Proiectarea si realizarea eficienta a activitatii instructiv-educative depind de modul in care interactioneaza componentele procedurale, organi-zatorice si materiale ale procesului de invatamant. Realizarea finalitatilor pro-cesului instructiv-educativ este posibila numai in masura in care in activitatea de predare-invatare se foloseste un sistem coerent de cai, mijloace, forme de organizare, vizand realizarea sarcinilor didactice.

Formele si mijloacele folosite pentru infaptuirea sarcinilor didactice sunt definite prin termenul generic de metodologie a instruirii.

Metodologia instruirii desemneaza ansamblul metodelor si pro-cedeelor utilizate in procesul de invatamant. Termenul este folosit si in sensul de teorie a instruirii, care studiaza natura, functiile, clasificarea metodelor de invatamant, descrie caracteristicile operationale ale metodelor in perspectiva adecvarii lor la diferite situatii de instruire. Releva principiile care stau la baza utilizarii optimale a metodelor, modalitatile in care metodele se coreleaza in procesul de invatamant in conformitate cu conceptia pedagogica a unei anumite perioade.

Importanta metodelor si procedeelor folosite in activitatea de inva-tamant a fost evidentiata de tot mai numeroase cercetari psihologice si pe-dagogice (J. Piaget, B.F. Skinner, J.S. Bruner, I.P. Galperin, H. Aebli, I.K. Babanski, I.T. Radu, I. Cerghit s.a.), care au atestat ca rezultatele activitatii in-structiv-educative depind in buna masura de aceasta componenta a procesului de invatamant, aplicarea unor metode diferite avand ca efect obtinerea unor rezultate diferite in pregatirea elevilor.

Metodele de invatamant. Termenul metoda provine din cuvintele gre-cesti odos (cale) si metha (spre, catre) si are intelesul de cale catre, cale spre. In teoria instruirii, metoda desemneaza calea, drumul ce conduce la indeplinirea obiectivelor educationale. Metoda didactica este o cale eficienta de organizare si desfasurare a activitatii de predare-invatare, aflata in interdependenta cu toa-te celelalte componente ale procesului de invatamant.

Metodele de instruire isi au sorgintea in metodele de cercetare stiin-tifica, dar se deosebesc de acestea, prezentand anumite particularitati specifice, rezultate din finalitatile carora li se subordoneaza. Daca metodele de cercetare stiintifica au menirea de a conduce la descoperirea efectiva de noi adevaruri, metodele de instruire reprezinta o cale prin care elevii afla sau redescopera adevaruri cunoscute de stiinta, care pentru ei reprezinta elemente de noutate.

Din punct de vedere praxiologic, metoda are sensul unui mod eficient de lucru, al unei modalitati practice de actiune, al unei tehnici de realizare a activitatii de predare-invatare.

In sens cibernetic, metoda este tehnica de executie a actiunii, cuprin-zand elemente de programare a operatiilor, comanda si dirijare, conexiune inversa (feed-back) evaluare si corectare progresiva a inaintarii invatarii (7, p.170).

Pornind de la cele de mai sus, metoda poate fi definita:

     drept o cale de urmat in vederea atingerii unor obiective instructiv-educative dinainte stabilite;

     o cale de transmitere si asimilare a cunostintelor, de formare a priceperilor si deprinderilor;

     un mod de lucru prin intermediul caruia profesorul da posibilitatea elevilor sa gaseasca ei insisi calea proprie de urmat in vederea descoperirii unor noi adevaruri, elaborarii unor noi cunostinte si forme comportamentale, gasirii unor raspunsuri la situatii problematice de invatare. Rezulta ca metoda este o cale eficienta de organizare si conducere a invatarii, un mod comun de a pro-ceda ce reuneste intr-un tot unitar activitatea celor doi factori umani ai procesului de invatamant - profesorii si elevii.

Functiile metodelor de invatamant

Metoda are un caracter polifunctional, contribuind simultan sau suc-cesiv la realizarea mai multor obiective instructiv-educative. Literatura de specialitate evidentiaza ca metodele de instruire indeplinesc mai multe functii (4, p.15-18):

. Functia cognitiva. Activitatea de invatare, fiind in esenta o forma specifica a cunoasterii umane, metoda de invatamant reprezinta pentru elev o cale prin care afla, cerceteaza, descopera adevaruri noi, isi insuseste stiinta, cultura, tehnica si comportamente specific umane, printr-o experienta proprie, mai mult sau mai putin dirijata de profesor. Prin intermediul metodei, profesorul il conduce pe elev in mod sistematic si planificat in directia imbogatirii experientei personale cu noi achizitii de ordin cognitiv, afectiv, psihomotor.

. Functia formativ - educativa. Procesul de invatamant este un proces informativ, dar si formativ-educativ. Aceasta face ca metodele de invatamant sa nu reprezinte numai o cale de acces spre cunoastere, ci si cai de modelare si dezvoltare a tuturor componentelor personalitatii. Prin metodele de invatamant se exerseaza functiile fizice si psihice ale elevilor, se construiesc noi structuri cognitive, se formeaza priceperi si deprinderi de munca intelectuala, se cultiva noi convingeri, atitudini, aptitudini si capacitati, comportamente, trasaturi ca-racteriale, se imbogateste viata afectiva, intr-un cuvant se transforma intreaga personalitate a celui educat. J. Bruner afirma in acest sens ca dezvoltarea personalitatii elevului se afla in dependenta directa de metodele folosite.

. Functia instrumentala -operationala. Evidentiaza faptul ca metoda serveste drept tehnica de executie, instrument de lucru , "unealta" de care se folosesc profesorii si elevii in indeplinirea obiectivelor informative sau for-mativ-educative. Aceasta conduce la necesitatea ca metodele utilizate intr-o anumita situatie de instruire sa fie gandite in raport de obiectivele spre care tinde aceasta.

. Functia normativa, de optimizare a actiunii. Releva ca metodele de invatamant evidentiaza cum trebuie sa se predea, cum sa se invete, cum trebuie sa se procedeze in desfasurarea procesului instructiv-educativ pentru a se obtine rezultatele dorite. Prin intermediul metodei, profesorul stapaneste actiu-nea instructiv-educativa, o dirijeaza, o corecteaza si o regleaza continuu in directia impusa de finalitatile actului instructional (4, p.18) si in felul acesta creeaza premise eficiente pentru progresul, succesul scolar al tuturor elevilor.

. Functia motivationala. Consta in aceea ca metoda se constituie intr-un factor motivational eficient, potentand energiile cu care se implica elevul in activitatea de invatare. Aceasta se realizeaza in masura in care prin metodele folosite reusim sa facem activitatea de invatare atractiva, sa stimulam curio-zitatea epistemica, sa trezim interesul elevilor pentru ceea ce invata, sa cultivam dorinta de instruire si autoinstruire. Folosite cu pricepere metodele de instruire pot cultiva motivatia intrinseca, pozitiva, cognitiva care conduc dupa cum este cunoscut la imbunatatirea randamentului scolar.

Pe langa aceste functii cu caracter general, fiecare metoda indeplineste si o functie specifica prin care 717c29h se deosebeste de celelalte metode si dobandeste identitate.

Activitatea instructiv-educativa este extrem de complexa, ingloband o serie de actiuni care la randul lor sunt alcatuite din mai multe operatii mentale sau fizice, ordonate si ierarhizate intr-o anumita logica. Corespunzator aces-tora, metoda include in structura ei mai multe procedee, ceea ce face ca aceasta sa se constituie intr-un ansamblu organizat de procedee.

Procedeele reprezinta tehnici mai limitate de actiune (M. Debesse), un detaliu, o componenta, o particularizare a metodei la o situatie concreta de instruire.

Relatia dintre metoda si procedeu este o relatie dinamica, existand posibilitatea ca o metoda sa devina procedeu component al unei alte metode si un procedeu sa se impuna ca metoda intr-un alt context. De exemplu, demonstratia poate fi metoda de sine statatoare, dar si procedeu in cadrul metodei exercitiului.

4.2. NOI TENDINTE SI ORIENTARI IN DEZVOLTAREA METODOLOGIEI INSTRUIRII

Metodologia instruirii este o parte integranta a curriculum-ului scolar. Ea se defineste in raport de finalitatile urmarite, este gandita in stransa unitate cu continuturile si in relatie cu subiectii implicati in activitatea de instruire, precum si cu dotarea didactico-materiala a scolii. Aceasta face ca metodologia procesului de invatamant sa aiba un caracter dinamic, suplu, flexibil, fiind per-manent deschisa la innoire, transformare, perfectionare, inovatie.

