiului

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/63. - 1816, iunie 15 – Domnitorul Scarlat Callimachi porunceşte ispravnicilor ţinutului Vaslui să cerceteze jalba nacealnicului schitului Rafaila

Noi Scarlat Alexandru Calimachi vvd. cu mila lui Dumnezău domn ţării Moldaviei

Cinst. credincioş boerii domniei miale dumv. ispravnici de ţinut

Vasluiului sănăt. Din jaluba aceasta veţi înţăliage arătaria şi cererea ci face numit jăl. Avvacum igumen schitului Rafail de la acel ţinut că pârâţii răzăşi de Oşăşti în tărie ar fi înpresurând moşia schitului. Drept

192

aceia scriem domnia mia dum. să cercetaţ şi dovedindu-să jaluba adevărată, nici întrun chip să nu îngăduiţ pi pârâţi ai pricinui mai multă supărare cu înpresurare în driaptă poate schitului ce săş urmeze fieştecarele stăpânirea precum din vechi şi pân acum sau păzit, înputernicind pe jăl. aş lua şi tot venitul de pe partea sa după obiceiu. Iar pârâţii de vor avia civa mai mult a răspunde, îş vor căuta prin drumul giudecăţii şi dumv. de urmaria ci veţ face în pricina aceasta să trimiţ înştiinţare la duml. vel. logofăt.

1816 iuni 15 vel logofăt

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/63.

-1816 decembrie 19. - Isprăvnicia ţinutului Vaslui aduce la cunoştinţa lui Avvacum egumenul schitului Rahaila cercetarea neplăţii celor două stoguri şi a unei podine de fân de răzeşii din Oşeşti

De la isprăvnicia Vasluiului

Cătră cinst. svinţie sa părintele Avvacum egumen Schitului Rafaila

După carte cinstitei logofeţii din curgătoriu an 1813 ci ai adus poruncitoare cătră această isprăvnicie pentru două stoguri şi o podină de fân, ciau luat răzăşii ot Oşăşti di pi parte schitului, ca după zapisul ce au dat că vor plăti fânul, fiindcă n-au fost următori al plăti, să se facă pli[…], după cari aducându-să pârâţii s-au întrebat în pricina şi ei cu toţii într-un glas au mărturisit că ei au plătit fânul acela, încă în isprăvnicia dumis. Giorgi Cuza, şi fiindcă prin cărţi se porunceşte ca să se facă, înplinire după zapisul ce au dat, s-au întrebat di isprăvnicie pentru ce nu ş-au scos zapisul când au plătit ei iarăş au dat răspuns că n-au avut zapis dat în pricina acesta. Pentru aceea nu s-au dat sfârşit până când svinţie ta vei trimite zapisul lor ca să să vadă de isprăvnicie, căci au dat răspuns că ei prin rugăminte ce ar faci dumsale spăt., şi însuşi dum. a veni de a încredinţa isprăvnicia că s-au făcut înplinire fânului.

193

Iar pentru împresurare ce arăţi svinţie ta pre jaloba ce aid at Măriei Sale lui Vodă, că fac răzăşii în parte schitului, după cuprindere luminatei porunci, gpd au intrat isprăvnicia în cercetare după mărturia ci au dat Gavril Cihodarul şi au dat răspuns răzăşii că după tăiere […] Petrei hotar ce este în că […] în Buda, însuşi ai poruncit de s-au făcut bouri pin codru în parte dispre apus şî mai ales cu poronca svinţiei tale, păduraru svinţiei tale i-au făcut astă vară acei bouri. Dar ei n-au luat încă niciun venit di pi acel loc, arătând că svinţie ta stăpâneşte şi codru despri apus şi câmpul dispre răsărit fiind piatra hotar strâmbată di mania ci au avut mai înainte şi mărturisind cu toţii că mărturia cercetării rânduitului este făcută cu asuprire, pentru aceasta nu s-au dat sfârşit acum pricinii.

Cunoscându-să în pricina aceasta că nu esti altăceva decât să viu eu însuşi la faţa locului să văd ace piatră hotar şi să cercetez însuşi acesti pricini ca să să vadă di să pricinueşti schitului vreo înpresurare dispre răzeşi. Şi dar svinţie ta dacă socoteşti să prinzi cu cheltuială osteniala me ca să vin acolo şi să prindă şi răzăşii din parte lor precum au primit aice să-mi trimiţi răspuns acum până în Crăciun ca să fie di ştire răzeşilor, căci eu cu mila lui Dumnezeu făgăduiesc că a treia zi după Crăciun mă voi afla acolo după răspunsul ce-mi vei trimite. Şi socotesc că după cuviinţi cu cercetarii ci voi faci să vor odihni toati înpresurările şi atunci să va puni la cali după cuviinţa şi pentru înplinire fânului după zapisul ce vei avea de la răzăşi.

<ss> 1816 decembr. 19 D. A. N. I.. C., Fond Mănăstirea Socola, III⁄46;

-1817 mai 2. - Mărturia privind cercetarea pricinii drinte răzăşii din Oşeşti şi Avaccum, nacealnicul schitului Rafaila

După luminată carte pre Înălţatului domnului nostru Măria Sa Scărlat Alexandru Calimah, voievod, ce au adus cuvioşia sa părintele Avacum, nacealnicul schitului Rafaila de la anul 1816 iunie 15, cătră dumlor boierii ispravnici de ţânutul vasluiului poruncitoare ca după jaloba ce o dat cu arătare că pârâţii răzăşi de Oşăşti în tăria lor iar fi înpresurat moşâia schitului, pricinuindu-să multă păgubire. La care,

194

spre cercetare pricinii aceştia s-au fost rânduit de cătră dumlor boerii is. din vreme aceeaş, pe postelnicelul Gavrilaş Cihodar şi după cercetare ce au fostu făcut în vreme aceeaşi între amânduă părţâle au dovedit că pârâţii răzăşi cu adevărat au fost trecuţi peste semnele hotară în parte schitului după cum arată aceeaşi mărturie ce iaste dată la mâna jăluitorilor şi în vreme aceeaşi din întâmplare susdesândus? din zi în zi au rămas de aceeaşi dregători nepus la cale. Şi cum această mărturie de sus au mărs la dumlor boierii ca să ia punere la cale pentru totă păgubire ce i s-au pricinuit din codru şi dumlor boerii ispravnici n-au putut a pune tărie pe această mărturie de sus fiind necercetate de dregătorii de vreme aceeaşi, acum de iznov fiind eu rânduit din porunca dumlor cas mărgu la locul de pricină şi să fac cu amăruntul cercetare pentru toate ponturile de mărturie arătate. După poruncă am mers ş-am făcut porunca ştiută răzăşilor de Oşăşti, ca să meargă dinpreun cu mine la locul de pricină unde să ne întâlnim şi cu egumenul schitului. Am mersu înainte la morile din poiana Budăi aşteptându 1 zi şi a 2 zi, au venit aceşti răzăşi, anume preutul Dumitru, căp. Apostu Petrişor, Ianachi sân Gavril, Aprod Costache, Chiriac şi cu alţâi a lor de faţ, fiindu părintele egumenu cu mărturii pădurari, am intrat în cercetare arătând părintele Avacum cum că despărţâre moşii schitului de a răzăşilor de Oşăşti să desparte cu 2 petri hotară şi 2 bouri în lungul moşâii, adecă un bour din zare dealului Negri despre răsărit şi piatră hotar despri apus de bouru la vale în dumbrav. şi altă piatră tot spre apus în mijlocul poianii lângă drum, al triili alt bour despre apus de Stemnic în zare dealului Fâstâcii şi cum că acest bour din zare Fâstâcilor ar fi spus Georgi Drume ce au fostu pădurarul din vechi a mănăstirii, l-ar fi tăiat răzăşii de Oşăşti cas poată trece în dreaptă parte mănăstire. Şi văzând egumen că îs pricinuieşte multă păgubire de cătră răzăşii în codru, au făcut cuvânt răzăşilor în anul trecut cas meargă dinpreună cu acestu pădurar şi să le arăte pe unde au fost bourul să fac semne pen cu pace, aşa au mărturisit şi pădurarul George Drume că au mersu dinpreun cu preutul Demetriu şi cu alţi, şi n-ar fi vrut răzăşii să meargă pe unde le-am arătat pădurareţul că au fost bourul. Luându-i întâi toporu de la păduraru au mărsu şi-au făcut semne pe unde au vrut răzăşâi iar nu pe unde le-au arătat pădurariul că au fostu bour deosăbit,

195

au mai arătat pădurarul Drume şi Ifteme pădurar şi Niţă Mocanu, mărturisin cu sufletele lor cum că în capul moşâii despre răsărit din zare dealului Negri ar fi intrat răzăşii multu spre apus ca la giumătate de podiş, făcându-şi ei semne despărţitoare din copaci în copaci şi cum că ar fi trecut şi peste hotar mai sus pomenit din dumbravă din lumina poienii, carele este ştiut acel hotar de toţi înpregiuraşii unde au fost branişte de fân, pen dumbrav pep arte mănăstirii şi făr a întreba pe vreun vechil de a mănăstirii, au tăiat heretei de la olaltă închizând locul de răsărit. Am întrebat şi pe căpitanul Apostul Petrişor i pe preutul Dumitru cu ai săi ce au de răspuns în potriva marturilor de sus. Au dat răspuns preut cum că în capătul moşâii despre apus au mărsu cu sămnile pe unde i-au arătat Georgi Drume pădurar, i-am tras cas meargă toţi aceştia pe la locurile mărturisâti dinpreună cu mine ca să să vadă ace stricăciune. Este adevărat şi dumlor. răzăşii toţi într-un glas au dat răspuns că nu pot cas meargă: 1 pentru că sânt osteniţi; al 2 cum că făr Gavril Alexandru nu pot merge fiindcă el au fostu asupra codrului şi el au dijmuit şi el ar fi făcut şi aceli sămne şi de vor fi trecut în parte mănăstirii el va răspunde […] eu iarăşi le-am făcut cuvântul cas să meargă cu toţii acas şi să vii a 2 zi denpreună cu Gavril Alexandru. Aşteptându-i n-au venit, iarăş am trimis la dintâi, om înadins cu răvaşul meu scriind căpitanului Apostu cas să vii dinpreună cu Gavril şi găsându-I meu trimis răspuns din gură că nu vor pute cas vii având trebuinţâle dumsale. Aşa eu am mărsu de preun cu pădurarii ş-am văzut întâi capătu moşâi despre răsărit şi după glăsuire condicei de pe hotarnica din let [nu este trecut-1781] mai 30 întărită de dum paharnic I[…] Rusăt în carele arată săs urmez stăpânire în curmezâşul codrului din zare dealului Negrii până în zare dealului Fâstâcilor, apoi din zare şi până în sămnele făcute de dânşii este multă pădure răsăpită cum şi dărmătura pe unde au fostu loc de fânaţ. Asemene toată după cum aceşti de sus marturi […] am trecut şi peste apa Stemnicului despre apus şi de unde au prubuluit Georgi Drume Pădurăreţ că ar fi fost bour încă a mai lăsat vro 20 stânjăni în gios şi măsurând cu stânjănu până în semnele făcute de răzăşi am găsit 62 de stânjeni în parte mănăstirei intraţi, şi după cercetare cu amărunt ce am făcut nu lipsăscu […] isprăvniciei cum şi pentru această somă de copaci ce să

196

arat pe mărturia postelnicelului Gavriliţ asemenea au mărturisit şi n-au […]

<ss> 1817 mai 2

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/65; -1818 octombrie 18. - Adeverinţă pentru 500 lei luaţi din leafa de 1000 lei anual din venitul Schitului Rafaila

Din rânduită mie liafă pe an una mie lei din venitul Schitului Rafaila, am oprit mie cinci sute până la 29 april anului 1819, de la svinţie sa părintele arhimandritul chir Isaia a Sfintei M. Socola, igumen, şi spre încredinţare am iscălit.

818 oct. 18 Protr. Lazor

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VIII/139 -1818, noiembrie 6 – Se sugerează numirea unui boier hotarnic pentru alegerea daniilor făcute de Grigoraş Nour

Fiind că schitul Rafaila de ţânutul Vasluiului iaste mitoc al sfintei mitropolii de Iaş şi cătră moşia ce are prin pregiur cu scrisori şi hotarnice mai are schitul părţi şi în moşiile Iârceşti, Todireşti şi Răceşti, danii de la un Grigoraşi Nour şi de la giupâneasa lui, pentru care părţi sau trimis copii de hotarnica din anul 1781 dec. 6, când din porunca domnului Constantin Dumitru Moruz Voivod sau ales părţile mănăstirii şi răzeşilor şi acum înţălegând că după neînvoielile răzăşilor ar fi de iznoavă rânduit boer hotarnici la aceste moşii de care nam lipsit a scrii poftind pe dvoastră ca să binevoiţ a pasi dreptate fără ce mai puţân păgubire acelui Dumnezăesc lăcaş şi părţâle lui Nor ce sânt aferosâte mănăstirii să aibă fânuţ loc de arat, pădure şi iazu care iaste ţinut de răzeşii de acolo, cau fost a lui Nor, că fără de aceste Sfânt Mitropoloie nu să mulţămeşte

1818 noem. 5 A Sfinţilor V.

197

Sufletesc părinte <ss> D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/88

-1818- Perilipsis de documentele schitului Rafaila Perilipsis de scrisorile ce să află în al patrulea plic-1818 N 1. 1786 avgust 30 O mărturie hotarnică a dumsale păharnicului Alexandru Răşcan ce au fost rânduit să cerceteze hotărâtura dumeştilor după jaloba ce au dat Grumeza Sandagiu şi Ştefan Mera mazil arătând că ar fi intrat hotarul Dumeştilor în moşia Todireşti. N 2. 1781 dec. 25 O carte domnească de la Dimitrie Costandin Moruz Vvd. ce scrie cătră ispravnicii de Vaslui pentru pricina ce au făcut Ioasaf ot Rafailă cu răzăşii de la Oşeşti pentru partia de moşie ce să numeşte Buda. N 3. 1782 iulie 1 O mărturie ce se dă de cătră răzăşii ot Oşăşti nacealnicului Ioasaf ot Schitul Rafail, precum Grigoraş Nour, unchiul numiţilor răzăşi ce se văd însemnaţi în mărturie, au dat toate părţile de moşie la câte locuri au avut schitului Rafail, danie şi miluire fiind om sterp, însă de cătră schit nu s-au stăpânit fiindcă scrisorile moşiilor acestora prin întâmplare au ars. N 5. 7266 iunie 16 Trei cărţi, însă o carte de la Ioan Scarlat Grigorie Ghica Vvd. poruncitoare cătră isprăvnicii deţinut Vasluiului spre a să cerceta pricina moşiei ce să numiaşte Valia Babii, o moşie tot a aceştii pricini şi o carte de giudecată a isprăv asiminea. N 6. 1666 gen. 25 Tij o carte de giudecată pentru moşia Valia Babii.

198

N 7. 7183 noemb. 21 Diata popii Iordache ot Cozmeşti. N 8. 7227 iunie 20 Carte gosp. de la Mihai Racoviţă ce s-au dat vornicului de poartă Manolache spre a da vornici a deşmui driaptă moşia sa ce are la satul Coseştii ţinut Tutovei. N 9. 1781 iulie 13 Carte de înştiinţare că au fost cu carte de blestem Ioasaf nacealnicul la satul Săcălenii spre a deveri hotarele moşiei Săcălenii. N 10. 7215 oct. 20 Diata diaconului Grigoraş. N 11. 1806 noemb. Diata monahului Daniil ce dă partia lui la Schitul Rafail. N 12. 1799 mai 12 Două măsurături părţilor schitului Rafail din moşiile Iurceştii i Todireştii şi răzăşii de la ţin. Vasluiului. N 13. 1801 febr. Mărturia lui Ştefan Hordilă pentru stăpânirea moşiei Sacaluşăi N 14. 1803 avgust 23 O mărturie hotarnică partea lui Daniil monahului ce s-au cercetat de cătră Toader Mihăilă mazil şi de cătră altul rânduit. N 15. 1800 noemb. Un izvod de scrisori ce s-au dat ce s-au dat în mână căpitănesei Floarei de moşia Cerceştii, ţin. Tutovei.

199

Plic al cincilea

Şase cărţi domneşti logofeţii şi a divanului şi şapte jalbe şi trei porunci de la isprăv Vasluiului pentru multe feluri de pricini de moşiile schit Rafaili ce s-au dat şi s-au adus de cătră Calinic şi alţi nacealnici ai schitului şi şase înscisuri strânse într-un loc, netrebnice. D. A. N. I. C., Colecţia Documente Istorice (fostă a Bibliotecii Academiei) CMXLVI/18, f. 51-51v; -1819 mai 24. - Serdarul George Iosăpescu, vechilul schitului este solicitat să se prezinte cu documentele privitoare la o hliză din moşia Todireşti

Cătră cinstit dum. vechil Schitului Rafaila sărd. Georgii Iosăpăscu

Fiind că din parte răzăşilor moşiei Todireşti prin luminată carte

gpd. Sânt rânduit spre a le hotărî moşia de cătră megieşi şi a lis face deosăbiri părţilor fiişticăruia dintre dânşii, din însuşi arătare lor m-am încredinţat că în moşia aceasta ari şi Schitul Rafaila o hliză. Pentru aceasta dar fac ştiut după datorii ca să aducă sau să să trimiată scrisorile ce va fi având schitul, spre as cerceta întru înfăţoşare cu scrisorile Todireştilor şi să fii faţă la alegere, ca să nus facă vreo strâmbătăţiri, nefiind vechil din parte schitului cu scrisorile ca să să vadă cumprindere lor.

ss 1819 mai 24 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/66;

-1820 octombrie 27. - Postelnicul Ioniţă Păncescu primeşte poruncă de la isprăvnicie pentru a cerceta locul ridicării unei crâşme de către Constantin Cogălniceanu din Todireşti, care afectează veniturile crâşmei schitului Rafaila din satul Rafaila.

200

Isprăvnicia Vasluiului Cătră postelnicul Ioniţă Păncescu

Sfinţia sa nacialnicul Iorest, ieroshimonah de la schitul Rafaila si

cu toţ părinţii de acolo, prin jalobă cătră măria sa vodă au făcut arătare că un Constandin Cogălniceanu răzăş de moşia Todireşti fără să dei de ştire nimănui s-au pus în capătul moşii lor Todireştii cari capăt intră în satul schitului Rafaila şi au făcut crâşmă, unde nici odinioară crâşmă n-au mai fost. Din cari pricină după gătire acei crâşme umplânduo cu băutură şi altile trebuitoare au oborât cu totul venitul crîşmei din satul Rafaila a sfântului schit.

Drept aceasta isprăvnicia te rânduieste şi ţi să scrie(?) ca să faci pătrunzătoari cercetari de au mai fost vreodată la locul acela crâşmă sau ba. Şi de au făcuto înadinsu numai spre a pricinui păgubire schitului şi cu câtă dipărtare este de hotărul satului Rafaila. După cari apoi cercetând veţi trimite pre largu şi lămurită înştiinţari cătră isprăvnicie ca şi noi după poronci să înştiinţăm cinstitei logofeţii ca să ni să trimeat al doilea porunci de urmare ci ori săs păzască. 1820 octv. 27 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/67 -1826, mai 4 – Dochiţa, văduva lui Iordache Dodiţă face danie schitului Rafaila o casă cu livadă şi pomet

Adecă eu, Dochiţa, soţia răposatului Iordache Dodiţă datam danie me la sfântul schit Rafaila ca să prăznue de hramul Naşterii Născătoarei de Dumnezău precum săs ştie acum, o casă cu livadă, cu pomet lângă dânsa la sat la Rafaila moşie schitului, am dăruito la Sfântul schit ca să fiu pomenit eu şi părinţii mei în veci. Că eu de nime asuprită nici sâlită am dato, ce de a me bună voe fiind driaptă a me şi la această danie sau tâmplat şi alţi oameni buni care au ştiut carte sau iscălit şi care nau ştiut şau pus numele de martori şi pentru bună credinţă mam rugat de miau scris numele şi eu am pus degetul

1826 mai 4

201

o Eu Dochiţa soţie răposatului Iordache Dodiţă o Eu Grigoraş Buzdugan am fsot de faţă la această danie ci sânt frate bun dătătoarei daniei Dochiţa

<ss> [... ] şi văzând făcut scrisoare aceasta de danie am iscălit cu martur <ss> Şi eu am scris această scrisoare de danie a numitei Dochiţa şi am iscălit Ivan Popovici

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VI/120 - 1826 mai 7. - Postelnicul Ioniţă Păncescu primeşte porunca isprăvniciei ţinutului Vaslui pentru alegerea şi hotărârea părţilor de moşie a le Schitului Rafaila din moşie Oşeşti

Isprăvnicia Vasluiului Cătră dum. post. Ioniţă Păncescu

Ţi să alăturează jaloba ce au dat cătră Mărie Sa Vodă nacealnicul

Iorest de la Schitul Rafaila şi luminata poruncă gpod ce ni-au adus ca să să aleagă şi săs hotărască părţile de moşii ce are schitul în moşia răzăşacă Oşăşti după zapisă şi alte dovezi.

Deci din parte isprăvniciei rânduiatu pe dum şi ţi să scrii ca să mergi la stare locului numitei moşii unde întocmai după cuprindere luminatei porunci să urmezi a merge. Iar fiind vreo deosăbită pricină, pietre nu vei pune ci vei da mărturii de pricină şi hartă de stare locului cu care viind la isprăvnicie săs sorocească a merge în giudecata cinstitului divan şi acolo cui dreptate va da aşa să va urma.

<ss> <ss> 826 mai 7 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/70;

202

-1826 iulie 10. - Postelnicul Ioniţă Păncescu este însărcinat cde isprăvnicie să împuternicească pe Iorest, nacealnicul Schitului Rafaila, în stăpânirea părţilor de moşie alese fără a fi supărat de răzeşii din Oşeşti

Isprăvnicia Vasluiului Cătră dum. post. Ioniţă Păncescu

Nacealnicul Iorest de la Schitul Rafaila o înfăţoşat mărturia de

alegere părţilor de moşia ci ari a tragi schitul din trupul moşiei Oşăşti. Deci de vreme ci răzăşii nici au iscălit mărturie hotarnică, nici au venit să răspundă di au vreo pretenţâi, ţi să scrii ca după sămnile gropi ci ai facut să înputerniceşti pe năcealnic a stăpâni părţile luând tot venitul lor fără nici o supărari despre răzăşi, cari li să vor cunoaşti în strâmbătate cu alegeri ci ai făcut, vor veni la isprăvnicie cu scrisori dovezi ci vor ave şi când nici aice nu să vor mulţămi atunce după luminată poruncă gospod., să vor trimite în giudecata cinstitului divan ca să li hotărască.

<ss> <ss> 826 iuli 10 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/72; 1826 iulie 16 - Mărturia isprăvniciei ţinutului Vaslui dată lui Iorest, nacealnicul schitului, cu privire la rezultatul cu cercetărilor efectuate pentru părţile de moşie ce are schitul, cumpărate sau danie, de la răeişii din Oşeşti.

Sfinţie sa părintele Iorest nacealnicul de la Sfântul Schit Rafaila după luminata carte gospod aducându-i poronca cinstitei isprăvnicii poruncitoare a să face cercetare şi aflare părţilor de cumpărături şi danii ce are Sfântul Schit de la o samă de răzăş a moşiei Oşăşti, noi după primire cinstitei porunci mergând la numita moşie Oşăşti cetindusă luminată carte gospod şi poronca cinstitei isprăvnicii povăţuitoare în ce chip săs urmeză cercetare şi aflare, mai întâi Sfinţie

203

sa părintele Iorest neau infiinţat câteva Zapisă de cumpărături de când sunt trecuţi douăzăci mai bine ani, care cele mai multe părţi le vândusă cu zapis, o samă de răzăş a numitei moşii la răposatul sulgeri Ioniţă Cârăcaş de unde cu protimis le răscumpără trecutul din viaţă sfinţie sa părintele Calinie, ce au fost ace vreme nacealnie sfântului schit, cum adevereşte scrisoare de răscumpărare, anumitului sulger în dosul zapiselor, osăbit de câteva părţi ce au cumpărat tot părintele Calinie de la unu din răzăş. Pentru care cumpărături şi răscumpărături la întrebare ce li sau făcut însuşi ei prin viu grai acei vânzători au adeverit că sânt drepte şi adevărate acele zapise şi cu rugăminte ce au făcut pre Sfinţie Sa părintelui Viniamin mitropolit, măcar că după soma anilor este trecută vreme răscumpărării după opşte sau hrisov şi Prea Sfinţia Sa milostivindus leu mai pus o vade lui Sfântul Georgie anului viitori a da banii ce au primit făr dovadă întru care şi ei sau îndatorat în fiinţa noastră fieştecare în zapisul său că neurmători fiind şi cu aceasta vade cu daria banilor însuşi ei cu a lor cheltuiala sa aleagă părţile cuprinsă în zapisă şi să le alăitureză pe lângă părţile Sfântului Schit ce li are Sfântul Schit alesă şi hotărâte lu anu 1781 mai 30 de răpo. vornicul de poartă dinpreună cu doi mazili rânduiţi din parte cinstitei isprăvnicii a vremii aceia: Ştefan Mera pah. şi Pavăl Sadragiu mazil, caci asămine hotărnică niau arătat şi numiţii răzăş tot de a cei rânduiţi, iscălită hotarnica răzăşilor şi de Iosaf ce a fost nacealnic întracea vreme Sfântului Schit.. Una sută douăzăci şi cinci stânjăni gospod au cuprins daniile după cum în gios arată anume acuma. stânj pal. păr 29 4 - Danie lui Daniil monah din niamul lui Donăsă di

maica sa 44 2 - Danie lui Sofrone Pitic ermonah şi egumen Sfintei

mănăstiri S […], a cince parte din a patra parte a lui Stroi şi cu un loc de prisacă.

7 3 - Danie Catrinei ce să zâce din calugărie Casâiana. 29 4 1 tij danie lui Daniil de pe tatăl său Postolache 10 - - Danie lui Gavriil Alesandru cei să zâce din călugărie German rămâind şi feciorii săi parte ce li sau căzut cu primire lor cum

204

cum şi casa şi livada ce o trece în danie numitul German, au rămas în parte feciorilor făr să supere di vechilii Sfântului Schit. Şi fiindcă aceşti stânjăni mai să însămnază după cuviinţă este a să lipi cătră ceelante părţi ale Sfântului Schit fiind cursul moşiei Oşăşti pe două văi, care văi au lărgime lor deopotrivă. Şi acele părţi ale schitului sunt alesă pe o vale şi este de cuvinţă a să da doi stânjăni pentru unu rămâind stânjăni ce este peste amândouă văile, pe o vale despre Schit şi pricinuind răzăş şi a nu da deplin stânjăn pe vale despre Schit zicând să de una sută douăzăci şi cinci lângă vechi părţile Schitului. Şi una sută douăzăci şi cinci stânjeni despre părţile lor în codru unde să nu fie nici de un folos Schitului, şi nemulţămindusă cu cerire răzăşilor părintele Iorest cerândusă săs înfăţoşăz cu răzăşii în pricina aceasta noi următori fiind cinstitei porunci am măsurat deplin două sute cincizăci stânjăni în vale despre Schit cu câmpu şi pădure, după anologie şi fiind nemulţămire pietre nu sau pus ci sau insămnat cu sămne gropi rămâind până se va hotărî şi atunci după cum ni să va poronci aşa vom urma.

