UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

MARILE ARTERE FLUVIALE

IMPORTANTA ECONOMICA

DIACONU LAURA ELENA An I , seria I , Gr.108

Geografia Turismului

1

Daca drumul rudimentar permite deplasarea persoanelor si a unor sarcini usoare, apa

curgatoare face posibil transportul produselor grele, cu un consum minim de energie.In

consecinta, utilizarea pentru transport a raurilor are vechime plurimilenara.Comunitatile

umane care populau vaile si zonele limitrofe au avut relatii intre ele folosind calea fluviala,

peste tot unde aceasta oferea conditii favorabile, adica acolo unde profilul longitudinal,

debitul si regimul raurilor asigurau, chiar cu pretul transbordarii, o navigatie fara prea mari

pericole.Mult inainte de a fi inventata roata, omul a inteles utilitatea folosirii energiei naturale

a apei.Transportul lemnului flotare si plutarit au fost primele forme de valorificare a energiei

apei pentru coborare.Folosirea pagaiei si a vaslei a permis, ulterior, o mai mare mobilitate, cu

piorgi si barci, pana s-a ajuns la constructia de ambarcatiuni mai mari , dotate, incepand din

sec.al XIX-lea , cu sisteme mecanice de actiune. Dupa transportul maritim, transportul fluvial

reprezinta modalitatea de transport cea mai ieftina. Potrivit tarifelor in vigoare, transportul fluvial este

de circa 2-3 ori mai ieftin decat cel feroviar si cu mult mai ieftin decat cel aerian sau auto.

Economicitatea transportului fluvial se datoreste in primul rand, capacitatii mari de

transport a mijloacelor fluviale. Astfel, in timp ce un convoi de noua slepuri a 1500 tone

fiecare poate transporta o cantitate de 13.500 tone de marfa, o garnitura de tren cu 18 vagoane

a 25 tone fiecare, poate transporta o cantitate de marfuri de 30 de ori mai mica. Aceasta

inseamna, evident, cheltuieli mai mici pe unitatea de marfa transportata si deci tarife mai

reduse comparativ cu calea ferata sau cu transporturile auto.

In al doilea rand, economicitatea mai ridicata a transportului fluvial se datoreste si

cheltuielilor de investitii mai reduse pentru dezvoltarea infrastructurii acestora, comparativ cu

infrastructura transportului feroviar sau auto. Caile de navigatie fluviala sunt cai naturale care

nu necesita, de regula, lucrari de amenajare costisitoare, iar porturile sunt construite, de

obicei, in acele locuri care ofera conditiile naturale cele mai prielnice.

O serie de marfuri de masa cu valoare unitara scazuta, cum ar fi calcarul, marmura si

in general materialele de constructie, precum si alte marfuri de masa, nu ar fi putut sa fie

atrase in circuitul economic intern si international fara existenta unor transporturi ieftine, cum

sunt cele maritime si fluviale. In plus, transportul fluvial prezinta riscuri mai mici comparativ

cu cel maritim si permite utilizarea unor ambalaje mai ieftine.

Se cuvin a fi mentionate, de asemenea, o serie de avantaje pe care le ofera caile

fluviale. Ele permit dezvoltarea in preajma lor a industriilor care folosesc ca materie prima

marfuri de masa transportate ieftin pe calea apei (industria siderurgica, metalurgia feroasa si

2

neferoasa, constructiile navale, industria de prelucrare a petrolului, industria chimica si

petrochimica, industria energetica, a sticlei si materialelor de constructii etc.), crearea de

baraje, lacuri de acumulare pentru hidrocentrale, dezvoltarea irigatiilor si a zonelor de

agrement etc. La randul lor, acestea stimuleaza investitiile in alte ramuri ale economiei,

crearea de noi locuri de munca, cresterea economica s.a.m.d.

Dintre dezavantajele pe care le prezinta transportul fluvial sunt de mentionat:

a) faptul ca este mai lent si mai putin punctual, comparativ cu transporturile maritime, pe calea ferata, auto sau aeriene;

b) existenta sa este conditionata de prezenta cailor fluviale care limiteaza aria de actiune la o zona invecinata acestora;

c) in afara unei zone determinate din bazinul fluvial, el devine neeconomic datorita transbordarii costisitoare si tarifului mai ridicat al mijloacelor care continua transportul;

d) poate deveni impracticabil in perioadele de inghet.

Primul canal a fost construit in secolul al XVII-lea, in Franta, intre Sena si Loire, se

numea Briare si avea 59 km lungime; actualmente cel mai lung este Marele Canal Chizez , de

1.782 km , intre Beijing si Huangzhou.

Navigatia pe fluvii, canale si lacuri se face pe slepuri si vase de tonaje diferite, in

functie de adancimea senalului navigabil.

Cele mai importante sisteme de navigatie nationale sunt : Volga, Mississippi, iar cu

caracter international : Rhinul , Dunarea, Oder-Elba si Marile Lacuri- St.Lawrence.In Europa,

navigatia fluviala se face pe Sena, Tamisa , canalele din Belgia (canalul Albert ) si Olanda

( canalele Amsterdam – Rhin , Wilhelmina).

Marile retele de navigatie sunt astfel rare pe Glob, acestea presupunand vehicularea

unor debite apreciabile, absenta cascadelor sau repezisurilor, un regim de scurgere cat mai

regulat, regim termic moderat.Amazonul,Parana,Mississippi, Zair, Chang-Jiang-ul, Gangele

sunt exemplele cele mai importante.In Europa, la o scara mult mai redusa, s-au impus

cursurile inferioare ale Dunarii, Rhinului , Volgai sau Senei.

In celelalte cazuri, cand s-a trecut la folosirea unor ambarcatiuni mai mari, sau la

navigatie in tot cursul anului – inclusive iarna sau la ape mai mici- a fost necesara amenajarea

cursurilor de apa, fie prin corectarea albiei, fie prin canale de derivatie si constructie de

3

ecluze.Canalele existau inca din Antichitatec( in Egipt, Mesopotamia , valea Indusului), dar

reteaua acestora a persmis insa construirea unor canale in afara zonelor de campie, ca si

traversarea cumpenelor de apa ce separa bazinle fluviale, deci constrirea unor veritabile retele

de cai fluviale si canale navigabile.

Revolutia industriala si cresterea in volum a marfurilor de transportat au condus la o

intensa utilizare a cailor fluviale.Avantul initial a impus o serie de rezolvari tehnice pentru

ameliorarea conditiilor de navigatie si pentru extinderea retelelor, solutii modernizate ulterior

sin aplicate si in present.Cele mai importante sunt:

Canalizarea cursului arterei cu potential de navigatie ( raurile Flandrei, Bega in

Romania );

Indiguirea cursului, taierea meandrelor;

Realizarea unor canale laterale, paralele cu cursul natural.(Marele Canal al Alsaciei);

Constructia de baraje, insotite de ecluze.

