Mg. Firmei. Iic. Curs

8/19/2019 Mg. Firmei. Iic. Curs

1/32

TEMA 1. Localizarea managementului firmei în cadrul teoriei manageriale

Managementul – reprezintă activitatea orientată în vederea atingerii obiectivului organizaţional prin intermediul realizării procesului de conducere (management).

Procesul managerial constă din următoarele principalele funcţii manageriale, şi anume:- planificarea (previziunea, prognozarea);- organizarea;- motivarea / antrenarea;- controlul managerial;- coordonarea / comunicarea;- adoptarea deciziilor manageriale.Din definiţia managementului enunţată mai sus reiese următoarele:

. !anagementul este o ştiinţă a organizaţiilor, ceea ce "nseamnă că "n afara acestora el nu poateavea loc.

#. $copul principal al conducerii constă "n sta%ilirea şi realizarea o%iectivului organizaţional.&. 'ealizarea o%iectivului organizaţional se efectuează prin actul conducerii, care are la %ază

procesul de management.'eieşind din faptul că organizaţiile manageriale sunt de diferite tipuri, atunci şi o%iectiveleorganizaţionale ale acestora sunt de diferite tipuri şi cer o conducere specifică.

Organizaţiile manageriale – reprezintă un grup de indivizi, care corespunde următoarelecerinţe:

- grupul trebuie să fie constituit din doi sau mai mulţi indivizi;- aceşti indivizi trebuie să aibă cel puţin un obiectiv comun;- indivizii respectivi trebuie să fie motivaţi pentru atingerea scopului comun;- în paralel, aceştia, trebuie să întreprindă eforturi concrete pentru realizarea scopului

(scopurilor) comun / comune.

lasificarea organizaţiilor manageriale se efectuează după următoarele criterii:1 !radul de formalizare a organizaţiilor" #bţinerea profitului$ %ărimea organizaţiilor& 'omeniul de activitate

1. upă gradul de !ormalizare, organizaţiile se "mpart "n organizaţii formale şi organizaţiiinformale.

#rganizaţiile manageriale formale sunt acele grupuri de indivizi, care corespund cerinţelor de mai sus (din definiţia organizaţiei manageriale) şi sunt "nregistrate pe teritoriul unei ţări "n

conformitate cu legislaţia "n vigoare.*n cazul 'epu%licii !oldova, "ntreprinderile / firmele sunt "nregistrate "n conformitate cu

+egea '.!. u privire la antreprenoriat şi "ntreprinderi, "n cadrul căreia sunt specificate formeleorganizatorico uridice a "ntreprinderilor autotone.

#rganizaţiile informale sunt acele grupuri de indivizi, care nu sunt "nregistrate uridic, dar "n cadrul cărora mem%rii grupului interacţionează "n %ază sistematică, av0nd, de asemenea, un scopcomun care este reprezentat de interese.

1rganizaţiile (grupurile) informale se constituie, e2istă şi se dezvoltă "n cadrul organizaţiilor manageriale formale, "n cazul "n care acestea sunt formate, cel puţin, din patru cinci mem%ri.

3t0t organizaţiile formale, c0t şi cele informale "şi au liderii săi. +iderii organizaţiilor formalesunt denumiţi lideri formali sau manageri, iar liderii organizaţiilor informale lideri informali.Deseori, organizaţiile informale sunt conduse de un grup format din trei cinci cei mai influenţimem%ri ai organizaţiei informale. 3cest grup poartă denumirea de clică.


2/32

4nteresele grupurilor informale se divizează "n:- interese constructive "n cazul "n care sunt "n concordanţă cu o%iectivul organizaţiei

formale;- interese distructive "n cazul "n care vin "n contradicţie cu o%iectivul organizaţiei formale.'eieşind din cele menţionate, este important ca ecipa managerială a unei întreprinderi să

identifice grupurile informale din cadrul întreprinderii; să determine care sunt liderii acestor organizaţii informale liderii informali / sau membrii clicii; să determine care sunt interesele care

stau la baza constituirii fiecărui grup informal în parte şi să întreprindă eforturi pentru a atrageaceste grupuri informale în cadrul procesului de conducere derulat la întreprindere .

". Obţinerea pro!itului Din punct de vedere a acestui criteriu, organizaţiile manageriale se"mpart "n două categorii:

#rganizaţii manageriale care au drept scop principal al e*istenţei şi activităţii sale obţinerea profitului. 3nume această categorie de organizaţii manageriale este reprezentată prin "ntreprinderi /firme.

#rganizaţii non profit 3ceste organizaţii, ca şi cele din prima categorie, de asemenea, au o

nevoie stringentă de un management eficient.#. Mărimea organizaţiilor După criteriul dimensiunii, "ntreprinderile se "mpart "n:- întreprinderi mari;+ întreprinderi milocii;+ întreprinderi mici;+ întreprinderi micro.*n 'epu%lica !oldova, "ntreprinderile autotone se divizează după criteriul dimensiunii "n

conformitate cu -egea . % 0u privire la susţinerea micului business.*n conformitate cu această +ege "n '.!. sun identificate două tipuri de "ntreprinderi, şi

anume:

- microîntreprinderi;+ întreprinderi mici. %icroîntreprinderile, sunt acei agenţi economici "nregistraţi "n una din formele organizatorico

uridice prevăzute de legislaţia '.!., care au un număr mediu scriptic anual de salariaţi cuprins"ntre şi 5 şi o cifră de afaceri anuală de p0nă la trei milioane lei.

2ntreprinderi mici, sunt agenţii economici care au un număr mediu scriptic anual de salariaţi p0nă la 67 şi o cifră de afaceri anuală de p0nă la nouă milioane lei.

Din cele menţionate este evident faptul că "n 'epu%lica !oldova su%iecţii micilor afaceri sedetermină după două criterii:

- numărul de salariaţi (număr mediu scriptic anual de salariaţi), care este criteriul de %ază;- cifra de afaceri a întreprinderii (anuală), care este criteriul complementar (suplimentar).

!enţionăm "n mod deose%it faptul că "n lume nu e2istă criterii cuantificate unanim acceptatede atri%uire a "ntreprinderilor către su%iecţii micilor afaceri (afacerilor mici şi milocii). 8iecare ţară"şi sta%ileşte "n mod individual aceste criterii şi le cuantifică "n dependenţă de specificul ţării dimensiunea ţării; gradul de dezvoltare economică; posi%ilităţile reale de susţinere a sectoruluimicilor afaceri; strategia de dezvoltare a economiei naţionale; etc.

$. omeniul de activitate. *n conformitate cu acest criteriu, "ntreprinderile se "mpart "n: de producere, comerţ sau prestarea serviciilor.

*n cadrul economiei centralizate, de comandă divizării pe ramuri / %ranşe a economieinaţionale i se atrăgea o atenţie sporită. 9i aceasta din cauză că, anume "n %aza acestora era organizatăgestiunea economiei (de la nivelul macro spre nivelul micro).

#

#


3/32

*n cadrul economiei de piaţă divizarea ramurală a economiei naţionale are, preponderent, uncaracter formal, orientativ, estimativ. 9i aceasta din cauză că, %aza unei economii naţionale, "ncondiţii de piaţă, este constituită de către firme / "ntreprinderi.

*n acest conte2t, sunt evidenţiate două a%ordări ale "ntreprinderii, şi anume:4. onform acestei a%ordări, primordială se consideră eficienţa întregului sistem

macroeconomic (comple*ul economiei naţionale a unei ţări) şi, ulterior, eficienţa la nivel micro adică, la nivel de firme / întreprinderi. !ai mult, interesele economice şi manageriale la nivel microtre%uie să fie supuse intereselor de nivel macro. 3ceastă a%ordare este specifică economiilor centralizate, regimurilor totalitare, de st0nga.

44. *n cazul dat, se consideră că eficienţa sistemului economic la nivel macro depinde în mod direct de eficienţa componentelor acestuia, adică de eficienţa şi profitabilitatea firmelor / întreprinderilor care activează în cadrul acestuia. 3ceastă a%ordare este caracteristică economiilor li%erale, stilurilor democratice de management, doctrinelor economice de dreapta.

TEMA 2. Definirea întreprinderii / firmei

conomia este tratată şi a%ordată la două niveluri nivelul macro şi nivelul micro eoria economică evidenţiază următorii factori principali de producţie, şi anume: munca;capitalul; resursele naturale; capacitatea de întreprinzător . 3ceşti factori de producţie sunt denumiţişi resurse necesare pentru derularea procesului de producţie.

!enţionăm "n mod deose%it faptul, că purtătorul capacităţii de "ntreprinzător este individul ,care reprezintă un factor specific de producţie. 3nume acest factor de producţie uneşte "n %aza uneiidei de afaceri ceilalţi factori de producţie, iniţiază, derulează şi gestionează afaceri cu scopul de ao%ţine profit.

eoria managerială afirmă că capacitatea de "ntreprinzător specifică individului este ocapacitate înnăscută. $tudiile sunt "n stare să dezvolte această capacitate şi să o pună pe o bază

sistemică, analitică, ştiinţifică, pentru a evita greşelile "n afaceri (falimentul "n afaceri), dar "n nici un

caz nu pot să altoiască această capacitate "n cazul "n care aceasta este "i lipseşte cu desăv0rşireindividului. *n urma investigaţiilor a fost determinat că apro2imativ < = 7 = din indivizi sunt purtătorii unei capacităţi autentice de "ntreprinzător.

3nume capacitatea de întreprinzător specifică individului se situează la baza generării uneiidei de afaceri viabile şi a iniţierii unei noi afaceri / întreprinderi.

%ntreprinderea & !irma reprezintă veriga de %ază a unei economii naţionale. 3nume "ncadrul "ntreprinderilor se produc, transportă şi se realizează produsele finite ale procesului de

producţie, adică are loc mişcarea factorilor de producţie. 3cest proces de producţie tre%uie organizat"n aşa mod ca să asigure profit "ntreprinzătorului.

>entru aceasta, "n cadrul economiei reale se efectuează activitatea de antreprenoriat, care

constă "ntr-o activitate economică individuală şi pe risc propriu al individului / indivizilor saugrupului / grupurilor de indivizi.

Din punct de vedere a teoriei economice, întreprinderea reprezintă entitate administrativ gospodărească, care este creată pentru realizarea activităţii de antreprenoriat, pentru producerea produselor şi prestarea serviciilor sau a diferitelor lucrări, cu scopul principal de a obţine profit .

*n linii mari, "ntre noţiunile de întreprindere şi firmă nu e2istă diferenţe şi acestea suntconsiderate şi utilizate drept sinonime.

*ntr-o a%ordare mai punctuală, diferenţa "ntre noţiunile de "ntreprindere şi firmă esteurmătoare:

. 2ntreprinderea este o entitate social economică "n cadrul căreia, "n urma procesului de producţie %azat pe o anumită tenologie se produc produse similare sau produse / servicii legatetenologic.

