Manifestul Educatiei Extras

Andy Szekely

Manifestul educației

Cum putem deveni mentori pentru copiii noștri

Andy Szekely

AS Publishing 2013

www.andyszekely.ro

3

Andy Szekely

Cuprins

Prefață ............................................................................................ 11 Introducere: Dacă azi aș fi elev, uite-așa m-aș revolta .................. 17

Partea întâi

Educația a murit, trăiască dezvoltarea personală............................. 23 Misiunea lui Rick Little .................................................................. 25 Capitolul 1: Carnetul de note .......................................................... 29 Capitolul 2: Ce ne „învață” sistemul educațional? ......................... 33 Capitolul 3: Ce ar trebui să se „predea” la școală?.......................... 37 Capitolul 4: Soluțiile pentru un sistem educațional puternic și bun ......................................................................................................... 41 Capitolul 5: De la educație la dezvoltarea personală ..................... 45 Concluzii ........................................................................................ 48

Partea a doua

Cum îi pot ajuta părinții pe profesori.............................................. 51

Cum să desenezi o floare galbenă, cu tulpină verde ....................... 53 Capitolul 6: Proiectul Zero sau prăbușirea geniilor ........................ 57 Capitolul 7: Teoria inteligențelor multiple ..................................... 61 Capitolul 8: Cele 4 inteligențe și dezvoltarea personală................. 64 Capitolul 9: Armonia și dezvoltarea personală .............................. 73 Capitolul 10: Cum se poate dezvolta fiecare inteligență în parte.... 78 Concluzii ........................................................................................ 85

5

Manifestul Educaţiei

Partea a treia

Cum îi pot ajuta părinții pe copii... și pe ceilalți părinți.................. 87 Un copil îi face portretul lui Dumnezeu ......................................... 89 Capitolul 11: Cum învaţă oamenii .................................................. 91 Capitolul 12: Învăţarea prin Experiență indirectă .......................... 97 Capitolul 13: Învăţarea prin Experiență directă ............................ 118 Capitolul 14: Modelarea excelenței .............................................. 124 Capitolul 15: Formula măiestriei ............................................... 131 Concluzii ...................................................................................... 134

Partea a patra

Programul de 30 de zile ................................................................ 135 în care înveți cum să înveți împreună cu discipolii tăi (copilul tău, colegul tău sau partenerul tău de viață) Motivaţia acestui program ............................................................ 137 O provocare pentru cine vrea să se implice................................... 170 Şcoala animalelor – în loc de epilog...............................................174 Anexe ............................................................................................ 175 Bibliografie ................................................................................... 188 Index ............................................................................................. 190

6

Andy Szekely

Ce spun primii cititori ai „Manifestului Educaţiei” „«Manifestul Educației» inspiră Schimbare! Schimbarea în noi - în mentalitatea noastră de adulți, de părinți, de profesori. Schimbarea în relațiile noastre – cu copiii, cu profesorii, cu ceilalți părinți. Schimbarea în societate – în instituțiile private sau ale Statului, care ar avea nevoie să alinieze sistemul educațional cu societatea modernă în care trăim.”

Bianca Giurgiu „Cartea demonstrează că ai făcut o treabă extraordinară, de calitate superioară și utilă celor care au ochi să vadă, urechi să audă și inimi să simtă.”

Radu Hociung „DA, este greu să fii părinte în zilele noastre, DA, este cea mai grea meserie din lume dar fir-ar să fie dacă este o meserie înseamnă că se poate învăța, nu? Așa că, ce mai așteptăm? Dragi părinți haideți să ne punem pe treabă! Să începem cu un pas mic, cât de mic, cu o idee, cu o propunere, cu un VIS. Eu asta găsesc în „Manifestul Educației”: o chemare la acțiune, motivația de a porni la drum și de a te ține de el indiferent de circumstanțe! Recunoștință maximă Andy pentru că ai pus pe hârtie gânduri și frământări ale părinților din lumea întreagă!”

Simona Străuț „O carte excelentă, dacă părinții mei ar fi citit cartea asta când eu eram mic probabil că acum eram cu ani lumină înainte pe calea succesului. E un „must read” pentru orice părinte care e interesat și își asuma responsabilitatea față de viitorul copilului său.”

Bogdan Grasu

7

Andy Szekely

Prefață

Test de conștientizare

Te invit să privești cu atenție cele două coloane de mai jos:

Persoana 1 Persoana 2

Conștient

Grijuliu

Strategic

Creativ

Performant

Autentic

Influent

Obedient

Stresat

Fățarnic

Fricos

Dezinteresat

Nepoliticos

Disprețuitor

Te rog acum să răspunzi la următoarele întrebări... relativ retorice:

Pe care dintre cele două persoane descrise mai sus o preferi?

Cu care dintre cei doi ai vrea să lucrezi?

Pe care dintre ei l-ai angaja?

Dacă ar fi medic, pe care l-ai lăsa să te trateze?

Dacă ți-ar fi pereche în viață, pe cine ai prefera?

Dacă ar fi copilul tău proaspăt ieșit de pe băncile școlii, care dintre ei ai vrea să fie?

