96
MODIFICĂRI COGNITIV-COMPORTAMENTALE CURS Prof. univ. dr. Mircea MICLEA

Modificari cognitiv-comportamentale

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Modificari cognitiv-comportamentale

MODIFICĂRI COGNITIV-COMPORTAMENTALE

CURS

Prof. univ. dr. Mircea MICLEA

Page 2: Modificari cognitiv-comportamentale

1

1. InformaŃii generale 1.1 Date de contact ale titularului de curs : Nume: Mircea Miclea Birou: Republicii, nr. 37 Telefon: 0264-590967 Fax: 0264-590967 E-mail: [email protected] ConsultaŃii : Luni 13-15 1.2 Date de identificare curs si contact tutori: Numele cursului : Modificări Cognitiv-Comportamentale Codul cursului : PSY 3206 Anul, Semestrul : Anul 3, Semestrul II Tipul cursului : Obligatoriu Număr de credite : 6 Pagina web a cursului : www.psychology.ro Tutori: Amalia Ciuca, Amfiana Gherman, Mădălina Sucală, Aurora Szentagotai Adresa e-mail tutori : [email protected] 1.3 CondiŃionări şi cunostinŃe prerechizite

Înscrierea la acest curs este condiŃionată de parcurgerea şi promovarea următoarelor

discipline Psihologie generală I şi respectiv Psihologie generală II. De asemenea cunoştinŃele

dobândite prin aprofundarea disciplinelor Psihologie cognitivă şi Psihologie clinică pot spori

Page 3: Modificari cognitiv-comportamentale

2

accesibilitatea temelor de studiu propuse. Aceste prerechizite vor fi foarte utile în rezolvarea

sarcinilor şi exerciŃiilor din fiecare modul şi vor facilita promovarea cu succes a examenului final.

1.4 Descrierea cursului

Cursul de Modificări Cognitiv-Comportamentale face parte din pachetul de discipline

fundamentale ale specializării psihologie, nivel licenŃă, din cadrul FacultăŃii de Psihologie şi

ŞtiinŃe ale EducaŃiei a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Acest curs oferă cunoştinŃe

privind aspectele teoretice, empirice şi practice ale intervenŃiei cognitiv-comportamentale. Sunt

prezentate abordări ale diferitelor forme de psihopatologie, alături de modalităŃi de evaluare şi de

intervenŃie, precum şi aplicaŃii în viaŃa de zi cu zi ale aspectelor discutate.

1.5. Organizarea temelor în cadrul cursului

Cursul este structurat pe cinci module de învăŃare: (1) Cum ni se prezintă problema, (2)

Analiza şi evaluarea funcŃională a comportamentului, (3) Intărirea, penalizarea şi regulile lor, (4)

Antecedentele, controlul stimulilor, (5) Autocontrolul.

Nivelul de înŃelegere şi utilitatea informaŃiilor din fiecare modul vor fi optimizate dacă, în

timpul parcurgerii suportului de curs, veŃi consulta sursele bibliografice recomandate. Rezolvarea

tuturor sarcinilor şi exerciŃiilor impune parcurgerea referinŃelor obligatorii, menŃionate la finalul

fiecărui modul. În situaŃia în care nu veŃi reuşi să accesaŃi anumite materialele bibliografice,

sunteti rugaŃii să contactaŃi tutorii disciplinei.

1.6. Formatul si tipul activităŃilor implicate de curs

Suportul de curs este structurat pe cinci module. Parcurgerea acestora va presupune atât

întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii), cât şi muncă individuală. ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este

facultativă, reprezintă un sprijin direct acordat dumneavoastră din partea titularului şi a tutorilor.

În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta se va concretiza în parcurgerea tuturor

materialelor bibliografice obligatorii şi în rezolvarea sarcinilor şi exerciŃiilor obligatorii.

Modalitatea de notare şi ponderea acestor sarcini obligatorii sunt precizate în secŃiunea politica de

evaluare şi notare precum şi în cadrul fiecărui modul.

Pentru parcurgerea acestui curs, studenŃii vor fi implicaŃi în următoarele tipuri de

activităŃi:

Page 4: Modificari cognitiv-comportamentale

3

a. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în

faŃă; prezenŃa la aceste întâlniri este facultativă;

b. realizarea a cinci sarcini obligatorii, anunŃate cu cel puŃin 30 de zile înaintea datei de

depunere a acesteia

1.7. Materiale bibliografice obligatorii

Kirsch, I. & Lynn, S. (1999). Automaticity in clinical psychology. American Psychologist, 7,

504-515. (accesibil la biblioteca facultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei)

Miclea, M. (curs litografiat). Modificări cognitive-comportamentale. (accesibil la biblioteca

facultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei)

Miltenberger, R. (2003). Behavior modification: Principles and procedures. Wadsworth

Publishing. (accesibilă la biblioteca facultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei)

In suportul de curs, la finalul fiecărui modul, sunt precizate atât referinŃele bibliografice

obligatorii cât şi cele facultative. Sursele bibliografice au fost astfel stabilte încât să ofere

posibilitatea adâncirii nivelului de analiză şi, implicit, comprehensiunea fiecărui modul.

