Proiect Strategii de marketing

international

-MICROMEDIUL FIRMEI-

Prof.coord.: Micu Adrian Realizatori: Bejan Cristina Hulea Danut Plesu Carmen Pohrib Cristina Ungureanu Georgiana Specializare: SPM, MKCA Anul I

1. Micromediul firmei 2. Furnizorii 2.1. Furnizorii de marfuri 2.2. Furnizori de forta de munca 3. Prestatorii de servicii 3.1. Intermediarii comerciali 3.1.1. Agentii comerciali 3.1.2. Angrosistii 3.1.3. Detailistii 3.2. Intermediarii financiari 4. Clientii 5. Concurenta 5.1. Tipuri de concurenta 6. Publicul 7. Organizatiile(organismele) publice 7.1. Agentia Nationala de Administrare Fiscala 7.2. Consiliul Local 7.3. Camera de Comert si Industrie a Romaniei 7.4. Curtea de Conturi

1. Micromediul firmei  Micromediul firmei-este compus din agenții externi care se află în anturajul imediat sau acționează în strânsă și directă legatură cu firma :

•clienții, •furnizorii, •intermediarii, •concurenții, •firma însăși •publicul.

Managerii și marketerii firmei trebuie să supravegheze și să mențină relații interne cu toți acești agenți. Lanțul furnizori - firmă - intermediari – clienți constituie axa centrală a micromediului marketing, iar concurența și publicul sunt reazemele pe care se sprijină și jaloanele după care se orientează.

2. Furnizorii

Furnizorii pot exercita anumite influențe și presiuni asupra întreprinderii pentru resursele de bază, de regulă, se negociază contracte pe termen lung cu un număr mai mare de furnizori pentru a avea un mai bun control al prețurilor, al calității, al termenelor de livrare, al condițiilor de creditare, de plată, ca și pentru a garanta cursivitatea aprovizionării.

2.1. Furnizorii de mărfuri : sunt persoane fizice sau juridice de la care întreprinderea cumpără mărfuri, începând cu materii prime, materiale,mașini și utilaje. Aceștia trebuie să informeze firma despre dimensiunea și calitatea firmei furnizoare, prețurile folosite, politicile comerciale, localizarea geografică, climatul intern, sistemul de vânzare și de decontare utilizat,facilitățile acordate, etc.

2.2. Furnizorii de forță de muncă – unități de învățământ, centre de formare și de perfecționare, agenții guvernamentale, oficii de plasare și reorientare a forței de muncă, fundații, agenții specializate etc.

3. Prestatorii de servicii sunt reprezentați de :

băncile care acordă credite, asigură asistență juridică în vederea întocmirii dosarului respectiv;

societățile de transport care asigură transportul diverselor produse;

societățile de asigurări încheie contracte de asigurare pentru case,mașini, sănătate;

societățile de publicitate promovează produsele și serviciile prin radio,televiziune, presă.

Toți acei agenți de pe piață care mediază legăturile comerciale dintre producători și consumatori/utilizatori se numesc intermediari sau distribuitori.

3.1. Intermediarii comerciali -sunt cei mai importanți intermediari care ajută firma să își găsească clienți și să își comercializeze produsele,

atât pe plan național cât și pe plan internațional. Cei mai cunoscuți intermediari comerciali sunt : agenții comerciali,

angrosiștii, detailiștii.

3.1.1. Agenții comerciali nu au spații se depozitare. Sunt intermediarii propriu-ziși și se pot numii brokeri, samsari, comisioni. Ei nu cumpără și nu vând, ci doar realizează contactul dintre părți și

negociază pentru ele. Pentru aceste servicii, ei primesc un comision determinat, de regulă ca

mărime procentuală din valoarea contractului negociat.

3.1.2. Angrosiștii -sunt persoane ( fizice sau juridice ) care cumpără cantități mari de bunuri, pentru că au depozite (în angro) și vând la momentul potrivit. Distribuitorii preiau marfa de la producători în proprietatea, pe contul și pe riscul lor, plătind la un anumit preț de regulă mai mic decât cel cu care vor vinde mai departe. Profitul lor este tras din adaosul la prețul de cumpărare (diferența între prețuri) care se mai numește și marja distribuitorului.

3.1.3. Detailiștii -sunt persoane (fizice sau juridice) care comercializează bunurile/serviciile direct la consumator. Traseul comercial al mărfurilor pornește de la întreprindere – angrosiști – detailiști - client.

3.2. Intermediarii financiari O categorie specială de intermediari o reprezintă băncile,

casele de credit, camerele de comerț care facilitează vânzările firmei prin efectuarea de plăți și încasări.

Această categorie de intermediari nu are o legătură directă cu produsele și serviciile vândute pentru ca nici nu le cumpără precum distribuitorii, nici nu negociază în numele parților precum brokerii.

4. Clienții

Cheia micromediului de marketing este clientela. Ea constituie destinația și rațiunea eforturilor firmei și se prezintă prin piața efectivă a întreprinderii, în fiecare moment al existenței sale.

Clientela poate fi formată din consumatori, care distrug produsele prin consum efectiv, sau din utilizatori, care folosesc însușirile produselor pentru a realiza alte produse. În primul caz, produsele devin bunuri de consum, iar în al doilea sunt bunuri industriale.

4.1. Clienții pot fi grupați după următoarele criterii : În funcție de statutul lor pot fi : -consumatori individuali, -cumpărători organizaționali (spitale) -cumpărătorii guvernamentali (agenții și firmele

guvernamentale);

În funcție de localizarea geografică detinem : -clienți naționali plasați pe piața internă și internațională, -plasați pe diverse piețe.

