FARMACOLOGIE

LUCRARE DE DIPLOMA

MEDICAMENTE ANTIINFLAMATOARENESTEROIDIENE

AINS

2011

1

Introducere

După milenii de utilizare şi peste un secol de studii avansate, astăzi suntem în măsură să afirmăm că toate AINS acţionează prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Prostaglandinele au fost descoperite prin cercetări independente de studiul mecanismului de acţiune al AINS, dar cuplarea celor două direcţii de cercetare a permis atât evoluţia cunoaşterii rolului şi funcţiilor prostaglandinelor, cât şi evoluţia şi diversificarea medicamentelor din grupa AINS.

La prima vedere, farmacologia este o ştiinţă aplicativă. Ea studiază cum se pot modifica favorabil cu ajutorul medicamentelor funcţiile organismului aşa cum sunt ele studiate de diferite ştiinţe fundamentale, precum fiziologia, fiziopatologia ş.a. Farmacologia însă, studiind nu numai efectele medicamentelor, dar şi mecanismele lor de acţiune, a contribuit adesea semnificativ la o mai bună cunoaştere a funcţiunilor organismului, chiar a descoperit funcţii necunoscute.

O mai bună cunoaştere a funcţionării organismului a permis o mai bună abordare terapeutică şi, în consecinţă, inventarea de noi medicamente. Unul din exemplele edificatoare în sensul celor mai de sus îl reprezintă medicamentele analgezice antipiretice antiinflamatoare, de la acidul acetilsalicilic până la coxibi, medicamente cunoscute de asemenea şi sub alte denumiri, precum şi analgezice neopioide, medicamente de tip aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) etc.

Medicamentele antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice cuprind un grup heterogen de compuşi cu structură chimică diferită, dar cu efecte farmacologice şi reacţii adverse asemănătoare. Cercetările au stabilit că aceste substanţe interferă cu căile biochimice implicate în biosinteza prostaglandinelor şi a altor substanţe asemănătoare.

Unii derivaţi ai acizilor graşi în special acidul arahidonic sunt larg răspândiţi în ţesuturi şi au funcţii multiple. Astfel se formează fosfolipoza A care desface acidul arahidonic prin două căi metabolice:

- În prezenţa ciclooxigenazei se formează derivaţi ciclici ai acidului arahidonic – prostaciclina A şi B.

- Lipooxigenaza transformă acidul arahidonic în derivaţi hidroperoxi care apoi formează leucotrienele.Aceştia sunt factori de reglare şi modulare ai unei multitudini de funcţii celulare –

relaxarea sau contracţia musculaturii netede în funcţie de substanţă, doză, vasodilataţie prin modularea funcţiilor plachetari, inhibarea funcţiei ciclooxigenazei respective sinteza prostaglandinelor şi atenuarea proceselor inflamatorii, liniştesc durerea, scad temperatura crescută, inhibă mucoasa gastrică şi au proprietăţi citoprotectoare . Efectul antiinflamator este datorat inhibării fosfolipozei A.

Medicamentele din acestă grupa asociază în proporţie variată acţiunile analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii, fiind folosite ca medicamente simptomatice în acţiunile analgezice şi antipiretice, diferite algii şi stări febrile fie pentru acţiunea inflamatori în bolile reumatice.

Acţiunea analgezică este de intensitate moderată, dar în condiţii patologice efectul este superior, faţă de durerea provocată experimental. Mecanismul analgeziei este periferic prin prevenirea sintezei şi eliberării prostaglandinelor în inflamaţii(se stimulează terminaţiile senzitive şi este favorizat efectul algogen). Unde nu exista sinteza locală de prostaglandine(adică în ţesuturi neinflamate) aceste medicamente sunt inactive ca analgezice.

2

Acţiunea antipiretică constă în scăderea temperaturii crescute din cadrul sindromului febril. Este reglat centrul hipotalamic pentru temperatura fiziologică, cu declanşarea consecutivă a procesului de termoliză(vasodilataţie şi sudoraţie). Acţiunea antipiretică este de asemenea corelată cu inhibarea sintezei de prostaglandine. Eudotoxinele bacteriene stimulează biosinteza şi eliberarea în celule a unor substanţe pirogene endogene. Acestea eliberate în circulaţia generală pătrund în SNC unde determină eliberarea de prostaglandine, ele însele pirogene.

Inhibarea bioseintezei prostaglandinelor de către analgezicele antiiflamatorii antipiretice se realizează prin inhibarea ciclooxigenazei, enzima care catalizează transfomarea acidului arahidonicî în prostaglondine.

3

Acţiunile AINS

AINS au acţiuni antiinflamatorii, analgezice, antipiretice, acţiuni care diferă de la o substanţă la alta. Mecanismul acţiunii antiiflamatoare, incomplet cunoscut, cuprinde diminuarea biosintezei prostaglandinelor, prin inhibiţia ciclooxigenazei, scăderea migrării polimorfonuclearelor şi monocitelor în focarul inflamator, inhibiţia eliberării enzimelor lizozomale din polimorfonucleare, diminuarea formării anionilor superoxid(Lombardino, 1983).Alte mecanisme demonstrate pentru AINS(Mathies, 1980):acţiune antikinine(salicilaţi, fenilbutazona, ketoprofen, steroizi), inhibiţia colagenazei, hialuronidozei, glucoronidozei, protezelor(salicilaţi, endometacin, acid flufenamic), inhibiţia sintezei şi secreţiei mucopolizaharidelor(fenilbutazona, diclofenac).

