Metode geofizice utilizate pentru detectarea valurilor Tsunami

Student : Petrescu Lorin-Grigore

An IV , Semestrul II , Grupa 404

1. Descrierea problemei de mediu

Tsunami reprezinta o serie de valuri cu lungime de unda mare generate de disturbari asociate in principal cutremurelor cu epicentrul in domeniul marin. Activitatea vulcanica submarina si alunecarile de teren pot de asemenea fi cauze ale producerii valurilor tsunami.

Numele are origine japoneza si se compune din ‘ami’ – val si ‘tsu’ – un punct al tarmului, desemnand astfel o dislocare masiva de apa si generarea unui val cu efecte distrugatoare asupra zonelor costiere, aflate uneori la mii de km distanta de epicentrul cutremurului ce l-a produs.

Viteza unui val tsunami depinde de adancimea apei iar inaltimea lui de intensitatea cutremurului care l-a produs. Pentru un cutremur din domeniul marin la o adancime de 1000m, viteza tsunami in apele adanci este aproximativ 360km/h, fara a avea o inaltime deosebita (cca 2m). Lungimea de unda a unui astfel de val este de ordinul kilometrilor, ramanand uneori nedetectabil. Cu toate acestea, cand tsunami atinge apele putin adanci, viteza descreste. La o adancime a apei de 10 m viteza atinge 35km/h ajungandu-se in schimb la o inaltime a valului de 11m in cazul exemplui dat. Ca un precursor local, se poate lua in calcul pentru impactul iminent al unui val tsunami retragerea neobisnuita a apelor marii sau oceanului.

Simularea mişcării particulelor Intr-un val (In apă puţin adâncă)

La mică adâncime, viteza de propagare şi lungimea de undă scad, iar amplitudinea creşte

Coasta care are o pantă abruptă provoacă valuri cu potenţial distructiv

O pantă mai puţin abruptă ajută la diminuarea puterii tsunamiului

Valurile tsunami sunt generate in multe situatii de cutremure de mare magitudine declansate mai ales in zonele de subductie din domneiul marin, acestea fiind insotite de ridicarii sau coborari bruste ale placilor tectonice.Aceste deplasari pot disloca volume uriase de apӑ ṣi in acestt mod genera valuri cu efecte distrugatoare asupra zonelor costiere, aflate la distanṭe de mii

de kilometric.Acest tip de hazard natural se manifestӑ mai ales in Oceanul Pacific, cu frecvanṭӑ mult mai redusӑ producanu-se in Oceanul Indian, Oceanul atlantic si Marea Mediteranӑ.

In zone cu ape adanci, valurile tsunami au viteze mari, ce pot atinge 1000 km/ h , fara a avea o inalṭime deosebita(cca. 1 m). Inaltime valurilor poate atinge 30-50 m in apropiera tarmului , in ape de mica adincime , fiind distrugatoare mai ales in zonele costiere.Ca un precursor local , se poate lua in considerare pentru impactul eminent al unui val tsunami retreagerea neobisnuita a apelor marii sau oceanelor, in cazuri extreme putand fi golite de apӑ in intregime zone portuare sau golfuri.

Un exemplu pentru Oceanul Pacific il constiuie seimul din anul 1960 din Chile, care a detrminat un val tsunami ce a inaintat 500 de m in interiorul uscatului prducand numerose victim; valul s-a deplasta pana la cca. 10 000 km distant Arhipelagul Hawai, producand si aici victim si pagube materiale inseamnate.

Ca urmare a constatarii cӑ in regiunea Oceanului Pacific incidenṭa valurilor tsunami este ridicatӑ, din anul 1948 funcṭioneza un Centru de Alarmare pentru Valuri de tip tsunami( Pacific Tsunami Warninig Center-PTWC), in vederea alertarii populatiei din insule sau zone costiere continentale.Din pacate, acest sistem nu funcṭioneza efficient, valul tsunami generat de cutremurul din anul 1964 din Alaska nefiind semnalat datorita perturbӑrii comunicaṭiilor (Montgomery,1995), iar valuri tsunami distrugatoare ce au afectat Nicaragua (1992) si Papua Noua Guinee(1998), nu au fost semanalate.Pe de alta parte se apreciazӑ cӑ 75% din alarmele transmise de PTWC sunt false aspect ce diminueza mult eficienṭa sa in sensul credibilitatii pentru situaltiile reale de mare pericol (ESPON).