Şi findcă pe lângă dania lui Sofrone ermonah proin egumen ce dă danie Sfântului Schit la ani 1780 avgust 10 in urmă la 1801 dă şi sora lui Ioana protopopoai, iar toată partea ce să va afla danie Sfantului Schit din moşie Oşăşti care pe lâng alte părţi sau ales şi parte aceasta, iar o danie a lui Ile Dodiţă din 1780 noemb 23 ce dă toată parte lui di Oşăşti Sfântului Schit şi zâce în scrisoare să de dănie că sau fost de ce danie unui nepot al său şi fiind neurmători nepotul său al griji cu pre un moş incă firosândui toate ceau avut lau dat şi din casă afară la vreme de slăbiciune şi scoţind acum la cercetare şi un răvaş cu chipul iscăliturei numitului mai sus Calinic nacialnic şi parte ace ştie danii au rămas pe altă zâcând întru acel răvaş că nu vor fi supăraţi nepoţii numitului ale de vechime Sfântului Schit pentru o parte cuprinsă în danie, însa măcar că numitul nacealnic fiind un vechil, nu pute înstrăina lucrul Schitului de sau rămas şi aceasta după cum să va găsi de cuviinţă de cinstita stăpânire. Şi pentru câtă cercetare şi lucrare sau făcut dăm aceasta mărturie sfinţii sale părintelui cea fost. Pre plecat slugă Ioniţă Păncescu pit. 1826 iuli 16 D. A. N. I. C., Fond Mănastire Socola, V/71

205

1827 iunie 14 - Alegere părţilor de moşie a Schitului Rafaila de cele ale răzăşilor de Oşeşti.

Sfinţia sa părintele Iorest nacealnicu Sfântului Schit Rafai, l după luminată carte Dumnlui nostru Ioan Sandul Sturza voievod, adusă cătră cinsti isprivnicia noastră Vasluiului, de unde ne orânduim să mergem la moşia Oşeştii, ca să facem cu amăruntul cercetare ce părţi i să cuvin Sfântului Schit, dainii şi cumpărături, noi după primirea cinstitei porunci mergând la numita moşie şi [în] fiinţa amânduror părţilor sau cerut mai întâiu, sfinţiiei sale părintelui Iorest, a ducătoriului cinstitei porunci scrisori, dovezi cu care cere părţi din numita moşie, şi niau arătat câteva zapisă de cumpărătură, care zapisă în urmă după mare mila preosfinţiei leau porunciţi sfinţiei sale părintelui Iorest de a primi bani numai cuprinsă în zapisă, osăbit niau mai arătat sfinţia sa părintele Iorest şasă scrisori de dănie. Întâi, o scrisoare din anul 1799 mai 9 a lui monah Daniil Doniţă, care dăruieşte Sfâmtului Schit totă partia de moşie ce o are de pe tatăl său Postolache Dodiţă şi de pe maica sa Ilinca, fata lui Donosă; al doilea, scrisoare de danie din 1780 avg 19 a un iermonah Sofrone Pitic, proegumen mănăstiri Slatinei, ce dăruieşte Schitului toată partia sa ce i să cuvine di pi Chitic; al triili, scrisoare de danie din 1800 noev. 22 a monahiei Casâiana, ce dăruieşti Sfântului Schit toată partia ei ce are de pe tatal său Ioniţă Pitic; al patrulia, danie a Ioanii preutesăi din 18[0]1 mai 10 ce dăruieşte Sfântului Schit toată partia ei şi a moşilor ei monahi Nicodim şi Ioniţă; a cincea danie din 1826, ianuarie 2, a lui Gavriil Alexandru; al şasălia danie din 1800 noev. 23 a lui Ilie Dodiţă pe care danie a împotrivitu altă danie, e mai veche ce să dădusă nepoţilor săi şi sau ales numai părţile acelor cinci danii, celor mai sus zisă, ci sau curpins din numita moşie Oşăştii: 120 stânji; cinci palme, un părmac şi luândusă îndoiţi pi giumătatia moşiei, fiind cursu moşiei ei pe două văi, ce lui să zâce Negria şi Stevnicul. Având aceste văi de-o potrivă lărgimea lor şi fiind cele mai vechi părţi a Sfântului Schit alesă şi stâlpite pe valia Strevnicului unde este şi schitul, sau ales acum partia acestor danii câştigata în urma hotărâtului de mai înainte alăturea cu ace vechi a schitului toat pe valea

206

Stemnicului; 241 stânjini, 2 palme şi 1 parmac, drepţi care stânjini sau deosăbit despre a răzăşilor cu o piatra din zaria Negri de pre Stevnic şi al doilea piatră lângă drumul ce mergi prin poena Budii, şi al triilea piatră in malul Stevnicului, despre răsărit şi al patrulia piatră în zaria despre obârşia ce să alăturează cu moşia Fâstâcii, despre amiazăzi rămâind la tomnă după căderea frunzăi a să face cu punirea pietrelor, boor in zarea despre Cursăşti spre paşnica stapânire. Şi stânjinu cu care sau măsurat toată partia răzăşască şi sau ales şi părţile Sfântului Schit sau facut de o palmă gospod., după primirea răzăşilor cum şi pietrile sânt pusă cu învoiala iscălită de toţi răzăşii, din unsprăzăce acestii următoare luni.

<ss> 1827 iunie 14 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/76 - 1828 aprilie 3. - Vornicul de poartă Ioniţă Păncescu este însărcinat de isprăvnicie să aşeze pietrele hotarnice pentru despărţirea codrului din moşia Oşeşti sau să alcătuiască mărturie hotarnică şi hartă pentru eventuala judecată din faţa divanului

Isprăvnicia Vasluiului Cătră dum. vornic de poartă Ioniţ Păncescu

Nacealnicul Iorest de la Schitul Rafaila au făcut arătare isprăv că

după luminată poruncă gospod din an 826 ai urmat alegerii părţâlor schitului ci au avut a tragi din trupul moşiei Oşăştii şi că neurmând nicio pricinuire ai statornici şi pietre hotară rămâind ai le statornici câteva pietrâi întru despărţire codrului care au rămas atunce numai din desâmiii codrului fiind cu frunză, şi cerând ca să statornicească că acum păn nu dă frunza, să scrii dum că dacă este după arătare cuvioşii sale apoi să statoriniceşti şi aceli pietri ci au rămas nestatornicite pe la locurile ci va ceri trebuinţa, sau de va fi vreo nemulţumire vei urma după cuprindere luminatei cărţi, dând o mărturie de pricină şi harta de stare locului, ca mergând în giudecata cinstitului divan să li să hotărască.

207

<ss> <ss> 828 apr. 3

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/123;

-1829 decembrie 10- Postelnicul Gheorghe Ciurescu este însărcinat de isprăvnicia ţinutului Vaslui să cerceteze amplasarea unei crâşme de răzăşii din moşia Todireşti

Isprăvnicia Vasluiului Către postelnicu Georgi Ciurescu ot Chetreşti

Sfinţia sa egumen mănăstirii Rafaila viind la isprăvnicie a făcut

arâtarii că unii din răzăşi din moşia Todireşti ar fi făcut crâcimă lângă hotarul Rafaili a Sfintei mănăstiri închizând vânzare crâşmelor sfintei mănăsitri. Drept aceia te rânduieşti isprăvnici ca să mergi la faţa locului şi să cercetezi, câtă depâtare este crâcima de moşia Sfintii Mănăstiri făcând înştinţare de toată curgire pricinii închizând acea crâşmiă să soroceşti ca să vii la isprăvnicie, săs înfăţoşăz ca după dreptati săs pui la cali. Iar pân atunce să nu facă crâşmă nici vânzare în vin să nu să urmez, arătând şi sfinţii sale parintele igumen ca săş rânduiască vechil când vor veni răzăşii. 1829 decv. 10 D. A. N. I. C. Fond Mănăstirea Socola, VII/146 -1830 ianuarie 1. - Cercetarea efectuată cu privire la crâşma ridicată de Iordache Buzilă lîngă hotarul Rafailei şi închiderea acesteia.

După poronca cinstitei isprăvnicii de Vaslui ce meu adus sfinţia sa parintele Iorest nacealnicul sfintei mănăstiri Rafaila cu arătare că unii din răzăşii satului Todireşti ar fi făcut crăşmă lângă hotarul Rafaeliei a sfintei mănăstiri scîzîndu vanzare crâşmei sfintei mănăstiri scăzundu vânzare crâşmei Sfintei Mănăstiri poruncindumi-să ca să mergu la faţa

208

locului să cercetez câtă depărtare este crâşma de moşia sfintei mănăstiri şi să fac înştinţare de toată curgire pricinei şi să închid şi crâşma, sorocindu să meargă spre înfănţoşare înainte cinstitei isprăvnicii ca să li să dei cu desăvârşită hotărăsc.

Eu următor fiind am mărsu lu numitu de sus schit făcând in scris ştiut dum. porocicului Iordache Buzâlă celu cu crâşma din satu Todireşti ca să vii la locul cel cu pricina unde sau făcut crâşma să fii de faţă la cercetare ci vom faci întru care meu trimis soţâia dum. răpuns in scris că nar fi acasă. Apoi [……] după dou zâle eu am şăzut la părintele nacealnicu aşteptândul ca să vii şi neviind am făcut lumii de 7(?) stânjăni gospod şi am mârsu din înpreună cu vătavu mănăstirii şi cu alţi doi omeni daţi pentru trasul funii. Cercetându întâi hotaru moşii Rafaila despărţitor moşii răzăşilor de Todireşti şi am luat o măsură de hotaru mânâstirii şi până în crâşma aceasta de pricină şi am găsit stînjinii: 146, adecă o sută patruzăci şase de stânjăni gospod şi fiind că nu este vreun drum mari ca să vii vre un folos de la trecătorii drumeţ, decât să dă a conoaşti că au făcut această crâşmă numai pentru interesu de folos ci poate săl aibă de la locuitorii satului de Rafaila. Fiind cu aceşti stânjeni de apropiasi denumitul de sus Schit şi eu cu amăruntul cercetari ce am făcut am mărsu şi la această crâşmă si am facut cuvânt ca de acum înainte să nu îndrăznească a mai veni orice fel de băutură sau altu fel de marfă, tăindu şi cepu precum mi sau poruncit puiendule şi vade care vo ave de răspuns de astăz întâiu săptămana de zile să mearga spre înfăţoşare înainte cinstitei isprăvnicii să li să dei cu desăvârşită hotărâre şi de cercetări ce am făcut, nu lipsăscu a înştiinţa cinstit isprăvnicii. 830 genar 1

Adu-ta plecat mai mic de slugi. <ss>

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/147 -1830 ianuarie 2. - Ion Buhăiescu, mazil de Cotic este rânduit să cerceteze ridicarea crâşmei de Iordache Buzilă

209

Isprăvnicia Vaslui Către Ion Buhăiescu, mazil ot Cotic

Nacealnicul Iorest de la Schitul Rafaila înştiinţaz isprăvnicia că

pomeşcicul Iordachi Buzilă ar fi deschis crâşmă în coastili satului Rafailei cu […. ] cu puţină pagubire face alejverişului orânzii satului. Şi cerând punere la cale te rânduieşte isprăvnicia şi-ţi scrie ca să cercetez şi când arătata crâşmă va fi păgubitoare interesului orânzilor, atunci vei închide cu totul acea crâşmă oprind tot felul de vânzări, arătând şi stăpânului ei ca să-şi ridice atât băutura cât şi orice alta va fi pusă acolo de vânzare, ca să nu mai pricinuiască […. ] păgubire orânzilor. De care întocmai urmare ce ai face vei înştiinţa şi isprăvnicia pre larg. Asămine vei înştiinţa şi […. ] va fi pricina întralt chip şi vei arăta [semnătura peste scris] pârâtului sau vei face precum i s-au scris.

1830 gen. 2 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/148 -1830 ianuarie 18. - Mazilu Ion Buhăescu face cunoscută cercetareacrâşmei de pe moşia Todireşti care afecta interesele Schitului Rafaila şi oprirea comercializării băuturii acolo

Sfinţia Sa părintele Iorest, nacialnicul Schitului Rafaila aducând porunca cinstitei isprăvnicii ca să cercetez o crâşmă ce au făcut în coastele Rafailei un Iordache Buzilă.

Şi mergând după poruncă am găsit cu adivărat cum păgubire face orânzilor Rafailei acea crâşmă pe moşia Todireşti, unde niciodată crâşmă n-au mai fost. Pentru aceasta după poruncă am oprit de a să mai vinde orice fel de băutură şi altele de vânzare acea crâşmă, printer care n-am lipsit a înştiinţa cinstita isprăvnicie.

1830 genar 18 Ion Buhăescu, mazil D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/149 -1830 ianuarie 24. - Isprăvnicia cere lui Ion Buhăescu, mazil ot Cotic să nu mai îngăduie activitatea crâşmei lui Iordache Buzilă

210

Isprăvnicia Vasluiului Cătră Ion Buhăiescu, mazil ot Cotic

Fiindcă pomeşcicul Iordachi Buzâlă nu numai cu a […] vadelei

pusă prin înştiinţare log. lui Georgi Grecu n-au urmat a veni spre înfăţoşare, dar nici până acum. Şi vechilul nacealnicului au stat asteptându-l la a căruia mână văzâdu-să jaloba nacealnicului ce au dat domnului Mihail Şuţu Vvod. cu în dos carte cinstitei logofeţi cei mari din anul 820 avg 25, răvaşu isprăv. din 820 octv 27, mărturia vornicului Păcescu de cercetare după acest răvaş, răvaşul isprăvniciei poruncitor la 826 noemb. 12, ca nici într-un chip să mai facă vânzare la ace crâşmă, să hotărăşte şi de către noi asămine, şi ţi să scrie să nu îngăduieşti sub nici un fel de cuvinte a să mai deschide acea crâşmă şi băutura i altele ce va fi puc pârâtul spre vânzare acolo, să-i arăţi să le ridice. <ss> <ss> 830 genar 24 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/147 -1833 februarie 8. - Judecătoria face cunoscut nacealnicului Iorest noul termen în pricina dintre paharnicul Ioniţă Sion şi răzăşii din Oşeşti, invitându-l să aducă documentele Schitului Rafaila

Giudecătoria ţinutului Vasluiului

Către Cuvioşia Sa Ieromonahul Iorest nacealnic Schitului Rafaila

Un pah. Ioniţ Săon au venit la vadeoa însămnată prin povesca aceştii giudecătorii din 20 a trecutei luni genar cu No 66 ce s-au trimis cuvioşiei tale în pricina scrisorilor moşiei Oşăşti, ce s-ar fi aflându la cuvioşia ta. Iar cuvioşia ta nu ai fost următoriu de a veni după acelaşi povescăr.

Şi, dar cerându-i du. pah. punere la cale, să adaogi a să scrii cuvioşiii tale ca la 25 a lunii aceştia febr. să vii negreştit la giudecătorii cu toate acele scrisori, când sau adaos a se face cunoscut şi părţilor prigonitoare ca să vii spre a să pute da legiuitu cursu pricinii de

211

giudecată ce urmează între dum. pah. cu răzăşii de Oşăşti, iar acum de primire povescăi aceştia vei trimite formalnic răspunsul giudecătoriei.

<ss> <ss> <ss> No 257 1833 febr. 8 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/77 -1833 aprilie 29. - Judecătoria ţinutului Vaslui solicită prezentarea nacealniculu iIorest cu documentele Schitului în pricia dintre paharnicul Ioniţă Sion şi răzeşii din Oşeşti

Giudecătorie ţânutului Vasluiului Cătră Cuvioşia Sa Ieromonahul Iorest nacealnicul Schitului Rafaila

Prin carte cu No 3043 ce s-au primit răspunzătoare la raportul

aceştii giudecătorii sub No 456 pentru documenturile Schitului Rafaila, ce să cer a să înfăţoşa aici în pricina dum. pahr. Ioniţ Săonul cu răzăşii de moşie Oşăştii să faci cunoscut giudecătorie că cinstita logofeţii adresarisându-să întru acesta cătră Înalt Preot Sinţitu Mitropolit au primit răspuns cu No 216 cum că s-au scris celi de cuviinţă cuvioşii tale de către preo sfinţia sa! Şi dar fiindu că trebuie să fi luat dizlegare de la preo sfinţitu mitropolit să adaoge a să scrie cuvioşiei tale, ca la 10 a viitoarii luni mai să vii la giudecătorie cu toate documenturile cerşute în pricina arătată spre a să pute face cercetare şi lucracre cuviincioasă, iar acum de primire povescăi aceştiei şi urmare întocmai vei trimite formalnic răspuns giudecătoriei, arătare şi de No ei.

<ss> <ss> No 1054 1833 apr. 29 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/78 - 1833 decembrie 18. - Judecătoria ţinutului Vasluiu fixează termen de judecată pentru înpresurarea a 100 de stânjăni din moşia Oşeşti,

212

dintre Apostol Petrişor, nacealnicul Schitului Rafaila şi paharnicul Ioniţă Sion

Zapis

Răzăşii din moşia Oşăşti, Apostul Petrişor ai lor dinpreună şi cu nacealnicul schitului de acolo ci sânt în pricină cu dli pah. Ioniţă Săon pentru înpresurare a 100 stânjăni di moşii din acel hotar, la care deşi prin atâte poveşci de chemare ci li s-au fostu făcut di cătră desfiinţată giudec de Vaslui spre a se înfăţoşa cu dli pah., n-au fost următori nici până acum. Să adăugi şi prin aciasta de pre urmă chemare cu încă dintr-un […. ] a li să mai scrie, ca la trei a viitoarei luni genari săs înfăţoşăz şă[…] la giudecata cu toate dovezile atingătoare de pricină dinpreună şi cu formalnică vichilime încredinţată de privigetoriul ocolului spre a se alătura la dellă şi totodată ponumitul nacealnic să va înfăţoşa cu dovezili ci va ave în cuprindere osăbite porunci ce I s-au dat de cătră Preosfinţia Sa Mitropolitul, căci la din protivă apoi giudec. sâlită va încheia socotinţa numai pi dovezili dumisali pah. în cuprindere articolului din enstrucţie 307 fără a li mai rămâne cuvânt.

<ss> No 517 1833 decembr 18 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/79; -1836 mai 16. - Scrisoarea lui Dumitru Carp către Iorest nacealnicul schitului Rafaila prin care confirmă că a primit povesca judecătoriei ţinutului Vaslui.

Cu fiască plecăciune sărut dreapta Osfn. Tali Părinte Iorestu

Scrisoare Sfinţâii Tali am primit în alăturari cu povesca

giudecătoriei de Vaslui dar tătuca nui acasă ci de ieri sau dus la Vaslui şi trebuie să vină astăzi şi spre pliroforia sau scos copii di pi povescă ca să îi o arăt şi celorlalţi răzăşi spre sfătuire cilor […].

213

Al Sfinţiei Tali fiu sufletesc Ss Dumitru Carp Mai 16 836

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/180. - 1836, iulie 22 – Judecătoria ţinutului Vaslui aduce la ştiinţă termenul fixat cu epitropul schitului Mera

Cătră cuvioşia sa nacealnicului schitului Rafaila

Şi cu povesca di supt No sau făcut cuvioşii tali cunoscut ca la 10 a următoarei luni să vii aicea la giudecăt. Vaslui, spre a sta întru înfăţoşare cu Gramaticu Rizu pentru o parti di moşii a schitului Mera, însă următoriu noi fost şi jăl. viind au stăruit cerând prin jalobă puneria la cale. Di aceia să adaugi cuvioşii tali şi acum ca la 10 a următoarei luni avgst. niapărat să ti afli aici cu toati dovezile ci vei fi având în aceasta ca prin înfăţoşare ca [... ] să să dea legiuitul curs. <ss> Nr. 2951 1836 iuli 22 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/81 - 1836, iulie 22 – Dimitri Rizul, epitropul schitului Mera, înaintează jalba judecătoriei ţinutului Vaslui pentru partea de moşie şi venitul luat de schitului Rafaila

Cătră Cinst. giudecătorii ţânut Vasluiului Epitropul schitului Mera Dimitrii Rizu

Schitul Mera ci esti în moşia Todireştii sau Răceştii deşi prin ţidula

hotarnici din 1799 a lui Dimitri Iacodin să arată că ari parti di moşia alesă lângă hliza schitului Rafaila din Răceşti, dar fiind că ţidula

214

arătată au fost rămasă încă din vreme hotărului Iacodin la un răzăş şi anume Ioniţ Teodor carile de atunce şau făcut străinat parte sa din moşie la casa boierilor Hrisovergesti apoi în lipsa arătată ţiduli nacealnicul schitului Rafailei găsând asămine prilej au fostu pus stăpânire şi pi parte di moşie a numitului schit Mera. Acum găsândusă ţidula schitului Mera la dmlui comisu Georgii Teodor înpreună şi cu alti documenturi acestor moşii pi cari după cerire ci am făcut marii logofeţii mi sau dat la mână; rog dar pi cinstita giudecătorii ca pri chip ci ari să dispăgubească pi schit arătat atât cu parti de moşie de pe ţidula cum şi pentru vinitul luat de cătră schitului Rafaila

1836 iuli 22 iscălit Dimitrii Rizul

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/80.

- 1836 iulie 24. – Judecătoria ţinutului Vaslui înştiinţează pe Iorest nacealnicul schitului Rafaila despre termenul fixat în urma jalbei epitropului schitului Mera

Cătră cuvioşia sa nacealnicul schitului Rafaila

Din alăturata pi lângă aceasta întocmai copii di pi jaloba

epitropului schitului Mera Dumlui Dimitrii Rizul ci au dat acestii giudecăt. ţânutului Vaslui pre larg ti vei pliroforisi di arătare şi ceriri ce faci pentru o parti di moşii din Todereşti sau Răceşti.

Drept aceia în numele preînălţaţului domn se face cuvioşii tali cunoscut ca la 10 a următoarei luni iuli ce vii ori însuş sau să trimiţi formalnic vechil la acest tribunal spre a sta întru înfăţoşare cu jăl. aducând înpreună şi toati dovezile ci vei fi având atingătoare di această pricină spre ai da legiuitul curs. <ss> Grigori Angelic <ss>

215

Nr. 2501 1836 iuli 24 zile

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/82. - 1836 septembrie 2. - Judecătoria cere nacealnicului schitului Rafaila să meargă la mitropolie pentru a aduce documentele necesare în disputa cu schitul Mera pentru o parte de moşie.

Cătră cuvioşia sa nacealnicul schitului Rafaila

Măcar deşi după două […] ci sau făcut cuvioşiei tale în pricina

următoare din parti dumisale Dimitri Rizu asupra acelui schit pentru o parte de moşie a schitului Mera, răspunzi că scrisorile atingătoare de această pricină ar fi la mitropolie şi nu la cuvioşia ta dar să faci cunoscut ca să mergi la mitropolie de unde priminduţi documenturile trrebuincioase să vii la acest tribunal spre a înfăţoşa cu jălr care stăruieşti aici cerând punirii la cale nu mai târziu decât pân la 20 a următoarii. Căci dacă nici după acesta nu vei urma a veni apoi fără mai multă pretenţii în giudecătoria va încheia socotinţă şi în nefiinţă numai după dovezile ci va înfăţoşa cu jălr. Ss No. 3500 1836 săpv 2 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/83. - 1837 iunie 23. - Rezoluţia divanului în procesul pornit de epitropul schitului Mera împotriva schitului Rafaila care ar stăpâni cu o bucată de loc a schitului Mera.

Răzoluţie No. 124 Prezd. d. vornic Ştefănică Catargiu L: sa beizade Iorgu Şuţul D: Hatman Costachi Cercez

216

D: spătar Iordachi Grigoriu D: spătar Cadichi Vel Dimachi

Proţăsul pornit di cătră d: Dimitrii Rizul epitropul schitului Mera asupra schitului Rafaila pentru o parte din moşie din Răceşti ci cu rea credinţă sar stăpâni de schitul Rafaila, sau luat de cătră divan în cercetare în fiinţa ambilor împricinate părţi, adică din parte schitului Mera d Rizul şi din parte schitului Rafaila nacealnicul schitului Iorest. Sau citit jurnalul încheiet de cătră giudec ţânutului Vaslui la 22 săpvr a trecutului an 1836 precum şî dovezile amundoror părţile. Şi după pătrunzătoare luara aminte ce sau făcut la a lor cuprindere precum şi la al […] divanul nu sau putut uni cu a ţiu[…] socotinţă pentru că i sau întimeiet pe ţâdula datornicului Dumitrachi Iacodin logofăt de taină din let 1798 care şi aceasta nu au luat bini înţelegire căci prin lămurit să arată că au ales din trustele hotare adică din Todireşti şi Iurceşti 54 stânjeni, 4 palme prin 2 locuri adică în capete şi mijlocul care somarisând la un locu încheie acea sumă arătată, care ţâdulă mai gios să vedi disfiinţată, după învoiala ci a urmat în urmă dândusă numai în Răceşti atât schitului Mera cât şi schitului Rafaila şi după aceasta apoi urmează altă ţâdulă tot a numitului hotarnic Iacodin din 1799 prin care schitul Rafaila i să lămurescu din trusteli hotarele 36 stânjeni, o plamă şi un parmac la măsura 1, la măsura al 2le prin mijlocu, 42 stânjeni, 4 palme, 5 parmace şi la al treile măsură piste Bârlad, 47 stânjeni, 5 palme, 7 parmace statornicindul la margine Răceştilor pe lângă Dumeşti asămine şi pe schitul Mera iarăşi prin altă ţidulă tot dintracel an iar statorniceşti, iarăşi numai în Răceşti dânduisă 8 stânjăni, 4 parmace ci i să cuvini din trustele hotară cu analogon şi darul ce iau făcut răzăşii aceştii la măsura 1iu, la al 2le măsură, 10 stânjăni, 2 palme, cinci parmace şi la al treile măsură piste Bârlad, 11 stânjeni, cinci palme, 4 parmace, după care divanul viand în lămurire au pus temeiul numai pe ţâdula aceasta din urmă din 1799 după care şi hotărăşte ca stăpânire atât de cătră schitul Rafaila cât şi de cătră schitul Mera să să urmeze întocmai după ea, neputândusă întinde piste a ei cuprindere, atât schitul Rafaila cât şi Mera. Totodată va fi datoru schitul Rafaila a dispăgubi pe schitul Mera din venitul părţii ci cu rea credinţă iar fi stăpânit pisti pominita ţidulă după cercetare la faţa

217

locului ce să faci de cătră giudec. Fiindcă d Rizul epitropul Merii şi aice la divan şi la giudec. ţânutală a propus pentru asămine pi temeiarili de mai sus să va încheie jurnal de pe care se va împărtăşi şi ambilor părţi copii. Şi fiind că valoarea proţăsului să vedi a fi de a divanului competenţâi nitrecând piste 200 stânjăni să va scrii giudec pentru aducire întru întocmai împlinire a hotărârii lui, cu adăugire ca să lămuurească la faţa locului cu preţăluire stânjănilor de pricină potrivit cu anexa litera V din capul al optule pristavlisânduo divanului spre a sluji de regularisâri asupra cauţâi ce parte nemulţămită trebui a depune întru apitescrisâre? La divanul domnescu în termen de 30 zâli.