Antiinflamatoarele nesteroidiene reprezintă medicaţia utilă în grade variate în tratamentul tuturor afecţiunilor reumatismale inflamatorii şi degenerative, articulare şi abarticulare, menţionate în clasificarea bolilor reumatice. Calităţile ce se cer unui bun antiiflamator nesteroidian: efect rapid analgezic şi antiinflamator, menţinerea eficacităţii la administrare prelungită, toleranţă bună, administrare comodă. Există diferenţe mici între substanţele cunoscute în prezent şi în ceea ce priveşte eficacitatea şi toleranţa. Bolnavii răspund individual la aceste medicamente. Nu există criterii pentru a prevedea care AINS este mai activ la un anumit bolnav. Diferenţele între bolnavi sunt mai mari decât cele între substanţe. Are o deosebită importanţă practică, găsirea în scurt timp a substanţelor active pentru fiecare bolnav. În general sunt suficiente 1-2 săptămâni de tratament cu o substanţă pentru a observa eficacitatea şi toleranţa. Odată găsită substanţa optimă pentru un bolnav, eficacitatea se poate menţine cel puţin un an. Când s-a obţinut controlul inflamaţiei se reduce doza sau se opreşte adminstrarea. Există opinia că pentru multe inflamaţii articulare medicamentul de primă alegere este aspirina(4 grame la zi sau mai mult), luând măsuri pentru evitarea intoleranţei gastrice. Circa 15-30% din bolnavi au efecte adverse la aspirină. La aceştia sunt indicate alte AINS. Aceste substanţe nu au eficacitate superioară aspirinei, dar produc mai rar iritaţie gastrică. În schimb au alte efecte adverse şi sunt mult mai scumpe. Pentru o bună complianţă se preferă piroxicam, sulindac naproxem, necesitând 1-2 prize la zi. La bolnavii care primesc concomitent hipoglicemiante sau anticoagulante se preferă ibuprofen, tolmetin.

În artrita reumatoidă scopul terapiei este suprimarea inflamaţiei, uşurarea durerii şi disconfortului, menţinerea funcţională, prevenirea deformărilor. Medicamentele de primă alegere sunt AINS cu toxicitate redusă îndeosebi acidul acetilsalicilic. Sărurile de aur se folosesc dacă AINS şi terapia fizică nu produc efecte satisfăcătoare. Corticosteroizii sunt rareori indicaţi în cazuri progresive severe, când medicamentele de prima şi a doua alegere nu sunt eficiente. Penicilamina este medicament de rezervă ca şi antimalaricele salazosulfapiridina.

În artroze, afecţiuni degenerative tratamentul urmăreşte uşurarea durerii şi menţinerea funcţională. Trebuie evitat supratratamentul dar şi insufiecienţa lui. Medicamentul de primă alegere este aspirina, în doză analgezică. Eventual alte analgezice adjuvante. Uneori sunt necesare doze antiinflamatoare de aspirină sau alte antiiflamatoare cu toxicitate redusă. Când apare inflamaţia trebuie combătută adecvat. Corticosteroizii intraarticular se fac în episoade acute intense care afectează 1-2 articulaţii. Nu se utlizează de rutină, accentuând procesele degenerative.

4

În spondiloza anchilopaetică scopul terapiei este asemănător cu cel din artrita reumatoidă. Medicamentele de selecţie sunt AINS. Rareori sunt necesari steroizi intraarticulari. Bolile acute musculo-scheletice(bursite, endinite, tenosinovite, epicondilite, fibrozite, miozite, etc.). Când durerea este intensă se folosesc steroizi local(eventual asociaţi cu lidocaina), ca terapie de a doua alegere, pe termen scurt.

AINS pot fi administrate în aplicaţii locale(terapie percutană) sub formă de gel, unguent, cremă, soluţie, emulsie.

Pe acestă cale sunt folosite numai acele substanţe care datorită proprietăţilor fizico-chimice particulare pot fi preparate în formă farmaceutică cu o biodisponibilitate satisfăcătoare. AINS au fost recomandate în criza de migrenă. Rezultate medii se obţin cu aspirina asociată cu metoclopramid. Dintre fenomaţii sunt active acidul mefenamic, acidul flufenamic şi îndeosebi acidul tolfenamic, cu eficienţă comparabilă ergotaminei.

Aceste substanţe nu pot fi folosite timp îndelungat. AINS cresc timpul de sângerare în asociere cu alcoolul(în cantităţi mari) şi cresc riscul de sângerare în asociere cu anticoagulantele orale şi heparina. Cresc toxicitatea litiului, fenitoninei. Scad efectul diuretic şi hipertensiv al furosemidei, tiazidelor, captoprilului. În plus pot produce insuficientă renală acută la bolnavii deshidrataţi. Antiinflamatoarele nesteroidiene nu se asociază între ele, crescând riscul ulcerigen şi de hemoragie digestivă.

În afecţiunile reumatice sunt indicate după situaţie, substanţe cu efect antiinflamator, de intensitate moderată, cum sunt acidul acetilsalicilic şi ibuprofenul sau compuşi cu un efect mai marcant cum sunt fenilbutazona, indometacina, ketoprofenul, naproxenul, diclofenacul, piroxicamul etc.

Reacţiile adverse trebuie avute în vedere mai ales când se fac tratamente prelungite. Intoleranţa gastrică este de multe ori o problemă, îndeosebi în condiţiile folosirii cronice sau când se utilizează AINS cu activitate marcantă. Analgezicele antipiretice şi antiinflamatorii provoacă frecvent fenomene de iritaţie gastrică şi tulburări dispectice. Tratamentul prelungit poate produce o gastrită difuză caracteristică, însoţită deseori de sângerări în suprafaţă, care pot determina o anemie cronică feriprivă. Riscul ulcerian a facut ca AINS să fie contraindicate absolut la bolnavii cu ulcer activ şi contraidicate relativ la cei cu antecedente ulceroase. Această regulă însă si-a pierdut caracterul de obligativitate în ultimii ani, când au devenit disponible antiulceroasele care inhibă marcat secreţia gastrică de acid clorhidric.

