Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPeană Proiect ... 23 site... · Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPean ... UE care uzează de dreptul la liberă ... un proiect

Migrant în România - nr. 23, 2014 1

Inspectoratul General pentru Imigrări

Direcţia Schengen

Proiect finanţatde Uniunea Europeană

Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPeană

MigrantRomâniaînwww. migrant.ro

nr. 23 / 2014

Barometrul Integrării Imigranților 2014pagina 26

Interviu cu Ioan Puhace, director al Direcției pentru Imigrări a Municipiului București

pagina 14

Împreună vom reușipagina 6

Migrant în România - nr. 23, 20142

Revista este disponibilă şi online la www.migrant.ro.

Exemplare tipărite pot fi comandate la Institutul Intercultural Timişoara

Revista Migrant în România este editată de

Institutul Intercultural Timișoara (coordonator) în colaborare cu

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului și Integrare Socială București, Centrul pentru Resurse Civice Constanța și Liga Apărării Drepturilor Omului Cluj

Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 TimişoaraTel./Fax: 0256 498 457

E-mail: [email protected] Site: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „Migrant în

România interculturală“. Contract nr. ref.: IF 11.01/04.01/2013,

finanţat de Uniunea Europeană prin Programul General

„Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor migratorii“,

gestionat în România de Inspectoratul General pentru

Imigrări.

Comitetul de redacţie:Oana Bajka, Oana Neştian Sandu, Călin Rus, Romina Matei, Mbela Nzuzi, Daniela Cervinschi. Grafica: Codruţ Radu Contact: [email protected]

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceştia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate. Comitetul de redacţie primeşte propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“. Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro


Jean-Claude Juncker, primul președinte al Comisiei Europene desemnat pe baza voturilor acordate de cetățeni la alegerile pentru Parlamentul European, a nominalizat migrația printre cele zece priorități ale mandatului său. Cu toate acestea, modul în care se profilează gestionarea acestui domeniu de către noua Comisie Europeană este departe de a ne mulțumi pe noi, cei care considerăm importantă susținerea integrării migranților. Documentele ce definesc orientările generale în privința migrației nici nu menționează problematica integrării, ci se centrează pe trei elemente ce denotă, toate, o abordare euro-centrică: Securizarea frontierelor și măsuri

ferme de combatere a migrației ilegale; Împărțirea echitabilă între

statele membre a responsabilităților de gestionare a fluxurilor de refugiați, în special din Orientul Mijlociu și Africa; Promovarea migrației legale

a tinerilor cu înaltă calificare, deci atragerea către UE a unor resurse umane importante ale țărilor mai puțin dezvoltate, reducând astfel și mai mult șansele acestor țări de a progresa.

Deși mandatul Comisarului Dimitris Avramopoulos include, pe lângă migrație, și cetățenia, aceasta se referă practic la gestionarea programului Europa pentru cetățeni, fără o legătură cu migrația. De altfel, problematica cetățeniei figura inițial în portofoliul Comisarului Tibor Navracsics, alături de cultură, educație,

tineret și sport dar a fost retrasă în urma protestelor europarlamentarilor legate de măsurile și pozițiile antidemocratice ale acestuia în activitatea politică anterioară. Mai mult, integrarea nu figurează explicit nici în orientările generale pentru alte domenii, cum sunt justiția sau politicile sociale.

Această eludare a problematicii integrării imigranților în documentele ce vor sta la baza acțiunilor Comisiei Europene în următorii cinci ani este însă în contradicție cu aspecte esențiale ale realității prezente din țările membre. Astfel, în toate țările în care migrația ocupă un loc important în dezbaterea publică, acest lucru este asociat cu larg răspândite atitudini negative față de imigranții ce trăiesc în aceste țări și deseori cu rasism, marginalizare, izolare, segregare sau excluziune socială a unor categorii de imigranți. Politicile de limitare a migrației și cele de favorizare a migrației selective vor mulțumi probabil o parte a electoratului ce susține grupări politice xenofobe, cu discurs anti-imigrație. Aceste politici însă nu au cum să rezolve problemele menționate mai sus.

Rămâne așadar esențială susținerea de măsuri care să contribuie la îmbunătățirea relațiilor dintre imigranți și localnici, și care să-i facă pe toți cei care trăiesc în Uniunea Europeană să se simtă acasă, fără impunerea asimilării în societatea gazdă. Aceste măsuri pot fi chiar mai eficiente decât cele derulate în ultimii ani, dacă abordează mai general

problematica migrației, incluzând între grupurile vizate refugiați, migranți din țări ne-membre UE, dar și cetățeni UE care uzează de dreptul la liberă circulație în spațiul comunitar. Există numeroase dovezi că nevoile acestor categorii sunt foarte asemănătoare și că separarea artificială a măsurilor ce le vizează nu este productivă.

Nu putem decât să sperăm că acțiunile concrete ale noii Comisii Europene vor ține cont de aceste nevoi și că inițiativele ce promovează integrarea vor continua să fie susținute. Societatea civilă europeană are acum o mare responsabilitate și își poate mobiliza resursele pentru influențarea politicilor europene astfel ca integrarea să nu fie uitată.

Integrarea - uitată de Uniunea Europeană?

editorial

Călin RusDirector

Institutul Intercultural Timișoara


mesaj

unește! Da, da, s-au legat prietenii foarte frumoase pornind din My Place. Adună-ți prietenii și pleacă

la explorat România!!! Are atâtea locuri frumoase, încât e păcat să rămână nedescoperite. Recomand Transfăgărășanul, Sighișoara, Bușteni (pe mine m-au cucerit). Implică-te în organizații

studențești! Nu sta deoparte! O să-ți mai alini dorul de casă, deoarece o să te simți ca acasă printre ai noștri. Organizații de basarabeni există aproape în fiecare oraș din România! Profită de toate oportunitățile

pe care România le oferă! De la cursurile gratuite la Erasmus și vizitele de studiu peste hotare. Este foarte util când poți face o comparație între țări, plus că mai vezi și altceva. Descoperă! Acestea fiind spuse, am încredere

că boboceii basarabeni care ajung în toamna aceasta în România vor vedea acest articol micuț și vor încerca să urmeze măcar câteva din recomandările pe care le-am dat eu, și de ce nu, să mă anunțe cum și cât de repede s-au integrat în societatea românească. Eu vă urez un an plin de succese, răbdare și curaj, restul va veni de la sine!

București, și anume comunitatea basarabeană (ceea ce înseamnă, dragi boboci, că vă puteți adresa oricând cu încredere la mine). Din experiența acumulată, pentru boboceii ce urmează să vină în România, le fac câteva recomandări, și anume: Fii îndrăzneț! Cu timiditatea

nu rezolvi nimic. Bate la ușă! Dacă nu se deschide, bate în geam! Nu sta în cămin și nu sta pe

Facebook! Asta e cea mai mare greșeală pe care o facem toți când ajungem în orașele în care ne vom continua studiile. Ne izolăm de toți și apoi ne integrăm foarte greu în societatea românească. Nu tăcea la facultate! Nu-ți

fie frică să vorbești, chiar și în cazul în care spui o prostie, pentru că așa înveți! Este foarte important să fii activ la seminarii și la cursuri, și cel mai important, să înveți sistematic! Nu lăsa toată materia înainte de examen, o să-ți fie foarte greu! Interacționează cu ceilalți

basarabeni dar și cu românii, migranții și alte grupuri etnice! În București există Centrul Cultural Multifuncțional My Place, un centru unde noi ne întâlnim, socializăm, și vă spun din experiență personală că My Place-ul

Septembrie-octombrie e perioada în care tot mai mulți elevi basarabeni trec la un nivel următor, și anume vin la studii în România. Țară nouă, oraș nou, oameni noi… Practic o începi de la zero. Eu aș dori să împărtășesc cu boboceii care tocmai au ajuns în România câte ceva din experiența mea și să le dau câteva sfaturi pentru început și pentru integrarea lor cât mai rapidă în societatea românească.

Cu trei ani în urmă am fost și eu o „boboacă”, speriată ce-i drept, de acest „nou” pe care îl reprezentă Bucureștiul. Oraș mare, agitație, aglomerație, metrou (noroc că îmi plac orașele mari) … toate au venit așa, din prima. Am încurcat liniile de metrou, m-am rătăcit de câteva ori dar toate astea nu însemnau nimic, eram fericită că eram studentă în București, la facultatea pe care mi-o doream – relații internaționale și studii europene la Școala Națională de Studii Politice și Administrative. Cei trei ani au trecut ca prin vis, și pot spune ferm, cu mâna pe inimă, că am fost studentul cu nici o restanță în cei trei ani, deci se poate (m-am abătut de la regula că nu există student fără restanțe) :D . În prezent, sunt la master, anul I, aceeași facultate și aproape aceeași specialitate: relații internaționale și integrare europeană, și sunt și mediator intercultural pentru cea mai numeroasă comunitate din

CURAJ, boboci basarabeni!

Diana CostașMediator intercultural

București


De ani de zile Clubul nostru Româno-Arab de Cultură și Presă a avut și are activități diferite dintre care: traduceri, întâlniri, conferințe, seminarii, prin care aducem idei noi pentru un dialog constructiv. Ideile noastre au ca scop un drum comun spre o lume mai bună, unde ne întâlnim cu toții într-un spirit intercultural. Ca urmare, am realizat traduceri de cărți din limba arabă în limba română. Am organizat conferințe internaționale pentru dialog inter-religios în parteneriat cu Centrul de studii religioase, în cadrul Universității Ovidius, ultima fiind „Ierusalimul – Orașul religiilor”, care a avut loc la Palatul Parlamentului. De asemenea marcăm sărbătorirea zilelor internaționale, cele mai recente fiind „Ziua Mondială a Refugiatului”, de care ne ocupăm anual, în parteneriat cu Primăria Sectorului 2 – București și Asociația pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților (APADAR), cu care suntem parteneri, și „Ziua Mondială a Copilului”, care a avut loc în București, cu participarea a 132 de copii, având în atenție copii sirieni, cărora le-am acordat premii, alături de Asociația Serviciul Apel și cu participarea activă a Biroului de Ajutor Umanitar din cadrul Comunității Siriei Libere din România.

Anul acesta am hotărât să lansăm un proiect pentru dialog și cunoaștere directă, numit „Bazar Multicultural”, având ca parteneri APADAR și primăriile din localitățile unde are loc acesta. Bazarul constă în amplasarea a 30 de corturi și

expunerea unor obiecte și produse cu origini din diverse țări, pentru dezvoltarea caracterului intercultural al relațiilor dintre populația română și reprezentanții minorităților de pe teritoriul României.

Prima ediție a „Bazarului Multicultural” a avut loc în Centrul Vechi al Bucureștiului, în contextul Zilei Mondiale a Refugiatului, ocazie cu care am organizat și o conferință cu participarea unor importanți reprezentanți ai mediului diplomatic. Mesajul Excelenței-Sale Dl. Omer Ahmed Karim Berzinji, Ambasadorul Republicii Irak în România, transmis cu această ocazie, poate fi citit pe www.migrant.ro.

A doua ediție a „Bazarului Multicultural” a avut loc la Brașov, în Piața Sfatului, având 30 corturi, cu produse din cinci continente. Cetățenii Brașovului și turiști din diferite țări au vizitat cu bucurie acest bazar. Au fost peste 2000 de vizitatori, ceea ce ne demonstrează că ideea noastră este constructivă și merită să continuăm în foarte multe orașe ale României, bazându-ne pe susținerea autorităților locale și interesul cetățeanului pentru cunoaștere și dialog.

Ne dorim să avem colaborări și parteneriate constructive, cu colegi și prieteni care conduc organizații non guvernamentale românești, alături de care putem câștiga experiență și putere de muncă. În urma unei întâlniri cu reprezentanții Asociației Novapolis, pentru un proiect pe care îl putem avea împreună, d-na președinte Iris

Pentru un drum comun spre o lume mai bună

Ahmed Jaber, Mediator intercultural

Alexe ne-a precizat: „Clubul Româno-Arab de Cultură și Presă s-a bucurat recent de o frumoasă colaborare cu Asociația Novapolis – Centrul de Analize și Inițiative pentru Dezvoltare și Centrul Cultural Multifuncțional My Place pentru a sprijini participarea ansamblului popular al studenților palestinieni la Festivalul Internațional de Folclor „Garofița Pietrei Craiului”, ediția a VIII-a, organizat la Brașov în perioada 9-11 august 2014.

Cu acest prilej, grupul de dansatori format din 5 studenți palestinieni aflați la studii în România a împărtășit din cultura și tradițiile țării lor unui public numeros, printr-un spectacol captivant și plin de entuziasm. Festivalul Internațional de Folclor „Garofița Pietrei Craiului” a reunit o serie de ansambluri din mai multe țări precum: Grecia, Ungaria, Serbia, Germania, Philipine și România.

Festivalul a reprezentat o bună ocazie de a promova cultura tradiţională a ţărilor participante, de a crea o punte de legătură și un schimb cultural între ansamblurile invitate dar și de a prezenta oaspeţilor istoria, cultura și frumuseţile naturale ale Brașovului, contribuind astfel la o îmbogățire culturală și o mai bună înțelegere și cooperare între diferite culturi cu obiceiuri și tradiții variate.


proiect

În perioada 9-13 iunie s-a derulat la Șomcuta Mare cea de-a VI-a ediţie a unui proiect drag nouă: „Împreună vom reuși”. Săptămâna a fost cu atât mai emoţionantă cu cât ne aflam la ceas aniversar: se împlineau șase ani de când am iniţiat un proiect de parteneriat intercultural cu Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanţii de Azil, Maramureș, un proiect ce venea ca un răspuns numeroaselor întrebări adresate de către elevii noștri, doritori să afle ce se ascunde în spatele porţilor închise de la Centru.