S-a constatat ca este necesara o informare prealabila si chiar educare a populatiei din zone afectate de hazard de tip tsunami, deoarece s-a observant ca o parte importanta a populatiei ignora avertismentul, iar o alta se apropie de tarm pentru a urmari evenimentul anuntat.

Cel mai distrugator val tsunami cunoscut pana in present a fost provocat in decembrie 2004, in Zona de NE a Oceanului Indian , de cutremurul de mare magnitudine (M=9.3) din zona Banda-Aceh (Indonezia).Valul a atins inaltimi de 20-30 m a afectat numeroase regiuni intens populate , provocand cca.230 000 de victime.Acest dezastru a semanalat faptul ca hazardul natural de tip tsunami poate afecta sever zone de tipul Oceanului Indian, fara “antecedente” recente in acest domeniu.Cu aceacta ocazie, s-a putut constata ca sistemul actual de comunicatii, inclusive satelitare, nu au putut asigura transmiterea in timp util de informatii autoritatilor centrale si locale din zonele affectate, chiar la cateva ore de la producerea cutremurului si de la constatarea efectelor de tip tsunami in zone apropiete ariei epicentrale.Un motiv de alertare, cum a fost retragerea neobisnuita a apelor oceanului, a fost ignorant de populatii neinformate in acest sens, dar a fost intales de turisti din tari lipsite de astfel de evenimente care au fost educati in privinta hazardelor naturale.

In ceea ce priveste perspective apropiata, cutremurele de mare magnitudine ce au urmat (M=8.7 si M=6.8 in martie si aprilie 2005) sugereaza producerea unui alt cutremur asemanator celui din 2004 in urmatorii ani.

Este considerat ca element de noutate faptul ca ruptura vertical de cca.20 m asociata cutremurului din 2004, dezvoltata pe mai mult de 1250 km , a trecut dintr-o zona tectonica (Australia-Sunda)in alta zona tectonica (India-Burma) , ambele implicate in subductie, a strabatut o zoona de tripla jonctiune , afectand pe aceasta distanta doua zone de subductie cu caracteristici diferite.Pentru investigarea detaliata a reguinii sunt propuse pentru perioada imdediat urmatoare studii detaliate de teledetectie, monitorizare siesmologica, seismica de

reflexie de mare adancime , seismica de refractie de mare adancime,seismic de reflexie da mare rezolutie pentru structure apropiate de suprafata si masuratori de flux termic in lungul faliei.In acelasi timp se propune instalarea unui sistem modern de manitorizare si avertzare (Ligtenberg si Singh, 2005).

In Europa, valuri de tip tsunami se produc mai ales in Marea Mediterana, evenimente cu putere mare de distrugere fiind consemnate in Sicilia (1963), Lisabona (1755), Calabria ( 1783) si Messina (1908). Tsunami-ul ce a afectat insulele Balneare (2003) a fost generat de o alunecare submarina, declansata de un cutremur produs pe continent, in Algeria(ESPON).Harta hazardului natural de tip tsunami intocmita pentru Europa este cinstruita cu ajutorul unei banci de date ce include numeroase evenimente. Au fost consemnate 103 evenimente cu valuri mai mici de 3 m si 31 de valuri mai mari de 3 m, inaltmea maxima fiind de 50m. In ceea ce priveste cauzele valurilor tsunami, acestea sunt considerate a fi declansate de cutremure , eruptii vulcanice si alunecari submarine.

Pentru zona costiera de la Marea Neagra a Romaniei in harta hazardului natural de tip tsunami pentru Europa se constata un grad de risc relative ridicat. Manifestarea in zona litorala romaneasca a unor valuri de tip tsunami ar avea urmari negative deosebite, avand in vedere sectoarele cu ape putin adanci din fata litoralului si relieful slab pronuntat, ambele situatii fiind prezente mai ales in jumatatea sa Nordica.

Pentru Marea Neagra exista marturii scrise, incepand cu cele antice, asupra unor valuri de tip tsunami observate in zone litorale. Un exemplu elocvent il constituie relatarea cronicarului bizantin Theophanes care mentioneaza ca in anul 544 marea a avansat in Turcia cu 6 km, acoperind teritorii ale oraselor Odessus, Dionyopolis si Aphrodisium. Seismicitatea din regiunea Marii Negre arata cresteri deosebite in sudul peninsulei Crimeea si in nordul Turciei, unde este determinata de cutremure generate pe Falia Nord Anatoliana. In apropierea coastelor romanesti, seismicitatea este conditionata de faliile crustale cu tronsoane active seismic (ex:continuarea in bazinul Marii Negre a Faliei Pecenega Camena).

