Embed Size (px)
Citation preview
Mmm…. Ce revista
interesantăăăă !!!
Are glume, desene, ,
curiozităţi, pagini cu
creaţiile elevilor,
ba chiar şi jocuri!
Nr. 4/2007
este realizat
într-o nouă
formulă
grafică !
Început de primăvară
Un muguraş pe creangă a apărut,
E mugurul de început,
Are o culoare strălucitoare,
Căci stă sub o rază de soare.
Primăvara a sosit
Şi iarba iar a înverzit.
Un ghiocel îmi bate-n geam
Iar eu o fericire am.
O, anotimp mult dorit
Primăvară, bine ai venit! Coşmelegea Alessandra
Clasa a IV-a A
Inst. Matache Claudia
Călin Vasile
Clasa a-IV-a C
Inst. Avram Maria
Din
creaţiile
copiilor
Despre
primăvară…
Insectele
Floricica zburatoare
Poposeste pe o floare
Si cand nu te-astepti…dispare
Si se-asaza pe-alta floare,
Mama-mi spune: Victoras,
Era doar un fluturas.
E un cantaret stimat
C-o vioara si-un arcus.
Toata vara ne-o canta,
Mititelul greierus.
Coşmelegea Alessandra
Clasa a IV-a A
Inst. Matache Claudia
Despre
primăvară…
Din
creaţiile
copiilor
Bercea Andra
Clasa a IV-a A
Inst. Matache Claudia
Povestea unui fulg de nea
Era o zi frumoasă şi luminoasă de iarnă. Pe jos era aşternută o mantie ar-
gintie de zăpadă cusută cu mii de cristale strălucitoare. Din cer cădeau lacrimile
îngerilor ce se bucurau că Zâna Iarnă a sosit.
Un bob de cristal s-a oprit şi pe pervazul unei case în care locuia un băieţel
cu un păr blond şi ochi albaştrii ca marea. Acesta a deschis geamul şi a rămas
fascinat de feeria de afară.
La un moment dat a auzit un glăscior subţire care l-a întrebat ce face. Co-
pilul speriat s-a dat un pas înapoi şi nedumerit s-a uitat căutând cu privirea vo-
cea care a vorbit.
Atunci, fulgul de nea de pe pervazul geamului i-a spus băiatului să nu se sperie,
pentru că nu-i face nici un rău.
Copilul s-a uitat atent la fulgul de nea şi a încercat să-l atingă cu degetele
sale, dar imediat acesta l-a atenţionat că dacă o să-l atingă, el se va topi şi va
muri.
Băieţelul l-a întrebat cum să-l protejeze pentru a rămâne în viaţă. Fulgul i-a
explicat că nu se poate aşa ceva deoarece, la căldură el se opreşte, pentru că aşa
este soarta fulgilor de nea.
Supărat copilul a intrat în casă şi cu lacrimile în ochi a închis fereastra. În-
ţelesese că, oricât de mult ar fi vrut sa-l păstreze pe fulgul de nea, nu ar fi reuşit
niciodată.
Baciu Patricia, Clasa a III-a B
Înv. Nataliţa Tudor
Soarele şi ciocârlia
- Bună dimineaţa, bulgăre de foc! spunea ciocârlia prin trilurile ei minunate.
- Cântă, cântă! spuse Soarele.
- Îmi place lumina ta, iar caldura mă mângâie.
- Opreşte-te, spune Soarele, alfel îţi vei arde aripile!
Când ciocârlia se rostogolea spre pământ, Soarele s-a întrisat căci trilul ei venea
tot de mai depare.
- Mai încântă-mă cu glasul tău încă o dată, iar eu mă voi ascunde după un nor.
Bardi-Peti Greta, Clasa a III-a B
Înv. Nataliţa Tudor
Primăvara
Primăvara a venit,
Natura iar s-a trezit,
Copiii sunt bucuroşi,
Că se vor juca voioşi.
De mare chiar le e dor,
Vor să zboare pe un nor,
Pe nor ei nu vor zbura
Pe pământ se vor juca.
Rus Gabriela, Clasa a IV-a A
Inst. Matache Claudia
Soarele şi rândunica
- Bună dimineaţa, dragă soare! spune rândunica.
- Bună dimineaţa! spune soarele.
- Ce frumos străluceşti! Cât îmi plac mângâierile razelor tale!
- Ca în fiecare zi, aduc căldură tuturor.
- Puişorii mei te salută şi-ţi mulţumesc pentru căldura razelor tale.
- Şi eu le mulţumesc pentru ciripitul lor frumos cu care mă trezesc
în fiecare dimineaţă.
Ştefan Bianca-Alexandra, Clasa a III-a B
Înv. Nataliţa Tudor
Din
creaţiile
copiilor
Florile
Coşmelegea Alessandra, Clasa a IV-a A
Inst. Matache Claudia
Primavara, la lumina,
Scoate capul din gradina
Seamana c-un clopotel
Si se cheama ghiocel.
Cu rochita volanata
Gingasa si parfumata:
Rosie, alba chiar pestrita
Se numeste garofita.
Are tepi dar, nu-i arici,
Ce sa fie oare? Ghici!
Ma vrajeste cand respir
Parfumul de trandafir.
Aricii
Şaramet Ştefania, Cls. a IV a D
Inv. Nicoleta Ţone
Dintr-o tufă de urzici,
S-au ivit nişte arici.
Erau mici şi ţepoşi,
Negri şi mătăhăloşi.
Mici ca niste ghemotoace,
Rotofei şi plini de ace,
Ochisori ca de mărgele
Parcă m-aş juca cu ele.