5. Concurența

  Ca regulă generală, întreprinderea nu este singură și

nestingherită în acțiunile sale pe piață. Concret, se poate vorbi de patru tipuri de concurență (Philip Kotler):

- Concurență de soluții; - Concurența generică; - Concurență de produs; - Concurență de marcă.

5.1. Tipurile de concurență cu care se poate confrunta o firmă sunt în funcție de :

Numărul și forța economică a firmelor ce se concurează :- Concurența imperfectă;- Monopol (este un singur concurent pe piață);- Oligopol (un număr mic de concurenți cu putere economică mare cre

pot bloca apariția altor concurenți);- Monopolista (un număr mare de concurenți cu putere economică mică);- Concurența perfectă (foarte mulți concurenți, produsele sunt de același

fel, nimeni nu deține avantaje în raport cu ceilalți).

După gradul de substituire al produselor :-Tipul de produs – concurență directă între mărci rivale; concurența

constă în natura ambalajului, preț, stil de distribuție, strategii de promovare, etc.

- Clasă (categoria) de produs – concurența între sortimente din aceeași clasă de produse;

- Bugetul consumatorului – concurența dată de caracterul limitat al bugetului consumatorului care duce la ierarhizarea dorințelor (se renunță la cumpărarea unor produse în favoarea altora).

 

6. Publicul   În marketing, prin noțiunea de public înțelegem organizațiile, grupurile și indivizii care, prin atitudinile, opiniile sau actiunile lor, pot avea un impact semnificativ asupra intereselor întreprinderii. Publicul poate fi un sprijin sau un accelerator al acțiunilor firmei, dar, la fel, poate fi un obstacol sau o frână în calea acțiunilor și intereselor sale. Serviciul de relații publice construiește, apără și înfrumusețează imaginea publică a întreprinderii.   În mod uzual se poate face distincție între următoarele categorii de public: -Acționarii și grupurile bancare și financiare;  - Grupurile de media (presa scrisă și audiovizualul); - Instituțiile guvernamentale și administrația publică; - Grupurile de interese publice și civile; - Publicul extern (opinia publică); - Publicul intern (salariații).

7. Organizațiile (organismele) publice -reprezintă ansamblul structurilor organizate, create în

societate pentru gestionarea afacerilor publice.

Organizațiile publice, în sensul birocratic pe care îl au în ziua de astăzi, reprezintă singurul mod de organizare social-economică a statului care poate face față provocărilor modernității (numărul mare al populației, diversitatea si complexitatea nevoilor umane ce se cer satisfăcute).

Organizaţia publică se localizează, de obicei, în următoarele domenii de activitate:- Infrastructură şi transport;- Locuinţe şi amenajarea teritoriului;- Învaţământ, cultură şi sport;- Ordine şi siguranţa publică: armată, justiţie, poliţie, jandarmerie;- Sănătate şi asistenţă socială.

7.1. Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã (ANAF)

- a fost înfiinţatã la data de 1 octombrie 2003 în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, prin Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003, ca organ de specialitate al administraţiei publice centralã. Începând cu ianuarie 2004 a devenit operaţionalã, dobândind calitatea de instituţie cu personalitate juridicã proprie, prin desprinderea direcţiilor cu atribuţii în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

În cadrul ANAF se organizeazã şi funcţioneazã, de asemenea, Garda Financiarã, Autoritatea Naţionalã a Vãmilor, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

A.N.A.F are misiunea de a asigura resursele pentru

cheltuielile publice ale societãţii prin colectarea şi administrarea eficace şi eficientã a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, precum şi de a furniza informaţiile necesare conturãrii politicii economice a Guvernului.

Pentru aceasta se ia în considerare respectarea a douã principii:-egalitatea contribuabililor în faţa impozitului; -eficienţa colectãrii veniturilor bugetare.

7.2. Consiliul Local

- este o autoritate colegială a administraţiei publice locale, aleasă în vederea soluţionării problemelor de interes local ale comunei, oraşului sau municipiului.

Această autoritate, în temeiul art.5 al Legii nr. 215/2001, se

bucură de un statut autonom, în sensul că ea deliberează asupra intereselor specifice ale colectivităţii locale şi hotărăşte cu privire la modul de realizare a acestora, fără vreun amestec din partea autorităţilor administraţiei publice de stat sau autorităţilor administraţiei publice judeţene.

7.3. Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR)

-este cea mai puternică asociaţie a mediului de afaceri din România, reunind în rândurile sale întreaga reţea a celor 42 de camere de comerţ şi industrie judeţene, camerele de comerţ bilaterale şi  asociaţii profesionale. 

CCIR este o organizaţie neguvernamentală, cu

caracter autonom, care susţine interesele comunităţii de afaceri şi, în special, pe cele ale membrilor săi, în dialogul cu instituţiile statului şi organismele internaţionale.

Camera acţionează pentru crearea unui mediu de afaceri stabil, coerent şi propice dezvoltării sectorului privat, unei economii de piaţă reale, durabile şi deschise spre exterior. 

Ca reprezentant al mediului de afaceri, CCIR

include în oferta sa de servicii organizarea de misiuni economice, programe de perfecţionare profesională, organizarea de evenimente de afaceri, seminarii şi dezbateri, administrarea de baze de date cu oportunităţi de afaceri.

7.4. Curtea de Conturi a Romaniei -este instituția supremă de control financiar asupra modului de

formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și sectorului public.

Curtea de conturi se compune din:-două secții de control ulterior, în care funcționează divizii-secția jurisdicțională-camerele de conturi județene și a municipiului București-secretariatul general.