Harta hazardului natural de tip tsunami pentru Europa (ESPON-European Spatial Planning Observation Network)

2 . Metode geofizice utilizate pentru detectarea valurilor tsunami

Cutremurele sunt asociate de obicei miscarilor tectonice de subductie sau dislocarilor masive de mase actionate pe falii. Numeroase studii geologice si geofizice trebuie coroborate in vederea explicarii tectonicii active, de cele mai multe ori rezultatele fiind ambigui, pe de o parte datorita limitarii metodelor de investigare fie la o anumita adancime fie la anumite proprietati fizice ce pot fi masurate si interpretate, pe de alta parte datorita cadrului structural extrem de complicat in care aceste fenomene au loc.

Suntem astfel nevoiti sa legam hazardul seismic cu hazardul de tip tsunami si extrapolarea rezultatelor geofizice de la un caz la altul.

Aplicatii in gravimetrice si magnetometrie

Informatii foarte importante privitoare la ocurenta seismelor si hazardul asociat acestora le poate aduce metoda gravimetrica prin analizarea, prelucrarea si interpretarea hartilor gravimetrice Bouguer si, mai rar, a hartilor gravimetrice in aer liber. In domeniul marin, masuratori gravimetrice se pot executa fie cu gravimetre de fund fie cu gravimetre de bord.

Prelucrari ale datelor gravimetrice de tipul gradientului orizontal al anomaliei Bouguer pot fi extrem de utile, evidentiind in multe situatii dezvoltarea principalelor sisteme regionale de falii, localizarea contactelor dintre blocurile crustale si litosferice majore. Modelarile 2D si 3D ajuta la caracterizarea spatiala a structurilor geologice situate la diferite adancimi.

In aceeasi masura pot fi folosite si metodele magnetometrice, prin interpretarea hartilor realizate la scari potrivite studiului seismotectonic, tinandu-se insa seama de limitarile de adancime conditionate de izoterma Curie la adancimi maxime de 20-25 km ale structurilor geologice ce includ surse de anomalii magnetice.

Aplicatii si particularitati seismice

Un important aport in explicarea structurilor geologice de adancime in domeniul marin il are seismica, mai ales prin varianta seimicii de refractie de mare adancime. Totusi, rezultatele seismicii de refractie tind sa aiba o rezolutie slaba, de ordinul catorva kilometri.

Pe de alta parte, seismica de reflexie, desi prezinta o rezolutie foarte buna, in zonele de subductie tinde sa fie limitata la 10-15 km adancime, fapt datorat in special paturilor sedimentare acoperitoare ce impiedica penetrarea semnalului, si contrastului de impedanta la limita apa/fundul marii ce produce numeroase reflexii multiple si imprastierea energiei seismice.

Din aceste motive, cercetari integrate si strategii geofizice sunt necesare in vederea obtinerii unei imagini cat mai clare a mecanismelor geotectonice implicate in procesele rupturale si implicit seismogene.

Analiză spectral: utilizarea transformatei Fourier (FT) permite unui semnal sa fie descompus In componente de frecvenţă individuale, adică, un set de sinusoide infinite de diverse perioade si amplitudini, care atunci când Insumate pot reproduce exact forma originala de undă.

Transtormanta Wavelet: in locul separarii in sinusoide infinite, transformanta Wavelet (TW) descompune semnalul intr-o serie de valuri cu durata finite de aici numele de''wavelet.'' Prin urmare, tehnicile wavelet sunt bine adaptate la analiza de semnale tranzitorii decat seismogramele.

Investigarea alunecarilor de mase in domeniul marin ca si mecanisme de producere a valurilor tsunami

Valurile tsunami pot fi puse in loc si de fortele aferente unei alunecari submarine pe pantele continentale.

Metodele geofizice de investigare cu rezultate foarte bune in acest sens constau indeosebi in metode seismice de mare rezolutie, masuratori batimetrice, GIS, uneori gravimetrie.