&

&


4/32

#. 4irma reprezintă, de asemenea, o entitate social economică, dar "n cadrul căreia se producdiverse produse şi se prestează diverse servicii, care pot fi "nrudite tenologic sau total diferite din

punct de vedere tenologic.3t0t "ntreprinderea, c0t şi firma au drept scop principal al activităţilor derulate o%ţinerea

profitului.Din cele enunţate este evident faptul că, noţiunea de firmă este o noţiune mai largă dec0t

noţiunea de "ntreprindere. *n felul acesta:- 1 firmă poate fi constituită dintr-o singură "ntreprindere, adică, "n cazul dat, firma coincide

şi se suprapune cu "ntreprinderea.- De asemenea, o firmă poate fi constituită din două sau mai multe "ntreprinderi, care produc

mai multe produse / prestează mai multe servicii, mai mult sau mai puţin legate tenologic.*n cazul firmelor, "ntreprinderile sunt unite "ntre ele prin:+ proprietate comună;+ management unic.8irmele, "n felul acesta, se transformă "ntr-un loc de concentrare a resurselor, proprietăţii şi

conducerii superioare / top - managementului. 8irma modernă nu este altceva, dec0t o ecipă

managerială, formată din specialişti funcţionali care se ocupă de gestiunea afacerii şi de sta%ilirea planurilor strategice a firmei.'aţionamentul diferenţierii "ntre firmă şi "ntreprindere are la %ază procesul modern de

diversificare a activităţilor agenţilor economici. *ntr-o economie concurenţială de piaţă s-ainstituţionalizat, dea, tendinţa de diversificare a afacerilor cu scopul minimizării dependenţei

firmelor de mediul e*tern de afaceri.8irmele diversificate practică, astfel, concomitent două sau mai multe activităţi de afaceri,

adică operează "n două sau mai multe domenii de afaceri, cu scopul de a minimiza impactulnefavora%il din partea posi%ilelor scim%ări negative a factorilor de mediu e2tern de afaceri.

+a momentul actual, diversificarea activităţilor este caracteristică tuturor tipurilor de firme,indiferent de dimensiunile acestora mari, milocii sau mici. 3ltfel spus, diversificarea activităţilor

este utilizată pe larg "n prezent nu numai de către firmele mari, dar şi de cele de talie mică saumilocie.'eieşind din cele menţionate (definiţiile şi comentariile de mai sus) se poate afirma că

sinonimele unei "ntreprinderi sunt afacere, %usiness, activitate economică, domeniu de activitate,etc.

Din definiţia "ntreprinderii din punct de vedere economic reiese următoarele douăcaracteristici de %ază ale acesteia, şi anume:

- independenţa;- obţinerea profitului*n cazul "n care o "ntreprindere are propriul cont %ancar, ştampilă, efectuează operaţiuni de

afaceri şi semnează contracte, dar e2istă pe seama miloacelor altor "ntreprinderi sau statului, atunci

putem vor%i numai de o independenţă operaţional gospodărească a acesteia.*n cazul "n care o "ntreprindere desfăşoară o activitate eficientă şi ca rezultat are o situaţie

economico financiară sta%ilă, fiind profita%ilă putem vor%i de o independenţă economică a"ntreprinderii.

4ndependenţa operaţional gospodărească, de cele mai dese ori, se utilizează "n cazul"ntreprinderilor municipale sau a "ntreprinderilor de stat care au evidente funcţii (roluri, semnificaţii)sociale. De asemenea, mai are loc şi a "ntreprinderilor ce activează "n regim de subcontracte. 3ceastăformă de cola%orare "ntre agenţii economici %azată pe su%contracte se utilizează pe larg "n cadruleconomiei de piaţă, "n cazul "n care o "ntreprindere producătoare de produse finite cola%orează cu unfurnizor de materii prime (materiale, semifa%ricate, etc.), căruia "i su%venţionează producereaacestora cu scopul de a-l motiva şi cointeresa (pentru ca acesta să nu a%andoneze afacerea /

producerea respectivă).

?

?


5/32

*nceputul asigurării unei independenţe economice a "ntreprinderii este pus prin "nregistrareaacesteia su% formă de unitate operaţional gospodărească independentă adică su% formă de

persoană uridică ("n lim%aul uriştilor).1 persoană uridică "şi are statutul său, bilanţ contabil , cont în bancă, precum şi dreptul de a

duce tratative comerciale în nume propriu.1 "ntreprindere tre%uie să posede următoarele trăsături de %ază pentru a se considera agent

economic:. 5nicitatea organizaţională adică, e2istenţa unui grup organizaţional cu o structură

internă proprie şi reguli de conducere %ine sta%ilit, care sunt reflectate "n documentele de constituire.#. .esponsabilitatea pentru drepturile de proprietate adică, "ntreprinderea "n mod

individual poartă răspunderea pentru toate o%ligaţiunile sal, "n strictă conformitate cu tipul derăspundere caracteristic formei sale organizatorico uridice.

&. 6*istenţa unei proprietăţi proprii. 8iecare "ntreprindere este o totalitate de miloace fi2e şicirculante, pe care are dreptul să le procure "n mod de sine stătător, să le folosească / utilizeze şi lerealizeze după necesitate, precum şi plătească impozit pe proprietate.

?. .ealizarea activităţii de antreprenoriat în nume propriu. 3nume din necesitatea realizării

afacerii "n nume propriu, fiecare "ntreprindere tre%uie fie recunoscută şi să poată fi uşor deose%ită decelelalte "ntreprinderi. *ntreprinderea procură şi realizează dreptul de proprietate asupra %unurilor materiale şi nemateriale numai "n nume propriu, purt0nd toată responsa%ilitatea pentru acestetranzacţii şi rezerv0ndu-şi dreptul de a-şi apăra interesele "n udecată.

Definiţiile, caracteristicile şi trăsăturile e2puse mai sus definesc "ntreprinderea din punct devedere economic, adică uridico instituţional.

*n acelaşi timp, e2istă şi o a%ordare, tratare şi conceptualizare a "ntreprinderii din punct devedere managerial. 3supra opticii manageriale "n definirea "ntreprinderii vom insista "n temaurmătoare.

TEMA 3. Definirea şi caracteristicile manageriale ale întreprinderilor

in punct de vedere managerial (după '. arlo!!), întreprinderea este de!inită drept ounitate gospodărească de bază pentru care se elaborează o strategie de bază. %n procesul activităţii sale o întreprindere este gidată de o misiune corporativă *i î*i des!ă*oară activitatea pe oanumită piaţă care corespunde următoarelor caracteristici:

+ eistenţa unui anumit produs sau serviciu-+ eistenţa unei anumite nevoi speci!ice la consumator, la satis!acerea cărora contribuie

produsele & serviciile !irmei-+ eistenţa unui anumit grup de consumatori, care poartă denumirea de grup – ţintă sau

clientelă-+ eistenţa unor reale avantae concurenţiale ale !irmei !aţă de principalii concurenţi.

*n felul acesta, din punct de vedere managerial, prin noţiunea de "ntreprindere se su%"nţelegeo parte componentă a unei afaceri sau domeniu de activitate.

.amura sau branşa reprezintă o totalitate de unităţi antreprenoriale, care activează cuscopul de a satisface o nevoie specifică a unui grup de clienţi ţintă.

Din punct de vedere managerial o "ntreprindere are următoarele caracteristici, şi anume:- e*istenţa resurselor organizaţionale;- dependenţa firmei de mediul e*tern de afaceri;- divizarea întreprinderii pe orizontală;- divizarea întreprinderii pe verticală;- necesitatea unei conduceri eficiente

Eisten!a resurselor organiza!ionale. *n prezent, teoria managerială identifică două categorii deresurse organizaţionale / a unei "ntreprinderi, şi anume:

1 .esurse economice tradiţionale, la care se referă

6

6


6/32

+ resursele materiale, printre care: fondurile fi2e (clădiri, maşini, utilae, agregate) şi fondurilecirculante (materii prime, materiale şi semifa%ricate) ale "ntreprinderii;

+ resursele financiare;+ tenologia." .esursele economice moderne sau manageriale, care includ:

+ resursele umane;+ resursele informaţionale.'aţionamentul acestei diferenţieri rezidă "n faptul că, "n cadrul unei economii de piaţă

moderne, caracterizate printr-un "nalt grad de competitivitate, avantaele concurenţiale ale unui agenteconomic sunt determinate anume de resursele manageriale resursele umane şi informaţionale.

Dependen!a firmei de mediul etern de afaceri. Din punct de vedere managerial, firmeleactivează "ntr-un mediu e2tern de afaceri, care se caracterizează printr-o totalitate de factori demediu.

%ediul e*tern de afaceri a unei firme este format din două categorii de medii mediul e*terndirect şi mediul e*tern indirect .

ătre mediul e*tern direct sunt atri%uiţi următorii factori de mediu, care "n urma scim%ăriistărilor "n care se află influenţează momentan firma şi activitatea de afaceri a acesteia, şi anume:1 0lienţii firmei (consumatorii). Drept clienţi ai unei "ntreprinderi sunt determinaţi toţi cei

care procur0nd produsele / serviciile acesteia "şi satisfac aceleaşi nevoi individuale dominante. 9iaceasta din cauză că un produs / serviciu este definit drept un satisfăcător de nevoi. Din această cauzăo "ntreprindere modernă ce se doreşte a fi performantă "n domeniul său de activitate tre%uie săidentifice foarte clar toate nevoile posi%ile pe care le poate satisface produsul său. *n paralel, "n

procesul analizei tre%uie luată "n consideraţie şi puterea de cumpărare a clienţilor." 0oncurenţii, sunt toţi agenţii economici care produc produse / prestează servicii care sunt

similare cu ale "ntreprinderii analizate, sau care satisfac aceleaşi nevoi ale clientului. *n primul caz,concurenţii respectivi ai firmei sunt concurenţi direcţi, iar "n cazul al doilea concurenţi indirecţi,

adică concurenţi producători ai produselor su%stituente. >rodusele su%stituente sunt acele produsecare satisfac aceleaşi nevoi similare cu acelea satisfăcute de către produsele firmei analizate, dar laalt preţ şi calitate.

8iecare ecipă managerială a "ntreprinderilor tre%uie să-şi cunoască şi analizeze at0tconcurenţii săi direcţi (producătorii produselor similare), c0t şi concurenţii indirecţi (producătorii

produselor su%stituente), fiindcă aceştia din urmă vizează aceiaşi clienţi potenţial ai "ntreprinderiianalizate.

$ 4urnizorii întreprinderii, sunt acei agenţi economici care asigură firma cu toate tipurile deresurse necesare pentru derularea "n %une condiţii de eficienţă a afacerii. ste necesar de menţionatfaptul că "n procesul de analiză managerială ecipa managerială tre%uie să ia "n consideraţie toatetipurile de furnizori, adică furnizorii tuturor tipurilor de resurse, şi anume:

- furnizorii de resurse materiale, adică materii prime, materiale, semifa%ricate, utilae, maşini,agregate, etc.;

- furnizorii de resurse financiare, adică instituţiile %ancare (%ănci comerciale) şi financiar creditare (fonduri de investiţii);

+ furnizorii resurselor informaţionale, adică firmele de consulting, audit, etc.;- furnizorii tuturor tipurilor de resurse energetice;- furnizorii de resurse umane, adică instituţiile de "nvăţăm0nt de toate nivelurile (şcoli

generale, licee, şcoli profesionale şi de meserii, colegii, universităţi, academii, etc.), %ursele forţei demuncă şi firmele specializate "n prestarea serviciilor de angaări.