Acestă copie fiind întocmai cu original […] postlăduire făcută să încredinţează de cătră gios iscălitul 837 iuni 23 Derec. Pah. Iordachi Pangrati. D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/87. - 1838, noiembrie 22 – Judecătoria ţinutului Vaslui aduce la cunoştinţa lui Iorest, nacealnicul schitului Rafaila termenul pentru cercetarea impresurării unei bucăţi de loc din moşia Todireşti

Giudecătoria ţinutului Vaslui Cătră Sv. nacealnicu Iorest di la schit Rafaila

Aşa pricina după pretenţia sfinţii voastre asupra înpărtăşitorii moşii

Todireşti, pentru înpresurare a o bucată loc, cu hotărâtul acei moşii, esti sorocită după clasâficaţii acei moşii a să căuta la 12 a viitoare luni genar. Să faci Sv vostru cunoscut ca la a ce vade nioparat să vă aflaţi aici cu toati dovezili ci vei fi având, căci la din împotrivă să va păşi urmare cuvinită în cuprinderea ofisului gospod. cu Nr. 117 iar de primire acestie vei da rospisca cuviincioasă. <ss> <ss> Nr. 5569 838 noembr. 22 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/89;

218

-1839 aprielie 11. - Judecătoria ţinutului Vaslui cere nacealnicului Iorest să se prezinte cu documentele necesare cercetării împresurării unei bucăţi de loc din moşia Todireşti

Giudecătoria ţinutului Vasluiului

Cătră Sv. Nacealnicului Iorest de la schit Rafaila

Aşa precum pricina după pritenţie sfin. tali asupra împărtăşitorilor moşii Todireştii pentru împresurare a o bucată loc cu hotărâtul acei moşii, este sorocită după clasâficaţii în al doile exăminii a să căuta la 13 a viitoarei luni iunii. Să face Sv. tali cunoscut că la ace vade niapărat să ti afli aice cu toate dovezili ci vei fi având. Căci la din înpotrivă della acestui proţăs să va trimiti la arhiva statului, iar de primirii aceştii veţi da răspuns.

<ss> <ss> N. 1598 839 apr. 11 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, V/90 -1840 mai 21-Arhimandritul Isaia arata greutaţile cu care se confruntă Seminarul de la Iasi aminţiul şi ofierosirea schitului Rafaila acestei instituţii după jalba sa din 1 mai 1837 si luarea sa

Pria Cinstite Epitropii a Seminariei Veniamin

Ĭnsărcinat eu cu îngrijirea si căutarea tuturor interesurilor din lăuntru şi de afară a casii aceştii sistime a seminariei în privirea mai de aproape ca din partia Pria Cinstitei Epitropii, mă găsesc în totul supt îndatoriri şi a liagilor şi a cugetului meu a apăra şi a duce în folosul dreptăţilor sale ori care interes al cassii şi ciale ce nu ar fi in puterile şi măsurile miale a le săvârşi însumi, pre acelia a le aşterne înaintia prea cinstitei Epitropii spre ştiinţă şi punere la cale, mai vârtos acum când această casă să găseşte tare strâmtorată în staria cheltuielilor sale având

219

de nevoie a face şi ceva iconomii în înprejurările sale, precum un beci pentru verdeţuri, rădăcini pe iarnă şi altele.

Deci în urmaria îndatoririlor pun înaintea Pria cinstitei epitropii urmatoarele înprejurări spre ştiinţă, punere la cale şi dezlegare.

La anul 1837 mai 1 am dat înalt pria sfinţiilor voastre milostive stăpâne intâiule epitrop şi fondator acestui aşăzământ jalobă cuprinzătoare cu arătare pentru ofierosirea schitului Rafail cătră aceasta sistimă şi care apoi iarăş sau fost tras de la ia. Pentru cuprinderia afierosirii răposatului logofăt Constantin Bălşucă, , din caria şi această sistemă so înpărtăşa. Şi pentru ofierosirea unei casă di către răposatul stolnic Geuca. Şi în urmaria poruncitoarei rezoluţii a înalt Pria Sfinţiilor Voastre pusă pe arătaria mia, schitul Rafail sau întors seminariei, iară celealte două pricini, a afierosirii logofătului Balşucă şi a Stolnicului Geuca stau încă baltă în nelucrare cu păgubirea sistimii. După aceaste două pricini mai adaug a face cunoscut şi următoarele lucrări ce sau făcut de către sămeşia casii Sfintei Mitropolii în veniturile socotite drepte a Seminariei:

întâiu la anul 1838 sau oprit 2835 lei supt cuvânt de dobânda banilor cumpărăturii viei de la moştenitoriul Bucşenescu, când seminariu credia că are a lua încă sumă îndestulată de la adunariu venitului său hotărât prin regulament : al doilea, apoi spre a să putia adeveri că casa această nu are a lua nimică, au oprit scăzând 70. 000 lei, banii după obştescul aşăzământ luaţi de la amâdoă Episcopiile pe anii 832 şi 833.

Al treilea, opreşte în anul trecut 839: 2502 lei supt cuvânt pentru cheresteaua dată la florăria de la Socola în anul 837, pre caria cherestia înalt Pria Sfinţiei voastră şi prin cuvânt si prin scris aţi hotărâto fără plată când miaţ poroncit să săvârşescu acest lucru căci întralt chip atuncia vam arătat că nu iaste închipuire după greutatia cheltuielilor casii după care urmare la 6 zile a trecutei luni febr. făcând eu de aceasta prin jalobă arătare. Înalt Pria Sfinţiilor Voastre prin stăpânesc buiurdiu aţi poruncit ca sămeşia îndată să răspundă acest condeiu seminariei însă întru înplinire nu sau adus.

Al patrulia dacă hotărârea răposatului dănuitoriu a două moşii logofătu Bălşică iaste a să da măcar câte 500 lei pe an la seminarie,

220

apoi de la anul 820 de când nu sau mai dat nimica până la anul 840 să cuvine a lua seminariu 10. 000 lei.

Al cincilea după buiurdiul înalt Pria Sfintiilor Voastre din 1 mai 837 pus pe arătaria mia către Inalt Pria Sfinţiei Voastre porunciţi ca să să dia şi casile de la răposatul Geuca în stăpâniria Seminariei şi apoi pentru toate aceste afierosiri hotărâţi prin acelaşi buiurdiu ca săş facă Seminaria hrisov domnesc pentru nestrâmtorare pe viitorime.

Deci de sar fi dat hârtiile acelia trebuincioase de atuncia, apoi sar fi făcut si lucraria şi sar fi luat şi ceva folos măcar pentru de atuncia înainte dacă nu din vremia dănuirii, dară însă nedândusă acelia iată că stau in nelucrare până astăzi.

Aceaste arătate pricini şi condei cuprind suma peste 85. 000 lei şi aşa în chipul acesta sistimii. Aceştia iaste cu totul greu a întîmpina nevoile şi greutaţile înprejurărilor sale celor de faţă.

Las aice pentru mai departe, că în urmaria trebuinţii către scoposul întemeierii sistimii ar trebui locuinţă zidită, 3 numărul studenţilor adaog in oaricaria potrivită analiză in trebuinţa patriei, cărţi cumpărate, cărţi tălmăcite, cărţi încă şi tipărite. Măcar că aceastai datoria şi îngrijirea Pria Cinstitei Epitropii şi eu ca supusul, în privirea scoposului său, o fac numai o pomenire sau aducere aminte de aceste fiindcă sînt totdiauna privitoriu mai de aproape acestor trebuinţe, când Pria Cinstita Epitropie este cuprinsă şi cu alte multe şi osăbite îngrijiri ale înaltelor sale multe însărcinări.

Eu dară din datoria supunerii si din îndatorirea cugetului ca pentru un lucru obştesc obşteşte făcătoriu de bine şi obşteşte privit cu o poftă ca de nesaţiu, aduc acestia la cunoştintă Pria Cinstite Epitropii în ale căria datorii şi puteri stau săvârşirile, deplinirile şi toată proteguirea dreptăţilor acestii case şi cu aceasta socotesc că înplinesc o datorie a mia si înaintia oamenilor şi inaintia lui Dumnezeu. <ss>Isaia arhimandrit 1840 mai 21 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, VII/21 - 1841, ianuarie 31 – Anaforaoa prin care se analizează conflictul dintre Iorest nacealnicul Schitului Rafail şi Aga Ioan Carp stăpânul moşiei Ivăneşti pentru părţi din moşia Jăgorenii

221

Prea înălţati Doamni Între cuvioşia sa ierom. nacealnic schitului Rafaila şi părtaş cu

baştină şi cumpărături în moşia Jăgorenii urmând pricină de giudecată după pretenţia întinsă de cel asupra celui din urmă. Întâi că moşia Jăgorenii s-ar împresura de cătră moşia Ivăneşti a dum. agăi şi al doile ca să răscumperi în persoana sa părţile di moşie ci are cumpărate dum. aga în hotarul Jăgorenilor supt numi câ ar fi răzaş băştinaş în hotarul Jăgorenilor pentru cari aceste două pricini la trecutul an 1826 şi 1830 urmând pricină de giudecată între dum. aga Ioan Carp şi între jăl. nacealnic Iorest prin anaforaoa divanului din acelaşi an 1826 întărită şi de cătră fostul domn Ioan Sturza, s-au precurmat cu desăvârşire ce întâi pretenţie de împresurare îndreptate dum. agăi. Iar în pontul răscumpării cerşută di jăl. a părţilor din Jăgoreni prin carte de giudecată tot a divanului din 1830 hotărându-să ca să rânduiască la stare locului pe dum. Spătar Grigore Cuza ca prin carte de blăstăm să cercetez cu amăruntul di iaste numitul nacealniccu adivărat răzăş şi băştinăş în acelaş hotar Jăgorenii sau numai cu lipitura să numeşte de acest fel. Dumlui. aga Carp în urmă la 1833 prin jalbă ce au dat divanului ţării de sus cu arătare că o asămine lucrare de cercetare la stare locului potrivit hotărârii divanului mai sus arătată rânduindu-să, numitul nacealnic Iorest ar fi prelungit alergând când la o uneltire când la alta trăgându-şi în sfârşit de tovarăş cu un Ioan Pârcălabul carile în tărie ş-ar fi făcut arături şi sămănături pe ace parte. Acel divan, prin porunca cu N°. 1810 recomenduind această jalbă giudec. ţânutului Iaşi de a căruia rezâdenţie era atunce moşiile împricinate, deşi pomenita giudec. prin fostul atunce asăsoriul căm. Dumitrii Flore au făcut o orişcare lucrare din raportul ce întâi comisâi înjghebată la 1833 de cătră spăt. Cuza, Ivanul Chirica şi medel. Răducanu Buzdugan urmat cătră cinstita logfie din acelaşi an cu N°. 5532 cătră divanul ţării de sus să lămureşte că logfie după obsărvaţia cia făcut aceştii dele pentru părţile din Jăgoreni ce cere să răscumpre jăl. nacealnic discoperind următoarele:

Întâi, că numitul Iorest purure să diclararisă că ar fi el răzăş în numita moşii, iar apoi prin jalba din 5 mai a acelui an lepădându-şi dreptăţile răzăşii sale, face pe schit Rafaila răzăş şi jăl. asupra dum.

222

agăi, al doile, că prin carte de giudecată din 1830 avgst. 22 să hotărăşte a să cerceta la faţa locului cu carte de blăstăm mai întâi dacă nacealnicul Iorest cu adivărat este răzăş şi băştinaş în hotarul Jăgorenilor, al triili, că prin înscrisu din 1 noiembr. 1832 să meargă prin isălictură atât nacealnicul Iorest cât şi dum. aga ca la zi întâi apr. vor duce la stare locului comisâi spre a să lucra cele regularisiti de divan, al patrâle, că dumi. aga ducând comisâi, nacealnicul Iorest nau fost următor a sta întru înfăţoşare şi a da mai întâi dovezi după carte de giudecată arătată fără nici o ispravă sau întors înapoi şi al cincile, că numitul Iorest prin jaluba ce au la 5 iunii împreună cu un Ioan Pârcălabu tras luiş di părtaş au cerut ca un zapciu să se ducă pi răzăş vânzâtori cătră dum. aga şi fiind că aceste împreguirări vădesc neîncuviinţati pasuri din parte nacealnicului Iorest, alergând când la o uneltire când la alta, cu hărţuire dum. agăi Carp prin giudecată, logfia adresarisândusăcătră înalt prea sfinţitul mitropolit cu cerire ca să nu lasă pe zâsul nacealnic fără agonisita de dânsul răsplătire pentru asămine neîncuviinţări îndatorindul cu legătură ca orşâcând comisia îi va face cunoscut îndată să să arate acolo purtând însuşi şi cheltuiala ce-i de al doile comisâi, tot odată au făcut cunoscut şi divanului apelativ ca el luând în băgare de samă jalubile din 5 mai şi 5 iuni a nacealnicului Iorest să nu pozvoliască asămine uneltire, jăl. schimbânduş jăluirile când întrun feliu când întraltul

Iar apoi că aduce încă pe răzăşi cu zapciu adică pe jăl. asupra dumis. agăi, aceasta iaste iarăşi o cerire înprotiva pravilelor căci acele niciodată nu cată pe jăl. prin eczăcuţii, ci acei rămân în sloboda lor vroinţe a porni sau a nu porni jalubă în […] în sfârşit pe divan a face lucrare cuvinită.

După care apoi della aceşti pricini trecând la divanul ţării de gios şi acel divan prin porunca din 18 decv. 1835 poftorind giudec de Vaslui ca prin comisâie la stare locului îndeplinind lucrarea poruncită cu încheiere şi a socotenţii sale să o trimită acelui divan şi mai urmând apoi îndestula peripiscă şi jalobii din parti amânduror părţilor. În sfârşit zisa giudec. la 14 apr. a trecutului an 1839 luând această pricină în trataţii în privirea amânduror, pretenţâile jăl. nacealnic Iorest, adică atât a cea cu nume de împresurare cât şi acea de răscumpărare prin

223

închiarea sa însămnaz că proţăsul de împresurare fiind îngrădit cu anaforaoa divanului din 1826 încât nefiind de a competenţie rămâne a sâ cerecta de cătră domnescul divan iar acea de răscumpărare, fiind că jăl. Iorest ci au făcut o asămine cerire supt numire şi di alţi răzăşi de moşia Jăgorenii nau fost următori a dipozitarisi banii răscumpărării în termen de 30 zâle aşa precum înaltul ofis a înălţimii voastre cu N°. 68 mărgineşte, leau închis pridstavlisând della divanului de apel, când […] pozodul jalbii jăl. nacealnic dată cătră acest divan cu propunere ca acest proţăs ar fi îngrădit cu acturi giudecătoreşti de mai înainte trăgândusă della pricinii la acest divan şi în privire acturilor sorocindu-să pe amândouă părţile la 24 a aceştii luni genar spre a veni în giudecată la termenul semnat arătândusă părţile prigonitoari sau şi luat pricina în trataţii întru stăruirea de faţă impresu […] cămin. Ioan Negruţ formalnic vechil din partea dumlui aga Ioan Carp şi văzândusă că aceste amândouă pretenţii a nacealnicului sunt îngrădite cu acturi spre lămurire dacă iale nu sânt precurmate de paragrafie fără a să mai lua documenturile cu opis cerândusă mai întâi de la vechilul părţii pârâte, deşi asămine acturi au înfăţoşat următoarele şi anume:

1. 1825, decv. 20 Anaforaoa divanului cuprinzătoare de giudecată urmată între răzăşi moşiilor Jăgoreni i Mereştii şi Soholeţul şi între dumi. aga Ioan Carp stăpânul moşii Ivăneşti după pretenţia celor întâi, că dum. aga cu moşia Ivăneşti lear împresura moşiile lor prin care anafora după ce se arată propunerile făcute de cătră dum. aga apoi să hotărăşte de către giudecată ca dispărţire Ivăneştilor de cătră moşiile Brudureşti, Soholeţul, Găureni, Mereşti şi Jăgoreni săs păzască cu vecinică nestrămutare păn opcina dealului, din care opcină nici Jăgorenii mai mult să nu să poată întindă nici cu un chip ci să să mărginească acolo în aceeaşi opcină, precum şi firea stării locului întrupează moşiile după căzuta lor rânduială şi să să înplinească de la dânşii şi toate păgubirile pricinuite dumis agăi cu intrarea în tărie în codrul Ivăneştilor pisti hotărârile giudecătorilor ca di la nişte acolisători şi câlcători dreptăţilor dum agăi şi a însuş hotarnicilor lor ci singuru el iau dus la stare locului întărită fiind această anafora la 1826 apr. 2 şi de cătră fost domn Ioan Sturza în unire cu socotinţa şi giudecata divanului

224

2. 1830, avgst. 22 Carte divanului de giudecată cuprinzătoare cu Iorest nacealnic schitului Rafailă supt numirii şi de alţ răzăşi de moşia Jăgorăni prin jalba ci au dat cătră acel divan au făcut arătare că dum aga Ioan Carp liar fi împresurându moşia lor Jăgorenii cu moşia dum Ivăneştii tot di la acel ţân făcânduş aceasta închipuire supt o socotinţă că moşia lor Jăgorenii ar pute trece cu capătul cel despre răsărit piste opcina dialului şi să înpingă pe Jăgoreni de la această opcină la vale, mai adăugând încă pe lângă aceasta că dum aga Ioan Carp ar fi făcut câteva cumpărături în moşia lor Jăgorenii, pi cari ei cer să le răscumpere, după a cărora jaloba sau în giudecata divanului şi după cu amăruntul cercetare ce sau făcut cât şi pentru dispărţire hotarului între moşie Jăgorenii şi între moşie Ivăneştii a dum agăi această pricină sau văzut îndestul de mult pătrunsă cu cercetările a patru rânduri de voire hotarnici ci înadins au fost rânduiţ la stare locului numai puţân şi în divan în câteva rânduri. Şi în sfârşit la trecutul an 1826 prin formalnică giudecată sau curmat toată prigonire aceasta a despărţirii hotarului când atuncea pe temeiul cuprinderii ispisocului domnului Petru 6609 a căruie copii să află la dum aga încredinţată de preosfinţitul mitropolit al ţării şi di altţi boieri prin anaforaoa de atunce întru unirii cu divanul domnesc au luat cu desăvârşire curmare prin hotărârea cuprinsă prin aceeaşi anafora din 1826 apr. 2 care sau întărit şi de cătră domnul Sturza, dar ca pentru o pricină distul cercetată mai înainte şi sfârşită mai la urmă cu hotărârea domnului întru unire cu divanul ca dispărţire întru această moşie să fie statornicită pentru dia pururea pi opcina dialului fără mia multă adăugire de pricinuire. Giudecata divanului pe lângă cunoştinţa dreptăţii dum agăi având de temeiu şi pretlojănia domnului de deplin împuternicit prezâdent de supt N°. 955 hotărâtoare că asăminea pricină sfârşită să nu să mai înoiască nau putu adaogi înoirea cercetării pricinii aceştia având toate legiutili sale forme îndepliniti şiau încheiat hotărârea ca şi de acum înainte despărţire hotarilor între moşia Jăgorenii şi între moşia Ivăneştii a dum agăi să păzască nestrămutat cu urmarea stăpânirii pe aceeaşi opcină a dialului precum prin anaforaoa mai sus pomenită să cuprinde şi să hotărăşte iar pentru pricina răscumpărării ceşută de jăluitor a părţilor cumpărate de dum aga în Jăgoreni supt cuvânt că dum nar fi băştinaş acolo ca să

225

poată ave dreptatede a cumpăra, cât pentru baştină giudecata au luat încredinţare cu deplină dovidire că dum aga este băştinaş în Jăgoreni din însuşi scrisoarea de schimb ce au înfăţoşat dum în divan de la monrea Sfântului Spiridon din 1816 octv iscălităşi de boierii ipitropi şi întărită şi de cătră divan prin care înpotriva părţilor ci au dat monrei din Leucuşăni au luat părţile ce ave monre în moşia Jăgorenii, deci arătând dum aga asupra cumpărăturilor ci au făcut în Jăgoreni că au urmat di atuncea legiuită poblicarisâri la stare locului după rânduială pentru că oricine va ave dreptate să răscumpere şi fiind că atunce sau arătat acest Iorest cu cerire de răscumpăre şi însuşi dumi. şau arătat plecarea sa în divan la cerire cerşută de jăl. nacealnic pentru răscumpărare încât dreptatea îl va agiuta cu acesta, însă ca dacă să va dovedi cu adivărat că este răzăş băştinaş acolo la care această plecare a dumis aga divanul au încheiat hotărârea sa ca săs rânduiască pe dum spătar Grigore Cuza să meargă la stare locului şi prin carte de blăstăm să cerceteze cu amăruntul de este numitul nacealnic cu adivărat răzăş şi băştinaş în acelaşi hotar Jăgorenii sau numai cu lipitură să numeşte di acest fel, şi dovidindusă băştinaş cu adivărat, apoi cumpărăturile câte vor fi din bătrânul de pi care trage şi jăl. nacealnic cu răzăşii săi baştina dacă şi dum. aga nu va fi părtaş cu baştina în acelaşi bătrân să vor răscumpăra numai de cătră dânsul cu niamurile sale, iar fiind şi dumi. aga părtaş cu baştină în acelaşi bătrân atunce răscumpărarea să va urma după analogia baştinei de cătră amândouă părţile protemisândusă în această răscumpărare mai întâi dreptate rudeniei cu vânzători, iar pentru părţile cumpărate de dum. aga în ceialanţi bătrâni din Jăgoreni unde jăl. nu va fi avânt nici dreptate rudeniei nici a împărtăşârii cu baştina din acelaşi bătrân la aceli cumpărături pi temeiu baştinei ci sau dovedit că ari dumi. aga dreptatea protemisârii rămâne numai dumi. fără să poată pretendirisi şi că nacealnic cu niamurile dovidi că răzăşii nu au luat bani ori de la nacealnic, piste cât îl va agiuta dreptatea pre însuşi să răscumpere sau de la alţii cu scopos ca să de părţile răscumpărate acelora di la care vor fi luat bani, o aşa urmare di să va dovidi să fie căzuţi din dreptatea protemisului ce li sau dat şi părţile acele sâ le stăpânească şi să le aibă tot dum. aga întru care nici nacealnic aşa văzând urmarea adivărului şi a dreptăţii nu au avut

226

cuvânt mai mult şi sau dat dum. agăi această carte de giudecată, iar nacealnicului cu ai săi răzăşi di Jăgoreni li sau dat carte către spătr. Grigori Cuza de cercetare întru asămine cuprindere.

3. Un perilipsăs cuprinzător de câteva zapisă de cumpărături a dum. aga Ioan Carp din moşia Jăgorenii cu anume arătare de suma stânjenilor cum şi preţul banilor cumpărătorilor în cari perlipsăs mai gios este însămnat şi di Iorest, nacealnicul schitului Rafaila sub iscălitura sa că au văzut porunca şi el înpreună cu alţi răzăşi di moşie Jăgorenii voiesc a răscumpăra toate părţile şi zapisele câte au cumpărat dumi. aga Ioan Carp din vechi şi nu îşi vor da banii căci dumi. este străin di moşia Jăgorenii. În privire dar acturilor di mai sus înfăţoşate de cătră vechilul dum. agăi cuprinzătoari atât în punctual înpresurării cât şi a răscumpărării prin care în cel di pi urmă să arată că dum. aga în Jăgoreni nu este numai cumpărător ci şi băştinaş cu parte luată în schimb, precum numai puţân în privirea şi a perilipsului zapisălor de cumpărătură din Jăgoreni, precum şi a sumii banilor în cari mai gios încă de la 1828 fev. 10 iscăleşti însuşi nacealnicul Iorest jăl. de astăzi că au văzut zapisăle şi că vor răscumpăra arătatele părţi vechi şi nouă di la dum. aga. Divanul, după cu amănuntul cercetare ce au făcut înpregiurările aceşti pricină au venit în lămurire că jăl. nacealnic Iorest în amândouă obiecturile de pretenţii nu are nici un cuvânt de dreptate la cerirea ci face fiind nu ştii asămine precurmată de paragrafe, după legiurea pravilelor şi anume în ce întâi a sa reclemaţie nu numai de înpresurare Jăgorenilor despre Ivăneşti urmeaz anaforaoa divanului din 1826, întărită de dumi. şi pusă în lucrare de îndată cu urmare de stăpânire din parte dum. agăi după dânsa în curgirea de cinsprăzăce ani pân astăzi, încă o asămine pricină îngrădită cu un aşa act. După legiure pravilelor opşteşti, adunare cuprinsă la artic. 3, litera s, nu mai este nici cum supusă unei de iznoavă cercetare, iar în ce al doile pentru răscumpărare părţilor din Jăgoreni lasă că după carte de giudecată din 1830 ci este urmată în punctual răscumpărarii să arată că la aceeaş giudecată nici măcar vreo dovadă că ar fi băştinaş în Jăgoreni nau dat jăl. Iorest lăsândusă aceasta la cercetare de la starea locului, dar apoi fiind că jăl. nacealnic nici după aceeaş giuudecată nici în urmă, încât acest proţăs sau lărguit prin giudecată nau urmat a depozitarisi banii

227

răscumpărării în legiuitul termen de 30 zâle pentru răscumpărare, mai ales în vreme când atât suma stânjenilor precum şi a banilor au fost îndestul de cunoscută iscălind însuşi încă de la 1828 în perilipsul zapisălor că va răscumpăra plătind banii pe care pân astăzi în curgiri de 13 ani nu numai că nu i-au numărat, dar nici măcar în urma pravilei statornicite la 1836 şi publicarisite nu iau dipozitarisit, încât după o asămine înpreguirare, propunerea făcută acum în faţa giudecăţii de cătră jăl. Iorest, că adică nu iar fi făcut cunoscut giudec. suma banilor preţului acelor cumpărături a dumis. agăi din Jăgoreni, nu are nici un locu în spirjinire ci închipui aş face. Şi dar aşa precum amândouă pretenţii jăl. Iorest să dovedesc zadarnice şi acolisătoare fiind precurmate cu desăvârşire după legiuirea pravililor. Divanul hotărăşte ca dum. aga Ioan Carp săş stăpânească moşia Ivăneşti în hotarele ei întocmai precum sânt statornicite şi legiuite pe puterea documentelor prin anaforaoa din 1826, mai sus arătate, precum asămine săş stăpânească şi toate părţile din baştină şi cumpărături ce are şi în hotarul Jăgorenilor, iarăş după zapisă şi documenturile ce ari, fără cea mai mică supărare despre jăl. Iorest, nacealnicl schitului Rafaila. Pentru care cu plecăciune să aduce la cunoştinţă Înălţimii voastre.