Concurenta intermodala a lasat in circuitul economic numai acele artere navigabile ( rauri,

fluvii, canale) in masura sa asigure transportul in conditii de competitivitate: Rhinul, in aval

de Rheinfelden, Elba, Sena, Dunarea, Vistula, Amur, Gange.

Navigatia fluviala necesita construirea unor porturi fluviale, adesea cu trafic foarte

important :Duisburg , Duluth,Strasbourg,Chicago,Paris,Reni,Galati,Moscova.

Navigatia interioara are un loc mai bine definit atat in tarile in curs de dezvoltare cat si in

cele dezvoltate, dar cu conditia ca aceasta sa fie adaptata cerintelor traficului modern.

Cele mai extinse retele de navigatie interioara se afla in Asia, America de Nord si Europa,

situatie care reflecta legatura stransa dintre navigatia fluviala si evolutia social – economica.

Reteaua navigabila a Americii de Nord este dominate de cea revenind SUA ce

totalizeaza 42600 km de cai, al caror gabarit depaseste adesea normele europene si care sunt

deservite de aproape 8000 de companii fluviale.Principalele artere sunt: Marile Lacuri si

fluvial Sfantul Laurentiu, fluviul Mississippi cu calalele adiacente si afluentii sai (Ohio,

Arkansas, Red River).

4

In Europa, reteaua de navigatie fluviala insumeaza peste 40000 km din care 14000

km canale.Prin lungimea cailor de care dispun se detaseaza Franta ( 8500), Olanda (5046

km), Germania (4400), Ucraina (4004 km), apoi Polonia., Belarus, Finlanda , Marea Britanie

(2000-4000 km). Dar totusi , densitatea cea mai mare a cailor fluviale de transport este

caracteristica nord-vestului Europei atlantice, unde pe langa fluviile navigabile ( Sena, Rhin ,

Meusa, Weser, Tamisa), s-au amenajat numeroase canale, indeosebi in Olanda si Belgia. In

jurul Marii Baltice se face navigatie pe Oder, Vistula,Niemen, Dvina de Vest, Neva, dar si pe

lacurile suedeze si finlandeze legate prin canale si rauri.In centrul si sudul Europei cele mai

importante artere navigabile sunt Dunarea cu Tisa si Sava, Rhonul, Padul.

In rasaritul contine.ntului exista o retea de artere navigabile legate prin canale ce se

inter actioneaza in zona Moscovei.Volga, Kama, Niprul, Donul, Nistrul , Dvina de Nord,

Peciora se adauga altor fluvii navigabile din partea estica a Comunitatii Statelor Independente,

impreuna cu care formeaza o retea ampla de 123500km.

In America de Sud se face navigatie pe Amazon si afluentii sai (50000km), pe

Parana, Uruguay, Rio Magdalena, Ornico.

In Africa, navigatia este ingreunata de prezenta cascadelor, dar se practica pe Zair si

afluentii sai , pe Nil, Zambezi, Niger, Senegal. Unele fluvii din Asia ( Chang Jiang, Mekong,

Gange) completeaza reteaua de transport fluvial a lumii.Se remarca indeosebi China, care are

cea mai cea mai lunga retea navigabila din lume ( 160 mii km).

Traficul fluvial este consacrat marfurilor grele si putin perisabile, indeosebi

materialelor de constructii, minereurilor, combustibililor solizi, cerealelor, hidrocarburilor,

lemnului.Volumul cel mai mare de marfuri transportate annual se inregistreaza in SUA

(623 milioane tone), acestea inregistrand o permanenta crestere in ultimii ani. Urmeaza Rusia

si China.

In ansamblul cailor de navigatie se individualizeaza , prin dimensiune, importanta traficului si

rolul in dezvoltarea economica a regiunilor respective, o serie de sisteme de navigatie fluviala,

compuse dintr-o artera fluviala sau un complex lacustru principal.Aceste sisteme sunt

nationale si internationale.

Dintre sistemele nationale si internationale se remarca:

5

Bazin de recepţie :

7.050.000 km².

Debit mediu :219.000 m³/s.

Principalele localităţi

traversate: Manaus şi

Belem, Brazilia

Amazonul

reprezintă fluviul cu cel mai

mare debit hidrografic din

lume, considerat la vărsare

în estuarul său (219,000

m³/s), respectiv fluviul cu

cel mai extins bazin

hidrografic din lume (6,915,000 km²), care acoperă cinci ţări ale Americii de Sud, Brazilia

(62.4%), Peru (16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) şi Ecuador (2.1%). Fluviul

Amazon, la fel ca Dunărea, curge de la vest spre est, paralel cu Ecuatorul.

Cel mai mare râu al Terrei prin cele trei coordonate de bază: lungime, numele unuia

dintre membrii expediţiei americane care a explora regiunea în 1971, la 175 km de Oceanul

Pacific, la 190 km nord-vest de lacul Titicaca şi la 110 km nord de oraşul peruan Arequipa.

Aşadar, izvoarele Amazonului pe Ucayali şi respectiv, pe afluentul acestuia Apurimac au fost

stabilite în 1971 de către expediţia condusă de Loren McIntyre, 1a o distanţă în timp de 471

ani de când spaniolul Vicente Yanez Pinzon descoperă, în 1500, gura fluviului ale cărui ape

transformau porţiunea alăturată Oceanului Atlantic într-o Mar Dolce (Marea Dulce).

Amazonul propriu-zis începe de la confluenţa celor doi mari afluenţi Ucazyali şi Maraunon,

care se unesc la mai în amonte de localitatea Iquitos; până la unirea cu apele celui mai mare

afluent de pe stânga - Rio Negro, care se produce 1a Manaus, Amazonul se numeşte

6

Solimoes. În limitele bazinului intră versanţii estici ai Anzilor, o parte din Podişul Guianei,

partea nordică şi centrală Podişului Braziliei şi Amazonia, cea mai mare câmpie din lume.

Cea mai mare parte a cursului se desfăşoară între Ecuator şi 50 latitudine sudică, cu

consecinţe foarte importante în clima regiunii şi pentru regimul de scurgere fluviului.

Potenţialul hidroenergetic al Amazonului, cu toţi afluenţii, apreciat 1a 280 mil. KW,

este foarte puţin folosit până în prezent.

