Metode complementare de evaluareEvaluarea a devenit în ultimii ani, una dintre problemele majore în educație și învățământ, un accent deosebit se pune pe utilizarea unor metode și tehnici de evaluare eficientă a elevilor, aceasta presupunând și o serie de metode moderne, complementare.Metodele de evaluare se referă îndeosebi la modalitățile prin care se evaluează elevul, la drumul pe care îl parcurge profesorul împreună cu elevul în demersul evaluativ. Evaluarea este cea care furnizează atât cadrelor didactice, cât și elevilor, informațiile necesare desfășurării optime a procesului de predare-învățare și se constituie ca parte integrantă a acestui proces. Fără evaluare, nu putem cunoaște efectele acțiunii desfășurate, așa încât pe baza informațiilor obținute, activitatea să poată fi ameliorată și perfecționată în timp.Metodele de evaluare se clasifică astfel:- metode tradiționale (evaluarea orală, evaluarea scrisă, evaluarea prin probe practice și testul docimologic);- metode complementare (observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor, proiectul, investigația, portofoliul, autoevaluarea, studiul de caz, referatul, interviul, hărțile conceptuale.)Spre deosebire de metodele tradiționale, care realizează evaluarea rezultatelor școlare obținute pe un timp limitat și de regulă cu o arie mai mare sau mai mică de conținut, dar oricum definită – metodele complementare de evaluare prezintă cel puțin două caracteristici:- pe de o parte realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea, învățarea, de multe ori concomitent cu aceasta;- pe de altă parte ele privesc rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacități, dobândirea de competențe și mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învățare.În procesul evaluării, utilizarea metodelor tradiționale este foarte importantă, îndeosebi în evaluarea realizării obiectivelor performative cognitive. Totuși, obiectivele performative afective, care contribuie decisiv la formarea personalității elevului, sunt mai puțin măsurabile cu aceste metode, de aceea se impune cunoașterea și folosirea metodelor complementare. Metodele complementare de evaluare sunt mult mai suple și permit

profesorului să structureze puncte de reper și să adune informații asupra derulării activității sale, utilizând instrumente ce se adecvează mai mult la specificul situațiilor instructiv-educative.Voi prezenta, în continuare, o parte din aceste metode complementare de evaluare.

1. Observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilorAceastă metodă se utilizează atât în evaluarea procesului, cât și a produsului realizat de elevi. Observarea comportamentului elevilor este realizată în cadrul orelor, furnizând numeroase informații utile, greu de obținut pe alte căi. Profesorul își poate construi o imagine despre fiecare elev, imagine ce poate fi consemnată folosind următoarele:- fișă de evaluare – prin care profesorul urmărește evenimentele cele mai importante la care a fost observat elevul (participarea la activități, manifestarea posibilităților de a învăța, prezentarea părerilor personale etc.). Această fișă se utilizează în cazul elevilor care au nevoie de sprijin pentru a putea învăța.- scara de clasificare – indicând gradul în care o anumită caracteristică este prezentă, frecvența cu care apare un comportament.- fișă de control/verificare – prin aceasta se înregistrează o acțiune sau o caracteristică care este prezentă în comportamentul elevului.

2. ProiectulEste o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup, care se poate folosi în evaluarea sumativă. Efectuarea acestuia începe în clasă, este continuată acasă și finalizat tot în clasă. Pentru realizarea unui proiect se impune de la început modalitățile de desfășurare și evaluare a acestuia. Profesorul va stabili împreună cu elevii:- tema proiectului;- stabilirea obiectivelor proiectului;- formarea grupelor de lucru;- repartizarea sarcinilor în cadrul grupei;- politica resurselor materiale necesare – le va oferi profesorul- ca parte a sarcinii sau elevii trebuie să le procure și în consecință , acestea vor fi evaluate;- data finalizării proiectului;

- rezultatul evaluării – se va evalua procesul, produsul sau amândouă;- formatul cerut pentru prezentarea raportului;- activități intermediare impuse;- standardele impuse pentru realizarea și evaluarea proiectului;Rolul cadrului didactic în realizarea proiectului este de :- tutore - coordonează și urmărește pas cu pas realizarea proiectului;- evaluator continuu – apreciază munca depusă de fiecare elev;- evaluator la sfârșitul proiectului – evaluează doar procesul, produsul sau amândouă.Realizarea materialelor și cercetarea se realizează acasă, în afara orelor de curs.Rezultatele activității sunt evaluate în clasă, iar în vederea susținerii proiectului se întocmește un raport care consemnează principalele rezultate ale grupei/elevului.Realizarea proiectelor este o activitate care oferă elevilor numeroase satisfacții, le oferă șansa de a se exprima variat, folosind un limbaj științific, artistic, oral și în scris. În realizarea proiectului, elevii pot folosi diferite mijloace ale comunicării verbale, ilustrații, desene etc.Metoda proiectului este foarte eficientă în special în cazul abordării temelor interdisciplinare, tocmai pentru că, prin natura sarcinilor pe care le propune, solicită transferul de cunoștințe și competențe dobândite în cadrul altor discipline și valorifică foarte mult competențele de comunicare, negociere, planificare, organizare.

3. InvestigațiaOferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite , în situații noi și variate, pe parcursul unui interval mai lung sau mai scurt. Ea constă în solicitarea de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o activitate practică, pentru care elevul este nevoit să întreprindă o investigație (documentare, observarea unui fenomen, experimentarea etc.) pe un interval de timp stabilit. Activitatea didactică desfășurată prin intermediul acestei metode poate fi organizată individual sau pe grupuri de lucru. Elevii primesc o sarcină de lucru prin instrucțiuni precise, ce consemnează fiecare moment al cercetării, ei trebuie să rezolve sarcina. Elevii vor folosi o gamă largă de cunoștințe și capacități.

Investigația este o metodă de evaluare în care elevul este pus în situația de a căuta o soluție la exigențe și complexități diferite.

4. PortofoliulPortofoliul reprezintă „cartea de vizită” a elevului, și este o modalitate de evaluare complexă, care include rezultatele obținute de elev prin toate celelalte metode și tehnici de evaluare. Portofoliul urmărește progresul elevului, de la un semestru la altul, de la un an la altul, de la un ciclu de învățământ la altul. Această metodă complementară de evaluare oferă fiecărui elev posibilitatea de a lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru și dezvoltând capacitățile de autoevaluare.Un portofoliul ar putea cuprinde:- lista conținutului acestuia (sumarul, care include titlul fiecărei lucrări/fișe și numărul paginii la care se găsește);- argumentația care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este importantă fiecare și cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;- lucrările pe care le face elevul individual sau în grup;- rezumate;- eseuri;- articole, referate, comunicări științifice;- fișe individuale de studiu;- proiecte și experimente;- temele de zi de zi;- rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;- teste și lucrări semestriale;- contribuții la revistele școlare;- postere, colaje, machete, desene, caricaturi.- chestionare de atitudini;- înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfășurată de elev individual sau împreună cu colegii săi;- observații pe baza unor ghiduri de observații;- reflecțiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;- autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;- alte materiale, hărți cognitive, contribuții la activitate care reflectă participarea elevului/ grupului la derularea și soluționarea temei date;În funcție de elementele sale constitutive, portofoliul se clasifică în:

- portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecție a celor mai importante lucrări);- portofoliu de progres sau de lucru (conține toate elementele desfășurate pe parcursul activității);- portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate etc.)În funcție de numărul celor implicați în realizarea portofoliului, identificăm:- portofoliul individual;- portofoliu de grup.Portofoliul este o mapă deschisă la care elevul are acces tot timpul pentru a-l completa, actualiza și consulta în vederea autoinstruirii, însă este și un instrument de evaluare curentă, oferind profesorului informații esențiale despre performanța și evoluția elevului într-o perioadă mai lungă de timp.În evaluarea portofoliului, profesorul trebuie să țină cont de particularitățile cognitive, atitudinale și comportamentale ale fiecărui elev, deoarece portofoliul ilustrează efortul depus de acesta în procesul de învățare.Portofoliul îi oferă profesorului o imagine complexă a personalității elevului, iar elevului îi oferă o posibilitate generatoare de satisfacții în asumarea responsabilității propriilor achiziții intelectuale.

ConcluziiEste recunoscut faptul că aceste metode de evaluare constituie o alternativă la formulele tradiționale a căror prezență domină. Alternativele oferite constituie opțiuni metodologice și instrumentale care îmbogățesc practica evaluativă evitând rutina și monotonia. Valențele formative le recomandă susținut în acest sens. Este cazul, în special, al portofoliului, al proiectului, al investigației care, în afara faptului că reprezintă importante instrumente de evaluare, constituie în primul rând sarcini de lucru a căror rezolvare stimulează învățarea de tip euristic.Valențele formative care susțin aceste metode complementare ca practici de succes pentru evaluare sunt următoarele:- stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceștia fiind mai conștienți de responsabilitatea ce și-o asumă;- asigură o mai bună punere în practică a cunoștințelor, exersarea priceperilor și capacităților în variate contexte și situații;

- asigură un demers interactiv al actelor de predare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând și stimulând potențialul creativ și originalitatea acestuia;- descurajează practicile de speculare sau de învățare doar pentru notă;- reduce factorul stres în măsura în care profesorul este un consilier, iar evaluarea are ca scop în primul rând îmbunătățirea activității și stimularea elevului și nu sancționarea cu orice preț, activitățile de evaluare cuprinzând materiale elaborate de-a lungul unui interval mai mare de timp.Utilizarea metodelor complementare de evaluare încurajează crearea unui climat de învățare plăcut, relaxat, elevii fiind evaluați în mediul obișnuit de învățare, prin sarcini contextualizate; realizează experimente, elaborează proiecte, alcătuiesc portofolii, acestea fiind în același timp sarcini de instruire și probe de evaluare. Este important ca elevii să înțeleagă criteriile de evaluare, procesul evaluativ, pentru a putea reflecta asupra performanțelor obținute, a le explica și a găsi modalități de progres. Elevii nu trebuie evaluați unii în raport cu ceilalți, scopul nu este de a-i ierarhiza, ci de a vedea evoluția, progresul, achizițiile.Prin metodele complementare de evaluare se creează un climat psihosocial relaxant, în care rolul profesorului este acela de partener al elevului în demersul instructiv-educativ, astfel școala modernă putând să răspundă nevoilor beneficiarilor săi.

Bibliografie1. Pedagogie, Constantin Cucoș, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Ed. Polirom, Iași, 20062 . Didactica literaturii române, Emanuela Ilie, Editura Polirom, Iași, 20084. Didactica limbii și literaturii române 2, Mariana Norel, Florentina Sâmihăian, București, 2011

Prof. Natașa RENTEA,Școala Gimnazială Braniștea