A Înălţimii Voastre plecati slugi [urmează 7 semnături]

N°. 384 Anul 1841 genar 31 zile Direcţia Judeţeana a Arhivelor Naţionale Iaşi, Colecţia Anaforale, Nr. 38, f. 113 – 116v;

- 1841 april 8 – Cartea nacealnicului Aristarh

Cu mila lui Dumnezău, smeritul Veniamin arhiepiscop şi mitropolit

Moldaviei Cavaler Să face ştire prin această a noastră carte că pentru slujbele ce cu

necruţare au jărtfit casii mitropoliei în curs de mai mulţi ani cuvioşia sa

228

ieromonahul Aristarh atât îndatorire de iconom ogrăzii cât şi în alte însărcinări numai puţân şi în lucrările zidirii bisericii catedrale, de toată credinţa şi dreptatea am găsât ai da schitul numit Rafail de la ţânut Vasluiului ce este supus mitropoliei şi ai încredinţa în purtare sa de grijă cu toată averea ce are mişcătoare şi nemişcătoare. Deci ca pre un îndrituit de toată dreptatea ca pre un ispitit în trebile ieconomice şi ca pre unul ce meritasă avânduş purtările cinstită îl rânduim nacealnic schitului şi povăţuitori părinţilor de acolo carile mai întâi iaste datori a regularisi pentru rânduiala besericii de a să urma întocmai după aşăzământul şi tipicul monastiresc. A doile pe frăţii călugări veţuitori la acest schit săi povăţuiască şi săi ocârmuiască la faptele cele bune şi plăcute lui Dumnezeu îngrijindusă a nu fi ei lipsiţi de hrană şi îmbrăcăminte ci să fie mângâiaţi ca nişte rugători cătră Dumnezeu pentru sufletele fericiţilor ctitori. A treilea, toată zăstrea şi pojâjâia aceşti casă precum adreasă, veşminte, moşâi, vii, acareturi, vite şi altili cari anume sânt arătate prin deosebită catagrafie, iaste datorie a o avea în păstrare sâlindusă a o spori şi a o adăogi. Ce să atinge însă pentru casnica iconomie să va urma după osăbită punere la cale. Deci spre încredinţare că schitul arătat sau dat asupra cuvioşiei sale ierom Aristarh pe viaţă, pentru slujbele sale i sau dat această carte prin care îl facem opsteşti cunoscut şi poruncim tuturor petrecătorilor acolo ca să i dea toată cuvincioasa cinstire, supunere şi ascultare, că pe oricare nesupus după măsura vinovăţiei ori voi al canonisi. Drept care adiverez cu a noastră iscălitura şi pecetea mitropoliei.

Pecetea † Veniamin mitropolitiul Moldovei Secţia I Nr. 444 1841, april 8 Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Fond Mănăstirea

Socola, III/9.

229

- 1841 mai 21. – Adeverinţa de primire a banilor ce reprezintă venitul moşiei Rafail, de către egumenul mănăstirii Socola. Lei 2340 primiţi de răposatul arhimandrit Isaia Socolianiul din 25 fev. 1910 primit acum la monastire 4250 Adecă patru mii două sute cincizeci lei, câştigul Sfântului a curgătoriului an 1841 pentru venitul moşiei schitului Rafail sau primit de la Sfinţia sa ieroshimonahul Iorest pe care adeverez

1841 mai 21

<ss> Sofronie arhimandrit Socolii - 1841, mai 28 – Înscrisul lui Iorest, neacealnicul schitului Rafaila în care arată că nu are informaţii despre contractul încheiat de răposatul Isaia Socolianul

Spre încredinţarea că contractul schitului Rafail începătoriu de apr. 842 înainte pe şasă ani care sar fi făcut de răp Isaia Socolianul nu lam avut nici de cum în mâinile mele nici lam dat nimănui şi nici ştiu măcar unde este şi spre dovadă cărămâne răsuflat ori când sari vi având eu a mă desface de la ace vremi înainte, prin acest înscris adivirez cu adăugire de închezăşluire că de să va dovedi că eu lam luat de la mănăstire sau lam dat cuiva să fiu răspunzător şi dătătoriu de samă atât politiceşti în privire neadevărului ce arăt întru mărturisire credinţei.

1841 mai 28

<ss> Iorest nacialnic Rafaila Prin acest înscris ce la dat ieroschimonah Iorest înaintea mea au

adeverit că iaste întocmai mărturisind şi din gură că un asemenea contract nu lau avut nici odinioară în a sale mâinile nici la dat cuiva

<ss> Filaret nacialnic Rafaila

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/11.

230

- 1841 noiembrie 16. – Adeverinţă de primirea banilor, câştiul Sf. Dumitru, de la schitul Rafail de către mănăstirea Socola.

Lei 4250, adecă patru mii două sute cincizeci lei sau primit banii câştigului Sf. Dumitrie pentru schitul Rafail anului curgător de la Sf. Iconomu Aristarh dupre care să dă această adeverinţă.

1841 novemr. 16

<ss> D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/14.

- 1842, aprilie 29 – Adeverinţa de primirea banilor, câştiul Sf. Gheorghe la mănăstirea Socola de la iconomul Aristarh, egumenul schitului Rafaila Lei 4250, adecă patru mii două sute cincizeci lei sau primit banii câştigului Sf. Gheorghe a curgătorului an 1842 a schitului Rafail de la Sf. sa pâr. iconomul Aristarh egumenul pomenitului schit

1842 aprile 29 <ss>

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/19. - 1842, iunie 20 – Departamentul Trebilor din Lăuntru solicită iconomului Mitropoliei, posesorul schitului Rafaila, să se prezinte cu Contractul de posesie la Isprăvnicia ţinutului Vaslui

Sfinţii sali iconomului Sf. Mitropolii

Departamentul trebilor din lăuntru prin poronca sa cu nr. 18449 face cunoscut câ isprăvnicia ţinutului Vaslui, căruia iau fost poruncit a opri pi posăsorul schitului Rafaila de la tăierea pădurii pisti cuprindere contractului ci ari încheiat după cerire epitropii învăţăturilor publici, acum prin raportul cu nr. 5042 îl înştiinţazi că vrând a înainta lucrare

231

potrivit numerarisâtii poruncitoare sau stavilarisit din pricină că pârâtul posesor sar afla aice în capitalii petrecând.

Deci fiind că după ştiiţa luată di la Co[... ] K. V. Li sau văzut că sfinţia eşti posesorul zisului schit [...] potrivit numerarisiţii poronci îţ făceau cunoscut că împreună cu contractul, fără întârziere să ti înfozişăzi la pominita isprăvnicie spre a să pute lămuri de cuprinderi lui şi a pute urma cele poruncite.

O cârmuitorii postului Vornic şi cavaler <ss> Mavrocordat Masa Nr. 8440 1842, iulie 20

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/21. - 1842, august 31 – Constatarea sustragerii lemnului de stejar pentru doage şi funduri de butoaie

Gios iscăliţii făceau ştiut că astăzi la 31 avg. poftit fiind de feciorul moşâi rafail trimes de sfinţia sa păr. Iconom. Alistarh am mereu la hotarul moşii în pădure unde să hotărăşte Rafaila cu Dumeştii de unde am văzut trasă linii geometrică şi de la linii cade trei prăj. pe parte Rafailei au cutezat vătaful Grigorie ot Dumeşti sau luat nişti doagi şi funduri dintron stejar a cărie tulpina şi trunchiul stă faţă şi de urmare ceam văzut în fiinţă fără vreo părtinire

1842 avgst 31 <ss> preot Vasâle Vămanu Dumeşti Dumitru Sne[…] Ciolpagiu

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/22. - 1842, octombrie 3 – Înscrisul ieroshimonahului Iorest, fostul egumen al schitului Rafaila, către noul egumen Aristarh, de lichidare a datoriilor

232

În urma îndestulării ce miau făcut sfinţia sa părintele ierom Aristarh nacealnicul shitului Rafaili de banii 5292 lei adică cincizeci două sute nouă-zeci şi doi de lei pentru arăturile i sămănăturile de pe moşia schitului şi osăbitu una sută galbini împrumutaţi după jalba ceam dat comitetului Sf. Mitropolii şi M. pământeşti la 30 a treuctei luni opr. reclamarisând de iznoavă asupra sfinţii sali atât cătră comitet cât şi cătră departamentul trebilor din lăuntru cari sau împărtăşit cinstitului comitet cu octoşănia din 17 a trecutei luni septv., nr. 18097 pentru osăbitile pretenţii. Astăz în presudisfia cinstitului comitet şi în fiinţa mădularilor lui stând la răfuială cu sfinţia sa părintele Aristarh pentru toate condeile de datori i luaturi pân la un bon, am rămas cu încă datoria sfinţeniei salecu una mie şi optsute optzăci şi şasă lei pe care iam şi răspuns acum pentru că potrivit cu învoiala de anul trecut 841 întărită de presfinţitul mitropolit prin cari iam vândut de bună voie acel ann 841 cari mai avem al stăpâni după contract, am fost drept datorie ai răspunde venitul ce am tras de la 23 opr. până la 23 iuli când adecă am săvârşit învoiala. În acest chip cu mulţămire îmbelor părţ răfuindune de toate primirile şi datoriile şi în numărătoare şi în producturi şi în lucruri pân la un ban, miam etoflisât nemaiavând nici o pretenţie unul asupra altuia. […. ] spre încredinţare că rămân stânsă or ice pretenţă şi pe viitormi sau făcut două osâmine înscrisuri, cari sau adeverit şi de cătră cinst. comitet.

1842 octomv. 3 zile <ss> Iorest dohovnic proin nacealnic Rafaila

Comitetul mitrop. şi a M-lor pământeşti

Înscrisul acesta ce să dă din partia ieroschimonahului Iorest,

ieromonahului Aristarh nacealnicul schitului Rafaila. După cerire ce prin jalbă au făcut să adiveriască ce cătră comitet cu iscăliturile cuvenite şi punere pecetii Pecetea <ss> <ss> <ss> Direc. mitrop. <ss>

233

Secţia I Nr. 1126 1842 octov. 4 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/23. -1842, noiembrie 2 – Adeverinţă de primire a banilor de la egumenul Aristarh Lei 4250 adică patru mii două sute cincizeci lei sau primit banii câştigul schitului Rafaila a Sf. Dimitrie curgătoriului an 1842 de la Sfinţia sa părintele Aristarh egumenul schitului Rafail

1842 noiembri 2 Samiş seminariu <ss> D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/24. -1843 ianuarie 19. - Isprăvicia ţinutului Vaslui informează pe nacealnicul Schitului Rafaila despre data cercetării jalbei ieroschimonahului Iorest

Sfinţii sali iconomului Aristarh nacealnic schitului Rafaila

Fiind că pi lângă poronca dipartamentului din lăuntru supt nr.

11590 sau primit copii di pi jalba ci din nou au adaos ieroshimonah Iorest asupra sfinţii voastre pentru obijduire ci iaţ fi pricinuit cu cerire zestrii schitului după un izvod făcut de sfinţia ta şi prin înşălăciune iscălit de numitul. Di aceia isprăvnicia acestui ţânut Vaslui pi di o parte au scris rânduiţilor ci sânt întru aceasta după reclemaţiile de mai înainte, ca din iznoavă să păşască cătră cercetari la 26 a următoarii să discoperi şi ponturile reclemarisite de numitul acum în urmă după cari săs poată înainti cuvinita lucrare.

234

Iară pi di alta faci cunoscut şi sfinţiei tali ca la arătata zi să te afli faţă la cercetare spre a rămâne cuvinita de nemulţămire sau să rânduiţi vechil cum la din înpotrivă să va păşi cu lucrare în nefiinţă. <ss> Nr. 4993 1843 ian. 19 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/25. - 1843, ianuarie 19 – Isprăvnicia Judeţului Vaslui informează pe nacealnicul schitului Rafaila despre data cercetării jalbei ieroschimonahului Iorest

Sfinţii sali iconomului Aristarh nacealnic

schitului Rafaila

Fiind că pi lângă poronca dipartamentului din lăuntru sput nr. 11590 sau primit copii di pi jalba ci din nou au adaos ieroshimonah Iorest asupra sfinţii voastre pentru obijduire ci iaţ li pricinuit cu cerire zestrii schitului după un izvod făcut de sfinţia ta şi prin înşălăciune iscălit de numitul. Di aceia isprăvnicia acestui ţânut Vaslui pi di o parte au scris rânduiţilor ci sânt întru aceasta după reclemaţiile de mai înainte, ca din iznoavă să pâşască cătră cercetari la 26 a următoarii să discoperi şi ponturile reclemarisite de numitul acum în urmă după cari săs poată înainti cuvinita lucrare.

Iară pi di alta faci cunoscut şi sfinţiei tali ca la arătata zi să te afli faţă la cercetare spre a rămâne cuvinita de nemulţămire sau să rânduiţi vechil cum la din înpotrivă să va păşi cu lucrare în nefiinţă. <ss> Nr. 4993 1843 ian. 19 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/25.

235

- 1843, ianuarie 27 – Nacealnicul Calinic este informat despre punerea în aplicare a cărţii divanului în favoarea paharnicului Ioniţă Sion şi de dorinţa sa de a lua şi alte terenuri

Cu fiască ivlavie sărutăm mâna Sfinţii tale părinte iconom Alistarh

Facem cunoscută Sfinţii tale că la 23 a următoarei cu de iznoavă

cartea divanului au venit d. prezâdentul giucătorii ţint. Vasluiului cu d. pahr. Săon, după învoiala ce au fost făcut nacealnicul Calinic, de la schitul Rafaila şi cu unii din răzăş de Oşăşti şi după ace învoială au şi câştigat pahr. hrisov gospod. şi la aducerea întru înplinire ce sau urmat au şi luat 100 stânjăni de la noi cât şi de la schitul Rafaila. Şi d. parh. au rămas tot nemulţumit şi acum după carte divanului vroeşte iară să mai ei o samă de stânjăni atât de la noi cât şi de la schit. Noi facem cunoscut sfinţii tale ca să avem o punere la cale despre sfinţia ta fiind că te afli de stăpân, iar dacă vom vede că dispre sfinţia ta este vre o îngreuere şi cu noi nu te uneşti precum şi cu alţi stăpânitori au fost, apoi noi să nu avem păcat dacă schitul i să întâmple vreo o obijduire pre care şi carte de blestăm adus. Şi noi privim că ceririle pahr. ce le cere le privim în scrisorile moşii Oşăşti de unde este şi schitul că sânt glăsuitoare tot de poiana Curi şi de Băhniţa, dar precum bătrânii noştri au fost uniţi tot cu schitul precum şi noi am urmat tot osămine până acum. Apoi de acum înainte rămâne cum vei socoti sfinţia ta, iar pentru cele ce ţam însămnat de poiana Curii şi de Bahniţa ţi le vom da şi arăta unde să nuţi rămâne îndoială şi pentru toate aceste îţ facem cunoscut şi să avem răspuns.

1843 august 27 al sfinţii tale plecaţi fii de duhovnici <ss> <ss> Ştefan Păsat <ss> Ştefan <ss> Anastasă Roman

236

<ss> Vasile Dărţară D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/26. - 1843, mai 8 – Adeverinţă de primirea banilor, câştiul Sf. Gheorghe, de la iconomul Aristarh, egumenul schitului Rafaila Lei 4250 adică patru mii două sute cincizeci lei cursul piaţăi am primit de la păr. Iconom Aristarh, câştigul Sf. Georgie anul curgător 1843 pentru moşia schitului Rafail potrivit cu adresul epitropic. învăţăturilor publice de supt N 234 pentru care am dat această adeverinţă Secretar <ss> Calimii sent. 843 mai 8 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/30. -1843, mai 10 - Isprăvnicia Judeţului Vaslui aduce la cunoştinţă nacealnicului Aristarh ziua cercetării tânguirilor fostului nacealnic Iorest către Departamentul din Lăuntru

Cuvioşii sali arhimandrit Aristarh nacealnic schitului Rafaila

Fiind că ieroshimonahul Iorest fostul nacealnic acelui schit prin

jalba ci am dat cătră depart. din lăuntru sau tânguit că din parte cuvioşii tali din nou îi pricinui feliuri di păgubiri, după a căruia jăluiri priimindus poronca supt nr. 7947, această isprăvnicie, a ţânut Vaslui pi di o parti au rânduit localnică cercetare la faţa locului ori înadins cinvnic şi pri […] iar pi de altă să faci şi cuvioşiei tali cunoscut că la 16 a curgătoarii luni să ti afle faţă la cercetări spre înaintarea lucrărilor şi lămurire păgubaşilor pritindirisâte di jăluitori <ss>

237

Nr. 3509 1843 mai 10 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/31. -1843, mai 10 – Zapis prin care se adevereşte cumpărarea a 22 merţe porumb a 30 lei merţa, de către ţiganii lingurari de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila

Zapis

Noi lingurarii care mai gios ne vom scrie numele şi ne vom pune degetele nostre încredinţăm prin acestu zapis a nostru cel dăm la cinstită mâna sfintii sale părintelui Aristarh stăpân moşii schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat de la sfinţia sa 22 merţi, adecă două zăci şi două de merţe păpuşoi cu tocmeala hotărâtă 30 lei, adecă treizăci lei pe merţă care cuprinde de toţii banii 660 lei adecă şasă sute şaizăci lei şi noi neavând bani acum să plătim neam rugat sfinţii sale să ne aştept cu vade să plătim la Sfântul Dimitrie viitoriu acestu an curgătoriu atunci să plătim bani toţi istovul fără cuvânt de a să mai lungi iară noi ne îndatorim dacă nu vom urma cu daria banilor la vadeaoa pomenită apoi să fim supuş de a plăti toată cheltuiala şi înpleneala după cum ne va trage sfinţia sa şi pentru credinţă am poftit scriitoriul de neam scris numele şi noi am pus degetele noastre să fie ştiut ca sântem drepţi datori şi chizâş unul pentru altul platinici răspunzător. o Eu George Pătraşc platnic o Eu Vasile Pătraşc platnic o Eu Ionachi Fădăraş platnic o Eu Costachi Vasilachi platnic o Eu Paltean Leon platnic o Eu NeculaiFădăraş platnic o Eu Grigore Niţă platnic o Eu Sandul Pârvu platnic o Eu Ştefan Leuştean platnic o Eu Necula Măcare platnic

238

o Eu George Măcare platnic o Eu Luca Făndăraş platnic o Eu Neculai Vidraşc platnic o Eu George Vidraşc platnic o Eu Neculai Bori platnic Am scris cu zisa numiţilor de mai sus 1845 mai 10 <ss> Simion Bodriu D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/68. - 1843, mai 16 - Isprăvnicia Judeţului Vaslui solicită nacealnicului Aristarh trimiterea unui vechil la cercetarea planificată, în caz contrar se va realiza în lipsă

Cuvioşii sale arhimandritului Aristarh nacealnic schitului Rafaila

Asupra adresului cuvioşii tale prin care faci cunoscut că casa

Sfintii mitropolii nu ar îngădui a fi faţă la cercetare ci urmiază a să săvârşi pentru păgubirile ci iromonahul Iorest reclemarisăşti că i sar fi pricinuit de cătră cuvioşia ta.

Această isprav. a ţânutului Vasluiului răspunde că dacă casa sfintii mitropolii nuşi îngădui fiinţa ce di faţă apoi săţ rânduieşti vechil ca să poată aduce porunca departamentului întru împlinire căci întralt chip aşa precum monahul Iorest cere disfacire apoi să va păşi cătră poruncit lucrare şi în nefiinţă. <ss> Nr. 3754 1843 mai 16 D. A. N. I. C., , Fond Mănăstirea Socola, III/33.

- 1843, mai 27 – Adresa isprăvniciei ţinutului Vaslui către nacealnicul Aristarh cu privire la cercetarea planificată

239

Cuvioşii sali arhimandritul Aristarh

nacealnicul schitului Rafaila

Asupra adresului cuvioşii voastre din 25 a următoarii atingătoriu de pretenţia pornită de cătră iromonahul Iorest pentru păgubile ci din non sar pricini.

Această isprăv. a ţinutului Vasluiului, răspunde că încât să atingi de socotelile celi trecuti [... ] au văzut actul disfacerii după care nici mai poati înainti lucrare, dar pentru că pricina pornită de iromonah priiveşti obijduirile pricinuite lui în urma disfacerii după care sau şi regularisit cercetare şi aşa precum după două chemări făcuti, nau fost următori a ti înfăţoşa sau a rândui vechil apoi sau regularisit a să păşi cătră lucrare poruncită de cătră dipartamentul din lăuntru şi în nefiinţa cuvioşii voastre, neputând ispr. lăsa poruncile în lucrare de vreme că nici vechil ţai rânduit după ce din urmă încunoştiinţare ci ţi sau făcut prin adresul supt Nr. 3754. <ss> Nr. 4140 1843 mai 27 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/34.

- 1843, iulie 28 – Catagrafia cu zestrea bisericii schitului Rafaila predată nacealnicului Aristarh

Catagrafii di driaptă şi adivărată zăstre schitului Rafaila după cum prin cercetare la faţa locului sau discoperit prin formalnic giurământ în bisărică, că au primit fostul nacealnic eroshimonahul Iorest la intrare sa în stăpâniri şi cari liau primit noul nacealnic Cv. sa iconom. Aristarh rânduitul la ann. 1842 apr. precum în gios să arată.

N° N° Celi din bisărică 23 adică douăzăci şi trei condei 1 candilă mică din argint

240

1 lingurinţă tij argint 1 discos, potir vechi di cosâtoriu 1 linguriţă mică di cosâtor 6 candili di madim 1 cadelniţă di alamă 1 cadelniţă di madim 1 policandru di alamă 3 sfeşnice mici di argint 2 părechi paftali di argint 1 părechi paftali di tuci 1 ibricel de aramă 1 tigăiţă di aramă 2 clopoţi însă unul mare, unul mic 23 de toate Cărţile 33 adică triizăci şi trei condei 1 Evangelii legată cu argint 1 Apostul 1 Tipicon 1 Ohtoih 1 Pinticostari 1 Triod 1 Strasnic 1 Chiriocadromion 1 Liturgii 1 Molitvelnic 1 Catavasier 1 Ceaslov mic 1 Pisaltire mică 1 Pavicesnic 12 Minii 1 Panihida 1 Cântarea Proorocului Moisă 1 Slujba Sv. Imanoil, Ismail şi Savel

241

4 Cărţ rusăşti 39 de toate Veşminti 4 rânduri veşminte vechi de cit 1 stiharil diaconesc vechi di cit 2 epitrahiri de [... ] vechi 10 părechi procoveţă din cit vechi 3 rânduri procoveţi tij 1 air 1 poală iconă şi două dveră 22 adică două zeci şi două de toate Pânzuri 5 prosoape 2 prostiri purtat 2 şărviti 9 adică nouă condei De lemn 4 sfeşnice mari 5 analoguri 1 analog mic 12 iconiţă 22 adică douăzăci şi două

Privigheor de ocol Stemnicul

Catagrafia aceasta cercetândusă în fiinţa şi cu iscăliţii prin sânt întocmai şi adevărate toate di faţă pe cari sau încredinţat cu iscălitura privighetorului aces ocul <ss> Grigore Bogun [... ] Nr. 246 1843 iuliu D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/37, f. 1 – 1v; 2.

242

-1844 ianuarie 28. - Hrisovul domnitorului Mihail Sturza prin care întăreşte seminariei Veniamin schiturile Rafaila şi Duca, din judeţul Vaslui, cu toată averea lor mişcătoare şi nemişcătoare

Epitropii Seminariei Veniamin prin Anaforaua din 15 octombrie anul trecut 1843 cu No. 152 aducând la ştiinţa domniei noastre, că ea au voit să-şi plătiască una din acele mai sfinte ale sale datorii prin sprijinire şi ocrotire drepturile acestui aşăzămând, ni-au rugat am întoarce părinteasca luare aminte asupra driturilor ci are Seminarie, şi a le da o domnească întăritură; Supuindu-ne următoarele împregiurări: că fostul mitropolit Veniamin au hărăzit pentru ţinere Seminariei Schitul Rafail, cu moşia sa, dupre cum se adiverează din hârtiile întărite de cătră numitul dănuitoriu, una din anul 1837 mai 1 şi alta din 8 săpv. 1840; ci pe lângă anafora ni s-au şi înfăţoşat şi din trădare documenturilor acelui schit în deplina proprietate a seminariei pre care şi astăzi le are în a sa stăpânire, şi că supt tot aceastaşi condică fostul mitropolit Veniamin au hărăzit seminariei şi Schiutul Duca, cu moşia sa, dându-i şi documenturile în stăpânire, încă de la începutul seminariei şi până astăzi. Hârtiile de dăinuire, însă din pricina multor prifaciri urmate în seminarie, neputându-se afla ci numai documentele toate, apoi că stăpânind această casă acel schit o vreme ca de douăzăci de ani, cu bună credinţă, dupre legi să socoate de prin proprietari şi acestui schit, cari aceasta să dovidi din contracturile înposesuirii, ci totdiauna s-au făcut pe numili seminariei. Că după toate aceste rămâne dret şi adivărat următoriul prinţipiu iuridic, că o dănuire prin trădare lucrului dăinuit să desăvâşăşti încât nici odinioară şi supt niciun cuvânt nu să poate strica. Dar apoi că precum rostire acestor dăinuiri de asămine şi legile ţărei cer ca săminarie să aibă întărituri domneşti întru aceasta cu moarte însă a răsp. arhimandrit al seminariei Isaii, încetând urmare aceştiei lucrări până acum şi epitropii văzând că veniturile clirosului au în curând a lua nouă prifaciri, spre a nu rămâne nesfârşite şi nehotărâte nişte asămine drituri a seminarieil, ci are un însămnat agiutor de la acele schituri şi fără care nici s-ar pute întâmpina cheltuielile acesti casă, s-au rugat domniei noastre ca să dăm acestui

243

aşăzământ bisericescu hrisov domnesc pentru nestrămutata stăpânire acele numite schituri pe viitorime.