Navigaţia pe Amazon şi afluenţii săi însumează circa 50 000 km, pe fluviu aceasta

practicându-se cu vase de tonaj maritim până la Manaus şi cu vase mai mici, pe 4 200 km,

până la cascada Pongu de Manscriche, situată pe Maranon, la ieşirea acestuia din Anzi. Clima

bazinului Amazon, caldă şi umedă în cea mai mare parte şi mai uscată în Anzi, cu temperaturi

între 23 şi 28°C, în medie (variaţii mici în timpul anului şi ceva mai mari de la zi la noapte),

precipitaţii bogat (1 500-3 000 mm/an), cu remarcarea unui sezon ploios şi unul mai uscat

(care se accentuează către nord şi sud în regiunea podişurilor), creează condiţiile cele mai

favorabile dezvoltării unei vegetaţii luxuriante, de tip ecuatorial care se suprapune Câmpiei

Amazoniei, formând un adevărat "ocean verde” - cel mai mare din lume - cu un rol foarte

important în reglarea condiţiilor de circulaţie ale maselor de aer şi, respectiv, a umezelii

pentru continentul sud-american şi chiar pentru Terra. Singurele perturbări în desfăşurarea

regulată a circulaţiei aerului şi temperaturii sunt valurile de aer rece (friagens), care pătrund

din sud, producând scăderi bruşte de temperatură.

Amazonia reprezintă în prezent - din punct de vedere al exploatării resurselor sale - un

obiectiv prioritar pentru Brazilia, Bolivia, Peru şi Columbia. Astfel, în 1966, s-a înfiinţat

Comisia Superioară pentru Dezvoltarea Amazoniei (SUDAM), care a elaborat, în 1970,

Programul pentru integrare naţională (PIN), ce are ca obiective principale: realizarea şoselei

transamazoniene (6 300 km), a cărei construcţie a început deja, precum şi colonizarea zonei.

În 1974 Programul Polamazonia a selectat deja 15 areale cu potenţial ridicat agricol şi minier.

Ofensiva asupra Amazoniei continuă, cu consecinţe imprevizibile asupra echilibrului ecologic

propriu şi asupra influenţei pe care Amazonia viitorului o poate avea asupra unor procese

majore climatice şi de mediu la scară planetară.

7

Lungimea: 6 671 km

Suprafaţa bazinului: 2 870 000

km2

Situat: Africa - Tanzania, Burundi,

Ruanda, Uganda, Kenya, Etiopia,

Egipt

Deşi după precizarea

izvoarelor, în 2938, de către

germanul Burkhard Waldecker, pe

Ruvuvu afluent al Kagerei - Nilul a

fost considerat cel mai lung râu de

pe Terra, prin reconsiderarea

izvoarelor Amazonului pe Ucayali

şi, respectiv, Apurinac, acesta din

urmă însumează 7 025 km lungime,

devenind nu numai prin debit şi

bazin hidrografic, cel mai mare râu,

ci şi prin cea de a treia coordonată -

lungimea.

Cu lungimea de 6.650 km, fluviul Nil este cel mai lung fluviu din lume, urmat de

Amazon cu 6.500 km, unele măsurători ale Amazonului de la izvoare, ar fi stabilit o lungime

a acestuia de 7.200 km.

Izvoarele Nilului este una dintre cele mai controversate teme, o parte din acestea se

află în statele: Burundi cu "Luvironza-Ruvuvu-Ruvusu-Akagera", Ruanda cu "Rukarara-

Nybarongo", iar alte izvoare: "Akagera-Nil", "Viktoria-Nil", "Albert-Nil","Bahr-al-Dşabal,

"Nilul-Alb", "Nahr-an-Nil" şi "Nilul".

Sunt 6 cataracte pe cursul mijlociu al Nilului sub vărsarea Nilului Albastru în Nilul

Alb între Omdurman şi Assuan fiind periculoase nu numai prin creşterea vitezei de curgere a

8

fluviului ci şi prin prezenţa stâncilor. Cele 6 cataracte sunt mărturie a mişcărilor tectonice

formându-se ulterior în albia Nilului, prin acţiunea de eroziune şi transport a fluviului pe o

perioadă de milioane de ani de roci sedimentare. La transportul fluvial spre lacul de

acumulare Assuan prezenţa unei cataracte creează probleme de navigaţe pe acest traseu.

In Antichitate , miracolul fertilizarii terenurilor din lunca sa i-a determinat pe locuitorii

acestor tinuturi sa il considere zeu.Aici eu fost realizate primele lucrari de irigatie din lume

( mileniul IV i.Hr.) si au fost realizate primele masuratori organizate aale nivelului apelor, cu

ajutorul <nilometrelor>.

Pe cursul sau au fost construite mai multe baraje in scopul producerii de nergie

electrica si al irigarii terenurilor , mai cunoscute fiind , din amonte in aval, cele de la Owen

Falls, Khartoum, Aswan – ultimul determinand formarea lacului Nasser ( lung de 500 km),

irigarea a 800 000 ha si instalarea unei centrale termice cu o putere de 2100 MW.Nilul asigura

irigarea a cca.4 mil.ha in Egipt, transformand Egiptul in cea mai mare oaza din lume.In

prezent apele unor rauri risipite in zona mlastinoasa Sudd indreptandu-le in Nil.

Reprezinta, totodata, o importanta cale de transport, principalele porturi fiind

Alexandria, Cairo, Aswan.

9

Lungimea

cursului de apă :

6.300 km.

Debit mediu :

23.000 m³/s.

Principalele

baraje: Sanxia

(Barajul celor trei

defileuri)

Yangtze

sau Chang Jiang este al treilea fluviu din lume ca lungime, măsurând peste 6.000 de kilometri,

dintre cate 2.800 kilometri navigabili. Este cel mai lung fluviu din Asia şi al treilea din lume

din punct de vedere al debitului de apă (după Amazon şi Congo). Cursul lui se află în

întregime pe teritoriul Chinei. Se varsă în Marea Chinei de Est la 23 km nord de oraşul

Shanghai. Prin Marele Canal Chinez este legat de fluviul Huang He.

Fluviul are numeroase denumiri. Chinezii folosesc numele de "Yangtze" (Fluviul

Albastru) pentru a se referi exclusiv la cursul inferior al apei, în timp ce fluviul în totalitatea

sa se numeşte "Chang Jiang", ceea ce înseamnă "Fluviul Lung". În plus, diferitele sectoare ale

cursului poartă denumiri locale: Moron Us He, Tongtian He, Jinsha Jiang. În Tibet, fluviul

poartă numele de "Dri-chu" (adică Râul femelei de iac).

La ieşirea din defileul Xiling, din regiunea celor Trei Defileuri, se ridică o construcţie

criticată pe plan mondial: Barajul Sanxia. Propaganda chineză laudă realizarea monumentală

care este imensul baraj de pe fluviul Yangtze.El reprezintă cea mai mare realizare chineză de

acest fel şi se înalţă, falnic, la 181 de metri deasupra văii fluviului Yangtze, în provincia

Hubei. Barajul are o lungime de 2,3 kilometri şi are o capacitate totală de 18.200 megawaţi.

Rezervorul său se întinde pe o distanţă de 660 km şi ocupă 1084 km². Adevărul diferă de

euforia oficială: aproximativ 160 de oraşe şi nenumărate sate vor trebui strămutate. Exemplu,

decizia de a muta localitatea Fengdu, situată în valea fluviului, a fost deja luată.