1.8. Materiale şi instrumente necesare - retroproiector

- folii retroproiector

- staŃie sonorizare (pentru curs)

- laptop

- videoproiector

- materiale xeroxate pentru activităŃi seminar

TOATE ACESTE MATERIALE SUNT ASIGURATE DE CĂTRE FACULTATE

1.9. Calendarul cursului

Pe parcursul semestrului în care se studiază disciplina de faŃă, sunt programate 2 întâlniri

faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a

primelor două module; la cea de a doua se discută ultimele trei module şi se realizează o secvenŃă

recapitulativă pentru pregătirea examenului final.

Page 5: Modificari cognitiv-comportamentale

4

Cu ocazia celor două întâlniri studenŃi au posibilitatea de solicita titularului şi/sau tutorilor

sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini de lucru, în cazul în care au întâlnit dificultăŃi în

rezolvarea lor sau în accesarea materialelor bibliografice corespunzătoare. Pentru a valorifica

maximal timpul alocat celor doua întalniri studenŃii sunt atenŃionaŃi să parcurgă, pe lângă suportul

de curs, şi sursele bibliografice de referinŃă pentru modulele discutate.

1.10 Politica de evaluare si notare

Evaluarea finală se va realiza pe baza unui examen desfăşurat în sesiunea de la finele

semestrului. Nota finală se compune din: a. punctajul obŃinut la acest examen, în proporŃie de

70% (7 puncte), şi b. evaluarea proiectului de semestru 30% (3 puncte).

Pentru predarea proiectului se vor respecta cu stricteŃe cerinŃele formatorilor. Orice

abatere de la acestea aduce după sine penalizări sau pierderea punctajului corespunzător acestuia.

StudenŃii care susŃin examene de mărire de notă sau restante trebuie să prezinte toate

sarcinile aferente cursului.

Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic.

1.11 Elemente de deontologie academică

• StudenŃii care susŃin examene de mărire de notă sau restanŃe trebuie să prezinte toate

sarcinile aferente cursului.

• Fraudarea examenului sau a sarcinilor de lucru de pe parcursul semestrului se penalizează

prin exmatriculare.

• Proiectele copiate, discuŃiile sau colaborările în timpul examenelor se sancŃionează cu

nota 1. Nepredarea lucrării scrise de către un student care se prezintă la examen este

sancŃionată cu nota 1.

• Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada

originalitatii. StudenŃii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaŃi la

examinarea finală.

• Contestarea notei primite la examen se face în scris, la secretariatul facultăŃii, în termen

de 48 ore de la afişarea rezultatelor. Nota finală la disciplina respectivă este cea obŃinută

în urma contestaŃiei.

1.12 StudenŃi cu nevoi speciale :

Page 6: Modificari cognitiv-comportamentale

5

StudenŃii afectaŃi de dizabilităŃi motorii sau intelectuale pot contacta titularul cursului sau

tutorii pentru a li se oferi materialele de studiu necesare şi suportul informaŃional necesar.

Titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice

şi de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi

modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line, etc.), în funcŃie de tipul dizabilităŃii

cursantului.

1.13 Strategii de studiu recomandate

Pentru fiecare modul, studenŃilor li se recomandă să citească suportul de curs şi capitolul

aferent din minim una din cărŃile prezentate la bibliografie. Realizarea sarcinilor oligatorii va

facilita înŃelegerea şi aprofundarea cunoştinŃelor din aceste module. Lectura fiecărui modul şi

rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului

tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline

Page 7: Modificari cognitiv-comportamentale

6

2. Suport de curs Modificări cognitiv-comportamentale

Page 8: Modificari cognitiv-comportamentale

7

Modulul 1

CUM NI SE PREZINTĂ PROBLEMA

OBIECTIVE: Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să: - ÎnŃelegeŃi rolul şi caracteristicile etichetelor lingvistice care intervin în comunicarea din viaŃa

cotidiană şi în cadru terapeutic - DefiŃiŃi şi caracterizaŃi comportamentul şi caracteristicile sale - FaceŃi distincŃia între dimensiunea cantitativă şi calitativă a comportamentului - ÎnŃelegeŃi rolul înregistrării dimensiunilor comportamentale în intervenŃia psihologică