Asupra căruie anaforale domnia noastră la 20 decembrie 843 supt No. 188 însămnând rezăluţia următoare: „dumle log. dreptăţii prin hrisovul nostru să va întări în vecinica proprieta a seminariei schiturile Rafailă şi Duca cu toată avere lor mişcătoare şi nemişcătoare; Epitropia pomenită au înpărtăşit ace anafora logofiţăi dreptăţii pe lângă adresuli cu No. 165 din 27 decemb. 843 în alăturare şi cu toate documenturile ci păstrează Mre Socola asupra fondosului arătatili schituri cu moşiile lor. Din povodul cării cerire a pomenite Epitropii şi în urmare rezoluţiei noastre prescrisă mai sus, logofeţii n-au lipsât mai întâi a cerceta cu pătrunzătoare luoare aminte arătatili mai gios documentur pe care Epitropie după opisul alăturat pe lângă anaforaua ci i le-au înfăţoşat şi acum:

a. ) Pentru Schitul Rafail I. În copie jaloba arhimandritului Socolei Isaii din 1837 mai 1,

asupra cărţii fostul mitropolit Veniamin în aceeaş zi şi lună, au însămnat următoare rezoluţie „în privire celor cuprinsă prin aceasta hotărâm că deşi în trecuţi ani pentru înlesnire cheltuielii bisăricii ci din nou să ridică venitul pomenitului schit să liagă?, însă acum privind şi la stare seminariei cei de iznoavă, s-au restartonicit de la Sântu Gergii viitor, să triacă iarăşi cătră săminarie dându-să de cătră iconomicească noastră ocârmuire Mr. de acum şi documenturile pomenitului schit, urmând a sămine cu dare ce prin dănuire răp. logofăt Constantin Băltucă afierosăşti a să da seminariului pe fieşticari an, căutându-să întocmai după glăsuire ei, precum şi cu îndatorire răp. stolc. Geuca ci lasă asămine după moarte sa săminariului, pe care temei să şi fac săminariului întărituri domneşti pentru nestrămutare pe viitorime.

II. O altă deasămine jalobă în original din anul 1840 săpv. 8 poftitoare cei întâi, asupra cării mitropolitul în aceeaşi lună şi zi au însămnat următoare rezoluţie „potrivit hotărârii noastre din anul 1837 iconomiceasca ocârmuire va urma şi cu dare banilor hotărâţi prin dănuire şi a documenturilor spre înainti lucrare din parte săminariei pentru statornicie pe viitorimi şi să continească această perepiscă.

244

III. Cinci hrisoave de la deosăbiţi domni pentru deosăbite părţ de pământ din care să înjghebează moşii schitului Rafail şi anume: 1iu, un hrisov de la domnul Moise Movilă din anul 7140 octombrie 8, 2le, un hrisov de la Vasâle Vodă din anul 7144 iuli 9, 3le, carte de întăritură a domnului Ştefan din anul 7168 august 30, 4le, o carte de scutire de la domnul Costandin Neculai din anul 7243 mai 17, 5le, alta deasămine carte de la domnul Costandin Dimitrie Moruz din anul 1781 mai 30.

IIII. Nouă cărţi de danie pentru mai multe părţ de pământ din care deasămine să înjghebează moşia schitului Rafail dănuite de cătră deosăbite persoane şi anume: 1iu, mărturie mai multor răzăşi din satul Oşăşti din anul 1778 iulie 8 pentru danie lui Grgoraş Nour, 2le, danie monahului Daniil şi a fratelui său Iordache din anul 1806 noiemb. 28, 3le, danie ieromonahului Sofronie din anul 1780 avgust 10, 4le, danie monahului Daniil Dodiţă din anul 1799 mai 10, 5le, danie monahiei Casiana din anul 1800 noemb. 21, 6le, danie lui Ilie Dodiţ din anul 1800 noembri 23, 7le, danie preutesăi Ioana şi părinţilor din anul 1801 mai 10, 8le, danie lui Gavril Alexandru în anul 1806 ianuarie 2, şi al 9le, danie Dochiţăi soţie răp. Iordachi Dodiţ din anul 1826 mai 4.

V. Şapte cărţ hotarnice pentru moşie schitului Rafail şi anume: 1lu, hotarnica vorc. de poartă Ioan Rale din anul 1780 mai 30, 2le, hotarnica lui Dimitri Iacodim logof. de taină din anul 1799 mai 12, 3le, o altă hotarnică tot acelui boier din anul 1798 noemb. 22, 4le, hotarnica făcută din porunca domnului Scarlat Calimah din anul 1817 mai 2, 5le, hotarnica post. Ioniţă Păncescu din anul 1826 iulie 4, 6le, hotarnica din anul 1827 iulie 11 icălită de mai mulţi răzăşi şi adiverită de vorc. Ioniţ Păncescu, 7le, hotarnica vornc. de poartă Ioniţ Păncescu din anul 1827 iuli 14.

v. ) Pentru Schitul Duca I. Două ispisoace domneşti şi anume, unul de la domnul Mihai

Racoviţ, din anul 7226 dechemvri 12, şi altul de la domnul Grigorie Gica din anul 1777 săpv. 24.

II. Trei hârtii dăinuitoare de la deosăbite feţă şi anume, 1iu, danie făcută schitului Duca pentru nişti părţi de loc de cătră răzăşii măgieşi, din anul 1796 octomv. 18, 2le, danie lui Tănăsă şi Moşănilui, 3le,

245

zapisul de vânzare a lui Neculai Sân Andrei şi a soţiei lui din anul 1754 iuni 29.

III. Hotarnica făcută în urmare poruncii domnului Ioan Sturza de cătră logf. Costantin Catargiul în anul 1826 ocv. 20.

Drept aceea domnia noastră în privire înpregiurărilor mai sus prescrisă şi pi temeiul documenturilor arătate prin acest hrisov cu a noastră domnească iscălitură şi pecete întărim în vecinica proprieta a seminariei schitului Rafail şi Duca, cu toată avere lor mişcătoare şi nemişcătoare spre vecinică şi pacinică stăpânire ca una ce le are dobândite cu bună credinţă.

Scrisusau hrisovul acesta la scaunul domniei în oraşul Eşăi în anul al zecile al domniei noastre.

anul 1844 luna ianuarie în 28 zile No. 11

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, I/60;

- 1844, februarie 23 – Zapsiul locuitorilor din satul Rafaila pentru cumpărarea unui stog de fân de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila

Zapis

Noi lăcuitorii din satul Rafaila noi care mai gios ne vom scrie

numele şi ne vom pune degetele nostre şi pecetia sătească încredinţăm prin acestu zapis a nostru cel dăm la cinstită mâna sfinţiile sale părintelui Aristarh nacealnic schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat un stog de fânu vechi cu tocmală hotărâtă patru galbini pol blanci şi noi neavând banii acum să plătim neam rugat sfinţii sale să ne aştepte cu vade până la Sfântul George viitoru şi atunci să dăm banii toţi istovul fără cuvânt de a să mai lungi iară noi ne îndatorim dacă nu vom urma cu daria banilor la numita vade apoi să fim supuş a plăti toată cheltuiala şi înplineala şi pentru mai adevărat credinţă am rugat scriitoriul de neam scris numele şi noi am pus degetele să fie ştiut că sântem datori şi chizâş unul pentru altul platnici răspunzători.

246

o Eu Mărdare Mocan pasnic platnic o Eu Ştefan Viariul vornic platnic o Eu Vasile Şerban platnic o Eu Constantin Dumitru platnic o Eu Ion Netedu pasnic o Eu Pavăl Geordet platnic

Eu am scris cu zisa numiţilor de sus Simion Bodriu

1844 febr. 24 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/39.

- 1844 februarie 25. - Zapisul locuitorilor din satul Rafaila pentru cumpărarea unui stog de fân de la Aristarh nacealnicul schitului Rafaila.

Noi lăcuitorii din satul Rafaila, noi care mai gios ne vom scrie numele şi ne vom pune degitele nostre şi pecetea sătescă încredinţăm prin acestu zapis a nostru cel dăm la cinstită mâna sfinţiei sale părintelui Aristarh, nacealnic schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat un stog de fânu cu tocmală hotărâtă patru galbeni pol blanci şi noi neavând banii acum ne-am rugat sfinţiei sale să ne aştepte cu vade până la Sfântul George viitoriu şi atuncea să dăm banii toţi istovul, fără de cuvânt de a să mai lungi, iară noi ne îndatorim dacă nu vom urma cu darea banilor la numita vade apoi să fim supuşi a plăti toată cheltuiala plineala şi pentru adevărat credinţă am rugat scriitoriu de ne-au scris numele şi noi am pus degetele nostre să fie ştiut că suntem drepţi datori platnici şi chizăşi unul pentru altul. 1844 febr. 25 • Eu Luca Butnaru platnic. • Eu Ion sân Aton Runcanu platnic. • Eu Ştefan Pădurarul platnic. • Eu Constantin Duluţă platnic. Şi eu am scris cu zisa numiţilor de sus, Simion Bodrea. La fiinţarea zapisului am fostu faţă şi am încredinţat Eu Ştefan Viariul vornic

247

Eu Mărdare Mocan pasnic D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/40. - 1844, martie 2 – Aristarh, nacealnicul şi posesorul schitului Rafaila este înştiinţat să participe la cercetările ce urmează a se face în urma jalbelor primite Comisia înjghebată la satul Rafaila 1844 mart. 2

Cătră Cuvioşia sa Eromonahul Aristarh nacealnicul şi posesor

schitului Rafaila

Asupra adresului cuvioşii voastre din 2 a următoarei, spre răspuns comisiei cu cinste vă însămniază că aşa precum nau intrat încă în cercetare, după însărcinarea pusă suprai, apoi să va face cunoscut cuvioşii voastre de a fi faţă la cercetările ce să ating de cuvioşia voastră după jalobile urmate asuprăvă.

<ss> <ss> <ss> D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/41. - 1844, martie 10 – Zapisul locuitorilor din satul Rafaila pentru cumpărarea unui stog de fân de la Aristarh, egumenul schitului Rafaila

Zapis Noi care mai gios ne vom scrie numele şi ne vom pune degetele

încredinţăm prin acestu zapis a nostru cel dăm la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Aristarh egumen schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat un stog de fânu cu tocmală patru galbini blanci şi neavându banii neam rugat sfinţii sale să ne aştepte cu vade la Sfântul George viitori şi atunci să dăm banii toţi istovul iară noi ne îndatorim dacă nu

248

vom urma întocmai să fim supuş a plăti toată cheltuiala plineală şi pentru credinţă am rugat scriitoriul de neam scris numele şi noi am pus degetele nostru să fie ştiut că sântem datori şi chizâş unul pentru altul platnici. o Eu Mărdare Mocan platnic o Eu Luca Butnariul platnic o Eu Vasile Jitariul platnic o Eu Cupântă platnic o Eu Grigore Pricupe am cumpărat un cali fân cu preţul 65 lei să dau banii la vadeaoa sus numită

1844 mart. 10 o Eu Ştefan Viariul vornic o M[... ] pasnic D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/42. - 1844, martie 21 – Zapsiul locuitorilor din satul Rafaila pentru cumpărarea unui stog de fân de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila

Zapis

Noi lăcuitorii din satul Rafaila noi care mai gios ne vom scrie

numele şi ne vom pune degetele nostre şi pecetia sătească încredinţăm prin acestu zapis a nostrum cel dăm la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Aristarh egumen schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat un stog de fân cu tocmală hotărâtă patru galbini blanci şi noi neavând banii acum să plătim neam rugat sfinţii sale să ne aştepte cu vade până Sfântul Grigoriu viitoriu banii giumătati săi dam şi la Ispas să dăm istovul banilor fără cuvânt de a să mai lungi iară noi ne îndatorim dacă nu vom urma întocmai după zapis apoi să fim supuş a plăti toată cheltuiala şi înplineala după cum ne va trage sfinţia sa şi pentru credinţă am rugat scriitoriul de neam scris numele şi noi am pus degetele să fie ştiut că sântem drepţi datori şi chizâşi unul pentru altul platnici.

249

o Eu Ioniţă Pădurariul platonic o Eu Ştefan Voicu platnic

Şi eu am scris cu zisa numiţilor de sus ş imam iscălit Simion Bodriu 1844 mart. 21

Şi noi am fost pasnici a, fostu faţă la faceria acestui zapis o Eu Ştefan Viariul vornic o Eu Ştefan Tăpălag pasnic

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/43. - 1844, martie 24 – Zapisul locuitorilor din satul Rafaila pentru cumpărarea unui stog de fân de la Aristarh, egumenul schitului Rafaila

Zapis

Noi lăcuitorii din satul Rafaila noi care mai gios ne vom scrie numele şi ne vom pune degetele nostre şi pecetia sătească încredinţăm prin acestu zapis a nostrum cel dăm la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Aristarh igumen schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat un stog de fân cu tocmală hotărâtă trei galbini pol blanci şi noi neavând banii acum să plătim neam rugat sfinţii sale să ne aştepte cu vade până la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel viitoriu şi atunci să dăm banii toţi istovul fără cuvânt de a să mai lungi iară noi ne îndatorim dacă nu vom urma cu daria banilor la numita vade apoi să fim supuş a plăti toată cheltuiala şi înplineala după cum ne va trage sfinţia sa şi pentru credinţă am rugat scriitorul de neam scris numele şi noi am pus degetele să fie ştiut că sântem deprţi datori şi chizâş unul pentru altul platnici răspunzători. o Eu Toader Căpriţă platnic o Eu Vasile Gervan platnic o Eu George sân Neculai Popa platnic

La facirea acestui zapis am fostu şi noi faţă faţă vronici i pasnici şi am încredinţat

o Eu Ştefan Viariul vornic

250

o Eu Ştefan Tăpălag pasnic Eu am scris cu zisa numiţilor de sus

Simion Bodriu 1844 mart 24

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/43 bis.

- 1844, aprilie 4 – Mărturia monahului Paisie că nu a făcut jalbe împotriva nacealnicului Aristarh

Prin această mărturisâm în firca lui Dumnezeu că nici am dat vreo jalbă asupra nacealnicului nostrum părintelului Aristarh nici am împuternicit pi ciniva a da fiind că am avut şi am toată mulţumirea şi nici mam înduplecat la invitările ci urma şi nici mam dus cu Dom. Velinie ca să mă duc la părintele Iorest după îndemnările ci au făcut celorlalţi pârâţi mai vârtos că lam văzut întru o stare şi purtare cu totul smintită din întregimi sau poet că mi sau părut niînţăles în pornirile sale de mai înainte cu toate că eu după datorie monahicească miam cerut iertăciune di la părintele Aristarh şi cunosc jalubile pornite fără fiinţă. <ss> Paisie monah 844 april. 4 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/44. - 1844, aprilie 6 – Zapisul locuitorilor satului Rafaila prin care adeveresc cumpărarea unui stag de fân de la egumenul Aristarh

Zapis

Noi lăcuitorii satului Rafaila noi care gios ne vom scrii numele şi ne vom pune degetele şi pecetea sătească încredinţăm prin cestu zapis a nostru cel dăm la cinstită mâna sfintii sale părintele Aristarh egumen schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat un stag de fân cu tocmeală: patr galbini blanci şi noi neavând banii acum neam rugat să ne aştepte cu vade la Sfântul George viitori atunci să dăm banii istovul

251

şi pentru credinţa am rugat scriitorului de neau scris numele şi noi am pus degetele să fie ştiut că sântem drepţi datori şi chizâş unul pentru altul platnici toat satul. 1844 april 6 O Eu Mihălache Cumpătescu platnic O Eu Sandul lui Iacob platnic O Eu Ion Bejănariul platnic O Eu Mărdare Moion platnic O Eu Toader Zmân platonic O Eu Toader Asandului platnic O Eu Ion Scutarul O Eu Ion Căldare platnic O Eu Luca Buznariul platnic O Eu George Aton platnic O Eu Grigore Pricope platnic O Eu Pricope Ene platonic O Şi mai toat satul platnici O Eu Ştefan Tăpălug pasnic Am scris Simion Bodriu D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/45 - 1844 aprilie 12. - Zapisul locuitorilor din satul Rafaila pentru 318 lei şi 20 parale împrumutaţi de la Iorest nacealnicul schitului Rafaila.

Zapis

Noi lăcuitorii satului Rafaila, noi care mai gios ne vom scrie numele şi ne vom pune degitile şi pecetea sătescă încredinţăm prin acestu zapis cel dăm la cinstită mâna Sfinţiei Sale Părintelui Aristarh, egumen schitului Rafaila, să fie ştiut că ne-au împrumutat cu trei sute şi optsprezece lei, douăzeci parale cu vade în două săptămâni şi atunci să dăm banii istovul toţi şi pentru facere de bine să avem ai da optuzăci de clăci la ce ne va pune şi pentru aceasta ne îndatorim dacă nu vom urma cu darea banilor la vade apoi să fim supuşi a plăti toată cheltuiala

252

şi neîmplineala. Pentru credinţa am rugat scriitorul de neau scris numele şi noi am pus degitele să fie ştiut că suntem datori şi chizăşi unul pentru altul platnici răspunzători. • Eu Petrea Rojniţă platnic. • Eu Lupu Butnari platnic. • Eu Ion Bejenari platnic. • Eu Mihălachi Cumpătescu. • Eu Ion Amoşnegului platnic. • Eu Sandul lui Iacob platnic. • Eu Ion Căldare platnic. • Eu Toader Asandului platnic. • Eu Vasile Ignat platnic. • Eu George Aton platnic. • Eu Ştefan Pădurariul platnic. • Eu Toader Zmău platnic. • Eu Savin Funar platnic. • Eu Constantin Boroda platnic. • Eu Ştefan Viariul vornic. • Eu Ştefan Tăpălagă pasnic. 1844 aprilie 12 Am scris Simion Bodrea. D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/46, f. 1-1v. -1844 mai 1. - Comisie înjghebată în satul Rafaila 844 mai 1

Cuvioşiei sale ieromonahului Aristarh

Nacealnicul şi posesorul Schitului Rafaila

La intrebare înspre ce ne faceţi Cuvioşia Voastră dacă suntem însărcinaţi de Înalt Preaosv. Mitropolit a cerceta în pricini duhovniceşti ce vor fi urmat între cuvioşia voastră şi între monahii aflători în Schitul

253

Rafaila. La care cu căzută cinste vă răspundem că aşa precum iscăliţii atârnăm de la depart. din lăuntru însărcinaţi cu poruncile sale avem a intra în cercetare numai în celi politiceşti, după toate jalobile de reclemaţie ce urmează asupra cuvioşiei voastre, ce ne sânt încredinţate. Pentru care vă poftim ca până la săvârşire cercetării să nu vă depărtaţi de la schit. <ss> <ss> Vasiliu comis <ss> F, Geţu clucer D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/49 - 1844, mai 14 – Zapisul lingurarilor de pe moşia Rafaila prin care adeveresc cumpărarea unui stog de fân

Zapis

Noi lingurarii di pi moşia Rafaila dăm acest zapis la cinstita mâna sfinţii sali părintelui Aristarh igumenul schitului Rafailă să fie ştiut că am cumpărat un stog de fân di la sfinţia sa cu tocmiala hotărât 5 galbini blanci, cari bani niavând noi gios iscăliţi niam rugat Sfinţii sali ca să ni îngăduiască până la vadă la Sfântul Georgi viitori iar neurmânand dare banilor la vadia hotărât apoi mai gios iscăliţi ne îndatorim di a răspunde toat cheltuiala şi înplineala ce se faci sfinţia sa, dacă noi nam urma cu darea banilor la vade să fim răspunzători la toat şi spre mai cu credinţă urmează a noastră iscălitură şi puniare digitelor noastre şi chizâş unul pentru altul platnici. 1844 mai 14 urmează 8 nume de platnici, numele vornicului şi paznicului D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/50. - 1844, mai 20 – Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila este înştiinţat de cercetarea ce urmează a moşiei şi schitului Mera

254

Comisia înjghebată în sat Rafaila 1844 mai 20

Cuvioşiei sale ieromonahului Alistarh nacialnic shitului Rafaila

Această comisie este poruncită între altele a cerceta şi condiţiile

contractului ce aţi încheiat cuvioşia voastră cu Sfânta Mitropolie la anul 1841 aprilie 8 pentru înposăsuire moşii şi a schitului Mera de cătră vichilul epitropiei sau înfăţoşat comisia cu căsuţa cinste eşti poftit a te înfăţoşa în comisii aducând dovez asupra celor cuprinse prin articul în primul, al doile, al cincile şi şasile contractul spre a urma cele de cuviinţă D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/51. - 1844, iulie 3 – Isprăvnicia ţinutului Vaslui face cunoscută amânarea cercetărilor poruncite de Departamentul Trebilor din Lăuntru din cauz lipsei spătarului Grigore Cuza

Dumlui Iavdochii Ianov

Deşi pre ce din urmăporuncă a dipartamentului din lăuntru cu nr. 11533 să scrii acestii isprăvnicii a ţânutului Vaslui ca dregătoriul în unire cu dlui spăt. Grigori Cuza şi în fiinţa numai a dumlui comis Velini şi a arhimandritului Filaret săs săvârşească lucrare cercetării la moşia Rafaila cunoscută şi dumisali din paripisca urmată.

Dar pentru cum spăt. Cuza să găsăşti dus la Botoşani preum adiverinţa vechilului di la moşia dumlui Gergelcu di primiri adresului ci I sau făcut întru acesta dovideşti.

Di aceia lucrari nu să poati săvârşi mai curând dicît atunci când d. va veni di undi să află dus dispre cari cu cinsti să faci cunoscut spre ştiinţă. <ss> <ss> samiş

255

Nr. 5871 1884 iuli 3 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/54. - 1845, aprilie 4 – Zapis de cumpărare a două staguri de fân de către locuitorii satului Rafaila de la Aristarh, nacealnicul schitului

Zapis

Noi lăcuitorii satului Rafaila, noi care mai gios ne vom scria numele şi ne vom pune degetele noastre încrednţândcu acesta zapis a noastru cel dăm la cinstita mâna sfintii salie părintelui Aristarh stăpân moşii schitului Rafaila să fis ştiut că am cumpărat de la sfinţia sa două staguri fânu cu tocmală hotărâtă câte trei galbini blanci pe stag care cuprindi de toţi banii 213 lei adecă două sute treisprăzece lei şi noi neavând banii acum neam rugat sfinţii sale să ne aştepte cu vade să plătim la Sfânta Măria mică viitoare acestui an curgătoriu şi atunce să plătim banii toţi istovu fără cuvânt de a să mai lungi, iară noi ne îndatorim dacă nu vom urma cu daria banilor la vadeaua pomenită apoi să fim supuş de a plăti toată cheltuiala şi înplineala după cum ne vat rage sfinţia sa şi pentru credinţă am rugat scriitoriu de neau scris numele şi noi am pus degetele noastre să fie ştiut că sântem drepţi datori şi chizăş unul pentru altu platnici răspunzător o Eu Mardare Mocan platnic o Eu Sandu Iacob platnic o Eu Ion Amoşneagului platnic o Eu Ion Aradului platnic o Eu Pricope Ene platnic o Eu Andrei Funariul platnic o Eu Toader Zmău platnic o Eu Toader Asandului platnic o Eu Grigore Pricope platnic o Eu Radu Irimia platnic

256

o Eu Ştefan Vier vornic o Eu Ion Netedul pasnic

1845 april. 4 Am scris Simion Bodriu

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/63.

