Marţi, săptămâna a III-a de peste an

MARÞISÃPTÃMÂNA A III-A DE PESTE AN

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, marele împãrat!

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, marele împãrat!Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

Doamne, cu a ta putere ai creat tot universulªi-ai pus bunã rânduialã, hotãrând la toate mersul;Ziua-ntreagã e menitã muncii, dupã-a ta poruncã,Noaptea-i datã spre repaus ºi odihnã dupã muncã.Ziua, seara ºi-apoi noaptea ºi din nou în zorii zileiÎnãlþãm spre tine glasul, cerºetori la tronul milei;Te rugãm cu umilinþã: ne pãstreazã mintea treazã,Cu iubire pãrinteascã peste noi mereu vegheazã.Sã muncim cu hãrnicie fãrã preget, ca o Martã,Dar de tine munca zilei nu lãsa sã ne despartã;Sã rãmânem lângã tine ca Maria, buna-i sorã,Care, stându-þi la picioare, te ascultã ºi te-adorã.

Marþi, sãptãmâna a III-a de peste an2

Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã;Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã,Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fireªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Dumnezeu se ridicã ºi cei care-l urãsc fug dina-intea feþei lui.

Psalmul 67 (68)Intrarea triumfalã a Domnului

Ridicându-se în înãlþime, a dus captivã captivitatea ºia dat daruri oamenilor (Ef 4,8).

I2 Dumnezeu se ridicã, vrãjmaºii lui se risipesc *

ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui.3 Cum se risipeºte fumul, aºa îi risipeºti, †

cum se topeºte ceara în faþa focului, *aºa pier cei rãi din faþa lui Dumnezeu.

4 Cei drepþi se bucurã ºi tresaltã de bucurieîn faþa lui Dumnezeu, *

se desfatã în fericire ºi veselie.5 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi imnuri numelui sãu, *

pregãtiþi calea celui care încalecã pe nori:numele sãu este Domnul, *

tresãltaþi de bucurie înaintea lui!6 Dumnezeu este tatãl orfanilor, †

apãrãtorul vãduvelor, *el, care locuieºte în lãcaºul sãu cel sfânt.

7 Dumnezeu dã o casã celor pãrãsiþi, †el le deschide prizonierilor poarta libertãþii, *dar cei rãzvrãtiþi vor locui în pãmânt uscat.

8 Dumnezeule, când ieºeai înaintea poporului tãu, †când pãºeai prin pustiu, *pãmântul se cutremura 9 ºi cerurile picurau ploaie

Oficiul lecturilor 3

înaintea Domnului, Dumnezeului de pe Sinai, *înaintea Dumnezeului lui Israel.

10 Ai dat o ploaie binefãcãtoare, Dumnezeule, *moºtenirea ta, sleitã de puteri, ai înviorat-o.

11 Dumnezeule, poporul tãu a locuit în þarape care ai pregãtit-o în iubirea ta *

pentru cel sãrac.Ant. Dumnezeu se ridicã ºi cei care-l urãsc fug dina-

intea feþei lui.

Ant. 2 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii;Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii.

II12 Un cuvânt spune Domnul, *

ºi sunt o armatã marefemeile aducãtoare de veºti bune:

13 „Regii armatelor o iau la fugã, *ºi femeile, acasã, împart prada.

14 În timp ce voi dormiþi prin staule, †aripile porumbiþei strãlucesc de argint *ºi penele ei au luciri de aur.

15 Când Cel Atotputernic îi împrãºtia pe regi, *ningea pe Þalmon”.

16 Munte al lui Dumnezeu este Muntele Basanului, *munte cu vârfuri semeþe este Muntele Basanului.

17 De ce sunteþi plini de invidie,voi, munþi cu vârfuri înalte, †

pe muntele pe care Dumnezeu ºi l-a ales lãcaº? *Domnul va locui acolo de-a pururi.

18 Carele lui Dumnezeu sunt mii ºi mii, *Domnul vine din Sinai

în lãcaºul sãu cel sfânt.19 Te-ai urcat în înãlþimi, ai dus captivã captivitatea, †

ai primit în dar oameni: *chiar ºi rãzvrãtiþii vor locui la Domnul Dumnezeu.

20 Binecuvântat sã fie Domnul zi de zi, *Dumnezeul mântuirii noastre ne poartã de grijã.


21 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii, *Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii.

22 Dar Dumnezeu zdrobeºte capetele vrãjmaºilor, *creºtetul pãros al celor ce umblã în fãrãdelegi.

23 Domnul a spus:„Din Basan îi voi aduce înapoi, *

îi voi aduce din adâncul mãrii,24 ca sã-þi afunzi piciorul în sânge, *

ºi limbile câinilor tãisã aibã partea lor din duºmani”.