Cuvinte cheie: etichetă lingvistică, comporament, dimensiuni comportamentale

SCOPUL acestui modul este de a dobândi o modalitate ştiinŃifică de a descrie şi prezice comportamentul uman. OBIECTIVE:

Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să: - ÎnŃelegeŃi rolul şi caracteristicile etichetelor lingvistice care intervin în comunicarea din viaŃa cotidiană şi în

cadru terapeutic - DefiniŃi şi caracterizaŃi comportamentul şi caracteristicile sale - FaceŃi distincŃia între dimensiunea cantitativă şi calitativă a comportamentului - ÎnŃelegeŃi rolul înregistrării dimensiunilor comportamentale în intervenŃia psihologică

Cuvinte cheie: etichetă lingvistică, comportament, dimensiuni comportamentale

Page 9: Modificari cognitiv-comportamentale

8

1.1. Carcasa lingvistică

Personajul X spune despre sine că e ambiŃios, sociabil şi inteligent. Y crede însă despre el că, de fapt, e duplicitar, ipocrit şi şmecher. Amândoi spun că sunt toleranŃi, empatici şi prietenoşi. Psihologul Z îşi scrie raportul despre ultimul pacient folosind termeni de genul “depresiv”, “anxios”, “extrovert”, cu “intelect de limită”, “dominant”, “responsabil”. Eventual după fiecare dintre aceşti termeni pune o cifră, care arată scorul obŃinut de pacient la un anumit test. Sună familiar, nu-i aşa? ViaŃa noastră cotidiană abundă în tot felul de etichete pe care ni le aplicăm nouă înşine sau unii altora, indiferent că suntem grupuri sau indivizi. Aceste etichete, mai mult sau mai puŃin sofisticate, funcŃie de abilitatea lingvistică a celui ce le utilizează, ne ajută să categorizăm, să grupăm o sumă de manifestări psihologice, într-un format simplu, cu care ne este uşor să operăm. Ele descriu cu suficientă precizie, pentru nevoile vieŃii cotidiene, diverse clase de comportamente şi tot ele ne ajută să prezicem un comportament viitor. Dacă spunem despre cineva că e “sociabil”, ne aşteptăm de pildă să fie o prezenŃă plăcută la petrecerea de săptămâna viitoare. Dimpotrivă, dacă spunem că e “depresiv”, ne putem aştepta ca el să nu vină la chef, sau dacă vine, să stea retras, să afişeze o mină tristă, să danseze mai puŃin sau deloc etc. Pe scurt, etichetele pe care le aplicăm în categorizarea vieŃii noastre psihice sunt descriptori cu valoare predictivă. E adevărat că adesea descrierile pe care le oferă sunt insuficiente sau inexacte iar predicŃiile pe care le permit seamănă cu cele din meteorologie.

Să ne gândim doar câte conflicte, într-un cuplu, sunt determinate de

etichetarea unuia sau altuia dintre parteneri ca “gelos”, “indiferent”, “agresiv”, sau “duplicitar”. Şi câte deziluzii acumulăm când cineva pe care îl socoteam “loial” sau “inteligent” se poartă lipsit de scrupule sau aberant. InsuficienŃa acestor descripŃii, atât de frecvent vehiculate, e resimŃită uneori acut, ceea ce-i face pe oameni să caute

în literatură sau în muzică descrieri mai adecvate pentru propriile lor trăiri. Aşa ajungem să preŃuim un cântec, un vers sau o replică a unui personaj de roman, pentru că exprimă mai bine ceea ce noi simŃim sau trăim la un moment dat şi nu putem exprima în limbajul cotidian obişnuit. Cu toate acestea, avantajele utilizării descriptorilor psihologici oferiŃi de limbajul natural sunt superioare costurilor, sau, mai precis spus, validitatea lor e suficientă pentru nevoile vieŃii sociale obişnuite, cotidiene. Cu ajutorul acestor descriptori putem iniŃia comportamente şi interacŃiuni sociale în timp real, suficient de satisfăcătoare.

Aceeaşi descriptori devin însă insuficienŃi dacă dorim să iniŃiem o intervenŃie psihologică eficace de anvergură, indiferent că ea se numeşte ca psihoterapie, consiliere sau ameliorarea / optimizarea unei funcŃii psihice. Principalele lor carenŃe sunt următoarele: ambiguitatea, circularitatea explicaŃiei şi incapacitatea de a orienta intervenŃia. Vom discuta, pe scurt, fiecare dintre neajunsurile menŃionate.

1. Ambiguitatea Descriptorii psihologici naturali (= etichetele verbale referitoare la fenomene psihice, aşa

cum se găsesc ele în limbajul natural) au o dublă ambiguitate: se utilizează cu înŃelesuri diferite şi nu precizează contextele în care sunt valide / invalide.