& 7nstituţiile guvernamentale cu care întreprinderea intră în contact direct în procesul derulării afacerii

8 #rganizaţiile sindicale (sindicatele)ătre mediul e*tern de afaceri cu influenţă indirectă asupra firmei, sau cum i se mai spune

mediul e*tern general , se atri%uie următorii factori de mediu, care "n urma scim%ărilor stărilor "n

@

@


7/32

care se află determină scim%area stărilor factorilor mediului e2tern direct şi prin intermediul lor influenţează firma şi activitatea de afaceri a acesteia, şi anume:

1 %ediul macroeconomic, priveşte economia "n ansam%lul ei şi poate fi caracterizat de oserie de indicatori macroeconomici, şi anume: rata inflaţiei, rata de scim% a monedei naţionale, ratado%0nzilor, produsul intern %rut (>4A - ul) şi rata de creştere a acestuia, etc. 8enomenele reflectate decătre aceşti indicatori influenţează "n mod indirect situaţia firmelor şi planurile de dezvoltareulterioară ale acestora.

u toate acestea menţionăm faptul că anume mediul macroeconomic are un impact deose%itde puternic asupra managementului firmelor, din această cauză acesta tre%uie ţinut permanent "nvizorul ecipelor manageriale ale "ntreprinderilor. $pecialiştii "n domeniu menţionează "n moddeose%it faptul că mediul economic are ponderea cea mai importantă aspra firmei şi dezvoltăriiafacerilor acesteia, datorită faptului că include piaţa.

" %ediul politic, este determinat de tipul de sistem politic e2istent "ntr-o ţară. *n linii maria2ele de coordonate "n cadrul unei asemenea analize sunt sistem politic democratic sau autoritar;tipul de guvernăm0nt prezidenţial, parlamentar sau semiprezidenţial; gradul de descentralizare aautorităţii pu%lice locale, etc.

omponentele acestui mediu sunt politicile interne şi e2terne ale statului respectiv "ndomeniul ştiinţific, educaţional sau militar, politica altor state, politica organizaţiilor internaţionale, politica marilor instituţii economice internaţionale, etc. se manifestă printr-un impact su%stanţialasupra activităţii oricărei firme, indiferent de dimensiunea acestora.

De fapt, mediul politic nu face dec0t să e2prime, prin miloacele sale specifice, pro%lemelemaore ce se manifestă la nivelul tuturor mediilor generale, prin prisma opticii forţelor ce deţin

puterea politică "n stat.$ %ediul legal . !area maoritate a firmelor sunt afectate de un număr mare de legi şi

reglementări ale administraţiei centrale şi locale. Bnele dintre acestea reglementează accesul lasursele de aprovizionare (prin tarife vamale la import, accize, ta2e, etc.), iar altele limitează accesulla pieţele de desfacere. *n felul acesta, acţiunilor forţelor politice concretizate "n legi, reglementări şi

politici economice, determină apariţia unor oportunităţi sau ameninţări pentru diverse firme.ste inutil de accentuat faptul că, reglementările prevederilor uridice sunt o%ligatorii pentrufirmă. unoaşterea lor aprofundată şi "ntr-o viziune evolutivă permite factorilor decizionali dincadrul firmei, ca, prin strategia ce o ela%orează şi prin modul de implementare, să valorificefacilităţile oferite de reglementări şi să evite penalităţile asociate nerespectării lor.

& %ediul tenologic, cuprinde cunoştinţele, e2perienţa şi creativitatea tenică, precum şigrupurile de specialişti asociate cu acestea. >rincipalele componente a acestui mediu sunt: nivelultenic al utilaelor disponi%ile pentru cumpărare, performanţele tenologiilor ce pot fi aciziţionate,capacitatea creativ inovativă a organizaţiilor tenice specializate, calitatea cercetărilor ştiinţifice lacare firma poate avea acces, etc.

$cim%ările tenologice, deose%it de frecvente "n ultimele decenii, creează o multitudine de

posi%ilităţi pentru produse şi servicii noi, declanş0nd posi%ilităţi de dezvoltare a afacerilor pentruunele firme sau limite semnificative pentru altele. 3ccelerarea scim%ărilor tenologice scurteazăciclul de viaţă a unor produse şi tenologii de fa%ricaţie. ele mai sensi%ile la mutaţiile din mediultenologic sunt "ntreprinderile care operează "n domenii ale tenicii de v0rf.

8 %ediul social , cuprinde următoarele componente şi relaţiile dintre ele, cum ar fi: culturagenerală, valorile etice, tradiţiile şi o%iceiurile locale. 3supra unei firme, efectele componenteisociale a mediului se manifestă prin angaaţi, clienţi şi grupurile sociale interesate care pot inspiradiferite reglementări administrative (guvernamentale sau locale).

Deşi dificil de cuantificat, această influenţă este su%stanţială, ea reflect0ndu-se direct "n potenţialul şi funcţionalitatea firmelor şi indirect, "n rezultatele o%ţinute. Diferenţele sensi%ile de performanţe dintre firmele din diverse ţări sunt edificatoare pe acest plan.

<


8/32

9 %ediul internaţional , poate afecta o firmă prin componentele sale ( de natură economică, politică, militară) care acţionează la scară glo%ală sau regională. Cradul de afectare este diferit de lao ţară la alta, de la o firmă la alta.

*n felul acesta, firmele multinaţionale sunt mult mai preocupate de cunoaşterea mediuluiinternaţional şi a scim%ărilor previzi%ile la scară regională sau glo%ală dec0t micile firme cuoperaţiuni reduse la pieţe locale. >rin procesul de glo%alizare a economiei, tot mai multe firme suntnevoite să ia "n considerare influenţele posi%ile ale factorilor internaţionali.

videnţiem necesitatea pentru managementul fiecărei firme de a studia mediul e2tern deafaceri, de a-l cunoaşte şi a-l lua "n considerare nu "n sine şi la modul general, ci "n raport cuimpactul şi influenţa acestuia asupra activităţilor firmei.

/onceptul de !irmă ca sistem descis. *ntre firmă şi mediul e2tern e2istă o relaţie deinterdependenţă dintr-o parte mediul e2tern, prin stările factorilor săi de mediu influenţează firma,

pe de altă parte, firma, prin afacerile sale influenţează mediul e2tern. 3ceastă interdependenţă "ntrefirmă şi mediul e2tern "n care activează aceasta este evidentă din onceptul de firmă ca sistemdescis (fig. &..).

8ig. &.. onceptul de firmă ca sistem descis.

3cest concept, accentuează caracterul descis al firmei a%ordată ca sistem, reflectat at0t pe planul intrărilor (factori de producţie, personal, informaţii, etc.), c0t şi pe cel al ieşirilor(produse şi servicii), precum şi pe cel al transformărilor (procesul de producere / operaţional).

>e planul intrărilor firma este dependentă de calitatea resurselor, pe cel al ieşirilor - firmaeste dependentă de client, su%iectul principal al pieţei. alitatea transformărilor se reflectă "nclimatul organizaţional, moralul şi cultura din interiorul firmei, etc.

8eed%acE ul ne arată că ieşirile unei firme / rezultatul activităţii firmei pe piaţa de desfaceretre%uie să stea la %aza direcţionării intrărilor "n firmă şi a organizării procesului de producţie. *n felulacesta, rezultatele cercetării de marEeting / a pieţei tre%uie puse la %aza planificării activităţilor unuiagent economic.

Di"izarea întreprinderii pe orizontal# şi pe "ertical#. 8irmele / "ntreprinderile se divizează pe şi verticală, "n %aza criteriului specializării muncii, inclusiv a celei de conducere.

F

F

84'!G

4ntrări 4eşiri

'esurse >roduse / servicii

%ediu l e*tern de afaceri

ransformări - procesul operaţional

$ED%A&'


9/32

$e consideră că munca specializată este mai eficientă dec0t cea nespecializată. otuşi,specializare e2cesivă are un neauns esenţial, care constă "n determinarea repeta%ilităţii mari aoperaţiunilor şi generarea monotoniei, ce "n final determină reducerea productivităţii şi calităţiimuncii.

'ivizarea întreprinderii pe orizontală *n urma specializării muncii manageriale seevidenţiază cinci tipuri de activităţi funcţionale / funcţiuni a unui agent economic, şi anume:

+ funcţiunea financiar contabilă, adică conta%ilitatea firmei, finanţele agentului economic,analiza economico financiară a "ntreprinderii, previziunea;

+ funcţiunea de mar:eting aprovizionarea, desfacerea şi studiul de marEeting;+ funcţiunea de producere care constă din tenologie şi inginerie;- funcţiunea de resurse umane sau personal;- funcţiunea de cercetare dezvoltare care are drept scop principal implementarea "n

practică a noilor produse / servicii.*n %aza principalelor funcţiuni la "ntreprindere se constituie structura organizatorică de

management, formată din compartimente (departamente / secţii) funcţionale şi, "n cadrul acestora,activează specialiştii funcţionali ai "ntreprinderii. De asemenea, "n %aza acestor funcţiuni la

"ntreprindere se ela%orează principalele planuri funcţionale, care stau la %aza planului de afaceri alfirmei.

'ivizarea întreprinderii pe verticală oncomitent, cu divizarea firmei pe orizontală, aceastase divizează şi pe verticală. *n %aza acestei divizări primim nivelurile ierarice de management, şianume:

+ managementul superior este reprezentat de către cea mai puţin numeroasă categorie demanageri. $copul principal al managerilor superiori rezidă "n asigurarea dezvoltării strategice afirmei;

+ managementul milociu au drept scop principal asigurarea unei legături eficiente "ntreverigile inferioare şi superioare de conducere;

+ managementul inferior sunt acea categorie de conducători, care sunt situaţi nemilocit deasupra e2ecutorilor şi a grupurilor primare de muncă (de e2emplu: %rigadieri, şefi de secţii / sectoare,etc.);

+ non managerii sau e*ecutorii sunt acei salariaţi ai unei firme, care interacţioneazănemilocit asupra o%iectului muncii prin intermediul miloacelor de muncă / sculelor (de e2emplu:muncitori, specialişti funcţionali).

*n formă grafică, nivelurile ierarice de management se prezintă "n formă de piramidă piramida nivelurilor ierarice manageriale.

*n cadrul nivelurilor ierarice manageriale se disting două flu2uri:- de os "n sus flu*ul informaţional ;- de sus "n os flu*ul decizional .