In zilele noastre, datorita profundelor mutatii ce au loc in viata sociala, cresterii rolului stiintei si tehnicii in toate domeniile vietii, noilor evolutii ale societatii democratice care au condus la reconsiderarea finalitatilor si conti-nutului educatiei si instructiei, procesul de perfectionare a metodologiei in-struirii se impune ca o necesitate vitala, avand la baza doua idei fundamentale (4, p.45-78):

Reconsiderarea metodologiei din perspectiva cerintelor umanis-mului modern care impune ideea formarii omului integral dezvoltat, capabil sa se integreze activ, creator si responsabil in societate, apt sa rezolve problemele complexe cu care se confrunta, prin valorificarea plenara a tuturor potentialitatilor de care dispune;

Reevaluarea metodologiei didactice pe baza valorificarii celor mai importante si recente descoperiri din domeniul psihologiei, stiintelor educa-tiei, sociologiei, teoriei

informatiei s.a. pentru a realiza o mai buna adaptare a metodelor utilizate la legile dezvoltarii psihice si a le spori eficienta atat in ceea ce priveste informarea, cat mai ales pe planul formarii personalitatii elevului.

Pornind de la aceste doua ideii de baza, se contureaza urmatoarele directii de perfectionare a metodologiei instruirii (6, p.181-182)

. imbogatirea si diversificarea metodelor de instruire, astfel incat acestea sa se coreleze mai bine cu situatiile de instruire care sunt extrem de va-riate si sa vina in intampinarea diferentelor pregnante care exista intre diferite stiluri de invatare;

. perfectionarea metodelor de comunicare in ideea de a spori gra-dul lor de eficienta, prin cresterea posibilitatilor de a transmite un volum mai mare de informatii intr-un timp mai scurt, de a opera o mai buna selectie a informatiilor, de a se adresa unor colective mai largi de elevi si a mari capacitatea acestora de a recepta si retine cele transmise;

. intarirea caracterului activ al tuturor metodelor si procedeelor de instruire, in sensul amplificarii gradului de participare a elevului in activitatea de invatare prin implicarea sa in efectuarea unor studii si cercetari personale, in activitati de investigare a mediului inconjurator, prin sporirea efortului in re-zolvarea sarcinilor de invatare. De aici, necesitatea cresterii ponderii metodelor cunoscute sub denumirea de metode activ-participative care solicita elevului deopotriva efort de gandire, imaginatie, memorie, vointa, ajutandu-l sa de-paseasca stadiul primirii unor cunostinte "de-a gata elaborate" si implicandu-l in procesul de redescoperire a acestora. Concomitent se impune diminuarea ponderii metodelor expozitive, verbale, livresti, relativ pasive care se bazeaza pe receptarea si memorarea cunostintelor transmise de profesor.

S-a conturat in aceasta idee preocuparea pentru convertirea unor metode si tehnici de cercetare stiintifica in metode si procedee de instruire: invatarea prin descoperire, brainstorming-ul, metoda simularii, studiul de caz, metoda modelarii, metoda proiectelor, s.a;

  cresterea ponderii metodelor cu un pronuntat caracter for-mativ care pun in valoare si cultiva intregul potential de care dispune elevul. Avem in vedere acele metode care, respectand conditiile interne ale fiecarui individ, contribuie eficient la dezvoltarea capacitatilor si structurilor sale mintale, cultiva interesele si aspiratiile superioare, aptitudinile, creativitatea, spiritul de initiativa, conduc la autonomie spirituala, pregatindu-l astfel pentru integrarea intr-o societate caracterizata printr-un ritm alert al schimbarii;

  utilizarea in combinatie mai armonioasa a metodelor abstracte, formale cu metodele experimentale si aplicativ-practice care pun elevul in contact direct cu realitatea, cu problemele vietii si activitatii concrete, efective;

  promovarea mai intensa a metodelor care imbina activitatile de invatare individuala cu cele care solicita munca in echipa, activitati de cooperare si a metodelor care intensifica si optimizeaza relatia profesor-elev. Aceasta presupune alternarea sistematica si judicioasa a activitatilor bazate pe studiul individual cu activitatile care solicita cooperare, munca

independenta (asaltul de idei, metode de simulare, jocuri cu rol, studiul de caz, realizarea in echipa a unor proiecte, teme de cercetare), in ideea de a intari caracterul social al invatarii;

  instrumentalizarea mai puternica a metodologiei, in sensul incorporarii mijloacelor tehnologice noi in procesul de predare-invatare cu scopul optimizarii si eficientizarii sale;

  cresterea preocuparii pentru insusirea metodelor de studiu, a metodelor de munca independenta prin care se asigura pregatirea individului pentru autoeducatie, pentru a face fata cerintelor educatiei permanente.

4.3. SISTEMUL SI CLASIFICAREA METODELOR DE INSTRUIRE

Marea varietate si diversitate a metodelor de instruire a condus la necesitatea clasificarii si ordonarii lor, problema care in prezent ramane deschisa. In literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe clasificari ale metodelor, avand la baza criterii diferite.

Sintetic acestea ar putea fi redate astfel:

Criterii Clasificari 1. Criteriul istoric         Metode traditionale, clasice, denumite si

didacticiste

        Metode noi sau moderne2. Aria de aplicabilitate, gradul de generalitate

        Metode generale, care se aplica in intreg procesul de invatamant, in predarea tuturor disciplinelor.

        Metode particulare sau speciale, folosite in predarea anumitor discipline de invatamant sau pe anumite trepte de scolarizare.

3. Gradul de angajare a elevilor in procesul de invatare

        Metode pasive

        Metode active4. Modul de prezentare a cunostintelor

        Metode verbale, livresti, bazate pe cuvant

        Metode intuitive bazate pe observarea directa a obiectelor si fenomenelor sau a substitutelor acestora

        Metode bazate pe actiune5. Sarcina didactica indeplinita preponderent

        Metode de comunicare si asimilare de noi cunostinte

        Metode de repetare si consolidare a cunostintelor

        Metode de formare de priceperi si deprinderi

        Metode de evaluare a rezultatelor invatarii6. Gradul de dirijare a invatarii, modul de administrare a experientei ce urmeaza a fi insusita

        Metode algoritmice prin care activitatea de invatare este dirijata riguros, pas cu pas

        Metode semialgoritmice care propun o dirijare partiala ce lasa loc si independentei, posibilitatii de autoorganizare

        Metode euristice ce promoveaza investigatia personala, libertatea subiectului de a alege caile de rezolvare a problemelor

7. Tipul de invatare promovat

        Metode de invatare prin receptare

        Metode de invatare prin descoperire

        Metode de invatare prin actiune practica

        Metode de invatare prin creatie8. Modul de organizare a activitatii

        Metode frontale, de activitate cu intreaga clasa

        Metode de invatare in grup

        Metode de activitate in perechi

        Metode individuale

Tabel 4.1. Clasificarea metodelor de invatamant

Asemenea sisteme de clasificare sunt relative, neputand epuiza intreaga diversitate a metodelor de invatamant, mai ales in conditiile in care asistam la un continuu proces de inovare a metodologiei didactice.

In ultima perioada s-a impus sistemul de clasificare /structurare a metodelor dupa izvorul sau sursa cunoasterii, initiat de I. Cerghit (5, p.65) si preluat ulterior de majoritatea pedagogilor romani. Autorul considera ca trei sunt sursele importante ale cunoasterii, invatarii: a) experienta social-istorica, mostenirea culturala a umanitatii, b) experienta personala, traita nemijlocit de elev pe baza contactului direct cu diverse aspecte ale realitatii obiective si c) actiunea practica.

Asociind acestui criteriu un subcriteriu constand in suportul principal al informatiei - cuvant, imagine, actiune, se ajunge la urmatoarea clasificare a metodelor de invatamant (fig. 4.1.).

Fig. 4.1 Clasificarea metodelor de invatamant (dupa I. Cerghit)

Utilizarea tehnicilor LSDGC pentru ameliorarea comunicarii didactice

Tehnicile dezvoltate in cadrul strategiei LSDGC se racordeaza perfect la meodele didactice traditionale (expunerea, observatia, conversatia, lucrul cu cartea, exercitiul, experimental, euristica), precum si cele moderne (problematizarea, modelarea, algoritmizarea, similarea, studiul de caz).

Metode: Expunerea (comunicarea cunostintelor prin intermediul limbajului oral/scris imbinat dupa caz si posibilitati, cu mijloace audio-vizuale, demonstrative etc.)

Tehnici GC: discutia ghidata, mozaic, pagina de jurnal, acumularea/graffiti.

Conversatia (vehicularea cunostintelor prin intermediul dialogului, discutiilor, dezbaterilor).