- 1845, aprilie 30 – Zapis de cumpărare a 31 merţe porumb de locuitorii satului Rafaila de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila

Zapis

Noi lăcuitori satului Rafaila noi care mai gios ne vom scrie numele

şi vom pune degetele noastre încredinţăm cu acesta zapis a nostru cel dăm cinstită mâna sfinţei sale părintele Aristarh stăpân moşiei schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat de la sfinţia sa 31 merţe păpuşoi, adecă treizăci şi una merţă păpuşoi cu tocmeala hotărâtă câte 30 lei pe merţă adecă triizăci lei pe merţă care cuprinde de toţi banii 930 lei adecă nouăsute şi trizăci lei şi noi neavând banii acum neam rugat sfinţii sale să ne aştepte cu vade să plătim la sfântul Dimitrie viitoriu acestu an curgătoriu, atunci să plătim toţi banii istovul fără cuvânt de a să mai lungi, iară noi ne îndatorim dacă nu vom urma cu darea banilor la vadeaoa pomenită apoi să fim supuş de a plăti toată cheltuiala şi înpleneala după cum ne va trage sfinţia sa şi pentru adevărată credinţă am rugat scriitorul de neam scris numele şi noi am pus degetele noastre să fie ştiut că sântem drepţi datori şi chizâşi unul pentru altul platnici răspunzători o Eu Petria Miron platnic o Eu Mardare Mocan platnic o Eu Ion Amoşneagului platnic o Eu Ion Todosă platnic o Eu Toader Băbuşanu platnic o Eu Dumitru Iftene platnic

257

o Eu Toader Pricope platnic o Eu Toader Apolagiei platnic o Eu Constantin a lui Dumitru Pacain o Eu Şteafn Fiarul vornic o Eu Ion Netedu platnic

1845 april 30 Am scris Simion Bodriu

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/65. - 1845, mai 9 – Zapis pentru împrumutul 400 lei de către locuitorii satului Rafaila de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila

Zapis

Noi locuitorii satului Rafaila noi care mai gios ne vom scrie numele şi ne vom pune degetele nostre încredinţăm prin acesta zapis a nostru cel dăm la cinstită mâna sfinţiei sale părintele Aristarh stăpân moşii schitului Rafaila să fie ştiu că niau împrumutat cu 400 lei, adecă cu patrusute lei: la mare nevoia nostră neam făcut bune şi cu vade, săi răspundem răspundem bani toţi să dăm sfinţii sale la lăsatul secului de postului sfinţilor apostolic Petru şi Pavel viitorii acestui an curgătoriu şi pentru facirea de bune ne îndatorăm de ai curăţi de mâlu iazul de la velniţă în măsură de un stânjiu 70 spod. în gios săpat, iară noi ne îndatorim că dacă nu vom urma cu daria banilor la vadea pomenită cum şi cu lucrul iazului apoi să fim supuş de a plăti sfinţii sale toată cheltuiala şi înplineala după cum ne va trage sfinţia sa şi pentru credinţă am rugat scriitoriul de neam scris numele şi noi am pus deegtile noastre şi peceta sătească să die ştiut că sântem drepţi datori şi chizâş unul pentru altul platnici răspunzători. o Eu Mardare Mocan platnic o Eu Sandul lui Iacob platonic o Eu Ion Amoşneagului platnic

258

o Eu Mihălache Cumpătesciu platonic o Eu Miron Asandului platnic o Eu Grigore Pricope platnic o Eu Ion Aradului platnic o Eu Toader Zmău platnic O Eu Luca Buznaru platonic o Eu Toader Asandului platnic o Eu Lasăr Nica platonic O Eu Ion Căldare platnic O Eu Ion Scutarul platnic o Eu Radu Irimia platnic o Eu Toader Apolagiei platnic o Eu Niţă Apolagiei platnic o Eu Alexandru Fânariu platnic o Eu Toader Arsuştiu platnic o Eu Todosă Şteianul platnic o Eu Simion Cioti platnic o Eu Simion Funariu platnic o Eu Constantin Tăpular platonic o Eu Lazăr Rusul platonic o Eu Andrei Aruimoi platonic o Şi mai toat satul Rafaila birnici, platnici răspunzători platnici o Eu Ştefan Viariul vornic o Eu Ion Netedu pasnic

Şi Eu am scris cu bună primire şi zisa numiţilor de mai sus şi am iscălit

1845 mai 9 <ss> Simion Bodriu

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/60. - 1845, mai 9 – Zapis pentru transportul lemnelor de locuitorii satului Rafaila

259

Zapis

Noi lăcuitorii satului Rafaila, noi care mai gios ne vom scrie numele şi vom pune degetele nostre încredinţăm prin acestu zapis a noastru cel dăm la cinstită mâna sfintii sale părintele Aristarh stăpân moşii schitului Rafaila să fie ştiut că neam plătit pe 21, adecă pe douăzăci şi unul stânjini lemne făcute gata din stânjenii sfinţii sale, noi să le ducem la el cu tocmeală hotărâtă câte 42, adecă patruzăci şi doi de lei pe stânjen la care noi am primit banii toţi deplin acum la fiinţă zapisului iară noi ne îndatorim de a aduce la el toţi stânjinii istovul până la sfântul Dimitrie o Eu Ile Cojocariu platnic o Eu Andrei Ariimoi platnic o Eu Ion Todosă platnic o Eu Monolachi Cojocariu platnic o Eu Ion sân Monolachi platnic o Eu Toader Căpriţă platnic o Eu Toader Topcianu platnic o Eu Ion Topcianu platnic o Eu Ştefan Tălpag platnic o Eu Ştefan Viarul platnic

Şi noi pasnicii vornic satului Rafaila am îcredinţat acestu zapis şi cu iscăliturile nostre şi puneria pecetii. o Eu Ştefan Viarul vornic o Eu Ion Netedu pasnic

Şi eu am scris cu zisa şi bună primirea la toţi numiţii de mai sus şi am iscălit

Simion Bodriu 1845 mai 9

D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/67. - 1845, mai 10 – Zapis prin care locuitorii satului Rafaila cumpără 41 merţe de porumb în valoare de 1230 lei de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila

260

Zapis

Noi lăcuitorii satului Rafaila noi care mai gios ne vom scrie numele şi ne vom pune degitele noastre încredinţăm cu acest zapis a nostru cil dăm la cinstită mâna sfinţii sale părintele Aristarh stăpânului moşii schitului Rafaila să fie ştiu că am cumpărat de la sfinţia sa 41 merţă păpuşoi adică patruzăci şi una merţi păpuşoi cu tocmală hotărâtă căte 30 lei pi merţă, adică treizăci lei pi merţă, care cuprinde di toţi banii 1230 lei adică una mie două sute treizăci lei noi, neavând banii acum neam rugat sfinţii sale să ne aştepte cu vade să plătim la sfântul Dimitrie viitori acestu an curgătoriu atuncea să plătim toţi banii istovul fără cuvânt di a să mai lungi, iară noi îdatorim dacă nu vom urma cu dare banilor la vadeaoa pomenită apoi să fim supuşi de a plăti toată cheltuiala şi înplineala de cum ne va trage sfinţia sa şi pentru adivărată credinţă am rugat scriitoriu di niau scris numele şi noi am pus degitele noastre, să fie ştiut că sântem drepţi dator şi chizâş unul pentru altul platnici răspunzători. o Eu Petria Miron platnic o Eu Toader Zmău platnic o Eu Mărdare Mocan platnic o Eu Ion Amoşneagului platnic o Eu Ion Todosi platnic o Eu Toader Pricope platnic o Eu Toader Apolagiei platnic o Eu Constantin a lui Dimitru platnic o Eu Ştefan Vierul vornic o Eu Ion Netidu pasnic 1845 mai 10 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/69. -1843, mai 10 – Zapis prin care se adevereşte cumpărarea a 22 merţe porumb a 30 lei merţa, de către lingurari de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila

261

Zapis

Noi lingurarii care mai gios ne vom scrie numele şi ne vom pune degetele nostre încredinţăm prin acestu zapis a nostru cel dăm la cinstită mâna sfintii sale părintelui Aristarh stăpân moşii schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat de la sfinţia sa 22 merţi, adecă două zăci şi două de merţe păpuşoi cu tocmeala hotărâtă 30 lei, adecă treizăci lei pe merţă care cuprinde de toţii banii 660 lei adecă şasă sute şaizăci lei şi noi neavând bani acum să plătim neam rugat sfinţii sale să ne aştept cu vade să plătim la Sfântul Dimitrie viitoriu acestu an curgătoriu atunci să plătim bani toţi istovul fără cuvânt de a să mai lungi iară noi ne îndatorim dacă nu vom urma cu daria banilor la vadeaoa pomenită apoi să fim supuş de a plăti toată cheltuiala şi înpleneala după cum ne va trage sfinţia sa şi pentru credinţă am poftit scriitoriul de neam scris numele şi noi am pus degetele noastre să fie ştiut ca sântem drepţi datori şi chizâş unul pentru altul platinici răspunzător. o Eu George Pătraşc platnic o Eu Vasile Pătraşc platnic o Eu Ionachi Fădăraş platnic o Eu Costachi Vasilachi platnic o Eu Paltean Leon platnic o Eu NeculaiFădăraş platnic o Eu Grigore Niţă platnic o Eu Sandul Pârvu platnic o Eu Ştefan Leuştean platnic o Eu Necula Măcare platnic o Eu George Măcare platnic o Eu Luca Făndăraş platnic o Eu Neculai Vidraşc platnic o Eu George Vidraşc platnic o Eu Neculai Bori platnic Am scris cu zisa numiţilor de mai sus 1845 mai 10

262

<ss> Simion Bodriu D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/68. - 1845, mai 14 – Zapisul lui Toader Boghiul din satul Todireşti pentru 42 lei luaţi de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila, pentru a transporta un stânjen de lemne de loc la Iaşi

Adică eu care mai gios îm voi pune nemele şi degetul datm adevărat şi încredinţat zapisul meu la cinstită mâna sfinţiei sale părintelui Aristarh precum ştiut să fie că am luat patruzăci şi doi de lei, ca săi duc un stânjăn lemne de loc la Eş, pi care bani iam primit toţi deplin în mâna me şi cu vade până la Sfântul Dimitrie viitor. Iar neurmând al duce până la vadeaoa ce miam pus să fiu datori a răspunde precum să vor plăti în oraşul Eşi şi pentru mai adevărată credinţă neştiind carte mi sau scris numele şi eu am pus degetul, 1845 mai 14 Eu Toader Bogiul platnic răspunzători ot Todereşti Eu Ştefan Ioniţă vornic şi pasnic Şi eu am scris cu bună primire numitul de sus şi am iscălit D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/72.

- 1845 mai 25. - Zapisul dat de locuitorii satului Rafaila pentru cumpărarea a 42 merţă de porumb cu 25 de lei merţa, de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila.

Zapis

Noi lăcuitorii satului Rafaila, noi care mai gios ne vom scrie

numele şi vom pune degitele nostre, încredinţăm cu acestu zapis al nostru cel dăm la cinstită mâna sfinţiei sale părintelui Aristarh stăpân moşiii schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat de la sfinţia sa 42 merţă păpuşoi, adică patruzeci şi cinci merţă păpuşoi cu tocmală hotărâtă, 25 lei adică douăzeci şi cinci de lei pe merţă şi noi neavând

263

banii acum ne-am rugat sfinţiei sale să ne aştepte cu vade să plătim la Sfântul Dimitrie viitoriu acestui an curgători, atunci să plătim bani toţi istovul fără cuvânt de a să mai lungi, iară noi ne îndatorim dacă nu vom urma cu darea banilor la vadeaua pominită apoi să fim supuşi de a plăti toată cheltuiala şi împlineala după cum ne va trage sfinţia sa şi pentru credinţă am rugat scriitoriul de neau scris numele şi noi am pus degetele nostre să fie ştiut că suntem drepţi datorii cu 1125 lei, adecă una mie una sută douăzeci şi cinci de lei şi suntem chizăş unul pentru altul platnici răspunzători. • Eu Mărdare Mocan platnic. • Eu Ion Asandului platnic. • Eu Radul Irimoi platnic. • Eu Ioniţă Crâşmariul platnic. • Eu Toader Căprită platnic. • Eu Ştefan Tăpălag platnic. • Eu Ion sân George Dănilă platnic. • Eu Vasile Livădariu platnic. • Eu Niţă Apalaghiei platnic. • Eu Lazăr Nica platnic. • Eu Iacob Humă platnic. • Eu Constantin Topcianu platnic. • Eu Ştefan Aionii platnic. • Eu Vasile Abucuri platnic. • Eu Manolachi Cojocariu platnic. • Eu Apostul Miron platnic. • Eu Neculai Apetrii platnic. • Eu George Zmău platnic. • Eu Ştefan Viariul vornic. • Eu Ion Netedul paznic. Am scris Simion Bodrea 1845 mai 25, D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/73.

264

- 1845, iunie 15 – Zapis prin care părintele Daniil de la schitul Rafaila împrumută cu 20 lei câţiva locuitori

Adică noi care mai gios ne vom pune numele şi degitele datom adivărat şi încredinţat zapisul nostru la mâna sfinţii sale părintelui Daniil de la schitul Rafail precum să-s că niau dat 20 kei bani adică două zăci lei bani gata, până la Sfânta Mărie mică şi cu aceşti bani niau făcut bine să ne fie pentru trebuinţă moşii şi la numitu vade să avem a da banii, cu mulţămită iară nedând bani la numita vade câtă cheltuială sar face să fie despre noi şi pentru [... ] adivărată credinţă niam pus nemele şi degitele

1805 iune 15 o Eu Gavril Dodiţ platnic o Eu Vasile Dodiţ platnic o Eu Câp. Sâmion platnic o Eu diacon Andrei platnic D. A. N. I. C., , Fond Mănăstirea Socola, III/16. -1845 mai 25. - Zapisul dat de locuitorii satului Rafaila pentru cumpărarea a 42 merţă de porumb cu 25 de lei merţa, de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila.

Zapis

Noi lăcuitorii satului Rafaila, noi care mai gios ne vom scrie

numele şi vom pune degitele nostre, încredinţăm cu acestu zapis al nostru cel dăm la cinstită mâna sfinţiei sale părintelui Aristarh stăpân moşiii schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat de la sfinţia sa 42 merţă păpuşoi, adică patruzeci şi cinci merţă păpuşoi cu tocmală hotărâtă, 25 lei adică douăzeci şi cinci de lei pe merţă şi noi neavând banii acum ne-am rugat sfinţiei sale să ne aştepte cu vade să plătim la Sfântul Dimitrie viitoriu acestui an curgători, atunci să plătim bani toţi istovul fără cuvânt de a să mai lungi, iară noi ne îndatorim dacă nu vom urma cu darea banilor la vadeaua pominită apoi să fim supuşi de a

265

plăti toată cheltuiala şi împlineala după cum ne va trage sfinţia sa şi pentru credinţă am rugat scriitoriul de neau scris numele şi noi am pus degetele nostre să fie ştiut că suntem drepţi datorii cu 1125 lei, adecă una mie una sută douăzeci şi cinci de lei şi suntem chizăş unul pentru altul platnici răspunzători. • Eu Mărdare Mocan platnic. • Eu Ion Asandului platnic. • Eu Radul Irimoi platnic. • Eu Ioniţă Crâşmariul platnic. • Eu Toader Căprită platnic. • Eu Ştefan Tăpălag platnic. • Eu Ion sân George Dănilă platnic. • Eu Vasile Livădariu platnic. • Eu Niţă Apalaghiei platnic. • Eu Lazăr Nica platnic. • Eu Iacob Humă platnic. • Eu Constantin Topcianu platnic. • Eu Ştefan Aionii platnic. • Eu Vasile Abucuri platnic. • Eu Manolachi Cojocariu platnic. • Eu Apostul Miron platnic. • Eu Neculai Apetrii platnic. • Eu George Zmău platnic. • Eu Ştefan Viariul vornic. • Eu Ion Netedul paznic. Am scris Simion Bodrea 1845 mai 25, D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/73. - 1845 iulie 25. - Zapis al locuitorilor satului Rafaila prin care arată cumpărarea a 52 merţă porumb cu 25 de lei merţa de la Aristarh, nacealnicul schitului Rafaila.

266

Zapis

Noi lăcuitorii satului Rafaila noi care mai gios ne vom scrie numile Şi vom pune degitele noastre încredinţăm cu acest zapis a nostru ce-l dăm la cinstită mâna sfinţiei sale părintelui Aristarh stăpân moşiei schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat de la sfinţia sa 52 merţi păpuşoi adică cincizeci şi două merţi păpuşoi cu tocmală hotărâtă, 25 lei, adică douăzeci şi cinci di lei pi merţi şi noi neavând banii acum ne-am rugat sfinţiei sale să ne aştepte cu vade să plătim la Sfântul Dumitru viitoriu acestui an curgător, atunci să plătim banii toţi istovul fără cuvânt de a să mai lungi dară noi ne îndatorim dacă nu vom urma cu darea banilor la vadeaua pominită apoi să fim supuş de a plăti toată cheltuiala şi împlineala după cum ne vat rage sfinţia sa şi pentru credinţă am rugat scriitoriul de niau scris numili şi noi am pus degitile noastre să fie ştiut că suntem drepţi datori cu 1300 lei, adică una mie tri sute lei şi suntem chizăşi unul pentru altul platnici răspunzători. • Eu Mărdare Mocan platnic. • Eu Ioan Asandului platnic. • Eu Radul Irinoi platnic. • Eu Ioniţă Crâşmariu platnic. • Eu Toder Căpriţi platnic. • Eu Ştefan Tăpălagă platnic. • Eu Ion sin Giorgie Dănilă platnic. • Eu Vasile Livădariu platnic. • Eu Niţă Apalaghii platnic. • Eu Lazur Nica platnic. • Eu Iacob Humă platnic. • Eu Constantin Topceanu platnic. • Eu Ştefan Aioanii platnic. • Eu Vasile Abucurii platnic. • Eu Mihălache Cojocariu platnic. • Eu Apostol Miron platnic. • Eu Neculai Apetrii platnic. • Eu Ştefan Vieriul vornic. • Eu Ion Netidu pasnicul.

267

1845 iulie 25 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/76. - 1845, decembrie 28 – Protopopia ţinutului Suceava aduce la cunoştinţa ieromonahului Aristarh despre trimiterea de la mrea Râşca a monahului Iorest

Protopopia ţânut Sucevei Cătră cuvioşia sa ieromonahul Aristarh, nacealnic schitului Rafaila

Potrivit poruncii înalt Pria Sfinţitului Mitropolit alăturată supt

Nr. 845 să trimete pi monahul Iorest din monastirea Râşca, pentru totdeauna a fi petrecătoriu acolo la schitul Rafaila. După care a lui primire veţi trimite adiverenţa la această protopopii cu întoarceria aducătorilor, ca şi ia iarâş după înalta poruncă Nr. 846 ci păstriază să poată răspundă locului cuvinit di lucrari <ss> Ioan [... ] Nr. 136 1845 decv. 28 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/81.

- 1845, fără lună fără dată– Zapisul locuitorilor din satul Rafaila pentru cumpărarea a 39 merţe porumb de la Aristarh, egumenul schitului Rafaila

Zapis

Noi lăcuitorii din satul Rafaila noi care mai gios ne vom scrie

numele şi ne vom pune degetele nostre încredinţăm prin acestu zapis a nostru cel dăm la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Aristarh stăpân moşii schitului Rafaila să fie ştiut că am cumpărat de la sfinţia sa 39

268

merţe păpuşoi adică treizăci şi nouă merţi păpuşoi cu tocmală hotărâtă câte 30 lei pi merţă adică treizăci lei pi merţă care cuprinde de toţi banii 1170 lei adică una mie o sută şaptizăci lei, noi neavând banii acum niam rugat sfinţii sale să ne aştepte cu vade până să plătim la Sfântul Dimitrie viitoriu acestui an curgătoriu, atuncea să plătim toţi banii istovul fără cuvânt de a să mai lungi, iară noi îndatorim dacă nu vom urma cu darie banilor la vadeaoa pomenită apoi să fim supus a plăti toată cheltuiala şi înpliniala după cum ne va trage sfinţia sa şi pentru adivărată credinţă am rugat scriitorul de neam scris numele şi noi am pus degetele să fie ştiut că sântem deprţi datori şi chizâş unul pentru altul platnici răspunzători. o Eu Petria Miron platnic o Eu Toader Zmău platnic o Eu Mărdare Mocan platnic o Eu Ioan Amoşneagului platnic o Eu Ion Tudosi platnic o Eu Toader Băbuşoiu platnic o Eu Dumitru Eftime platnic o Eu Toader Pricope platnic o Eu Toader Apolaghii platnic o Eu Constantin a lui Dumitru platnic o Eu Ştefan Viariul vornic o Eu Ion Netedu pasnic

1845 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/71. - 1846, septembrie 1 – Zapis încheiat de ţiganii lingurari de pe moşia Rafaila cu egumenul Aristarh pentru munca câmpului

Zapis

Noi lingurarii şăzători pe moşia Rafaila noi care gios ne vom scrie numele şi ne vom pune degetele nostre încredinţăm prin acestu zapis a nostru cel dăm la cinstită mâna Sfinţiei sale părintelui Aristarh egumen schitului Rafaila să facă ştiinţa că neam plătit pe 12 fălci adecă pe

269

doăsprezece fălci cules păpuşoi să avem ai culege păpuşoi şi ai dezgoco şi ai duce în coşăriu şi ciocănele să le tăiem şi să le legăm znopi bine şi să le facem glugi pe ogor şi cu tocmală hotărât câte optusprezăce lei pe falce şi la doă fălci trei dimirli făină şi una ocă brânză la falce pe care noi ne îndatorăm de a merge la cules păpuşoi în două săptămâni fără smenteală să mergem iar noi ne îndatorim dacă nu vom urma apoi să fim supuş de a plăti toată păgubiria după cum ne va trage şi pentru credinţă urmează a noastre iscălituri cu puneria degetelor nostre să fie ştiinţa că sântem drepi datori şi chizâ. Unul pentru altul platnici şi noi am primit banii toţi deplin pe soma fălcilor de sus. 1846 şăpte 1 o Eu Costache Ursu pasnic răspunzătoriu o Eu Constantin Vasilachi vornic răspunzătoriu o Eu Ioan sân Irimia Ciobu platnic răspunzătoriu o Eu Dumitrache Banu platnic o Eu Ion Nemţu platnic o Eu Ion Buzică platnic o Eu Ion Carcaleţi platnic o Eu Niţă Fodor chizâş platnic

A scris Simion Bodriu Această somă de fălci ce sus zis rămâne asupra lui Costache

Ursu pasnic şi asupra lui Constantin Vasilachi vornic chizâş răspunzători a să urma în tocmai o Eu Costache Ursu pasnic o Eu Constantin Vasilachi vornic D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/60.

- 1846 noiembrie 23. -

Gios iscăliţii adiverind prin acest înscris că neau împrumutat cu una sută şase lei şi pentru facerea di bini să avem ai face o falce di săciri, iară banii să avem ai răspunde la Sfântul Dimitrie viitor însă di va urma nevoia să avem ai face toţi în săcire după glăsuirea zapisului

270

din mai sus spre întocma urmare adiverind cu punerea degitelor noastre. • Eu Niţă Fodor lingurar platnic. • Eu Ion Carcalet platnic. • Eu Pascal Ursu lingurar platnic. • Eu Toder Stavăr lingurar platnic. 846 noem. 23 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/62bis. - 1852, august 5 – Isprăvnicia ţinutului Vaslui cere nacealnicului schitului Rafaila să plătească banii datoraţi negustorilor Marcu Aslan şi Zalmân Băcal

Preacuviosului arhimandrit a mănăstirii Rafaila

Neguţătorului Marcu Aslan şi jădv. Zalmân Băcal prin jalba cid au

isprăvnicii acestui ţânut Vasluiu facu arători că cuvioşia voastră având trebuinţă de marfă băcălii şi altili acum aproapi de un an aţi luat o osăminea în costu de 1100 lei din dugenikle lor cu ţâduli şi în urmari în mai multi rânduri făcânduvă cerire intru a li plăti suma arătată cuvioşia voastră iaţi întors prelungit cu[…] soflâsârea din zi în zi, încât acum numai putând li răbdători cer puniri la cali.

Drept cari isprăvnicia vă face cunoscut a plăti jă-lor nişti osăminea bani potrivit ţâdulilor ci au înfăţoşat fără a mai lăsa podvo di aşa reclemaţii. Iară având niscaiva rezo […] nici întâmpinări să li daţi în ştirea is cunoscând însă că spre osămuirea sfârşit tot acum sau poroncit cele de cuviinţă şi privigetor de ocul. Samiş <ss> Mosa 1le Nr. 5917 1852 avgst. 5 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/92.

271

- 1852, septembrie 4 – Epitropia Seminariei Centrale este de acord cu tăierea din pădure a 123 bucăţi de lemn

Epitropia Seminariei Centrale

Preacuvioşii sale arhimandritul Lavrentie nacealnic schitului Rafaila

Sau primit raportul precuvioşiei tale pentru 123 bucăţi de lemn ce

să cere acum din nou din acea pădure şi deci ţi să răspunde că să slobozi asemenea lemn însă supt de aproape privigere de a nu să face ce mai mică răşluire şi de anus ă tăia nici măcar un lemn mai mult de cât nr. însemnat. <ss> Grigore Cuza Scutar <ss> Nr. 114 1852 septembrie 4 D. A. N. I. C., Fond Mănăstirea Socola, III/93. -1912 august 24. - Nicodem episcopul Huşilor se adresează Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii publice în vederea reînfiinţării mănăstirii Dobrovăţ, a înfiinţării unei şcoli de cântăreţi bisericeşti, desfiinţarea schitului Rafaila. Ministerului cultelor şi Instrucţiei No. 2188 24 august 1912

În această eparhie mai bine de 200 de locuri de cântăreţi sunt

vacante sau ocupate cu oameni care nu au nici o pregătire pentru serviciul ce-l ocupă din care cauză, slujbele liturgice suferă şi în viitor de nu se vor lua măsuri, nici nu se vor mai putea săvârşi pe alocurea.

272

Pentru pregătirea cântăreţilor bisericeşti există astăzi o şcoală de cântări la Episcopuia de Huşi şi una în Bârlad, întreţinute: cea dintâi din subvenţia de 1500 lei acordată de Onor. Casa Bisericii, iar cea de-a doua din subvenţia de 800 lei acordată de comuna Bârlad şi Jud. Tutova.

Rezultatele date de aceste şcoli sunt egale aproape cu zero, atât în ceea ce priveşte numărul absolvenţilor cât şi în ceea ce priveşte pregătirea lor. Ca număr, anul acesta şcoasla din Huşi a dat 4 absolvenţi, cea din Bârlad tot pe atâţia. Ca pregătire rezultatele sunt şî mai slabe: elevii, fiind de regulă băieţi de la sate şi lipsiţi de mijloace, pentru ca să se poată întreţine, intră servitori în Huşi şi în Bârlad. Din pricina aceasta, pe de o parte urmează foarte neregulat la şcoală, practică la biserică nu pot face, rămân repetenţi ani de-a rândul, contactează năravuri rele şi câţi ajung să absolvească şcoala sunt slabi ca cunoştinţă a meşteşugului cântărilor şi practicii bisericeşti, şi cu totul stricaţi moraliceşte unii nici nu mai vor să se ducă la ţară cântăreţi, ci rămân mai departe slugi la târg.

Afară de acestea şcolile nici nu au localuri, aşa că în viitor sunt ameninţate să nu mai poată funcţiona nici cum sunt. Cea din Huşi este instalată în trei camere din curtea episcopiei. Camerele acestea sunt improprii pentru şcoală dărăpănate, a început să şi ploaie în ele; şi dacă s-ar repara sunt de nevoie pentru personalul bisericii ami ales pentru praclisieri şi canonarhi, care au a plăti chirie şi trebuie să fie lângă biserică. Cea din Bârlad este instalată în casele unei biserici şi epitropia respectivă ne-a şi comunicat prin raportul no. 20/912 că având nevoie de acele case, nu le mai poate da pentru şcoală.

În faţa acestei stări de lucruri, a trebuit să ne gândim ce-ar if de făcut, ca pe de o parte să putem avea o şcoală de cântăreţi care să ne dea pentru biserică elementele trebuitoare şi binepregătite, iar pe de altă parte mijloacele de întreţinere a acelei şcoli să nu îngreoaie bugetul statului, şi am ajuns la următoarea soluţie:

În judeţul Vaslui există mănăstirea Dobrovăţ zidită de Stefan cel Mare. Mănăstirii acesteia, de la desfiinţarea ei în 1864 şi pană astăzi I s-au dat diferite destinaţii; astăzi însă biserica serveşte ca parohială pentru satul vecin, iar în casele ei este instalată o mică şcoală de rotărie

273

cu vreo 20 de elevi, care fac şi practică agricolă pe terenul de 50 ha pământ ce alcătuieşte vatra mănăstirii, având un maestro de rotărie şi unul de practică agricolă. Am dori ca:

1) Mănăstirea Dobrovăţ cu casele, biserica principală şi vatra ei să fie cedată Sfintei Episcopii de Huşi. Iar biserica a doua, care este deosebită prin zid de cea dintâi să se lase satului din apropiere.

2) Şcoala elementară de rotărie şi agricultură să nu se desfiinţeze ci să fie transformată în şcoală de cântăreţi cu aplicaţie la meserii şi la agricultură, continuând Onor. Minister al Domeniilor a acorda şi mai departe salariile celor doi maiştri şi cheltuielile ce face…….. şcoalei de acolo, căci în loc de 20 de băieţi de săteni acre fac practică agricolă vor fi 60 sau şi mai mulţi.

3) Schitul Rafaila tot din jud. Vaslui să se desfiinţeze şi locurile de monahi şi cheltuielile de întreţinere prevăzute în buget pentru aces schit să se treacă la mănătirea Dobrovăţ, iar biserica schitului să se treacă la parohia vecină Rafaila, a cărei biserică parohială este dărăpănată.

4) În locurile de monahi trecute de la Rafaila să se aducă 4 sau 5 monahi, buni cunoscători ai meşteşugului cântărilor, practicii bisericeşti, care sub conducerea unui egumen, să se îndeletnicească exclusive cu îngrijirea de mănăstire şi de şcoală de cântăreţi.