2ecutorii tre%uie să fie implicaţi "n realizarea flu2ului informaţional, din cauză că sunt potenţiali purtători de informaţii utile pentru afacerea firmei. !anagerii inferiori tre%uie să culeagăinformaţia de la e2ecutori, să o stoceze şi grupeze primar pentru a o transmite ulterior managerilor milocii. ransformarea calitativă a flu2ului informaţional are loc anume la nivelul managerilor milocii, care transformă informaţia %rută "n informaţie analitică, adică "n indicatori economico financiari agregaţi, ritmuri de creştere, diagrame, etc. 3ceastă informaţie analitică pregătită de cătremanagerii milocii este pusă pe masa managerilor superiori, care "n %aza acesteia adoptă deciziilestrategice pentru firmă.

Deciziile strategice sunt transmise managerilor milocii, care tre%uie să transforme acestedecizii strategice "n decizii tactice şi operaţionale, adică "n programe şi sarcini de producţie.>rogramele sarcinile respective sunt transmise managerilor inferiori care sunt responsa%ili pentru"ndeplinirea lor.

*n final menţionăm faptul că, la intersecţia "ntre divizarea firmei pe orizontală şi pe verticală primim structura organizatorică de management a unei "ntreprinderi / firme.

5

5


10/32

(ecesitatea unei conduceri eficiente a firmei.#rişice întreprindere necesită o conducere eficientă, indiferent de dimensiune şi domeniul

său de activitate. $e consideră că un management poate fi performant numai "n cazul "n care toatecomponentele acestuia vor fi realizate la un nivel calitativ "nalt.

3ltfel spus, dacă vre-o una dintre activităţile de conducere vor fi omise sau realizate la unnivel calitativ os, atunci şi conducerea firmei "n totalitatea sa va fi de proastă calitate. 3ceasta sereferă at0t la funcţiile manageriale, care sunt activităţi de conducere şi părţi componente ale

procesului managerial, c0t şi la funcţiunile "ntreprinderii.*n acest conte2t, principiul lui . >eters principiul orientării managementului către

e2celenţă afirmă că în management lucrurile nu pot fi bune sau aproape bune, în management totul trebuie să fie e*celent pentru ca o firmă să reuşească.

*n prezent, "n management se folosesc noţiunile de calitate, performanţă, e*celenţă, eficienţă,eficacitate.

eoria managerială diferenţiază două categorii de eficienţă, şi anume) e!icienţa economică şie!icienţa managerială.

*n unele modele manageriale, regăsim diferenţiate două evaluări distincte ale eficienţei, şi

anume:+ evaluări economice ale eficienţei - cifra de afaceri, cota parte din piaţă, rata profitului, etc.;+ evaluări neeconomice ale eficienţei - satisfacţia salariatului, fluctuaţia, armonia

interpersonală, integrarea "n firmă, etc. 0!icienţa economică reprezintă o categorie ştiinţifică, de natură economică, care constă în

raportul dintre rezultatele primite de către întreprindere şi celtuielile efectuate de către aceasta pentru a primi rezultatul respectiv

6ficienţa economică .ezultat / 0eltuielificienţa economică este măsura%ilă şi cuantifica%ilă. >entru aceasta se utilizează un set de

indicatori economico-financiari, şi anume:

- indicatorii licidităţii (liciditatea generală, liciditatea intermediară, liciditatea imediată);- indicatori de renta%ilitate (rata renta%ilităţii costurilor, rata renta%ilităţii economice, ratarenta%ilităţii financiare);

- rata profitului;- securitatea financiară a "ntreprinderii;- solva%ilitatea patrimonială;- rata autonomiei financiare;- productivitatea muncii;- perioada de recuperare a creanţelor;- perioada de plată a datoriilor creditoare;- rotaţia stocurilor, etc.

0!icienţa managerială, reprezintă o categorie ştiinţifică de natură managerială, care estedeterminată de calitatea cu care sunt realizate la întreprindere funcţiile manageriale, adică procesul managerial .

6ficienţa managerială .ezultat / Plan

3ltfel spus, eficienţa managerială depinde de gradul respectării de către ecipa managerială aetapelor algoritmului ştiinţific propus de către teoria managerială, de gradul concordanţei dintremanagementul empiric şi cel ştiinţific. ficienţa managerială se materializează "n performanţămanagerială, care la r0ndul său depinde de gradul implementării factorilor de succes înmanagement şi de respectarea principiilor ştiinţifice manageriale

*ntre eficienţa managerială şi eficienţa economică e*istă o relaţie de interdependenţă . 3ltfelspus, în cazul unei eficienţe manageriale (performanţe manageriale, orientare a managementului

7

7


11/32

către e*celenţă şi realizare a procesului de management în conformitate cu algoritmul ştiinţific propus de teoria managerială) întreprinderea, inevitabil, va primi şi eficienţă economică

!ai mult, "ntre aceste două categorii eficienţa managerială şi eficienţa economică - e2istă orelaţie de feed%acE (legătură inversă). *n felul acesta, eficienţa managerială determină eficienţaeconomică a unei întreprinderi, iar eficienţa economică, la rlanificarea reprezintă o funcţie managerială de %ază. lani!icarea constă în activitatea managerială de stabilire a obiectivelor organizaţionale *i

a măsurilor concrete de atingere a acestora.

După criteriul orientării obiectivelor în timp, planificare se divizează "n următoarele tipuri:- planificarea strategică (de lungă durată) sta%ileşte o%iective organizaţionale pe o perioadămai mare de 6 a7ni;

- planificare de durată medie sta%ileşte o%iective de la un an la cinci ani;- planificarea de scurtă durată o%iectivele sunt sta%ilite p0nă la un an;- planificarea operaţională o%iective de p0nă la o lună, dar "ncep0nd. iar, cu un scim%

de muncă, o zi de muncă, etc.*n prezent, unii autori de management afirmă că orizontul de timp de cinci ani şi mai mult

este prea mare pentru planificarea strategică. 9i aceasta din cauză că, mediul e2tern de afaceri estefoarte scim%ător, tur%ulent. i pledează pentru micşorarea orizontului de timp pentru planificareastrategică (de lungă durată) p0nă la & ani.

'ezultatele proceselor de planificare strategică (de lungă durată), de durată medie şi de scurtădurată sunt planurile primite (documente manageriale de uz intern pentru firmă), iar "n cazul planificării operaţionale programe de activitate (lucru, producere).

*n linii mari, noţiunile de planificare strategică şi planificarea de lungă durată sunt utilizatedrept sinonime.

>lanificarea de lungă durată are la %ază metoda e*trapolării. *n cazul dat indicatorii de plan al"ntreprinderii se sta%ilesc "n %aza e2trapolării tendinţelor din trecut (a indicatorilor din perioada dereferinţă).

*n acelaşi timp, planificarea strategică pune accent, preponderent, pe prognozarea evoluţieimediului e*tern de afaceri, a stărilor acestuia, "n special al factorilor de piaţă. *n %aza acestei

prognoze se sta%ilesc şi planurile de perspectivă ale "ntreprinderii.

*n felul acesta, esenţa primei a%ordări rezidă "n e2trapolarea tendinţelor din trecut "n viitor, pec0nd a doua "n identificarea viitorului ("n %aza prognozei) şi austarea (sincronizarea, adaptarea,coordonarea) planurilor "ntreprinderii la acesta. >rima a%ordare, %azată pe metoda e2trapolării, esteeficientă şi recomanda%ilă de utilizat, preponderent, "n condiţiile unui mediu e2tern de afaceri relativsta%il, cu scim%ări lente. *n cazul unui mediu e2tern de afaceri tur%ulent, caracterizat prin scim%ăriesenţiale / %ruşte a stărilor factorilor acestuia, planurile "ntreprinderii, ela%orate "n %aza e2trapolării,nu ne vor servi la nimic. +u0nd "n consideraţie realitatea că firmele moderne activează anume "ncadrul unui asemenea mediu, este e2plica%il faptul de ce "n prezent c0t teoria, at0t şi practicamanagerială pun accent anume pe utilizarea prognozelor evoluţiei mediului e2tern de afaceri "n

procesul determinării planurilor de viitor ale "ntreprinderii. *n acest scop este propusă şi utilizatămetoda de diagnosticare (analiza $H1) a mediului e2tern de afaceri şi a mediului intern al"ntreprinderii.

3naliza managerială =>#? . *n procesul planificării activităţii firmei tre%uie să se ia "nconsiderare stările mediului e2tern de afaceri "n care activează "ntreprinderea şi "ntreprinse eforturi "n


12/32

vederea prognozării evoluţiei stărilor factorilor acestuia. eoria managerială propune practicienilor ometodă de diagnosticare a mediului e2tern de afaceri, precum şi a mediului intern al "ntreprinderii analiza =>#?

!etoda managerială de diagnosticare analiza =>#? constă "n analiza at0t a mediuluie2tern, c0t şi a mediului intern al firmei, şi anume: diagnosticarea e*ternă şi diagnosticarea internăa întreprinderii

'iagnosticarea e*ternă a firmei costă "n analiza mediului e2tern de afaceri "n care activeazăfirma şi identificarea a două varia%ile oportunităţile şi ameninţările care vin din partea mediuluie2tern de afaceri. 3ceste varia%ile se determină "n urma analizei stărilor concrete "n care se aflăfiecare factor al mediului e2tern de afaceri (at0t factorii mediului e2tern direct (clienţi, concurenţi,furnizori şi instituţiile guvernamentale cu care firma intră "n contact direct), c0t şi factorii mediuluie2tern indirect (mediul macroeconomic, cultural, educaţional, politic, tenologic, legal,internaţional)), precum şi evoluţia "n viitor a acestor factori, şi analiza impactului acestora asupraderulării eficiente a afacerilor firmei.

'iagnosticarea internă a "ntreprinderii constă "n analiza mediului intern al "ntreprinderii şiidentificarea a două varia%ile punctele tari şi punctele slabe ale firmei. *n acest scop se impune

analiza fiecărei funcţiuni a "ntreprinderii "n parte (fiecare compartiment funcţional al "ntreprinderii).*n formă grafică, rezultatele analizei $H1 se reprezintă su% forma a două ta%ele:Diagnosticarea e2ternă a "ntreprinderii

1portunităţi 3meninţări

Diagnosticarea internă a "ntreprinderii>uncte tari >uncte sla%e

Iaria%ilele analizei $H1 identificate oportunităţi, ameninţări, puncte tari, puncte sla%e

ne servesc drept %ază pentru sta%ilirea strategiei organizaţionale a "ntreprinderii. 3lgoritmul ştiinţificde identificare a strategiei organizaţionale în baza rezultatelor analizei =>#? este următorul:

- ecipa managerială a firmei tre%uie să se a2eze pe punctele tari ale "ntreprinderii, carereprezintă atuu-rile acesteia "n afacerea derulată sau vizată;

- "n %aza punctelor tari ale firmei tre%uie atacate oportunităţile, adică tre%uie de materializataceste oportunităţi oferite de piaţă;

- concomitent tre%uie "ntreprinse eforturi permanente şi susţinute de a transforma punctele slabe ale "ntreprinderii "n puncte tari;

- "n paralel este necesar de a găsi posi%ilităţi de a evita ameninţările generate de stărilefactorilor mediului e2tern de afaceri.