Ant. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii;Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii.

Ant. 3 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmân-tului; cântaþi Domnului imnuri.

III25 Apare alaiul tãu, Dumnezeule, *

alaiul Dumnezeului ºi regelui meu,în locul cel sfânt.

26 În faþã merg cântãreþii, †în urmã muzicanþii, *iar la mijloc, fetele cu tamburine.

27 „Binecuvântaþi-l pe Dumnezeu, în adunãrile voastre, *binecuvântaþi-l pe Domnul,

voi, cei din seminþiile lui Israel!”28 Iatã-l pe Beniamin, mezinul, †

el conduce cãpeteniile lui Iuda ºi cetele lor, *cãpeteniile lui Zabulon, cãpeteniile lui Neftali.

29 Aratã-þi, Dumnezeul meu, puterea, *confirmã, Dumnezeule,

ceea ce ai fãcut spre binele nostru.30 Pentru templul tãu din Ierusalim, *

regii îþi vor aduce daruri.31 Înspãimântã fiara din trestii, †

cireada de tauri cu viþeii popoarelor: *sã se plece la pãmânt cãrând bucãþi de argint!


Împrãºtie popoarele care se complac în rãzboaie. †32 Vor veni mai-marii Egiptului, *

Etiopia îºi va întinde mâinile spre Dumnezeu.33 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului, *

cântaþi Domnului imnuri;34 lui, care vine cãlare pe ceruri, pe cerurile veºnice, *

iatã, rãsunã în tunet glasul lui, glasul lui puternic.35 Recunoaºteþi-i lui Dumnezeu puterea, †

mãreþia lui asupra Israelului, *puterea lui mai presus de ceruri.

36 Înfricoºãtor eºti, Dumnezeule, din lãcaºul tãu sfânt. †Dumnezeul lui Israel,

el dã poporului putere ºi tãrie. *Binecuvântat sã fie Dumnezeu!

Ant. Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântu-lui; cântaþi Domnului imnuri.V.Voi asculta ceea ce va spune Domnul Dumnezeu.R.El va rosti pace asupra poporului sãu.

LECTURA ÎNTÂI

Din cartea Deuteronomului 26,1-19

Mãrturisirea de credinþã a fiilor lui AbrahamÎn zilele acelea, Moise a vorbit cãtre popor:1 „Când vei intra în þara pe care þi-o dã ca moºtenire

Domnul, Dumnezeul tãu, când o vei stãpâni ºi te veiaºeza în ea, 2 sã iei cele dintâi roade din toatã recoltacâmpului pe care o vei scoate din pãmântul tãu, pe careDomnul, Dumnezeul tãu, þi-l dã, sã le pui într-un coº ºisã te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dum-nezeul tãu, ca sã facã sã locuiascã numele lui acolo. 3

Sã te duci la preotul care va fi în zilele acelea ºi sã-ispui: «Mãrturisesc astãzi înaintea Domnului, Dumneze-ului tãu, cã am intrat în þara pe care Domnul a juratpãrinþilor noºtri cã ne-o va da». 4 Luând coºul din mânata, preotul sã-l punã înaintea altarului Domnului, Dum-


nezeului tãu. 5 Apoi vei rosti aceste cuvinte în faþa Dom-nului Dumnezeului tãu: «Tatãl meu era un arameu pri-beag care s-a dus în Egipt, unde a trãit ca un strãin, cupuþinii sãi oameni. Acolo el a ajuns un popor mare,puternic ºi numeros. 6 Egiptenii ne-au chinuit, ne-auasuprit ºi ne-au supus la grea robie. 7 Dar noi am strigatcãtre Domnul, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, iar Domnulne-a auzit glasul ºi a vãzut umilirea, chinurile ºi asu-prirea noastrã. 8 ªi Domnul ne-a scos din Egipt cu mânãtare ºi cu braþ puternic, cu fapte înfricoºãtoare, cu semneºi minuni. 9 El ne-a condus în acest loc ºi ne-a dataceastã þarã, o þarã în care curge lapte ºi miere. 10 Acum,iatã, aduc primele roade din recoltele pãmântului pecare mi l-ai dat tu, Doamne!» Roadele acelea sã le puiînaintea Domnului, Dumnezeului tãu, ºi sã te închiniînaintea Domnului, Dumnezeului tãu. 11 Apoi sã te bucuri,cu levitul ºi cu strãinul care va fi în mijlocul tãu, detoate bunurile pe care þi le-a dat Domnul, Dumnezeultãu, þie ºi casei tale.