Ziua de luni, conform tradiţiei, a fost dedicată deschiderii oficiale. Ne-am bucurat să îi avem aproape pe partenerii noștri de proiect, reprezentaţi prin doamna Simona Chioran, director al Centrului Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanţii de Azil, Maramureș, pe domnul Lucian Cămărășan, reprezentant al Organizației Internaționale pentru Migrație, precum și juriști și asistenţi sociali din partea unor ONG-uri cu activitate în Centrul de la Șomcuta. Întâlnirea a stat sub zodia rememorării. S-au prezentat instantanee din ediţiile precedente ale proiectului, toate edificatoare în privinţa entuziasmului cu care atât noi, Liceul Teoretic „Ioan Buteanu” din Șomcuta Mare, cât și partenerii noștri de proiect, Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanţii de Azil, Maramureș, ne-am implicat în derularea activităţilor. În partea a

doua a întâlnirii, solicitanţii de azil au luat cuvântul prezentând și materiale despre ţările lor de origine. S-a vorbit despre politica statelor din care provin, despre atracţiile turistice, despre tradiţii și obiceiuri... dar s-au resimţit puternic emoţiile acestor oameni smulși de lângă familii și pribegi într-o ţară îndepărtată.

A doua zi, solicitanţii de azil au urmărit desfășurarea procesului instructiv-educativ de la Liceul Teoretic „Ioan Buteanu” din Șomcuta Mare. Cu zâmbete largi, la ora de geografie, au identificat pe hartă însorita Nigerie, îndepărtata Rusie sau Senegalul scăldat de apele Oceanului Atlantic. Au înţeles

în timpul orei de matematică faptul că cifrele și ecuaţiile sunt limbaje internaţionale, iar în faţa unui auditoriu fascinat, în timpul orei de literatură română, au recitat emoţionante versuri în limbi africane cu ecouri de litanie.

După-amiaza zilei de miercuri a fost dedicată spectacolului de cântec și dans tradiţional. Momentele oferite pe scenă de către solicitanţii de azil au fost extrem de emoţionante. Aceștia au purtat cu mândrie pălăriile tradiţionale maramureșene, iar gestul oferirii lor de către elevii șomcuteni a venit ca un angajament al acestora faţă de invitaţi: comunitatea a înţeles că înainte de a

Împreună vom reușiAnca Pascui

Coordonator proiectLiceul Teoretic

„Ioan Buteanu”, Şomcuta Mare


fi congolezi, senegalezi sau ivorieni, solicitanţii de azil sunt oameni care caută prietenie și înţelegere, un loc pe care să îl numească intim „acasă”. Hora în care s-au prins cu toţii la final a fost una simbolică, o horă a prieteniei, o promisiune că legăturile formate acum nu vor cunoaște pericolul destrămării. Publicul, empatic, a trăit frumos acest eveniment.

O zi extrem de încărcată, ziua de joi. Pregătiţi cu cele trebuincioase, am bătut la ușa Centrului, de dimineaţă. Am luat cu asalt bucătăria, am rânduit cratiţe și reţete și le-am promis solicitanţilor de azil că le vom găti mâncare tradiţională românească de se vor linge pe degete. Bucătăria s-a umplut curând de mirosuri iar elevii și refugiaţii au înţeles că se pot lega prietenii trainice și în faţa unei strașnice oale cu sarmale. Am fost și noi serviţi cu mâncare tradiţională specifică

Împreună vom reuși

ţărilor africane și ne-a minunat bogăţia de arome și culoare a acestor bucate. Legăturile formate pe parcursul acestor zile s-au consolidat în jurul plăcintelor aburinde. Atmosfera a fost una relaxată, discuţiile s-au legat ușor, iar zâmbetele tuturor certificau impresia ca „am reușit împreună” să ne facem înţeleși.

Plănuita excursie din ziua de vineri a trebuit amânată din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, dar Ziua Refugiatului ne-a adus din nou împreună, profesori, elevi, solicitanţi de azil, într-o după-amiază superbă în care s-a dansat, s-a cântat și s-a celebrat cum se cuvine finalul de proiect. Tortul aniversar, împodobit cu steagurile participanţilor, a stârnit, ca în fiecare an, emoţii puternice. Ne-am despărţit, nu fără regrete, dar îmbogăţiţi sufletește de experienţa întâlnirii unor culturi diferite, a unor povești de viaţă incredibile.


interviu

era faptul că străinii erau confundați, precum nea’ Mărin miliardarul.

Cum a decurs primul an petrecut în țară? Vă rog să ne povestiți care au fost dificultățile întâmpinate în perioada aceasta.

Nu aș putea să spun că am întâmpinat dificultăți. Însă, având în vedere că am făcut un an de pregătire de limba română și întâmpinam greutăți în exprimare, din acest punct de vedere, au existat foarte multe peripeții.

Care sunt lucrurile care v-au plăcut/vă plac cel mai mult în/la România?

După atâția ani, îmi este foarte greu să particularizez ceva în mod deosebit, pentru că timpul m-a făcut să simt că România este țara mea. Când stai în Constanța, în Dobrogea, și vezi multiculturalitatea care există, îți lasă impresia că acest loc poate fi căminul oricui. Pentru mine, a particulariza înseamnă a oferi întâietate

Când ați venit prima dată în România? Ne puteți descrie pe scurt în ce circumstanțe?

Cu mulți ani în urmă, într-o toamnă ploioasă a anului 1998. Era sfârșitul lui septembrie, începutul lui octombrie, iar eu eram un elev plin de speranță, de bucurie că începe un drum al vieții mele presărat cu multe peripeții, cu dorința de a fi un om de succes. Am venit în România cu scopul de a studia. Pe parcurs, am descoperit că România poate deveni o țară adoptivă pentru mine, în care mă pot realiza și profesional. Venirea în România a apărut pe neașteptate, a fost ca un cadou al vieții mele. Terminam clasa a opta și aflam că pot face liceul în România și atunci, încrezător în mine și cu încurajarea părinților, am pășit pe un nou drum al vieții. Doar ideea de a fi în altă țară și de a studia crea, în mintea mea, motivare și speranță.

Cât de diferită vi s-a parut România față de țara dumneavoastră natală, Macedonia?

Am ajuns în toamna anului 1998 la București, unde am stat trei zile și unde se putea simți un aer mult mai occidental, din punct de vedere arhitectonic, ceea ce mi se părea diferit față de țara mea. În schimb, aș putea spune că am fost șocat de întunericul care domnea și de prezența, peste tot, a mașinilor Dacia, de parcă erau microfoanele securității. Deși eram extrem de entuziasmat la gândul că voi relaționa cu oamenii - pentru că în țara mea, era ceva normal să fii sociabil și prietenos cu oamenii - totuși, în persoanele cu care intram în vorbă, se simțea o frică de a relaționa cu străinii. Pe de altă parte, întunericul de pe străzi anunța nesiguranța. Pentru mine, faptul că eram într-o țară - străină, pe acea vreme - reprezenta o motivare aparte și deja mă visam un om de succes. În esență, simțeam că este o țară apropiată țării mele, pentru că se afla în acel curs de tranziție, privatizarea, însă ceea ce mă făcea să simt că este altfel

Un politician cu viziune

Interviu realizat de Isabela Ştefan-Iorga, consilier Centrul pentru

Resurse Civice Constanța

Venind dintr-o țară cu tradiții și cultură diferite,

Dimov Dibrean Vlatko este un om care a reușit să se integreze perfect în

România și să devină un om politic respectat și un publicist de excepție,

care stăpânește magia cuvintelor în limba

română și reușește să își farmece cititorii prin

frumusețea scrierilor sale. Deși nu are încă

cetățenia română, după 16 ani de zile, Vlatko nu vede România ca

pe o țară adoptivă, ci pur și simplu ca pe țara

sa, pe care o iubește.


Cum a fost experiența de student într-o țară străină, învățând în limba română? Ce facultate ați terminat și ce s-a întâmplat după absolvire?

Când am intrat în facultate, eram obișnuit deja cu atmosfera din Constanța. Anul pregătitor și cei 4 ani de liceu m-au călit bine. Așa că am urmat cursurile Facultății de Științe Politice, crezând în ideea că, dacă vrei să schimbi mersul lucrurilor, ar trebui să fii acolo unde se iau deciziile. Iar ca să te afli acolo unde se iau deciziile, trebuie să fii pregătit. Am crezut în ideea că un om pregătit, indiferent de proveniența lui, va avea, de fiecare dată, un loc de cinste în societate. Iar istoria României este plină de astfel de exemple.

Ne puteți descrie viața dumneavoastră în prezent? Știm că v-ați căsătorit în anul 2013 și că ați intrat în politică. Mai mult despre planurile de viitor?

Lucrez în domeniul politic, care, de altfel, este fascinant și fiecare zi are noi provocări care, pentru un tânăr ambițios, reprezintă o motivare suficientă pentru a-și dori mai mult de atât. În acest domeniu, poți vedea cum anumite decizii pot duce societatea într-o direcție sau alta, cum se pot ridica sau ruina oamenii. Doresc să devin mai bun decât sunt acum, să fiu pregătit pentru nevoile societății de mâine. Cu riscul de a mă repeta, sunt de părere că un om pregătit este oricând binevenit, nu numai în România, dar în oricare altă țară din lume.

Cum vă petreceți timpul liber în Constanța?

Timp liber? Mai greu! Timpul liber este combinat cu ceea ce fac eu. Domeniul politic în care lucrez nu lasă timp liber.

Ce sfaturi i-ați da unui migrant care abia a sosit în România?

Să fie încrezător în șansa sa.

Fiind un om care trăiește în România, are o carieră și o familie, este firesc să aveți sentimente față de țara care v-a adoptat. Cum vedeți și simțiți România?

Deși sunt de aproape 16 ani în România, fără cetățenie, din cauza unor legi care nu au de-a face cu nevoile reale ale prezentului - cu alte cuvinte, depășite - nu văd România, țara în care trăiesc, ca pe o țară adoptivă, ci pur și simplu ca pe țara mea.

Care considerați că este aportul dumneavoastră la viața socială a țării? Ce anume ați schimba peste noapte în țară, dacă ați avea o baghetă magică?

America este un exemplu de succes în importul de eminență cenușie. Așadar, orice străin adus, educat, este, din start, un câștig pentru România, pentru că el devine, în timp, un produs al societății românești. Străinii, la fel ca și românii, care sunt bine pregătiți, ambițioși și motivați, vor avea un cuvânt de spus în domeniul lor, iar societatea va avea un beneficiu de pe urma lor: de la medicină până la economie, de la agricultură la educație. Este necesară reașezarea valorilor într-o societate în care profesorul să fie profesor și să fie respectat ca atare, doctorul să fie doctor și să fie stimat ca atare, în care banul să fie un instrument și nu o valoare.

Vă rog să le transmiteți cititorilor un gând bun, în limba dumneavoastră maternă și să ne oferiți și traducerea!

На вашите читатели им посакувам, среќата да ја бараат бидејќи постојат толку многу можности а животот е полн со изнендавања. Cititorilor dumneavoastră le urez să fie îndrăzneți în căutarea norocului, există atât de multe posibilități, iar viața este plină de surprize.

unor lucruri. Eu cred că spiritul balcanic care domnește în România, sau cel puțin în Dobrogea, oferă un farmec aparte. Și la bine și la greu, românul tot vesel este.

De ce v-ați stabilit la Constanța, acum cât timp și ce apreciați la acest oraș?

Când veneam din Macedonia, destinația mea era Constanța, iar despre Constanța știam două lucruri: că este un oraș lângă Marea Neagră și că are o plajă numită Mamaia. Pe de altă parte, știam că există anumite persoane, cu grade de rudenie apropiate familiei mele, care s-au stabilit în România în perioada interbelică. De 16 ani, de când sunt în Constanța, trăiesc cu speranța că într-o zi voi ajuta la ceea ce se poate schimba și îmbunătăți la acest oraș. Geografic, Constanța este o poartă de intrare a țării, așa că sper ca această poziționare să fie, pe viitor, atuul pentru dezvoltarea economică a orașului.

Am văzut ca ați urmat cursurile Universității Ovidius.

Un politician cu viziune


interviu

dați copiilor dumneavoastră sau tinerilor din comunitatea arabă pentru a se integra în societatea românească.

În primul rând să aibă încredere în ei și să își sporească cunoștințele folosind mijloace de informare și de învățământ, să cunoască bine limba română și mentalitatea poporului român și să nu simtă întotdeauna că le sunt inferiori celor din jur, să arate că sunt niște oameni conștiincioși, care respectă pe ceilalți și tradițiile poporului român, pentru a beneficia de același respect. Să aleagă mijloace oneste și să aibă încredere că se vor dezvolta în România și vor găsi susținere și mediul adecvat. Să fie întotdeauna echilibrați și moderați, să-și arate valoarea pozitivă și capacitatea de a se integra cu ceilalți. Și nu în ultimul rând să dovedească că sunt deținătorii unor culturi civilizate.

Cât de importantă credeți că este pentru străini în general și pentru arabi în particular, participarea la programe de educație, de studiu în limba română? Cum ați reușit să

au venit de puțin timp în România, pentru a depăși mai rapid dificultățile integrării?