Pentru autorităţile chineze , exploatarea hidroenergiei este o prioritate absolută, iar protecţia

10

mediului are o importanţă secundară. Trebuie recunoscut faptul că nevoile energetice ale

Chinei sunt în permanentă şi rapidă creştere. Beijingul îşi argumentează poziţia şi prin dorinţa

de a pune capăt pericolului inundaţiilor devastatoare care au loc în prezent pe cursul inferior

al apei. Unica soluţie ar fi, potrivit autorităţilor, regularizarea sectoarelor critice şi construirea

de baraje pe Yangtze.

În anul 1997, Yangtze a fost redirecţionat într-o nouă albie şi au început lucrările de

construcţie la barajul uriaş Sanxia. Complexul va fi finalizat în anul 2009 şi cuprinde, pe

lângă barajul cu lungimea de peste doi kilometri, un lac de 660 de kilometri lungime

(aproximativ distanţa dintre Constanţa şi Cluj-Napoca) şi o hidrocentrală cu capacitatea de

18.200 megawaţi.

Apele Chang Jiang-ului sunt utilizate pentru culturile de orez, dar si pentru irigatie.De

asemenea reprezinta o sursa enorma si inepuizabila de hidrienergie.Generatoarele

hidroelectrice produc 1/9 din energia totala a Chinei. Cea mai mare hidrocentrală din ziua de

astăzi din lume, Itaipu, de la graniţa dintre Brazilia şi Paraguay, are o capacitate de 14.000

megawaţi, în timp ce potenţialul hidroenergetic al României este de 15.000 megawaţi (dintre

care numai 40% este valorificat).

Călătoria pe apele fluviului Yangtze, care are o importanţa capitală pentru sudul

Chinei, include regiunea celor Trei Defileuri. Această regiune merită denumirea de minune a

lumii. În valea adâncă a fluviului Yangtze, liniştea este tulburată numai de vasele luxoase de

croazieră, care sunt proprietatea companiei Dongfang-Hong. Deşi fiecare dintre acestea are o

capacitate de 1.200 de pasageri, vasele sunt arhipline. Confortul cu care sunt obişnuiţi turişti

europeni nu lipseşte:cabine individuale, baruri,cluburi de noapte şi restaurante excelente.

Chinezii preferă de obicei croazierele mai ieftine ale liniilor CITS, unde în capinele de

clasaIV-a se înghesuie câte 24 de persoane. Vasele mai mari au nevoie de patru zile pentru a

străbate cursul inferior al apei, care măsoară 1.274 de kilometri şi se întinde întrele oraşele

Chongqing şi Wuhan (fiecare cu o populaţie de câteva milioane de locuitori). Yangtze

formează unele dintre cele mai cunoscute defileuri din lume. Cu 50 de kilometri înainte de

oraşul Wanxian, vaporul trece pe lângă Siibaozhai, "fortăreaţa comorii de piatră". Acesta este

un perete de stângă uriaş în vârful căruia a fost construită o pagodă de culoare roşie acum 300

de ani.

Dicolo de oraşul Chongqing, vasele plutesc prin Defileul Qutang care măsoară opt

kilometri. Aici, printre pereţii de piatră cu înălţimi de 500 de metri, Yangtze, care are de

11

obicei lăţimea unui lac, se îngustează brusc până la 78 de metri. În aval se află Defileul Wuxia

de 40 de kilometri lungime. Priveliştea stâncilor, care se înalţă spre cer la o înăţime de 900 de

metri, este greu de descris în cuvinte. Al treilea defileu, Xiling, este cel mai lung . Cu cât

Yangtze se apropie mai mult de oraşul Wuhan, cu atăt albia este mai lată.

Dintre defileurile mai mici formate de Yangtze, demn de atenţie este "Defileul de

Smarald" din apropiere de Wuhan, care se întinde pe o distanţă de 20 de kilometri.

Lungimea : 3780 km , de la izvoarele lui

Missouri , cel mai mare affluent , 6215km.

Suprafata bazinului :3 210 620 km²

Situat: America de Nord, SUA

Mississippi este un fluviu din America

de Nord SUA cu o lungime de 3.778 km.

Mississippi izvoreşte din Lake Itasca în partea

de nord a statului Minnesota. Se uneşte cu

afluenţii săi principali Missouri şi Meramac

lângă oraşul St. Louis, Missouri, iar cu Ohio în

statul Illinois. În afară de regiunea Marilor

Lacuri fluviul asigură cu apă întregul ţinut

dintre Rocky Mountains în vest şi Appalachen

în est.Cercetări mai recente, din anul 2005, au

stabilit că fluviul de fapt nu s-ar termina în deltă

ci şi-ar continua cursul încă 2000 de km sub

forma unui curent submarin până la coastele Cubei

12

Mississippi se varsă sub forma unui estuar cu o suprafaţă de 28.600 km² cea mai mare

gură de vărsare din lume. Fluviul la vărsare este compus din cinci braţe principale pe teritoriul

statelor Louisiana, Arkansas şi Tennessee. Cantitatea zinică de sediment adus de fluviu fiind

de 1,5 milioane de tone. Inundaţiile periodice cu depuneri de mâl, face ca aceste regiuni să fie

deosebit de fertile, regiunea este bogată în peşte (1 miliard de kg de peşte anual) Cultivarea în

regiunea deltei fiind favorabilă culturii de: orez, bimbac, trestie de zahăr şi soia. O problemă a

acestei regiuni este scufundarea treptată a uscatului care duce la urcarea nivelului marin cu

apă sărată eutrofie.

Bazinul hidrografic reprezinta a opta parte din continentul America de Nord, si doua

cincimi din teritoriu continetal al SUA, neinculzand Alaska.Chiar daca nu luam in considerare

afluentul Missouri, prin lungimea lui proprie de 3780 km –de la izvoare pe care le are in

mijlocul unei multitudini de lacuri mici situte intr-o regiune joasa de morene glaciare din

vestul Marilor Lacuri si pana la varsarea in Golful Mexic , Mississippi reprezinta cea mai

importanta artera hidrografica din America de Nord, cu o pozitie centrala in cadrul acesteia

Amenajarea raului Mississippi s- facut, in special, in scopul apararii terenurilor si

localitatii lor impotriva inundatiilor si pentru realizarea unei cai de transport.In scopuri

hidroenergetice s-a construit un mare lac de acumulare si o centrala electrica , cu o putere

instalata de 120 MW, la Keokuk, in amunte cu 200 km de Saint-Louis , in cursul superior

unde raul nu este navigabil. In schimb, au fost realizate numeroase lacuri de acumulare pe

afluenti, in special pe Ohio si Missouri, constituind niste sisteme hidrotehnice complexe si

bine intretinute.