Originea tsunami-ului care a afectat Papua Noua Guinee in 17 iulie 1998 facand mai mult de 2100 victime a ramas controversa pentru mult timp avand in vedere neconconcordanta dintre energia eliberata de cutremurul predecesor si exceptionala amplitudine pe care a avut-o valul produs. A fost luata astfel in considerare posibilitatea de generare a tsunami-ului prin mecanismele alunecarilor de teren submarine. Prin metode seismice de reflexie de mare rezolutie, coroborate cu evidente fotogrametrice si batimetrice s-a evidentiat imaginea unei importante alunecari in zona Sissano Lagoon, PNG, timingul intre producerea acestui fenomen si aparitia tsunami-ului fiind simulat prin combinarea datelor geologice, modelelor hidrodinamice

si geotehnice, reproducandu-se in final amplitudinea valului si momentul producerii intr-o maniera consistenta cu afirmatiile martorilor oculari.

3. Rezultate obtinute

Un model barotropic cu apă de adâncime mică, împreună cu un cod 3-D de inducţie electromagnetică au fost folosite pentru a prezice campurile electrice induse de tsunami-ul din Oceanul Indian care a avut loc la 26 decembrie 2004. Ne arată că fluxul de oceanului redat de acest Tsunami trebuie să fi indus tensiuni electrice de ordinul a ± 500 mV prin cablurile submarine existente în Oceanul Indian. Câmpurile electrice induse de fluxul valului Tsunami au rezistenţă în intervalul de ± 10 mV / km cu imbunatatiri de-a lungul regiunii fluxul principal şi în apropierea coastelor şi insulele. Astfel, prin utilizarea cablurilor submarine pentru a măsura potenţialul electric al oceanelor este posibilӑ detectarea miscari apei atunci cand se formeaza un val tsunami.

Măsurarea câmpurilor electrice pe fundul mării, cu o serie de "electrometre" In jurul zonelor tectonice active pot fi In măsură să detecteze schimbări In campul electric din cauza unui tsunami. Cu toate acestea, "electrometrele" trebuie să fie desfăşurate Intr-o locaţie favorabilă, cu o densitate spaţialӑ suficientӑ, pentru a detecta tsunami. Variaţia de tensiune pe staṭii ajunge până la ± 500 mV, care este In mod clar un semnal măsurabil oferă o estimare de 30 mV de eroari de bază pentru măsurătorile de tensiune prin cablu submarin de-a lungul Strâmtoari Florida. Este demn de a exploata posibilitati existente si de o folosi sistemul de cabluri submarine pentru a detecta variaṭia tensiunii in locuri cum ar fi nordul Oceanului Indian unde existӑ cateva sisteme de falii active.Un cablu de-a lungul zonei tectonice active de subductie a oceanului poate fi capabil sa detecteze un flux de tsunami in largul oceanului. Deşi acest lucru se concentrează pe un singur eveniment major: tsunami In Oceanul Indian, rezultatele sunt importante de asemenea si pentru alte părţi ale lumii. Mai ales, efectul de inducţie dinamica poate fi mai proeminent In latitudini mai mari din cauza la amplitudini creşterii componentei radiale a câmpului geomagnetic principal.Prezentul sistem subacvatic de masurare , de exemplu in Nordul Oceanului Pacific, poate fi folosit pentru a detecta tsunami induse de variaţiile de tensiune. Este relevant să menţionăm că nu exista nici o masuratoare de tsunami a campurilor electrice induse. O altă complicaţie este extragerea semanlelor electrice produse de fluxul valului tsunami din datele masurate cu cablurile electrice. Problemele In tensiunile cauzate de procese electrochimice la contactul cablu-ocean pot apӑrea ca zgomote in datele masurate. In plus, câmpurile electrice datorate surselor externe sau inductiei dinamice de la alte tipuri de fluxuri din ocean pot de asemena sa apara pe datele cablurilor. Cu toate acestea, instabilitatile in contactele cablu ocean pot fi minimizate prin alegerea adecvată a locaţiilor de contact şi electrozi de inaltă calitate. O precizie de 1 mV este uşor realizabilӑ cu utilizarea corectă a electrozilor la contactele cablu ocean. Variaţia mareelor poate fi estimată şi eliminatӑ de către sistemele sofisticate numerice disponibile in prezent.