12 Dupã ce vei termina de luat toatã zeciuiala dinroadele tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dailevitului, strãinului, orfanului ºi vãduvei; ºi ei sã mãnânceºi sã se sature, în cetãþile tale. 13 Sã spui înaintea Dom-nului, Dumnezeului tãu: «Am scos din casa mea ce estesfinþit ºi am dat levitului, strãinului, orfanului ºi vãduvei,dupã cum ai poruncit tu; n-am cãlcat, nici n-am uitatnici una dintre poruncile tale. 14 N-am mâncat nimic dinaceste lucruri în timpul meu de jale, n-am îndepãrtatnimic din ele pentru vreo întrebuinþare necuratã ºi n-amdat nimic din ele pentru vreun mort; am ascultat de glasulDomnului, Dumnezeului meu, am lucrat dupã toateporuncile pe care mi le-ai dat. 15 Priveºte din lãcaºul tãucel sfânt, din ceruri, ºi binecuvânteazã poporul tãu,Israel, ºi þara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat pãrinþilornoºtri, þara aceasta în care curge lapte ºi miere».

16 Astãzi, Domnul, Dumnezeul tãu, îþi porunceºte sãîmplineºti legile ºi poruncile lui, sã le pãzeºti ºi sã leîmplineºti din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu.


17 Astãzi tu ai mãrturisit înaintea Domnului cã el va fiDumnezeul tãu, cã vei umbla pe cãile lui, vei pãzi legilelui, poruncile ºi orânduielile lui ºi vei asculta de glasullui. 18 ªi azi Domnul te-a ales pe tine, poporul lui, dupãcum þi-a spus, dacã vei pãzi toate poruncile lui. 19 El îþiva da întâietate în slavã, în faimã ºi în mãreþie, asupratuturor popoarelor pe care le-a fãcut, ºi vei fi un poporsfânt, pentru Domnul, Dumnezeul tãu, dupã cum þi-apromis”.

RESPONSORIUL 1Pt 2,9a.10; cf. Dt 7,7.8R. Voi sunteþi un popor luat în stãpânire de Dum-

nezeu; odinioarã, voi nu eraþi popor, dar acum sunteþipoporul lui Dumnezeu. * Voi, odinioarã, nu aveaþi partede îndurare, acum însã aþi obþinut îndurarea.V. Domnul v-a ales pentru cã v-a iubit ºi v-a eliberat

din casa sclaviei. * Voi, odinioarã.

LECTURA A DOUA

Din Regulile mari, de sfântul Vasile cel Mare, episcop(Resp. 2, 2-4: PG 31, 914-915)

Ce-i vom da în schimb Domnuluipentru tot binele pe care ni l-a fãcut?

Prin ce cuvinte s-ar putea vorbi cum se cuvine despredarurile lui Dumnezeu? Numãrul lor este aºa de mareîncât nu poate fi cuprins în vreo listã. Mãreþia lor esteaºa de mare, încât chiar ºi numai unul dintre ele ar fisuficient ca sã ne facã sã-i mulþumim fãrã încetare celuicare ni l-a dãruit.

Existã însã un dar pe care, chiar dacã am voi, nu-lputem trece sub tãcere. Ar fi inadmisibil ca cineva,înzestrat cu minte sãnãtoasã ºi capabilã sã reflecteze, sãnu spunã nici un cuvânt, chiar mult mai puþin decât artrebui, despre cel mai inefabil dintre binefacerile divine,ºi anume despre faptul cã Dumnezeu l-a creat pe omdupã chipul ºi asemãnarea sa, l-a învrednicit de cunoaº-terea sa ºi, înzestrându-l cu raþiune, l-a pus deasupra


celorlalte vieþuitoare ale pãmântului; i-a dãruit capaci-tatea de a se desfãta de frumuseþea minunatã a paradi-sului pãmântesc ºi, în sfârºit, l-a constituit suveran pestetoate lucrurile din lume. Ulterior, dupã ce omul s-a lãsatamãgit de ºarpe, a cãzut în pãcat ºi, prin pãcat, în moarteºi în toate relele care duc la pãcat; Dumnezeu totuºi nul-a pãrãsit pe om. Dimpotrivã, mai întâi i-a dat legea,care sã-l ajute; i-a pus pe îngeri sã-l pãzeascã ºi sã-lîngrijeascã; i-a trimis pe profeþi ca sã-i corecteze viciileºi sã-l înveþe virtuþile. A reprimat prin ameninþãri încli-naþiile sale spre rãu ºi a stimulat prin promisiuni atracþiasa spre bine, arãtând mereu, în mod anticipat, prinexemplul concret al diferitelor persoane, soarta finalã acelor care urmeazã una sau alta dintre aceste cãi. Iatãcã, deºi noi, dupã toate aceste binefaceri ºi încã multealtele, ne încãpãþânãm în neascultare, totuºi, el nu s-aîndepãrtat de noi.