*n urma efectuării algoritmului ştiinţific propus, ecipa managerială sta%ileşte strategia

organizaţională a "ntreprinderii. 'eamintim că, strategiile, "n dependenţă de nivelul ieraricmanagerial pentru care se ela%orează sunt de următoarele tipuri, şi anume:

- strategii organizaţionale + se ela%orează pentru "ntreaga firmă;- strategii de afaceri + se ela%orează pentru fiecare afacere derulată de către firmă "n parte.

$trategiile de afaceri pot fi ela%orate numai de către firmele diversificate, "n caz contrar strategia deafaceri coincide cu strategia organizaţională;

+ strategii funcţionale - se ela%orează pentru fiecare funcţiune a "ntreprinderii "n parte:strategii financiare; strategii de marEeting; strategii operaţionale (de producere); strategii de resurseumane; strategii de cercetare-dezvoltare.

$trategiile organizaţionale, la r0ndul lor, sunt de următoarele tipuri: strategii de creştere; strategii de descreştere; strategii de stabilitate; strategii combinate.

TEMA +. (ecesitatea şi modalitatea ela,or#rii planului de afaceri la întreprindere

#

#


13/32

8iecare "ntreprindere, care tinde de a fi performantă, are nevoie de a efectua planificarea deafaceri a activităţii sale.

conomia de piaţă nu neagă planificarea, dimpotrivă, realizarea procesului de planificare "ncondiţiile pieţei oferă posi%ilitatea ca o "ntreprindere să-şi determine direcţiile de dezvoltare şiacţiunile concrete "n afaceri.

Jici o "ntreprindere performantă din lume nu activează fără a avea la %ază un plan %ineela%orat şi argumentat. *n acelaşi timp, la "ntreprinderile autotone se "nregistrează o negare a

planificării, o utilizare redusă a acesteia sau evitarea ei. auza rezidă "n faptul, că "n perioadaeconomiei centralizate aşa numitele planuri de dezvoltare economico sociale a "ntreprinderilor eraufoarte voluminoase, detaliate şi conţineau un număr mare de indicatori lipsiţi de relevanţă.

*n perioada sovietică, planificarea se realiza de sus "n os, adică - de la nivelul ministerial şiC1$>+3J spre nivelul "ntreprinderii. *n felul acesta, planificarea strategică nu era efectuată lanivelul "ntreprinderii, ci la nivelul ministerial. cipele manageriale ale "ntreprinderii primeau

planurile strategice de activitate gata ela%orate şi care erau o%ligatorii spre "ndeplinire. cipele

manageriale ale "ntreprinderilor se ocupau de planificarea de durată scurtă şi operaţională.ompararea modului de organizare a activităţilor de planificare "n trecut şi "n prezent ne aratăcă, ecipele manageriale superioare din cadrul "ntreprinderilor sovietice se ocupau cu activitatea de

planificare de durată scurtă şi operaţională, care corespunde responsa%ilităţilor managerilor inferiori"n "ntreprinderile moderne, conform teoriei nivelurilor ierarice de management. a rezultat,ecipele manageriale superioare ale "ntreprinderilor autotone, "n perioada de tranziţie la economiade piaţă nu au avut nici cunoştinţe, nici e2perienţă pentru a realiza un proces eficient de planificarestrategică la nivel de firmă.

*ntre planificare şi prognozare (previziune) e2istă următoarea diferenţă. *n rezultatul planificării, ecipa managerială sta%ileşte un set de indicatori, care sunt denumiţi indicatori de plan şisunt o%ligatorii de a fi "ndepliniţi de către "ntreprindere. 4ndicatorii de plan se adoptă de către ecipa

managerială superioară a "ntreprinderii, iar c0nd este cazul şi de către onsiliul de directori sau3dunarea generală a acţionarilor. u c0t indicatorii de plan sunt mai strategici şi mai importanţi pentru "ntreprindere, cu at0t nivelul ieraric managerial de adoptare a deciziilor este mai "nalt.

>rognozarea (previziunea) are drept scop principal formularea unui set de alternativestrategice de dezvoltare a firmei, care conţin o seamă de indicatori economico financiari, dar carenu sunt de plan ci orientativi. Jumai "n cazul adoptării acestora ei pot deveni indicatori de plan. *nfelul acesta, prognozarea (previziunea) reprezintă o parte componentă a procesului de planificare.

>lanificarea de durată scurtă şi medie la nivel de "ntreprindere se efectuează prin planificareade afaceri a firmei, care se finalizează cu ela%orarea documentului de %ază de planificare a"ntreprinderii care este planul de afaceri a firmei.

>lanul de afaceri este documentul de %ază a firmei, "n special de uz intern, care se

ela%orează pentru argumentarea oportunităţii creării noii "ntreprinderi, iar "n cazul "ntreprinderilor e2istente pentru argumentarea direcţiilor viitoare de dezvoltare.

>lanul de afaceri reprezintă un program concret de acţiune pentru atingerea scopurilor puse.3cesta se caracterizează prin următoarele momente specifice:

- se sta%ileşte de către fiecare "ntreprindere "n parte şi se supune unei analize şi rectificări permanente. >lanificarea de afaceri este un proces sistemic şi permanent, sistematic. 3ceasta"nseamnă că planificarea de afaceri nu tre%uie să se finalizeze cu ela%orarea planului de afaceri.la%orarea şi adoptarea unui document de planificare planul de afaceri reprezintă numai"nceputul planificării de afaceri;

- conţine o seamă de compartimente noi, care "n trecut nu se regăseau "n documentele de planificare, şi anume: planul organizaţional, evaluarea pieţelor de desfacere, concurenţii, planul demarEeting;

- se ela%orează, "n primul r0nd, pentru "ntreprindere, pentru ecipa managerială a"ntreprinderii şi salariaţii acesteia, "n vederea argumentării şi analizei afacerii. Blterior, acesta poate

&

&


14/32

fi folosit şi pentru terţe persoane sau organizaţii interesate instituţii guvernamentale, creditorii prezenţi sau potenţiali, parteneri şi investitorii e2istenţi sau potenţiali;

- se pune accent pe prezentarea şi argumentarea ecipei de conducere a "ntreprinderii, adică pe studiile, e2perienţa "n afaceri, a%ilităţile şi capacităţile mem%rilor acesteia.

>lanul de afaceri, "n condiţiile economiei de piaţă, are următoarele funcţii:- oferă posi%ilitatea de a studia starea concretă "n care se află afacerea firmei la un moment

dat, adică de a efectua diagnosticarea afacerii firmei;- creează premisele pentru ela%orarea concepţiei de realizare a afacerii "n viitor, adică de

argumentare a posi%ilităţilor de dezvoltare a "ntreprinderii su% toate aspectele funcţionale, adică atuturor funcţiilor "ntreprinderilor;

- reprezintă un program concret de măsuri şi acţiuni pentru realizarea indicatorilor de plan cuargumentarea resurselor necesare, gradul de disponi%ilitate a acestora, precum şi termenii de realizarea o%iectivelor;

- reprezintă un miloc de atragere a investiţiilor şi creditelor la "ntreprindere, adică omodalitate de convingere a potenţialilor creditori şi investitori că "ntreprinderea are o afacere via%ilă;

- dă posi%ilitate salariaţilor şi, "n primul r0nd, ecipei manageriale de a vedea perspectivele

afacerii şi a "nţelege pro%lemele ceie necesare de soluţionat;- este un miloc foarte eficace de asigurare a coordonării "n cadrul "ntreprinderii dintre diferitecompartimente funcţionale.

*n multe ţări, planul de afaceri este un instrument, "n %aza căruia are loc selectarea ecipeimanageriale a "ntreprinderii.

$tructura recomandată de către teoria managerială pentru un plan de afaceri %ine ela%orat esteurmătoarea:

1 4oaia de titlu" 7ntroducerea$ .ezumatul & 'escrierea succintă a firmei

8 Produsele şi serviciile întreprinderii9 6valuarea pieţelor de desfacere@ 0oncurenţiiA Planul de mar:eting B Planul de producere1C Planul financiar 11 Planul organizaţional 1" 6valuarea riscurilor şi asigurările1$ Protecţia mediului ambiant 1& 2nceiere18 3ne*ele

$tructura planului de afaceri propusă reprezintă o structură desfăşurată, oportună de a fi utilizată pentru "ntreprinderile "n funcţiune. *n urma analizei este evident faptul că structura unui plan deafaceri corespunde cu principalele funcţiuni ale unei "ntreprinderi.

3stfel, un plan de afaceri "ncepe cu un %loc funcţional de marEeting, urm0nd apoi %locurilefuncţionale de producere, financiar şi management / organizaţional, care include "n sine şi resurseleumane ale firmei, structura internă de management şi ecipa de conducere a firmei.

>lanificarea de afaceri "ncepe cu colectarea şi analiza informaţiilor relevante din cadrulmediului e2tern şi a mediului intern al firmei.

Din mediul e2tern tre%uie colectate informaţii despre clienţi, preţ, volumul potenţial alcererii la produsele "ntreprinderii, tendinţele de evoluţie a acestei cereri, informaţi despre concurenţişi parteneri de afaceri.

Drept surse de colectare a informaţiilor din mediul e2tern ne servesc Departamentul$tatistică a 'epu%licii !oldova, anuarele şi materialele statistice, sisteme informaţionale de date,

?

?


15/32

reviste specializate, amera de omerţ şi 4ndustrie a 'epu%licii !oldova, ministerele şidepartamentele e2ecutivului, autorităţile pu%lice locale, firme de cosulting şi audit.

*n ce priveşte mediul intern al firmei, se colectează, "n special informaţii privind potenţialulmanagerial, de producere şi financiar al firmei, şi anume:

+ operaţiuni de producere, adică numărul şi consecutivitatea operaţiunilor de prelucrare şiasam%lare. *n acest conte2t, se pune pro%lema dacă nu este mai renta%il ca "ntreprinderea să se dezicăde o parte din aceste operaţiuni de producere şi a le lăsa pe seama altor parteneri de afaceri;

+ materii prime şi materiale. 4dentificarea tuturor tipurilor de materii prime şi materialeutilizate "n procesul de producere, a "ntreprinderilor producătoare şi preţurile orientative "ncomparaţie cu alţi producători;

+ utilaul adică inventarierea utilaului disponi%il, precum şi determinarea celui care va finecesar "n viitor. >e fiecare unitate de utila necesar de determinat oportunitatea procurării sauarendării acestuia; - resursele de muncă necesarul de personal, după categorii de personal, nivel de calificare şiremunerarea muncii;

+ spaţiile de producere gradul de disponi%ilitate a spaţiilor proprii de producere şi / sau

accesi%ilitatea procurării / arendării acestora.*n cazul analizei mediului intern al firmei este oportun de a fi utilizate şi formele statistice deevidenţă conta%ilă.

*n cadrul planului de afaceri, "n:1 7ntroducere, tre%uie de descris: scopurile şi o%iectivele ela%orării planului de afaceri, unde

tre%uie prezentat planul de afaceri, adică esenţa proiectului de afaceri şi evaluarea lui "n formă %ănească.