Page 10: Modificari cognitiv-comportamentale

9

ExerciŃii participative: a) DaŃi definiŃia noŃiunilor ca “dependent” şi “timid”. SpecificaŃi apoi un număr de 3–5

comportamente prin care se exprimă ele. ComparaŃi definiŃiile şi operaŃionalizările proprii cu cele oferite de un coleg. Ce constataŃi?

b) Pe profesorul X studenŃii îl ştiu sobru şi rezervat. Unii dintre ei l-au văzut însă vara trecută, la mare. Era într-un grup de prieteni, râdea gălăgios, participa la mai toate jocurile de pe plajă, iar seara era nelipsit din discoteci. Cum este profesorul X?

Aşa cum se poate observa, efectuând exerciŃiul propus, semnificaŃia unui descriptor

psihologic natural variază în funcŃie de utilizator şi de situaŃie. Ce înseamnă că cineva e “agresiv”? Ironiile sale sunt o formă de agresivitate? Dar autoironiile? Agresivitatea se manifestă numai prin violenŃă fizică sau şi prin violenŃă verbală? Cineva care este violent în familie dar extrem de submisiv la servici, sau invers, cum este, de fapt? Problema e cu atât mai serioasă, cu cât cea mai mare parte din

testele de personalitate etichetează trăsăturile de personalitate (văzute ca “patternuri comportamentale decontextualizate”) cu aceleaşi etichete lingvistice. Aşa cum vom vedea ulterior, calea de a dezambiguiza descriptorii e de a-i operaŃionaliza într-o mulŃime finită de comportamente observabile şi măsurabile.

2. Circularitatea explicaŃiei În mod curent, în psihologia simŃului comun dar, din păcate, şi în practica psihologică,

descriptorii psihologici sunt utilizaŃi ca variabile explicative. Pacientul X are un ritm cardiac accelerat, roşeşte şi transpiră abundent când se întâlneşte cu o persoană de sex opus cu care vrea să facă conversaŃie, pentru că e “timid”. Timiditatea însă se defineşte, la rândul ei exact prin acest gen de simptome. ExplicaŃia devine o falsă explicaŃie, o explicaŃie circulară: X are cutare simptome pentru că e timid, dar timiditatea înseamnă exact acele simptome. În logică, acest gen de pseudoexplicaŃie se numeşte “idem per idem”. Similar, spunem că cineva are simptomatologia specifică depresiei sau anxietăŃii pentru că e depresiv sau anxios; are performanŃe şcolare slabe, pentru că e deficient mintal etc. În general, o etichetă pentru o clasă de comportamente este reificată, adică postulată ca factor psihic real (când, în fapt, e o simplă descripŃie verbală) şi considerată cauza (de adâncime) care determină o serie de manifestări psihologice vizibile. În mod eronat, comportamentele sunt văzute ca efecte ale unei cauze care, de fapt, e simpla lor etichetă verbală (vezi fig.1.1). ExplicaŃia unui comportament sau a unei clase de comportamente nu se află în eticheta lor generală ci într-o serie de factori interni şi / sau externi care le produc. A explica un comportament înseamnă a stabili factorii care îl fac vă varieze, adică relaŃiile funcŃionale dintre variaŃia comportamentului respectiv şi alŃi factori care produc variaŃia. O etichetă generală, indiferent că este rezultatul unei observaŃii cotidiene sau a unui inventar de personalitate, poate să prezică un comportament, nu să îl explice. ExplicaŃia trebuie căutată în altă parte decât în eticheta lingvistică, anume în analiza funcŃională a comportamentului, aşa cum vom arăta în această lucrare.

Page 11: Modificari cognitiv-comportamentale

10

Se “explică” prin S Se defineşte prin

Fig.1.1. – Reificarea descriptorilor şi circularitatea explicaŃiei

3. Utilitatea Gruparea conduitelor în categorii generale, deşi oferă o schemă cognitivă economicoasă şi

permite o anumită predicŃie, nu explică apariŃia şi persistenŃa acestor comportamente şi nici nu oferă prea multe sugestii pentru intervenŃia psihologică, pentru modificarea acelor comportamente. O simplă categorie diagnostică ne orientează prea puŃin intervenŃia. Să presupunem că:

a. subiectul X are un IQ = 70 (WISC), deci îl încadrăm la “intelect de limită” b. subiectul Y are o cotă maximă la STAI, deci are anxietate clinică c. subiectul Z are o cotă ridicată la neuroticism (testul EPQ) Cum putem ameliora funcŃionarea cognitivă în primul caz? Cum putem reduce anxietatea