Tehnici GC: pinza discutiei, acvariul, lectura ghidata, in portofoliul autorului, interviul in perechi, interviul Focus-grup.

Observatia (actiunea de cercetare directa a realitatii prin dirijarea invatarii in secvente didactice proiectate la nivelul de interactiunii dintre cunoasterea intuitiva si cunoasterea logica).

Tehnici GC: Stiu-vreau sa stiu-am invatat, sinelg, revizuirea termenilor cheie.

Exercitiul (modalitate de efectuare repetata a actiunilor de invatare teoretica si practica, in vederea fixarii celor dobindite).

Tehnici GC: asocieri libere, lanturi asociative, gindeste-discuta in perechi-prezinta, scrierea libera, secvente contradictorii.

Demonstratia (cunoasterea adevarului prin prezentarea,aratarea, observarea obiectelor, fenomenelor proceselor studiate).

Tehnici GC: consultatii in grup,turul galeriei, clustering, explozia stelara, lotus, maratonul de scriere, linia valorii.

Euristica (a descoperi: metodologie de invatare cucerita, in care cel instruit devine subiect al educatiei,dobindind adevarurile prin eforturi proprii).

Tehnologii GC: pixuri in pahar, gasiti cuvintul tinta, dezbateri, mina oarba, 6 „de ce?”

Problemtizarea (crearea in mintea celui instruit a unei stari conflictuale intelectuale pozitive determinate de necesitatea cunoasterii unui obiect, fenomen, proces sau a rezolvarii unei probleme).

Tehnici GC; braistorming, brainsketching, brainwriting, cubul, Frisco, manuscrisul pierdut.

Tehnici recomandate pentru aplicare in cadrul E-RS-R

Evocare Realizarea Sensului Rflectie

Brainstorming Graffiti Clustering Scrierea libera Cvintet Asocieri libere Diagrama Venn Eseul de 5 min Gaseste cuvintul tinta Linia valorii Pagina de jurnal Stiu Explozia stelara Turul galeriei

Cubul Revizuirea termenilor

cheie Agenda cu notite

paralele Palariile ginditoare Maratonul de scriere Mozaic Mina oarba Vreau sa stiu Consultatii in grup Discutie ghidata

Eseul de 10 min Jurnalul reflexiv Linia valorii Turul galeriei Prezentarea in grup Lotus Pixuri in pahar Pinza discutiei Clustering Masa rotunda

Strategii specifice educatiei muzicale

Metoda reprezinta o modalitate de a plasa copilul intr-o situatie de invatare si de descoperire a adevarului, de raportare a acestuia la aspectele practice ale vietii.

Metodele se utilizeaza in scopuri de cunoastere (stapinirea normelor de gindire), de instruire (asimilarea unor priceperi si deprinderi de munca), de formare (perfectionarea trasaturilor de personalitate).

Valoarea metodei este conditionata de aspectele subiective sau obiective ale modului de aplicare.In anumite imprejurari ea poate fi foarte eficienta, iar in altele - lipsita de randament sau chiar inaplicabila.Este necesar ca educatorul/pedagogul sa stapineasca diverse metode,sa cunoasca principiile ce reglementeaza utilizarea acestora si sfera lor de aplicare.

Metodele de initiere a copiilor in cunoasterea muzicii trebuie sa asigure finalitatea educationala si sa corespunda continutului propus,sa posede

Metode moderne de predare

1. PREDARE PRIN ÎNTREBĂRI

Predarii prin intermediul discursului se prefera abordarea subiectului prin lansarea de intrebari care conduc spre ceea ce vrei sa lpredai.

Elevii lucreaza pe perechi sau in grupuri mici pentru a raspunde la intrebare sau la serii de intrebari bazandu-se pe bunul simt, experienta si cunostintele anterioare. Elevii pot avea toti aceleasi intrebari sau li se pot pune intrebari diferite in cadrul aceleiasi teme. Astfel de discutii in grup pot dura realmente de la mai putin de un minut pana la 20 de minute sau mai mult.

Fiti siguri ca fiecare grup are o persoana care noteaza. Verificati ce au scris pentru a va da seama daca au fost atenti la sarcina data, luand in considerare astfel si calitatea muncii lor. Intrebati-i daca au nevoie de mai mult timp, iar in situatia in care au terminat cereti fiecarei echipe sa prezinte o idee, asigurandu-va ca fiecare grup isi exprima parerea. Permiteti clasei sa discute orice contradictie de idei pana cand ajung la un raspuns comun. (vezi sectiunea E pentru detalii asupra acestui aspect)

In momentul in care clasa a ajuns la un raspuns comun, completati-l cu aspecte pe care clasa le-a omis si corectati greselile in cazul in care ele exista. Daca elevii au raspuns pe jumatate, munca profesorului se reduce la jumatate si in acelasi timp sunt stimulate interesul si gindirea.

2. BULGĂRE DE ZĂPADĂ

Este acelasi lucru ca in cazul predarii prin intermediul intrebarilor. In loc sa incepeti cu ‘’ predarea prin discurs’’, lansati o intrebare care sa conduca la informatia pe care vreti sa o primeasca elevul. Apoi :

Fiecare elev scrie propriile ganduri, fara a tine cont de ceilalti.

Elevii vor citi cu voce tare ce au scris in cadrul unor perechi sau grupuri de cate trei.

Optional, perechile sau grupurile de trei se vor uni pentru a forma grupuri mai mari, in care isi vor compara raspunsurile. Ei vor cadea de comun acord asupra unui raspuns.

Profesorul va cere fiecarui grup in parte o idee, apoi va scrie pe tabla ideile folositoare, poate completandu-le.

Exact ca in cazul ‘’predarii prin intrebari’’, profesorul va completa si va corecta raspunsul dat de clasa.

3. BRAINSTORMING

Profesorul cere cat mai multe idei, lansand intrebari

Profesorul sau un elev va aduna toate raspunsurile pe tabla, clasificandu-le daca este nevoie. Ar fi de preferat sa nu fiti critici la acest stadiu.

Aceasta metoda implica tot grupul si poate inveseli o lectie plicticoasa. Optional puteti cere clasei sa-si exprime toate ideile pe grupuri, transformand astfel ora in predare prin intrebari.

4. EXPERIMENTUL GÂNDULUI (Empatia)

Elevilor li se cere sa se imagineze intr-o anumita situatie. Li se pun intrebari despre situatia respectiva.

5. ROATA

Aceasta metoda este eficienta in cadrul grupurilor mai mici, daca experientele elevilor sunt o resursa folositoare si care impartasesc din experienta lor. Fiecare persoana beneficiaza de un minut, spre exemplu, pentru a descrie experienta proprie in legatura cu o anumita tema si pentru a isi exprima punctul de vedere in timp ce ceilalti asculta. Elevii pot sa se abtina, daca vor. Veti puncta experientele folositoare si veti solicita un numar de puncte de vedere pentru a dezvolta sentimentul de siguranta in participare.

6. ÎNVĂŢAREA COOPERANTĂ – Echipele alcatuiesc intrebari pe baza materialului

Este acelasi lucru ca in cazul ‘’predarii prin intrebari’’, cu exceptia faptului ca sunt asigurate diferite materiale. Elevilor li se va cere sa se foloseasca de text pentru a raspunde la intrebarea/intrebarile pregatita/e de profesor.

Aceste intrebari sunt legate de punctele-cheie ale textului si de obiectivele-cheie ale lectiei. Ele trebuie sa fie provocatoare

Raspunsurile nu trebuie sa apara intr-un singur loc in text sub forma unor afirmatii simple si neinteresante. Elevii ar trebui sa fie nevoiti sa citeasca, sa inteleaga si apoi sa reformuleze (mai exact sa gandeasca din nou) textul pentru a putea raspunde la intrebari. Este nevoie ca elevii sa-si construiasca propria lor intelegere si nu doar sa reproduca textul.

Ideal ar fi sa existe materiale cu grade diferite de dificultate care sa circule printre elevi. Alternativ, diferiti elevi pot avea la dispozitie resurse variate, pentru ca mai apoi sa li se ceara sa ajute la gasirea raspunsurilor.

Este foarte util sa dati elevilor sarcini individuale in cadrul grupului lor, cum ar fi cea de a scrie, cea de a verifica problemele de vocabular etc, dupa cum au fost descrise in sectiunea despre modul de a conduce munca de echipa pentru o participare maxima.

Elevii lucreaza in grupuri si cand termina, se poate solicita feedback-ul din partea grupurilor, ideile fiind expuse pe rand, cum se procedeaza in ‘‘predarea prin intrebari’’

7. PUNCTE - CHEIE

Elevii sunt aranjati in grupuri. Li se da un fragment de text necunoscut sau alte resurse. Sunt rugati sa citeasca textul individual, timp de cateva minute, avand in vedere urmatoarea cerinta.