Te invit să privești cele două persoane descrise mai sus ca pe niște exemple ale polilor opuși ai unei scale de măsurare...

Dacă ne gândim ce tip de om produce sistemul educațional în acest moment, probabil că se vede cu ochiul liber...

11


Produce mai mulți oameni din coloana a doua... și asta nu din vina dascălilor... de fapt, acest lucru nu se întâmplă „din vina” cuiva...

Situația de față este un dat istoric: la fel cum un corp uman de 120 de ani nu mai este suficient de flexibil ca să îi permită posesorului să alerge ca la 20 de ani, sistemul educațional actual este prea bătrân ca să mai pregătească eficient pentru viață copiii secolului 21.

Am convingerea că în urmă cu 100 de ani acest sistem producea oameni foarte capabili să răspundă nevoilor din era industrială, dar acum era informației este la putere, iar în acești ani, sistemul de educație primitiv pe care îl avem riscă să „nască monștri” mai repede decât e capabilă orice guvernare să „îmblânzească monștri”...

În sfârșit... destul cu filosofia și politica...

Dincolo de cauze și vinovați, școala este acum așa cum este, mai ales din cauza faptului că a fost lăsată în urmă de ani buni de către progresul tehnologic...

Ceea ce ar fi însă înțelept să facem, este să luăm atitudine față de sistemul educațional și să îl transformăm, astfel încât el să devină un instrument util pentru societatea modernă în care trăim.

Ceea ce urmează să citești este menit să facă exact două lucruri:

Să te pună pe gânduri... și... să îți dea idei... despre:

Ce ai putea tu să gândești și să faci, împreună cu ceilalți oameni interesați de subiect, astfel încât să nu ne pregătim copiii pentru o lume care nu mai există...!?

„În vremuri de schimbare, cei care continuă să învețe moștenesc lumea, iar cei care se opresc din învățat se găsesc excepțional echipați pentru o lume care nu mai există.”

Eric Hoffer

... deci atenție... ne aflăm în vremuri de schimbare!!!

Inspirație!

Andy Szekely 12

Andy Szekely

Partea 1

Educația „a murit”! Trăiască dezvoltarea personală!

Oamenii rezonabili privesc lumea aşa cum este și se întreabă..... „De ce?”

Oamenii nerezonabili privesc lumea așa cum și-ar dori să fie și se întreabă ..... „De ce nu?”

De aceea orice progres aparține oamenilor nerezonabili.

George Bernard Shaw

23


Ce găseşti aici:

• Efectul pe care îl are sistemul de notare asupra dezvoltării personale a copilului.

• Şase concepţii nocive pe care le transmite copiilor sistemul educaţional.

• Trei încurajări pe care şcoala ar trebui să le ofere copiilor. • Ce atitudini ar fi bine să dobândească copiii de pe băncile

şcolii. • Cum se face trecerea de la educaţie la dezvoltarea

personală. • Ce rol au părinţii în triunghiul echilateral „dascăli-copii-

părinţi”.

24

Andy Szekely

Capitolul 1 Carnetul de note

Când eram în clasa a doua am fost „altoit” cu rigla la palmă pentru că mi-am mâzgălit carnetul de note.

Nu voi uita niciodată acest moment, pentru că a fost prima „corecţie fizică” pe care am primit-o la școală.

Practic, atunci când învăţătoarea ne-a dat carnetele, ne-a spus să completăm primele pagini – acolo unde erau rubrici pentru nume, clasă etc.

Ce a completat Andy? Ei bine, mi-am trecut media 10 la toate materiile, inclusiv la cele care se studiau în anii următori…

Mi s-a părut firesc!

Era ceea ce consideram că urma să se întâmple! ... ☺

Când învăţătoarea ne-a cerut carnetele pentru verificare, a fost cel puţin uimită să vadă carnetul meu plin de nota 10…

***

Acum îmi amintesc amuzat de momentul respectiv, pentru că semnificaţia lui este una foarte specială:

Școala omoară creativitatea, chiar și atunci când profesorii au cele mai bune intenţii.

Vinovatul?

Carnetul de note, cu toate implicaţiile lui simbolice.

La școală, nota 10 pe linie în carnetul de note înseamnă că elevul este premiant.

29


Dar mai înseamnă ceva, transmis în mod subtil:

Înseamnă că mai bine de 10 nu se poate!

Despre asta vreau să vorbesc aici: Despre faptul că uităm ce înseamnă de fapt nota 10.

Nota 10 ESTE DOAR O MĂSURĂ a succesului unui elev.

Şi atât !

În esenţă, ea se referă la inteligenţa mentală a elevului – la capacitatea lui de a memora şi uneori la capacitatea lui de a înţelege. Dar asta nu te ajută pe stradă decât foarte puţin!

Pe stradă (în viaţă) te ajută capacitatea de a comunica și empatiza!

Asta nu se trece în carnetul de note…

Pe stradă (în viaţă) te ajută capacitatea de a îţi menţine un nivel ridicat de energie, motivare și optimism.


Pe stradă (în viaţă) te ajută capacitatea de a conduce oameni și de a anticipa tendinţe (viziunea).