Fluviul Mississippi curge prin zece state nord americane Minnesota, Wisconsin, Iowa,

Illinois, Missouri, Kentucky, Arkansas, Tennessee, Mississippi şi Louisiana, înainte de

vărsarea sa printr-o deltă largă, la circa 160 km în sudul oraşului New Orleans în Golful

Mexic.

Minneapolis si Saint-Paul, numite si orase gemene, primul fiind centru industrial si

piata de desfacere a graului, iar cel de-al; doilea important nod feroviar si port. Saint-Louis,

situat la confluenta cu Missouri, este important prin comertul cu cereale, bumbac, prin

abatoare fabrici de conserve si prelucrarea tutunului ( cel mai mare centru din lume).

Memphis , situat in statul Tennessee, este un important centru industrial , comercial,

specializat in produsele de bumbac , nord feroviar si port fluvial.

13

In sfarsit, la 146 km inainte de varsare , New Orleans, numit si poarta „aurului alb”

prin faptul ca se exporta cantitati mari de bumbac reprezinta metropola comerciala a vaii

fluviului, oras ce conserva specificul francez, spaniol si american .Orasul a fost poarta de

intrare a milioanelor de sclavi negri din Africa, care formeaza astazi, in multe state sudice,

populatia majoritara.

Complexul format din afluentii Ohio, IIllinois, Missouri aval de Omaha, Arkansas si

Red River , apoi canalele Illinois ( intre Mississippi si Lacul Michigan), Cleverland (intre raul

Ohio si Lacul Erie) este unul deosebit de important in dezvoltarea economiei SUA. Pe acesta

se transporta carbuni si minereuri ( Ohio in special), lemn, cereale, material de constructie ,

hidrocarburi insumand un volum mediu anual de aproape 100 milioane tone marfuri.

In cadrul sau functioneaza porturi importante ca : Pittsburgh, Hungtington , Cincinetti,

Kansas City, Saint Paul, Saint Louis.

Bazin de recepţie :1.380.000 km².

Lungimea cursului de apă :3.692 km.

Debit mediu :8.000 m³/s.

Afluenţi : Akhtuba, Samara, Kama, Kazanka,

Sviiaga, Vetluga, Sura, Kerjeneţ, Oka, Uzola,

Unja, Kostroma, Kotorosl, Şeksna, Mologa,

Kaşinka, Nerl, Medvediţa, Kimrî, Dubna,

Şoşa,

Principalele baraje: Ivankovo, Uglici, Râbinsk, Gorki. Ceboksarî, Kuibâşev, Saratov,

Volgograd

14

Desi nu este cel mai mare fluviu din Rusia, Volga s-a identificat cu viata poporului

rus, devenind simbolul national – matrusca.Daca la scara unionala este al cincelea rau ca

marime, la scara europeana, este primul, sub aspectul lungimii, suprafetei bazinului, debitului

de apa si chiar al deltei pe care o formeaza la varsare in Marea Caspica.Bazinul hidrografic al

Volgai acopera 1/3 din partea europeana a Rusiei si insumeaza 150 000 de cursuri de apa cu o

lungime de 574000 km.

Volga izvoraste din Podisul Valdai, de la o altitudine de numai 228m, mai exact din

lacul Seliger.

Sistemul de naviagatie a fost imbunatatit prin amenajarea unui ansamblu de lacuri de

retentie.Navigatia se practica si pe o serie de afluenti ai fluviului( Kama, Oka, Belaia,

Moscova), iar prin realizarea de canale ( Volga- Don , Moscova –Volga, Volga- Neva) au

fost deschise mai multe debusee maritime la Marea Caspica, Marea Neagra si Marea Alba.

O serie de porturi inregistreaza un trafic apreciabil :Moscova, Kazan, Astrahan. ,

inregistrand intre 5 si 20 tone marfuri manipulate anual. Cel din urma , Astrahan, a fost si

unul din cele mai importante orase ale comertului cu Asia intre secolele 16 si 19 , iae astazi

cel mai important centru din Rusia pentru pescuitul sturionilor, prepararea batogului si a

icrelor negre, important port prin care se exporta petrol si cherestea.

15

Lungime : 2510 km2

Bazin : 1 060 000km2 ; 2 055

000 km² impreuna cu bazinul

Brahmaputrei.Numele de

Gange este cunoscut in toata

India, fiind cel mai indragit

fluviu al hindusilor. Acesta

izvoraste dintr-o pestera situata

in nord-vestul Muntilor

Himalaya, la 4200 m, din

tinutul Hardwalului( 7756 m

altitudine).Gangele are doua

izvoare : Bhagirathi si Alaknada, ambele luand nastere din ghetarul Gangotri (Gura Vacii),

situat in nordul regiunii Uttar Pradesh, ce se unesc la Devprayag pentru a forma Ganga.

Bhagirathi ia nastere dintr-o vale stramta situata la 4206 m altitudine, iar Alaknada izvoraste

din apropierea granitei tibetane. Interesant este ca Indusul si Brahmaputra isi au izvoarele

oarecum aproape de Gange.

Din Devprayag pana la Golful Bengal si in vasta delta cunoscuta sub numele de

Sanderban, Gange are o lungime de 2510 km2 ,un bazin de 1 060 000km2 si un debit de apa

mediu de 14 000m3/s ,maxima ridicandu-se pana la 50 000m3/s.

Fluviul trece si da viata in acelasi timp celor mai populate orase ale Indiei, incluzand si

Kanpur (2 mil.), Allahabad, Varanasi, Patna, Calcutta (14 mil.). Iesit din regiunea muntilor si

dupa ce primeste apele a numeroase raulete, Gangele intra prin poarta Hardwalului in campie;

de aici el devine un fluviu pe deplin format, ce prezinta carecter torential,pe al carui curs urca

numeroase ambarcatiuni de mic tonaj chiar pana la aceasta poarta, cu toate ca mari cantitati de

apa sunt distribuite intr-o imensa retea de canale de irigatie. Unit cu apele raului Djemna,

Gangele scalda ultimele povarnisuri ale Muntilor Vindhia, in apropiere de Allahabad, de unde

se abate spre nord-est ;dupa ce trece de orasul Benares se indreapta spre est, traversand

colinele Radjmahal. De aici fluviul se orienteaza spre sud, impartindu-si apele in mai multe

brate care cuprind intre ele o mare delta (7700 km2).

Bratul principal isi pierde numele de Gange pentru a-l primi pe cel de Padma (Floare

de Lotus), se uneste cu Djamuia- cursul inferior al Brahmaputrei si isi continuie cursul spre

16

sud inainte de a intra in Golful Bengal. Bratul secundar al Gangelui poarta numele de

Bhaghiratha, serpuieste in nenumarate meandre si se uneste cu Tehurin, numindu-se acum

Hoogly, nume pe care il poarta pana la varsarea in mare. Datorita amenajarilor facute s-a creat

pe acest brat o cale de navigatie neintrerupta cu toata mareea puternica ce se produce in acest

loc.