Datorită efectului tocolitic AINS pot linişti dismonoreea şi uneori eficace împotriva naşterii premature. Administrate în doze mari, în ultimele săptămâni ale sarcinii, prelungesc gestaţia şi durata travaliului, ceea ce prezintă un dezavantaj. Efectul tocolitic se explică prin micşorarea producerii prostaglandinelor E şi F, care au proprietăţi ocitocice, întervenind în spasmele uterine din dismonoree şi stimulând , direct sau indirect activitatea fazică a miometrului în timpul travaliului. AINS au efecte caracteristice asupra rinichilor. Tratamentul îndelungat cu aceste medicamente în doze mari provoacă uneori leziuni renale. Fenomenul este cunoscut sub numele, parţial impropriu de nefropatie fenocenitică. Afectarea rinichilor a fost atribuită inhibării ciclooxigenazei, cunoscut fiind rolul prostaglandinelor în controlul circulaţiei renale şi în producţia de renină şi aldosteron.

Acidul acetilsalicilic şi indometacina pot diminua nivelul crescut al calcemiei la bolnavii cu cancer metastatic.

AINS pot micşora fertilitatea masculină, ştiut fiind faptul că prostaglandinele sunt importante pentru funcţionalitatea spermatozoizilor.

5

Folosirea analgezicelor antipiretice şi antiinflamatorii în timpul sarcinii impune prudenţa, deoarece există risc dismorfogen ipotetic. Tratamentul trebuie întrerupt în preajma naşterii pentru a evita întarzierea travaliului, hemoragiile post partum şi închiderea intrauterină a canalului arterial.

Un alt fenomen comun şi încrucişat pentru inflamatoriile inhibitoare ale sintezei prostaglandinelor, sunt reacţiile de tip anafilactoid, care pot merge uneori până la asfixie acută prin spasm bronsiolic şi edem laringian sau stare de şoc cu coplaps. Sindromul este mai frecvent la adulţi, îndeosebi la bolnavii astmatici şi alergici, în general.

Antiinflmatoarele nesteroidiene pot masca unele semne ale bolilor infecţioase, fapt care trebuie cunoscut de către medic pentru a nu se întârzia tratamentul antibiotic sau chimioterapic potrivit.

6

Clasificarea AINS

Salicilaţi – acidul acetilsalicilicDerivaţi de pirozol – fenazona, aminofenazona şi fenilbutazonaDerivaţi de p-aminofenol – fenacitina, paracetamolAcidul indolacetic – indometacinaAcizi arilalifatici – ibuprofenul, ketoprofenul, naproxenul şi diclofenacOxicami – piroxicamFenomati – acidul niflumic

Antiinflamatoarele nesteroidiene se pot clasifica în:

a) În funcţie de efectul terapeutic:1. AINS de primă valoare: fenilbutazonă, indometacină2. AINS majore: naproxen, piroxicam, diclofenac, acid acetilsalicilic3. AINS minore: toate celelalte.

b) În funcţie de durata de acţiune care impune ritmul de administrare(mai multe prize zilnice sau o priză):1. Cu durată scurtă de acţiune(T1/2 sub 6 ore): ketoprofen, ibuprofen, fenoprofen,

flurbiprofen, acid niflumic, piprofen, acid tiaprofenic,diclofenac tolmetin.2. Cu durată medie de acţiune: indomatacin, sulindac, naproxen, etoclolac, diflumisol3. Cu durată lungă de acţiune(T1/2 peste 24 ore): fenilbutazonă, piroxicam, tenoxicam.4. Cu durată lungă de acţiune(forme farmaceutice retard): indometacină, ketoprofen,

diclofenac. c) În funcţie de COX inhibată:

1. Blocarea predominantă a COX-1: aspirina, indomatacin, naproxen, ibuprofen, piroxicam.

2. Blocarea în egală măsură a ambelor izoforme de COX: diclofenac3. Blocarea predominantă a COX-2: meloxicam, nimesulid, nabumetona, etodolac.4. Blocarea specifică a COX-2: celecoxib, rofecoxib.

d) În funcţie de reacţii adverse gastrointestinale serioase pe care le pot produce:1. Cel mai mare risc(azapropazon)2. Cel mai mic risc(ibuprofen)3. Risc intermediar(piroxicam, ketoprofen, naproxen, diclofenac).

7

MEDICAMENTE ANTIINFLAMATORII NESTEROIDIENE

ACID ACETILSALICILIC

Forma farmaceutică: Comprimate conţinând acid acetilsalicilic 500mg, comprimate tamponate conţinând acid acetilsalicilic 500mg şi glucoioolactat de calciu 150mg; comprimate conţinând acid acetisalicilic 75-100mg ca antiagregant plachetar.

Acţiune terapeutică: analgezic, antipiretic, antiinflamator şi antireumatic, antiagregant plachetar, inhibitor al contracţiilor uterine, efectele apar datorită împiedicării formării prostaglandinelor.

Indicaţii: reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă şi alte boli reumatismale: nevralgii, mialgii, dureri dentare, cefalee, stări febrile(în boli infecţioase, gripă, răceală etc.) profilaxia trombozelor arteriale la nivelul coronarelor şi vaselor cerebrale, combaterea tulburărilor provocate de agregarea plachetelor în trombocitemie; dismonoree, profilaxia arsurilor solare.

Mod de administrare: Adulţi: pentru acţiunea anlagezică şi antipiretică un comprimat de 0,5g o dată, repetând eventual la 6-8 ore ca antiinflamator, în bolile reumaticecronice 3-5g/zi, în cele acute 4-7g/zi(în 4-6 prize); ca antiagregant plachetar pentru profilaxia trombozelor arteriale, un comprimat la zi.Copii: până la 2 ani 0,1-0,2 g/zi; 2-9 ani 0,2-1g/zi; pentru 9 ani 1-1,5g/zi(în 2-3 prize); în bolile reumatice 60-100mg/kg corp la zi(în 4-6 prize). Comprimatele se desfac în apă şi se iau imediat după mese; la copii comprimatele se desfac în puţin lapte.