În primul rând, să se ocupe de obiectivul pe care l-au avut venind în România, și să știe de la început că în România pot să găsească un mediu pozitiv pentru a trăi în liniște, pentru a învăța, pentru a munci și a întemeia chiar și o familie. Și nu în ultimul rând să respecte legea; și este bine să îi sfătuim să cunoască istoria poporului român ca să poată să înțeleagă valoarea și importanța acestui popor și a țării sale. Să se integreze într-un mod pozitiv în societatea românească, care oferă omului oportunitatea de a-și manifesta abilitățile, și să știe un lucru important: că România este un mod exemplar pentru coabitarea interetnică, interreligioasă și care nu cunoaște discriminarea. Deci, au în România un mediu deosebit și pozitiv unde trebuie să se comporte și ei asemenea.

Pentru ca m-am referit mai devreme la sfaturi, ar fi interesant ca cititorii revistei „Migrant in Romania” să afle care sunt sfaturile pe care le

Dirar Kutaini este medic nefrolog și este Președintele

Centrului Cultural European Româno-Panarab. S-a

născut în Damasc, locuiește în București unde a urmat

studiile universitare și studiile de doctorat. Este

licențiat în medicină, a studiat la Universitatea

de Medicină Carol Davila și la aceeași universitate

a urmat și studiile de doctorat. De asemenea, este

licențiat în drept, a studiat la Facultatea de Drept la Universitatea București.

Lansarea oficială a Centrului Cultural European Româno-Panarab a avut loc în cadrul

unui eveniment organizat în data de 27 noiembrie

2013 la Camera de Comerț și Industrie a României.

Pentru început, aș vrea să vă întreb de când locuiți în România și care au fost primele impresii sau primele experiențe în România.

Am urmat studiile universitare, respectiv Facultatea de Medicină Generală, specializarea Nefrologie și doctoratul în medicină, precum și studii juridice cu licență. În toate etapele au crescut cunoștințele mele și aprecierea pentru România, iar prima impresie a fost plăcută, pentru că Țara Românească este o țară frumoasă, liniștită, cu o populație prietenoasă și românii sunt gospodari. Eu pot sa spun că sunt unul dintre absolvenții învățământului superior românesc, și cel mai important lucru pe care pot să îl menționez este că școala românească se bucură de o mare apreciere și respect din partea foștilor absolvenți străini și arabi.

Privind în urmă și gândindu-vă la primele experiențe ale dumneavoastră în România, ce sfaturi sau recomandări ați dori să dați străinilor care

Dr. Dirar Kutaini

Perspectiva unui profesionist


Ameen AhmedMediator intercultural

carierei mele și a nivelului meu de cunoștințe, și au rămas niște exemple deosebite. Dar repet că sunt încă mulți profesori care merită să fie nominalizați.

Care credeți că sunt satisfacțiile vieții în România?

Trebuie știut că România a deținut de-a lungul timpului relații bune cu toate statele lumii. Este o țară caracterizată prin îndemnare la pace și este o țară pașnică și cheamă la dialog și la respect reciproc și neamestecul extern în treburile interne, în toate situațiile și mai ales în cele tensionate sau unele conflictuale. Acest lucru a făcut ca România să aibă mulți prieteni și străinii care au venit în România pentru studii sau pentru a-și exercita profesia, au rămas în România, simțind că acest lucru este important pentru ei.

În această ordine de idei, aș vrea să transmiteți cititorilor revistei „Migrant în România”, care credeți dumneavoastră că sunt satisfacțiile activității dumneavoastră profesionale în România.

Activitățile profesionale diferă de la om la om, ele depind de oportunități, de mediul în care activezi și de oamenii din jur, și de posibilitățile de care beneficiezi, de obiectivele pe care le urmărești, dar pentru a crește satisfacția este nevoie să crești nivelul de cunoaștere profesională prin diverse mijloace adecvate (informare, congrese, simpozioane, participări la cursuri de formare profesională și la dezbateri etc.), lucru care se oferă în România permanent. La fel de important este să alegi echipa cu care lucrezi pe cât posibil, să ai clare obiectivele pe care le urmărești. Pot spune în general că acest lucru a fost posibil în mare parte pentru mine, dar niciodată nu poți să ai satisfacție maximă oriunde profesezi în lume, căci mai ai întotdeauna perspective de atins. Și nu în ultimul rând, trebuie să respecți legile în vigoare.

Care credeți că sunt lucrurile care trebuie făcute sau activitățile care trebuie dezvoltate mai mult pentru ca situația membrilor comunităților străine să fie mai bună?

În primul rând, să fie niște comunități unite și această unire se completează cu solidaritatea și cooperarea cu poporul român și țara în care trăiesc, întotdeauna trebuie căutate convergențe în acest sens. Orice comunitate care trăiește în altă țară, aceasta devenind țara a doua, trebuie să se bucure în primul rând de respect între membrii comunității, să arate lucruri pozitive care se vor bucura de respectul membrilor societății în care trăiesc,

depășiți dificultățile educației în altă limbă decât limba natală? Este vreun profesor din România căruia îi păstrați o amintire deosebită?

Stând și trăind în România și deținând dorința de integrare la maximum, programele de educație și mijloacele de a învăța și a stăpâni limba română nu pot lipsi în acest caz nimănui, din contră, lipsa acestora va fi un handicap care nu o să te lase să te dezvolți și să te integrezi în societate. Limba română mi-a fost mai ușor să o învăț din două considerente: unul, că va fi cel mai important lucru pentru a mă realiza și pentru integrarea în sistemul de învățământ și pentru a mă integra în societate, și nu în ultimul rând pentru respectul față de țară și limba sa. Și în al doilea rând, personal, cunoașterea unei alte limbi romanice m-a ajutat să învăț mai ușor limba română. În ceea ce privește profesorii, ei au fost în număr foarte mare și în diverse domenii, și mi-e greu să îi enumăr pe toți, și nu pot să răspund la această întrebare decât menționând câțiva: pe profesorii Nicolae Ursea, Dan Enăchescu și Gabriel Mircescu, care au contribuit la dezvoltarea


interviu

folosind mijloace civilizate într-o societate civică pentru a putea ocupa un loc meritat și pentru a beneficia de drepturile sale ca fiind o comunitate pozitivă în societate.

Poate ca ați aflat din discuțiile cu alți străini că există proiectul unei federații a asociațiilor migranților din România. Care credeți că ar trebui să fie prioritatea unei astfel de federații?

Acest lucru este binevenit dacă se realizează și întotdeauna trebuie început cu prioritățile care pot fi: acordarea unei priorități cazurilor dificile și reale, plecând din respectarea și aplicarea Declarației Universale a Drepturilor Omului și importanța acordării oricărui ajutor util pentru imigranți și pentru a oferi serviciile necesare acestora, pentru o condiție umană care reflectă respectarea demnității și drepturilor omului, conform posibilităților existente, care oferă o liniște care le permite să simtă că i-au fost acordate drepturile necesare. În plus trebuie menționat că sectoarele care trebuie accelerate sunt sănătatea, învățământul, cursurile de limba română, cursurile de pregătire profesională, precum și consilierea social-psihologică dacă este cazul. La fel este importantă și o documentație de cunoștințe juridice și tot ce am menționat pentru a te integra eficient într-o societate.

V-aș ruga să ne spuneți care sunt prioritățile Centrului Cultural European Româno-Panarab (CCERPA). Care sunt activitățile cele mai importante ale acestui centru cultural și cărui public se adresează?

Acum vorbim de un subiect vast, dar putem preciza că CCERPA este un promotor și o interfață între cele două culturi, română și arabă, și are datoria de a promova cele două culturi și de a aborda întărirea relațiilor româno-arabe în toate domeniile, într-o formă nouă care corespunde la situațiile și provocările pe care le invocă secolul XXI, într-un mod civilizat, modern și pașnic, cu axare pe domeniile academice, universitar-știintifice, sociale, economice și nu în ultimul rând culturale, având obiective multiple, printre care unul de tip organizatoric de a înființa Clubul familiilor

mixte, Clubul medicilor româno-arabi, și alte cluburi, dar recent a fost înființat Clubul de cultură și de artă româno-arab. Folosind mijloace de aplicare prin unele activități ca organizarea unor forumuri și mese rotunde de dezbatere pe anumite teme care prezintă un interes major, organizarea cursurilor de limba arabă și română, organizarea unor emisiuni TV pe diverse teme pentru a cunoște mai bine cultura și tradițiile bilaterale, lansarea și editarea unor publicații, reviste și cărți, precum și alte activități în domeniile menționate. În această perioadă vom înființa prima Bibliotecă Româno-Arabă la București, în colaborare cu Universitatea Spiru Haret din București, Forumul al doilea și Gala CCERPA, și alte activități.

CCERPA se adresează societății române și arabe, și mai ales celor interesați de cultură și de convergențele bilaterale, comunității arabe din România și familiilor mixte româno-arabe, mai ales clasei sociale tinere. De precizat că membrii fondatori și membrii CCERPA activi și de onoare provin din cele două societăți, română și arabă, iar centrul este deschis pentru orice colaborare eficientă pentru a-și îndeplini obiectivele. Cu alte cuvinte, vrem ca CCERPA să fie un model exemplar de cultură nu numai în România, cât și în alte țări din Europa.

Centrul Cultural European Româno-Panarab oferă

publicului o bibliotecă. Puteți să-mi spuneți unde se află această bibliotecă și ce colecții de cărți, reviste are?

Proiectul înființării Bibliotecii Româno-Arabe la București este unul dintre obiectivele strategice ale CCERPA, această bibliotecă va oferi cititorilor români și arabi, familiilor mixte, o cunoaștere mai bună a celor două culturi, română și arabă. Această Bibliotecă va avea o deschidere oficială în toamna acestui an. În perioada următoare își va crește fondul de carte și Biblioteca electronică și se va dezvolta. Cu această ocazie, orice persoană și orice instituție poate dona un fond de carte, după cum dorește. Țin să mulțumesc pe această cale conducerii Universității Spiru Haret care ne-a asigurat de un sprijin remarcabil în acest sens.

Vă mulțumesc foarte mult pentru amabilitatea de a-mi acorda un interviu și pentru bunăvoința de a ne împărtăși din ideile și experiența dumneavoastră.

Eu vă mulțumesc la fel, și doresc revistei „Migrant în România” succes, prosperitate și să își atingă eficient scopul și obiectivele. Iar dumneavoastră personal vă doresc succes și progres profesional și în viață.


Eu sunt Kanadil HendAm 15 ani, sunt în clasa a X-a la Colegiul Național Ana Aslan din Timișoara, m-am născut aici în România și am primit cetățenia română după ce a obținut-o și tatăl meu.Am doi frați mai mici. Eu am trăit aici până în anul 2007, apoi am plecat acasă în Siria cu toată familia. M-am simțit foarte bine

acolo lângă familia mea, verișorii mei și mai ales bunicii mei.Iubesc România dar vreau acasă, e greu acuma după tot ce se întâmplă în Siria.Până în clasa a VIII-a am fost la Școala arabă din Timișoara iar de doi ani sunt la o școală românească. Am multe prietene și aici și de acolo.

Eu sunt Helo Rawan

Am 16 ani și sunt tot la Colegiul

Național Ana Aslan din Timișoara.

La fel ca Hend, am aproximativ

aceeași poveste cu școala, cu

plecarea în Siria și cu întoarcerea

înapoi aici. Am o soră și un frate,

îmi place să desenez și să cos.

Suntem prietene și vecine. Odată

am intrat pe net și am văzut tot

feluri de accesorii, ne-a plăcut și

ne-am gândit că putem și noi. Deja

avem și pagina noastră pe Facebook,

Accessories Small Star, suntem la

început dar suntem mândre de ceea

ce facem, și vrem să continuăm

cariera cu sprijinul părinților noștri.

Peste câțiva ani poate veți vedea

două doctorițe cu o galerie de accesorii.

Creativitatea nu are vârstăHend și Rawan

Începând din acest număr al revistei vă propun o serie de materiale despre tineri migranți talentați. Vi le prezint acum pe Hend şi Rawan, pe care le cunosc de când erau foarte mici, şi care au devenit două tinere creative ce merită promovate.

Rima TayaraMediator intercultural


interviu

reprezentanţi ai societăţii civile pot fi excelenţi mediatori între noi și imigranții care nu au cultura noastră, modul nostru de gândi și acţiona, nu cunosc bine legislaţia în domeniu și de multe ori sunt în imposibilitatea de a cunoaște că, de fapt, au încălcat legea. Conștientizăm acest aspect și de aceea ne-am arătat disponibilitatea de a explica cu orice ocazie legislaţia aplicabilă în domeniu. De fapt ne dorim ca în executarea legii, în înțelegerea acesteia și a modului de viață al comunității autohtone, migranţii să respecte autoritatea publică, legea, pentru a se putea integra mult mai ușor în comunitate. Dorinţa noastră este de a evita, de a preveni elementele de criminalitate, de violenţă generate de necunoaștere sau nepăsare. Iar aici ONG-urile au un rol important și trebuie să fie foarte active în promovarea valorilor noastre comunitare.

Cum vedeți dvs. integrarea migranților în România?