Gangele a fost utilizat pentru irigatie inca din timpuri stravechi. Utilizarea canalelor

pentru irigatie a dus la cresterea productiei de cereale, trestie de zahar, bumbac .Bazinul

Gangelui este regiunea cea mai producriva din punct de vedere agricol . Inainte de secolul al

xlx- lea, Gangele era navigabil in mare parte, dar a scazut darorita folosirii apei in irigatie si

construirii de cai ferate. In vestul Bengalui si in Bangladesh inca se foloseste calea navigabila

pentru transportul iutei, a ceaiului, a cerealelor si a altor produse agricole. Potentialul

hidroelectric al Gangelui este de 13 milioane de KW.

Bazin de recepţie :198.735 km².

Lungimea cursului de apă :1.320 km.

Principalele porturi :Rheinhäfen beider

Basel, Straßburg, Kehl, Karlsruhe, Wörth

am Rhein, Germersheim, Speyer,

Ludwigshafen, Mannheim, Worms,

Gernsheim, Mainz, Lahnstein, Koblenz,

Andernach, Godorf / Wesseling, Köln-

Niehl, Leverkusen, Dormagen, Neuss,

Düsseldorf, Krefeld, Duisburg-Ruhrort, Orsoy, Walsum, Rheinberg, Wesel, Emmerich am

Rhein, Nimwegen, Dordrecht, Rotterdam

Rinul este una dintre căile fluviale cele mai circulate din Europa. De la izvoare până

la vărsare are o lungime de 1.320 km, din care 883 km sunt navigabili. Bazinul hidrografic al

Rinului însumează 198.735 km², cursul inferior (aproape de deltă) având un debit mediu de

17

2.330 m³/s, apropiat de debitul de apă al Nilului. În timpul inundaţiei din 1926, în localitatea

Emmerich din landul german Nordrhein-Westfalen a fost măsurat un debit maxim de 12.000

m³/s. Debitul minim de 600 m³/s a fost măsurat în anul 1947. Fluviile Rin, Main şi Dunăre

formează un culoar de trecere fluvial între Marea Neagră şi Marea Nordului.

Fluviul constituie cea mai importanta artera de navigatie fluviala din Europa de

Vest.Gratie legaturilor facute prin intermediul canalelor cu fluvii si rauri tributare altor bazine

marine , rolul Rinului in traficul fluvial a capatat valente mult mai mari.

Rinul, ca artera navigabila, impreuna cu alfueltii sai, totalizeaza 3000km.Pe Rin se

transporta carbunele si otelul din Rhur spre sud si in Elvetia, produse manufacturiere pe

diferite distante.Volumul traficului in apropiere de granite cu Olanda se estimeaza la peste

100 mil. Tone / an.

Cu un deceniu şi jumătate în urmă, după 70 de ani de studii, proiectare, planificare şi

construcţie, a fost inaugurat la Freystad, nu departe de Nürnberg, Canalul Rin - Main -

Dunăre, prin intermediul căruia s-a realizat unirea Mării Nordului cu Marea Neagră.

Lucrările la canalul cu o lungime de 171 km s-au încheiat odată cu darea în exploatare

a ultimului tronson, Roth - Kelheim. S-a creat, astfel, o cale fluvială care taie Europa pe

direcţia NV-SE, cu o lungime totală de 3 500 km, şi leagă oraşul Rotterdam de la Marea

Nordului de oraşul Constanţa de la Marea Neagră şi 15 ţări din centrul şi sud-estul Europei.

Este cel mai lung canal navigabil din Europa, fiind transportate anual peste 430 de milioane

de tone de mărfuri.

Rinul a jucat un rol important in dezvoltarea civilizatiei in Europa de Vest, asigurand

legatura intre nordul si sudul continentului si contribuind astfel la dezvoltarea economiei

zonelor aflate in cursul acestuia.

18

Al doilea

fluviu al Europei ca

dimensiuni, dupa

Volga, Dunarea isi

are izvoarele pe

teritoriul Germaniei,

in Muntii Padurea

Neagra. In drumul

sau spre varsare,

Dunarea strabate

Europa de la vest la

est pe o lungime de

2860 km, adunandu-si apele de pe o suprafata de 805.300 km patrati.

Dunarea se formeaza la Donaueschingen (678 m), din unirea a doi afluenti de

dimensiuni reduse – Brege si Brigach – ce-si au izvoarele sub Varful Kandel (1241 m).

Bazinul Dunarii ocupa 8% din suprafata Europei, extindandu-se pe teritoriul a zece tari –

Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Romania, Moldova, Croatia, Bulgaria si

Ucraina si trece prin patru capitale - Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad.

Fluviul s-a format la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, prin drenarea

unor lacuri de mari dimensiuni, din bazinele Vienei, Panonic si Pontic – resturi ale Marii

Sarmatice, existente inainte de ridicare muntilor Alpi, Carpati, Dinarici si Balcani. Acolo

unde Dunarea a strapuns aceste bariere montane au fost puse in evidenta vestitele porti sau

defilee, dintre care se remarca Devin si Portile de Fier, care au separat cursul Dunarii in trei

sectoare: superior (alpin), mijlociu (panonic) si inferior (pontic), acesta din urma

identificandu-se cu sectorul romanesc.In cursul superior (de la izvoare la Bratislava) primeste

afluenti navalnici, bogati in debite din Alpi, asa cum sunt : Isarul, Innul si Ennsul pe dreapta,

iar pe stanga Morava, Valiul si Hronul.

In cursul mijlociu strabatand C. Panonica, Dunarea isi domoleste mult apele si

primeste pe teritoriul iugoslav unii din cei mai mari afluenti ai sai : Drava, Sava, Morava (cea

iugoslava) pe dreapta si Tisa pe stanga.

19

Cursul superior reprezinta Dunarea romaneasca pe 1075 km (38) de la Bazias

unde fluviul intra in tara si pana la Sulina, prezentandu-se in mai multe sectoare.

Importanta Dunarii este deosebita. Din cele mai vechi timpuri a fost o cale navala de

transport legand statele riverane. Azi importanta navala a crescut prin darea in folosinta a

Canalului Dunare-Main-Rhin si Dunare-M.Neagra. fost creata astfel o magistrala navigabila

de 3100 km, care incepe la Rotterdam in Marea Nordului si se termina la Constanta,

strabatand numeroase state europene: Olanda, Germania, Austria, Cehia si Slovacia, Ungaria,

Iugoslavia, Romania si Bulgaria.