Grupul va identifica 5 puncte-cheie ale textului. (Ar fi util daca numarul de puncte-cheie ar fi acelasi cu numarul grupurilor)

Profesorul va cere apoi fiecarui grup sa numeasca un punct-cheie (care n-a mai fost dat inainte de catre alt grup). Clasa este de acord cu punctul sau il schimba si profesorul il va scrie pe tabla.

Elevii vor putea, bineinteles, sa sublinieze sectiunile importante ale textului. ‘’Punctele-cheie’’ pot fi transformate in ‘’Cum functioneaza?’’ dupa cum vom arata in cele ce urmeaza.

8. CUM VA ACŢIONA?

Elevii primesc un fragment de text necunoscut, un exemplu lucrat, o diagrama etichetata, un set de coduri, o polita de asigurare etc. Li se cere sa studieze materialul primit si sa alcatuiasca pe scurt o explicatie a felului in care functioneaza sau modul in care poate fi folosit etc. Acest rezumat va cuprinde, sa spunem, 5 puncte-cheie.

Feedback-ul : Profesorul va cere fiecarui grup sa gaseasca un punct-cheie. Pe tabla se vor scrie acele puncte asupra carora convine clasa. Elevilor li se poate cere eventual sa raspunda la anumite intrebari care sa-i determine sa explice materialul.

9. ÎNTREBĂRI PE BAZA TEXTULUI

Elevii vor primi un fragment de text necunoscut. Dupa ce sunt aranjati pe perechi sau grupuri mici, li se va cere:

Sa formuleze intrebari importante la care sa se poate raspunde (sau spera sa se poata raspunda) cu ajutorul textului.

Sa citeasca textul si sa sublinieze punctele-cheie. Sa discute pe marginea punctelor-cheie si sa cada de acord asupra raspunsurilor la intrebarile

formulate la punctul 1.

10. TRANSFORMARE

Elevii vor primi textul intr-un format si li se va cere sa-l prezinte in altul. De exemplu : un pliant din domeniul sanatatii poate fi transformat intr-un articol de ziar ; un set de instructiuni poate fi transformat intr-o declaratie despre cum functioneaza aparatul si in ce caz ar fi folositor. Un bilant cronologic poate fi reformulat sub forma unor titluri date, nearanjate cronologic etc.

11. EXPLICAŢIILE ELEVILOR

Perechi de cate doi studenti vor primi doua texte legate intre ele pe teme care nu le-au fost explicate. Fiecare citeste un text cu atentie timp de 5 minute. Pot folosi alternativ acelasi text/caseta video, dar urmarind aspecte diferite. Unul va cauta punctele forte, iar celalalt punctele slabe.

Fiecare elev ii va explica celuilalt tema lui, raspunzand si la eventuale intrebari, pana cand ambii inteleg ideea.

Sarcina integranta : Perechea va lucra apoi la o sarcina care sa-i implice pe amandoi pentru tratarea ambelor teme.

12. TITLURI

Elevii vor primi un material fara titlu sau subtitlu, dar cu spatiul liber cuvenit acestora. Elevii vor citi materialul si vor decide asupra unui titlu care sa rezume sub forma unei afirmatii ceea ce urmeaza in sectiunea sau textul respectiv.

Puteti adapta bineinteles materiale carora le stergeti titlul sau/si le puteti cere sa gaseasca cate un titlu pentru fiecare paragraf.

Sau puteti realiza aceasta activitate invers. Adica sa dati titlurile si sa cereti elevilor sa se documenteze si sa scrie cateva rinduri despre el. Acesta este un mod foarte bun de a structura invatarea independenta.

13. HĂRŢI/ DIAGRAME/ DESENE

Elevii vor primi un text pe o tema cu care nu sunt familiarizati. Li se va cere sa studieze textul pe perechi si apoi sa realizeze o schema/diagrama care sa rezume procesul descris de text.

14. REZUMATUL

Perechile de elevi vor rezuma punctele-cheie ale textului. Le vor expune cat mai pe scurt si cat mai clar cu putinta. ‘’Titlurile’’, ‘’Explicatiile elevilor’’ precum si alte activitati care tocmai au fost expuse pot fi activitati introductorii de un real folos in activitatea de intocmire a unui rezumat. Aceasta este asemanatoare cu 7.Puncte-cheie de mai sus.

15. HOTĂRÎRI

Elevii lucreaza in perechi ; fiecare pereche va primi un text sau va viziona o caseta video. Cei doi vor primi deasemenea :

Cartonase-rezumat , care au drept scop rezumarea punctelor-cheie ale textului, unele fiind adevarate, altele false

Cartonase-consecinta, care contin urmari ale faptelor descrise in text. Aceste consecinte nu sunt formulate propriu zis in cadrul textului. Din nou, unele sunt adevarate, altele false.

Perechile vor hotari care cartonase sunt corecte si care este greseala in cazul celor incorecte. Aceasta este o activitate foarte indragita, care creeaza o atmosfera de joc.

16. PREZENTĂRILE ELVULUI

Impartiti in grupuri, elevii vor pregati o prezentare pe o anumita tema. Ar fi bine ca tema principala care este studiata sa fie impartita, astfel ca fiecare grup sa aiba o subtema diferita. Nu informati grupurile cu privire la subtema pe care o vor primi decat dupa ce cunosc tema ca intreg pentru a va asigura ca nu intra in prea multe amanunte. Elevii pot studia materialul aplicand una dintre strategiile descrise mai sus.

17. PREDARE DE CĂTRE ELEVI - Pentru predarea de aptitudini

Explicatie : Elevii isi vor explica reciproc modul in care au rezolvat o problema, de exemplu. S-a demonstrat faptul ca elevii care isi explica unii altora metoda lor invata materia mai repede decat ceilalti. Prin faptul ca explica relatii conceptuale celorlati, elevul isi consolideaza propria intelegere.

Perechi de intrebari: Elevii se pregatesc pentru efectuarea activitatii citind un text ales de comun acord si formuland intrebari si raspunsuri care pun accent pe punctele sau problemele majore. La urmatoarea intalnire cu clasa perechile sunt desemnate aleatoriu. Partenerii isi pun intrebari alternativ, oferind feedback si corectand raspunsurile.

Celule de invatare : Fiecare elev citeste diferite fragmente, prezentand apoi esentialul materialului partenerului sau desemnat aleatoriu.

18. MOZAICUL (Jigsaw) – O metoda de invatare cooperanta

Jigsaw este una dintre numeroasele metodele de invatare cooperanta cu rezultate impresionante.

1. Impartiti o tema in 4-5 subteme. Elevii pot primi alternativ 4 intrebari-cheie, care sa ii determine sa analizaze aceleasi materiale din perspective diferite..

2. Impartiti elevii in patru grupuri. Profesorul alege grupurile si ele vor fi echilibrate din punct de vedere al abilitatilor, experientei, etniei etc. Nu formati grupuri bazate pe prietenii/simpatii. La inceput poate se vor plinge, dar daca veti insista vor fi de acord in final. Fiecare grup studiaza o intrebare, folosindu-se de textele sau fisele distribuite etc. Aceasta activitate se desfasoara in special in timpul orei. Puteti totusi adapta aceasta metoda si pentru timpul de invatare al elevilor in afara clasei. ( vezi studiul individual)

3. Elevii vor forma acum grupuri noi. Fiecare grup nou este un ‘’jigsaw’’ care are cate un elev din cele 4 grupuri initiale. In cazul in care ramin elevi pe dinafara, acestia vor fi considerati perechi in cadrul grupului. Acum fiecare grup are un ‘’expert’’. (Pot fi chiar doi experti)

4. Noul grup desfasoara acum o activitate care necesita asumarea de catre elevi a rolului de profesor (predare in perechi). Ei isi vor explica unii altora ce cunosc despre situatia data. Aceasta implica de asemenea o atitudine de cooperare cu ceilalti membri ai grupului, intr-o activitate combinata

19. CONTROVERSA ACADEMICĂ – O metoda de invatare cooperanta cu rezultate extraordinare

Aceasta metoda se aplica in cazul unei teme asupra careia exista 2 sau mai multe puncte de vedere contradictorii. Metoda este descrisa aici pentru doua puncte de vedere dar poate fi adaptata cu usurinta la mai multe. Controversa poate fi minora sau chiar o schisma importanta.

Elevii primesc o anumita perspectiva si materiale explicative daca este necesar. Ei cerceteaza si isi pregatesc punctul lor de vedere. Trebuie sa se asigure ca inteleg argumentele din perspective lor, pregatind cel mai convingator ‘’caz’’ aplicabil situatiei in care se afla.