În prezent imigranţii în România nu sunt în număr foarte mare, undeva la 60.000 (din state terţe) din care mai mult de o treime sunt în București. Însă consider că migraţia, alături de alte domenii ale vieţii sociale (demografia, facilitarea reinserției celor plecați din țară etc.), poate constitui una din opțiunile de dezvoltare economică a

României pe termen scurt, mediu sau lung.Să nu uităm că peste 3,5 milioane de

români au ales, fie și temporar, să trăiască în afara ţării. Studenţii români sunt la mare căutare și universităţi renumite din străinătate vin să-i selecteze și să-i ademenească cu programe, burse, angajări bine plătite. Anual, mii de studenţi absolvenţi aleg să plece în străinătate pentru a se realiza individual. Ceea ce se întâmplă în domeniul sănătăţii este elocvent. Ce punem în loc? Sigur, una dintre opțiuni pe termen scurt ar putea-o reprezenta și imigraţia. Imigraţia poate produce și efecte benefice pentru comunitate, nu numai riscuri. Dacă vom continua să privim imigraţia numai dintr-un singur sens, atunci aceasta va genera în permanenţă cheltuieli, instituţiile statului fiind nevoite să dezvolte bugete care să ţină sub control această imigraţie. În acest caz privim imigraţia numai ca un risc la adresa siguranţei și ordinii publice din comunitate. Dar nu este firesc. Imigrația legală, controlabilă, poate produce efecte benefice comunităţii care o acceptă. Să ne gândim că anual mii de străini vin la studii în România. După 4-5-6 ani de studii aceștia pot să rămână în România și să aducă plus valoare în comunitatea în care practic ei au convieţuit acești ani. Aceste persoane considerăm ca fiind aproape integrate în viaţa noastră socială. De ce nu am stimula

Ioan Puhace:Domnul Ioan Puhace este director al Direcției pentru Imigrări a

Municipiului București începând din luna august 2012. Anterior a fost timp de un an directorul nou

înființatului Centru de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții

de Azil Giurgiu. Lucrează în domeniul migrației și azilului

din anul 1994, de la terminarea Academiei de poliție „Alexandru

Ioan Cuza”. În cariera sa a organizat și a participat la mai

multe misiuni externe în ţări din Asia, Africa, Europa și America

pentru combaterea migrației ilegale. A reprezentat țara la seminarii internaționale pe

tema migraţiei, a contribuit la îmbunătăţirea procedurilor pentru

o corectă aplicare a legislației în domeniu, a avut iniţiativa

organizării, pentru prima dată în România, alături de alţi

colegi, a Zilei Internaționale a Migrantului – 18 decembrie, a

implementat proiecte cu fonduri europene pentru modernizarea

sistemului de migrație și azil.Ca director al Direcției pentru

Imigrări a Municipiului București are ca obiectiv

îmbunătăţirea serviciului public prestat în interesul

comunităţii și al persoanei prin aplicarea cadrului legislativ în

mod corect și transparent.

Cum apreciați colaborarea instituției pe care o conduceți cu organizațiile neguvernamentale care au activități de facilitare a integrării migranților?

Pentru implementarea corectă a cadrului legislativ și realizarea unui serviciu public de calitate, rolul organizațiilor neguvernamentale abilitate în domeniu este deosebit de important, pentru că acestea sunt vectori foarte activi în promovarea drepturilor migranţilor, în susținerea acestora pentru o integrare deplină în comunitatea locală.

Noi, ca autoritate publică, suntem interesaţi de aplicarea corespunzătoare a cadrului legal, iar ONG-urile ca


„Migraţia legală poate constitui una din opțiunile de dezvoltare economică a României“această direcţie pentru a urmări și beneficiile imigraţiei? Suntem o societate tolerantă, dar ne trebuie mai mult pragmatism, dacă ne dorim o dezvoltare economică și socială ca a celorlalte state membre U.E.

În cadrul proiectului Migrant în România interculturală a fost formată o rețea de mediatori sociali interculturali. Cum vedeți rolul mediatorului intercultural în integrarea migranților în România?

Este important ca în cadrul comunităţilor de imigranţi în formare să existe persoane care să cunoască nevoile comunităţii, legislaţia, competenţele autorităţilor publice din diverse domenii și la nevoie să constituie un factor de comunicare viabil cu autorităţile publice. Dar aceste persoane trebuie să facă acest lucru într-un cadru legal fără existenţa unui interes personal propriu, ci doar pentru a comunica nevoile imigranţilor care fie nu înțeleg, fie nu cunosc limba, fie nu știu cărei autorităţi să se adreseze pentru rezolvarea unei anumite probleme. Acesta cred că ar trebui să fie rolul mediatorului intercultural. De asemenea, explicarea anumitor diferenţe de cultură, tradiţie și gesturi ar trebui să se regăsească în atribuțiile mediatorului intercultural pentru a contribui la o mai ușoară integrare a migranților în comunităţile locale.

Ați colaborat cu vreunul dintre membrii rețelei? Dacă da, ce părere aveți despre această colaborare?

În cadrul activităţilor noastre specifice de reglementare intrăm în contact cu cetăţenii străini care doresc să-și prelungească dreptul

de ședere, fie că sunt veniţi recent în ţară sau se află aici de o perioadă mai mare de timp și cunosc legislaţia aplicabilă străinilor.

În cadrul seminariilor sau meselor rotunde organizate de diverse ONG-uri sigur că am avut ocazia să dialogăm pe diverse aplicări ale legislaţiei în domeniu. De asemenea, colegii noștri din ghișee au posibilitatea de a comunica și a face cunoscute prevederile legale aplicabile în orice caz de reglementare. Ne dorim transparenţă în aplicarea actului public și respectarea prevederilor legale, de aceea mediatorii interculturali pot fi bineveniţi dacă servesc interesul comunităţii și valorile sociale comune.

Care sunt aspectele care vă aduc cea mai mare satisfacție profesională în munca dvs.?

Utilitatea muncii noastre. Migraţia este un fenomen social care are conotaţii în toate domeniile de activitate ale unei comunităţi. Dacă privim educaţia sau asigurările sociale ori munca, voluntariatul, activităţile comerciale, cercetarea, sportul, în toate putem găsi cetăţeni străini care au nevoie, în primul rând, de reglementarea statutului juridic pe teritoriul României. Și atunci vin la noi. Iar noi ca autoritate publică trebuie să ne prezentăm cât mai bine. Chiar dacă trebuie să dovedim fermitate în aplicarea cadrului legal trebuie în același timp să dăm dovadă de transparenţă și înţelegere printr-o mai bună comunicare cu aceștia.

În al doilea rând, profesionalismul colegilor mei. Am găsit aici un colectiv de profesioniști care știu foarte bine ce au de făcut și o fac cu determinare și mult efort. Ţinând seama de calităţile lor, de potenţialul existent la nivelul municipiului București în acest domeniu, mi-aș dori

să dezvolt mai mult latura pro-activă a comunicării, a iniţiativei competitive pentru o mai bună cunoaștere de către toate instituţiile publice din București a aspectelor sociale generate de migraţie și migranţi, aducându-ne astfel contribuţia noastră la armonizarea nevoilor străinilor cu posibilităţile pe care le poate oferi comunitatea locală, în cunoștinţă de cauză.

Ce mesaj doriți să transmiteți migranților din București?

Migranţii trebuie să aibă încredere în autoritatea publică, în exercitarea actului public de aplicare a legii în mod transparent și imparţial. Este important să comunice cu noi, să ne informeze cu privire la problemele de statut juridic, să respecte autoritatea publică și membrii comunităţii în care trăiesc. Iar noi, la rândul nostru, trebuie să arătăm prin actul public prestat că merităm această încredere.

Oana BajkaInstitutul Intercultural

Timișoara


interviu

Mulţi oameni vin în România din afara

graniţelor ţării pentru a studia, pentru a lucra

sau doar în vacanţe. Ce îi face, însă, pe

unii să rămână aici pentru totdeauna?

Ce îi determină să își părăsească locurile

pline de amintiri din copilărie, din tinereţe

și să se mute la noi?Dr. Mohamed DAOUD,

președintele Asociaţiei Centrul Cultural Oriental

Iași, medic specialist Obstetrică – Ginecologie

și Doctor în știinţe medicale povestește

despre contactul sau cu România și despre

problemele cu care se confruntă străinii în momentul în care

ajung în ţara noastră.

Cum a fost primul dumneavoastră contact cu România?

Dacă m-aș întoarce cu timpul în urmă cu mai mult de un sfert de secol, aș fi ales un alt anotimp în care să calc pe pământul românesc. Asta pentru că am fost primit rece, aproape înghețat, mai exact pe 17 ianuarie. Primul pas a fost o alunecare între scările avionului până la autobuzul care ne aștepta. Era și primul contact pentru mine cu zăpada, pe care o văzusem doar la televizor.

Ce v-a determinat să rămâneți în România?

Eu, la fel ca toți egiptenii care ajungeau aici, veneam ca student la Facultatea de Medicină, nu că ar fi mai bine sau mai ieftin, ci din cauza faptului

Gânduri interculturalecă nu am reușit să intru la facultăți gratuite din țara mea, unde nu existau pe atunci facultăți particulare (sistemul de admitere acolo este după media de bacalaureat, care se da din 16 materii, iar nota de admitere la medicină este de aproximativ 9,9), statul egiptean acceptând transferul studenților din estul Europei după primul an de facultate. Așa că toți colegii mei s-au transferat înapoi, în afară de mine și încă doi cu care am format grupul primilor egipteni care au rămas în România. Cred că pasiunea și dragostea pentru Țara Românească a fost motivul pentru care am hotărât să rămân aici.

Cu ce probleme v-ați confruntat în România?

Am trăit vremuri în care românii nu aveau voie să vorbească cu străinii și era o lege nescrisă în care erau trași la răspundere pentru acest lucru. Atitudinea unor români față de străini era discriminatoare, rasistă sau îi vedeau pe străini ca o sursă de valută.

M-aș fi putut întoarce oricând în Egipt, situația mea socială și a părinților mei acolo mi-ar fi oferit un trai de zece ori mai bun, dar consider ca am devenit copilul Țării Românești. Sunt mândru că sunt aici, aici mă simt acasă chiar dacă simt uneori frustrări din cauza dorului de țară și familie. În același timp am determinarea de a schimba ceva aici în relația migrant-român. Eu am ales să fiu aici. Unul dintre regretele cu care mă confrunt este faptul că după două decenii de când sunt român nu am reușit să obțin dubla cetățenie deși am învățat limba română la Facultatea de Litere în doar o lună când am venit în România, recuperând tot ceea ce colegii mei au învățat în jumătate de an.

De ce sunteți mai cunoscut ca fiind Dr. Alex decat Dr. Mohamed Daoud?

Numele de Alex mi l-au pus prietenii deoarece eram cunoscut ca Mohamed Alexandrianul (fiind născut în Alexandria, Egipt).

Mediator intercultural

Festivalul Internațional de Artă Tradițională - Iași Iashington 2007

Cu Excelența Sa Ambasadorul Statului Kuwait în România (de ziua națională a Statului Kuwait)


Interviu realizat de Mihaela Stănoae

Gânduri interculturaleCe ne puteți spune despre cariera dumneavoastră?

Din student al Facultății de Medicină din Iași, România m-a transformat în medic specialist în obstetrică-ginecologie și doctor în știința medicală, răsplata mea oferită țării fiind sănătatea familiilor și protejarea nou-născuților.

Cine sunt migranții și ce mesaj le transmiteți?

Numărul estimat de imigranți arabi este de aproximativ 40 de milioane în Europa, America de Nord, America de Sud și Australia și doar câteva mii în România. Cea mai mare parte a lor este alcătuită din sirieni, libanezi, marocani, egipteni, tunisieni, palestinieni și sudanezi; în afară de turci, africani și asiatici, majoritatea sunt de religie musulmană.

Este bine cunoscut faptul că cultura religioasă reprezintă o modalitate de a cunoaște pe celalalt, precum și că

permite convergența, toleranța morala, iubire, și construirea personalității intelectuale. Și ca atare musulmanii sunt testați prin simțul minorității în ceea ce privește capacitatea de a face față standardelor noilor nevoi juridice, politice și dezvoltarea socială a țării gazdă, ei învață că libertatea de cult nu este anti-religie, statul nereligios, de fapt, este o alegere a fiecărui om și este legat de o societate civilă practicată prin organizații, asociații nonguvernamentale. Important este că trăim cu egalitatea drepturilor. Principiul de coexistență în cadrul statului de drept este o școală de cetățenie în sine, deoarece permite pentru musulmanii din Europa existența în comuniune cu cele mai bune valori umane, în egalitatea între femei și bărbați, și între musulmani și non-musulmani, pe de altă parte, și de asemenea le permite să își reabsoarbă independența ca pe o cheie legitimă pentru creșterea individului și libertatea de credință și practică.

Cel mai important sfat este acela că ar trebui să respecte obligaţiile și să lupte pentru obţinerea

drepturilor lor pe cale legală. România este un stat de drept!

Cum se adaptează musulmanii în Europa?

În ceea ce privește practica Islamului, există două tendințe contradictorii în Europa: prima tendință este conservatoare: se centrează pe autonomia culturală pentru musulmani și solicită păstrarea tuturor tradițiilor și obiceiurilor zise islamice (unde majoritatea sunt de fapt obiceiuri naționale, diferă de la un musulman la altul); a doua tendință este formată din apeluri reformiste pentru integrarea culturală a musulmanilor în Europa: adoptă o interpretare modernă a Islamului, permite musulmanilor să împace valorile islamice și valorile europene, cu scopul de a actualiza valorile tradiționale care nu mai sunt în concordanță cu nevoile timpului nostru. Această integrare nu înseamnă deloc că musulmanii ar trebui să abandoneze valorile lor spirituale ci ar trebui să fie abandonate obiceiurile care sunt incompatibile cu latura umană a Islamului pe de o parte, și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte convenții internaționale pe de altă parte.

Este nevoie de onestitate și curaj pentru a recunoaște că prima problemă a migranților arabi / musulmani nu este diferența de tradiții și obiceiuri, ci înțelegerea corectă a religiei islamice și acceptarea celor din jur indiferent de naționalitate sau religie.