" .ezumatul reprezintă o prezentare succintă a "ntreprinderii şi afacerii acesteia. $eela%orează cu scopul de a prezenta "n culori favora%ile "ntreprinderea.

$ 'escrierea întreprinderii adică o prezentare amplă a "ntreprinderii: c0nd a fost creată şi"nregistrată; domeniul geografic de activitate; ciclul de viaţă la care se află; descrierea istoricului,

prezentului şi planurile "ntreprinderii.

TEMA -. %locul de mareting al planului de afaceri

>rocesul de planificare a unui agent economic tre%uie să fie "nceput de către ecipamanagerială cu analiza de marEeting a activităţii firmei şi, "n special, cu produsele şi serviciilefirmei.

*n acest conte2t tre%uie identificate nevoile care vor fi satisfăcute de către produsele /serviciile "ntreprinderii. Determinarea specificului producţiei "ntreprinderii se poate efectua dupăurmătoarele criterii:

- gradul de noutate;+ caracteristici specifice;+ design formă;+ evaluarea costurilor de producţie;+ nivelul preţurilor, în dinamică, pe diferite grupuri de clienţi.După descrierea producţiei şi a caracteristicilor de %ază a acesteia, accentul tre%uie pus pe

acele avantae care pot fi oferite de către produs potenţialilor clienţi. 3ceste avantae pot fiidentificate cu autorul următorilor indicatori, şi anume:

+ indicatori de e*ploatare productivitate, putere, etc.;+ indicatori estetici formele, gradul de armonie, calitatea culorilor, gradul de corespundere

cu moda, etc.;+ indicatori ecologici gradul de puritate ecologică a produsului;+ indicatori de securitate gradul de siguranţă a produsului;+ indicatori igienici temperatura, umiditatea, etc.;

6

6


16/32

+ indicatori de asigurare a produsului (componente / elemente sau su%ansam%luri) cu patente şi drepturi de autor ;

- indicatori economici se caracterizează prin efectul produsului faţă de celtuielile necesare pentru e2ploatarea acestuia.

+a momentul actual, cei mai importanţi indicatori sunt indicatorii ecologici şi indicatorii de securitate, din cauză că anume "n %aza acestora se certifică producţia "ntreprinderii.

*n procesul analizei producţiei "ntreprinderii este necesar de evidenţiat, prin ce producţiafirmei este de unicat faţă de produsele similare de pe piaţa de desfacere (faţă de produsele similareale firmelor concurente), şi anume su% aspectele:

+ unei noi tenologii;+ calităţi deosebite a produsului;+ costuri minime; + anumite avantae faţă de produsele similare.

ste necesar de analizat ciclul de viaţă la care se află produsul / produsele "ntreprinderii.

/iclul de viaţă reprezintă timpul şi caracteristicile specifice de e*istenţă a produsului pentru piaţa de desfacere, din momentul lansării şi p


17/32

*ncep0nd cu etapa a treia, firma "ncepe să acapareze treptat noi şi noi segmente de piaţă, adică"şi lărgeşte piaţa de desfacere. 3cest lucru este posi%il datorită micşorării treptate a preţurilor dedesfacere, adică a măririi gradului de accesi%ilitate a produsului pentru noi segmente de piaţă, pentrunoi categorii de consumatori.

3ceastă tendinţă se respectă p0nă la etapa a patra a ciclului de viaţă a produsului, c0nd preţurile de desfacere a produsului ating cotele minime, iar volumul v0nzărilor cotele ma2ime.3nume "n această perioadă a ciclului de viaţă produsul devine un produs de masă, un produsaccesi%il maorităţii clienţilor potenţiali ai firmei, un produs pentru clientul mediu.

3stfel, dacă la primele etape a ciclului de viaţă a produsului profitul "ntreprinderii esteasigurat de diferenţa mare "ntre preţul de realizare a produsului şi costurile acestuia (preţul de cost al

produsului). De regulă, la această perioadă masa profitului este mică, din cauza volumului de v0nzărirelativ scăzut. Blterior, "n cadrul etapelor ulterioare ale ciclului de viaţă a produsului, decalaul "ntre

preţul de realizare şi costuri se micşorează / minimizează, această diferenţă devenind foarte mică ("nspecial, "ncep0nd cu etapa a patra a ciclului de viaţă), iar masa profitului este "n creştere datorităcreşterii volumului v0nzărilor, care atinge cotele ma2ime. >rofita%ilitatea ma2imă a unui produs esteatinsă de către firmă la etapele patru şi cinci a ciclului de viaţă a produsului.

'eferitor la ultima etapă a ciclului de viaţă a produsului, etapa a cincia, este important ca"ntreprinderea să retragă la timp produsul de pe piaţa de desfacere şi să nu mai investească "n producerea lui "n condiţiile reducerii volumului de v0nzări / penuriei de v0nzări. *n caz contrar, vor fiimo%ilizate fondurile circulante ale "ntreprinderii şi va fi pusă "n pericol sta%ilitatea financiară aacesteia.

!enţionăm "n mod deose%it faptul că, "ntreprinderile de succes, performante, care sunt lideri"n domeniul lor de activitate, scot permanent pe piaţă noi şi noi produse. le nu aşteaptă ca produselelor să aungă la etapa de declin, ci dimpotrivă le scot din fa%ricaţie şi v0nzări, av0nd dea mai multe

produse la etapele anterioare a ciclului de viaţă. *n ce priveşte produsele aflate "n declin firma desucces / performantă realizează altor "ntreprinderi patentele pentru fa%ricarea lor, creează"ntreprinderi mi2te sau produceri "n comun. *n felul acesta, o "ntreprindere performantă are, "ntr-o

anumită perioadă de timp, mai multe produse care se află, concomitent, la diferite cicluri de viaţă.

E"aluarea pie!elor de desfacere. *n cadrul acestei etape a analizei de marEeting, ecipamanagerială a firmei tre%uie să:

- identifice piaţa de desfacere a "ntreprinderii;- analizeze specificul pieţei de desfacere;- gradul de saturaţie a pieţei cu produse analogice;- condiţiile e2istente de realizare;- dinamica preţurilor de pe piaţa de desfacere. Piaţa de desfacere a unei întreprinderi reprezintă o totalitate de clienţi individuali şi clienţi

+ agenţi economici.

*n cazul clienţilor individuali, ecipa managerială tre%uie să-i studieze şi caracterizeze dupăurmătoarele criterii:

+ v


18/32

+ dimensiunea întreprinderii;+ situarea întreprinderii;+ motivul colaborării cu întreprinderea noastră;+ imaginea clientului;+ starea economico financiară a clientului (gradul de solvabilitate)*n %aza acestor criterii se recomandă a fi grupaţi clienţii "ntreprinderii, "n vederea segmentării

pieţei de desfacere. senţa segmentării pieţei de desfacere a "ntreprinderii constă "n evidenţiereatrăsăturilor specifice ale clienţilor firmei, e2istenţi sau potenţiali (spre care intenţionează să seorienteze "ntreprinderea) pe fundalul masei generale de clienţi.

*n acest conte2t, tre%uie determinate preferinţele de consum ale clienţilor, după următoarelecriterii:

- preţul de desfacere a producţiei;- calitatea produselor;- gradul de siguranţă oferită de către "ntreprindere;- particularităţile şi avantaele producţiei;- serviciile post v0nzare.

+a fel, managerii "ntreprinderii tre%uie să determine etapele ciclului de viaţă la care se află pieţele de desfacere pe care operează "ntreprinderea:- 7 etapă de e2pansiune / dezvoltare;- 77 etapă de maturitate / sta%ilitate;+ 777 etapă de declin / reducere.'espectiva analiză se finalizează cu determinarea ponderii "ntreprinderii pe piaţa de

desfacere. >entru aceasta este necesar de calculat Dolumul pieţei de desfacere pe care opereazăîntreprinderea (Dolumul potenţial al pieţei de desfacere)

Dolumul pieţei de desfacere (potenţial) Eumărul clienţilor întreprinderii (potenţiali) F Eorma deconsum

Din respectiva formulă de calcul, reiese următoarele momente:- "ntreprinderea tre%uie să-şi determine clienţii săi "n aria zonei geografice la care doreşte să-ţi

e2tindă afacerea;- drept clienţi ai firmei pot fi consideraţi cei e2istenţi sau / şi cei potenţiali. >otenţialii clienţi

ai unei firme sunt cei care ar procura produsele firmei, fiindcă au nevoi ce doresc a fi satisfăcute, "nsăvenitul real nu le permite acest lucru. 4dentificarea clară a potenţialilor clienţi este importantă pentru"ntreprindere din punct de vedere a dezvoltării ulterioare a afacerii firmei.

Eorma de consum poate fi determinată: - "n %aza normelor metodologice şi statistice;- datele o%ţinute tre%uie actualizate cu autorul unor coeficienţi. *n condiţiile autotone aceştia

se referă, "n primul r0nd, la ponderea economiei informale pe piaţa fiecărui produs.*n %aza volumului pieţei de desfacere pe care operează "ntreprinderea se calculează ponderea

întreprinderii pe piaţa de desfacere:

Ponderea întreprinderii pe piaţa de desfacere (Productivitatea întreprinderii / Dolumul pieţei dedesfacere a întreprinderii) F 1CC G

>roductivitatea "ntreprinderii este determinată, "n special, de capacitatea de producere a"ntreprinderii, care este un indicator tenico economic.