4. Contributii geofizice la studiul problemei de mediu

Deoarece hazardul natural de tip tsunami reprezintă un pericol real pentru comunităṭile din zona costieră este necesară alarmarea populaṭiei. Detecṭia rapidă a producerii evenimentului si comunicarea eficientă în vederea alarmării, constituie factorii cheie în situaṭii de urgenṭă. Un astfel de eveniment, cu declansare scurtă, implică o reactie imediată, sistematică si corespunzătoare din partea autorităṭilor responsabile, cât si din partea populaṭiei. Un Sistem Naṭional de Avertizare/Alarmare la Tsunami (SNAAT) are rolul de a asigura detecṭia în timp real a evenimentului urmărit, de a elabora notificarea si de a transmite informatia către autorităṭi si comunitătile locale. Reṭea de staṭii automate de detectare a valurilor tip tsumani,existenṭa unui Centrul Operaṭional pentru Alarmare si a unui Dispecerat Local pentru Alarmare sunt componentele de bază ale SNAAT. Un răspuns rapid si concentrat al serviciilor de management pentru situaṭii de urgenṭă este vital pentru a reduce atât pierderile de vieṭi omenesti cât si pagubele materiale.

După evenimentele din decembrie 2004, din zona Oceanului Indian, Uniunea Europeană a analizat în mod serios nivelul pregătirii pentru hazardul de tip tsunami, cu accent deosebit pe vulnerabilitatea la evenimente tsunami, monitorizarea si identificarea în timp real a surselor generatoare, monitorizarea în timp real a coloanei de apă pentru tsunami si modelarea numerică a producerii evenimentelor. Raportul elaborat de experṭi în tsunami,cutremure, valuri si circulaṭie oceanică, managementul hazardelor naturale, precum si transmisie rapidă de date [1] relevă importanṭa acestui hazard pentru ṭările din zona Atlanticului, Mării Mediterane, dar si Mării Marmara si Marea Neagră, identificând necesitatea asigurării unei infrastructuri si logistici adecvate în scopul evitării pierderilor de vieṭi si reducerii daunelor materiale, în aceste zone ce pot fi afectate de valuri tip tsunami.În terminologia internaṭională alarma de tsunami semnifică faptul că s-a format/sau există probabilitatea să se fi format un tsunami care prezintă un pericol real pentru comunităṭile din zona costieră. În mod generic alarmarea la un eveniment de tip tsunami are trei componente:1. Predicṭia/detecṭia unui tsunami si emiterea unei notificări de tsunami;2. Transmiterea notificării către autorităṭile responsabile de managementul situaṭiilor de urgenṭă si către comunităṭile locale din zona de impact;3. Constientizarea populaṭiei din zonele cu risc la hazardul de tip tsunami asupra acṭiunilor ce trebuiesc întreprinse atât în cazul declansării alarmei, cât si în cazul resimŃirii unui seism.Pornind de la aceste componente, pentru ca România să poată asigura o reacṭie adecvată la un eveniment de tip tsunami la Marea Neagră, este necesar ca la nivel nasional si local să existe o infrastructură adecvată monitorizării acestora.

Detecṭia rapidă si comunicarea eficientă constituie factori cheie în managementul hazardelor.

Pentru cazul particular al situaṭiilor de urgenṭă aferente tsunami, comunicarea rapidă este, în mod special, decisivă, având în vedere faptul că intervalul de timp de atingere a coastei de către val poate fi de doar câteva minute. Un astfel de eveniment, cu declansare scurtă, implică o reacṭie imediată, sistematică si corespunzătoare din partea autorităṭilor responsabile, cât si din partea populaṭiei. În practica internaṭională acest nivel are la bază un Sistem Naṭional de Avertizare/Alarmare la Tsunami (SNAAT) al cărui rol principal este de a asigura detecṭia în timp

real a evenimentului tsunami, de a elabora notificarea si a de transmite informaṭia către autorităṭi si comunităṭile locale. În mod ideal o notificare de tsunami emisă de SNAAT ar trebui să includă prognoza asupra amplitudinii si impactului asupra fiecărei comunităṭi ce urmează a fi afectate. Pentru aceasta trebuiesc parcurse o serie de etape, cum ar fi:- obṭinerea datelor despre evenimentul generator (ex. în cazul unui cutremur:epicentrul, mecanismul si magnitudinea);- verificarea / confirmarea datelor de la staṭiile automate de detecṭie a valurilor tip tsunami si staṭiile de măsurare a nivelului mării;- estimarea timpilor de sosire la ṭărm, a amplitudinii si a zonei de impact;- elaborarea unei prognoze asupra impactului (populaṭie, bunuri si infrastructura afectată, costuri, etc).