Fiecare tânăr arab visează să scape de abisul de subdezvoltare, sărăcie, corupție, neputința și absența statului de drept indiferent de statutul social pe care îl avea în țara de origine.

Iashington 2007 Iashington 2008

Cu Excelența Sa Ambasadorul Statului Kuwait în România (de ziua națională a Statului Kuwait)

Expoziție foto despre Primăvara arabă (revoluțiile din țările arabe)


Corupția morală s-a reflectat în toate detaliile vieții, devenite împovărătoare în severitatea de represiune din toate sistemele: psihologice, sociale și economice. Pe lângă demnitatea aproape inexistentă, există factori care perturbă mediul sănătos al vieții și aduc efecte nocive în societate. Mă refer la chestiuni mai profunde decât pânza cu care unele femei preferă să își acopere părul, în timp ce alții preferă să-și arate tunsoarea lor la modă. Tratarea problemelor majore este mult mai importantă decât preocuparea pentru unele lucruri minore ca fixarea pe îmbrăcămintea femeilor.

Nu văd nicio problemă în ambele cazuri, cu excepția isteriei transmise de mass-media și alimentată de oportuniști politici și alții fără conștiință.

Este de remarcat și regretabil faptul că o mare parte din imigranți în Europa și cea mai mare parte a tinerilor nu au spirit de cooperare între ei. Poate din cauza obiceiurilor sociale înrădăcinate și a egoismului de personalitate sau naționalismul de a fi interesat numai de tine. Ca să nu mai vorbim de ura etnică printre concetățeni. Și trebuie insistat cu privire la participarea ambasadelor ţărilor terţe din România în buna colaborare cu organizațiile societăților civile pentru a-i încuraja pe migranți și pentru a-i ajuta să fie organizați și implicați în viața socială

comunitară și să joace un rol în viața publică. Din acest motiv am înființat Centrul Cultural Oriental (CCO).

Ce reprezintă Centrul Cultural Oriental?

Am hotărât să înființez Centrul Cultural Oriental ca o instituție a societății civile în speranța că va deveni un lăcaș stabil pentru activitățile migranților indiferent de comunitate (arabi, turci, africani, asiatici), cu scopul de a aprofunda legăturile sociale între membrii acestor comunități, de a consolida afilieri culturale originale, de a-i ajuta pe migranți în integrarea în societatea românească și de a prezenta românilor cultura orientală.

De asemenea, este o oportunitate pentru apropierea între diferitele culturi și civilizații în practică și nu în teorie.

Centrul Cultural Oriental își propune să întărească legăturile între țările din Orient și România, prin organizarea de activități culturale, educaționale, sociale, schimbul de experiență și asigurarea unei cooperări strânse între universități orientale și cele din România, plus asistență oferită migranților pentru a se integra cu succes în societatea românească.

De asemenea, realizarea unei relații de înțelegere, prietenie și cooperare între membrii comunităților de străini, și între migranți pe de o parte și români pe de altă parte, pentru a asigura integrarea socială și culturală, indiferent de rasă, religie sau orientare politică. Aceasta din urma este una dintre cele mai importante obiective ale centrului cultural oriental.

CCO colaborează cu multe universități și instituții în stat și în străinătate. Al-Azhar (cea mai mare instituție Islamică) și Biblioteca din Alexandria au avut rolul de conducere ca primele instituții care au sponsorizat demersurile noastre de la înființarea Centrului prin furnizarea de cărți și reviste culturale pentru publicare în România.

Este de menționat și participarea Ambasadei Republicii Arabe Egipt în România prin furnizarea unor filme pentru spectacole organizate de CCO, publicații culturale și turistice. De asemenea Ambasada Statului Kuwait în România, Ambasada Statului Qatar

în România, Ambasada Republicii Islamice Pakistan în România, Ambasada Malaysiei în România, Ambasada Republicii Indonezia în România și Ambasada Republicii Turcia în România ne-au ajutat prin procurarea de publicații turistice. Ambasada Republicii Algeriene Democratice și Populare în România, Ambasada Republicii Democratice Congo în România și Ambasada Republicii Indonezia în România au răspuns la invitațiile noastre adresate ambasadelor ţărilor terţe, participând cu câte o delegație în 2008 la Festivalul Internațional de Artă Tradițională – Iași, organizat de Complexul Muzeal Naţional Moldova – Muzeul Etnografic în colaborare cu Primăria Municipiului Iași.

Centrul a organizat mai multe seri culturale și expoziții de artă, cu participarea instituțiilor oficiale și a organizațiilor societății civile. Am reprezentat România în colaborare cu o echipă de teatru în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Experimental Cairo – Egipt. Participăm anual la festivalul de tineret Iashington. Am participat alături de Inspectoratul General pentru Imigrări la Campania de caritate „Dăruiește bucurie!”, care a avut drept scop strângerea de bunuri prin contribuţie benevolă pentru persoanele solicitante de azil și refugiaţi din România. O bună colaborare am avut tot timpul cu Casa de Cultură „Mihai Ursachi”, Universitatea „Petre Andrei”, cu Traian Grand Hotel, ultima expoziție realizată acolo fiind intitulată „Misterele Egiptului”. De asemenea ne implicăm de câte ori este posibil în activități culturale alături de Centrul Cultural Francez, dintre care amintim Cafe-Kultour și Zilele Francofoniei.

Ce gânduri aveți pentru viitor?

Mai degrabă aș spune speranțe, am speranța de a-mi exercita meseria pe care o am și de a ajuta oamenii în continuare într-un sistem de sănătate pus la punct. Am speranța ca autoritățile să se țină de cuvânt și să ne încredințeze o locație adecvată pentru desfășurarea normală a activității Centrului Cultural Oriental. Sper de asemenea să reușesc să obțin o cofinanțare într-un proiect european pentru migranți iar cei care lucrează cu ONG-uri pentru migranți să aibă experiența și formarea necesară pentru acest lucru. Și nu în ultimul rând am speranța să întemeiez o familie fericită.

Ziua Armatei Egiptene (6 Octombrie)

interviu


Ounouna FouadMediator intercultural

Pentru început vă rog să vă prezentaţi.Mă numesc Ahmad Dia, cetățean român

de naționalitate libaneză, în vârstă de 48 ani. Am venit în România în 1984, sunt căsătorit de 17 ani cu Alina și avem doi copii, o fată și un băiat. Sunt medic primar ortoped și lucrez în Constanța și în București.

Spuneţi-ne câteva aspecte pe care le consideraţi importante în procesul integrării în România. Care au fost principalele dificultăţi dar și aspectele care v-au facilitat integrarea?M-am integrat relativ ușor în România,

la început cu ajutorul unor prieteni libanezi, iar ulterior cu sprijinul colegilor români de la facultate care întotdeauna m-au susținut la învățătură, dar și în însușirea limbii române. Dificultățile au fost legate de regimul comunist, cu foarte multe lipsuri legate de traiul de zi cu zi, pe care nu le cunoscusem nici măcar în țara mea natală, aflată în război civil.

A fost greu să învăţaţi limba română?Cunoscând limba engleză și având parte

de doi profesori excepționali în anul pregătitor, am învățat relativ repede limba română.

Cum s-au derulat studiile universitare în România?

Cu mult efort și muncă susținută am absolvit Facultatea de Medicină Carol Davila în anul 1992 și ulterior mi-am continuat specializarea în Ortopedie – Traumatologie la Spitalul de Urgență Floreasca – București.

Cum s-a derulat integrarea dvs. în România?Fiind o fire prietenoasă mi-am facut un

cerc de prieteni români de calitate, integrându-mă astfel foarte ușor în societatea românească.

De ce aţi ales să veniţi în România și mai ales la Constanţa?Am ales să vin în România deoarece

în acel moment în Liban era război civil și Ambasada României a fost prima care mi-a sărit în ajutor, acordându-mi viza de studii. La Constanța am venit de 2 ani să lucrez în Secția de Ortopedie a Spitalului Județean datorită dotării tehnice de excepție, de nivel occidental, care-mi permite să duc la bun sfârșit un act medical de cea mai înaltă calitate.

Dvs. și familia dvs. vă simţiţi integraţi în societatea românească?Fiind casatorit cu o româncă, jumătate

din drumul integrării era parcurs.Puteţi să ne descrieţi câteva obiceiuri și tradiţii din ţara dvs. de origine? Există asemănări între Liban și România?Ce este remarcabil în țara mea de

origine este faptul că musulmani și creștini deopotrivă sărbătoresc prin dans, muzică și obiceiuri culinare orice moment de bucurie. Asemănările cu România sunt legate de felul de a fi al oamenilor: calzi, prietenoși, ospitalieri și patrioți.

De ce aţi ales această profesie?Copilăria mea a fost tulburată din

cauza războiului civil. Am văzut de la o vârstă fragedă prieteni împușcați și chiar decedați. De atunci am participat voluntar la Crucea Roșie, în încercarea de a ajuta oameni. Acele momente au fost determinante în alegerea profesiei mele de medic.

Vorbiţi-ne despre proiectul dvs, specializările și care este secretul reușitei dvs.Proiectul meu pe termen mediu și

lung este să lucrez în domeniul privat, unde consider că șansele de a progresa sunt mai mari. Sunt specializat în ortopedie-traumatologie și în chirurgia artroscopică a genunchiului. Nu este un secret, este muncă, seriozitate și devotament profesional.

Care sunt impresiile dvs. despre comunitatea arabă din România?Din păcate nu există un nucleu

reprezentativ comun care să ne exprime cu adevărat în problemele decisive ale comunității noastre.

Care sunt sfaturile dvs. pentru imigranţii din România?Primul obiectiv al integrării într-o

societate nouă este stăpânirea cât mai corectă a limbii respective pentru a înțelege gândirea, obiceiurile oamenilor din societatea respectivă.

Care sunt sfaturile pe care le dați viitorilor studenți la medicină?În primul rând să fie siguri că au facut o

alegere corectă, dorită de ei, să fie susținuți financiar pe termen lung și să fie prezenți zilnic la cursuri și la practica în spitale.

Care sunt proiectele dvs. pentru viitor?Proiecte în medicina privată.Vă mulţumesc pentru timpul acordat și pentru răspunsurile dvs. și vă doresc succes pentru proiectele dvs.

Reușita unui imigrant în România

Interviu cu dr. AHMAD DIA, Medic Primar Ortopedie-Traumatologie


Cum am început

Cineva își căuta o casă. Un loc unde totul e posibil; unde oricine e binevenit, unde nu există limite, unde libertatea este preţuită. Și m-au găsit pe mine.

Filosofie

Sunt condusă de puterea creaţiei. Orice ar fi lumea asta, există un loc de joacă în ea, iar acolo, în nisipul cunoașterii, devenim unul.

Activităţile mele

Mă implic în orice îmi sugerează dăruire. Am și ofer spaţii pentru workshop-uri sau cursuri de formare, galerie de artă pentru expoziţii; sală de evenimente pentru spectacole artistice, concerte, proiecţii video sau dans haotic; o cafenea cu produse de casă; o grădină pentru a privi oamenii, pentru a asculta păsările, a savura florile sau a citi povești.

Povestea mea

Am fost găsită în decembrie 2013 de un frate și o soră. Mi-au trecut pragul, s-au uitat unul la altul și s-au gândit „Asta e. Am găsit-o”. Și de atunci… am devenit un cămin.

Cristina Burduja e scriitoare. Născută în 1986 în Republica Moldova. Întru totul obsedată de obsesii. Îi place la nebunie să se uite prin gaura cheii în morgi, toalete, case silenţioase, case de nebuni sau cuibușoare de fericire. Ia „omorârea” timpului literalmente și i se pare foarte ciudat să scrie o biografie la

persoana a treia. Ea, care ea? Ah, eu!Alexandru Burduja adică Sasha.

Născut în 1985, în Republica Moldova. În 12 februarie 2014 la ora 18:00, Sasha a devenit tatăl unei fetiţe frumoase, Cristina Burduja Jr. Se pricepe la spus povești și glume. Recordul său este o glumă de o oră cu mii de finaluri. Este și gladiator, viking, un tip chipeș și veșnic copil.

Acești doi oameni au grijă de mine. Uneori sunt amuzanţi, alteori… sunt doar prezenți… în liniște. Știu că vin dintr-un loc frumos, din vecini. Republica Moldova este un loc unde superstiţiile, magia și credinţa convieţuiesc. Dumnezeu este invocat adesea, dar la fel de des i se mulţumește ploii, soarelui, vântului și pământului. Cumva, sub acest strat vizibil se află atât de multă inocenţă, atât de multă dragoste și atât de multă credinţă. Da, avem vinuri grozave,

dar pentru basarabeni nu e o simplă băutură, e un dar de la Dumnezeu și de la Natură. Tradiţia culegerii strugurilor presupune unificarea comunităţii, toată lumea vine să ajute. Tinerii se vizitează pentru a bea și ultimele picături de vin vechi pentru a da naștere vinului nou. Una dintre cele mai frumoase amintiri ale Cristinei este cea în care mama ei o trezea în mijlocul nopţii cu un pahar mare de metal cu must, sucul de struguri. Și ea bea cu atât de multă sete, ca și cum ar fi fost lapte de la sânul mamei. În Republica Moldova totul are sens… un sens nerostit… este o ţară unde absolut totul se întâmplă pentru binele suprem.