Dacă ar fi să păstrăm carnetul de note în școli ca instrument de… evaluare… era să zic tortură…, atunci ar trebui să avem 4 astfel de carnete:

Unul pentru memorie și înţelegere (există deja),

Unul pentru empatie şi relaţionare (încă nu există),

Unul pentru optimism, energie și motivare (încă nu există),

Unul pentru capacitatea de lider (încă nu există).

30

Andy Szekely

Cele 4 capacităţi umane, armonizate, reprezintă potenţialul de lider al copilului și ele ar trebui dezvoltate împreună.

La oricare dintre ele, nota 10 reprezintă doar o măsură a succesului și nu o evaluare completă a potenţialului de dezvoltare al copilului.

Pe scurt:

Carnetul de note NU reprezintă potenţialul uman!

Carnetul de note este doar o poză – o măsură a performanţei obţinute la un moment dat.

El te poate ajuta să progresezi în ceea ce privește capacitatea de memorare și înţelegere (foarte importante), ceea ce nu este suficient pentru succes.

Din păcate, copiii și părinţii ajung să CREADĂ că nota 10 în carnet este garanţia unui copil capabil (cam asta sugerează sistemul educaţional).

Nu este!

Sau dacă este, ea reprezintă doar o mică parte din ceea ce tinerii au nevoie ca educaţie atunci când vor să reușească!

Restul e necesar să fie „procurat” din altă parte, iar această „altă parte” cred că poate fi identificată în cel puţin 3 locuri:

1. Cărţi bune

2. Mentori buni

3. Colectivităţi cu culturi sănătoase

De exemplu începând din 2003 am construit încet, dar sigur, un astfel de mediu sub denumirea BootCamp University.

31


În acest loc, oamenii învaţă leadership de la oameni care au dovedit că au succes (mentori) și primesc resurse de studiu care chiar funcţionează (cărţi bune și resurse esenţiale audio-video). Toate astea într-un mediu în care valorile comunităţii sunt trăite, nu doar declarate.

Cele 3 capacităţi menţionate mai sus, dar pe care NU le surprinde carnetul de note, pot fi dobândite separat, dar pentru asta e necesar ca părinţii și copiii să iasă de sub imperiul ideii că școala este suficientă.

Aș spune mai curând, că școala e un fel de curs pregătitor pentru școala vieţii, unde ai nevoie să înveţi pe rupte doar ca să rămâi la zi cu informaţia!

În lumea de azi, progresul tehnologic face ca volumul de informaţie să se dubleze pe glob la fiecare doi-trei ani. 90% din informaţia planetară a fost generată în ultimii 2 ani.

Așa că, singurul mod de a rămâne în poziţie de lider e să îţi faci din învăţare un mod de viaţă.

Să ne scoatem din cap, oricât de tineri sau bătrâni am fi, că după ce se termină școala se termină și cu învăţatul.

Asta e o idee din alt secol, extrem de neproductivă.

Când termini școala, abia te-ai încălzit la nivel intelectual ca să înveţi lucrurile care chiar te ajută să reușești în viaţă.

32

Andy Szekely

Capitolul 2 Ce ne „învață” sistemul educaţional?

Iată câteva dintre concepțiile nocive pe care le transmite sistemul educațional anchilozat pe care ne bazăm în prezent:

1. Ne învaţă că evaluarea altora asupra muncii noastre este mai importantă decât propria evaluare.

Atât timp cât pui mai mult preţ pe evaluarea altora decât pe propria evaluare... stima ta de sine va fi mai mică decât o furnică privită de pe lună de o persoană care şi-a uitat ochelarii acasă.

Suntem învăţaţi această lecţie constant prin faptul că atunci când am luat o notă mică ar trebui să ne simţim prost, să ne pară rău şi să ne cerem iertare.

Nu contează dacă eu cred că acea evaluare nu este importantă pentru mine, sau că ceea ce eu vreau să fac în viaţă nu are legătură cu acel domeniu.

Trebuie să mă conformez şi să cred că acea evaluare spune ceva despre mine... despre cât de bun sunt şi despre ce potenţial am eu în viaţă.

Iar o astfel de atitudine îţi distruge stima de sine şi toate visurile acelea frumoase pe care le aveai înainte să te pui pentru prima oară în banca de la geam.

2. Ne învaţă că o persoană mai în vârsta decât noi este automat şi mai bună decât noi.

Această paradigmă insuflată cu multă tenacitate de către unii profesori, ne face să nu aspirăm la anumite visuri decât atunci când avem o vârstă mai înaintată.

Ne face să plecăm capul atunci când o persoană cu 10 ani mai mare decât noi ne spune cât de mult greşim...

33


Sau mai rău... ne face să credem că respectul se câştigă prin vârsta şi nu prin fapte.

Dacă stăm să privim această teorie la rece... ne putem da seama cât de departe de adevăr este.

Cum adică... prin faptul că o persoană a reuşit să nu moară până la vârsta de 50 de ani asta o face mai vrednică decât mine?

Mai inteligentă decât mine? Mai înţeleaptă decât mine? De unde şi până unde?