Da, bunãtatea Domnului nu ne-a abandonat ºi iubirealui faþã de noi nu s-a stins, cu toate cã, în nesãbuinþanoastrã, am dispreþuit onorurile pe care el ni le-a oferit,cu toate cã am fost neascultãtori faþã de binefãcãtorulnostru. Dimpotrivã, am fost smulºi din moarte ºi readuºila viaþã de însuºi Domnul nostru Isus Cristos. Modul încare el a fãcut aceasta stârneºte ºi mai mult admiraþianoastrã: El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat unbeneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-adespuiat pe sine, luând firea sclavului (Fil 2,6-7).

În afarã de aceasta, el purta durerile noastre ºi eraîmpovãrat cu suferinþele noastre; era strãpuns pentrupãcatele noastre, ºi rãnile lui ne-au adus vindecarea(cf. Is 53,4-5); de asemenea, ne-a rãscumpãrat dinblestem, fãcându-se pentru noi blestem (cf. Gal 3,13), ºia îndurat moartea cea mai ruºinoasã pentru a ne duce lao viaþã glorioasã. ªi nu s-a mulþumit sã ne cheme de lamoarte la viaþã, ci ne-a fãcut pãrtaºi la însãºi dumneze-irea sa ºi ne-a pregãtit o fericire veºnicã ce întrece înmãreþie orice imaginaþie omeneascã.

Ce-i vom da în schimb Domnului pentru tot binelepe care ni l-a fãcut? (cf. Ps 115,12). El este atât de bun


încât nu ne cere nici mãcar restituirea, dar se mulþu-meºte dacã îl iubim pentru toate câte ne-a dãruit. Pentrua spune ce simt când mã gândesc la toate acestea, mãrtu-risesc cã mã simt cuprins de o groazã mare ºi de o teamãteribilã, ca nu cumva, din cauza neglijenþei sufletuluimeu sau a preocupãrilor faþã de lucrurile zadarnice, sãuit de iubirea lui Dumnezeu ºi sã ajung un motiv deruºine ºi de dezonorare pentru Cristos.

RESPONSORIUL Ps 102 (103),2.4; Gal 2,20c

R. Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul ºi nuuita nicicând de binefacerile sale. * El îþi scapã viaþadin adânc ºi te încununeazã cu îndurare ºi cu iubire.V. El m-a iubit ºi s-a dat pe sine însuºi pentru mine.

* El îþi scapã.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic ºi veºnic, cãlãuzeºte viaþa

noastrã dupã voinþa ta, pentru ca, în numele Fiului tãupreaiubit, sã ne învrednicim a fi tot mai bogaþi în faptebune. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care,fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºidomneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor.R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Laudele





IMNUL

Aurora tuturora dã o veste, ºi anumeCã rãsare mândrul soare ºi curând apare-n lume,Cã-ºi aratã faþa-ndatã, ºi cu raza lui cea sfântã,Tot pãmântul, luminându-l, în culori îl înveºmântã.O, Cristoase, din vecie strãluceºte-a ta splendoare;Nu e soare care are raze mai strãlucitoare,Te implorã-n astã orã fiii tãi; tu fã-i sã-i scaldeÎn luminã cristalinã ale tale raze calde.Eºti Cuvântul, eºti ªtiinþa, eºti a Tatãlui oglindã;Din eterna-nþelepciune ai lãsat sã se desprindãªi în lume sã coboare, o fãrâmã, o scânteie,Ca s-atragã mintea noastrã ºi luminã sã ne deie.Fã s-aparã ºi-n afarã cã fiinþa ne e plinãDe-al tãu har, de-a ta iubire, cã ne naºtem din luminã.În cuvinte ºi în fapte sã nu-þi fim nicicum tãgadã,Însã toþi în viaþa noastrã doar pe tine sã te vadã.Adevãr, sinceritate sã avem mereu pe buze.Dã tãrie minþii noastre ca sã poatã sã refuzeCu curaj ºi fãrã teamã viclenia ºi minciuna,Sã putem purta în inimi bucuria totdeauna.O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare,Ca ºi þie Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.PSALMODIA

Ant. 1 Ai binecuvântat, Doamne, pãmântul tãu; aiiertat nelegiuirea poporului tãu.

Psalmul 84 (85)Aproape este mântuirea noastrã

Când a coborât Mântuitorul pe pãmânt, Dumnezeu abinecuvântat pãmântul sãu (Origene).