Reacţii adverse: epigastrologii, greaţă, vomă, microhemoragii digestive, uneori anemie, rareori hematemeza sau melenă; alte hemoragii(prin insuficienţa plachetară) ocazional creşterea transaminazelor; reacţii alergice diverse: erupţii cutanate, bronhospasm, cefalee, sudoraţie, greaţă, vomă, stare confuzională(la doze mari); poate prelungi travaliul, întârzia naşterea şi favoriza hemoragia post partum. Acidul acetilsalicilic tamponat este mai bine suportat digestiv.

Contraindicaţii: alergie la salacilaţi, intoleranţa la salicilaţi sau antiinflamatoriile nesteroidiene, ulcer gastro-duodenal în evoluţie, boli hemoragice şi risc de hemoragii; prudenţă în boala ulceroasă neevolutivă, astm bronşic la renali şi în timpul sarcinii(se evită primul trimestru şi ultima lună). Prudenţă sau se evită dupa caz asocierea cu anticoagulante, cumarinice(risc crescut de hemoragii), glucocorticoizi, metotrexat, sulfamide antidiabetice, probenecid şi sulfinpirazona, spironolactona(scade efectul diuretic).

8

FENILBUTAZONA

Substanţă activa: fenilbutazona

Forma farmaceutică: supozitoare conţinând fenilbutazonă 250mg, unguent conţinând fenilbutazonă 4g, camfor 3g, clorofor 2g, mentol 1g, excipienţi până la 100g.

Acţiune terapeutică: AINS, antireumatic cu acţiune intensă, slab analgezic, antipiretic şi antispastic, creşte eliminarea urinară de acid uric.

Indicaţii: reumatism poliarticulat acut, poliartrită reumatoidă, artroză, discopatii, periartrite, miozite, accesul de gută, tromboflebite superficiale. Unguentul se foloseste pe tegumente indemne, de 2-3 ori pe zi, frecţionând zona interesată(mai ales în afecţiunile aparatului locomotor). Înaintea primei aplicări se testează sensibilitatea bolnavului pe o zonă cutanată restrânsă.

Mod de administrare: Adulti: se recomandă administrarea supozitoarelor de 2 ori pe zi(dimineaţa şi seara) câte un supozitor. În timpul tratamentului se recomandă regim desodat şi evitarea băuturilor alcoolice.

Reacţii adverse: fenilbutazona poate produce retenţia apei şi edeme consecutive reţinerii ionului de sodiu în organism. La nivelul rinichiului poate determina uneori nefrite. Pot apărea fenomene de intoleranţă cutanată(erupţii urticariene) sau sanguina(leucopenii), agranulocitoză, scăderea numărului de trombocite, scăderea hemoglobinei. Fenilbutazona poate reactiva ulcere gastroduodenale.

Contraindicaţii: maladia ulceroasă, insuficienţă circulatorie sau cardiacă, afecţiuni renale, hepatopatii(hepatită acută cronică, ciroză), hemofilie, maladii însoţite de leucopenii şi trombocitopenie, spasmofilie, sensibilitate faţă de fenilbutazonă. Unguentul este contraindicat a se folosi în leziuni cutanate închise, supuraţii. Se recomandă prudenţă la bolnavii cu nefrită cronică, afecţiuni hepatice şi cardiopatii decompensate.

9

PARACETAMOL

Forma farmaceutică: comprimat 500mg

Indicaţii: Durere uşoară şi medie. Febră.

Mod de administrare: Oral: adulţi şi copii peste 12 ani: 500mg la fiecare 6-8 ore(se va respecta un interval minim de 4 ore între prize). Pe termen lung doza maximă/zi se reduce la 2,5g.Copii: Între 6 şi 12 ani: 250-500mg la 6-8 ore, copii între 3 şi 6 ani: 125-250 mp la 6-8 ore.

Reacţii adverse: Erupţii cutanate însoţite de urticarie. S-au semnalat cazuri de agranulocitoză, anemie, dermatită şi trombicitopenie. Utilizarea cronică a unor doze mari de paracetamol poate duce la o reacţie hepatotoxică sau la o insuficienţă renală gravă. Orice tip de reacţie alergică impune oprirea administrării paracetamolului.

Contraindicaţii: Hipersibilitate la paracetamol sau la acidul acetisalicilic, risc la bolnavii cu insuficienţă hepatică, hepatită virală, insuficienţă renală acută, alcoolism.

INDOMETACIN

Substanţă activă: indometacin.

Forma farmaceutică: capsule conţinând indometacină 25mg si 50mg, supozitoare indometacină 50 mg.

Acţiune terapeutică: antireumatic, antiinflamator nesteroidian foarte activ, analgezic şi antipiretic.

Indicaţii: Poliartrită reumatică, artrită acută(inclusiv crize de gută); spondiloza anchilozantă, disfuncţii inflamatorii reumatice ale coloanei vertebrale.

Mod de administrare: Oral, iniţial o capsulă(25mg/2-3 ori/zi, după mese), la nevoie se creşte treptat până la cel mult 8 capsule pe zi. Dacă apar reacţii adverse minore, dozele se reduc, iar pacientul trebuie monitorizat. Reacţiile adverse majore impun întreruperea tratamentului.

Reacţii adverse: Relativ frecvent cefalee, ameţeli, anoretie, greaţă, vomă, dureri abdominale, diaree, ulceraţii ale mucoasei gastro-intestinale; rareori tulburări de vedere, hepatită toxică şi icter, tulburări de auz-tinitus, rareori surditate, somnolenţă, confuzie mintală, stare depresivă, chiar tulburări psihotice, convulsii, nefrită periferică, edeme, hipertensiune, hematurie, alopecie, eritem nodos.