Dacă ai reuşit să nu mori până la vârsta de 50 de ani... singura concluzie pe care pot să o trag este că ai avut ceva grijă de corpul şi de mintea ta şi că nu ai încercat până acum să vezi dacă poţi să sari de la etajul 7 doar cu o umbrelă.

În rest... doar vârsta nu spune nimic. Însă odată ce acea persoană de 50 de ani... stă de vorbă cu tine şi îşi demonstrează aptitudinile şi înţelepciunea, ar trebui să îi acorzi respectul cuvenit.

Iar asta... ar fi bine să îl facem şi cu persoana cu 10 ani mai tânără ca noi. Pentru că singurul mod de a a-ţi câștiga respectul este prin ceea ce faci, nu prin ce vârstă ai.

3. Ne învaţă că există o singură cale în viaţa către succes.

Școala sugerează că singura cale către succes... este să învăţ bine, să intru la o facultate bună, iar apoi să-mi găsesc o slujbă stabilă.

Singura mea întrebare în acele momente... era... de ce toţi oamenii care au urmat această cale bătătorită de mii de elefanţi... nu au succes.

Sau cel puţin... eu nu percepeam că ai succes atunci când banii câştigaţi la începutul lunii se terminau în mai puţin de 30 de zile... iar certurile în familie erau mai dese decât firimiturile de pe masă.

Să înveţi că există o singură şansă de succes în viaţă este distructiv... şi te face să nu mai cauţi opţiuni...

34

Andy Szekely

Umbli prin viaţă cu o pereche frumoasă de ochelari de cal... şi nu vezi nicio scurtătură sau drum lăturalnic care să te ajute să nu sari în prăpastie fără paraşută sau abilităţi de levitare.

4. Ne învaţă că dacă nu avem aptitudini într-un anumit domeniu... asta înseamnă că suntem proşti sau incompetenţi.

Din păcate... după atâtea decenii trecute peste sistemul educaţional... această problemă este la fel de puternică ca la început.

În acest sistem vechi „şi de-demult” faptul că nu eşti bun la matematică te face incompetent. Chiar dacă ai descoperit o modalitate să vindeci cancerul!

Fiecare dintre noi... suntem extraordinari în câteva domenii şi... „varză” în altele.

De exemplu, eu nu le am cu tehnologia asta nouă. Am un telefon care începe cu „i” şi care ştie să mă ghideze când mă rătăcesc, să înregistreze video şi audio, să îmi ţină task-urile şi mailul.

Drept să-ţi spun... tot ce fac eu cu el este să vorbesc la telefon şi să dau sms-uri.

Restul... este pentru mine neuro-chirurgie.

Dar asta spune despre mine că sunt incompetent?

Spune asta despre mine că nu sunt bun ca om sau individ?

Niciodată!

Tot ce spune este că nu sunt bun cu tehnologia. De aceea am angajat o persoană care are aptitudini în acest domeniu.

Această generalizare nu face altceva decât să ne diminueze stima de sine... şi să ne facă să învăţăm din greu în domenii în care nu avem afinităţi... doar ca să ne câştigăm recunoştinţa unui sistem gândit prost!

35


5. Ne învaţă că cei care nu au învăţat bine la şcoală şi totuşi au reuşit în viaţă... au avut noroc.

Majoritatea miliardarilor lumii... (şi aici mă refer la cei care au ajuns miliardari ajutând oamenii prin munca lor) n-au fost cei mai buni la şcoală. Şi mai mult decât atât... o parte din ei nu au făcut facultate.

Când aduci o astfel de informaţie în sistemul nostru educaţional... explicaţia este... AU AVUT NOROC.

Şi aşa... încet-încet... cu paşi mărunţi... ajungem să credem că ăia MARI... care ar trebui să ne fie nouă modele de evoluţie... au ajuns acolo din noroc.

Iar dacă noi nu avem noroc... nu ne-am născut într-o zodie bună... sau stelele s-au aranjat prost când noi am deschis pentru prima oară ochii...

6. Ne învaţă că nu avem neapărat nevoie de sens şi semnificaţie în ceea ce facem.

De ce trebuie să învăţ pe de rost comentariul la opera lui Sadoveanu? Ca să iei o notă bună! De ce să iau o notă bună când eu nu înţeleg la ce îmi trebuie?

Pentru că asta trebuie să faci... şi dacă profesorul spune că e bine... atunci nu mai pune întrebări şi du-te şi învaţă!

Astfel de abordări nu dau nici un pic de sens muncii noastre. Să învăţ ca să îmi dea profesorul o notă bună. Este la fel cu... să muncesc ca să îmi mulţumească şeful sau să nu mă dea afară.

Munca are nevoie de un sens mai înalt... de ceva care trece de condiţia noastră ca şi indivizi unici.

Avem nevoie să ştim că munca noastră ajută alte persoane, le face viaţa mai bună, îi scapă de nişte probleme. Iar... din păcate... sistemul educaţional nu are nici un pic de sens... în acest sens…

36

Andy Szekely

Capitolul 3

Ce ar trebui să se „predea” la școală?