Elevii sunt aranjati pe perechi, cu puncte de vedere opuse, sau in grupuri de patru, astfel incat doi sa impartaseasca aceeasi perspectiva. Fiecare parte isi prezinta pozitia intr-un mod cat mai convingator.

Elevii se angajeaza intr-o discutie deschisa in care isi apara cu ferocitate pozitia, ripostand la atacuri, aducand argumente impotriva celuilalt punct de vedere.

Elevii isi schimba pozitiile si prezinta celalalt punct de vedere cat mai exact, complet si convingator. Este bine sa-i instiintati pe elevi despre acest schimb, astfel incat sa fie atenti la argumentele opozitiei. Totusi, daca simtiti ostilitate puteti sa va folositi de ea aratandu-le elevilor cat de neatenti au fost la ce s-a spus cu putin timp inainte.

(Facultativ) Elevii isi verifica argumentele unii altora. Integrare : Elevii inceteaza de a mai juca rolul de avocati. Ei vor incerca sa ajunga la un consens

in problema respectiva, sintetizand cele doua pozitii.

Aceasta metoda se aplica de preferat in combinatie cu abordarea ‘’impaciuitoare’’.

20. ÎNVĂŢAREA INDIVIDUALĂ

Fiecare simplu fragment de tematica este identificat si acest lucru nu este predat. In schimb, elevii primesc sarcini care descriu amanuntit ceea ce trebuie sa invete. Elevii mai

experimentati in ceea ce priveste invatarea individuala ar putea sa nu mai aiba nevoie de atatea explicatii.

Se va lucra pe perechi sau in grupuri mici si de obicei in timpul extrascolar. Acest set de activitati da nastere la alte intrebari si nu se bazeaza in intregime pe ‘’carte’’. Cel putin o sarcina ii obliga pe elevi sa faca mai mult decat sa-si reaminteasca cunostinte mai vechi si sa le aplice. Asta pentru a incuraja o invatare profunda. Altfel, elevii vor aduna informatiile pur si simplu si le vor scrie automat, fara a se gandi la ele sau a le intelege.

Munca elevilor e monitorizata de catre un ‘’conducator’’ numit de catre ei sau de catre profesor. Cunostintele dobindite in urma acestei activitati vor fi evaluate cu ajutorul unui test scurt. De

obicei nu se pun note pe notite. Optional, elevii pot repeta testul sau si-l pot corecta, in cazul in care rezultatele sunt nesatisfacatoare.

Dupa terminarea acestei activitati de invatare individuala, sau chiar inainte, elevii vor primi un chestionar care ii va ajuta sa isi descopere punctele slabe in situatia in care desfasoara activitati de invatare individuala si sa isi stabileasca singuri tintele viitoarelor sarcini de invatare individuala

21. COMPETENŢA DE A JUDECA

Nu toata invatarea se bazeaza pe un continut de cunostinte. O parte se bazeaza pe abilitati. Aceasta este o metoda foarte buna de a invata pe cineva o anumita aptitudine, ca aceea de a scrie un eseu, un raport de laborator, un program etc.

Elevii lucreaza fie cu toata clasa, fie pe grupuri pentru a gasi un criteriu de exersare a aptitudinii. Alternativ, ei pot folosi criteriul de notare al unui examen, dar lucrand la interpretarea si extinderea lui. De exemplu, ar putea adauga cateva exemple despre cum poate fi pus in practica criteriul.

Elevilor li se prezinta exemple de o aptitudine pe care sa le evalueze in functie de criteriile lor. (ex. eseuri exemplare). Este de preferat ca printre aceste exemple sa fie incluse si unele care la prima vedere sunt bune de exersat, dar care sunt de fapt gresite. De exemplu un eseu cu multe detalii extraordinare, dar care nu trateaza tema mentionata in titlu.

Elevii vor discuta exemplele date. Isi vor nota punctele slabe si pe cele forte. Pot nota lucrarea daca vor. Optional, pot lucra la imbunatatirea criteriilor lor de evaluare la acest nivel.

Profesorul prezinta elevilor adevaratele puncte forte si slabe, notele etc. Este bine daca aceasta socheaza elevul. De exemplu, cel mai lung eseu nu a primit nota cea mai mare !

22. COMPARAŢIE ŞI CONTRAST

Compararea si punerea in contrast s-au dovedit a fi perfecte pentru a imbunatati intelegerea temelor studiate de catre elevi. Aceasta este o metoda preferata pentru a ajuta elevii sa isi clarifice concepte ce sunt deseori incurcate sau neintelese.

Elevii lucreaza in perechi sau grupuri restranse; elevilor li se da o grila pe flip chart sau coala A3. Lucreaza la crearea unei liste de asemanari si diferente importante intre cele doua concepte. Pot avea langa ei notitele proprii sau fise cu informatii noi.

Folosirea rolurilor pentru maximizarea participarii. Toate activitatile prezentate mai sus se desfasoara cel mai bine pe perechi sau in grupuri mici. Cu toate acestea, unele pot fi adaptate si pentru lucrul individual. Este indicat sa distribuiti elevilor roluri anume in cadrul grupului, cum ar fi cele care urmeaza. Este putin probabil sa folositi toate rolurile deodata. Combinatii de roluri pe care le puteti folosi vor fi prezentate mai jos.

Descrierile de roluri sunt pentru nivelul 3 sau adulti. Insa le puteti adapta la clasa dumneavoastra de elevi.

Descriere roluri :

Profesorul

« Rolul tau este sa studiezi aspectul sau o sectiune a materialului pe care ti-l da

Profesorul.

si sa il/o explici celuilalt/celorlalti elevi din perechea/grupul tau. Vei fi singurul din pereche /

grup care studiaza tema data, asa ca trebuie sa o intelegi foarte bine si sa exersezi modul in care o vei explica ! Daca te inpotmolesti, poti cere ajutorul profesorului

Controlorul

« Profesorul va alege la intamplare elevi din grupul tau pentru a formula un raport despre ce a invatat si la ce decizii a ajuns grupul tau. Profesorul poate pune intrebari mai multor elevi din grupul tau. Deasemenea, ei pot intocmi un chestionar sau un test pe baza materialului. Rolul tau este sa te asiguri ca toti membrii grupului au inteles concluziile grupului tau si ca sunt capabili sa le relateze in fata intregii clase intr-o maniera clara. Pentru realizarea acestui lucru puteti pregati si pune intrebari intregului grup. Aveti la dispozitie sa spunem 5 minute pentru asta. Daca unul din coechipierii tai nu poate raspunde la o intrebare… ghici a cui o sa fie vina ? »

Scribul

« Rolul tau este sa faci un rezumat al punctelor-cheie pe care le-a gasit grupul tau. Asigura-te ca intreg grupul este de acord cu ele si apoi noteaza-le. Ti se poate cere si sa prezinti intregii clase concluziile la care a ajuns grupul tau. A fi scrib presupune mult mai multe lucruri decat actiunea de a scrie ! » Reporterul

« Rolul tau este sa ’’rasfoiesti’’ materialele disponibile si apoi sa decizi asupra intrebarilor importante la care sa se poata raspunde cu ajutorul acestora. De exemplu : ’’Cine l-a sustinut pe Cromwell si de ce ?’’ Scopul este ca atentia grupului sa se indrepte catre punctele-cheie. Apoi dai intrebarile grupului tau si impreuna cu ei vei raspunde la ele. Se pot adauga intrebari sau se pot schimba cele existente pe masura ce te familiarizezi cu materialele date. Te poti folosi de intrebari ajutatoare pentru a-ti ajuta grupul sa-si indeplineasca sarcina. »

Responsabilul cu vocabularul

« Materialul contine un vocabular tehnic. Rolul tau este sa cauti si sa explici intelesul tuturor termenilor tehnici. Poti intocmi un glosar doar pentru grupul tau daca acest lucru este necesar. Va trebui sa te asiguri ca toti membrii grupului pot explica fiecare termen tehnic. »

Conducătorul

« Rolul tau este sa conduci grupul intr-o maniera democratica, sa te asiguri ca grupul isi indeplineste toate sarcinile fara sa depaseasca limita de timp. Poti distribui anumite roluri elevilor din grupul tau daca tu consideri acest lucru ca fiind necesar. Va trebui sa imparti resursele cum consideri mai bine pentru ca munca depusa de echipa sa aiba maximum de eficienta. »

Aceste roluri functioneaza cel mai bine atunci cand profesorul insusi testeaza fiecare elev in parte pentru a vedea concret ce a invatat. Aceasta verificare se face in timpul feedback-ului sau printr-un chestionar sau test anuntat. Daca stiu de la bun inceput ca oricarui membru al grupului i se pot pune intrebari pe baza materialului, elevii vor lucra in strinsa legatura cu Controlorul lor pentru a se asigura ca toti au inteles toate punctele.