10

Contraindicaţii: Leziuni ulcerative gastro –intestinale, alergie sau intoleranţă la indometacină, alte antiinflamatorii nesteroidiene, salicilaţi. Se va evita în timpul sarcinii, alăptării şi la copii sub 14 ani; se evită sau prudenţă la bătrâni; prudenţă în insuficienţa renală şi hepatică, insuficienţa cardiacă, HTA, la bolnavii cu tulburări de coagulare, la psihotici, epileptici, parkinsonieni, în prezenţa infecţiilor.

RUPAN

Substanţă activă: ibuprofen.

Forma farmaceutică: comprimate filamte 200mg şi 400mg.

Acţiune terapeutica: Antiiflamator, analgezic şi antipiretic cu eficacitate asemănătoare acidului acetilsalicilic.

Indicaţii: Tratament simptomatic ale afecţiunilor dureroase şi al febrei; tratamentul poliartritei reumatoide, artritei gutoase şi artritei psoriazice.

Mod de administrare: Adulţi: 400-1800mg la zi divizat în 3-4 prize, maxim 2400mg/zi. Copii: se recomandă utilizarea concentraţiilor şi formelor farmaceutice adecvate.

Reacţii adverse: Pirozis, anorexie, greaţă, vomă, dispepsie, disconfort abdominal, diaree, ulcer activ, hemoragii gastro-intestinale, cefalee, confuzie, tinitus, somnolenţă, tulburări psihotice, urticarie, prorit, prelungirea timpului de sângerare, anemie hemolitică şi aplastică, icter, retenţie hidrosalină.

Contraindicaţii: Hipersensibilitate la ibuprofen şi alte AINS, ulcer peptic activ, hemoragii gastro-intestinale, colită ulceroasă, tulburări hepatice sau renale.

KETONAL FORTE

Substanţă activă: Ketoprofen.

Forma famaceutic ă: Comprimate filmate conţinând fiecare 100mg ketoprofen. Forma de prezentare: cutie cu 20 comprimate filmate.

Acţiune terapeutică: AINS, analgezic, antipiretic.

Indicaţii: Tratamentul simptomatic ale afecţiunilor reumatice inflamatorii degenerative şi metabolice; durere postoperatorie, dismonoree, durere osoasă din metastazele tumorale, durere posttraumatică, artrită reumatoidă, spondiloartrită seronegativă, gută, pseudoguta, artroze,

11

reumatism extrarticular. Tratamentul local simptomatic al durerilor musculare sau osteoarticulare de natură traumatică sau reumatice.

Mod de administrare: Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani. Doza uzuală recomandată este de 100-200mg ketoprofen/zi.

Reacţii adverse: Reacţii alergice. Pot apărea tulburări digestive cum ar fi greţuri, vomă, diaree; tulburări ale aparatului excretor; disurie; tulburări ale SNC, astenie, somnolenţă, crize astmatice.

Contraindicaţii: Hipersensibilitatea la ketoprofen, la alte AINS sau la oricare dintre componentele produsului. Contraindicat la copii cu vârsta sub 15 ani.

FASTUM GEL

Substanţă activă: Ketoprofen.

Forma farmaceutică: gel ketoprofen 2,5% forma de prezentare tub 50g.

Acţiune terapeutică: Antiinflamator nesteroidian analgezic.

Indicaţii:Tratamentul afecţiunilor reumatice inflamatorii, durere post operatorie, durere postraumatică, artrită reumatoidă, reumatism extraarticular.

Mod de administrare: Gelul se aplică pe piele se 1-2 ori pe zi masând uşor.

Reacţii adverse: Reacţii alergice.

Contraindicaţii: Hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre componentele produsului.

KETALGON

Substanţă activă: ketoprofen.

Forma farmaceutică: Capsule eliberate prelungit 200mg.

Acţiune terapeutică: Antiinflamator nesteroidian analgezic.

Indicaţii: Tratamentul afecţiunilor reumatice inflamatorii, durere postoperatorie, durere osoasă din metastazele tumorale, durere posttraumatică, artrită reumatoidă, spondiloartrită seronegativă, artroze, reumatism extrarticular.

12

Mod de administrare: Oral: doza uzuală este de 50-100mg de 3 ori/zi. Doza uzuală pentru preparate cu eliberare prelungită este de 150mg de 2 ori/zi. Intramuscular 100mg de 1-2 ori/zi, maxim 300mg.Perfuzie intravenos maxim 300mg/zi. Gelul se aplică pe piele de 1-2 ori/zi, masând uşor. Spray-ul se pulverizează de 3-4 ori /zi se masează uşor.Reacţii adverse: Reacţii alergice, crize asmatiforme.

Contraindicaţii: Hipersesibilitate la ketoprofen, la alte AINS sau la oricare dintre componentele produsului; ulcer peptic activ la copii. Extern – în plăci infectate, eczeme, arsuri.

VOLTAREN

Substanţă activă: diclofenac.

Forma farmaceutică: gel, supozitoare, drajeuri, fiole.

Acţiune terapeutică: Antiinflamator nesteroidian, cu efecte antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice intense acţionând ca inhibitor al ciclooxigenazei; este un antireumatic eficace.

Indicaţii: Poliartrita reumatoidă, spondiloartrita anchilopatică, artroze, afecţiuni reumatice extraarticulare, crize de gută stări inflamatorii dureroase postoperator, postraumatice, după extracţii dentare etc.