Astăzi ai informația dorită la un click distanță, deci școala bazată pe reținerea de informații devine mai puțin relevantă și până când se va adapta va produce din ce în ce mai multă frustrare la copii și la părinți…

În schimb, dacă am face școala pornind de la nevoia concretă de prosperitate, am avea o pătură de mijloc solidă și majoritatea oamenilor ar fi independenți financiar.

În continuare am să demonstrez cum, prin 3 acțiuni concrete!

Practic, sunt 3 lucruri pe care dacă școala le-ar face diferit, ar inversa comportamentele neproductive pe care le generează azi:

1. Școala ar trebui să încurajeze progresul, nu perfecțiunea!

Când un elev ia nota 6, accentul este pus pe faptul că lipsesc 4 puncte până la perfecțiune.

Cum ar fi dacă profesorii ar spune:

WOW!!!

Bravo, felicitări că ai luat 6, pentru că data trecută ai luat 5!

Este un progres extraordinar! Eşti un copil minunat!!! Uraaaaa!

…şi apoi, după o vreme… hai să vedem cum putem ajunge la nota ...7…

În schimb, școala promovează mentalitatea premiantului:

Ia uite ce note bune a luat Mitică!

37


Din nefericire, și Mitică este spălat pe creier, pentru că deși a luat 10 pe linie, când vrea să se descurce în viață, el constată că abilitatea de a învăța de 10 nu e plătită la fel de bine că abilitatea de a accepta refuzurile atunci când faci o vânzare!

Mitică ajunge atunci din performer în clasă un performer al dezamăgirii și începe să își „distribuie” negativitatea în jur, acuzându-i pe cei fără școală care ajung bogați!

De fapt, cei fără școală sau care au fost slabi la învățătură, dar care și-au creat propriul lor mecanism de dezvoltare a stimei de sine, înțeleg că o GREȘEALĂ e un semnal necesar pentru corecția de parcurs, nu o cădere în dizgrație.

Concluzie: avem nevoie de o școală care încurajează greșelile ca parte importantă din PROGRES, nu perfecțiunea, ca parte impotentă pentru succes…

Cum?

Prin schimbarea felului în care profesorii și elevii dau feedback!

2. Școala ar trebui să încurajeze cooperarea, nu competiția…

Premiantul Mitică le arată el tuturor colegilor de clasă că e cel mai bun …

Și?

Ce e cu asta?

Peste 10 ani, când Mitică va încerca să se descurce într-o lume antreprenorială, le va arăta tuturor cât de bun este în continuare și va avea foarte multă dreptate și foarte puțini bani (sau prieteni, sau mulțumire de sine...).

În lumea reală, cei care cooperează câștigă mult mai mult decât cei care pun accentul pe competiție…

38

Andy Szekely

Nu spun că nu e nevoie de competiție… dar e important ca lupta aceasta să fie percepută ca un joc, nu ca un război, iar copiii trebuie îndrumați să o perceapă ca joc, altfel vor avea înclinația naturală să o ducă la extrem…

Cu cât înaintează în vârstă, cu atât ar trebui să se pună accent mai mare în școli pe cooperare…

Din păcate, în multe școli încă se întâmplă invers…

Concluzie: avem nevoie de o școală care să învețe copiii cum să lucreze în echipă, să socializeze și să influențeze cu integritate.

Cum?

Mărind foarte mult procentul de timp petrecut în clasă (sau afară) cu jocuri experiențiale din care să rezulte importanța cooperării.

3. Școala ar trebui să pună accentul pe practicile care îmbogățesc omul, nu pe informațiile care îmbogățesc doar cultura generală

Ce este o practică de îmbogățire?

Orice activitate care este direct legată de bunăstarea financiară. Cele mai evidente sunt: vânzările, marketingul, networkingul și public speakingul.

Orice om care are astfel de abilități se poate descurca inclusiv atunci când ajunge într-o țară străină fără bani și fără posibilități de comunicare cu cei de acasă.

Este suficient să caute un antreprenor căruia să îi explice cum îi poate mări vânzările, contra unui procent din rezultat…

Concluzie: Avem nevoie de o școală care pe lângă cultura generală, să investească masiv timp și efort în educația practică – să îi înveţe pe copii principiile vânzării, ale marketingului făcut cu integritate, ale discursului public etc.

39


Cum?

Prin jocuri de rol, studii de caz și exerciții adaptate vârstei lor.

Dar pentru asta ar trebui ca profesorii înșiși să fie specializați în acest sens, iar asta nu se întâmplă, în primul rând pentru că educația profesorilor este de altă natură… (Ce putem face? Citeşte o provocare la sfârşitul cărţii).

Așadar, până când acest gigant muribund care este sistemul educațional își va lepăda pielea scorojită odată cu năravurile vechi, orice om matur, mai ales dacă este părinte, ar trebui să suplinească lipsurile din sistem… De asta cred eu că firmele de training și orice organism educațional care înțelege nevoile zilei de azi sunt atât de importante:

• pentru că avem nevoie de lideri care înțeleg că progresul e mai important ca perfecțiunea;

• pentru că avem nevoie de lideri care se pricep să coopereze mai bine decât să se sape reciproc;

• și pentru că adevăratele abilități care produc prosperitate sunt cele care merită exersate de timpuriu dacă ne dorim o țară prosperă…

• …și nu în ultimul rând, pentru că fiecare dintre noi își dorește să își crească copiii într-un context mai frumos decât cel în care am crescut noi…

40

Andy Szekely

Capitolul 4 Soluțiile pentru un sistem educațional

puternic și bun

Aceste soluții, din categoria celor descrise și în capitolul precedent, EXISTĂ şi sunt de fapt cunoscute de foarte mult timp...