Cristina are diplomă de masterat în Scriere Creativă de la Universitatea din Essex; apoi s-a mutat la Londra. Timp de opt luni a examinat mașinăria: cum se mișcă, cum se învârte, cum funcţionează. A urât mașinăria, dar

locuri

Casa Potpourri(http://casapotpourri.wordpress.com)

Autori: Casa Potpourri, Cristina Burduja și Syed Zulfiqar

Ali Shah

Traducere de Alexandra Conearic


i-a învăţat aspectele, și pozitive și negative. Așa că s-a întors în România pentru ceea ce părea a fi o scurtă pauză. Când a luat-o de la aeroport, Sasha a întrebat-o: „Deci… vii înapoi?” Cristina a pufnit în râs. „Bineînţeles că nu.” La mai puţin de o lună, în mai 2013, pe când se afla în tren, și-a imaginat casa și tot ce se afla în ea. Ajunsă acasă i-a spus lui Sasha „Avem nevoie de o casă”. Așa a început căutarea. Nu căutau ceva convenţional; mă căutau pe mine… așa cum și eu îi căutam pe ei.

Oferta mea

Ofer spaţii pentru orice fel de workshop. Galerie de artă pentru expoziţii și spectacole live. Sală de evenimente pentru concerte, întâlniri, adunări, piese de teatru, proiecţii video, recunoaștere și frumuseţe. Spaţiu de lucru și întâlniri „de afaceri”. Cafenea, unde totul e făcut cu dragoste și grijă.

UNU

Spaţii pentru workshop. Oricine vrea să înveţe sau să predea ceva este binevenit. În acest moment găzduiesc workshop-uri precum: Atelier de scris subconștient, Dragonfly – incursiune în meditație, spunere de povești, producţie de film, improvizaţii la chitară – spectacole improvizate, pictură și desen, dans dezinhibator.

În curând: Lucru manual, Improvizaţie teatrală după metoda lui Ed Cotrell, Teatrul celor oprimaţi după metoda lui Augusto Boal, Clubul de carte Călătorie în timp, Grupul înclinat spre filosofie, Poezia și muzica făcând dragoste.

DOI

Spaţiu de evenimente. Oricine dorește un spaţiu pentru un spectacol este binevenit. Găzduiesc spectacole improvizate, concerte, spectacole live, piese de teatru, monologuri.

Am găzduit patru concerte de jaz, două spectacole improvizate, o piesă de teatru.

De asemenea: întregul meu spaţiu a fost ocupat de festivalul de interior FEST:IN. Timp de trei zile am avut parte de muzică, workshop-uri, evenimente, un târg de obiecte artizanale și bunătăţi de casă. Ce mai petrecere!

TREI

Toţi pereţii mei sunt albi. Sunt o galerie de artă. Îi primesc cu drag pe toţi cei care doresc să-și expună și să-și vândă lucrările. Pe toţi cei care au ceva de dat, pe toţi cei care recunosc rolul de a fi un mesager, un furnizor în această lume.

Am găzduit și un workshop de artă deschis ARTERIAL, care a durat o săptămână; la sfârșit toate piesele de creaţie au fost prinse pe pereţi, uși și geamuri. De asemenea, am găzduit o expoziţie de la Photo Romania Festival.

Cu această galerie de artă iniţiem o campanie de promovare a artiștilor locali contemporani care doresc să reinventeze arta. Un nou proiect captivant este o expoziţie cu licitaţie a unui artist local foarte talentat, Flaviu Moldovan.

Pot găzdui orice fel de expoziţie. Motto-ul nostru este: nu ne grăbim, de aceea nu dăm greș.

Sunt o casă. Hai acasă.

Sunt un loc de joacă, o casă pentru orice și pentru oricine. Am o cafenea, o galerie de artă, spaţii pentru workshop-uri, târguri, o grădină boemă, animale de casă, oameni de toate felurile, muzică bună, îmbrăţișări și dragoste.

Sunt un spaţiu unde oricine poate veni să lucreze, să gândească, să danseze, să asculte, să se întâlnească cu alţii, să se ascundă, să înveţe, să relaţioneze, să predea, să bea, să fie liber, să se dezvolte. Puţini oameni au grijă de mine dar oricine este binevenit să-mi cureţe oglinzile. Încurajez imaginația liberă, nașterea de proiecte, realizarea visurilor și creativitatea contagioasă. Hai să vezi, hai să fii.

Oricând vii, de oriunde vii, eşti aşteptat(ă).

La sfârșitul lui mai 2014 am găzduit o petrecere interculturală grozavă și o bibliotecă vie, organizate și găzduite de Ana Ludușan (președinta LADO Cluj), Romina Matei (coordonatoare de proiecte la Institutul Intercultural Timișoara) și Syed Zulfiqar Ali Shah (mediator intercultural). Știi ce e o „bibliotecă vie”? Ei bine, nici eu nu am știut. Au fost 13 cărţi; fiecare carte era o persoană. Cărţile erau viaţa lor, credinţele și cunoștinţele lor. Imaginează-ţi… puteai să alegi orice carte din bibliotecă și să o citești timp de 20 de minute. 20 de minute de timp petrecut împreună, de râsete, de dezvoltare personală. Cristina a fost una dintre cărţi. S-a intitulat „MATCA”. A spus povestea călătoriei ei în căutarea unui loc de siguranţă; și-a dorit să se întoarcă la matcă. În timpul călătoriilor ei prin lume, potenţialul său a crescut repede, iar când s-a întors în România a simţit că se întoarce la matcă.

Acesta a fost unul din evenimentele mele preferate. Oameni din aproximativ 15 ţări mi-au trecut pragul, s-au plimbat pe podeaua mea, au stat pe scaunele mele. A fost muzică, dans, au fost culori și unitate. M-am simţit plină de viaţă… cum mă simt de fiecare dată când dragostea se lovește de zidurile mele. Pereţii îmi șopteau la ureche că rafturi întregi de cărţi vii vor crește înăuntru, la fiecare sfârșit de lună. Sunt sigură că vrei și tu să citești o carte vie și tot așa de sigură că ne vom întâlni în curând.

Casa Potpourri vă îmbrăţişează pe toţi!


interviu

Pentru început, spuneți-ne, vă rugam frumos, câteva cuvinte despre dumneavoastră

Mă numesc Musa Ammar, m-am născut în Bagdad, Irak, sunt inginer, cu studii absolvite la Universitatea din Bagdad. Am făcut sport de performanță (scrimă), am fost și în echipa națională a Irakului în anii ’80. Sunt căsătorit cu doamna Rana Riad și am 3 copii: Yaser, Dalia și Lina.

De când sunteți în România?

Din decembrie 1993.

Cu ce vă ocupați ?

Cu afaceri (comerț).

Aveți alte activități în afara muncii dumneavoastră?

Am activități la societăți civile din România.

A fost greu sa vă integrați în România? Care au fost principalele dificultăți, dar și aspectele care v-au facilitat integrarea?

Orice străin într-o țară nouă se integrează mai greu. Limba este diferită, sunt alte obiceuri dar cu voință reușești întotdeauna să depășești obstacolele.

Am aflat că sunteți unul dintre membrii fondatori ai Centrului Cultural „Mesopotamia“. Puteți să ne povestiți, vă rog, despre scopul înființării acestui centru și activitățile desfașurate aici?

Centrul Cultural „Mesopotamia” a fost fondat în 2003, înaintea căderii

Povești de succesÎn luna august 2014 am derulat mai multe activităţi

interculturale prin programul „Școala de vară” desfașurat în cadrul Primăriei Sectorului 2 - Complexul „Sf. Pantelimon”

– București, și am avut ca obiective următoarele:

l Promovarea valorilor și tradiţiilor arabe;

l Implicarea în programe și acţiuni culturale pentru elevi;

l Dezvoltarea creativităţii copiilor;

l Respectul faţă de diversitate și multiculturalitate;

l Expunerea elevilor la un mediu internaţional și multicultural pentru a fi pregătiţi să trăiască într-o lume globală.

Ca să realizez aceste obiective am însoțit elevii

complexului pentru o vizită la Centrul Cultural Româno-

Irakian „Mesopotamia”.La Centru ne-am întâlnit cu

d-l Musa Ammar, d-l Mustafa Musa și d-na Zainab, care

ne-au primit cu mare căldură, ne-am bucurat de ospitalitatea

și generozitatea lor. Acolo copiii au avut ocazia să afle de la ei

lucruri noi despre civilizația babiloniană și să înțeleagă

originile culturii arabe. Au avut de asemenea ocazia să admire

haine tradiționale arabe și chiar să le încerce. Au participat și câţiva părinţi dornici să

afle mai multe lucruri despre cultura arabă. Copiii împreună

cu părinții lor au aflat lucruri interesante și despre felul în

care funcționează un centru cultural, arătându-se interesați de activitățile ce se desfășoară

acolo. Pentru copii a fost o ocazie sa afle cât mai multe lucruri despre minoritatea arabă ce

trăiește în România. La sfârșit am avut ocazia sa stăm de

vorba cu dl. Ammar pentru a vă prezenta următorul interviu:

Interviu cu dl Musa Ammar, fondator al Centrului Cultural Româno-Irakian „Mesopotamia”


regimului dictatorial din Irak. De aici vine ideea înființării acestui centru cultural, iar scopul este simplu: integrarea irakienilor în societatea românească și practicarea unui dialog civilizat între popoarele noastre. Întărirea relațiilor româno-irakiene, prezentarea culturii și civilizației irakiene - sumeriană babiloniană, asiriană și așa mai departe - pentru poporul prieten român. Și nu numai atât, ci o prezentare generală a activității culturale irakiene. Este un scop nobil, care trebuie îndeplinit cu responsabilitate, mai ales în aceste zile grele prin care trece țara noastră natală - Irak.

Ce ați învățat din străinătate, ce vă place mai mult aici?

Am învățat multe. Ce înseamnă libertatea de opinie, democrația, pacea socială, respectul pentru oameni în general și nu mi se pare deloc puțin.

Din locul dumneavoastră de aici, din România, cum vedeți situația din Irak, în legătură cu conflictele și greutățile prin care trec oamenii de acolo?

Situația este grea, dar nu imposibilă. Poporul irakian, cu prietenii lui, printre

care se numară și România, poate învinge acest nou terorism sângeros, numit Statul Islamic din Irak și Siria.

În opinia dumneavoastră, care credeți că sunt lucrurile care lipsesc străinilor și trebuie să fie luate în considerare în scopul de a facilita integrarea lor în România?

După părerea mea, străinii care trăiesc în România - mai ales cei veniți din Orient - au cam de toate aici. Totul depinde de ei. Important este ca ei, cu putere de muncă și inteligență, să știe cum să se integreze în societatea modernă cum este cea a României.

Puteți să ne povestiți vă rog despre comunitatea irakiană din România și ce rol are ea în societatea românească?

S-a mărit comunitatea noastră în ultimii 20 de ani. Și acum copiii noștri sunt mari, au meserii diferite, cum ar fi doctori, ingineri, contabili, pictori și așa mai departe, care servesc această societate, în care trăim noi. Totul a devenit posibil pentru că ne-am integrat în societatea

românească, care ne-a primit cu brațele deschise. Îi mulțumim din inimă.

Puteți să oferiți niște sfaturi străinilor din România?

Nu sunt în stare să dau sfaturi, dar aș spune, pentru toți irakienii care trăiesc în această țară minunată, să respecte legile și să fie un exemplu de cetățeni responsabili și civilizați pentru copiii lor și pentru un viitor cât mai bun.

Ce planuri de viitor aveți?

Noi, de la Centrul Cultural Mesopotamia - din România, ne-am propus anumite proiecte, sperăm să le și putem realiza. De exemplu, avem de gând să deschidem un Salon Cultural Lunar, cu un lector diferit în fiecare lună, care să prezinte un subiect din diverse domenii culturale, în limba arabă, tradus în limba română, sau invers. O să continuăm publicarea revistei noastre periodice (ERIDU) cu care am ajuns la nr. 7. Continuăm cu școala noastră de muzică pentru copii, condusă de talentatul maestru Răzvan Trandafir. Continuăm de asemenea să predăm lecții de practică în limba arabă pentru studenții Secției Arabe a Universității București, lecții începute anul trecut. În fiecare an, organizăm petreceri pentru copiii noștri, cu ocazia sărbătorilor musulmane și creștine, iar la închiderea anului școlar facem o întâlnire cu elevii Școlii Irakiene din România.

Povești de succesSukaina Jasim Hashim

Mediator interculturalPreședintă Asociația

„BUD’S FLOWERS“

Interviu cu dl Musa Ammar, fondator al Centrului Cultural Româno-Irakian „Mesopotamia”


eveniment

În data de 10 iunie 2014, la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor, a avut loc o întâlnire tripartită între reprezentanții mediului academic, diplomatic și cultural.

Gazda întâlnirii a fost Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor din cadrul Universității de Vest din Timișoara, prin prezența domnului decan conf. univ. dr. Ovidiu Megan și a colectivului său, reprezentanții mediului academic din partea de vest a țării.

Reprezentanții diplomatici ai statelor arabe prezenți la întâlnire au fost: Excelența-Sa, Ambasadorul Statului Palestina, domnul Ahmad Bader Aqel, Excelența-Sa, Ambasadorul Republicii Irak în România, domnul Omer Ahmed Karim Berzinji și Excelența-Sa, Ambasadorul Statului Kuwait în România, domnul Mubarak Mohammed Alsuhaijan.

Mediul cultural a fost reprezentat de către președinta Centrului Cultural Româno-Arab, doamna Mohamed Maria Luiza și membrii Centrului.

De la înființarea sa, Centrul

Cultural Româno-Arab a organizat și a participat la o serie de evenimente ce au avut drept scop realizarea unor punți de legătură între spațiul oriental și cel românesc, punți pe care le apreciem deosebit de importante pentru eliminarea barierelor culturale.

