Medicatia utilizata la copii in resucitarea cardio-respiratorie.

Spinosu Galina

Algoritmul suportului vital avansat:

Suportul vital pediatric este asigurarea permeabilitatii caii aeriene,a ventilatiei si a circulatiei cu ajutorul echipamentelor si al medicatiei .

1.Daca este ritm socabil (fara puls)

Dupa al 2-lea soc 4 J/kg

Se administreaza Epinefrina(Adrenalina)-daza 0,01 mg/kg i/v 1:10.000:0,1 ml/kg, in sonda de intubatie 0,1 ml se va repeta la fiecare 3-5 min

se va reevalua ritmul cardiac

Adrenalina – efect sigur favorabil in resuscitare, mai ales datorita stimularii α1 – adrenergice care induce vasoconstrictie cu centralizarea volumului circulant si cresterea TA diastolice, ambele ameliorand perfuzia cerebrala si miocardica.

Nu se administreaza concomitent cu bicarbonatul de sodiu, care o inactiveaza. Administrarea intra – cardiaca este permisa numai in cursul masajului cardiac intern altfel se risca dilacerarea coronarelor, producerea pneumotoraxului sau a tamponadei pericardice si impune oprirea RCR.

Dupa al 3-lea soc 4J/kg se administreaza

Amiodarona in FV si in TV,Dupa a 3-a defibrilare inainte de a 4-a)in doza de 5 mg/kg,diluata in solutie de glucoza 5%.Nu se administreaza prin tubul endotraheal .

In lipsa Amiodaronei ,se va indica Lidocaina(Xilina) 2% ,doza1 mg/kg i/v.2-3 mg pe sonda de intubatie ,doza maxima 2-3 mg/kg. . Nu se administreaza in perfuzie continua in RCR, intervalul dintre  dozele terapeutice si cele toxice fiind mic.

In cazul torsadei virfurilor (sau hipomagnezemiei)se indica Sulfat de magneziu-25-50 mg/kg i/v ,i/o,maxim 2 g.

2. Daca este ritm nesocabil(asistolie/AEP):

Se administreaza Epinefrina(Adrenalina)-doza 0,01 mg/kg i/v 1:10.000:0,1 ml/kg ,in sonda de intubatie 0,1 mg/kg,1:1000:0,1 ml se va repeta la fiecare 3-5 min .

Daca ritmul a devenit socabil –vezi 1

Daca ritmul ramine nesocabil –vezi 2

Atropina -0,02 mg/kg ,doza minima 0,1 mg/kg ,doza minima 0,1 mg/doza i/v ,0,03 mg/kg pe sonda de intubatie. )Atropina este indicata in asistolie si bradicardie.

3.Preparatele de calciu si bicarbonatul de sodiu :in RCP un sint recomandate de rutina ,deoarece nu cresc rata de supravietuire.Calciu se va indica in hipocalcemie si in hiperkaliemie documentata.

Bicarbonatul se va indica dupa restabilirea respiratiei spontane si aprecierea echilibrului acido bazic

Caile de administrare a medicamentelor :

1. Calea endovenoasa

-calea venoasa periferica este recomandata de prima intentie ,deoarece in timpul abordarii este necesar de intrerupt compresiunile sternale,ceea ce este inadmisibil.

Pentru stabilirea abordului venos in timpul resocitarii ,se acorda maximul 3 incercari sau 90 sec .

Medicamentele se vor administra in bolus in timpul compresiunilor sternale urmate de un flux de 5 ml de ser fiziologic .

2.Calea intraosoasa:-Daca un se poate obtine un acces intravenos rapid ,se va efectua abordul intraosos.

-reprezinta o metoda o metoda alternativa destul de eficienta ,utilizata la toate grupurile de virsta(mai ales la copii sub 6 ani)-

-Accesul poate fi obtinut in 30-60 secunde.

Accesul intraosos este preferabil caii endotraheale .Se pot administra toate medicamentele utilizate in resocitare,solutii de reechilibrare electrolitica si singe,cu exceptia medicatiei citostatice.

Situs pentru abord intraosos la sugar si copilul mic-tibia –antromedian ,1-2 cm sub tuberozitatea tibiala ,la adolescent –creasta iliaca.Accesul intraosos se mentine maximum 24 h-

Calea endotraheala

Epinefrina ,Lidocaina,Atropina-conditia ca doza sa fie mai mare ca doza endovenoasa.