Napoleon Hill, unul dintre părinții literaturii despre succes la nivel mondial, le-a scris în magistrala sa lucrare, „Secretul Libertăţii” – carte pe care nu a putut să o publice în timpul vieții, din cauza ideilor prea revoluționare din ea...

70 de ani mai târziu, această carte este publicată și dezvăluie într-unul din capitolele sale caracteristicile fundamentale ale unui sistem educațional care produce LIDERI, nu oi. Scrierea lui HILL mi se pare atât de profundă, încât o voi cita aici aproape în întregime, așa cum spuneam la începutul acestei lucrări... ca să îți dea de gândit... și să îți dea idei... despre cum te poți implica.

Napoleon Hill, despre sistemul educațional,

în „Secretul Libertății”

Răsturnaţi sistemul actual, dându-le copiilor privilegiul de a decide asupra activităţilor pe care să le desfăşoare în propriile şcoli, în loc de a-i obliga să respecte regulile tradiţionale făcute doar pentru a transmite informaţii abstracte. Daţi-le profesorilor rolul elevilor, şi elevilor rolul profesorilor.

Pe cât posibil, organizaţi toate activităţile şcolare cu ajutorul unor metode bine determinate, astfel încât fiecare elev să înveţe prin practică, şi ghidaţi activitatea clasei în aşa fel, încât fiecare elev să participe la o formă oarecare de muncă practică aflată în legătură cu problemele zilnice ale vieţii.

41


Începutul oricărei realizări omeneşti constă în idei. Antrenaţi-i pe elevi să recunoască ideile cu aplicabilitate practică, ce le pot aduce beneficii în obţinerea a ceea ce îşi doresc de la viaţă.

Învăţaţi-i pe elevi să-şi organizeze şi să-şi folosească timpul şi, mai presus de toate, împărtăşiţi-le adevărul timpului ca fiind cel mai de preţ şi cel mai ieftin bun aflat la îndemâna fiinţelor umane.

Învăţaţi-i pe elevi care sunt motivele fundamentale din cauza cărora se lasă influenţaţi oamenii, şi arătaţi-le cum să folosească aceste motive pentru a-și satisface necesităţile şi a obţine tot ce-şi doresc de la viaţă.

Învăţaţi-i pe copii ce şi cât să mănânce, menţionând, desigur, şi relaţia dintre alimentaţia adecvată şi sănătate durabilă.

Învăţaţi-i pe copii care este adevărata natură şi funcţie a emoţiei sexuale şi, mai mult decât atât, învăţaţi-i că aceasta poate fi transmutată într-o forţă puternică, susceptibilă de a-i ridica pe cele mai înalte culmi ale realizării.

Învăţaţi-i pe copii să fie determinaţi în tot ce fac, începând cu alegerea unui ţel major în viaţă, unul bine definit!

Învăţaţi-i pe copii care sunt natura şi posibilităţile binelui şi răului în principiul obişnuinţei, utilizând drept exemplu care să ilustreze acest subiect experienţele cotidiene ale copiilor şi ale adulţilor.

Învăţaţi-i pe copii felul în care se fixează obiceiurile datorită legii ritmului hipnotic şi faceţi-i să cultive, încă din clasele primare, obiceiuri ce îi vor conduce către o gândire independentă!

Învăţaţi-i pe copii care e diferenţa dintre o înfrângere temporară şi eşec, şi arătaţi-le cum să caute germenele avantajului corespunzător ce vine cu orice eşec.

Învăţaţi-i pe copii să-şi exprime propriile gânduri fără frică şi să accepte sau să respingă, după cum vor, ideile celorlalţi, păstrând întotdeauna pentru ei înşişi privilegiul de a se baza pe propria judecată.

42

Andy Szekely

Învăţaţi-i pe copii să ia decizii prompte şi, dacă e neapărată nevoie, să le schimbe greu şi cu mare prudenţă, şi niciodată fără un motiv determinat.

Învăţaţi-i pe copii că propriul creier este un instrument prin intermediul căruia primesc, din marele depozit al naturii, energie specializată în gânduri determinate; creierul nu gândeşte prin sine, ci este un instrument pentru interpretarea stimulilor ce cauzează gândirea.

Învăţaţi-i pe copii care e valoarea armoniei din propriile minţi, precum şi faptul că aceasta poate fi obţinută numai prin autocontrol.

Învăţaţi-i pe copii în ce constau natura şi valoarea autocontrolului.

Învăţaţi-i pe copii despre existenţa unei legi a recompensei înzecite ce poate şi trebuie pusă în funcţiune, cu titlu de obişnuinţă, aducând mereu servicii mai numeroase şi superioare calitativ faţă de ceea ce se aşteaptă.