Centrul Cultural Româno-Arab menține relații excelente cu reprezentanțele diplomatice ale țărilor arabe, cu spațiul academic din Timișoara, împreună realizând proiecte valoroase cu participarea unor parteneri academici din Europa, evenimente la care au fost invitați de onoare ambasadori din țările arabe.

În debutul întâlnirii, domnul decan conf. univ. dr. Ovidiu Megan, alături de colectivul Facultății de Economie și Administrare a Afacerilor, a întâmpinat distinșii diplomați urându-le un călduros și sincer bun venit.

Apoi, domnia-sa a făcut o prezentare a colaborărilor și activităților Facultății de Economie și Administrare a Afacerilor din arealul ce vizează studenții și masteranzii din Orient care studiază la Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor, arătând oportunitățile pe

care le pot avea studenții care doresc să urmeze cursurile acestei facultăți.

Este unanim cunoscut faptul că reprezentanții diplomației arabe manifestă deschidere față de proiectele realizate de către Universitatea de Vest și Centrul Cultural Româno-Arab din Timișoara.

Pentru a ilustra activitățile Facultății de Economie și Administrare a Afacerilor derulate în parteneriat cu Centrul Cultural Româno-Arab din Timișoara, doamna conf. univ. dr. Denisa Abrudan a susținut o excelentă prelegere cu tema: „Intercultural Dimension of Education, Present and Perspectives”. Activitățile și argumentele prezentate de domnia sa au convins audiența că Universitatea de Vest dispune de un uriaș potențial în a pregăti specialiști din țările arabe și nu numai, în diverse domenii de activitate.

Acest lucru s-a concretizat prin informații date de către doamna Prodecan al Facultății de Economie și de Administrare a Afacerilor, prof. univ. dr. Liliana Donath și Managerul departamentului de relații externe al Facultății de Economie și Administrare a Afacerilor, doamna

Întâlnire la Timișoara între reprezentanți diplomatici și ai mediului academic și cultural

Maria Luiza Mohamed

Președintă Centrul Cultural Româno-Arab

Timișoara


conf. univ. dr. Ioana Vădăsan.În acest sens, Centrul Cultural

Româno-Arab a arătat că menține un contact permanent cu reprezentanțele diplomatice arabe din România și Universitatea de Vest, în scopul eficientizării comunicării și colaborării acestora, în beneficiul viitorilor studenți care vin din Orient, și nu în ultimul rând, pentru promovarea culturii și civilizației arabe în spațiul românesc și integrarea comunității arabe în societatea noastră.

O mărturie grăitoare a colaborării dintre Universitatea de Vest și Centrul Cultural Româno-Arab este existența Lectoratului de limbă, cultură și civilizație arabă , înființat în anul 2009. Cadrul didactic care își desfășoară activitatea cu succes în cadrul Universității este domnul lector Ahmed Rashidi, nativ arab din Egipt.

Excelența-Sa, Ambasadorul Statului Palestina, domnul Ahmad Bader Aqel și-a exprimat aprecierea pentru demersurile întreprinse în scopul dezvoltării și intensificării relațiilor dintre reprezentanțele diplomatice și spațiul academic, cultural și instituțional

din Timișoara. Astfel, Excelența-Sa și-a arătat susținerea pentru activitățile ce vizează aceste domenii.

Apoi, Excelența-Sa, Ambasadorul Republicii Irak, domnul Omer Ahmed Karim Berzinji, și-a exprimat dorința de a continua în viitor colaborarea cu aceste instituții, apreciind ca fiind deosebit de importantă eliminarea barierelor culturale. Ca o dovadă concretă a inserării reale a cetățenilor arabi în societatea românească a fost prezența însoțitorilor Excelențelor-Lor, domnii Munir Rimawi, domnul Abbas Abdul Jabbar, membri marcanți ai Banatului multicultural, alături de imamul comunității, domnul Safwan Alim.

Ca o concretizare a celor prezentate, Excelența-Sa, Ambasadorul Statului Kuwait, domnul Mubarak Mohammed Alsuhaijan, și-a afirmat disponibilitatea de a promova spațiul academic românesc în Kuwait, fiind impresionat de potențialul învățământului românesc, nepromovat suficient în țara sa.

În semn de prețuire față de Excelențele-Lor, într-un cadru festiv, decanul Facultății de Economie și

Administrare a Afacerilor, domnul conf. univ. dr. Ovidiu Megan le-a înmânat acestora diplome de onoare, iar din partea Centrului Cultural Româno-Arab le-au fost oferite cupe, ca o dovadă de recunoștință pentru activitățile și colaborările anterioare. Apoi, participanții și-au exprimat dorința de colaborare în ceea ce privește schimburile culturale, precum și realizarea de proiecte educaționale comune.

Excelențele-Lor și-au arătat recunoștința și aprecierea pentru activitățile desfășurate, care își găsesc ecou în rândurile reprezentanțelor diplomatice.

Acest eveniment în care s-au reunit deopotrivă reprezentanți de marcă ai mediului academic, diplomatic și cultural, reprezintă o acțiune de anvergură pentru promovarea învățământului superior românesc capabil să genereze interesul tinerilor din Orient pentru a studia în România, aceștia beneficiind de oportunitatea de a cunoaște și de a trăi o nouă experiență într-o altă țară, cu o altă cultură, într-un oraș multicultural precum Timișoara.

Întâlnire la Timișoara între reprezentanți diplomatici și ai mediului academic și cultural


cercetare

Un nou raport de cercetare despre imigranții din România: ediția 2014

a Barometrului Integrării ImigranțilorÎn iunie 2014 a fost lansată cea de-a

doua ediție a studiului Barometrul Integrării Imigranților (BII), studiu elaborat anual printr-un parteneriat între Asociația Română pentru Promovarea Sănătății și Fundația pentru o societate deschisă, în cadrul proiectului Centru de Documentare și Cercetare în Domeniul Integrării Imigranților.

Ce este Barometrul Integrării Imigranților?

BII este un instrument care analizează deschiderea societății românești față de imigranți. Deși face referire la toate categoriile de străini, Barometrul este orientat către modul în care politicile, sistemul instituțional, interacțiunile între diverși actori și opinia publică facilitează integrarea imigranților, definiți ca străini care provin din afara spațiului comunitar.

Planurile şi dimensiunile BII

BII 2014 analizează integrarea imigranților pe trei planuri: Idealul integrării – este planul de referință al cercetării și reprezintă conceptul de integrare, așa cum este definit prin declarații, convenții și tratate internaționale. Viziunea integrării – este primul nivel de analiză a situației din România și se referă la integrare și ansamblul de drepturi afirmate prin legislația și politicile publice specifice. Practica integrării – reprezintă nivelul de profunzime al analizei: percepțiile și opiniile cetățenilor față de imigranți și modul în care instituțiile publice aplică legea.

Cele trei planuri sunt la rândul lor comparate pentru a vedea în ce măsură practica se apropie de viziune și, respectiv, viziunea de idealul integrării.

Rezultatele cercetării

Principalele modificări realizate în structura Barometrului din 2014 sunt renunțarea la etapizarea integrării în favoarea unei abordări procesuale și redefinirea unor dimensiuni în cadrul nivelurilor de analiză. Față de anul precedent, când evaluările au fost preponderent calitative, BII 2014 propune cuantificarea indicatorilor. Rezultatele finale se regăsesc pe o scală de la 1 la 10, unde 1 este valoarea cea mai mică (situația cea mai proastă) și 10 valoarea cea mai mare (situația cea mai bună). Rezultatul, pe dimensiuni, este prezentat mai jos:

Rezultatele BII 2014

Cele mai mici scoruri au fost obținute pe dimensiunile Planificare strategică, Educație și Măsuri afirmative (3,25 puncte), urmate de dimensiunea Limba și cultura țării gazdă (4 puncte). Practicile deficitare în cadrul dimensiunilor enumerate au redus semnificativ punctajele, slăbiciunile din sistem fiind prezentate sintetic în continuare.

Planificarea strategică este primul pas într-o politică coerentă. În cazul migrației, planificarea strategică este legată de capacitatea statului de a elabora politici publice de management al migrației. Pentru că strategia este însoțită de planuri anuale de implementare, are și o componentă aplicativă. Prin urmare, o planificare strategică de succes înseamnă elaborarea și aplicarea unor politici de migrație eficiente, care să corespundă realităților economice, sociale și culturale din România. Pentru că obiectul cercetării a fost integrarea imigranților, ne-am centrat analiza asupra acestei secțiuni a Strategiei Naționale privind Imigrația pentru perioada 2011-2014 și – la nivel local – asupra unor eventuale măsuri adoptate de administrațiile locale din orașele cu număr mare de imigranți.

Strategia Națională privind Imigrația transpune liniile directoare ale Uniunii Europene în domeniu, dând prea puțină importanță contextului național. Documentul pune accent pe controlul frontierelor și securitate mai mult decât pe integrare și folosirea capitalului uman al imigranților. Ca multe alte documente de politici publice în România, Strategia privind Imigrația a fost adoptată fără consultări publice prealabile, la fel și planurile anuale subsecvente. Mai grav este că cele mai multe instituții publice nu au

Cele trei planuri ale cercetării, BII 2014IDEAL

vIzIUNE

PRACTICĂ

Idealul integrării:declarații, convenții, tratate internaționale

Viziunea integrării:politici publice și legislație specifică în România

Practica integrării:percepții, instituții, programe

Etapă DimensiuneEvaluare (1 … 10)

I. Intrare 1. Libera circulație 7,75II. Stabilire 2. Opinie publică 10

3. Planificare strategică 3,254. Nediscriminare 5,55. Limba și cultura

țării gazdă4

6. Educație 3,257. Reîntregirea familiei 108. Bunăstare 6,49. Muncă și integrare

economică5,5

10. Implicarea societății civile

5,5

11. Drepturi culturale 7,7512. Participare civică

și politică5,5

13. Măsuri afirmative 3,25

III. Naturalizare 14. Obținerea cetățeniei și integrare politică

7,75

Luciana Lăzărescu,

Asociația Română pentru Promovarea

Sănătății


Un nou raport de cercetare despre imigranții din România: ediția 2014

a Barometrului Integrării Imigranțilorhabar de existența acesteia, considerând din start că responsabilitatea integrării imigranților revine exclusiv IGI. Cât despre inițiativele autorităților locale de integrare a imigranților stabiliți în propria rază teritorială, acestea fie sunt inexistente, fie nu au putut fi identificate în cadrul cercetării. Funcționarii locali aplică legea, fără a fi interesați de nevoile specifice acestei categorii de populație și cu atât mai puțin de adoptarea unor măsuri pentru imigranți.

În România responsabilitatea integrării revine autorităților centrale, în speță Inspectoratului General pentru Imigrări. Autoritățile locale, deși actori principali în proces devreme ce integrarea are loc în comunitățile locale, nu au nici motivația, nici nu sunt presate să se implice.

Dimensiunea Educație a inclus recunoașterea studiilor sau calificărilor obținute în țara de origine sau într-un alt stat, participarea străinilor la sistemul public de învățământ, încadrarea în anii de studiu conform nivelului cunoștințelor și promovarea diversității culturale în sistemul românesc de învățământ. Punctajul foarte mic se datorează lipsei informațiilor legate de recunoașterea diplomelor/calificărilor disponibile în alte limbi decât română, dificultăților legate de legalizarea și apostilarea actelor de studii, lipsei unei proceduri de atestare non-formală a calificărilor. De asemenea, singura soluție disponibilă de dobândire a unei diplome pentru străinii fără acte de studii este școlarizarea prin programul A doua șansă. Mai mult, A doua șansă nu este un sistem de educație a adulților, iar aici sfârșesc toate categoriile care au dificultăți de integrare în sistemul public. Considerăm că programul nu este adaptat nevoilor de învățare ale adulților și cu atât

mai puțin nevoilor specifice imigranților. Acestor disfuncționalități li se adaugă dezinteresul unor angajați din structurile centrale, care consideră că numărul imigranților în România este prea mic pentru a-i obliga să ia măsuri de includere a acestora în învățământul public.

Dimensiunea Măsuri afirmative sintetizează programele sau acțiunile pe care statul român le-a derulat pentru facilitarea integrării anumitor categorii de imigranți. Aici au fost analizate bursele de studiu acordate cetățenilor străini de etnie română (măsură analizată și în cadrul ediției BII din 2013, față de care nu s-au înregistrat modificări) și Cartea Albastră a Uniunii Europene, emisă în cazul lucrătorilor înalt calificați. Deși Directiva Cărții Albastre a fost transpusă în legislația românească în 2011, ca instrument destinat facilitării integrării imigranților educați, în legislația națională nu a fost actualizată și procedura de eliberare a acestui permis, astfel încât în prezent solicitantul unei Cărți Albastre în România trebuie să fie deja deținătorul unei autorizații de muncă pentru persoane înalt calificate și unui contract pe cel puțin un an, cu un salariu la nivelul a patru salarii medii brute pe economie. În concluzie, în loc să simplifice procedura pentru lucrătorii înalt calificați, actul din 2011 o complică, iar Cartea Albastră devine un nonsens în condițiile coexistenței cu autorizația de muncă pentru lucrători înalt calificați.