Din
creaţiile
copiilor
Bun venit, primăvară !
Zăpada a inceput să se topească. Pe ici- pe colo se poate vedea
căte un
firicel plăpând de ghiocel care incearcă să alunge zilele friguroase de
iarnă şi să facă loc primăverii.
Din ţările calde, au inceput să vină stoluri de cocori şi rândunele.
Liliacul răspândeşte şi el un miros dulce de primăvară.
Prin parcuri şi păduri copacii au inceput să inflorească, găzele să
zboare şi să umble pe pământul somnoros si pe firicelele de iarbă abia
răsărite.
Toată natura s-a trezit la viaţă si parcă ar spune:
Bun venit, primăvară !
Chiscop Andrei, Cls. a IV a D
Inv N. Ţone
Rândunica
Am o rândunică,
Este mică, mică.
Niciodată nu e rea
Aşa-i rândunica mea.
Roşcată, jucăuşă, Stănilă Ioana, II A
E ca o păpuşă. Inst. Bălan Constanţa
Frumoasă şi minunată,
E cea mai drăguţă.
Ciorap Maria Cipriana, Clasa a III-a B
Înv. Nataliţa Tudor
Din
creaţiile
copiilor
Noapte de vis
În trecerea nopţii,
S u b u n c l a r d e l u n ă ,
S c â n t e i e v ă p a i e ,
P a r c ă - i s e m i l u n ă .
P a c e a s e a ş t e r n e
P e s t e m i c u l s a t ,
Î n z a r e s e - a u d e
U n c â n t e c m i n u n a t .
U n b a s m c u z â n e ş i c u z m e i
L e s p u n e î n c e t b u n i c a ,
Ş i t o ţ i a s c u l t ă g l a s u l e i
C ă c i î ş i i u b e s c b u n i c a .
D u d ă u Ş t e f a n
C l a s a a I I I - a B
Î n v ă ţ ă o r N a t a l i ţ a T u d o r
Ş c o a l a N u m ă r u l 2 4
Din
creaţiile
copiilor
Bulgăraş
Szekely Andreea, clasa a-IV-a A
Inst. Matache Claudia
Pisicuţa mea numită Bulgăraş,
Are chip de îngeraş.
Când stau la calculator
Uimită se apropie de monitor.
Priveşte pe geam la bucătărie
La vrăbii cu duioşie.
Nu mănâncă chiar orice,
Ci numai carne de viţel.
Este neagră şi grăsuţă
Pisicuţa mea drăguţă.
Grivuţă
Cercel Flavia, Clasa a III-a B
Înv. Nataliţa Tudor
Motanul meu, Grivuţă
Şade-ntr-o punguţă
Şi priveşte mirat
La un motan golan,
Îndesat într-un borcan.
- Măi motan, golan,
Ce vezi tu din borcan?
- Te văd pe tine, măi Grivuţă,
Îndesat într-o punguţă.
Din
creaţiile
copiilor
De ziua „Doamnei” noastre
Rus Gabriela, clasa a-IV-a A
Inst. Matache Claudia
Doamna noastră-i
cea mai bună
Şi-o spunem toţi,
împreuna.
Un cadou noi vrem
să-i luăm
Astăzi să o bucurăm.
Toţi copiii ne-am gândit
Şi apoi ne-am sfătuit.
“Un inel cu diamant
Sau un colier elegant?”
Noi stim ca mai mult
o va bucura
O felicitare făcută de clasa sa.
Îi scriem ceva frumos
Şi ea ne zâmbeşte drăgăstos.
Luăm şi-un tort mare,
delicios
Pentru că aşa-i mai frumos,
Mulţi trandafiri înfloriţi
Şi-i urăm toţi fericiţi
“Mulţi, mulţi ani însoriţi!”
Învăţătoarea mea
Coşmelegea Alessandra,
Clasa a IV-a A
Inst. Matache Claudia
E înaltă, e brunetă,
E drăguţă şi cochetă
Zi de zi intră în clasă
Cu un zâmbet blând
pe faţă.
Părinteşte ea ne-nvaţă
Cum să fim oameni
în viaţă.
Ea ne-nvaţă cum sa fim,
Oameni mari să devenim.
Este doamna-nvăţătoare
Ca o mamă iubitoare
Când greşim ne pedepseşte
Şi uşor ne dojeneşte.
Noi cu toţii o iubim
Chiar dacă mai şi greşim.
Şi tot timpul încercăm
Să nu o mai supărăm.
Din
creaţiile
copiilor
Primăvara
Pe imaşul inverzit,
Cu alai de păsărele,
Primavara s-a gândit
Să presare albăstele.
Iar din cer ningea aşa,
Până-n zori de ziuă,
Floare de nu-mă uita, Dobra Fatima, II C
Clopoţei de adio. Inv. Oprea Milica
E albastru azuriu
Cerul plin de stele,
Culoarea pe care o ştiu
Dragă viselor mele.
Bejenaru Ştefan
Cls. a IV a D
Inv. Nicoleta Ţone
Din
creaţiile
copiilor
Revenire
Floare cald-a primăverii,
Fir de ghiocel plăpând
Se aşterne-n pragul serii,
Râurile susurând. Stoluri mari de rândunele,
Gâze mici şi colorate,
Ciripit de păsărele
Zboară lănga un râu aproape.
Mieii zburdă pe câmpii,
Clopoţeii argintii
Strălucesc frumos in soare,
Că e zi de sărbătoare.