Învăţaţi-i pe copii că tot ceea ce fac pentru semenii lor o fac, de asemenea, şi pentru ei înşişi. Învăţaţi-i pe copii să nu-şi formeze opinii, dacă nu le pot sprijini pe fapte reale ori pe credinţe ce au aceeaşi relevanţă ca şi faptele.

Învăţaţi-i pe copii faptul că ţigările, alcoolul, narcoticele şi abuzul de sex le distruge puterea voinţei şi le formează obiceiul de a rătăci. Nu le interziceţi aceste rele – doar explicaţi-le ce e cu ele.

Învăţaţi-i pe copii cât de periculos este să creadă un anumit lucru din simplul motiv că părinţii lor, profesorul de religie sau oricare altă persoană le spune acel lucru.

Învăţaţi-i pe copii să înfrunte faptele, indiferent dacă sunt plăcute sau neplăcute, fără să recurgă la subterfugii sau să caute alibiuri.

Învăţaţi-i pe copii şi încurajaţi-i să-şi folosească al şaselea simţ, prin care în minţile lor apar idei provenite din surse necunoscute, şi să examineze cu atenţie orice astfel de idee.

43


Învăţaţi-i pe copii că urmărirea obiectivelor bazate, la rândul lor, pe planuri bine determinate şi aplicate cu perseverenţă este cea mai eficace formă de rugăciune aflată la îndemâna fiinţelor umane.

Învăţaţi-i pe copii că spaţiul pe care îl ocupă în această lume se măsoară foarte exact prin raportare la calitatea şi la numărul serviciilor utile pe care le aduc lumii.

Învăţaţi-i pe copii că nu există nicio problemă care să nu aibă o soluţie adecvată, şi că soluţia respectivă este adesea de găsit în circumstanţele care au creat problema.

Învăţaţi-i pe copii că singurele lor limitări reale sunt cele pe care şi le impun ei înşişi, sau alţii, cu permisiunea lor.

Învăţaţi-i pe copii că toate şcolile şi toate manualele sunt mijloace elementare ce pot fi de folos în dezvoltarea minţii lor, însă unica şcoală de reală valoare este marea şcoală a vieţii, în care oricine are privilegiul de a învăţa din experienţă.

Învăţaţi-i pe copii să fie tot timpul oneşti cu ei înşişi şi, de vreme ce nu pot mulţumi pe toată lumea, să facă tot ce pot pentru a se mulţumi pe ei înşişi.

Învăţaţi-i că oamenii pot să realizeze orice lucru în care cred.

44

Andy Szekely

Capitolul 5 Pașii următori: de la educație

la dezvoltarea personală

Să facem un exercițiu simplu: Să înlocuim cuvântul școală din capitolul precedent cu Societate, și cuvântul copii cu Noi.

Apoi, să rescriem frazele și să vedem ce obținem.

Pentru claritate, voi lua câteva dintre sfaturile lui Hill și le voi rescrie în continuare ca exemple. După ce le citești, poți face același exercițiu cu restul frazelor lui Hill. Mie mi se pare un mod foarte bun de schimbare a perspectivei... Așadar, exemple de reformulări:

Să învățăm cât de periculos este să credem un anumit lucru din simplul motiv că părinţii, profesorii sau oricare altă persoană spune acel lucru.

Să învățăm să înfruntăm faptele, indiferent dacă sunt plăcute sau neplăcute, fără să recurgem la subterfugii sau să căutăm vinovați.

Să învățăm să ne folosim al şaselea simţ, prin care în minţile noastre apar idei provenite din surse necunoscute, şi să examinăm cu atenţie orice astfel de idee. Să învățăm că urmărirea obiectivelor, cu ajutorul unor planuri bune şi aplicate cu perseverenţă este cea mai eficace formă de rugăciune aflată la îndemâna fiinţelor umane.

Să învățăm că locul pe care îl ocupăm în această lume se măsoară foarte exact prin raportare la calitatea şi la numărul serviciilor utile pe care le aducem lumii.

Să învățăm că nu există nici o problemă care să nu aibă o soluţie adecvată şi că soluţia respectivă este adesea de găsit în circumstanţele care au creat problema.

Să învățăm că singurele noastre limitări reale sunt cele pe care ni le impunem singuri, sau alţii, cu permisiunea noastră. etc...

45


Practic, toate sugestiile legate de un sistem educațional eficient propuse de Hill, sunt rețete extrem de puternice pentru formarea omului matur, proces bine cunoscut astăzi sub numele de dezvoltare personală.

... Și ce se întâmplă atunci când un părinte urmează aceste sugestii? El devine un model de urmat pentru copilul său, iar aici venim la esență:

După părerea mea, transformarea din temelii a sistemului educațional, forțarea acestei transformări astfel încât să ne putem folosi de ea chiar de acum (în această viață), presupune să punem accentul pe rolul părinților!

Părinții sunt cei care îi educă pe copii mult mai mult timp decât orice profesor, dacă se implică.