Noțiunile de Limbă și cultură fac parte dintre cunoștințele care trebuie furnizate în etapa premergătoare integrării. Ele constituie premisele accesului la informațiile de interes general și ale interacțiunilor cu populația. Dimensiunea Limbă și cultură a primit un punctaj mic în special din cauza arbitrarului în organizarea cursurilor de limbă română

și a lipsei informațiilor legate de cursurile de limbă română pentru alte categorii de străini, cu excepția persoanelor cu o formă de protecție internațională. Alte cauze sunt: rigiditatea programului, nediferențierea grupelor în funcție de nivelul educațional și cunoștințe, lipsa de motivație a profesorilor și cursanților, neadaptarea conținutului la cerințele interacțiunilor sociale concrete.

Concluzii

Dincolo de dimensiunile deficitare înregistrate în ediția 2014, care se regăsesc și în ediția anterioară, nu există modificări semnificative nici în viziunea, nici în practica integrării comparativ cu anul 2013. Raportat la standardele europene, România are unul dintre cele mai bune cadre legislative din Uniune pentru sprijinirea integrării imigranților, deci viziunea este apropiată de ideal. Însă ancorarea politicilor în contextul actual românesc și aplicarea legii lasă mult de dorit. Lipsa schimbărilor reflectă inerția unor structuri instituționale care au dificultăți de coordonare internă, ca să nu mai vorbim de incapacitatea de a coopera cu instituții și organizații din domenii conexe.

Rapoartele celor două ediții ale BII pot fi consultate pe site-ul www.cdcdi.ro.

Studiul Barometrul Integrării Imigranților a fost realizat în cadrul proiectului Centru de Documentare şi Cercetare în Domeniul Integrării Imigranților (CDCDI), finanțat prin Fondul European de Integrare a resortisanților țărilor terțe, programul general Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii, programul anual 2012.


reflecții

Mă aflam într-o zi la palatul Alhambra în Granada, Spania. Vizita a început într-una dintre splendidele grădini ale palatului și a continuat cu sălile decorate cu artă islamică și curţile interioare cu fântâni și piscine. Situat pe un deal, palatul oferă priveliști de neuitat asupra orașului și vârfurilor înzăpezite ale munţilor Sierra Nevada. După câteva ore în care simţurile ne-au fost încântate, vizita s-a încheiat la turnul de veghe și zidurile de apărare. Cu toate că nu a fost prima oară în viaţa mea când am vazut niște ziduri de apărare, a fost, probabil prima oară când acest lucru m-a revoltat foarte mult și m-a făcut să mă întreb de ce oamenii, în loc să se bucure de măreţia naturii, să se bucure unii de alţii și de lucrurile pe care le pot construi cu inteligenţa și creativitatea lor își petrec timpul în lupte sângeroase, aleg să urască în loc să iubească, valorizează puterea și terenurile în loc de prietenie și armonie.

Cred că deși omul s-a desprins de regnul animal și are o inteligenţă superioară, încă nu a ajuns la un nivel suficient de ridicat pentru a putea, cu adevărat, să să bucure de viaţă. Toate motivele pentru care oamenii se omoară unii pe alţii, pentru care sunt discriminaţi, excluși, violaţi, consideraţi inferiori par a fi alese la întâmplare. Este din cauza religiei lor, spun unii, este din cauza culorii pielii, hainelor pe care le poartă, ţării în care s-au născut, persoanei pe care o iubesc, combinaţiei de cromozomi... ca și cum un singur atribut diferit este suficient ca să ne urâm unii pe alţii.

Mă întreb, oare ne-am născut cu atât de multă ură încât avem doar nevoie de cineva asupra căruia sau căreia să o îndreptăm? Nu suntem în stare să învăţăm nimic din lecţiile istoriei? Sau suntem dispuși să învăţăm puţin, dar fără să ieșim din zona de confort? Sau poate ura reușește cumva să aibă o voce mai puternică decât iubirea?

Ura și violenţa nu se nasc peste noapte. Ele încep cu o mică glumă, cu porecle, cu bancuri, cu desene și texte prin care ne exercităm libertatea de expresie. Însă continuă sub alte forme și nu mai este deloc amuzantă

Cât de inteligenţi suntem?

– discriminare, vandalism, violenţă verbală și fizică, crimă. Și totul s-a petrecut atât de repede că nici nu ai avut timp să reacţionezi... De fapt, ai avut timp, dar te-ai gândit „E doar o glumă nevinovată!”, „Așa funcţionează societatea, nu am ce să fac eu!”. Sau poate te-ai gândit că este responsabilitatea altcuiva să reacţioneze. Ei bine, nu e așa. Este vorba despre planeta noastră,

societatea noastră, orașul nostru, cartierul nostru și depinde de noi să îl transformăm într-un loc al prieteniei, libertăţii, drepturilor omului și justiţiei sociale. Nu avem nevoie de un super-erou pentru acest deziderat, ci de oameni educaţi care văd dincolo de propria persoană și care înţeleg cât de arbitrare sunt categoriile în care ne poziţionăm sau îi poziţionăm pe alţii.

E timpul să acţionăm. Întotdeauna


e un moment bun să acţionăm. Să nu mai fim simpli spectatori ci să luăm măsuri atunci când constatăm că s-a produs o nedreptate, să nu mai împărţim lumea în ei și noi.

Există anumite domenii ale educaţiei care se preocupă de acest lucru, cum ar fi educaţia interculturală și educaţia globală. Competenţa în aceste domenii trece dincolo de simple cunoștinţe și urmărește să dezvolte cetăţeni activi,

Cât de inteligenţi suntem?care sunt capabili să înţeleagă multiple sfere ale participării – locale, regionale și globale, ţinând cont de diversitatea culturală, religioasă, socio-economică, de gen, orientare sexuală, etc.

Persoanele competente intercultural sunt capabile să înţeleagă multiple contexte și tradiţii și să reflecteze asupra propriei viziuni asupra lumii în relaţie cu viziunea altor oameni. Ele nu au tendinţa de a experimenta diferenţa ca pe o ameninţare care necesită apărare violentă, ci văd întâlnirile interculturale ca pe o oportunitate de dezvoltare și colaborare. Competenţa interculturală nu se dobândește peste noapte, ci presupune învăţare continuă și deschidere spre lume și spre oameni.

În perspectiva interculturală lumea nu este împărţită în ei și noi; societatea reprezintă un cadru în care fiecare se poate regăsi și la care fiecare poate contribui, un cadru al oportunităţilor egale și a dezvoltării continue. Persoanele competente global nu caută „răspunsuri corecte” pre-stabilite ci caută informaţii angajându-se pe plan intelectual și emoţional. Identifică astfel, colectează și analizează informaţii credibile dintr-o varientate de surse locale, naţionale și internaţionale, inclusiv surse în alte limbi decât limba maternă. În plus, aceste persoane nu se mulţumesc să afle informaţii despre lume ci caută modalităţi de a contribui activ la schimbare, la transformare socială. Mai mult decât atât, ele nu amână contribuţiile „pe când o să crească mari”, „pe când o sa aibă mai mult timp”, „pe când nu o sa mai aibă rate”, ci identifică și creează oportunităţi de a acţiona acum – în cartierul lor sau pe scena globală.

Zidurile și violenţa nu își au locul într-o astfel de lume. Ele sunt înlocuite de dialog și drepturile omului. Datorită revoluţiei digitale avem posibilitatea de a stabili relaţii cu persoane din diferite colţuri ale lumii, de a afla ce se petrece în alte ţări și de a participa la activităţi economice, religoase, culturale și politice în diferite locuri în același timp. Întrebarea este dacă vrem să îmbrăţișăm aceste lucruri ca pe o oportunitate sau vrem să ne închidem

în propria noastră carapace, să ignorăm realitatea, să ignorăm opinii și moduri de viaţă diferite, să credem că noi deţinem adevărul absolut, să-i vedem pe ceilalţi ca dușmani, ca inferiori?

Dacă alegem să nu mai privim lumea prin ochelarii stereotipurilor, dacă ne deschidem minţile și sufletele, dacă încercăm să înţelegem conjucturile socio-politice și istorice datorită cărora unii oameni sunt mai puţin norocoși ca noi, vom înţelegem că noi putem schimba aceste conjuncturi, că putem contribui la o lume mai bună.

Margaret Mead scria: „Să nu credeţi că un mic grup de cetăţeni angajaţi și capabili de reflectie nu pot schimba lumea. În fapt, este singurul mod în care se schimbă lumea”. Putem schimba lumea prin a ne aduce contribuţia la schimbarea legislaţiei, putem contribui prin a vorbi apropiaţilor noștri despre principiile interculturale, putem raporta discursul motivat de ură online, putem afla mai multe despre minorităţile și persoanele dezavantajate din localitatea noastră sau din alt colţ al lumii, ne putem alătura diferitelor campanii și proiecte. Ne putem educa propriii copii să nu urască ce e diferit și să nu tolereze nedreptatea faţă de nici un membru al societăţii.

În ziua de astăzi nu rezultatele la testele de matematică sau nivelul IQ-ului ne arată cât de inteligenţi suntem, ci modul în care reușim să înţelegem lumea în care trăim, cât de mult ne pasă de ceilalţi, cât de mult vrem să învăţăm de la cei care sunt diferiţi și cât de mult vrem să contribuim la o lume a drepturilor și oportunităţilor egale.

Oana Neștian SanduInstitutul Intercultural

Timișoara


culinar

Reţete din bucătăria lumiiIngredientele:

Pentru aluat: 3 și 1/4 căni de făină, un cub de drojdie de bere, 3 linguri de zahăr, o linguriță sare, 1/4 cană ulei, 1/4 cană iaurt, o cană de apă caldă, mac sau susan, pătrunjel.

Pentru umplutură: 300 de grame carne tocată, o lingură ulei de măsline, o ceapă mare tocată mărunt, o linguriță de condimente pentru carne, o linguriță de scorțișoară, 1 și 1/4 linguriță sare, 1/4 linguriță piper negru, 1/4 cană de semințe de pin prăjite.

Prepararea umpluturii:

Într-o tigaie puneți carnea tocată, ulei de măsline, puneți tigaia la foc

mediu. Amestecați carnea până se prăjește puțin și capătă o culoare maro închis. Adăugați ceapa și amestecați bine până se înmoaie ceapa, apoi adăugați condimentele pentru carne, piperul, scorțișoara și sarea. Amestecați timp de 2-3 minute, apoi luați tigaia de pe foc și adăugați semințele de pin (să fie puțin prăjite). Amestecați totul și lăsați 2 minute să se răcească.

Prepararea plăcintelor cu carne:

1. Aluatul: În castronul mixerului puneți 3 căni de făină, adăugați drojdia, zahărul și sarea, apoi porniți mixerul pentru câteva secunde ca să se amestece ingredientele bine.

2. Adăugați uleiul, iaurtul, apa și porniți mixerul la o viteză mică pentru

Plăcinte cu carne

a forma aluatul. Adăugați restul de faină, treptat, pentru a putea obține aluatul cu textura potrivită, nici moale, nici tare. Frământați timp de 3 minute.

3. Presărați un pic de făină pe suprafața mesei, puneți aluatul ușor și frământați pentru câteva secunde. Puneți apoi aluatul pe o farfurie presărată cu puțină făină. Acoperiți aluatul cu o folie de plastic. Puneți aluatul într-un loc cald pentru a crește.

4. Tăiați aluatul în cercuri mici, apăsați în fiecare cerc cu mâna și umpleți cu o lingură din umplutură, apoi așezați bucățele într-o tavă unsă cu ulei și presărați peste ele mac sau susan, după preferință.

5. Încălziți cuptorul la o temperatură de 200 grade și puneți tava la cuptor timp de 15 minute sau până când plăcintele devin aurii.

6. După ce le scoateți din cuptor le aranjați frumos într-o tavă de servit și presărați pătrunjel tocat. Le puteți servi fie imediat, fie după ce s-au răcit.

Observație: Se poate umple simplu numai cu brânză kiri în loc de carne!

Poftă bună!

Sukaina Jasim HashimMediator intercultural


Institutul Intercultural Timişoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante

pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 și 10000 de caractere și să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum și alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către

autori, aceștia asumându-și întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timișoara să îl publice în revista Migrant în România și pe site-ul www.migrant.ro. Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani și să aibă o formă de ședere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa [email protected] sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro.

Comitetul de Redacţie al revistei

va informa autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceștia vor putea fi invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Articole pentru revista Migrant în România

Integrarea - uitată de Uniunea Europeană? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3CURAJ, boboci basarabeni! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4Pentru un drum comun spre o lume mai bună . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Împreună vom reuşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Un politician cu viziune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8Perspectiva unui profesionist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Creativitatea nu are vârstă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Migraţia legală poate constitui una din opțiunile de dezvoltare economică a României . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Gânduri interculturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Reuşita unui imigrant în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Casa Potpourri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Poveşti de succes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Întâlnire la Timişoara între reprezentanți diplomatici şi ai mediului academic şi cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Un nou raport de cercetare despre imigranții din România: ediția 2014 a Barometrului Integrării Imigranților . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Cât de inteligenţi suntem? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Rețete din bucătăria lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

cuprins


migrant.ro

Nr. 10 - 2011

Publicaţie finanţată de Uniunea Europeană prin „Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe“ în cadrul proiectului „Migrant în România

interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timișoara

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“, finanţat prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe - Programul anual 2013

Editor: Institutul Intercultural Timișoara Data publicării: noiembrie 2014 Adresa de sesizări: Institutul Intercultural

Timișoara, Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8. Tel/Fax: 0040.256.498.457; E-mail: [email protected]; Web: www.migrant.ro

„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“

ISSN 2067 – 6565

migrant.ro

Documents

Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPeană Proiect ... 23 site... · Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPean ... UE care uzează de dreptul la liberă ... un proiect