Mod de administrare: Doza iniţială este de 100-150mg, 1 fiolă pe zi la adulţi, în cazuri mai severe se administrează 2 injecţii separate de un interval de câteva ore, fiecare în câte o fesă. Nu se recomandă administrarea voltarenului fiole la copii.Supozitoare: 100-150mg, în terapie de lungă durată, 75-100mg fracţionată în 2-3 prize(la adulţi). Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 150mg.Copii: Doza zilnică este de 0,5-2mg/kg de corp fracţionată în 2-3 prize în funcţie de severitatea cazului.Gelul aplicat local pe piele de 3-4 ori pe zi local şi se masează uşor. Reacţii adverse: Uneori greaţă, diaree, epigastralgii, sângerări digestive minore, ocazional erupţii cutanate, edeme periferice, cefalee, ameţeli. Rareori afectarea ficatului cu creşterea transaminazelor, afectarea rinichiului; foarte rar reacţii anafilactoide care sunt comune pentru toate AINS, tulburări ale hematopoezei, supozitoarele provoacă uneori iritaţie locală-prurit, senzaţie de arsură, tenesme.

Contraindicaţii: Ulcer gastro-duodenal activ, sângerări gastrointestinale, leucopenie, trombocitopenie, porfirie, intoleranţă la antiinflamatorii inhibitoare ale ciclooxigenazei; prudenţă în caz de antecedente ulceroase, la astmatici există riscul apariţiilor reacţiilor anafilactice; la cardiaci şi hipertensivi, la renali, în insuficienţă hepatică; prudenţă în timpul sarcinii, nu se administrează în ultimul trimestru şi la termen; prudenţă la copii şi la bătrâni.

13

Asocierea cu glucorticoizii sau alte AINS creşte riscul sângerărilor digestive şi al ulcerului; diclofenacul măreşte concentraţia plasmatică al litiului şi digoxinei favorizează reţinerea potasiului sub influenţa spirono-lactonei, micşorează efectul furosemidului şi al medicaţiei antihipertensive.

REFEN RETARD

Substanţă activă: Diclofenac sodic.

Forma farmaceutică: Comprimate filmate eliberate prelungit 1100mg(RETARD); soluţie injectabilă 25mg/ml-Fiolă 3 ml.

Acţiune terapeutică: Are două proprietăţi: este un puternic antireumatic şi antiinflamtor datorită diclofenacului care este substanţă activă a preparatului. Substanţa activă este eliberată gradat datorită proprietăţilor farmacocinetice ale Refenului retard, ceea ce permite un efect terapeutic prelungit, fără perioade cu nivele sub sau supra terapeutice.

Indicaţii: Reumatisme inflamatorii şi degenerative, artroze spondiloartroză, spondilită anchilopoetică, poliartrită reumatoidă, reumatisme articulare, inflamaţii dureroase postoperatorii sau posttraumatice, afecţiuni inflamatorii dureroase ginecologice şi tratamentul dismonoreei primare.

Mod de administrare: În afara uno prescripţii medicale speciale, Refen retard este administrat în doză zilnică de 100-150mg diclofenac sodic/zi; trebuie administrate în timpul mesei sau imediat dupa masă. Injectabil – profund intramuscular. Reacţii adverse: Pot apărea reacţii gastro-intestinale, greaţă, vărsături, dureri abdominale anorexice, creşteri sporadice ale transaminazelor, rar hepatită cu sau fără icter, necroză papilară, insuficienţă renală acută, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, cefalee, ameţeli, somnolenţă, tulburări de memorie, erupţii cutanate, urticarie, ocazinal poate să apară astm bronşic, şoc anafilactic.

Contraindicaţii: Hipersensibilitate la alte AINS sau la oricare dintre excipienţii produsului.

14

PIROXICAM

Substanţă activă: piroxicam.

Forma farmaceutică: Comprimate conţinând piroxicam 20mg , supozitoare conţinând piroxicam 20mg şi 40mg.

Acţiune terapeutică: AINS, analgezic, antipiteric; este un antireumatic eficace cu efect durabil(este suficientă o singură doză pe zi);

Indicaţii: Poliartrită reumatoidă, osteoartrită, afecţiuni musculo-scheletice acute, crize de gută.

Mod de administrare: Oral sau rectal, în bolile reumatice obişnuit 1 comprimat sau un supozitor a 20mg zilnic; în afecţiunile musculo-scheletice acute 40mg/zi primele 2 zile apoi 20mg/zi 1-2 săptămâni; în criză de gută 40mg/zi 5-7 zile. Unguentul se aplică local, pe piele, cu masaj uşor de 1-2 ori/zi. Reacţii adverse:Uneori iritaţie a mucoasei digestive-stomatită, anorexie, greaţă, neplăcere epigastrică, dureri abdominale, rareori ulceraţii şi sângerări gastro-intestinale, constipaţie, ameţeli, cefalee, astenie, somnolenţă sau insomnie, nervozitate, depresie, confuzie, tulburări vizuale, prurit şi erupţii cutanate etc., supozitoarele pot provoca iritaţie locală.

Contraindicaţii: Ulcer gastro-duodenal activ sau recurent în antecedente, alergie şi piroxicam, intoleranţă la piroxicam, acid acetilsalicilic şi intoleranţă la alte AINS; insuficienţă hepatică sau renală severă; prudenţă în perioada sarcinii, nu se administrează în ultimul trimestru şi în perioada alăptării. Supozitoarele nu trebuie folosite în cazul leziunilor inflamatorii sau sângerărilor acorectale. Piroxicamul nu se asociază cu acid acetilsalicilic; prudenţă când se administrează în timpul tratamentului cu anticoagulante cumarinice(creşte riscul de hemoragii) şi cu litiul(măreşte litemia, risc toxic sporit).

TENOXICAM

Substanţă activă: tenoxicam

Forma farmaceutică: capsule conţinînd tenoxicam 20mg, comprimate conţinând tenoxicam 20mg, comprimate filmate conţinând tenoxicam 20mg, injectabil, fiole.

Acţiune terapeutică: AINS, analgezic. Substanţa are un timp de înjumătăţire prelungit, care creează posibilitatea administrării produsului în doză zilnică unică. Indicaţii: Reumatismul acut şi cronic, articular şi estraarticular.