Astfel cu mijloacele ce se acordă astăzi de Onor. Casă a Bisericii şi de comuna Bârlad şi Jud. Tutova pentru şcolile de cântăreţi existente; cu mijloacele ce acordă astăzi Onor. Minister pentru şcoala elementară de rotărie şi agricultură din Dobrovăţ, cu ceea ce se cheltuieşte în prezent cu schitul Rafaila şi cu produsul celor 50 ha de pământ, vatra mănăstirii Dobrovăţ, care se va lucra de elevii şolii, s-ar putea întreţine şcoala de cântăreţi, precum şi un internat unde elevii, dacă nu toţi, cel puţin cei mai săraci ar putea avea locuinţă şi hrană rămânând ca hainele să li se procure de părinţii lor.

Cu chipul acesta, pe de o parte am avea o şcoală de cântări bisericeşti care ne-ar da şi buni cântăreţi, şi buni gospodari, ba, până la un punct şi meşteşugari, iar pe de altă parte şi ctitoria marelui voievod s-ar pătra cu o mai bună îngrijire. Expunându-vă cele ce preved, Vă rugăm domnule ministru să binevoiţi a dispune să se realizeze

274

înfiinţarea şcolii de cântări bisericeşti a eparhiei Huşilor în mănăstirea Dobrovăt aşa cum s-a arătat mai sus.

Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 5-6, pachet 126, Conspect. -1912 octombrie. - Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice informează episcopia despre imposibilitatea transformării şcolii de la Dobrovăţ şi problema schitului Rafaila. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Administraţia Cassei Bisericii No. 27146*2 oct. 1912.

Prea Sfinţite,

La adresa Prea Sfinţiei Voastre cu No. 2188 a. c.; avem onoare a răspunde că, ministerul Domeniilor nu crede să poată accepta transformarea şcoalei de meserii de la Dobrovăţ; nu credem apoi ca comuna Bârlad să mai continue a acorda subvenţiunea ce dă azi, unei şcoale pentru a căreia existenţă nu va mai avea nici un interes, întrucât nu va mai funcţiona în cuprinsul ei.

De asemenea dacă schitul Rafaila s-ar desfiinţa, atunci, terenul ei trebuie să revină de drept Administraţiei Cassei Bisericii, potrivit legii sale de organizare, aşa că nu am putea dispune de acest teren în sensul propunerii Prea Sfinţiei Voastre.

Faţă cu asemenea stare de lucruri, cu părere de rău, ne vedem siliţi a nu putea aduce la îndeplinire propunerile Prea Sfinţiei Voastre ori cât sunt ele de bune.

Primiţi, Vă rugăm, Prea Sfinţite, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni. Ministru, ss. Administrator: ss.

Prea Sfinţiei Sale Prea Sinţitului Episcop al Eparhiei Huşilor.

275

Rezoluţie: Se va scri Ministerului, că punctul 1 din prezenta adresă nu constituie o piedică pentru aducerea la îndeplinire a cererii noastre deoarece, după cum am constatat în urmă, şcoala din Dobrovăţ depinde de Ministerul Cultelor şi nu de cel al Domeniilor. Punctul 2 şi 3 de asemenea nu au nici o importanţă deoarece ele nu ne înlesnesc şi nu joacă un rol decisiv în chestiunea ce ne preocupă. ss Nicodem - Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 9, pachet 126, Original. -1913 aprilie. - Statul de plată al personalului Mănăstirii Dobrovăţ.

Statul Pentru sumele de bani, întreţinerii personalului mănăstirii Dobrovăţ

din Judeţul Vaslui pe trimestrul aprilie 1913.

Nr. current Numele şi prenumele Serviciul ce face

1. Ioan Damian Lascăr Superior 2. Galerie Coroi Monah 3. Aramon Adam Ieromonah 4. Ioan M. Bostan Servitor 5. Pintilie V. Cerchez “ „

Superior Ierom. D. Lascăr. -1913 mai 12. - Episcopul Nicodem face cunoscută Ministerului reînfiinţarea mănăstirii Dobrovăţ şi numirea ca stareţ a ieromonahului Damian Lascăr începănd cu 1 iunie. Ministerului Cultelor No. 1747 12 mai 1913

276

Pe ziua de 1 aprilie curent reînfiinţându-se în această eparhie, mănăstirea Dobrovăt, vechea ctitorie a Marelui Ştefan Voievodul moldovei, Noi voind a păşi la organizarea ei, am numit în postul de stareţ al acelei mănăstiri pe ieromonahul Damian Lascăr, licenţiat în teologie, pe ziua de 1 iunie a. c. şi Vă rugăm să binevoiţi a mijloci la M. S. Regele edarea înaltului decret regal pentru întărirea acestei numiri.

Primiţi, Vă rugăm, Domnule Ministru. Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 12, pachet 126, Conspect. -1913 mai 15. - Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice face cunoscut decretul regal de reînfiinţarea mănăstirii Dobrovăţ. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Administraţia Cassei Bisericii No. 15588* 15 mai 1913

Prea Sfinţite,

Avem onoare a comunica Prea Sfinţiei Voastre că Majestatea Sa

Regele prin Înaltul Decret Regal No. 3585, a binevoit a aproba reînfiinţarea monastirei de monahi Dobrovăţul din Judeţul Vaslui.

Primiţi, Vă rugăm, Prea Sfinţite Stăpâne, asigurarea deosibitei noastre consideraţiuni.

Ministru, ss. Administrator, ss. Prea Sfinţiei Sale Prea Sfinţitului Episcop al Eparhiei Huşilor Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 19, pachet 126, Original.

277

-1913 iunie 2. - Episcopul Nicodem mulţumeşte regelui Carol I pentru decretul de reînfiinţare a mănăstirii Dobrovăţ. România Huşi, 2 iunie 1913 Sfânta Episcopie a Huşilor No. 1990 M. S. Regelui Carol I

Mănăstirea Dobrovăţ (veste bună) zidită de Ştefan Vodă pe Domeniul său la 1503 a fost redeschisă astăzi pe Domeniul Majestăţii Voastre. Precum cele mai multe din ctitoriile marelui Ştefan au fost scoase din ruină şi împodobite de Majestatea Voastră, aşa şi Mănăstirea Dobrovăţ prin înaltul Vostru Decret regesc a fost scoasă din uitare şi adusă la menirea cea i-a fost dată de Marele ei ctittor. Mulţumim cu recunoştinţă Maiestăţii Voastre pentru acest act creştinesc şi naţional românesc. Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 16, pachet 126, Copie. -1913 iunie 5. - Îngrijitorul schitului Rafaila solicită subvenţia existentă până la 1 aprilie. România Schitul Rafaila Judeţul Vaslui No. 22 1913 iunie 5

Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,

Cu smerite mătanie vin a Vă ruga se bine voiţi, de a ni se da, o lămurire cum s-a regulat cu noi, stăm tot la acest schit are se ni se dea subvenţie şi cheltulieli pentru biserică după cum au fost până la una april a. c., întrucât cheltuielile ala aces Schit s-au făcut până în present ca şi în trecut pentru Biserică şi servitor şi de unde să le acoperim;

278

Domnului Mnistru Cultelor şi Instrucţiunii Publice cu ordinal No. 8898/913 a aprobat de a lua în arendă pămâtul şcolii din împrejurul şcolii. Pe timp de 5 ani, pentru care aţi mijlocit Înalt Prea Sfinţia Voastră la Onor. Ministru cu No. 3416/912 şi nu ştiu ce să fac, osebit sunt doi fraţi, Ion Bostan şi Constantin Z. Rotariu care sunt decişi de a îmbrăţişa viaţa monahală şi cer desluşire dacă pot rămâne aici.

Al inalt Prea Sfinţiei Voastre întru atât supus şi prea plecat serv. Superior G. Coroiu Prea Sfinţiei Sale Prea Sfinţitului D. D. Nicodim Episcop al Episcopiei Huşilor. Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 21, Original. -1913 iunie 7. - Adresa Episcopiei Huşilor către superiorul schitului Rafaila.

Cuviosului superior al schitului Rafaila, Vaslui

Drept răspuns la răspunsul Cuvioşiei Voastre, No. 22 a. c, Vă comunicăm următoarele:

Schitul Rafaila este desfiinţat de către stat pe data de 1 aprilie a. c., reînfiinţându-se în locul său mănăstirea Dobrovăţ; Deci personalul schitului Rafaila va aştepta regularea situaţiei până la reorganizarea noii mănăstiri, când s-au va rămânea pe loc sau se va transporta acolo.

Cât priveşte relaţia de cheltuielile cu biserica şi grădina schitului, dacă nu sunt alte resurse, la timp puteţi beneficia de recipisile depuse la Sfânta Episcopie.

Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar

14/1913, f. 22, pachet 126, Conspect.

279

- 1913 iunie 8. - Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice informează Episcopia despre decretul regal de întărire a ieromonahului Damian Lascăr ca superior al mănăstirii Dobrovăţ. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Administraţia Cassei Bisericii No. 18182*8 iunie 1913

Prea Sfinţite,

Avem onoare a aduce Prea Sfinţiei Voastre la cunostinţă că, cu

Înaltul Decret Regal, No. 4331 a. c., Majestatea Sa Regele, a binevoit să întărească superior al mănăstirii Dobrovăţ din Jud. Vaslui, pe Cuviosul ieromonah Damian Lascăr, pe 1 iulie a. c.

Domnul M. I. Mihăileanu, defensor, van lua înţelegere cu delegatul Prea Sfinţiei Voastre pentru instalarea părintelui superior şi pentru iventarierea averei mănăstirii.

Primiţi, Vă rugăm, Prea Sfinţite, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni. Ministru, ss Administrator, ss. Prea Sfinţiei Sale Prea Sfinţitului Episcop al Eparhiei Huşilor. Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 24, pachet 126, Original. -1913 iunie 11. - Tabloul personalului schitului Rafaila prezentat episcopiei Huşilor de superiorul G. Coroiu.

280

Tablou De personalul schitului Rafaila aflat la 11 iunie a. c.

Numele şi prenumele Serviciul ce face Observaţii 1. Monahul Galerie Coroi Superior 2. Ieromonah Paramon Adam Serviciul divin

3. Ion M. Bostan Servitor Se certifică de noi prezentul tablou Superior G. Coroiu.

Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 28, pachet 126, Original. -1913 iulie 19; Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice informează despre reînfiinţarea Mănăstirii Dobrovăţ. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Administraţia Cassei Bisericii No. 24606*19 iulie 1913

Prea Sfinţite Stăpâne,

În referire la adresa Prea Sfinţiei voastre cu No. 2484 din a. c., avem onoare a vă comunica că am luat act de recunoaştere în statele mănăstirii Dobrovăţ, pe ziua de 1 aprilie 1913, a monahilor de la fostul schit Rafaila.

Cu această ocazie vă rugăm să binevoiţi a ne comunica dacă şi monahul Ilie Lazăr de la fostul schit Rafaila urmează să fie recunoscut la mănăstirea Dobrovăţului, întrucât în statele acestei mănăstiri pe trimestrul aprilie înainat cu adresa Preasfinţiei voastre No. 2265 a. c. nu este trecut.

281

Primiţi, vă rugăm, Preasfinţite, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni.

Prea Sfinţiei Sale Prea Sfinţitul Episcop al Huşilor.

Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 38, pachet 126, Original. -1913 septembrie 17. - Episcopia Huşilor informează pe superiorul schitului Rafaila despre modalitatea asigurării financiare a schitului.

Superiorului schitului Rafaila

No. 3248 17 septembrie 1913

Având în vedere că schtitul Rafaila, prin ştergerea sa din buget, nu mai are de la stat nici un ajutor pentru întreţinerea bisericii şi a chiliilor, şi comunicând că în acel sschit vin mulţi credincioşi pentru rugăciuni şi lasă fiecare jertfe benevole dispunem:

1) A patra parte din tot ce aduc creştinii părinţilor ce le citesc, să se dea pentru întreţinerea casei de oaspeţi cu cele necesare încălzitului, iluminatului şi curăţeniei, şi pentru nevoile bisericii şi alte nevoi ale schitului

2) Lumânările, untdelemnul şi tămâia ce se aduc de credincioşi la schit, se consideră ca ale bisericii şi deci cei ce le primesc le vor trmite imediat la biserică.

3) Din lumânările venite, când prisosesc, să se dea din capete părinţilor şi ascultătorilor pentru iluminatul chiliilor.

4) Nimănui nu-i este îngăduit a vinde din prinoasele de lumânări, untdelemn şi tămâie, ce se aduc la schit.

5) De sumele c ear reveni din ofrande în folosul schitului, se va ţine registrul în care se trec sumele venite şi cheltuielile făcute. Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 14/1913, f. 69.

282

- 1913 septembrie 28. - Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice aprobă fuziunea şcolii elementare de agricultură cu şcoala de cântăreţi. România Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice Direcţiunea Învăţământului Profesional şi Particular No. 73511

Prea Sfinţite,

La adresa P. S. Voastre avem onoarea a vă răspunde că Ministerul aprobă în principiu unirea Şcoalei elementare de agricultură din Dobrovăţ cu şcoala de cântăreţi, ce înfiinţează Sfânta Episcopie. Scoala va funcţiona după un program mixt aprobat de Minister, Direcţiunea Agricolă rămânând dirigintelui Şcoalei de Agricultură, iar direcţiunea în ceea ce priveşte partea bisericească a şcoalei stareţului mănăstirii.

Vă rugăm să binevoiţi a dispune să ni se înainteze programul în ceea ce priveşte partea bisericească a şcoalei.

Ministru, ss. Director, ss. Domniei Sale Pr. Sfinţitului Episcop al Huşilor. - 1920 – Lista participanţilor din Parohia Rafaila la primul război mondial şi a celor care si-au pierdut viaţa. Tablou de militari morţi în războiul şi înapoiaţi în Parohia Rafaila

Nr.

crt. Numele şi Prenumele

Nr.

crt. Numele şi prenumele

Nr.

crt. Numele şi prenumele

Morţi 69. Vasile Anton 140. Ioan Gh. Pintea

1. Ioan A. Aniţei 70. Ilie Tudorache 141. Gheorghie Ţânteanu

2. Gheorghie Zmău 71. Zamfirache Zmău 142. Manolache Ivanciu

283

3. Dumitru Plugariu 72. Ioan A. Apostoaiei 143. Vasile A. Ioniţoaiei

4. Gheorghie Sandu 73. Ioan Pricochi 144. Dumitru Dăscălescu

5. Dumitru Bârgău 74. Vasile Voicu 145. Ioan Dăscălescu

6. Vasile Ivanciu 75. Costache Zdrăhuş 146. Gheorghe Prisăcariu

7. Sofronie Radu 76. Costachi A. Rădoaiei 147. Gheorghe Sandu

8. Gheorghie Bazan 77. Dumitru Vierescu 148. Vasile Chiţoi

9. Gheorghie Chiţuleanu 78. Gheorghe Lazăr 149. Vasile Voicu

10. Ioan Bârgău 79. Ioan Voicu 150. Mihalache Goldan

11. Ioan Miron 80. Toader Todorache 151. Iorgu Vicol

12. Alexandru Miron 81. Gheorghe T. Fânariu 152. Gheorghe Radu

13. Dum. Dârţu 82. Dumitru A. Ioniţoaiei 153. Ioan A. Aniţei

14. Gheorghie Prisăcariu 83. Gheorghe Băcescu 154. Dumitru Scutariu

15. Vasilie Dârţu 84. Vasile Petrescu 155. Gheorghe Lazăr

16. Ioan A. Grigoroaie 85. Gheorghie D. Miron 156. Dumitru Gheorghe

Fânariu

17. Ioan Chiriac 86. Gheorghie D. Smău 157. Ioan Sandu

18. Vasile Bârgău 87. Vasile Popescu 158. Dumitru Fânariu

19. Neculai Roman 88. Gheorghe Breabăn 159. Vasile Tapalagă

20. Dumitru A. Pietroaiei 89. Costache Ciobanu 160. Costche Plugariu

21. Alexandru Moviloaiei 90. Dumitru Duluţă 161. Vasile Miron

22. Ioan Canta 91. Stelea Petcu 162. Ioan Roman

23. Gheorghe Tudorache 92. Neculai Rusu 163. Gheorghe Bostan

24. Dumitru A. Aniţei 93. Costache Rusu 164. Gheorghe Rusu

25. Dumitru Cassian 94. Dumitru St. Voicu 165. Costache Plăcintă

26. Dumitru Bârgău 95. Dumitru Iacov 166. Mihai Voicu

27. Vasile Dârţu 96. Gheorghie Anton 167. Ioan Chirfosală

28. Gh Puiculeasa 97 Ioan Rusu 168. Gheorghe D. Prisăcaru

29. Dumitru Anton 98. Costache Drumea 169. Nicolae Mihalache

30. Gheorghe Scăfariu 99. Ioan A. Mariei 170. Gheorghe Fânariu

31. Gheorghe A. Aniţei 100. Zaharia A. Preotesei 171. Ilie Vanciu

32. Ioan Chirilă 101. Gheorghe M. Fânariu 172. Costache Chira

33. Ioan Prisăcariu 102. Ioan C. Fânariu 173. Costache Duluţa

34. Ioan Scutariu 103. Gheorghe Harbuzariu

35. Ioan Fânariu 104. Iordache Bârgău

36. Vasile T. Smău 105. Gheorghe T. Anton

37. Neculai Bârgău 106. Dumitru Pângariu

38. Vasile Prisăcariu 107. Ioan Dumitru Miron

39. Ioan Breabăn 108. Gheorghie I. Smău

40. Gheorghie Oţel 109. Gheorghie Scăfariu

41. Toader Fânariu 110. Dumitru V. Smău

284

42. Toader Pădurariu 111. Costache Tăpălugă I-

iu

43. Ioan M. Fânariu 112. Gheorghe I. M.

Sandu

44. Dumitru Dârţu 113 Costache I. Sandu

45. Ioan Ioniţă Fânariu 114. Iordache Nucă

46.

Gheorghie Frunză 115. Neculai Boroda

47. Ioan Nemţanu 116. Gheorghe Gr. Anton

48. Vasile Grosu 117. Iordache Anton

49. Petrache Sandu 118. Ilie Harbuzariu

50. Dumitru Scafariu 119. Costachi Chiriac

51. Vasile Rusu 120. Gheorghe V. Miron

52. Vasile Chiril 121. Toader A. Aniţei

53. Dumitru Radu 122. Ioan Pădurariu

54. Gheorghie M. Aniţei 123. Sofronie Fânariu

55. Ioan Ţăranu 124. Ioan Plugariu

56. Gheorghie A. Lupului 125. Vasile Herghelegiu

126. Vasile Fânariu

Vii 127. Ioan Humă

57. Sava Ghervan 128. Ioan Fânariu

58. Florea Răchită 129. Gheorghie Anton

59. Marin Fanariu 130 Vasile Pădurariu

60. Dumitru A. Lupoaiei 131. Gheorghie Miron

61. Solomon Cahana 132. Ioan Harbuzariu

62. Gheorghe Ciobănică 133. Gheorghe Ciobănică

63. Ioan Chiriac 134. Constantin Tapalagă

II-lea

64. Neculai Săndulescu 135. Neculai Moşneagu

65. Ioan Pănzariu 136. Vasile Bucur

66. Gheorghe Petrescu 137. Toader Sr. Anton

67. Ioan Eftime 138. Vasile Militaru

68. Mardare A. Preotescu 139. Costache Plugaru

Arhiva Bisericii Parohiale Sfinţii Voievozi din satul Rafaila, dosar de hârtiile intrate şi ieşite pe anul 1920, f. 1. - După 10 noiembrie 1940. - Memoriul care se indică avariile suferite de biserica Mănăstirii Rafaila la cutremurul din 10 noiembrie 1940

285

Memoriu Relativ la reparaţia mănăstirei din comuna Rafaila judeţul Vaslui

avariată de cutremurul din 10 noiembrie 1940

Mănăstirea din comuna Rafaila judeţul Vaslui în urma cutremurului a suferit umrătoarele avarii:

1. - crăpături mai importante la turlă. - 2. - crăpat zidul deasupra ferestrei din altar. - 3. - crăpături importante la trapez (sala de mese). -

S-a tocmit alăturatul proect care cuprinde următoarele lucrări: a. ) refăcutul turlei, cu planşeu şi coroană. - b. ) refăcutul bolţei cu pene de fer. - c. ) centura de beton de jur împrejur. - d. ) ancore co somere de beton armat. - e. ) reconstrucţia sobelor. - f. ) reconstrucţia sobelor. - g. ) reconstrucţia salei de mese. - h. ) reconstrucţia coşurilor. -

Prezentul deviz se urcă la suma de lei 250000- Şeful serv. tehnic Inginer I. Iulian

Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, Fond

Comisia Monumentelor Istorice, dosar 2828/1921-1941, f. 42

- 1948, ianuarie – Extras din „Borderoul populaţiei, proprietăţilor şi exploataţiilor agricole (B. A. B. ) din comuna Rafaila, plasa Negreşti, jud. Vaslui, întocmit conform Recesământului agricol şi al populaţiei din ianuarie 1948

Borderoul populaţiei, proprietăţilor şi exploataţiilor agricole din comuna Rafaila, Plasa Negreşti, Jud. Vaslui

Nr. instituţiei -78 Numele instituţiei -Mănăstirea Rafaila

286

Nr. buletinului de recensământ -77 Suprafaţa totală posedată şi nr. parcelele

-44 ha 7161 mp. -3 parcele

Totalul supraf. exploatatate şi nr. parcele

-44 ha 7161 mp. -3parcele

Repartiţia exploataţiei după categorii de terenuri: -arabil -4 ha 1445mp. -vii producători direcţi -716 mp. -păduri -40 ha -curţi -5000 mp. -situată în hotarul satului -44 ha 7161 mp.

Urmează legalizarea

Cancelaria Episcopia Huşilor, dosar Rafaila (dosar 2), f. 35, copie Xerox trimisă de Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale

- 1993, septembrie 28 – Episcopia Romanului şi Huşilor aduce la cunoştinţă Secretariatului de Stat despre numirea ca stareţ a ieromonahului Vichentie-Virgil Lupu EPISCOPIA ROMANULUI ŞI HUŞILOR Cabinetul Episcopului R O M A N, 28 septembrie 1994 Nr. 1833

SECRETARIATUL DE STAT PENTRU CULTE BUCUREŞTI,

Vă aducem la cunoştinţă ANGAJAREA, începând cu data de 01 octombrie 1994, a Ieromonahului LUPU VICHENTIE-VIRGIL, in postul de STAREŢ de la Mînăstirea Rafaila, protopopiatul Vaslui, prevăzut în statul de personal la pagina 305 poziţia 220 vol. II.

Susnumitul este absolvent al Şcolii monahale şi a Liceului, a fost încadrat cu contract de muncă pe durată nedeterminată cu un salariu de bază de 80225, corespunzător treptei profesionale Debut. pînă la 2 ani,

287

anexa B. a. 8-a din Hotărîrea Guvernului nr. 281/1993, cu normă întreagă.

Precizăm că angajarea şi salarizarea numitului a fost făcută cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar funcţia unde a fost încadrat este funcţia de bază.

Menţionăm că numitul are domiciliul în aceiaşi localitate cu unitatea unde este angajat.

Unitatea are de executat reparaţii capitale la Monumentul istoric şi în construcţie complex de chilii pentru vieţuitori.

Unitatea deţine teren agricol în suprafaţă de 3 ha şi nu desfăşoară activităţi în afara celor de cult din care să realizeze venituri.

Înscrierea în listele de plată a contribuţiei de la bugetul de stat a numitului, începând cu data de 01 octombrie 1994 s-a făcut în urma analizei bugetului de venituri şi cheltuieli a unităţii, pe anul în curs, unde este încadrat, din care reiese că veniturile realizate sau ce se vor realiza pe anul în curs nu pot acoperi integral cheltuielile minime de întreţinere şi cele de salarizare integrală a celor 5 angajaţi ai unităţii şi numărul de personal angajat corespunzînd cerinţelor minime de desfăşurare în bune condiţii a activităţilor de cult. E P I S C O P, <ss> Eftimie Compartimentul personal organizare muncii. Contabil şef, <ss>pr. Miron Gheorghe <ss> Groapă Gheorghe

Cancelaria Episcopiei Huşilor, dosar Rafaula (dosar 1), f. 124. - 1994, octombrie 31 – Decizia Episcopului Eftimie de numire în funcţia de stareţ a ieromonahului Vichentie-Virgil Lupu

288

EPISCOPIA ROMANULUI ŞI HUŞILOR R O M A N

D E C I Z I E, Nr. 3214

= = = = = = = = = = = = =

N O I, + E F T I M I E,

din mila lui Dumnezeu Episcop al Eparhiei Romanului şi Huşilor,

avînd în vedere prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 39/1994,

D E C I D E M :

Art. 1. Incepând cu data de 01 octombrie 1994, P. Cuv. Lupu Vichentie-Virgil este încadrat în postul de STAREŢ de la Mînăstirea Rafaila, Protoieria Vaslui, Clasa de retribuire Debut. pînă la 2 ani, retribuţia de 108. 100 spor vechime - Indemnizaţie de conducere 13200, Total drepturi conform schemei = 121. 300.

Art. 2. Secretarul şi Contabilul protoieriei Vaslui, vor aduce la îndeplinire prezenta decizie.

Dată în reşedinţa noastră din Roman, astăzi 31 octombrie 1994. E P I S C O P, Cancelaria Episcopiei Huşilor, dosar Rafaila (dosar 1), f. 121, Original - 1993, decembrie 11 – Referatul protosinghelului Ghenadie Şerban, exarhul mănăstirilor şi schiturilor din Eparhia Romanului şi Huşilor, prin care propune reînfiinţarea mănăstirii Rafaila

289

EPISCOPIA ROMANULUI ŞI HUŞILOR R O M A N SECTOR EXARHAT Referat nr. _3630__din_11(/1). dec. 1993_

PREA SFINŢITE STĂPÂNE,

Subsemnatul Protos. Ghenadie Şerban, exarh al mănăstirilor din

cuprinsul Eparhiei Romanului şi Huşilor, cu supusă smerenie supun cunoştinţei Prea Sfinţitei Voastre următoarele:

Ne este cunoscut tuturor faptul că timp de aproape jumătate de veac Biserica noastră a avut suferinţele ei, dar una din rănile adânci a fost şi promovarea vieţii spirituale monahale.

În eparhia noastră, prin Decretul 410/1954 s-au desfiinţat aproape toate mănăstirile şi schiturile, văduvindu-ne de monahi şi monahii şi prin aceasta viaţa spirituală în mănăstirile noastre a fost anulată. Printre aceste schituri şi mănăstiri desfiinţate a fost şi Schitul Rafaila construit în anul 1681 pentru prima dată de călugărul Rafail Bălteanu, apoi în anul 1834 s-a reclădit o biserică nouă de către ieroshimonahul Iorest.

Biserica schitului Rafaila a fost restaurată în anul 1916 de către stareţul Damian Lascăr iar în prezent se găseşte în stare mediocră, având nevoie de reparaţii în interior şi exterior, precum şi refacerea clădirilor pentru locuit.