Puteti merge chiar mai departe (e putin riscant insa !) si sa-i anuntati ca orice raspuns gresit va atrage dupa sine urmatoarea intrebare si asa mai departe, pana cand elevul respectiv raspunde corect la una din ele. Exista riscul, bineinteles, ca elevii mai slabi sa simta o tensiune stanjenitoare. Dar daca aveti si cateva intrebari mai usoare in maneca, acest lucru poate fi evitat in conditiile in care credeti ca este necesar.

Rolurile de Reporter si Controlor etc va ajuta sa prezentati elevilor un exemplu bun de a exersa cititul textului. Atrageti atentia elevilor asupra acestui lucru. De exemplu, cititorii buni formuleaza intrebari importante la care textul poate raspunde. Pe masura ce citesc, ei se intreaba ’’Oare inteleg bine asta ?’’ si ‘’Este important lucrul acesta ?’’. Ei se verifica sa vada daca stiu vocabularul si fac un rezumat al punctelor-cheie. Prin urmare, rolurile nu sunt arbitrare sau pur manageriale, ci modeleaza o buna practica de studiu.

Elevii pot primi ’’cartonase-rol’’ cu toate rolurile explicate pana se obisnuiesc cu ele. Rolurile se pot roti de la o lectie la alta.

Combinatii de roluri eficiente : Incercati sa dati fiecarui elev un rol.

1. Doi sau mai multi Profesori

2. Un Scrib si un Controlor

3. Doi sau mai multi Profesori si un Controlor (care nu este in acelas timp si profesor)

4. Doi sau mai multi Profesori, un Controlor si un Conducator

5. Doi sau mai multi Profesori, un Responsabil cu vocabularul si un Controlor (care verifica materialul, mai putin vocabularul)

6. Un Conducator care este in acelas timp si Reporter, un Scrib si un Controlor

7. Un Conducator, un Reporter, un Scrib si un Controlor

8. Etc (Daca omiteti sa numiti Controlori o faceti pe raspunderea dumneavoastra !)

Descrierea sarcinii de lucru : O lista completa pentru a te asigura ca temele si materialele tale acopera totul :

Verifica/revizuieste orice cunostinte anterioare daca este nevoie. Stabileste scopuri, sarcini de lucru si intrebari etc. Localizeaza informatia si resursele. Intocmeste un plan al modului de realizare a sarcinii cu succes. Apucati-va de lucru. Inregistrati progresul si intelegerea. Inregistrati un record.

Evaluati informatiile si indeplinirea sarcinii de lucru. Verificati nivelul de intelegere al grupului. Comunicati concluziile grupului si profesorului.

23. ÎNGHEŢAŢI - DEZGHEŢAŢIProcedura:• Elevii scriu pe un bileţel o întrebare asupra textului literar şi se ridică în picioare.• La comanda moderatorului Dezgheţaţi, elevii circulă prin clasă .• La comanda Îngheţaţi, elevii se opresc, găsindu-şi perechea.• Îşi schimbă bileţelele, răspunzînd unul altuia la întrebarea de pe bileţel.• Evaluarea se realizează prin elevul-expert sau învăţătorul, care vor circula la perechile stabilite şi vor asculta răspunsurile, acceptînd sau corectînd răspunsurile elevilor.

24. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE

Acest nou tip de metodă de predare – învaţare este un joc în sine. Copiii se impart în şase grupe – pentru şase pălării. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. Împăţirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat, iar cele şase pălării să fie frumos colorate, să-i atragă pe elevi.

Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Fiecare, bineînţeles, că rolurile se pot inversa, participanţii fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Fiecare culoare reprezintă un rol.

Pălăria albă

•este obiectivă asupra informaţiilor;

•este neutră;

Pălăria roşie

•lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor;

•este impulsivă;

•poate însemna şi supărare sau furie;

•reprezintă o bogată paletă a stările afective;

Pălăria neagră

•exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata;

•oferă o pespectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie;

•reprezintă perspectiva gândirii negative, pesimiste;

Pălăria galbenă

•oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei;

•culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul;

•este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic;

Pălăria verde

• exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă;

• este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare;

Pălăria albastră

• exprimă controlul procesului de gândire;

• albastru a rece; este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător şi

atotcunoscător;

• supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii;

• este preocuparea de a controla şi de a organiza;

Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.

Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi:

pălăria albă – pălăria roşie

pălăria neagră – pălăria galbenă

pălăria verde – pălăria albastră

Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare:

Pălăria albă (povestitorul) :

Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. Calculatorul este neutru şi obiectiv. Nu oferă interpretări şi opinii. Când “poartă” pălăria albă, gânditorul trebuie să imite computerul; să se concentreze strict pe problema discutată, în mod obiectiv şi să relateze exact datele.

Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea.

Pălăria roşie (psihologul) :

Purtând pălăria roşie, gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face posibilă vizualizarea, exprimare lor. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie, întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”, adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea.

Pălăria neagră (criticul) :

Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect şi care sunt erorile. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greşelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a evidenţia elementele negative. Se pot folosi formulări negative, de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge, dar nici nu…”

Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparţinând pălăriei roşii, după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi, pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre.

Pălăria galbenă (creatorul) :

Este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Exprimă speranţa; are în vedere beneficiile, valoarea informaţiilor şI a faptelor date. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şI practice pentru aceste beneficii şi valori. Oferă sugestii, propuneri concrete şi clare. Cere un efort de gândire mai mare, Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.

Pălăria verde (gânditorul) :

Simbolizează gândirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea, renaşterea, valoareaseminţelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii, noi variante, noi posibilităţi. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaţie.

Pălăria albastră (moderatorul) :

Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. E gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările, reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. Intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării, dar prin simple

interjecţii. Chiar dacă are rolul conducător, este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii.

Pălăria albastră → clarifică

Pălăria albă → informează

Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul

Pălăria galbenă → aduce beneficii creative

Pălăria neagră → identifică greşelile

Pălăria roşie → spune ce simte despre

Un exemplu de întrebări / comportamente posibile în acest joc este:

Pălăria albăPălăria roşie

Pălăria galbenă

Pălăria neagră

Pălăria albastră

Pălăria verde

Ce informaţii avem?

Ce informaţii lipsesc?

Ce informaţii am vrea să avem?

Cum putem obţine informaţiile?

Punându-mi pălăria roşie, uite

cum privesc eu lucrurile…

Sentimentul meu e că…

Nu-mi place felul cum s-a

procedat.

Pe ce se bazeză aceste idei?

Care sunt avantajele?

Pe ce drum o luăm?

Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!

Care sunt erorile?

Ce ne împiedică?

La ce riscuri ne expunem?

Ne permite regulamentul?

Putem să rezumăm?

Care e următorul pas?

Care sunt ideile principale?

Să nu pierdem timpul şi să

ne concentrăm asupra…, nu

credeţi?

Şansa succesului este dacă…

Cum poate fi altfel atacată

problema?

Putem face asta şi în alt mod?

Găsim şi o altă explicaţie?

Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice, inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale.

28. SINELG ( Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii si a Gandirii )

Citirea textului cu atentie; In timpul lecturii elevii trebuie sa isi noteze intr-un tabel:

a. pasajele care confirma ceea ce stiau cu v ;b. pasajele care infirma ceea ce stiau cu - ;c. informatiile noi cu + ; d. pasajele pentru care au intrebari ,neclaritati ,confuzii cu ? ;

Sustinerea elevilor in monitorizarea propriei intelegeri; Reflectie in perechi; Reflectie cu intreaga clasa.

Avantaje: *schimb de idei;

*stimularea gandirii critice;

*dezvoltarea vocabularului / capacitatii de exprimare;

*elevii cauta cai de acces spre propriile cunostinte / convingeri.

26. CADRANELE

Impartirea tablei in 4 parti egale; Se propune cate un criteriu pentru fiecare cadran obtinut; Se citeste textul; Se formuleaza raspunsuri scurte pentru fiecare cadran; Se evalueaza rezultatele.

Avantaje: *stimuleaza atentia si gandirea:

*scoate in evidenta modul propriu de intelegere;

*conduce la sintetizare/esentializare.

27. “STIU/VREAU SA STIU/AM INVATAT”

Se formeaza 3 grupe ce corespund celor 3 rubrici ale tabelului:a. ceea ce stim/credem ca stim;b. ceea ce vrem sa stim;c. ceea ce am invatat.