Fiecare din aceste etape necesită un nivel semnificativ de expertiză stiinṭifică, inclusiv în procesarea în timp real a datelor, în modelarea matematică a evenimentelor tsunami din zone abisale si de platou continental, precum si în evaluarea impactului.Pentru ultimele două etape, practica curentă este de a se crea si a avea în permanenṭă la dispoziṭie o bază de date obṭinută prin rularea modelelor matematice pe baza unor scenarii prestabilite. Diseminarea notificării si urmărirea ca aceasta să ajungă la toate comunităṭile relevante constituie o parte vitală a SNAAT, de aceea sistemul trebuie prevazut cu mijloace de comunicaṭie adecvate care să asigure transmiterea informaṭiei către toate sectoarele implicate în managementul situaṭiei de urgenṭă, de la autorităṭi naṭionale la organizaṭiile voluntare de salvare si căutare. Infrastructura de comunicaṭie trebuie să includă telefoane (inclusiv GSM, CMDA), fax, postă electronică, SMS, internet, radio TX/RX, canale media (Radio, TV), modalitatea de transmitere a notificării urmând a fi adaptată fiecarui tip de comunitate si organizaṭie în parte. Din punct de vedere organizaṭional SNAAT poate să cuprindă trei module principale: 1. Retea de Staṭii Automate de Detectare a Valurilor tip Tsumani (RESAVET) , cu transmiterea datelor în timp real. Pentru România, existenṭa unei astfel de reṭele în zona platoului continental al Mării Negre este de importanṭă deosebită, mai ales având în vedere faptul că datele existente relevă că în bazinul Mării Negre, dar si în zonele adiacente, există cel puṭin trei mecanisme principale de declansare a valurilor de tip tsunami:• zone cu seimicitate ridicată;• alunecări submarine;• falii crustale cu mobilitate deosebită. Trebuie menṭionat faptul că ultimele două nu pot fi urmarite cu ajutorul seismografelor. Staṭiile automate de detecṭie, ce trebuie amplasate pe fundul mării, în puncte strategice din zona platoul continental, au rolul de a furniza într-un interval de doar, câteva minute prin măsuratori directe, informaṭiile absolut necesare pentru verificarea existenṭei unui tsunami, permiŃând totodata si decelarea undelor seismice, de valurile tsumani. În condiṭiile în care nu este detectat un tsunami, staṭiile automate vor genera un mesaj de “alarma falsă”. În caz contrar, staṭiile vor furniza, în timp real, centrului naṭional de răspuns la hazarde, cea mai importantă informaṭie necesară în procesul decizional: amplitudinea tsunami-ului. Astfel, această reṭea de detecṭie nu numai că va contribui la reducerea alarmelor false, dar va îmbunătăṭi viteza si acurateṭea alarmelor reale. Raportul Comisiei Europene privind riscul de tsunami în Europa, indică necesitatea cresterii numărului de staṭii submarine pentru îmbunătăŃirea capacităṭii de detecṭie a reṭelei europene, apreciind în acest sens ca important sistemul DART dezvoltat de NOAA.

2. Centrul Operaṭional pentru Alarmare la Tsunami (COAT) – are responsabilitatea elaborării si transmiterii notificării alarmelor tsunami către factorii decizionali si, implicit, a declansarii planurilor de intervenṭie. COAT poate avea si sarcina de a întreṭine si opera ReSAVET. COAT trebuie să fie interconectat si să preia, în timp real, date atât de la ReSAVET cât si de la Centrul Naṭional de Date pentru Seismologie, Staṭiile hidrometeorologice Sulina, Constanṭa, Mangalia si Staṭia GeoEcoMar de la Mangalia, pentru măsurarea valurilor.

Pentru a putea îndeplini sarcinile complexe COAT trebuie să funcṭioneze în mod continuu (24/7) si să dispună de capabilitatea stiinṭifică si tehnică adecvată pentru a putea furniza prompt factorilor de decizie, informaṭiile necesare în managementul situaṭiei de urgenṭă. COAT trebuie să fie deservit obligatoriu de un colectiv de experṭi specializaṭi în domeniile geofizică, oceanografie si geotectonică, instruiṭi pentru a integra si prelucra informaṭiile multidisciplinare ce stau la baza unei notificări tsunami. 3. Dispecerat Local pentru Alarmare la Tsunami (DiLAT) – acest dispecerat va funcṭiona în mod continuu (24/7) si va fi capabil să primească informaṭii de la SNAAT, asigurând fluxul informaṭional către comisia locală si naṭională pentru situaṭii de urgenṭă. DiLAT îi revin două responsabilităṭi majore, si anume activarea comisiilor pentru situaṭii de urgenṭă si alarmarea populaṭiei. De regulă acest modul este organizat pe structura Inspectoratelor Judeṭene pentru Situaṭii de Urgenṭă.