sau neuroticismul în celelalte două? Categoriile psihodiagnostice şi, cu atât mai mult, descriptorii psihologici naturali, nu specifică factorii care determină comportamentele sau simptomele în cauză şi, în consecinŃă, nu pot orienta intervenŃia. łinta unei intervenŃii psihologice eficace este un comportament – sau o clasă de comportamente corelate – nu o categorie nosologică. Prin urmare, intervenŃia presupune:

a. operaŃionalizarea unei categorii în conduite observabile şi măsurabile b. evaluarea acestor conduite ( ex.: în termeni de frecvenŃă, durată, intensitate, latenŃă

etc.) c. identificarea factorilor care controlează sau influenŃează aceste comportamente. Abia după ce sunt îndeplinite aceste prerechizite vom şti ce să schimbăm (care sunt

conduitele deficitare / excesive) şi cum să schimbăm (care factori trebuie modificaŃi pentru a induce schimbarea). E lipsit de sens, de pildă, să ne propunem să modificăm inteligenŃa de limită (după testele psihometrice), dar e mult mai util şi mai fiabil să ameliorăm scris-cititul la un subiect cu intelect de limită, prin modificarea strategiilor sale metacognitive, de pildă. Similar, dacă în cazul unui pacient cu atac de panică reducem frecvenŃa interpretărilor catastrofice pe care le face pornind de la propria cenestopatie, am făcut un pas însemnat în ameliorarea atacului de panică. Pe scurt, etichetele lingvistice (fie că sunt descriptori psihologici naturali sau categorii psihodiagnostice) nu specifică comportamentele Ńintă şi nici factorii de care aceste comportamente depind, de aceea utilizarea lor în intervenŃia psihologică e redusă. Dimpotrivă, odată specificate comportamentele-Ńintă şi factorii care le controlează, intervenŃia câştigă mult în eficacitate. Din nou transpare necesitatea de a trece dincolo de “carcasa lingvistică”, cum o numea logicianul R. Carnap, şi de a lucra cu procesul psihologic real.

Rezumând, categoriile psihologice cu care operăm în mod obişnuit, fie că sunt descriptori din limbajul natural, fie categorii psihodiagnostice, sunt teorii prescurtate (microteorii), care oferă

Descriptor psihologic natural

(ex.: agresiv)

C1 (ex.: înjură frecvent) C2 (ex.: adresează jigniri verbale) C3 (ex.: agresează fizic persoanele care îl contrazic)

Page 12: Modificari cognitiv-comportamentale

11

o cunoaştere şi o predicŃie suficientă pentru nevoile vieŃii cotidiene. Ele nu pot însă explica un comportament (sau clasă de comportamente) şi nu pot ghida, decât în mică măsură, intervenŃia psihologică. łinta intervenŃiei psihologice e comportamentul sau clasa de comportamente nu eticheta generală care li se aplică. Dar ce este comportamentul?

1.2. Comportamentul şi dimensiunile sale

1.2.1. DefiniŃia

Comportamentul, în sens larg, este orice activitate pe care o realizează un organism,

internă sau externă, care este observabilă şi măsurabilă. E ceea ce face un organism. În acest sens larg chiar şi o bună parte din cogniŃie – cea observabilă şi măsurabilă este un comportament. Este adevărat că principala caracteristică a cogniŃiei este prelucrarea de informaŃie, ceea ce diferă foarte mult de comportamentul motor, de pildă sau acŃiunile intenŃionate de schimbare a mediului fizic. O parte din prelucrarea de informaŃie, în măsura în care e observabilă şi măsurabilă, poate fi socotită ca şi comportament intern (privat), spre deosebire de comportamentele care pot fi observate de un observator extern şi se numesc comportamente externe (publice). De pildă, putem observa frecvenŃa cu care ne vine în minte un gând obsesiv (“Am SIDA”, “Voi avea un nou eşec sentimental”, “Sunt plin de microbi” etc.). Majoritatea scalelor de evaluare a cogniŃiilor disfuncŃionale, care se utilizează în terapia anxietăŃii sau depresiei se bazează pe ideea că aceste cogniŃii sunt observabile şi măsurabile, ca atare, comportamente în sens larg. Evident, o mare parte din procesările de informaŃie nu sunt direct observabile şi măsurabile. De pildă, schemele cognitive sau procesările inconştiente de informaŃie nu pot fi observate decât prin efectul lor asupra cogniŃiilor conştiente sau asupra performanŃei în sarcină. Iar în cogniŃie, inconştientul este regula, nu excepŃia. Să mai subliniem încă o dată că principala caracteristică a proceselor cognitive constă în prelucrarea de informaŃie, nu în calitatea de a fi observabile şi măsurabile. Ca atare intervenŃiile de modificare a cogniŃiilor diferă substanŃial de cele implicate în modificarea acŃiunilor ostensive (= cele care au loc în mediul extern). În sens restrâns, prin termenul de comportament se desemnează o acŃiune, o activitate externă, măsurabilă şi observabilă, care are impact direct asupra mediului fizic sau social. În această categorie intră majoritatea activităŃilor pe care le facem în decursul unei zile, care au o anumită frecvenŃă, durată, intensitate sau alte dimensiuni măsurabile. Cu excepŃia situaŃiilor în care facem menŃiuni explicite, pe parcursul acestei lucrări termenul de “comportament” va fi utilizat în sens restrâns.