Exemplu Epinefrina daza de 10 ori mai mare ca i/v.

In hemoragie interna cu semne de soc hemoragic-resucitare volemica in 2 linii venoase 20 ml/kg bolus cristaloide in 5-20 min+- utilizarea substantelor inotrope ,la necesitate masa eritrocitara10-15 ml/kg izogrup ,izo Rh.

La pacientii constienti cu dureri vadite in cazul arsurilor se administreaza:

Morfina

1%-0,1 mg/kg i.m.

La toti pacientii traumatizati

AB

C

     Calciul – nu se administreaza de rutina in RCR intrucat poate produce efecte  defavorabile. Ramane indicat doar in caz de hiperpotasemie, hipocalcemie sau intoxicatie  cu blocante ale canalului de Ca. Se  utilizeaza solutie de calciu clorat 10%  3 – 4 mg/ kg corp care se poate repeta dupa 8 – 10 min.

Bicarbonatul de sodiu:Bicarbonatul de sodiu: nu se utilizeaza de rutina in RCR;el are numeroase efecte defavorabile:

 Produce alcaloza extracelulara.

  Produce acidoza intracelulara paradoxala ( prin eliberarea de CO2 care difuzeaza intracelular).

 Induce hiperosmolaritate .

 Hipernatremia scade eliberarea de O2 la nivel tisular ( prin devierea curbei de disociere a Hb).

 Doze: 1mEq/ kg corp; administrarile ulterioare vor fi ghidate de determinarea gazelor sangvine nu se utilizeaza de rutina in RCR;el are numeroase efecte defavorabile:

     

Administrarea oxigenului

DEFINIŢIE: tratamentul prin îmbogăţirea în oxigen a aerului inspirat

Constituie unul dintre tratamentele hipoxiei cauzate de o insuficienţărespiratorie

. Administraţi oxigen. Nu uitaţi că fără sursa de oxigen se va administra numai 21% oxigen iar cu un debit de 10-15l/min. se administrează o concentraţie de până la 90% oxigen.

*INDICAŢII:

*-  hipoxii circulatorii (insuficienţă cardiacă, edem pulmonar, infarct miocardic)

*-  hipoxie respiratorie (şoc, anestezii generale, complicaţii postoperatorii, nou născuţi)

* 

*MODURI DE ADMINISTRARE:

*- temporar  = în afecţiuni acute

*- Îndelungat (zilnic) =  în afecţiuni cronice 

*             Metode de administrare a oxigenului unui pacient constient si sau cu ventilatie spontana

*          Sunt numeroase metode de administrare a oxigenului unui pacient. Alegerea uneia  sau alteia dintre variante depinde de concentraţia de oxigen necesară, toleranţa pacientului. Indiferent de metoda aleasă, aceasta va fi explicată pacientului.

*Masca: pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixează acoperind gura şi nasul.

*În general este greu suportată de bolnav datorită hamului de etanşeizare.

* 

Masca simpla de oxigen

 Nu  prezintă  complicaţiile  sondei  nazale,  dar  poate aluneca  uşor  de  pe  faţa pacientului.

 Există diferite dimensiuni, respectiv pentru adulţi şi copii. Este indicată folosirea măştii simple faciale când se recomandă administrarea unei concentraţii mai crescute de oxigen. Asigură o concentraţie de aproximativ 60% oxigen la un volum de 7-8 L/min.

 Prezintă pe ambele părţi laterale mici găuri care vor permite eliminarea aerului expirat de pacient, precum şi diluarea oxigenului cu aerul camerei. Fiecare mască prezintă conectorul pentru tubul de legătură la oxigen.

          Folosirea măştii este mai puţin confortabilă comparativ cu sonda nazală şi poate provoca claustrofobie în special la copii.

 Tehnica: - se verifică scurgerea oxigenului din sursă

- se pune masca în mâna bolnavului pentru

- a-i uşura controlul măştii şi i se susţine mâna. Debitul de 10-12 l/minut.

  - se aşează masca pe piramida nazală şi apoi pe gură

 - când bolnavul s-a obişnuit cu masca, se aşează cureaua de fixare în jurul capului