Brmătorul pas "n analiza de marEeting constă "n argumentarea politicii de preţuri a"ntreprinderii, care are la %ază:

+ preţul de cost al produsului;+ preţul desfacere stabilit de întreprindere;+ preţul de realizare determinat de piaţă

F

F


19/32

>reţul de realizare este determinat de către piaţă şi constă din suma %ănească care estedisponi%il să o ofere clientul pentru procurarea produsului respectiv. 3cesta depinde de următoriifactori:

- preţul de cost;- preţul sta%ilit de către concurenţi;- calitatea produsului;- viteza de circulaţie a mărfuriloreoria şi practica performantă managerială a ela%orat următoarele recomandaţii privind

sta%ilirea preţurilor de către "ntreprindere:+ nu este recomandabil de a stabili preţul în dependenţă de costurile de producţie Preţul

trebuie să aibă la originea sa drept sursă de inspiraţie piaţa;+ preţul trebuie să reflecte caracteristicile de consum ale produsului, precum şi factorii

nemateriali, inclusiv imaginea întreprinderii;+ întreprinderea trebuie să fie orientată spre o stabilire fle*ibilă a preţurilor .+a momentul actual, sunt evidenţiate următoarele metode de sta%ilire a preţurilor:+ formarea preţului după principiul toate costurile plus profitul;

+ formarea preţului după principiul profitul brut previzionat;+ formarea preţului după principiul preţuri de bază plus adausuri fle*ibile;+ formarea preţului după preţul mediu de piaţă.cipa managerială a "ntreprinderii poate folosi una sau simultan mai multe metode de

sta%ilire a preţurilor. 3ceasta "nseamnă că "n procesul formării preţurilor tre%uie de luat "nconsiderare at0t mediul intern al "ntreprinderii, c0t şi mediul e2tern, adică piaţa de desfacere. Deaceea, "n procesul formării preţului la "ntreprindere tre%uie atraşi principalii specialişti funcţionali ai"ntreprinderii, şi anume:

+ economiştii şi contabilii, cu evidenţa costurilor şi a posibilităţilor de optimizare a acestora;+ inginerii şi tenologii, cu eficientizarea organizării procesului operaţional de fabricaţie

(producere);

+ specialiştii în mar:eting ai întreprinderii, analiza pieţei de desfacere, a preţurilor de piaţă şi dinamica lor

Analiza concuren!ilor. Brmătorul pas "n activitatea de marEeting a "ntreprinderii constă "nanaliza concurenţilor, şi anume:

+ volumul orientativ de producere şi realizare a concurenţilor;+ gradul de dinamism în introducerea noilor tipuri de produse / servicii;+ calitatea produselor concurenţilor;+ productivitatea concurenţilor;+ preţul de cost al concurenţilor şi politica lor de formare a preţurilor;+ avantaele şi dezavantaele producţiei concurenţilor în comparaţie cu întreprinderea

noastră;+ strategia şi tactica de comportament a concurenţilor pe piaţa de desfacere.3ceastă analiză a concurenţilor se poate efectua utiliz0nd instrumentarul oferit de către

metoda analiza $H1.3naliza concurenţilor tre%uie finalizată cu identificarea metodelor de luptă cu aceştia, şi

anume:- optimizarea şi minimizarea preţurilor de cost la produsele întreprinderii;+ producerea unor tipuri de produse / servicii unicat;+ asigurarea unei calităţi ma*ime a producţiei;+ introducerea serviciilor post v


20/32

lanul de mareting al întreprinderii. 3ctivitatea unei "ntreprinderi, "n special a unei dindomeniul de producere, tre%uie să se realizeze "n %aza unui plan de marEeting. 3cesta se cereminuţios ela%orat şi, ulterior, implementat.

ercetătorii "n management afirmă că, succesul unui plan de marEeting depinde dedevotamentul, fidelitatea şi consecvenţa realizării lui de către ecipa managerială.

Bn plan de marEeting %ine ela%orat tre%uie să conţină identificarea şi dimensionarea celor patru elemente a mi2ului de marEeting, şi anume:

1 Produs" Preţ&. Plasament (determinarea / identificarea canalelor de distri%uţie).?. Promovare (inclusiv, reclama)!enţionăm, că aceste patru elemente a mi2ului de marEeting, tre%uie să fie sincronizate "ntre

ele, "n strictă conformitate cu segmentul de piaţă spre care se orientează firma.

TEMA 0. lanul de producere al întreprinderii

*n cazul "n care "ntreprinderile sunt de producere, tre%uie să ela%oreze şi argumenteze planulde producere. *n cazul "ntreprinderilor care activează "n alte domenii de activitate, de asemenea se vaela%ora un plan, care este denumit operaţional de conducere a operaţiunilor: prestarea serviciilor,

procese comerciale, etc.u toate că din punct de vedere a teoriei manageriale nu e2istă diferenţă "ntre definirea

"ntreprinderilor de producere, comerţ sau prestarea serviciilor, totuşi, "ntreprinderile de produceresunt cele mai comple2e, %az0ndu-se pe un dezvoltat ciclu operaţional.

>lanul de producere este ela%orat de către specialiştii Departamentului de producere a firmei"n urma analizei:

+ legăturilor gospodăreşti a firmei, at


21/32

+ situarea clădirilor de producere a întreprinderii;+ infrastructura e*istentă şi căile e acces;+ dimensiunea clădirilor de producere;+ gradul de reparaţie;+ proprietatea asupra clădirilor de producere. *n cazul "n care firma arendează clădirile de

producere ,tre%uie de analizat costul de arendă şi ponderea lor "n celtuielile general gospodăreşti a"ntreprinderii.

ste necesar de analizat, de asemenea, parcul de utilae e2istent la "ntreprindere, adică vecimea utilaului, gradul de uzură (at0t fizică, c0t şi morală), mărimea capacităţii de producere şicoeficientul utilizării capacităţii de producere.

&apacitatea de producere a întreprinderii. >lanul de producere a unei "ntreprinderi poate firealizat numai "n cazul c0nd este coordonat cu posi%ilităţile de producere a acesteia. 3ceste

posi%ilităţi de producere sunt determinate de dimensiunile capacităţii de producere, de gradul dedisponi%ilitate a resurselor materiale, tenico tenologice, umane, financiare, precum şi de gradulutilizării acestora.

/apacitatea de producere a întreprinderii reprezintă volumul ma*imal de producere pe care poate să+l atingă firma în condiţiile utilizării depline a utilaului şi a asigurării unei funcţionărioptime a acestuia, în baza implementării metodelor ştiinţifice moderne de organizare a procesului de

producereapacitatea de producere a "ntreprinderii se determină "n %aza capacităţii secţiilor de

producere de %ază sau a principalelor utilae şi agregate. 9i aceasta din cauză că, identificarea principalelor verigi de producere este necesară pentru determinarea gradului de proporţionalitate"ntre diferite secţii de producere sau utilae / agregate. *n %aza unei asemenea analize se evidenţiazăaşa numitele locuri "nguste "n producere.

2ocurile înguste sunt sectoarele întreprinderii cu cea mai mică productivitate, care nu dau posibilitate firmei să utilizeze la ma*imum capacităţile altor secţii sau sectoare de producere. 3ltfel

spus, locurile "nguste generează neproporţionalitatea dintre productivitatea diferitelor secţii / sectoare/ utilae / agregate ale "ntreprinderii.+ocurile "nguste ale unei "ntreprinderi tre%uie licidate, aniilate. *n acest scop, este necesar

de a mări productivitatea unor sectoare / agregate, dar, "n unele cazuri, şi de a micşora productivitateaacestora. Decizia managerială de mărire sau micşorare a productivităţii locurilor "nguste tre%uie săfie corelată posi%ilităţile de desfacere a producţiei firmei (piaţa de desfacere) şi / sau cu pro%lemaeficienţei activităţilor agentului economic.

apacitatea de producere a "ntreprinderii se poate calcula după următoarele formule:

0apacitatea de producere Productivitatea utilaului într+o unitate de timp (bucăţi) F

4ondul de timp efectiv de lucru a utilaului

0apacitatea de producere 4ondul de timp efectiv de lucru a utilaului / %anopera pieselor produse la utilaul respectiv

După cum este evident din formulele de mai sus mărimea capacităţii de producere depinde defondul de timp, care, la r0ndul său, este determinat de regimul de lucru a "ntreprinderii. *n %azaevidenţei pierderilor de timp "nregistrate la "ntreprindere, precum şi a perioadelor nelucrătoare, seevidenţiază & tipuri de fonduri de timp:

. 4ondul de timp calendaristic (&@6 zile K #? ore L F


22/32

$ 4ondul de timp efectiv sau de lucru durata de timp "n care "ntreprinderea a funcţionat de-facto.

apacitatea de producere a unei "ntreprinderi nu este o varia%ilă constantă, ci una varia%ilă,care se poate scim%a permanent "n timp. Din această cauză, sunt evidenţiate următoarele tipuri decapacităţi de producere:

1 0apacitatea de producere la intrare adică, capacitatea la "nceputul perioadei de plan, carese determină "n %aza inventarierii capacităţilor de producere disponi%ile (de care dispune"ntreprinderea).

" 0apacitatea de producere la ieşire capacitatea de producere la finele perioadei de plan.3ceasta se determină "n %aza lucrărilor planificate de re"nnoire a parcului de utilae a "ntreprinderii "n

perioada de plan.3ceste lucrări sunt planificate "n planul de introducere şi scoatere din uz a capacităţilor de

producere a "ntreprinderii. 3stfel, capacitatea de producere a "ntreprinderii la finele anului secalculează după formula:

0P la ieşire 0P intrare H 0P introduse 0P scoase,unde 0P capacitatea de producere

/oe!icientul utilizării capacităţii de producere. 4ndicatorul care determină interdependenţa"ntre Iolumul de producere a "ntreprinderii şi apacitatea de producere a acesteia este - oeficientulutilizării capacităţii de producere. 3cest indicator se calculează ca raportul "ntre producerea de - factoa "ntreprinderii pe o anumită perioadă de timp şi capacitatea de producere a "ntreprinderii "n perioadarespectivă (media pe perioada respectivă). !enţionăm că indicatorul respectiv, de asemenea, poate ficalculat şi pentru perioada de plan.

0oeficientul utilizării capacităţii de producere (Dolumul de producere a întreprinderii (facto /

plan) / 0apacitatea de producere (media perioadei)) F 1CCG

oeficientul utilizării capacităţii de producere reprezintă un indicator de eficienţă a utilizării potenţialului de producere a unei "ntreprinderi. 3cest indicator are o "nsemnătate at0t statică şianalitică (adică gradul de utilizare a potenţialului tenic a "ntreprinderii), c0t şi "n evoluţie / dinamică(adică, ca un indicator de plan).

*n cazul a%ordării evolutive / dinamice - coeficientul utilizării capacităţii de producere, esteun indicator, "n %aza căruia ecipa managerială tre%uie să adopte decizii privind dimensionareaoptimă a "ntreprinderii şi afacerii acesteia.

!enţionăm faptul că, o afacere poate fi eficientă sau ineficientă, deseori, anume pe seamadimensionării corecte a acesteia. *n acelaşi timp, "ntr-o economie de piaţă o%iectivul ceie din punct

de vedere economic nu este dimensiunea afacerii, ci eficienţa afacerii.

*n cadrul planului de producere a unei "ntreprinderi tre%uie să fie evidenţiate scemele flu*urilor de producere a "ntreprinderii, care este o o%ligaţiune de serviciu a personalului tenic al"ntreprinderii. *n aceste sceme ale flu2urilor de producere tre%uie să fie evidenţiate toate stadiile şioperaţiunile procesului de producere, "ncep0nd cu primirea materiei prime şi materialelor /semifa%ricatelor la "ntreprindere şi termin0nd cu ieşirea de produse finite.

*n cadrul acestor sceme tre%uie să fie evidenţiate punctele de control a calităţii procesului de producere. 3ceste puncte de control tre%uie să fie localizate nu numai la ieşire din procesul de producere (adică, controlul produselor finite), dar şi la diferite etape intermediare pe parcursul procesului de producere (controlul preventiv al calităţii).