Pajişti verzi pline de flori,
Curcubeu, mii de culori,
Primăvara cea zglobie
Ne umple de bucurie.
Bejenaru Ştefan
Cls. a IV a D
Inv. Nicoleta Ţone
Din
creaţiile
copiilor
Ghiocelul
De sub stratul de zăpadă,
A răsărit o mica pată,
Fragilă şi duioasă
Prevesteşte o nouă viaţă.
Albă, albă
Ca şi Zâna primăvară,
Ea dă viaţă plantelor
Şi glas păsărelelor.
Iar oraşul adormit
Culori proaspete a primit,
Chiar si cei mai somnorosi
La viaţă s-au trezit.
Chiriţă Mihaela, Cls. a IV a D
Inv. Nicoleta Ţone
Primăvara
Azi e zi de primăvară
Şi e veselie in ţară.
Păsările ciripesc
Şi primăvara o vestesc.
Fluturii multicolori
Zboara veseli peste flori.
Azi copiii sunt afară,
Bucuroşi de primăvară. Costin Ana-Maria, I A
Primavara cea vestită Înv. Bobea Elena
Şi mereu bine venită.
Andreica Mădălina, Cls. a IVa D
Inv Nicoleta Ţone
Din
creaţiile
copiilor
Primăvara
Primăvara e un anotimp,
Pe care n-aş vrea să-l schimb.
Păsărele îmi cântă
Şi natura mă încântă
Au ieşit mulţi ghiocei,
Albi ca nişte clopoţei,
Zambiluţe roz, lila,
Frumoasă-i primăvara!
Vine primăvara
Dacă iarna o să plece,
Cu cojoaca ei cea rece,
O să râdă iar natura,
Cât o să o ţină gura.
Cu copacii înfloriţi
Şi de frunze înverziţi,
Cu flori multe, colorate,
A-nviat natura, frate!
Munteanu Ilinca , Clasa a II-a B
Înv. Badea Maria
Din
creaţiile
copiilor
Mărţişorul
Din zăpadă se iveşte
Ghiocelul viguros,
Primăvara el vesteşte,
Stând acolo bucuros.
1 Martie a venit!
Ghiocelul ne anunţă;
Mărţişorul mult dorit,
Va primi fata drăguţă.
Bucur Alin
Clasa a II-a B
Înv. Badea Maria
Primăvara
Aşteptăm cu drag să vină
Primăvara prin grădină,
Însorită şi frumoasă,
Ca un ghiocel în glastră.
Ghiocelul, fericit,
Din pământ a răsărit,
Să vestească negreşit:
„Primăvara a sosit!”
Păuneţ Dănuţ
Clasa a II-a B
Înv. Badea Maria
Din
creaţiile
copiilor
Lupul cu coama scoate 3 feluri de sunete: un latrat lung din adân-cul gâtlejului la intervale de aproximativ 7 secunde si auzit în prin-cipal în timpul noptii, un schelalait înalt si un mârâit adânc în timpul întâlnirilor antagoniste.
Fructul preferat al lupului cu coama este un membru al familiei Rosiilor Solanum Lycocarpum, cunoscut sub numele de Fruta Do Lobo Fructul Lupului se crede ca acesta ar ajuta la atenuarea ata-curilor din partea viermilor uriasi de rinichi, parazit.
Spre deosebire de multe canide blana lupului cu coama este lipsi-ta de un strat inferior, acest animal mai este deosebit si prin faptul ca el sapa cu dintii si nu cu ghearele.
Cu o lungime de 25 mm stratul inferior de blana al vidrei marine
este cel mai des dintre toate mamiferele . Vidra marina este singurul animal carnivor care are 4 incisivi în
maxilarul inferior. Acestea sânt orientati spre înainte si sunt folositi pentru a sparge cochiliile prazilor mici si a le goli de continut.
Vidra marina în general nu se scufunda la o adâncime mai mare de 40 metri totusi cea mai adânca scufundare confirmata a fost de 97 metri. De obicei o scufundare nu dureaza mai mult de 90 se-cunde, dar cea mai lunga scufundare înregistrata este de 4 minute si 25 secunde.
Vidra marina este extrem de neobisnuita în rândul mustelidelor (familia nevastuicilor) prin faptul ca îi lipsesc glandele de miros aflate deobicei la baza cozii. Aceste sunt cele care dau altor vidre mirosul lor muscat caracteristic.
S-au înregistrat pasari de prada care zboara la atitudini mai mari
decât Everestul (8848m) Desi penele de pasare sunt foarte usoare împreuna ele pot cântari
mai mult decât scheletul. Pasarile cântatoare mici zboara cu aproximativ 25 km/h, pescaru-
sii 35 km/h su unele rate cu pâna la 70 km/h. Multe pasari mici pot zbura cel putin 3000km fara oprire. Mierla
de Groenlanda zboara aproximativ 4100km peste Atlantic. Cea mai mare pasare zburatoare cunoscuta a fost o pasare ase-
manatoare cu albatrosul, acum disparuta care avea o anvergura a aripilor de pâna la 7,6m. Cea mai mare anvergura a aripilor o are în prezent albatrosul calator de 3,6 metri.
Cele mai grele pasari care pot sa sustina zborul cu batai din aripi pentru perioade lungi de timp sunt lebedele, care cântaresc pâna la 15 kg si au o anvergura a aripilor de 2,5 metri.