Pe langa faptul ca promoveaza nemijlocit dezvoltarea comertului reciproc al tarilor

mentionate, in general, a comertului international, Canalul Rin-Main-Dunare permite

reducerea substantiala a duratelor de transport pe apa; ruta Rotterdam-Constanta poate fi

parcursa de un vas cu motor la ducere in 10 zile si la inapoiere in 16 zile, iar un convoi de

slepuri impinse poate efectua acelasi drum in 13 si respectiv 18 zile.

Apele Dunarii folosesc si pentru obtinerea energiei electrice (hidrocentralele

mentionate), folosesc la sistemele de irigatie din C. Romana, Dobrogea, pt. aprovizionarea cu

apa potabila si industriala a oraselor-porturi, asigura un pescuit bogat, precum si un potential

turistic.

Punerea in exploatare a Canalului Dunare- Marea Neagra in anul 1984 la parametri ce

il inscriu in clasa internationala VI a cailor navigabile interioare , ca si a Canalului European

( Main- Dunare), in 1993, a permis deschiderea unei cai de navigatie transcontinentala, in

lungime de cca.7000 mile, de la Rotterdam la Constanta.Potentialul acesteia ramane inca

putin valorificat in sectorul sau sud- estiv, unde criza politico-militara din Iugoslavia si

metamorfozele economice din celelalte tari au determinat o scadere drastica a navigatiei pe

fluviu. Situatia geografica a tarii noastre permite utilizarea pe scara larga a transportului

fluvial, precum si a celui combinat cu alte cai (mai ales ferate si maritime). Dunarea a jucat

din totdeauna un rol deosebit de important pentru economia romaneasca, precum si a tarilor

din Europa Centrala fara iesire directa la mare.

Situandu-se prin caracteristicile sale constructive pe locul trei in lume, dupa Canalul

Suez si Canalul Panama, Canalul Dunare-Marea Neagra face parte dintr-un amplu complex de

navigatie care include, pe langa magistrala albastra, lucrari de mare importanta. Este vorba in

primul rand, de noul port maritim Constanta Sud, creat in cea mai mare parte pe seama

20

teritoriului castigat asupra marii, prin depunerea pamantului si rocilor rezultate din excavatiile

din albia canalului. Acest nou port, capabil sa asigure acostarea si operarea navelor maritime

de pana la 150.000 tdw, va deveni unul dintre marile porturi maritime europene. Canalul

poate prelua anual un volum de trafic de circa 80 milioane tone marfuri destinate in primul

rand combinatelor si uzinelor constructoare din zona Dunarii. Se reduce astfel transbortul,

cheltuielile sale aferente, a unui mare volum de materii prime si produse finite sosite din

import sau destinate exportului, asigurandu-se o legatura mai directa si mai ieftina pentru

principalii beneficiari din interiorul tarii.

La aceste economii se adauga cele realizate prin reducerea distantei de transport cu

aproape 400 km dintre Constanta si Cernavoda.

Pentru tara noastra, Canalul Dunare-Marea Neagra prezinta nu numai o deosebita

insemnatate economica, si si sociala. Conceput ca o noua artera de navigatie intre Cernavoda

si Agigea, canalul este parte integranta dintr-un vast ansamblu cu functionalitati multiple. El

are contributii majore in buna gospodarire a apelor interne in aceasta parte a tarii, asigura

extinderea irigatiilor si in consecinta, infaptuirea programului de dezvoltare a agriculturii pe

principii moderne, inlesneste alimentarea cu apa potabila si industriala a localitatilor riverane.

In acelasi timp, canalul reprezinta un important obiectiv de atractie turistica, punand si mai

mult in valoare litoralul romanesc si intreaga regiune pe care o strabate.

Canalul Dunare-Manrea Neagra este apa interna a Romaniei creata exclusiv prin

eforturile materiale si umane ale poporului roman. Totodata, noua cale de navigatie este

accesibila si tuturor navelor sub pavilion strain interesate, in conformitate cu legislatia

romana.

Navele romane si straine care trec prin canal, potrivit Legii cu privire la regimul de

navigatie pe Canalul Dunare Marea Neagra, sunt obligate sa respecte regulile de navigatie, de

supraveghere fluviala, sanitare si vamale, de tranzit prin canal, de folosinta a bazinelor si

instalatiilor portuare, de prevenire si combatere a poluarii, precum si celelalte reguli privind

exploatarea si intretinerea canalului prevazute de legislatia romana.

Pentru trecerea navelor prin canal1 si pentru serviciile prestate acestora, se percep taxe

stabilite de autoritatile Canalului, cu aprobarea Ministerului Finantelor, iar administrarea si

exploatarea canalului se realizeaza prin unitati de stat ale Romaniei.

21

Pescuitul reprezinta o constantă a activităţii umane din regiune, participând cu 3/4 din

producţia internă de peşte. Domnul profesor universitar, Ion Sârbu, în "Geografia Fizica",

precizează că "un hectar de trestie dă atâta celuloză cât dau 10ha de molid". Rezultă că

reexploatarea stufului şi papurei constituie o altă ramură a activităţii umane.

   Pe unele grinduri se practică cultura plantelor, pe altele există islazuri pentru creşterea

animalelor. Navigaţia pe braţe şi trasportul pe canale este o altă preocupare a localnicilor.

   Caleidoscop al unor peisaje mereu inedite, paradisul păsărilor şi trestiilor, al puzderiilor

de peşti, Delta Dunarii este o regiune de mare frumuseţe turistică şi de un real interes

ştiinţific.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se află pe locul 5 între zonele umede ale Terrei şi

pe locul 1 în Europa cu o suprafaţă de 580 000ha, dar ca importanţă ecologică este a 3-a din

lume. Importanţa biodiversităţii deltei este recunoscută pe plan internaţional. Astfel a fost

declarată rezervaţie a biosferei în septembrie 1990, un teren Ramsar în mai 1991, şi mai mult

de 50% din suprafaţa ei a fost trecută pe lista „moştenirilor” lumii în 1991.

MARILE LACURI - grup de cinci lacuri cu apã dulce situate în centrul Americii de

Nord, legate prin canale naturale si artificiale. De la vest la est, ele sunt: Lacul Superior, Lacul

Michigan, Lacul Huron, Lacul Erie si Lacul Ontario. Michigan se aflã în întregime în

interiorul Statelor Unite, pe când celelalte formeazã o parte din granita dintre Statele Unite si

Canada. Suprafata totalã a acestui sistem este de 244,100 km2 . Laolaltã, lacurile irigã circa

750,000 km2 în Canada si în Statele Unite. Principala iesire o reprezintã fluviul Sfântul

Laurentiu, o parte din apã vãrsându-se din Lacul Michigan si prin Râul Chicago. Lacurile au

ca vecini provincia canadianã Ontario si alte opt state americane: New York, Pennsylvania,

Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Minnesota si Wisconsin.