ExerciŃii participative: a) DaŃi exemple de comportamente alimentare, comportamente prosociale, comportamente agresive, comportamente submisive, comportamente de curtuazie. b) DescrieŃi, în detaliu, un comportament propriu (ex.: comportamentul alimentar, studiu etc.).

Page 13: Modificari cognitiv-comportamentale

12

2.2. Dimensiunile comportamentului Un comportament are câteva caracteristici care pot fi observate şi măsurate, anume:

frecvenŃa, durata, intensitatea, latenŃa şi calitatea. FrecvenŃa unui comportament se stabileşte raportând numărul de apariŃii a unui

comportament Ńintă la unitatea de timp. Astfel, putem stabili, de pildă, câte pagini de literatură de specialitate am citit pe zi, câte pagini am scris pe săptămână, de câte ori am iniŃiat noi o conversaŃie cu partenerul într-un cuplu, cu ce frecvenŃă răspundem la nevoile celor din jurul nostru (comportamentul prosocial), cât de frecvent ne-am abandonat în reverie pe parcursul unui curs etc.

Durata unui comportament este intervalul de timp cuprins între momentul iniŃierii şi cel al încetării unui comportament. De pildă, pentru a modifica programul zilnic al unui elev din clasa I e important să ştim care e durata zilnică pe care el o alocă pentru a-şi pregăti lecŃiile, cât timp stă în faŃa televizorului, cât timp se joacă etc. Optimizarea unui program zilnic presupune, adesea, modificarea timpului acordat diverselor activităŃi.

Intensitatea unui comportament se referă la magnitudinea cu care el se manifestă. Această dimensiune este mai greu de măsurat decât durata şi frecvenŃa. Cea mai frecvent utilizată metodă este scala de evaluare, caz în care intensitatea e exprimată printr-o cotă a acestei scale. În terapia cognitiv-comportamentală, de pildă se utilizează astfel de scale în care pacientului i se cere să-şi observe intensitatea unui simptom (ex.: “senzaŃia de panică”) sau a unei convingeri (ex.: “Nu sunt bun de nimic”, “Viitorul meu e sumbru”) pe o scală de la 1 la 100. Progresul psihoterapiei se evaluează, printre altele, prin diminuarea intensităŃii unor simptome sau a convingerilor dezadaptative.

LatenŃa comportamentului se referă la intervalul de timp dintre stimulul sau situaŃia care induce un comportament şi manifestarea efectivă a acestuia. Stimulul poate fi, de pildă, o rugăminte, iar latenŃa – intervalul dintre momentul în care am adresat rugămintea şi momentul în care celălalt a început să o îndeplinească. E informativ din punct de vedere psihologic, să ştim dacă un prieten ne-a îndeplinit rugămintea prompt sau după îndelungi şi repetate amânări, dacă acceptăm imediat sau după o îndelungată latenŃă asumarea unui risc, dacă o organizaŃie sau un manager rezolvă imediat sau cu întârziere o disfuncŃie semnalată etc.

Toate dimensiunile comportamentale prezentate mai sus pot avea o expresie cantitativă, numerică. Ele ne ajută să exprimăm şi aspectele calitative ale unui comportament, pentru că adesea calitatea se poate exprima cantitativ. De pildă, un “student bun” este un student care studiază un anumit număr de ore pe zi, care oferă răspunsuri corecte la un număr de întrebări, care participă la sesiunile de comunicări ştiinŃifice etc. Tot astfel, un “stil de viaŃă sănătos” se poate exprima în frecvenŃa şi durata activităŃilor fizice, cantitatea de proteine sau glucide asimilate pe zi, cantitatea de consum de alcool pe săptămână, frecvenŃa implicării în activităŃi sociale etc. Nu vrem să spunem că o calitate se epuizează complet în operaŃionalizările ei cantitative, dar dacă o calitate (ex.: “inteligenŃa”, “creativitatea”, “tandreŃea”, “loialitatea” etc.) nu se exprimă la un moment dat într-o serie de comportamente observabile şi măsurabile atunci e o simplă formă fără fond, o etichetă fără referent, flatus vocis, cum spuneau scolasticii. Suntem ceea ce facem. Limbajul are o forŃă aparte. Prin cuvinte putem construi o reprezentare a realităŃii care, pe nesimŃite, ne îndepărtează, în loc să ne apropie de fenomenul real. OperaŃionalizarea etichetelor verbale prin comportamente şi investigarea dimensiunilor cantitative ale acestora este o bună metodă de a nu ne lăsa seduşi de forŃa înşelătoare a cuvintelor, în dauna realităŃii.