2 Doamne, tu ai fost binevoitor cu þara ta, *i-ai adus înapoi pe cei deportaþi ai lui Iacob.

Laudele 11

3 Ai iertat nelegiuirea poporului tãu, *i-ai acoperit toate pãcatele;

4 þi-ai potolit toatã indignarea *ºi te-ai întors de la iuþimea mâniei tale.

5 Întoarce-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, *ºi îndepãrteazã mânia ta de la noi!

6 Oare vei continua în veac sã fii supãrat pe noi, *vei þine mânie din generaþie în generaþie?

7 Nu vei veni oare ca sã ne dai viaþã, *pentru ca poporul tãu sã se bucure în tine?

8 Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta *ºi dã-ne mântuirea ta.

9 Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu; †el vesteºte pacea poporului sãu ºi celor sfinþi ai sãi *ºi celor care se întorc la el din toatã inima.

10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el *ºi slava lui va locui pe pãmântul nostru.

11 Mila ºi adevãrul se vor întâlni, *dreptatea ºi pacea se vor îmbrãþiºa;

12 adevãrul va rãsãri din pãmânt *ºi dreptatea va coborî din ceruri.

13 Domnul îºi va revãrsa binecuvântarea *ºi pãmântul îºi va aduce roadele sale.

14 Dreptatea va merge înaintea lui *ºi-i va cãlãuzi paºii pe cale.

Ant. Ai binecuvântat, Doamne, pãmântul tãu; ai ier-tat nelegiuirea poporului tãu.

Ant. 2 Sufletul meu te doreºte în noapte; din zori tecautã duhul meu.

Cântarea Is 26,1-4.7-9.12

Imn dupã o biruinþã asupra duºmanuluiZidul cetãþii are douãsprezece pietre de temelie

(Ap 21,14).1 Avem o cetate puternicã; *

Domnul a ridicat spre mântuirea noastrãziduri ºi întãrituri.


2 Deschideþi porþile ºi va intra un popor drept, *care pãstreazã credinþa.

3 Hotãrârea lui este neclintitã; *îl vei pãstra în pace,

pentru cã ºi-a pus speranþa în tine.4 Puneþi-vã speranþa în Domnul întotdeauna, *

pentru cã Domnul este stâncã veºnicã.7 Drepte sunt cãrãrile celui drept; *

în faþa celui drept tu netezeºti calea.8 Pe calea judecãþilor tale

te aºteptãm, Doamne, cu speranþã; *numele tãu ºi amintirea ta

sunt dorul sufletului nostru.9 Sufletul meu te doreºte în noapte, *

ºi duhul, înlãuntrul meu, tânjeºte dupã tine.Când judecãþile tale se vor arãta pe pãmânt, *

locuitorii lumii vor învãþa dreptatea.12 Dã-ne, Doamne, pacea, *

cãci tu împlineºti toate lucrãrile noastre.Ant. Sufletul meu te doreºte în noapte; din zori te

cautã duhul meu.Ant. 3 Doamne, îndreaptã-þi spre noi faþa seninã.

Psalmul 66 (67)Toate neamurile sã-l laude pe Domnul

Cunoscut sã vã fie cã aceastã mântuire a lui Dumnezeua fost trimisã pãgânilor (Fap 28,28).2 Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze; *

sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninã,3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta *

ºi mântuirea ta la toate popoarele.4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, *

sã te laude toate popoarele.5 Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile, †

pentru cã judeci popoarele cu dreptate *ºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului.

Laudele 13

6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, *toate popoarele sã te laude.

7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale; *sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru,

8 sã ne binecuvânteze Dumnezeu *ºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului.

Ant. Doamne, îndreaptã-þi spre noi faþa seninã.

LECTURA SCURTÃ 1In 4,14-15Noi am vãzut ºi dãm mãrturie cã Tatãl l-a trimis pe

Fiul ca mântuitor al lumii. Oricine mãrturiseºte cã Isuseste Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rãmâne în el ºi el înDumnezeu.

RESPONSORIUL SCURT

R.Dumnezeul meu, ajutorul meu, * în el voi nãdãjdui.Dumnezeul meu.V. Scãparea mea ºi eliberatorul meu, * în el voi nãdãj-

dui. Slavã Tatãlui. Dumnezeul meu.Ant. la Benedictus: Ne-a înãlþat Domnul o putere de

mântuire, precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,


74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *sã-i slujim fãrã teamã,

75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *în toate zilele vieþii noastre.