Datorită acestui fapt prezentat mai sus, precum şi memoriul credincioşilor din parohia Rafaila, înregistrat sub numărul de mai sus, care au solicitat reînfiinţarea acestui schit care a fost desfiinţat abuziv în anul 1959, smerit propun Prea Sfinţiei Voastre de a analiza situaţia prezentată şi a decide măsurile ce trebuie luate în vederea redeschiderii acestui schit şi transformarea lui în mănăstire.

Al Prea Sfinţiei Voastre supus ascultător

EXARH,

<ss> Protos. Ghenadie Şerban

290

Cancelaria Episcopia Huşilor, dosar Rafaila (dosar 1), f. 147, Original - 1993, decembrie 15 – Secretariatul de Stat pentru Culte înştiinţează despre aprobarea reînfiinţării mănăstirii Rafaila

EPISCOPIA ROMANULUI ŞI HUŞILOR

Nr. 3630 din 15 decembrie 1993

SECRETARIATUL DE STAT PENTRU CULTE B U C U R E Ş T I.

Vă aducem la cunoştinţă că Permanenţa Consiliului Eparhial, în

şedinţa sa din 08 octombrie 1993, a aprobat reînfiinţarea MĂNASTIRII RAFAILA, din satul Rafaila, comuna Todireşti, judeţul Vaslui, Protoieria Vaslui, începând cu data de 01 decembrie 1993, cu statutul de mănăstire de călugări.

La redeschiderea acestei mănăstiri, s-a avut în vedere faptul că această mănăstire a existat pînă în anul 1954 cînd prin decretul 410 a fost desfiinţată.

Schitul Rafaila a fost construit în anul 1681 de către călugărul Rafael Bălteanu, iar în anul 1834 s-a reclădit biserică nouă de către Ieroschimonahul Iorest. Biserica a fost restaurată apoi în anul 19a6 prilej cu care au fost executate lucrări de reparaţie în interior şi în exterior precum şi la clădirile de locuit.

Credincioşii din jur, în număr mare au solicitat redeschiderea acestei mînăstiri, pentru nevoile spirituale atît a acestora cît şi a altor credincioşi din zonă.

Noua unitate, va fi trecută în statul de personal şi funcţii la pagina 273, şi va avea în schemă un număr de 5/ cinci/ posturi, conform schemei ce o anexăm.

Respectuos Vă rugăm să binevoiţi a lua act de cele de mai sus şi a ne confirma.

291

E P I S C O P, <ss> Eftimie Consilier Ad-tiv, <ss> pr. Miron Gheorghe Cancelaria Episcopiei Huşilor, dosar Rafaula(dosar 1), f. 145, Original - 1994, ianuarie 24 – Episcopia Romanului şi Huşilor aduce la cunoştinţa protoiereului de Vaslui despre reînfiinţarea mănăstirii Rafaila

EPISCOPIA ROMANULUI ŞI HUŞILOR

Nr. 161 din 24 ianuarie 1994

P. C. Prot. Pîrcălabu Vasile, Protoieria Vaslui. Mănăstirea Rafaila, jud. Vaslui.

Vă facem cunoscut că permanenţa Consiliului Eparhial în şedinţa sa din 08 decembrie 1993, a aprobat reînfiinţarea Mănăstirii Rafaila, comuna Todireşti, începând cu data de 01 decembrie 1993 cu statut de Mănăstire de călugări

La intervenţia noastră, Secretariatul de stat pentru culte, cu adresa nr. 10. 002/27 dec 1993, a luat act de această înfiinţare

Schema întocmită şi aprobată, cuprinde un număr de 5/ cinci/ posturi. Un exemplar din schemă îl anexăm.

Protoieria va face înscrierea acestei unităţi în scheme protoieriei la locul potrivit

E P I S C O P, <ss> Eftimie

Consilier Ad-tiv. <ss> pr. Miron Gheorghe

292

Cancelaria Episcopiei Huşilor, dosar Rafaula(dosar 1), f. 143, Original

- 1994, februarie 3 – Episcopia Romanului şi Huşilor solicită primăriei comunei Todireşti punerea în posesie a suprafeţei de 10 ha pentru mănăstirea Rafaila EPISCOPIA ROMANULUI ŞI HUŞILOR 3 februarie 1994 R O M A N

DOMNULE PRIMAR, Cu mult respect şi deosebită consideraţie supunem cunoştinţei

Dvs. următoarele: Pe teritoriul comunei Todireşti, în satul Rafaila se află un locaş

monahal, Mănăstirea Rafaila, care conform documentelor a fost înfiinţată încă din secolul XV, de către stareţul Rafail, pe un teren donat de Ştefan cel Mare. De la înfiinţare şi până în anul 1959 în acest aşezământ şi-a desfăşurat neînterupt viaţa monahală, trăind în post şi rugăciune multe generaţii de călugări.

În anul 1959, conform Decretului 410/ 1959, mănăstirea a fost abuziv desfiinţată, biserica a fost transformată în biserică filială iar chiliile şi toate atenansele au fost date în folosinţă CAP-ului şi Dispensarului Rafaila.

După decembrie 1989, credincioşii din zonă şi-au manifestat în repetate rânduri dorinţa reînfiinţării Mănăstirii Rafaila.

Permanenţa Consiliului Eparhial, luând act de această îndreptăţită dorinţă a credincioşilor şi constatând necesitatea reorganizării acestui aşezământ de tradiţie monahală românească pe aceste locuri, a hotărât reînfiinţarea Mănăstirii Rafaila.

Odată cu preluarea bisericii şi restului de chilii rămase, s-a constatat că aceste chili sunt în imposibilitatea punerii în folosinţă, necesitându-se mari cheltuieli pentru restaurare şi reparaţie. Vieţuitorii acestei mănăstiri depun toate eforturile pentru realizarea acestui deziderat, dar se confruntă cu numeroase greutăţi.

293

Potrivit Legii Fondului Funciar, Vă rugăm să binevoiţi a pune în posesia Mănăstirii Rafaila suprafaţa de 10 ha teren arabil necesar pentru obştea acestui locaş de spiritualitate românească.

Din încredinţarea PS EPISCOP EFTIMIE

CONSILIER ECONOMIC, E X A R H, Pr. Vasile Radu Arhim. Ghenadie Şerban Cancelaria Episcopiei Huşilor, dosar Rafaula(dosar 1), f. 144, Original - 1994, octombrie 31 – Protopopiatul Vaslui este informat de Episcopia Romanului şi Huşilor de numirea ieromonahului Vichentie ca stareţ al mănăstirii Rafaila Episcopia Romanului şi Huşilor Nr. 3241 Din 31 octombrie 1994

Vă facem cunoscut că în şedinţa Permanenţei Consiliului Eparhial din 23 iunie 1994 s-a aporbat încadrarea prin hirotonie a tânărului ieromonah Lupu Vichente-Virgil în postul de preot paroh la parohia M-rea Rafaila, acel protopiat începând cu 1 octombrie 1994.

La intervenţia noastră, Departamentul Cultelor Bucureşti, prin adresa nr. 8630 ne înştiinţează că s-a eliberat autorizaţie de intrare în rândul personalului de cult pentru numitul Lupu Vichentie-Virgil care urmează a fi încadrat în postul de stareţ la parohia M-rea Rafaila, Prot. Vaslui acordându-i-se şi o contribuţie de la bugetul statului de 65000 lei lunar, începând cu data de 1 octombrie 1994.

A fost hirotonit pe date de ___ şi preot pe date de ___. Veţi preda scriptele şi gestiunea parohiei M-rea Rafaila noului

numit încheind cuvenitul proces verbal din care un exemplar împreună cu o decizie de retribuţie şi atribuţiuni semnate de cel în drept vor înaintate Centrului Eparhial pentru a fi puse la dosarul personal.

294

Episcop Consilier-administrativ <ss> Eftimie <ss> pr. Miron Gheorghe

Cancelaria Episcopiei Huşilor, dosar Rafaula(dosar 1), f. 120, Original - 1998 aprilie 8 – Demersul stareţului Vichentie Lupu în vederea reactivării vechiului schit Mera pe teritoriul satului Drăgeşti, comuna Todireşti România Mănăstirea Rafaila Episcopia Huşilor Jud. Vaslui Nr. 9/8 aprilie 1998

Prea Sfinţite Stăpâne,

Cu fiască supunere, Ieromonahul Vichentie Lupu, stareţ la mănăstirea Rafaila, comuna Todireşti, jud. Vaslui vă rog să binevoiţi să luaţi la cunoştinţă următoarele şi totodată cu mare rugăminte să ne acordaţi binecuvântarea la cele ce o să le menţionez:

În iarna anului 1996 un grup numeros de credincioşi din satul Drăgeşti, com. Todireşti au venit la noi cu mare rugăminte să-i ajutăm de a face demersurile necesare de a rezidi o mănăstire pe nume „MERA” care cu ani în urmă (1884 când i s-a dat foc) a adus în inimile oamenilor multă pace şi dragoste faţă de cele sfinte. La stăruinţa lor, conducerea mănăstirii a luat act de acestea îndemnându-i pe acei credincioşi la rugăciune pentru ca Dumnezeu să orânduiască cum va crede de cuviinţă

Prea Sfinţia Voastră eu personal am fost la Arhivele Statului Vaslui şi Bucureşti pentru a lua cunoştinţă despre mănăstirea sus menţionată şi îndtradevăr creştinii au avut dreptate în ceea ce priveşte trecutul acestei mănăstiri:

„Mănăstirea Mera se întâlneşte în unele documente din anul 1772 în care reiese că ar fi aparţinut la mai mulţi propietari, că a făcut parte

295

din comuna Todireşti, mănăstirea a avut bunuri de o valoare deosebită şi teren agricol pe care s-a plantat livadă.

Datorită aşezării izolate, schitul a fost adeseori, până la distrugerea lui prin incendiu şi un preţuit loc de refugiu şi odihnă, cum arăta N. Iorga”.

Prea Sfinţia Voastră, foarte mulţi credincioşi doresc din toată inima reînfiinţarea acestei mănăstiri şi nu numai credincioşi din Drăgeşti ci şi din oraşul Negreşti, Bacău, Vaslui şi din foarte multe sate şi comuna din zona Todireştiului.

Rezoluţie: 12.04.1998 P. C. Pr. Epxarh împreună cu P. C. Protoiereu ca cerceta şi refera până la 15 mai dacă în satul Drăgeşti, com. Todireşti se poate reactiva M-rea Mera

<ss> + Ioachim Secretar <ss> pr. Melinte

Cancelaria Episcopia Huşilor, dosar Rafaila (dosar 2), f. 22, Original

Opis al documentelor moşiei Oşeşti – sec. XIX. Anul

Vechi

Anul

Nou Luna Ziua

7108 1599 Decembrie 4 Hrisovul lui Ieremia Movilă VV pentru

moşia Todireşti şi Rafaila pe apa

(Stemnicu)

7108 1599 Decembrie 4 Traducţie a documentului de mai sus

fără dată - - - Hotarnica moşiei Oşăştilor făcută de

Dimitrie Vornicu

fără dată - - - Planul moşiei Oşeşti

7140 1631 Octombrie 8 Hrisovul lui Moise Movilă VV către

Borcea, paharnicul şi fratele său

Postolache pentru moşia din Oşeşti

7144 1636 Iulie 9 Hrisovul lui Vasile VV către Borcea şi

Apostolache, feciorii Tomei ca să

stăpânească în pace moşia Oşeşti ce-i

zice şi Rafaila

7168 1660 August 30 Porunca lui Ştefan Voievod către feciorii

lui Borcea şi Postolache ca să

stăpânească în pace părţile lor de moşie

Oşeşti

296

7187 1678 Noiembrie 21 Înscrisul lui Popa Iordache prin care ia

înapoi opt pământuri din valea Babii ce la

dăruise logofătului Racoviţă fiindcă nu le-

a arat

7187 1678 Noiembrie 21 Copie de pe înscrisul de mai sus,

neadeverită

fără dată - - - Zapisul lui Antonie către Borcea, prin

care-i vinde partea de moşie din Oşeşti

fără dată - - - Zapisul […] fata [... ] către Borcea prin

care-i vinde partea de moşie din Oşeşti

7125 1706 Octombrie 8 Diata lui Grigoraş Diaconu prin care-i

regulează averea cui are să rămânâ după

moarte

7125 1706 Octombrie 8 Copie neadeverită după diata de mai sus

7266 1758 Iulie 6 Porunca lui Scarlat Grigore Ghica VV

către Ştefan Rosseti, fost mare vistier, şi

N. Racoviţă, fostul mare medelnicer ca să

cerceteze pricina dintre Carp Diaconul şi

Samuel Picioroaga cu M-rea Fâstâci

pentru moşia Valea Babei

7266 1758 Iulie 16 Copie după porunca de mai sus,

neadeverită

- 1766 Ianuarie 25 Carte de judecatăa ispravnicilor de Vaslui,

pentru moşia Valea Babei

- 1766 Ianuarie 25 Copie neadeverită după cartea de

judecată de mai sus

- 1788 Mai 18 Porunca lui Constantin Dumitrie Moruzi,

către ispravnicii de Vaslui ca să

descopere moşiile schitului Rafailă din

acel judeţ

- 1788 Iulie 8 Mărturia răzeşilor din satul Oşeşti către

Iosaphat Egumenul schitului Rafail, prin

care arată părţile de pământuri date danie

M-rii de [... ] Grigoraş

- 1781 Mai 30 Hrisovul lui Constantin Dumitrie Moruzi

VV prin care scuteşte M-rea Rafaila de

dările de peste an

- 1780 Mai 20 Porunca isprăvnicească ca să strângă

egumenul M-rii Rafailă toate bucatele de

pe moşia Oşeşti

297

1780 Mai 30 Copie după o mărturie hotarnică pentru

alegerea hotarelor moşiei Oşeşti a

Schitului Rafailă

- 1780 August 10 Carte de danie a lui Sofronie Ieromonahul

către schitul Rafailă prin care dă danie

partea sa din Oşeşti

- 1781 Decembrie 26 Porunca lui Constantin Dumitrie Moruzi

către ispravnicii de Vaslui ca să cerceteze

pricina dintre Egumenul Schitului Rafailă

şi Anastasie Bacalbaşa pentru moşia

Oşeşti

- 1781 Decembrie 16 Adeverinţă hotarnică pentru alegerea

moşiilor Iurceşti, Todireşti şi Raceşti

- 1782 Iulie 1 Ordinul caimacamului către ispravnicii de

Vaslui ca să cerceteze pricina dintre

Egumenul Schitului Rafailă cu Anastase

Bacalbaşa pentru arendarea moşiei

- 1786 August 30 Hotărnicia moşiei Todireşti făcută de

Alexandru Ieşean, fostul mare paharnic

- 1796 Ianuarie 13 Copie după înscrisul lui Poppa Iordache

din Cozmeşti prin care ia înapoi 8

pământuri din Valea Babei ce le dăruise

logofătului Racoviţă ca să-l radă de la

dajdii şi nu s-a ţinut de cuvânt

- 1797 Octombrie 28 Copie de pe anaforaua veliţilor boieri în

pricina creditorilor lui Zamfirache sin

Mileanu şi fiul acestuia, Nicolae, pentru

nişte vii din dis. Fălciu

- 1798 Noiembrie 22 Foaie de suma strângerilor ce s-au ales

să ţie schitul Rafaila în moşiile Iurceşti,

Todireşti şi Raceşti

- 1799 Mai 9 Zapis de danie al lui Daniel Dodiţă

Monahul, prin care dăruieşte schitului

Rafailă partea sa de moşie din Oşeşti

- 1799 Mai 12 Mărturia hotarnică pentru partea de moşie

din Raceşti a schitului Rafailă

- 1799 Mai 15 Zapisul lui Constantin Pisat şi Sultana,

fata lui Iftimie Dabiţa către Igumenul

schitului Rafaila prin care vinde părţile lui

de pe moşia Oşeşti

298

- 1800 Februarie 11 Jalba Egumenului Schitului Rafaila

împotriva răzăşilor din Oşeşti pentru [... ]

parte de moşie cumpărată de schit

- 1800 Februarie 14 Jalba Igumen Schitului Rafailă împotriva

răzăşilor pentru călcările ce fac moşiei

Oşeşti a schitului

- 1800 Febrauarie 22 Porunca lui Constantin Alexandru Ipsilant

VV către Ispravnicii ţinutului Vaslui ca să

cheme pe răzăşi şi să-i îndatoreze a

întoarce schitului Rafailă bani cu dobânda

lor pentru partea de moşie ce voesc a

răscumpăra

- 1800 Noiembrie 17 Adeverinţa Florei Căpitănesei ot Buhăeşti

pentru nişte documente de moşie ce i s-

au dat în primire

- 1800 Noiembrie 21 Zapisul monahii Casiana către schitul

Rafaila prin care-i dărueşte partea sa de

moşie din Oşăşti

- 1800 Noiembrie 23 Carte de danie a lui Ilie Dodiţă către

schitul Rafaila prin care-i dăruieşte partea

sa de moşie din Oşăşti

- 1801 Ianuarie 15 Jalba răzăşilor moşiei Oşăşti pentru

călcările ce se fac moşiei lor de către unii

din cetaşi

- 1801 Ianuarie 22 Porunca lui Constantin Alexandru Ipsilant

ca să cerceteze pricina dintre egumenul

schit Rafailă şi răzăşi pentru moşia Oşeşti

- 1801 Februarie 17 Mărturia lui Ştefan Hordilă pentru hotarele

moşiei schitului Rafailă

- 1801 Mai 10 Carte de danie a Ionei preotesei către

schitul Rafailă prin care-i dă danie partea

sa din moşia Oşăşti

- 1801 Iulie 24 Ordinul Căimăcămii către ispravnicii de

Vaslui pentru nişte fân de pe moşia Oşeşti

- 1802 Ianuarie 21 Ordinul Ispravni. de Vaslui pentru nişte

fân de pe moşia Oşeşti

- 1802 Februarie 3 Jalba egumenului schitului Rafailă cu toţi

răzăşii împotriva lui Vasile Grumează

pentru călcarea ce face moşiei Oşăşti

299

- 1802 Mai 11 Cercetarea făcută din porunca

ispravnicilor pentru nişte fân pe moşia

Oşeşti

- 1802 Aprilie 1 Jalba lui Vasile Grumează şi alţi răzăşi în

contra egumenului schitului Rafailă pentru

hotarele moşiei Oşăşti

- 1802 Iunie 3 Raportul ispravnicului de Vaslui prin care

arată cele dovedite în pricina dintre

egumenul schitului Rafail şi răzăşi penru

moşia Oşeşti

- 1803 Iunie 14 Ordinul lui Constantin Moruzi VV către

ispravnicul ţinutului Tutovei ca să

cerceteze pricina dintre egumenul

schitului Rafailă cu răzăşii moşiei Şacalu

şi să dea sfârşitul pricinii

- 1803 August 20 Porunca ispravnicului de Vaslui ca să

aleagă partea de moşie din Oşăşti a lui

Daniil Dodiţă Călugărul

- 1803 August 23 Dovada lui Toader Mihăilă Mazîlu şi alţii

că Daniil Călugărul de la Schitul Rafailă

are parte de moşie în Oşăşti

- 1806 Noiembrie 28 Diata monahului Daniil Dodiţă prin care

închină partea sa din moşia Oşăşti la

schitul Rafailă

- 1812 Martie 27 Răspunsul lui Constantin Teriechioglu

către Divanul Domnesc că lei 800 ce

datora Egumen de la schitul Rafailă i-au

plătit numitului

- 1812 Aprilie 9 Raportul lui Dumitru Iordan vornicul de

poartă pentru alegerea părţilor de moşie

din Oşeşti ale schitului Rafailă

- 1812 Iulie 20 Jalba egumenului schitului Rafailă cu

ordinul divanului către Isprav. de Vaslui ca

să aleagă hotarele moşiei Oşăşti a

schitului

- 1819 August 19 Chezăşia ce dau răzăşii din satul Oşăşti

către Grigore Ghica vornicul de aprozi că

vor plăti banii ce sânt datori către

egumenul de la schitul Rafailă

300

- 1813 Februarie 20 Scrisoarea lui Pavel Dobre către Mitropolit

în pricina averii răposatului Calinic

Egumenul schitului Rafailă

- 1813 Iunie 25 Porunca logofeţiei cei mari pentru

amânarea pricinei dintre răzăşicu

egumenul schitului Rafailă pentru moşia

Oşăşti

- 1813 Iunie 28 Porunca lui Scarlat Alexandru Caliman VV

prin care amână pricina dintre răzăşi cu

egumenul schitului Rafailă pentru moşia

Oşăşti

- 1813 Iulie 10 Jalba către domn a lui Avacum

Egumenul schitului Rafailă pentru

supărările ce încerca din partea răzăşilor

pentru moşia Oşeşti

- 1813 Iulie 30 Scrisoarea lui Iordache Postelnicu către

Egumenul Schitului Rafailă pentru dania

făcută shitului din moşia Sacaluşa

- 1816 Iulie 13 Jalba egumenului schitului Rafailă pentru

călcările ce fac răzăşii moşiei Oşăşti a

schitului

- 1817 Aprilie 9 Mărturie hotarnică a lui [spaţiu gol]

pentru alegerea moşiei Oşăşti a schitului

Rafailă de către răzăşi

- 1817 Mai 2 Raportul lui Iordache Postelnicu pentru

cercetarea făcută călcării moşiei Oşăşti a

schitului Rafailă de către răzăşi

- 1819 Mai 24 Scrisoarea serdarului Gheorghe

hotarnicul moşnenilor Todireşti către

egumenul schitului Rafailă ca să vie a sta

faţă la hotărnicia acelei moşii

- 1820 Octombrie 27 Ordinul isprăvniciei de Vaslui către

polcovnicul Ioniţă Bâncescu în pricina

călcării ce face Constantin Cogălniceanu

moşiei Oşăşti a schitului Rafailă

- 1826 martie 24 Jalba egumenului schitului Rafailă pentru

călcările ce se fac moşiei Oşăşti de către

răzăşi

- 1826 Aprilie 30 Foaie de strângeri ce au răzăşii în moşia

Oşăşti

301

- 1826 Mai 7 Ordinul isprăvniciei de Vaslui către

polcovnicul Ioniţă Bâncescu

- 1826 Iulie 4 Raportul lui Ioniţă Bâncescu în pricina

călcării moşiei Oşăşti de către răzăşi

- 1826 Iulie 10 Ordinul isprăvniciei de Vaslui către

polcovnicul Ioniţă Bâncescu în pricina

călcării moşiei Oşăşti de către răzăşi

- 1827 Maritie 3 Porunca isprăv. de Vaslui către egumenul

schitului Rafailă ca să vie la ziua hotărâtă

pentru hotărnicia moşiei Oşăşti

- 1827 Aprilie 21 Porunca isprăv. de Vaslui către

polcovnicul Ioniţă Bâncescu în pricina

călcării moşiei Oşăşti de către răzăşi

- 1827 Iulie 11 Alegerea făcută hotarelor moşiei Oşăşti a

schitului Rafailă

- 1827 Iulie 14 Hotărnicia moşiei Oşăşti a schitului

Rafailă făcută de Ioniţă Pancescu,

vornicul de poartă

- 1833 Februarie 8 Scrisoarea judecătorii de Vaslui către

egumenul schitului Rafailă în pricina

moşiei Oşăşti

- 1833 Aprilie 29 Idem către egumenul schitului Rafailă în

pricina călcării moşiei Oşăşti

- 1833 Decembrie 18 Citaţia judecătorii de Vaslui către

egumenul schitului Rafailă şi răzăşi ca să

vie a se înfăţişa la judecată în pricina

moşiei Oşăşti

- 1836 Iunie 22 Ciornă de jalbă din partea schitului Mera

împotriva schitului Rafailă pentru hotarele

moşiei Oşăşti

- 1836 Iulie 22 Porunca judecătorii de Vaslui către

egumenul schitului Rafailă în pricina ce

are acest schit cu schitul Mera pentru

moşie

- 1836 Iunie 24 Idem către egumenul schitului Rafailă tot

în pricina cu schitul Mera pentru moşie

- 1836 septembrie 2 Porunca judecătorii de Vaslui către

egumenul schitului Rafailă în pricina ce

are acest schit cu schitul Mera pentru

nişte strângeri de moşie

302

- 1836 Noiembrie 20 Jalba răzăşilor şi schitului Rafailă în

pricina călcării moşiei Oşăşti de către

Vasile Grumezea

- 1837 Ianuarie 16 Copie adeverită după jalba egumenul

schitului Rafailă către Divanul Apelativ în

pricina judecăţii ce are pentru călcarea

moşiei Oşeşti

- 1837 Februarie 11 Scrisoarea judecătorii către egumenul

schitului Rafailă ca să vie [... ] obştii [... ]

faţă la aducerea la îndeplinire a hotărârii

Divanului

- 1837 Iunie 23 Copie adeverită după hotărârea Divanului

în pricina dintre schitul Rafailă şi Mera

pentru hotarele moşiei Oşăşti

- 1838 Noiembrie 6 Răvaşul Mitropolitului pentru alegerea

părţilor din moşia Iurceşti, Todireşti şi

Raceşti a schitului Rafailă

- 1838 Noiembrie 22 Porunca judecătorii de Vaslui către

egumenul schitului Rafailă ca să vie la

judecătorie cu documentele ce are în

pricina moşiei Todireşti

- 1839 Aprilie 11 Idem tot în pricina moşiei Todireşti

Peste tot nouăzeci bucăţi documente

Arhiva Mănăstirii Rafaila, dosar nenumerotat, (cuprinde copii xerox de la D.A.N.I.C.)

303

304

305

306

307

308

309

310

311

CUPRINS

Cuvânt înainte ................................................................................................. 5

Capitolul I. Coordonate geografice ............................................................. 7

Capitolul II. Mărturii arheologice ............................................................. 17

Capitolul III. Legenda întemeierii schitului Rafaila .................................... 19

Capitolul IV. Schitul Rafaila în documente (sec. XVI-XVIII) .................... 23

Capitolul V. Schitul Rafaila în prima jumătate a secolului al XIX-lea ...... 41

Capitolul VI. Schitul Rafaila în doua jumătate a secolului al XIX-lea ........ 49

Capitolul VII. Schitul Rafaila până la al doilea război mondial ................... 65

Capitolul VIII. Mănăstirea Rafaila - de la instaurarea regimului comunist

la desfiinţare ........................................................................... 75

Capitolul IX. Perioada postdecembristă. Reînfiinţarea Mănăstirii Rafaila . 81

Capitolul X. Complexul monastic Rafaila. Zidiri, reparaţii ....................... 91

Capitolul XI. Biserica parohială „Sfinţii Voievozi” .................................. 105

Capitolul XII. Biblioteca Mănăstirii ........................................................... 111

Capitolul XIII. Schitul Mera ....................................................................... 127

Capitolul XIV. Mănăstirea Drăgeşti ........................................................... 133

Anexe ..................................................................................................... 135

ISBN 978-973-1771-13-7