Elevii fac o lista cu :

a) ce stiu deja despre o anumita tema;b) intrebari care evidentiaza nevoile de invatare legate de tema;

Se citeste textul; Se revine asupra intrebarilor (coloana aII-a) si elevii fac o lista cu:

a) raspunsurile la intrebarile din coloana I, scriindu-le in coloana a III-a;

Compararea a ceea ce stiau inainte de lectura cu ceea ce au dorit sa afle

si au aflat ;

Discutia finala va contine mesajul central.

28. MOZAICUL

Se imparte clasa in grupe de cate 4 elevi ;

Se numara pana la 4,astfel incat fiecare membru al celor 4 echipe sa aiba un numar de la 1 la 4;

Se imparte tema in 4 sub-teme ;

Fiecare membru al grupelor va primi o fisa de invatare (elevii cu nr.1 –fisa nr.1,cei cu nr. 2 –fisa nr. 2…)

Se da sarcina:fiecare elev va trebui sa studieze intreaga lectie,care va fi insa predata de colegii de grup pe fragmente;

Toti elevii cu nr. 1 se aduna intr-un grup,cei cu nr. 2 in alt grup…si se vor numi “experti”;

”Expertii” citesc fragmentul care le revine ,discuta intre ei,hotarasc modul in care vor preda;

Se refac grupele initiale si “expertii” predau celorlalti colegi de grupa ceea ce au studiat;

Invatatorul ve raspunde intrebarilor la care “expertii” nu au stiut sa dea raspuns si corecteaza eventualele informatii eronate.

Avantaje:

*anihilarea “efectului Ringelmann”(lenea sociala,cand individul isi imagineaza

ca propria contributie la sarcina de grup nu poate fi stabilita cu precizie);

*dezvolta interdependenta dintre membrii grupului;

*amelioreaza comunicarea.

29. CUBUL

Se anunta tema pusa in discutie; Se imparte clasa in 6 grupuri; Prezentarea unui cub din carton cu fetele divers colorate; Pe fetele cubului sunt notate cuvintele:

a. ”descrie”;b. ”compara”;c. ”asociaza”;d. ”analizeaza”;e. ”aplica”;f. ”argumenteaza”.

Se atribuie rolurile membrilor fiecarui grupa. “cititorul”-rostogoleste cubul si anunta grupului cerinta inscrisa

pe fata de deasupra;

b. ”ascultatorul activ”/”cercetasul” repeta sarcina,o reformuleaza

pentru a fi inteleasa de fiecare membru,adreseaza intrebari

c. invatatorului;d. ”interogatorul”solicita idei legate de modul de rezolvare a

sarcinii de la membrii grupului;

e. ”rezumatorul”va fi “raportorul”grupului,va trage concluziile,le va

nota si le va comunica intregii clase;

Elevii vor lucra pe grupe(unii la tabla,altii pe caiete,altii pe foi); ” Raportorul” grupului va prezenta intregii clase modul in care grupul sau a

rezolvat cerinta;

Se aduc lamuriri,completari de catre invatatorul “consultant”/”participant”/

“observator”. Avantaje:

*permite diferentierea sarcinilor de invatare;

*stimuleaza gandirea logica;

*sporeste eficienta invatarii(elevii invata unii de la altii).

30. INTELIGENŢELE MULTIPLE

Conform teoriei lui Haward Gardner,exista si se manifesta 8 tipuri de inteligente:

a)verbala/lingvistica;

b)vizuala/spatiala;

c)corporala/kinestezica;

d)logica/matematica;

e)intrapersonala;

f)interpersonala;

g)muzicala/ritmica;

h)naturalista.

Gardner a observat ca suntem tentati sa-i numim “inteligenti” doar pe acei copii care sunt buni la literatura sau matematica,iar pe ceilalti ii numim “talentati”.Gardner considera aceste concepte “inteligente” si sugereaza abordari care sa fructifice fiecare tip de inteligenta.

Constituirea echipelor(se pot numi in diverse feluri ,iar nr. lor poate fi mai

mic decat cel dat): *”actori”;

*”cantareti”;

*”pictori”;

*”matematicieni”;

*”scriitori”:

*”avocati”/”acuzatori”/”jurati”;

*”dansatori”;

Se da tema; Echipele gandesc si propun abordari ale aceleiasi teme,dar in moduri

diferite(“actorii”scriu roluri si le interpreteaza ,”cantaretii”pun versuri date pe o melodie,”pictorii”reprezinta printr-un desen tema,”matematicienii”

compun probleme despre tema respectiva,”scriitorii”compun un text/articol

de ziar/poezie,”avocatii”construiesc pledoaria pro/contra unui personaj al

temei/fapt sugerat de tema,”dansatorii”propun un dans tematic sau concep

un joc pentru pauza mare legat de tema data);

Fiecare echipa va prezenta intregii clase produsul muncii in echipa.

Avantaje: *atmosfera ludica;

*solicitarea abilitatilor fiecarui copil;

*valorizarea copiilor in cadrul colectivului.

31. CIORCHINELE

Se scrie un cuvant/tema in mijlocul tablei; Se cere elevilor sa noteze toate ideile /sintagmele care le vi in minte legate

de cuvant/tema si se traseaza linii intre acestea si cuvantul/tema initiala; Avantaje:

*nu se critica ideile propuse;

*poate fi utilizata ca metoda libera sau cu indicare prealabila a categoriilor de

informatii asteptate de la elevi.

32. TURUL GALERIEI

Se comunica sarcina de lucru; Se formeaza grupurile; Elevii lucreaza in grup,pe o foaie de format mare(afis)-produsul poate fi

un desen/o caricatura/o schema/scurte propozitii;

Elevii prezinta in fata clasei afisul,explicand semnificatia si raspund

intrebarilor puse de colegi;

Se expun afisele pe pereti,acolo unde doreste fiecare echipa; Langa fiecare afis se lipeste cate o foaie goala; Se cere grupurilor sa faca un tur ,cu oprire in fata fiecarui afis si sa noteze

pe foaia alba anexata comentariile ,sugestiile,intrebarile lor;

Fiecare grup va citi comentariile facute de celelalte grupe si va raspunde

la intrebarile scrise de acestea pe foile albe. Avantaje:

*elevii ofera si primesc feed-back referitor la munca lor;

*sansa de a compara produsul muncii cu al altor echipe si de a lucra in mod

organizat si productive.

33. TEHNICA LOTUS-FLOAREA DE NUFAR

Se da problema sau tema centrala care se va scrie in mijlocul tablei/

plansei;

Se cere copiilor sa se gandeasca la ideile sau aplicatiile legate de tema

centrala;

Ideile copiilor se trec in cele 8 “petale”,de la A la H,in sensul acelor de

ceasornic;

Cele 8 idei deduse vor deveni noi teme centrale pentru alte cate 8”petale”;

Avantaje: *este o metoda ce poate fi desfasurata cu succes in grup;

*se poate aplica excelent ca un exercitiu de stimulare a creativitatii si pentru

autoevaluare.

34. EXPLOZIA STELARĂ

Se scrie problema in centrul unei stelute cu 5 colturi ; In varful fiecarui colt al stelutei se scriu intrebari de tipul:

*ce? *cine?

*unde?

*de ce?

*cand?

Se imparte clasa in grupuri; Se lucreaza la nivelul grupurilor pentru elaborarea unei liste cu intrebari

multe si diverse;

Se comunica intregii clase rezultatele muncii de grup.

Lista de intrebari initiale poate genera altele,neasteptate; Optional,se poate proceda si la elaborarea de raspunsuri.

Avantaje:

*usor de aplicat oricarei varste si unei palete largi de domenii;

*este in acelasi timp o modalitate de relaxare si o sursa de noi descoperiri;

*obtinerea a cat mai multe intrebari duce la cat mai multe conexiuni intre

concepte.

35. METODA FRISCO

Propunerea spre analiza a unei situatii-problema: Stabilirea rolurilor:

conservatorul; exuberantul;

pesimistul;

optimistul;

Dezbaterea colectiva:

o conservatorul apreciaza meritele solutiilor vechi,fara a exclude posibilitatea unor imbunatatiri;

o exuberantul emite idei aparent imposibil de aplicat in practica;

o pesimistul va releva aspectele nefaste ale oricaror imbunatatiri;

o optimistul va gasi posibilitati de realizare a solutiilor propuse de

exuberant.

Se trag concluzii si se sistematizeaza ideile emise.

Avantaje: *rolurile se pot inversa,participantii sunt liberi sa spuna ce gandesc,dar

sa fie in acord cu rolurile pe care le joaca;

*dezvolta competentele inteligentei lingvistice ,logice,interpersonale.

Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre mintile participantilor,dintre personalitatile lor,ducand la o invatare mai activa si cu rezultate evidente.