5. Concluzii

Hazardele naturale de tip tsunami, asociate indeosebi seismicitatii, in consecinta sistemelor de subductie si faliilor active, sunt hazarde cu un impact colosal asupra populatiei din zonele afectate, plecand de la perturbarea vietii sociale si economice si pana la pierderea unui numar foarte mare de vieti omenesti.

Grupurile de experṭi care functionează în structura comisiilor, trebuie să aibă capacitatea de a evalua rapid situaṭia si de a elabora recomandări privind acṭiunile ce trebuiesc întreprinse în diferitele faze ale intervenṭiei. Astfel, aceste grupuri trebuie să includă experṭi cu pregătire în domenii foarte variate, precum geofizică, oceanografie, geotectonică, informatică, precum si experṭi în protecṭie civilă.

Nivelul de coordonare si decizie are, de asemenea, sarcina de a asigura, prin Secretariatultehnic permanent, pregătirea pentru evenimente de tip tsunami. Pregătirea în acest caz se referă la actiunile ce pot fi întreprinse pentru a reduce efectele unui tsunami, si include:- Identificarea riscului de tsunami;- Implementarea unei strategii de reducere a acestor riscuri. Elaborarea unei prognoze de valoare (care include înălṭimea valului, inundabilitate si impact) implică efectuarea unei evaluări de risc la tsunami, aceasta oferind informaṭiile necesare pentru a se determina măsurile adecvate de reducere a acestuia. Reducerea riscului poate include

o serie largă de activităṭi, pornind de la cele simple, precum identificarea punctelor de evacuare si întreṭinerea căilor de acces către acestea, până la cele complexe, cum ar fi construirea de locuinṭe adaptate la tsunami si refacerea planificării teritoriale, astfel încât infrastructura cheie să fie reamplasată în afara zonei derisc. Un aspect esenṭial al pregătirii pentru un eveniment tip tsunami îl reprezintă existenṭa unorservicii de management ale situaṭiilor de urgenṭă, de un înalt nivel profesional si cu o dotare tehnică adecvată. Un răspuns rapid si concentrat al serviciilor de management pentru situaṭii de urgenṭă este vital pentru a reduce atât pierderile de vieṭi omenesti cât si pagubele materiale.

Desi au fost puse in loc numeroase sisteme de avertizare acoperind aproximativ toate zonele cu hazard de tip tsunami cunoscute, s-a observat ca ele nu sunt intotdeauna eficiente, pe de o parte datorita problemelor tehnice pe care un asemenea sistem complex le ridica, pe de alta parte datorita reactiei necontrolate a populatiei sau dezinformarii acesteia cu privire la pericolul prezentat de un astfel de val.

Cunoasterea pe cat de bine posibil a mecanismelor geotectonice cu care este asociata ocurenta tsunami-urilor necesita studii ample in care isi aduc contributia cu succes metodele geofizice ele reprezentand singura cale de investigare (structuri adanci, dinamice, imposibil de imaginat prin interpretari geologice)

Pe langa aportul demarcat al seismologiei - atat ca metoda de investigare cat si de monitorizare a fenomenelor tsunami - si al gravimetriei, magnetometriei si metodelor magnetotelurice – ca tehnici suplimentare de cercetare a structurilor adanci, crustale, seismogene – se remarca importanta profilelor seismice de refractie si reflexie, precum si a metodelor cu adancime de investigare mai mica dar cu rezolutie mare (metodele electrometrice, GPR, echosounder) – cu aplicabilitate in special in investigarea efectelor tsunami-ului asupra zonelor costiere.

6. Bibliografie

http://en.wikipedia.org/wiki/Tsunami

http://www.profet.ro/Ruzsa.pdf

http://www.gps.caltech.edu/uploads/File/People/kanamori/HKg306.pdf

Airinei S., 1977, Geofizica pentru Geologi, Editura tehnica, Bucuresti

American National Oceanic and Atmospheric Administration Website – http://www.NOAA.gov