76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *cãci vei merge înaintea Domnului

sã pregãteºti cãile sale,77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *

întru iertarea pãcatelor,78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *

cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric

ºi în umbra morþii *ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Ne-a înãlþat Domnul o putere de mântuire,

precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l adorãm pe Cristos, care ºi-a dobândit un popornou prin sângele sãu, ºi sã-l rugãm cu stãruinþã:

Adu-þi aminte, Doamne, de poporul tãu!Cristoase, regele ºi rãscumpãrãtorul nostru, ascultã glasulBisericii tale care te laudã la începutul acestei zile:– învaþ-o sã preamãreascã fãrã încetare maiestatea ta!Cristoase, speranþa ºi tãria noastrã, în tine ne încredem– ºi nu vom fi nicicând fãcuþi de ruºine.Priveºte la slãbiciunea noastrã ºi grãbeºte-te sã ne vii înajutor,– cãci fãrã tine nimic nu putem face.Adu-þi aminte de cei sãraci ºi pãrãsiþi, pentru ca aceastãzi sã nu le fie o povarã,– ci mângâiere ºi bucurie.Tatãl nostru.

Laudele 15

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic, toate câte le-ai creat sunt

bune ºi frumoase. Dã-ne harul sã începem cu bucurie,în numele tãu, aceastã zi ºi sã o împlinim în fapte deiubire faþã de tine ºi faþã de fraþii noºtri. Prin Domnulnostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu,împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cuDuhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie




IMNUL

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Iubirea este plinãtatea legii.


Psalmul 118 (119),97-104XIII (Mem)

97 Cât de mult iubesc legea ta, Doamne, *toatã ziua meditez la ea.

98 Poruncile tale mã fac mai înþeleptdecât duºmanii mei, *

pentru cã întotdeauna sunt cu mine.99 Sunt mai înþelept decât toþi învãþãtorii mei, *

deoarece cuget la învãþãturile tale.100 Am mai multã pricepere decât bãtrânii, *

pentru cã pãzesc îndrumãrile tale.101 Îmi þin paºii departe de orice cale a rãului, *

pentru a pãzi cuvântul tãu.102 Nu mã abat de la judecãþile tale, *

pentru cã tu însuþi mã înveþi.103 Cât de plãcute sunt cuvintele tale

pentru cerul gurii mele! *Ele sunt mai dulci decât mierea pentru gura mea.

104 Am cãpãtat înþelegere din învãþãturile tale, *de aceea urãsc orice cale a minciunii.

Ant. Iubirea este plinãtatea legii.Ant. 2 Adu-þi aminte de adunarea ta, Doamne, pe

care ai câºtigat-o de la început.

Psalmul 73 (74)

Plângere pentru devastarea templuluiNu vã temeþi de aceia care ucid trupul (Mt 10,28).

I1 De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? †

Pentru ce s-a aprins mânia ta *împotriva turmei pãºunii tale?

2 Adu-þi aminte de adunarea ta, *pe care ai câºtigat-o odinioarã,

Ora medie 17

de tribul pe care l-ai rãscumpãrat ca moºtenire a ta, *de Muntele Sionului, pe care þi-ai stabilit locuinþa.

3 Îndreaptã-þi paºii spre aceste ruine fãrã sfârºit, *duºmanul a devastat totul în sfântul tãu lãcaº!

4 Potrivnicii tãi au scos rãgeteîn mijlocul templului tãu. *

În locul semnelor noastre ºi-au pus însemnele lor.5 Ca unii ce ridicã securea *

într-un desiº de codru,6 aºa au sfãrâmat cu lovituri de securi ºi de ciocane *

porþile sale.7 Au pus foc sfântului tãu lãcaº; *

au pângãrit ºi au dãrâmat pânã la pãmântlocuinþa numelui tãu.

8 Au zis în inima lor: „Sã-i distrugem pe toþi”; *au ars toate lãcaºurile lui Dumnezeu din þarã.

9 Semnele noastre nu le mai vedem, †nu mai e nici un profet *ºi nimeni dintre noi nu ºtie pânã când.

10 Pânã când, Dumnezeule, ne va insulta duºmanul? *Oare va dispreþui vrãjmaºul numele tãu la nesfârºit?

11 De ce þi-ai îndepãrtat mâna de la noi, *de ce þii nemiºcatã dreapta ta?

12 Dar Dumnezeu este regele nostrudin timpuri strãvechi, *

cel care sãvârºeºte mântuirea pe faþa pãmântului.Ant. Adu-þi aminte de adunarea ta, Doamne, pe care

ai câºtigat-o de la început.

Ant. 3 Scoalã-te, Dumnezeule, ºi apãrã cauza ta.

II13 Tu ai despicat marea cu puterea ta, *

ai sfãrâmat capetele balaurilor în ape.14 Tu ai zdrobit capetele Leviatanului, *

le-ai dat ca hranã monºtrilor mãrii.15 Ai fãcut sã þâºneascã izvoare ºi pâraie, *

tu ai secat râuri veºnic curgãtoare.