Considerat cea mai mare sarbatoare crestina, Pastele este celebra-rea Invierii lui Iisus Hristos, intemeietorul religiei crestine, nascut la Betleem, din Fecioara Maria. Botezat la 30 de ani de Ioan si prezentat multimii drept Mesia, Hristos si-a ales 12 ucenici si, vreme de trei ani, si-a predicat invatatura in Galileea si in Iudeea. S-a intors apoi in Ieru-salim, unde a trebuit sa infrunte mania fariseilor (sectanti mozaici) si a mai marilor preotilor, care ii contestau dumnezeirea. Fiind tradat de Iu-da, Hristos a fost adus la judecata in fata lui Caiafa (mare preot iudeu) si a Sinedriului, care L-au condamnat la moarte pentru blasfemia de a-si fi spus Fiul lui Dumnezeu. A fost rastignit pe varful colinei Golgota, intre doi talhari, dupa ce si-a carat crucea in spate. Inmormantat, Iisus Hristos a inviat dupa trei zile si s-a ridicat la cer dupa alte 40. Despre Paste s-au scris o multime de lucrari, religioase si laice, s-au facut mai multe filme (artistice sau documentare), dar nimic nu poa-te descrie in cuvinte si imagini marea taina a Invierii Domnului, a biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului. Aceasta mare sarbatoare crestina este precedata de un post de 40 de zile (sapte saptamani, incepand cu Lasatul secului), perioada numita Postul Pastelui. Iar ultima sa saptamana, numita Saptamana Patimilor, are menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere, imediat dupa ultima duminica dinaintea Pastelui, cea a Floriilor, in care se sarbatoreste intrarea lui Iisus in Ierusalim. De a doua zi, in Saptamana Mare, se rememoreaza tot ce a facut Mantuitorul pe pamant. Prin post, reculegere si rugaciune, credinciosii parcurg acum cele sapte trepte ale ultimelor zile ale lui Hristos-Omul, fiecare zi din Saptamana Patimi-lor semnificand un nou pas al lui Iisus pe drumul catre rastignire si Inviere.
Diferitele conceptii cu privire la data serbarii Pastelui au dus la serioase discutii intre adeptii anumitor practici, care uneori puteau provoca adeva-rate rupturi in randul bisericii. O prima uniformizare a datei serbarii Pastelui a incercat sa introduca, pen-tru intreaga lume crestina, Sinodul I Ecumenic (des-fasurat la Niceea, in anul 325, din initiativa impara-tului Constantin cel Mare), care a decis ca:
Pastele se va serba intotdeauna duminica Aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare
lunii pline de dupa echinoctiul de primavara (pentru ca asa calculau si iudeii data Pastelui lor, de care era legata data Pastelui crestin)
Cand 14 Nisan (aprilie) sau prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara cade duminica, Pas-tele va fi serbat duminica urmatoare, pentru a nu fi in acelasi timp cu Pastele iudeilor, dar nici inaintea acestuia. Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastelui din fiecare an va fi calculata din timp de Patriarhia din Alexandria (oras din Egipt, in care traiau cei mai priceputi astronomi ai acelor timpuri), iar aceasta o va comunica si celorlalte biserici crestine.
In noaptea Invierii, fiecare gospodar sau gospodină, fiecare
ins, mic sau mare, tânăr sau bătrân, care ia parte la Inviere trebuie să aducă cu sine şi o lumină pe care o aprinde si o ţine aprinsă în tot timpul săvârşirii Sfintei Invieri. După Inviere, fiecare se întoarce cu lumina aceasta, numită in cele mai multe parţi lumina Invierii, aprinsă acasă. După ce păşesc peste prag, se închină, iar apoi sting lumânarea in grindă, afumând-o pe aceasta in semnul crucii. După numărul acestor cruci se socoteşte numărul anilor de când e casa sau câţi ani s-a trăit in ea.
Lumânarea e păstrată cu cea mai mare sfin-ţenie tot anul pentru a o avea la îndemână şi a o putea aprinde la întâmplări primejdioase. In unele zone, cu lumina Invierii se afumă vitele. In Banat există datina să se folosească lumina aceasta şi de către fetele cele mari pentru a fi bine văzute când se duc la jocuri. Când rosteşte preotul întâia oara cuvintele Hristos a Înviat!, fetele bătrâne care asistă la Inviere şoptesc: Eu să joc înainte, pentru a se mărită. Tot atunci, vânătorii zic: Vânat prind, iar pescarii: Peşte prind, în credinţa populara existând tradiţia că, rostind cuvintele, vor avea în decursul anului spor la vânat şi la pescuit.
Acum mai multi ani o femeie batrana care se numea Do-
chia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cum-
plita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa
o spele la rau pana devine alba ca zapada.
Tanara fata a spalat-o mult
timp, dar pe cat o spala ea mai ta-
re, pe atat devenea haina mai nea-
gra! Atunci a aparut un barbat care
se numea Martisor si a intrebat-o
de ce plange. Ea i-a povestit ce i se
intamplat.
Atunci Martisor i-a spus ca po-
seda o putere magica si i-a oferit o
floare rosie si alba si a indemnat-o
sa mai spele inca o data vesmantul
si apoi sa se intoarca acasa. Cand a
ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia
nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu ar fi crezut ca fiica
sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut
floarea din parul fetei. "De unde o ai?" o intreba batrana,
"este inca iarna".
Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma
pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la
cojoacele pe care le puta. La sfarsit a fost insa prinsa de
burnita.
Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor: "Vezi cat de
rau este sa stai in frig si umezeala" a grait el, "tu, cea care ti-
ai obligar fiica sa spele iarna hainele la rau."
Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a
venit gerul si oile au fost transformate in pietre.