##

##


23/32

TEMA . rogramul de producere al întreprinderii

>lanul de producere a firmei se concretizează "n programul de producere. rogramul de producere a firmei trebuie să determine un anumit volum şi sortiment optim de

producere, de o anumită calitate, care trebuie să fie în strictă corespundere cu cererea clienţilor pe o piaţă dată şi cu posibilităţile întreprinderii de a satisface această cerere

>rogramul de producere specifică principalii indicatori de activitate a "ntreprinderii şiconstituie un program concret de acţiune a "ntreprinderii pe o anumită perioadă scurtă de timp.>rogramul de producere se ela%orează pentru o perioadă de la lună şi p0nă la un an. >rinintermediul programului de producere se asigură funcţionarea operaţională a "ntreprinderii,asigurarea ei cu activitate economică. >rogramul de producere se ela%orează "n urma unei str0nseconlucrări şi cola%orări "ntre principalii specialişti funcţionali ai "ntreprinderii specialişti dindomeniul marEetingului, producerii şi financiar economic.

*n cadrul programului de producere se sta%ilesc principalii indicatori ai activităţii operaţionalea "ntreprinderii, şi anume:

- nomenclatorul producerii;

- sortimentul producerii. 3omenclatorul producerii reprezintă o enumerare sistematizată a tipurilor, grupurilor sau poziţiilor producţiei întreprinderii într+o e*presie naturală. De e2emplu: >roducem "ncălţăminte,inclusiv pentru %ăr%aţi, femei, copii.

4ortimentul producerii reprezintă raportul cantitativ a diferitor tipuri de produse, dupămărimi, dimensiuni, caracteristici, capacităţi, etc De e2emplu: Iom produce "ncălţăminte

%ăr%ătească, mărimea ?7 7777 pereci, mărimea ? 6777 pereci, mărimea ?#


24/32

"nceiate, adică pentru cutia neagră a pieţei, "n %aza studiului de mar:eting, a prognozelor mar:etologilor firmei.

*n %aza contractelor şi altor forme de evidenţă a cererii se calculează volumul de producere pentru fiecare tip de produs:

Dolumul de producere pentru produsul * Dolumul de livrare (în baza contractelor înceiate) H=tocurile producţiei finite la depozit la sf


25/32

0irculaţia globală reprezintă valoarea producţiei glo%ale a "ntreprinderii, fa%ricată de toatesecţiile şi su%diviziunile acesteia, indiferent de faptul, dacă aceasta va fi utilizată ulterior "n interiorulfirmei "n cadrul procesului de producere sau va fi realizată terţilor persoane.

TEMA . lanul organiza!ional al întreprinderii

*n cadrul acestui plan funcţional tre%uie analizate şi planificate aspectele ce ţin de organizareaconducerii "ntreprinderii.

*n acest conte2t tre%uie analizate următoarele direcţii:1 %ediul intern al întreprinderii şi proiectarea acestuia" =tructura organizatorică a întreprinderii şi elaborarea organigramei întreprinderii$ Personalul întreprinderii, adică numărul, vecimea în muncă, gradul de pregătire

profesională şi nivelul de calificare& 3naliza membrilor ecipei manageriale, adică a personalului din conducerea de veters:

Principiul incompetenţei managerialeI !anagerii tind să urce pe scara ierarică p0nă "şi ating propria incompetenţă şi ca o consecinţă a acesteia se va aunge ca toate posturile din "ntreprindere săfie ocupate de manageri incompetenţi..........dacă managementul nu fa fi orientat către e2celenţă.

Principiul orientării managementului către e*celenţăI *n management lucrurile nu pot fi %une

sau aproape %une, "n management totul tre%uie să fie e2celent pentru ca o firmă să reuşească.ercetătorii "n management >eters şi Hatterman au identificat opt factori de succes "nmanagement, "n urma unui studiu efectuat "n cadrul a &< de companii considerate a fi cele mai %ineconduse din lume:

1 #rientarea spre acţiune nu contează at


26/32

fi2e; asigurarea cu surse energetice a "ntreprinderii, cu scule şi dispozitive; a activităţilor de deservire(depozitarea şi transportarea resurselor şi a producţiei finite). 3ceastă direcţie de organizare este "ntr-o legătură directă cu tenologia utilizată de "ntreprindere şi asigură condiţiile necesare pentru"ndeplinirea o%iectivelor presta%ilite pentru su%sistemul de e2ecuţie sau a o%iectului de diriare. *naceastă %ază se defineşte structura operaţională care determină numărul şi componenţa unităţilor de

producţie, de control şi de cercetare; mărimea şi amplasarea lor pe teritoriul "ntreprinderii, precum şidistribuirea finală a sarcinilor orientate precis în timp, inclusiv coordonarea acestora, întree*ecutori, cu precizarea celtuielilor aferente. 8inalitatea acestei direcţii de organizare constă "nformarea şi reglementarea funcţionării subdiviziunilor de bază (secţii şi ateliere de producţie;la%oratoare de control analize şi cercetare a calităţii) precum şi a celor au2iliare şi de deservire a

procesului de producţie şi a "ntreprinderii "n "ntregime. >entru eficientizarea rezultatelor finale ale"ntreprinderii este necesar de a selecta formele de organizare a procesului de producţie( specializarea, concentrarea şi cooperarea) care corespund cel mai %ine specificităţii procesuluitenologic utilizat.

" #rganizarea structurală a întreprinderii - adică, determinarea principiilor şi organizarea

mediului intern al "ntreprinderii. >remisa organizării structurale rezidă "n divizarea muncii din cadrul"ntreprinderii at0t pe orizontală, c0t şi pe verticală.#rganizarea structurală a întreprinderii constă "n asigurarea unei coordonări şi conlucrări

"ntre diferite compartimente funcţionale ale "ntreprinderii, adică "ntre diferite activităţi funcţionale,cu scopul de a le sincroniza "n vederea atingerii o%iectivului organizaţional planificat.

Joţiunile principale ale organizării structurale sunt:1 3utoritatea puterea limitată a managerului "n cadrul organizaţiei; putere legitimă, dreptul

de a da dispoziţii cu caracter o%ligatoriu de "ndeplinit." .esponsabilitatea o%ligaţia de a răspunde de "ndeplinirea / ne"ndeplinirea o%iectivelor

asumate.$ 'elegarea constă "n transmiterea autorităţii şi responsa%ilităţii de la un nivel ieraric

managerial la altul.*n management, tre%uie respectate următoarele principii ale delegării:. 3t0t responsa%ilitatea, c0t şi autoritatea nu se deleagă individului ci postului pe care "l

deţine acesta. #. 3t0t responsa%ilitatea, c0t şi autoritatea - se deleagă individului; "nsă spre deose%ire de

autoritate, responsa%ilitatea nu se deleagă totalmente.&. *ntre autoritatea delegată şi responsa%ilitatea delegată tre%uie să e2iste o situaţie de

ecili%ru, adică responsa%ilitatea primită de către un manager tre%uie să fie acoperită cu autoritate.*n felul acesta, responsa%ilitatea tre%uie să fie egală cu autoritatea (' L 3). azul "n care

responsa%ilitatea delegată este mai mare sau mai mică dec0t autoritatea delegată contravine principiilor managementului ştiinţific. *n primul caz sunt "n pierdere su%alternii care primesc

autoritatea şi responsa%ilitatea; "n al doilea caz superiorii care deleagă autoritatea şiresponsa%ilitatea.

#rganizarea structurală, în linii mari, rezidă în proiectarea, elaborarea, implementarea şiutilizarea cu ma*imum eficienţă a structurilor organizatorice de management

*n cadrul structurilor organizatorice, evidenţiem următoarele noţiuni:1 Postul de muncă totalitatea omogenă de activităţi care constă din sarcini, "ndatoriri şi

responsa%ilităţi necesare de a fi "ndeplinite de către titularul postului de muncă." 4uncţia aceasta poate corespunde cu postul de muncă sau poate fi "ndeplinită "n cadrul a

două sau mai multe posturi.$ =erviciul este ocupaţia pe care o persoană o are "n calitatea sa de salariat.$tructurile organizatorice de management fac parte din mediul intern al "ntreprinderilor

(firmelor). !ediul intern al firmelor se află su% influenţa directă al ecipelor manageriale ale"ntreprinderilor (spre deose%ire de mediul e2tern al firmelor, care nu se află "n zona de influenţădirectă a conducerii firmelor, ci su% influenţa indirectă) şi, din această cauză pro%lematica proiectării

#@

#@


27/32

unei structuri organizatorice eficiente de management reprezintă prerogativa directă a conducerii.3ltfel spus, managerii agenţilor economici au autoritatea (şi implicit, responsa%ilitatea) necesară

pentru a organiza mediul intern al "ntreprinderilor conduse după propria concepţie (viziune, misiune)de afaceri, "n %aza raţionamentelor de eficienţă. *n procesul de proiectare şi ela%orare a structurilor organizatorice de management, un conducător performant tre%uie să ia "n consideraţie următorii

!actori, care au sorginte at0t de ordin intern (mediul intern al "ntreprinderii), c0t şi de ordin e2tern(mediul e2tern de afaceri):

- domeniul de activitate al firmei;- tipul de organizare a proprietăţii întreprinderii şi scopurile proprietarilor;- valorile individuale ale managerilor şi misiunea aleasă;- sarcinile (obiectivele) stabilite pentru o anumită etapă de dezvoltare a firmei, care sunt o

derivată a misiunii organizaţionale;- tenologia utilizată în procesul de fabricaţie sau operaţional;- dimensiunea organizaţiei;- scimbarea (evoluţia) stărilor concrete în care se află factorii mediului e*tern de afaceri

în care activează firma

>rocesul de ela%orare a structurii organizatorice constă din trei etape de %ază, şi anume:1. 0tapa analitică studierea şi analiza structurii organizatorice e2istente la "ntreprindere; adiferitelor tipuri de structuri organizatorice oferite (generate) de teoria managerială (managementulştiinţific), evidenţierea avantaelor şi dezavantaelor fiecăruia dintre acestea prin prisma scopurilor şio%iectivelor sta%ilite de către ecipa managerială.

". 0tapa de proiectare + care constă "n sta%ilirea şi instituţionalizarea posturilor de e2ecuţieşi conducere; determinarea autorităţii şi responsa%ilităţii; gruparea posturilor de muncă "ndepartamente şi su%diviziuni ale firmei, cu distri%uirea o%iectivelor funcţionale, sta%ilirea ierariilor şi filierelor (relaţiilor) de coordonare (cola%orare) dintre acestea, at0t pe verticală, c0t şi peorizontală.

#. 0tapa organizatorică – care ţine de argumentarea, descrierea şi formalizarea structurilor

ela%orate, precum şi implementarea lor "n practică; evaluarea eficienţei finale determinate deutilizarea structurii organizatorice alese şi "ntreprinderea, "n caz de necesitate, a măsurilor defeed%acE (reproiectarea structurii organizatorice a firmei).

3legerea structurii organizatorice tre%uie să fie realizată "n %aza principiilor *tiinţi!ice de proiectare a structurii organizatorice, şi anume:

Principiul unităţii de conducere şi de comandă, "n conformitate cu care fiecare angaat are unsingur şef "n faţa căruia răspunde pentru "ntreaga sa activitate. >rin el se impune sincronizarea aactivităţilor diferitelor su%diviziuni sau salariaţi cu scopul de a realiza

Documents

Mg. Firmei. Iic. Curs