Page 14: Modificari cognitiv-comportamentale

13

Prezentăm mai jos câteva dintre avantajele înregistrării datelor comportamentale. 1. Precizarea problemei. Una dintre pacientele depresive a început o şedinŃă de terapie

prin a se plânge că soŃul ei “îi acordă prea puŃină atenŃie şi nu face deloc conversaŃie”, ceea ce, în opinia ei, îi înrăutăŃea situaŃia. Săptămâna următoare ea a acceptat solicitarea mea de a Ńine o evidenŃă a conversaŃiilor pe care le aveau într-o zi şi de a marca acele situaŃii în care conversaŃia este iniŃiată de către soŃ. Spre surprinderea ei, după o săptămână a constatat că conversaŃiile lor, e adevărat, reduse ca frecvenŃă, erau iniŃiate, în 80% din cazuri, chiar de către soŃul ei. Aceste date au dus la reformularea completă a problemei. Problema iniŃială: “cum să sporim frecvenŃa conversaŃiilor din partea soŃului ei” se transforma în “cum să fie ea mai expansivă şi să iniŃieze conversaŃia”. Exemplul de mai sus arată cât de utile sunt datele comportamentale pentru circumscrierea mai precisă a unei probleme. În psihoterapie mai ales, mecanismele de apărare ale pacientului determină adesea, distorsiuni semnificative în prezentarea problemelor sale. El poate nega anumite manifestări, poate exagera prezentarea unor simptome şi minimaliza altele, poate să prezinte o problemă-substitut în locul celei reale (fie pentru că încă nu are încredere în terapeut, fie pentru că nu este încă pregătit să şi-o recunoască), poate recurge la proiecŃii şi raŃionalizări, poate construi false-probleme etc. Recursul la date cantitative despre comportamentele relevante ne ajută să trecem dincolo de distorsiunile defensive şi să circumscriem mai precis problema. Înregistrarea datelor comportamentale este la fel de importantă în intervenŃia psihologului şcolar sau a celui care lucrează în industrie / organizaŃii.

ExerciŃiu participativ: Dirigintele unei clase se plânge că A este “un elev rău” şi nu mai ştie cum să procedeze cu el. PrecizaŃi problema. 2. Calibrarea intervenŃiei. Datele cantitative despre un comportament sau o clasă de

comportamente ne ajută în precizarea strategiei de intervenŃie. Ele ne oferă informaŃii despre: a. ce anume trebuie schimbat (frecvenŃa unui răspuns, durata, latenŃa sa, intensitatea unui

comportament, ce dimensiune calitativă trebuie schimbată) b. efectele intervenŃiei (ex.: s-a modificat sau nu, în sens dezirabil frecvenŃa / durata /

latenŃa / intensitatea / comportamentului Ńintă). Pe scurt, avem repere precise despre situaŃia iniŃială şi feed-back-uri clare despre mersul

intervenŃiei pe care am iniŃiat-o. Aceste feed-back-uri ne ajută să corectăm “din mers” intervenŃia noastră. Ele sunt însă la fel de importante pentru beneficiarul intervenŃiei (client), pentru că îşi poate cuantifica progresele în ameliorarea simptomatologiei. Ori, după cum ştim din cercetările asupra motivaŃiei, oferirea de informaŃii despre progresele înregistrate constituie o puternică motivaŃie pentru continuarea lui. Acest gen de feed-back-uri au o importanŃă specială în psihoterapia depresiei, depresivul având tendinŃa să-şi ignore / minimalizeze reuşitele, deci inclusiv progresele în ameliorarea propriei simptomatologii. Prezentarea unor date despre impactul terapiei asupra unor comportamente (ex.: frecvenŃa cogniŃiilor dezadaptative la începutul şi într-o fază ulterioară a terapiei, modificarea duratei insomniei / hipersomniei) au o contribuŃie deloc neglijabilă la complianŃa / aderenŃa la tratament şi progresul psihoterapiei. Pe scurt, cu cât problema pacientului / clientului nostru este mai clar exprimată în comportamente măsurabile şi observabile, cu atât mai multe date putem culege despre ea. Cu cât avem mai multe date, cu atât mai rapid e progresul intervenŃiei psihologice.