15

Mod de administrare: Adulţi: 20mg/zi. În criza de gută se pot administra 40mg o dată pe zi timp de 2 zile consecutiv şi apoi 20mg/zi timp de 5 zile. Tratamentul poate fi instaurat prin administrarea intravenoasă sau intramusculară o dată pe zi timp de 1-2 zile şi continuat apoi pe cale orală. Reacţii adverse: Reacţii alergice, tulburări gastro-intestinale, manifestări la nivelul SNC(cefalee), creşterea tranzitorie a transaminazelor. Contraindicaţii: Ulcer peptic, afectiuni hepatice active, insuficienţă hepatică şi renală, hipersensibilitate la produs, sarcina şi alăptarea.

NOVOPONE

Substanţă activă: acid niflumic.

Forma farmaceutică: capsule conţinând acid niflumic 250.

Acţiune terapeutică: Antiinflamator, antireumatic din grupa acizilor fenominici. Produs de o nună absorbţie digestivă, este slab analgezic şi antipiretic, are o acţiune antiinflamatoare de 1,6 ori mai intensă ca a fenilbutazonei şi de 16 ori decât acidul acetilsalicilic.

Indicaţii: Adulţi şi copii cu vârste peste 12 ani: ca tratament de durată în: reumatism inflamator cronic, artroze ca tratament pe termen scurt în dureri acute; dureri datorate inflamaţiei gâtului, urechilor sau gurii.

Mod de administrare: Oral, la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani 250-750mg/zi. Reacţii adverse: Reacţii alergice cutanate, urticarie, prurit, rar dermatită buloasă pe mucoase sau piele, crize de astm, şoc alergic; sângerare gastro-intestinală. Ulceraţie duodenală şi perforaţie, dureri abdominale, vomă, greaţă.

Contraindicaţii: După luna a şasea de sarcină, alergie cunoscută la acid niflumic sau la alte medicamente înrudite, ulcer gastric sau duodenal activ, afecţiune hepatică severă, afecţiune renală severă; copii cu vârsta sub 12 ani. Nu trebuie asociat cu: anticoagulante orale, alte AINS, heparină, litiu, metotrexat în doze mari, ticlopidină.

16

AULIN

Substanţă activă: nimesulid.

Forma farmaceutică: comprimate conţinând nimesulid 100mg; granule pentru suspensie orală conţinând nimesulid 100mg.

Acţiune terapeutică: Acţiune antiinflamatorie, analgezică şi antipiretică.

Indicaţii: tratamentul inflamaţiilor articulare, bolilor reumatice, în procesele inflamatorii ale ţesuturilor moi, în dureri şi inflamaţii postoperatorii şi posttraumatice.Pentru scăderea febrei si pentru atenuarea durerilor cauzate de inflamaţia acută a căilor respiratorii superioare, cavităţii bucale, tracului urogenital şi durerilor menstruale. Mod de administrare: Pentru copii mai mari de 12 ani şi adulţi 1 comprimat de 2 ori pe zi, maxim 400mg la zi.

Reacţii adverse: Arsuri epigastrice trecătoare. În cazuri izolate pot să apară reacţii alergice cutanate, cefalee, greaţă sau vărsături.

Contraindicaţii: Sensibilitate cunoscută la nimesulid. Ulcer gastric sau duodenal. Funcţie hepatică alterată. Alăptare.

17

CELE MAI RECENTE AINS

COXIBII

Nu mai este nici un dubiu că inhibarea selectivă COX 2 determină un efect antiinflamator, antipiretic şi analgezic.

Selectivitatea faţă de COX 2 ar trebui să excludă riscul de reacţii adverse digestive. Totuşi, reacţiile adverse produse coxibi sunt întotdeauna mult mai puţin frecvente şi mai puţin grave decât reacţiile adverse digestive produse de medicamentele care inhibă şi COX 1. Efectul antipiretic al coxibilor este un argument că aceste medicamente pătrund ăn creier şi astfel păstrează efectele nervos-centrale ale tuturor AINS. Există şi alte reacţii adverse asociate AINS care nu pot fi excluse în cazul coxibilor. Acestea sunt la nuvel renal, la nivel hepatic şi la nivel cutano-mucos.

Faptul că nu este inhibată COX 1 face ca aceste medicamente să nu aibă efect antiagregant plachetar. Mai mult însă relativ recent un studiu clinic de lungă durată a demonstrat că un coxib creşte frecvenţa bolilor cardio-vasculare. Astfel în anul 2002 nu mai era permisă autorizarea nici unui altui coxib fără ca producătorul să prezinte studii privind influenţarea agregabilităţii plachetare.

Chiar dacă la început s-a pus problema ca numai unii coxibi ar prezenta astfel de riscuri, situaţia pare astăzi bine definită: toate autorităţile responsabile au impus ca pentru toşi coxibii să se precizeze riscurile cardio-vasculare datorate creşterii agregabilităţii plachetare. Aceste riscuri sunt importante însă numai pentru tratamentul de lungă durată ci în special la persoanele cu patologie cardio-vasculară preexistentă.

CELEBREX

Substanţă activă: celecoxib.

Forma farmaceutică: capsule conţinând 100 şi 200mg celecoxib.

Acţiune terapeutică: Antiinflamator, antipiretic şi analgezic.

Indicaţii: Tratamentul simptomatic al bolii artrozice şi poliartritei reumatoide,

Mod de administrare: Intern: boala artrozică: 200mg de 1-2 ori/zi. Poliartrita reumatoidă: 200-400mg/zi în 2 prize. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată tratamentul trebuie iniţiat cu jumătate din doza recomandată. Reacţii adverse: Generale: edem periferic/retenţie hidrosalină.Gastrointestinale: dureri abdominale, diaree, dispepsie, flatulenţă melenă.Hepatice: disfuncţie hepatică, hepatită, icter, creşterea TGO şi TGP.