De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si
rau, intre iarna si primavara. Ghisas Mihai, IV A
Inst. Matache Claudia
In satele transilvanene martisorul se agata si la
porti, ferestre, la coarnele animalelor, la toarta galetilor, pentru indepartarea deochiului, a spiritelor rele, pentru a invoca viata, puterea care se crede ca ar fi stimulata prin insasi "culoarea vietii".
Cei din Bihor cred ca apa de ploaie adunata la 1 Martie, ii va face mai frumosi si sanatosi daca se spala cu ea.
In Banat fetele aduna stropi de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure, ca sa se spele pe obraji, rostind un descântec, al "dragobetului de dragoste.
In Dobrogea martisorul se purta pana la veni-rea berzelor, apoi era aruncat spre inaltul cerului ca norocul sa fie mare si inaripat.
Martisorul era un dar ce-si trimiteau romanii, unul altuia, in ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spanzurat de un gaietan de matase impletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea in dar il purta la gat pana cand intalnea cea dintai roza inflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit.
Banutul insemna imbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba precum crinul si rumena ca roza, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii.
Atestari documentare din secolul trecut Martisorul reprezinta in fapt firul rasucit rosu alb,
si nu obiectul ornamental care se leaga de acest fir, component adaugat ulterior martisorului.
Atestarile documentare din secolul trecut atribu-ie martisorului functia de protector impotriva deochiului. Martisorul se lega la gatul sau la mana copiilor mici, pentru a-i feri de deochi si pentru sanatate si noroc. Snurul impletit in alb si rosu "leaga" bolile.
Noile miscari feministe ale sfarsitului anilor
'60 au revigorat ziua de 8 Martie. In 1971, la Londra, mii de femei au demonstrat in strada pentru drepturi egale cu barbatii. Au urmat manifestari similare in multe alte tari din lume. In Cuba, in anul 1975, a fost demarata o campanie impotriva atitudinilor si practicilor discriminatorii ale barbatilor. A fost promovat chiar, la scurt timp, un nou cod familial.
Ziua Femeii s-a transformat intr-un eveniment anual, recunoscut international, in anul 1977, odata cu proclama-rea sa ca atare in Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite.
Conotatia politica initiala a acestei zile s-a diluat insa in timp. Ziua Femeii este acum o sarbatoare unanim recunoscuta a celor apropiate sufletului nostru, a mamelor, sotiilor, fiicelor, prietene-lor. Iar gandurile noastre, astazi, nu se pot indrepta decat cu admiratie si pretuire spre cele ce ne sunt atat de dragi.
Adunarea Generala a ONU adopta, in decembrie 1977, o rezolutie prin care proclama "Ziua Natiunilor Unite pentru drep-turile femeilor si Pace Internationala", zi ce este marcata, anu-al, de catre toate tarile membre in ziua de 8 Martie sau oricare zi a anului, conform traditiilor istorice si nationale.
Astfel, inca din 1946, a fost creata Comisia ONU pentru conditia femeii, care a propus Adunarii Generale a ONU spre adoptare Conventia privind drepturile politice ale femeii (la 20 de-cembrie 1952), si Comisia cu privire la eliminarea oricaror forme de discriminare fata de femei (18 decembrie 1979); anul 1975 a fost proclamat Anul International al Femeilor; perioada 1976-1985 a devenit Deceniul ONU pentru conditia femeii.
“Avem urgenta nevoie de femei in cercetare”. Barbatii nu pot suplini decat 90 la suta din creativitatea pe care o poseda ele", spunea, in 1996, Federico Mayor, fost director general al UNESCO.
JOCURI
Primavara,bun venit! Un ghiocel
De sub plapuma de nea,
Mic plapand si maruntel, Un clopotel mititel
A iesit un ghiocel. A scos capul din pamant
De sub plapuma cea rece
Sa vesteasca-n lumea toata, Ca sa vada ce mai este.
C-a plecat iarna geroasa,
Si iar va veni la noi, Dar cand vazu ca in jur
Primavara cu flori. Totu-i alb si cerul sur
S-a intors la casa sa
Fluturi si gandacii rosii De sub plapuma de nea.
Au iesit din nou la soare.
Albinute harnicute
Duc polenul in spinare.
Pasari mici si mari NITA IOANA RALUCA
Se intorc iar cls. aIV-a B
Si se duc in codru inv.MANOLI ROXANA
Sa-si inceapa cantul.
Stanciu Alexandru, II A
Voinea Andreea, II A
Inst. Bălan Constanţa
Baba Mihai, II A
Inst. Bălan Constanţa
Mihaescu Andreea, II A
Inst. Bălan Constanţa
Popa Alexandru, I A
Inv. Bobea Elena
Ioniţă Irina, IA
Inv. Bobea Elena
O LUNA PAMANTEASCA FABULOASA
de Prof. VOINESCU MARIANA
Un rege avea o fata foarte frumoasa. Imparatul i-a pus numele Luna chiar inainte ca ea sa se nasca. Fata se uita ore in sir la Soare. Luna avea foarte multi prieteni.
Intr-o zi insorita Luna a iesit afara cu prietenele ei sa croseteze. Stand la umbra unui pom fetele se amuzau pe
seama oricui dar Luna privea neincetat Soarele. Prietenele ei vazand-o stand neclintita cu privi-
rea la soare o intreabara: -De ce nu vorbesti cu noi?Te-am suparat cu ceva?Vrei sa plecam? -Nu m-ati suparat cu nimic raspunse fata.
-Atunci de ce privesti numai la soare e periculos ai grija!