Acest tip de interactivitate determina “identificarea subiectului cu situatia de invatare in care acesta este antrenat”,ceea ce duce la transformarea elevului in stapanul propriei formari.

Interactivitatea presupune atat cooperarea,cat si competitia ,ambele implicand un anumit grad de interactiune.

Ioan Cerghit afirma:”pedagogia moderna considera ca rutina excesiva,

conservatorismul(…)aduc mari prejudicii invatamantului.In fond creatia ,in materie de metodologie,inseamna o necontenita cautare,reinnoire si imbunatatire a conditiilor de munca in institutiile scolare.”

36. ORGANIZATORUL GRAFIC

Organizatorul grafic ca metodă de învăţare activă, facilitează esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris schematizând ideile. Poate constitui o grilă de sistematizare a noţiunilor, o gândire vizualizată prin reprezentarea grafică a unui material.Avantajele aplicării metodei constau în aceea că elevii pot face o corelare între ceea ce ştiu şi cea ce urmează să înveţe, iar cadrele didactice pot stabili obiectivele lecţiei, pot conştientiza mai bine ceea ce vor să predea şi ceea ce vor să evalueze şi să descopere punctele tari şi slabe ale elevilor pentru a le oferi sprijin.Reprezentarea vizuală a unor noţiuni, fenomene, concepte îl ajută pe elev să recurgă la informaţia anterioară deţinută, să analizeze, să sintetizeze, să evalueze şi să decidă ce va lua în considerare şi ce va omite din tot ceea ce ştie pentru a rezolva o problemă/situaţie problemă.Organizatorul grafic se poate utiliza pentru prezentarea structurată a informaţiei în cinci moduri.

37. HARTA CONCEPTUALAARGUMENT:- Utilizarea hartilor conceptuale in invatarea conceptelor, duce la facilitarea reprezentarii procesului de invatare si in evaluarea sistemelor de cunostinte;- Poate fi folosita in organizarea cunostintelor deja cunoscute si in pregatirea noilor asimilari;- Se pot folosi pentru organizarea planificarii sau proiectarii une activitati, a cercetarilor desfasurate in grup sau individual;- Creeaza legaturi intre concepte. Elaborand harti conceptuale se deschid perspective catre un proces de invatare activ si constient;

- Teoria constructivista a invatarii argumenteaza faptul ca noua cunostere trebuie integrata in structura existenta de cunostinte. Hartile conceptuale favorizeaza acest proces prin stimularea celui care invata sa acorde atentie relatiilor existente intre concepte;- Prezentandu-se ca niste retele de cunostinte faciliteaza intelegerea , cunoasterea si usoara aplicabilitate a cunostintelor teoretice in practica.. Ele nu pot fi nici invatate nici evaluae fara a fi puse in legatura;- Permit vizualizarea relatiilor dintre cunostintele elevului si nu numai, iar schematizarea se realizeaza in folosul sintetizarii si al evitarii utilizarii expresiilor explicative lungi;- Evaluarea performantelor este usurata de aceasta tehnica pentru ca ea releva modul cum gandesc elevii si cum folosesc ceea ce au invatat.

38. METODA DELPHI

Este o metodă care combină creativitatea individuală cu cea a grupurilor şi a fost concepută pentru obţinerea de prognoze, direcţionări sau soluţii pentru probleme importante.

În esenţă, aplicarea metodei Delphi presupune:

fixarea temei; întocmirea unui chestionar; completarea individuală a chestionarului (pentru a nu se influenţa reciproc) analiza necritică a răspunsurilor; proiectarea actului didactic în funcţie de răspunsurile primite; completarea aceluiaşi chestionar după o perioadă de timp (comparându-se cu primul

chestionar)

Metoda Delphi, în varianta pedagogică, se aplică în evaluarea iniţială pentru testarea copiilor în legătură cu un subiect propus sau pentru definitivarea programei unui curs de opţional. Scopul principal este acela de a primi informaţii despre subiectul propus şi de a realiza proiectarea didactică în concordanţă cu ele. Principiul fundamental al metodei este feed-back-ul de opinie, consultarea periodică a copiilor. Astfel, prin ultima fază a derulării metodei Delphi, se poate constata în ce măsură activitatea desfăşurată a răspuns aşteptărilor. Pe baza noilor propuneri actul didactic se poate îmbunătăţi.

Se poate de aplicat această metodă atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt.

A aplica metode moderne de predare- evaluare nu înseamnă renunţarea la predarea sistematică a cunoştinţelor. În perioada de reaşezare a învăţământului românesc pe baze noi, trebuie să se găsească o linie de mijloc între suprasaturarea informaţională prin care păcătuia vechiul sistem şi deficitul informaţional în care se poate aluneca. Ambele situaţii sunt la fel de nocive pentru spiritul creator şi inventivitate.

Utilizarea metodei Delphi facilitează copiilor conştientizarea propriului progres, valorifică originalitatea, stimulându-i să exploreze noul, fără teama de a eşua.

39. TEHNICA 6/3/5

Tehnica 6/3/5 este asemănătoare brainstorming-ului. Ideile noi însă se scriu pe foile de hărtie care circulă între participanţi, şi de aceea se mai numeşte şi metoda brainwriting. Tehnica se numeşte 6/3/5 pentru că există:

6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de 5 minute (însumând 108 răspunsuri, în 30 de minute, în fiecare grup)

Etapele metodei 6/3/5:

Împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare. Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru. Elevii primesc fiecare câte o foaie de

hârtie împărţită în trei coloane.

Desfăşurarea activităţii în grup. În acestă etapă are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea colectivă. Pentru problema dată, fiecare dintre cei 6 participanţi, are de notat pe o foaie, 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp maxim de 5 minute. Foile migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la posesorul iniţial. Cel care a primit foaia colegului din stânga, citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens creativ, prin formulări noi, adaptându-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le continuu.

Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune. Se centralizează datele obţinute, se discută şi se apreciază rezultatele

Avantajele aplicării tehnicii 6/3/5 sunt următoarele:

oferă elevilor mai puţin comunicativi posibilitatea de a se exprima; similar brainstorming-ului, stimululează construcţia de „idei pe idei”; încurajează solidaritatea în grup şi competiţia între grupuri, îmbinând munca individuală cu cea

de echipă; are caracter formativ-educativ, dezvoltând atât spiritul de echipă cât şi procesele psihice

superioare (gândirea cu operaţiile ei: analiza ideilor emise de ceilalţi, comparaţia, sinteza, generalizarea şi abstractizarea; dezvoltă imaginaţia, creativitatea, calităţile atenţiei etc);

Dezavantajele

rezultă din constrângerea participanţilor de a răspunde într-un timp fix. pot exista fenomene de contagiune negativă între răspunsuri elevii pot fi influenţaţi de soluţiile anterioare, intrând într-un blocaj creativ

40. ACVARIUL (Fishbowl)

Tehnica „acvariului“ (fishbowl) presupune extinderea rolului observatorului în grupurile de interacţiune didactică.

Scaunele din încăpere se aşează sub forma a două cercuri concentrice înainte ca elevii să intre în încăpere. Ei îşi aleg apoi locul preferat. Cei din cercul interior primesc 8-10 minute pentru a discuta o problemă controversată (în prealabil au completat jurnalele de activitate cu răspunsuri la anumite întrebări legate de temă).

In discuţie, clarifică şi consolidează; discută aprins pe baza unor reguli evidente; orice idee trebuie susţinută de dovezi; sunt de acord cu antevorbitorul şi aduc argumente suplimentare; dacă nu sunt de acord, argumentez poziţia mea.

Cei din cercul exterior, între timp, ascultă ceea ce se discută în cercul interior; fac observaţii (scrise) referitoare la relaţii, consens, microclimat, conflict, strategii de discuţie; ei completează nişte fişe de observare, specifice.

Elevii îşi schimbă locurile (cercul interior trece în exterior şi invers) – rolurile de observator/observat se inversează.

Este indicat să se abordeze, în discuţie, o altă temă/problemă. Rolul profesorului poate fi foarte variat: observator, participant, consultant, suporter, arbitru,

reporter, ghid etc. Tehnica are, prin urmare, infinite variante.

Avantaje:

îmbină elemente din „tehnica mesei rotunde“, dezbatere, forum, simpozion; asigură un mediu controlat dar dinamic de discuţie; permite schimbarea „programată“ a perspectivei asupra rolului unui membru al grupului.

COLEGIUL INDUSTRIAL PEDAGOGICCAHUL

CATEDRA ARTE

ReferatTema:

”Metodele de instruire

in procesul de invatamant”

Elaborat de: Darii Maria

Profesor : Balan Antonina