22

Marile Lacuri sunt o resursã naturalã de o importantã extraordinarã în America de

Nord, servind ca focar al

dezvoltãrii industriei din

interiorul continentului. La un

loc detin circa 20% din totalul de

apã dulce de suprafatã a lumii.

Patru dintre cele mai mari

douãzeci de orase din America

de Nord ( Chicago, Detroit,

Toronto si Cleveland ) sunt

asezate pe tãrmurile Marilor

Lacuri si datoreazã mare parte a

dezvoltãrii lor comerciale

acestora. Lacurile reprezintã de

asemenea o resursã turisticã, cu

circa 17,000 km de linie a tãrmului, pescãrii destinate pescuitului sportiv si numeroase plaje si

docuri.

Lacul Superior (82,100 km2 ) este cel mai mare lac cu apã dulce din lume. Dintre

Marile Lacuri, Superior se aflã la cea mai mare altitudine, 183 m, este cel mai nordic si cel

mai rece. Iesirea sa este Râul Saint Marys, care se varsã în Lacul Huron dupã o cãdere de

circa 7 metri printr-o serie de cataracte printre orasele Sault Sainte Marie, din Ontario, si

Michigan.

Altitudinile lacurilor scad spre sud si est. Lacul Huron si Lacul Michigan se aflã la

acelasi nivel, 176 m, separate de strâmtoarea Mackinac, unde apa trece din Lacul Michigan în

Lacul Huron. Huron are o suprafatã mai mare între cele douã – 59,600 km2; Michigan este

mai adânc, 85 m în medie, si are mai multã apã. Atât Michigan cât si Huron au numeroase

insule, cele mai mari fiind incluse în lantul Insulelor Manitoulin, din Lacul Huron. La capãtul

cel mai sudic, Lacul Huron se varsã în Râul Saint Clair, care are o cãdere de circa 3 metri,

între Lacul Huron si micul si superficialul bazin al Lacului Saint Clair.

Râul Detroit leagã Lacul Saint Clair de Lacul Erie. La capãtul cel mai nordic, Lacul Erie se

varsã prin Râul Niagara, cu o cãdere de 99 m, la nord, în Lacul Ontario. Lacul Ontario, cel

23

mai mic dintre Marile Lacuri, cu o suprafatã de 19,010 km2, este al paisprezecelea lac din

lume; se varsã în Oceanul Atlantic prin Fluviul Sfântul Laurentiu.

Marile Lacuri, interconectate prin râuri, strâmtori si canale formeazã laolaltã una

dintre cele mai aglomerate artere de transport din lume. Lacurile sunt legate de Oceanul

Atlantic prin Fluviul Sfântul Laurentiu. De la terminarea în 1959 a Canalului Maritim Sfântul

Laurentiu, un sistem de canale naturale adâncite, canale artificiale si ecluze, lacurile au fost

deschise pentru traficul navelor oceanice de mãrime medie.

Multe alte canale naturale importante faciliteazã comertul pe lacuri. Erie este legat de

Oceanul Atlantic prin intermediul Canalului Erie si al Râului Hudson. Lacul Michigan este

legat de Fluviul Mississippi si de Golful Mexic prin sistemul de canale Illinois. Canalele Sault

Sainte Marie permit navelor sã treacã prin aproprierea cataractelor din Râul Saint Marys

dintre Lacurile Superior si Huron, în timp ce canalul navigabil Welland leagã Lacurile Erie si

Ontario, evitând Cascada Niagara. Între 50 si 100 de milioane de m3 de marfã trec prin aceste

canale în fiecare an; lacurile si canalele naturale sunt închise transportului între Decembrie si

Aprilie, când gheata ar putea împiedica trecerea.

Nave lungi si înguste, special proiectate, poartã mare parte a mãrfii pe lacuri. Din punct de

vedere istoric, Marile Lacuri au fost o rutã importantã de transport al minereului de fier din

Minnesota, nord-vestul Ontario-ului, si Labrador (o zonã incluzând nordul Québec- ului si

zona continentalã a Newfoundland) cãtre uzinele producãtoare de otel din regiunea inferioarã

a lacurilor, mai ales în zona Chicago – Gary (Indiana); Detroit; Cleveland; Erie

(Pennsylvania); si Hamilton (Ontario). Totusi, productia de fier în Minnesota a scãzut în

ultimii ani, odatã cu productia de otel în zonele limitrofe portiunii sudice a lacurilor Michigan

si Erie. De aceea, transportul de minereu pe lacuri a scãzut semnificativ.

Grâul cultivat în Marile Câmpii este o altã marfã importantã. Este transportat în

principal de la Duluth (Minnesota) cãtre porturi pe lacurile din sud si cãtre pietele de export

prin Canalul Maritim Sfântul Laurentiu. Cãrbunele, piatra de var, produsele petroliere, si

mãrfuri diverse alcãtuiesc marea majoritate a restului încãrcãturii purtate pe lacuri. Între 10 si

20% din transporturile de marfã care pleacã din porturile de pe Marile Lacuri, trec prin

canalul maritim spre Atlantic.

În trecut aceste ape erau folosite pentru amenajarea de pescãrii comerciale, având

cantitãti mari de pãstrãv, morun, hering si stiucã. Marea majoritate a populatiei de peste a fost

24

sever redusã pe la mijlocul anilor 1900, iar azi se practicã foarte putin pescuitul comercial.

Lacurile sunt si o sursã de recreere. Mii de case de vacantã si resedinte permanente se întind

de-a lungul malurilor, iar vara milioane de oameni se adunã aici pentru navigare cu bãrci cu

motor sau cu pânze, pentru pescuit si înot

*****

Din timpuri imemorabile raurile si fluviile au reprezentat pentru om artere vitale care

si-au adus partea lor de contributie in dezvoltarea civilizatiilor – exemple concludente, in

acest sens, oferinde-le Nilul, Indusul, Tigrul si Eufratul, Gangele.Astaza, deopotriva, aceste

artere constituie , in peisajul umanizat al Terrei, elementul polarizator in edificarea marilor

concentrari urbane, in care pulseaza o intensa viata economica si social-culturala ( Londra,

Hamburg, Viena, Otawa).

Valorificarii complexe a raurilor si fluviilor, folosirii acestora ca veritabile cai de

transport transcontinentale, i se adauga amenajarea lor complexa pentru regularizarea

debitelor, producerea de hidroenergie, prin construirea unor importante sisteme hidrotehnice.

25

1.Silviu Negut (1978) , Superlative Geografice, Ed.Ion Creanga, Bucuresti

2.George Erdeli, Cristian Braghina (1998), Geografie economica mondiala,

Edit. Fundatia” Romania de Maine”,Bucuresti

3.B.Negoescu,Terra-Geografie Economica, Edit.Teora, Bucuresti

4.Dumitru Alexandru, Silviu Negut (1991), Geografie economica mondiala,

Edit. Universitara, Bucuresti

5.Enciclopedia Encarta

26