-Daca as orbi singurul lucru pe care mi -las dori ar fi sa ating soarele. Prietenele sale plecara lasand-o pe Luna sa priveasca mingea de foc pe care o indragea atat de mult. Luna crestea iar frumusetea si ginga-sia ei erau cat ea de mare. Soarele la fel de fermecat de frumusetea fetei parca nu mai dorea sa plece de pe cer iar oamenii munceau mult mai mult. Stapanii pamanturi-lor ii tineau pe tarani mult pe camp iar acestia au apelat la o vrajitoare. Aceasta o gasi pe fata si ii spuse: -Cum te numesti? -Luna! -Taranii te roaga frumos sa nu mai stai atintita cu privirea la soare deoarece acesta pierde notiunea timpu-lui si apune tot mai tarziu. Fata ii spuse ca ii pare rau dar este parca indragostita de lumina aces-tuia.Vrajitoarea ii spuse sa se duca in padurea nesfarsitasita si sa raspunda la o intrebare. Daca vei raspunde corect Muma Padurii iti va indeplini dorinta. Dupa ore intregi de mers intra gro-ta vazu o batrana care i se vedea numai fata pentru ca restul corpului era acoperit cu bolovani.Fata o ajuta pe batrana care era vrajitoarea cea rea in persoana. Deo-data lumea intra in panica,Soarele se stinse dar dupa putin timp cortina se ridica. Era Luna care isi vazu visul cu ochii. Sa fie alaturi de soare pe cer.
Soarele si Luna
A fost odată un moşneag, care le povestea oamenilor din mai multe sate ca el a văzut ca Luna este foarte supărata. Oamenii stă-teau puţin, se gândeau, si apoi plecau crezând ca moşneagul este nebun. Intr-un alt sat, un singur om, mai precis un copil, a stat mai mult pe gânduri după spusele bătrânului. Copilul si-a dat seama de ce omul spunea ca Luna este supărata. Când pe cer străluceşte Soarele, oamenii stau afara bucurandu-se de prezenta acestuia. Mi-hai, puştiul, care a fost singurul care si-a dat seama de asta, l-a în-trebat pe batran:
- Luna este supărata deoarece oamenii nu se bucura asa de mult de venirea ei?
- întocmai Mihai! De asta este supărata Luna, deoarece Soare-le este bine-venit pe cer, iar toţi oamenii sunt bucuroşi. Insa când ea apare pe cer, oamenii intra la casele lor si ea ramane singura cu su-ratele ei, stelele, care sunt si ele doritoare de un pic de afecţiune.
- Dar cum Soarele si Lu na nu se întâlnesc niciodată, acesta nu ii poate spune ca nu este el vinovat. Ce-i drept pana si mie imi place ziua sa ma joc sau sa mai practic orice activitate. Dar mai este si faptul ca noaptea oamenii dorm! Nu?
- Asa este cum spui tu, dar tie ti-ar plăcea sa stai singur o noapte intreaga? Dar Luna sta pe cer de când e lumea aceasta! Acum ce mai zici?
- Aveţi dreptate, domnule! Asta este viata! Revenind la povestea noastra, intr-o noapte se intampla ceva
nemaivăzut. Toate stelele se adunaseră in jurul suratei lor, Luna, si se puseră la sfat. Stelele, vazand-o pe Luna tot mai deprimata, au decis sa facă un sacrificiu. Milioane de stele si-au dat puterile numai uneia care sa ajungă la Soare si sa-i vorbească. O stea, cea care a fost aleasa, s-a dus la Soare cu forţele foarte scăzute si i-a spus ca o reprezintă pe Luna. Si ca aceasta vrea sa-ti spună ca este foarte invidioasa pe tine ca oamenii te îndrăgesc si se bucura de tine foarte mult timp.
Soarele a găsit ca rezolvare anotimpul vara, când el sta pe cer mult timp, iar Luna ar avea si ea parte de atenţia oamenilor, mai mult timp, daca va apărea pe neaşteptate.
Asa Soarele si Luna au devenit prietenii care nu s-au văzut si nu se vor întâlni niciodată.
Bogdan Apreotesei Clasa a VI-a A Prof. Voinescu Mariana
Cu multa dragoste s-a apropiat de masa unde aştepta ulcica cu lapte
proaspat muls, mierea aurie ce curgea ea un şuvoi si pâinea cea mare mvelita in ştergarul aib; a făcut semnul crucii pe ea si a inceput s-o taie. Taman atunci a intrat pădurarul care aducea o strachina plina ochi cu fragi si aline semn ca nu prea dormise noaptea in patul lui. Si-a salutat tatăl cu bucurie, ii iubea mult după moartea mamei era singurul care-i rămăsese. S-au aşezat la masa si au mâncat preţ de câteva minute in tăcere. Pădurarul i-a povestit Sabinei ca hrănise animalele si ca dusese acasă un pui de urs, care se pierduse de mama lui. In usa s-au auzit batai. Era Steluţa, un pui de căprioara cu o steluta in frunte, pe care tatăl ii adusese acasă intr-o iarna grea, găsit singur, credeau ca mama lui a pierit sfâşiata de fiarele pă-durii. Sabina ii crescu singura, ii hrănea cu laptele din ulcior si ii lua in nopţile reci sa doarmă pe velinta groasa de langa patul ei, acum s-a sculat sa deschidă, era un animal vesel, jucaus, i-a mângâiat blanita moale si calda si botisorul umed, l-a între-bat' unde ai umblat Steluta?'