Din păcate, există două cauze care duc la abordări greșite în creșterea copiilor – abordări pe care părinții le au la nivel de masă:

1. Părinții au o stimă de sine scăzută. 2. Copiii „trebuie” să facă ce le spun părinții.

Chiar dacă sună dur (adevărul doare uneori), te invit să te raportezi la părinții tăi și la părinții prietenilor tăi și vei constata că la nivel statistic cele două concepții sunt mult mai pregnante decât opusele lor...

Opusele lor sunt însă semnele oamenilor maturi!!!

Un om care se respectă pe sine suficient va putea să ofere un model de încredere în propria persoană copilului său.

Un om care nu impune standarde copilului, ci mai degreabă îl încurajează să își găsească propriile modalități de exprimare a talentelor, este un om matur pentru că înțelege că cei din jurul său (inclusiv copiii) nu sunt proprietatea lui ci sunt un dar divin pe care l-a primit ca să se bucure de el, nu ca să îl exploateze...

46

Andy Szekely

Cele două concepții descrise mai sus sunt atât de profunde și au implicații emoționale atât de mari, încât ar trebui scrisă câte o carte pentru fiecare dintre ele și tot nu ar fi de ajuns.

Din fericire, dezvoltarea personală duce la două beneficii care transformă concepțiile greșite despre relația cu copiii. Cele două concepții benefice noi sunt:

1. Sunt demn de respect și iubire indiferent de situația în care mă găsesc.

2. Sunt responsabil pentru toate acțiunile mele.

După părerea mea, asta înseamnă dezvoltarea personală! Să conștientizezi la nivel profund cele două concepții despre viață!

Un părinte care și-a însușit aceste idei, va deveni un model foarte bun pentru copiii săi, pentru că îi va fi ușor să îi învețe să se iubească și să își asume responsabilități la rândul lor, pornind de la puterea exemplului.

Cu aceste concepții copilul va merge la școală și va înțelege că indiferent ce spun profesorii sau colegii, el rămâne demn de iubire.

Cu aceste concepții copilul va merge la școală și va înțelege că dacă nu a învățat, este responsabil pentru consecințe, iar asumarea acestora va deveni un obicei bun pentru tot restul vieții sale.

... desigur... mai sunt multe de spus...

Un subiect atât de important nu poate fi „expediat” în câteva zeci de pagini.

Scopul meu aici a fost însă acela de a te pune pe gânduri și a-ți da idei, ca să îți dorești să te implici.

Dacă ești părinte sau vei deveni părinte, amintește-ți că cel mai bine îți poți asuma acest rol când ești un exemplu viu pentru copilul tău!

47


Concluzii

Această lucrare nu este comodă și probabil că nici nu are cum să fie! Subiectul este unul sensibil și grav în același timp!

În paginile ei te-am invitat pur și simplu să privești realitatea din perspective multiple: din perspectiva copilului (Carnetul de note), din perspectiva școlii (Ce ne „învață” sistemul educațional?) și din perspectiva părinților (De la educație la dezvoltarea personală).

Avem o „ecuație” cu 3 elemente importante: școala (dascălii), copiii și adulții, iar această ecuație ar trebui rezolvată în folosul tuturor părților implicate.

În această ecuație, cel mai ușor de schimbat ești TU, ca om mare, părinte sau pe cale de a deveni părinte. Și copilul, și „sistemul” au nevoie de mult mai mult timp pentru a produce schimbări notabile!

Triunghiul de mai sus este echilateral. În realitate există cel puţin trei situaţii în acest triunghi dramatic:

1. Unii copii au o relaţie mai strânsă cu dascălii decât cu proprii părinţi

2. Dascălii sunt izolaţi faţă de relaţiile familiale strânse dintre părinţi şi copii

3. Părinţii şi educatorii „se aliază” ca să „disciplineze” tânăra generaţie

TU

Dascălii Copiii

48

Andy Szekely

Niciuna dintre aceste situaţii nu ajută la dezvoltarea optimă a copiilor şi de aceea odată înţeless triunghiul de mai sus devine prioritar să îl facem echilateral. Mai exact să existe o comunicare transparentă între cele trei părţi implicate.

Chiar dacă în realitate nu vom avea poate niciodată un triunghi echilateral „perfect”, merită să îţi pui cât mai des întrebarea: „Există o comunicare transparentă între mine şi copii mei, între mine şi dascăli şi respectiv între copii şi dascăli?” Dacă răspunsul este nu: „Ce pot să fac în continuare?”

În continuare ceea ce poţi să faci este să îţi asumi rolul, în special rolul de model pentru copii.

Investește în educația proprie, în dezvoltarea ta personală și prin puterea exemplului vei deveni un părinte bun!

Închei reamintindu-ți zicerea lui Buckminster Fuller:

„Nu schimbi lucrurile luptând cu modelul existent. Le schimbi construind un model nou, care face modelul existent să pară învechit.”

Acest model nou ești chiar tu... mai precis modul în care tu îți asumi dezvoltarea personală, până când devii un om matur, capabil să îi fii model copilului tău.

Acest parteneriat părinți – copii, va forța în cele din urmă școala să se transforme în folosul tuturor!

Dacă adăugăm la aceasta parteneriatul părinți – profesori, constatăm că transformarea poate începe chiar din interiorul sistemului.

49

Documents

Manifestul Educatiei Extras