18

Sistem nervos: ameţeli, insomnie, hipertonie, parastezie, ataxie.Organe de simţ: tulburări de vedere, alterarea gustului.Psihiatrice: anxietate, depresie, confuzie .Respiratorii: faringită, rinită, sinuzită, tuse, dispnee, bronhospasm.Cutanate: rash, urticarie, alopecie, fotosensibilitate, eritem multiform.Sanguine: anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie.Cardiovasculare: HTA, palpitaţii, insuficienţă cardiacă.Tulburări renale şi urinare: disfuncţie renală, IRA.Reacţii alergice: şoc anafilactic, angioedem, vasculită, miozită.Altele: crampe ale membrelor inferioare, tinitus, oboseală, infecţie urinară. Contraindicaţii: Hipersensibilitate la celecoxib sau la oricare din componentele produsului; hipersensibilitate la sulfonamide; pacienţii cu astm bronşic; rinită acută polipoză nazală, edem angioneurotic, urticarie sau alte reacţii alergice, după administrarea de acid acetilsalicilic sau AINS, ulcer gastroduodenal; insuficienţă hepatică severă; insuficienţă renală;sarcină; alăptarea; femei aflate la vârsta fertilă, în lipsa unei metode contraceptive eficace.

ARCOXIA

Substanţă activă: etoricoxibum

Forma farmaceutică: comprimate conţinând fiecare 60 mg; 90mg; 120mg etoricoxib.

Acţiune terapeutică: antiinflamatorie, analgezică. Indicaţii: tratamentul simptomatic al bolii artrozice, al poliartritei reumatoide şi al durerii semnelor inflamaţiei asociate cu artrita gutoasă acută.

Mod de administrare: administrare orală cu sau fără alimente. Boala artrozică: 60mg o dată pe zi. Poliartrita reumatoidă: 90mg o dată pe zi. Artrita gutoasă acută: 120 mg o dată pe zi în perioada cu simptomatologie acută.La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu trebuie adminsitrată o doză mai mare de 60mg o dată pe zi. Reacţii adverse: Puţin frecvente: gastroenteriat, infecţii respiratorii superioare, infecţii ale tractului urinar, creşterea sau scăderea apetitului, creşterea în greutate, anxietate, insomnie,somnolenţă, depresie, vedere neclară, insuficienţă cardiacă congestivă, înroşirea feţei, HTA, tuse, reflux acid.Frecvente: astenie, ameţeli, cefalee, dureri abdominale, flatulenţă, diaree, dispepsie, greaţă.

Contraindicaţii: Pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la etoricoxib sau la oricare dintre excipienţi. Ulcer sau hemoragie gastrointestinală activă. Disfuncţie hepatică gravă.Pacienţi care au prezentat semne de astm bronşic, rinită acută, polipi nazali, urticarie în urma administrării de acid acetilsalicilic sau a altor AINS. Gravide şi femei care alăptează. Copii şi

19

adolescenţi cu vârsta sub 16 ani. Boala intestinală inflamatorie, insuficienţă cardiacă congestivă decompensată.

BEXTRA

Substanţă activă: valdecoxibum.

Forma farmaceutică: comprimate filmate conţinând fiecare 10mg; 20mg; 40mg valdecoxib.

Acţiune terapeutică: antiiflamatorie şi analgezică.

Indicaţii: ameliorarea simptomatică în tratamentul osteoartritei sau poliartritei reumatoide. Tratamentul dismonoreei primare.

Mod de administrare: oral cu sau fără alimente. Osteoartrita şi poliartrita reumatoidă: 10mg o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 20mg o dată pe zi. Tratamentul dismonoreei primare: 40mg o dată pe zi, la nevoie. În prima zi de tratament se poate lua încă o doză de 40mg la nevoie. După aceea, doza maximă recomandată este de 40mg o dată pe zi. La pacienţii vârstnici trecuţi de 65 de ani, în special cu greutate corporală sub 50 kg se administrează 10mg o dată pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, în osteoartrită şi poliartrită reumatoidă, se administrează 10mg o dată pe zi, iar în dismonoree, 20mg pe zi. Nu este recomandată administrarea la pacienţii sub 18 ani. Reacţii adverse: Apar frecvent: uscăciunea gurii, HTA, edeme periferice, dureri abdominale, diaree, dispepsie, greaţă, insomnie, somnolenţă, tuse, anemie, faringită, sinuzită, erupţii cutanate, infecţii ale căilor urinare.

Contraindicaţii: hipersensibilitate la substanţa activă sau excipienţi. Hipersensibilitate la sulfonamide. Antecedente de bronhospasm, rinită acută, polipi nazali, edem angioneurotic. Urticarie sau reacţii de tip alergic după administrarea de acid acetilsalicilic, compuşi AINS sau alţi inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2. Ultimul trimestru de sarcină şi perioada de alăptare. Ulcer peptic actic sau hemoragie gastrointestinală. Insuficienţa cardiacă congestivă severă. Insuficienţa hepatică severă.

20

CONCLUZII

Se impune o abordare raţională. Alegerea unui AINS trebuie individualizată la fiecare caz în parte, pentru că nu există boli ci bolnavi. Putem obţine un bun efect analgezic, antipiretic, antiinflamator, dar cu riscuri, fie digestive, în cazul inhibitoarelor neselective de COX, fie cardio-vasculare, în cazul coxibilor pe termen lung. Se pot evita şi riscurile digestive şi cele cardio-vasculare prin inhibitoare specifice de COX3, dar se renunţă la efectul antiinflamator. In scop antiagregant plachetar, numai acidul acetilsalicilic merită practic atenţie.

BIBLIOGRAFIE

1. FARMACOLOGIE – V.STROESCU,”Ediţia Medicală 1999”2. AGENDA MEDICALĂ – 2005-Dr.Simona Negres-„Ediţia Medicală”3. MEMOMED – „Ediţia XVI-a 2010”

21