Capriorul s-a gudurat intre picioarele fetii, lasa-ma sa-ti pun lapte, aşezat cuminte in coltul odăii sa mănânce, mulţumită ca-1 vedea, Sabina a inceput sa vorbească cu tatăl ei- "am sa ma duc după ierburi de leac, langa pârâul cel mare ca sa i Ie duc dadei Catrina ca-i beteaga de mai bine de o săptămâna"
-Bine,spuse paduraruLdar sa iei si cativa faguri de miere din camara.Camara lor era săpata in buza dealului si Sabina o ştia acolo din totdeauna,tatal ei o să-pase când stăpânirea ii dăduse in grija pădurea si el impreuna cu mama ei isi în-cropiseră aici gospodaria.In camaralor alimentele nu inghetau niciodată iarna,iar vara se păstrau reci.
-Dar sa iei seamasa nu treci dincolo de paraul cel mare,ii spuse tatăl. -Am sa-1 iau cu mine pe Ursul,cainele lor,si pe Steluţa asa ca nu ai de ce a fi
ingrijorat tata,spuse Sabina. -Dar sa te intorci inainte de asfinţit, ca de nu-i luna ştii ca nu poţi găsi căra-
rea de intors acasă. -Nu te ingriji de mine, tata ca am sa fac intocmai, ma intorc inainte de asfinţit
ca sa coc pâinea si am sa aduc surcele pentru cuptor. Au terminat de mâncat, Sabina a strâns masa si a orânduit lucrurile prin ca-
mera.A pus in geam ulcica cu flori proaspete pe care le culesese dis de diminea-ţa.
Luandu-si la revedere de la pădurar cu cosuletul petrecut pe braţ Sabina la chemat pe Ursul.!-?, mângâiat si i-a spus:
-Mergi cu mine, voinicule ca sa ma păzeşti de lighioanele padurii,cainele bu-curos de faptul ca a fost slobozit din ograda a inceput sa latre si sa sară bucuros doar,doar o pleca mai repede, fata si-a chemat si celalalt prieten,Steluta,care ca si Ursul a inceput sa sară cat mai sus de bucurie ca o va insoti pe Sabina la drum lung.
Cant! m plecat soarele se ridicase sus semn ca se apropia prânzul, dar in pădure era răcoare, razele fierbinţi abia incalzeau muşchiul pe care cei trei căl-cau pe poteca pe care apucaseră spre dumbrava pe care fata o ştia de când mergea împreuna cu mama ci sa culeagă ierburi de leac, ic ştia pe toate de atunci.
Căldura se intetea parca, razele soarelui pătrundeau acum cu mai putere,
semn ca copacii se mai răriseră si frunzişurile lor nu mai împiedicau lumina sa pă-trundă in voie. Acum se deschidea in fata lor o poieniţa plina de flori de unde fata isi impleti o coroniţa pe care si-o puse pe cap. Se simţea ca o prinţesa intre florile înmiresmate,Steluta saltă in voie si câinele alerga după pasările care coborâseră din zbor pentru a se odihni ne pajiştea colorata. Incinsa de soare si de bucuria flori-lor Sabina isi dede jos catrinta si ramase in camasa lunga, alba care ii ajungea pana la glezna. Prin pânza alba de in se întrebarea trupul frumos al fetii care inca nu se prinsese in hora, calea cu gratie printre flori, cu coroniţa in cap părea o mireasa in aşteptarea printului. Culegea de zor ierburi aromate le făcea buchete pe care le aşe-za in jurul ei. intr-un târziu isi chema prietenii, la auzul strigatului ei apare numai ur-sul, ii mangaie si ii spuse: " Du-te te rog si adu-l pe Steluţa ca este mic si sa nu se rătăcească".
Se lasă pe spate pe patul de flori cu mâinile desfăcute privind soarele care ii zâmbeşte din înălţimea cerului. Se la-să asa in prada gândurilor, in jurul ci era atâta soare si lu-mina, atâtea flori ca nu baga de seama ca ursul venise si stătea cuminte langa ea lingând eu dragoste mana fetii. S-a dezmeticit repede: - "Ursule, ai venit demult?" întreba Sabi-na. „Unde este Steluţa?"
S-a sculat cu repeziciune si-a pus catrinta, si-a aranjat coroniţa pe frunte, a pus cosuletul plin cu ierburi de leac la umbra unui fag batran si cu câinele alături a pornit in căutarea căpriorului. A început sa strige "Steluţa, Steluţa!" dar nu-I răs-pundea nimeni, stătea cu urechea ciulită doar doar de I-o auzi mugetui de pui. L-a trimis pe Urs sa ii ia urma, dar nici un rezultat. După un timp au ajuns in dumbrava mare.
Dumbrava era plina de flori dar fuga căpriorului o face sa nu observe nimic. "Steluţa. Steluţa" striga fetita, ursul latră cu putere, dar nimic. Ii era teama sa
treacă peste parau, asa crescuse cu teama de cei de dincolo, dar acum ii caută pe Steluţa. Isi chema câinele, ii mângâie mai mult sa-si facă curaj si sarira împreuna dincolo, ii întâmpinară un deal golaş fara copaci, dar plin de flori. Urcând in fuga ajunseră pe un tapsan unde era un lac albastru, unde pasările coborau. Erau atâtea flori, au început sa culeagă, Sabina spunandu-I câinelui: " Ursule, tu cauta-1 pe Ste-luţa pana mai culeg eu câteva mănunchiuri de flori.