16 A ta este ziua ºi a ta este noaptea, *tu ai creat luna ºi soarele.

17 Tu ai fixat toate marginile pãmântului, *vara ºi iarna tu le-ai orânduit.

18 Adu-þi aminte: †duºmanul l-a insultat pe Domnul *ºi un neam fãrã minte a defãimat numele tãu.

19 Sã nu dai fiarelor sufletul porumbiþei tale, *viaþa sãracilor tãi sã n-o dai uitãrii niciodatã.

20 Ia aminte la legãmântul tãu, †cãci toate colþurile ascunse ale þãrii *au devenit cuiburi ale violenþei.

21 Cel asuprit sã nu plece ruºinat de la tine, *cel sãrac ºi cel nenorocit sã laude numele tãu.

22 Scoalã-te, Dumnezeule, apãrã cauza ta; *adu-þi aminte cum te insultã cel nebun toatã ziua.

23 Nu uita strigãtul potrivnicilor tãi, *larma duºmanilor tãi, care creºte mereu.

Ant. Scoalã-te, Dumnezeule, ºi apãrã cauza ta.LECTURA SCURTÃ Dt 15,7-8

Dacã vreunul dintre fraþii tãi ar ajunge sãrac învreuna dintre cetãþile tale, sã nu-þi învârtoºezi inima ºi sã nu-þi închizi mâna, ci sã-þi deschizi mâna înainteafratelui tãu sãrac ºi sã-i dai împrumut potrivit cu nevoiacare îl apasã.

V.Tu asculþi, Doamne, dorinþa celui sãrac.R.Tu îi întãreºti inima ºi-þi pleci urechea spre el.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, care i-ai dezvãluit apostolului Petru

gândul tãu mântuitor asupra tuturor neamurilor, fã, înmarea-þi bunãtate, ca faptele noastre sã-þi fie plãcute ºi,prin darul tãu, sã slujeascã planului tãu de iubire ºi demântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Ora medie 19

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele




IMNUL

Cu-a ta vrere ºi putere, Doamne, ai rostit cuvântulªi-au ieºit din nefiinþã marea, cerul ºi pãmântul.Ai mai dat apoi poruncã apelor sã se separeªi ai despãrþit pãmântul punând apelor hotare.Au umplut apoi pãmântul, potrivit voinþei tale,Gâze, pãsãri de tot soiul, fel de fel de animale;Flori pe câmpuri rãsãdit-ai, cu puterea-þi suveranã,Plante, arbori plini de roade, sã serveascã pentru hranã.Dar fiinþa cea mai scumpã dintre toate-n lume, iat-o,Cum pãcatul a ucis-o ºi-n pustiu a transformat-o!Dã-i din nou sãmânþa vieþii, stânca inimii i-o-nmoaie,Ca din nou sã înfloreascã, dã-i a lacrimilor ploaie.De iubire ºi de grijã tu ne dai atâtea semne;Fã ca ele la iubirea cãtre tine sã ne-ndemne.Nu lãsa sã ne înºele vraja forþelor obscureCare vor, cãzând în rele, bucuria sã ne-o fure.Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã;Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã,Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fireªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Domnul stã împrejurul poporului sãu.


Psalmul 124 (125)

Domnul este ocrotitorul poporului sãuPacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16).

1 Cei care se încred în Domnulsunt ca Muntele Sionului: *

el nu se clatinã, ci rãmâne în veac.2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, †

ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu *de acum ºi pânã-n veac.

3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmânepeste moºtenirea celor drepþi, *

ca nu cumva cei drepþisã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire.

4 Fã bine, Doamne, celor buni *ºi celor drepþi cu inima,

5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe †Domnul îi va aduna

cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. *Pace peste Israel!

Ant. Domnul stã împrejurul poporului sãu.

Ant. 2 Dacã nu veþi fi ca pruncii, nu veþi intra în împã-rãþia cerurilor.

Psalmul 130 (131)

Încredere de copil faþã de DumnezeuÎnvãþaþi de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima

(Mt 11,29).1 Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã, *

nici nu privesc cu trufie;nu mã îndeletnicesc cu lucruri prea mari *

ºi prea înalte pentru mine.2 Sufletul îmi este împãcat ºi liniºtit, *

ca un copil înþãrcat la sânul mamei sale.

Vesperele 21

Da, sufletul meu este în mine, *ca un copil în braþele mamei sale.

3 Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul *de acum ºi pânã-n veac!

Ant. Dacã nu veþi fi ca pruncii, nu veþi intra în împã-rãþia cerurilor.

Ant. 3 Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentruDumnezeul nostru.

Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b

Imnul celor rãscumpãraþi4,11 Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, *

sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea,pentru cã tu ai creat toate, *

ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã!5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea *

ºi sã-i deschizi peceþile,cãci ai fost înjunghiat †

ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu *oameni din toate triburile,

limbile, popoarele ºi naþiunile10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie †

ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, *care vor domni pe pãmânt!

12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, †sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea *ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea!

Ant. Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentruDumnezeul nostru.

LECTURA SCURTÃ Rom 12,9-12

Iubirea sã fie fãrã ipocrizie, urâþi rãul, ataºaþi-vã debine, iubiþi-vã unii pe alþii cu iubire frãþeascã, întreceþi-vãîn a vã stima unii pe alþii. Neobosiþi în râvnã, înflãcãraþi


de Duh, slujiþi Domnului. Plini de bucurie în speranþã,statornici în încercare, stãruiþi în rugãciune.

RESPONSORIUL SCURT

R.Cuvântul tãu, Doamne, * dãinuie în veac. Cuvântul.V.Din neam în neam adevãrul tãu * dãinuie în veac.

Slavã Tatãlui. Cuvântul.

Ant. la Magnificat: Duhul meu sã tresalte de bucurieîn Dumnezeu, mântuitorul meu.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *în Dumnezeu, mântuitorul meu,

48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;

53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.

Vesperele 23

Ant. Duhul meu sã tresalte de bucurie în Dumnezeu,mântuitorul meu!

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Dumnezeu a statornicit poporul sãu în speranþã. Deaceea, sã-l aclamãm cu bucurie:

Tu, Doamne, eºti speranþa poporului tãu!Îþi mulþumim, Doamne, cã ne-ai îmbogãþit în toate, prinCristos:– în tot cuvântul ºi în toatã ºtiinþa.Dumnezeule, în mâna ta sunt inimile celor puternici:dãruieºte conducãtorilor de state înþelepciunea ta,– pentru ca, adãpându-se din izvorul gândurilor tale,

sã-þi fie plãcuþi în cuget ºi în faptã.Tu le dai artiºtilor har sã înfãþiºeze frumuseþea ta printalentul lor:– revarsã, prin operele lor, raze de speranþã ºi de bucurie

asupra lumii.Tu nu îngãdui sã fim ispitiþi peste puterile noastre:– întãreºte-i pe cei slabi ºi ridicã-i pe cei cãzuþi.Tu ai fãgãduit, prin Fiul tãu, cã oamenii vor învia laviaþa veºnicã în ziua de apoi:– nu uita nicicând de aceia care s-au despãrþit de trup.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereSã se înalþe spre îndurarea ta, Doamne, rugãciunea

noastrã de searã ºi sã coboare asupra noastrã binecu-vântarea ta, ca astãzi ºi totdeauna sã ne învrednicim dedarul mântuirii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiultãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºteºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi veciivecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


CompletoriulV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



IMNUL

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-ampus nãdejdea.

Psalmul 142 (143),1-11Rugãciune la vreme de strâmtorare

Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar princredinþa în Isus Cristos (Gal 2,16).

1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, †pleacã-þi urechea la cererea mea, *rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta!

Completoriul 25

2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, *cãci nici unul dintre cei vii

nu va fi îndreptãþit înaintea ta.3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, *

îmi calcã viaþa în picioare,m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, *

ca cei morþi pentru vecie.4 Se stinge în mine sufletul *

ºi neliniºtitã este în mine inima mea.5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, †

mã gândesc la toate faptele tale *ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale.

6 Întind spre tine mâinile mele, *sufletul meu este înaintea ta

ca un pãmânt lipsit de apã.7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, *

cã se sfârºeºte duhul meu.Nu-þi ascunde faþa de la mine, *

ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã.8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, *

cãci în tine mi-am pus încrederea!Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, *

cãci sufletul meu spre tine îl înalþ!9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, *

cãci la tine îmi aflu adãpost!10 Învaþã-mã sã fac voia ta, *

cãci tu eºti Dumnezeul meu.Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. *

11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã.În dreptatea ta, *

vei scoate sufletul meu din strâmtorare!Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am

pus nãdejdea.

LECTURA SCURTÃ 1Pt 5,8-9aFiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul,

ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sãînghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã.


RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32

Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *

dupã cuvântul tãu, în pace,30 cãci au vãzut ochii mei *

mântuirea ta,31 pe care ai pregãtit-o *

înaintea tuturor popoarelor,32 luminã spre luminarea neamurilor *

ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteº-te-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereTe rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta

asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harulsã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la luminazilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnulnostru. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 27

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,

Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,

tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,

Fecioarã de-a pururi,care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,

îndurã-te de noi, pãcãtoºii.Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


Documents

Marţi, săptămâna a III-a de peste an