Aşezata jos cu capul pe piatra a cuprins-o un somn adânc, visa ca ii caută pe căprior, se afunda in desişul pădurii, copacii erau atât de deşi ca se lovea intr-uua de ei, Deodată auzi mi rasol si o voce o striga pe nu-me: "Sabina, Sabina", ecoul care se lovea de copaci, atunci din dcsîs apăru un cal înaripat care ii spuse sa se urce pe spatele lui si sa se ţină bine de coama lui. Fata lua câinele in braţe se prinse de aripa calului rare ii arunca pe spatele lui.
Simţea căldura câinelui atât de tare ii strângea la piept. Zburau in inaltul cerului, stelele isi aprinseseră făcliile si pasările care isi luaseră zborul de pe lac făceau un zgomot asurzitor. Treceau pe deasupra munţilor, daca ar fi avut curaj le-ar fi atins cu mana dar stătea cuminte in spinarea calului.
Soarele şi Luna
Se spune că în vremurile de demult nu existau decât Pa-mântul şi Cerul înstelat de deasupra, numit Cosmos.
Cerul s-a îndragostit de Pamânt care pe atunci era o planetă rece şi întunecată şi i-a dăruit doi copii minunaţi pe care i-au numit Soarele si Luna.
Ca urmare a căldurii împrăştiate de Soare pe Pamânt am apărut, noi, oamenii.
Pamântul, ca o mamă drăgăstoasă a avut grijă să ne dezvoltăm încet, încet şi să ne răspândim pe întreaga sa suprafaţă.
Cum pe atunci nu exista noapte şi zi, Soarele, devenind ge-los pe atenţia mamei Pamânt acordată noilor fiinţe apărute , a început să-i chinuie şi să-i pârjolească, făcându-le viaţa din ce în ce mai grea.
Luna, sora sa mai mică, iubindu-i foarte mult pe oameni , s-a certat de mai multe ori cu Soarele, interpunându-se între el şi Pamânt pentru a-i proteja pe oameni.
Însă, Soarele era necruţător şi dorea ca oamenii să dispară de pe faţa Pamântului.
Vazând acestea, atât mama lor, Gheea şi întinderea nesfârşită a cerului, Cosmosul, au hotărât să pună o ordine în aceste lucruri.
Astfel, pentru a-i proteja pe oameni, i-au limitat din puteri Soarelui, stabilind ca acesta să domnească pe timp de zi pentru a putea să-i încălzească şi să-i lumineze pe oameni, iar blândei sale surori, Luna, i-au hărăzit să fie stăpâna nopţii pentru a asi-gura liniştea şi siguranţa oamenilor.
Pentru faptul că Soarele a început sa fie din ce în ce mai îndragit şi mai plăcut de oameni, în decursul vremurilor, care s-au scurs după aceea, oamenii l-au identificat ca fiind însuşi sur-sa vieţii pe Pământ.
Fără căldura sa blândă şi atât de benefică plantelor şi în absenţa luminii sale, oamenii nu ar mai fi putut trăi pe Gheea.
Luna, s-a bucurat şi ea de dragostea oamenilor întrucât în-truchipa calmul, liniştea şi odihna pe timp de noapte după o muncă intensă şi plină de zbucium dusă de către oameni pe timp de zi.
Drept recunoştinţă, oamenii, din cele mai vechi timpuri au considerat Soarele şi Luna ca facând parte din adunarea zeilor benefici şi le-au înălţat temple, construcţii maiestuoase şi le-au adus ofrande.
Iacoboaei Iulian Alexandru Clasa a VI-a A
Quiz.
What do you do if:
You are in a public place and you get lost?
a) You scream for your parents, in hope someone will hear you.
b) You buy a bus ticket.
c) You ask a police officer if he can make a general announcement.
d) All the other answers above.
You are at the traffic-lights and a granny wants to cross?
a) You cross and wait her on the sidewalk.
b) You wait until she crosses.
c) You take her by her hand and cross together the street.
d) You ask her what the time is.
A friend calls you out to play, but you haven’t
finished your homework yet.
a) You go out and play.
b) You tell him you must finish your homework.
c) You start talking with him about the lesson.
d) You start talking with him about yesterday’s match.
Dragomir Radu- Clasa a VII- a B
Prof. Grancea Carmen
Madam Popescu
Madam Popescu este o femeie care este prea indulgenta cu fiul iei si tot timpul
stie sa transfore defectele in lururi pe care copiii cei mai puternici sanatosi pot avea
asemena calitati deosebite. Ea de asemenea o putere mare convingere, dar ea avea de-
fectele ca nu isi educa copilul cum trebuie cu toate ca se dadea mare si se lauda cu un
lucru pe care nu il facea. Ea este pre indulgenta iar daca il invata pe Ionel cum sa se
polate ,nu mai facea pagube asa de mari in vizita naratorului. Madam Popescu tot
timpul era posedata de ceilalti si îi respecta chiar si pe cei care nu trebuiau sa fie. Ma-
dam Popescu tot timpul face glume cu tot ce se intampla in jur. Aceasta are o putere
de convingere foarte inalta cu care il ademeneste pe Ion cu moartea. Ea tot timpul
gaseste niste scuze inventate si tot timpul ea profita prea mult de lucrurile pe care le
poate primi.
Gheorghita era la apa Jijiei, cu oile la pescuit .
Aici,romanul devine unul politist in stil taranesc.
Romane:"Nicoara si Potcoara", Baltagul.
Vitoria o duce pe Minodora la manastire pentru
a nu o lasa singura cu fiul dascalului.
Vitoria toarce fusul.
Nechitor Lian era intr-o rapa cu calul sau.
D-ale lui
Gâgă….