Page 15: Modificari cognitiv-comportamentale

14

3. Ameliorarea comportamentului. Uneori simpla înregistrare a unui comportament poate produce ameliorarea lui. Wright & Miltenberger (1987) au observat că înregistrarea de către subiect a propriilor ticuri motorii a dus la reducerea lor. În mod similar, Ackerman & Shapiro (1987) au constatat că autoobservarea şi înregistrarea propriilor performanŃe în cazul unor persoane cu handicap mintal a dus la ameliorarea performanŃelor lor, iar Winett, Neale & Grier (1979) au arătat că evidenŃa proprie pe care oamenii o Ńin pentru consumul casnic de electricitate duce la reducerea consumului. În general, dacă există o motivaŃie iniŃială suficientă, feed-back-ul despre performanŃele proprii favorizează în mod clar îmbunătăŃirea acestora. E. Hemingway, de pildă, pentru a-şi îmbunătăŃi producŃia scriitoricească, făcea zilnic un grafic cu numărul de cuvinte pe care le scria. Când graficul “arăta bine”, adică scria suficient (în jur de 1250 de cuvinte pe zi), îşi dădea o recompensă, petrecând câteva zile la pescuit. Un exemplu mai puŃin celebru, dar mult mai răspândit în viaŃa cotidiană se referă la evidenŃa strictă a cheltuielilor din bugetul familiei. Înregistrarea lor riguroasă este extrem de utilă, mai ales în perioadele de “dificultăŃi” financiare şi constituie un factor important de menŃinere a lor la un nivel rezonabil şi chiar de reducere a acestora. Banii puŃini trebuie întotdeauna planificaŃi, dacă vrem să ajungă. Dimpotrivă, ignorarea cronică a mărimii cheltuielilor făcute este o caracteristică tipică pentru cei care cheltuiesc excesiv.

ExerciŃiu participativ: łineŃi evidenŃa strictă, timp de o săptămână, a comportamentului “a pierde timpul de pomană”. DiscutaŃi rezultatele. Alte două menŃiuni importante trebuie făcute. Mai întâi, pentru planificarea unei intervenŃii nu e nevoie de colectarea datelor referitoare

la toate dimensiunile comportamentale menŃionate anterior. Culegem date pentru a obŃine informaŃii relevante; ca atare, uneori e nevoie să avem informaŃii doar despre frecvenŃa unui comportament, alteori doar despre durata sau latenŃa lui şi aşa mai departe. Pentru a reduce consumul de alcool sau fumatul e mai puŃin relevantă latenŃa sau durata acestor comportamente cât frecvenŃa cu care ele apar pe unitatea de timp. Aşadar, pentru realizarea unei intervenŃii nu avem nevoie de toate datele comportamentale ci doar de acelea care au valoare diagnostică, cele care sunt mai informative.

În al doilea rând, beneficiarul sau solicitantul intervenŃiei cognitiv-comportamentale îşi va exprima problema în limbaj cotidian, utilizând cuvintele care le are la îndemână, descriptorii psihologici naturali. El se va plânge că e “depresiv”, “anxios”, “incapabil să se concentreze”, “lipsit de voinŃă” etc. Mai mult chiar, mecanismele sale defensive vor determina un discurs care, mai degrabă împiedică, în loc să favorizeze identificarea problemei reale. Rămâne în sarcina psihologului ca, bazându-se pe datele oferite de client, prin inteligenŃă şi cunoştinŃele de specialitate să traducă discursul acestuia într-un limbaj operaŃional, comportamental, cu maximă valoare informativă. Pentru a putea calibra intervenŃia ulterioară discursul clientului trebuie făcut transparent: prin el să vedem realitatea despre care este vorba. Altfel, preluând discursul clientului şi răspunzându-i în acelaşi limbaj, psihologul participă, din neştiinŃă sau din neputinŃă la un “delir în doi”, cu efecte negative asupra intervenŃiei psihologice.

Page 16: Modificari cognitiv-comportamentale

15

1.3. Sumar

Modul în care oamenii îşi prezintă problemele pentru care solicită o intervenŃie psihologică abundă în etichete psihologice, preluate din limbajul cotidian, în descriptori psihologici naturali. Aceste descripŃii sunt suficiente pentru nevoile vieŃii cotidiene; ele permit o descriere şi predicŃie satisfăcătoare, dar nu pot explica un comportament problematic şi nu pot orienta intervenŃia de modificare a acestuia. Ele sunt ambigue, circulare şi prea puŃin instrumentale în realizarea intervenŃiei.

Discursul clientului trebuie făcut transparent prin operaŃionalizarea comportamentală a descriptorilor psihologici pe care acesta îi utilizează. Comportament este orice activitate observabilă şi măsurabilă. În acest sens larg, cogniŃiile conştiente pot fi abordate ca orice alt comportament. DiferenŃa lor specifică (aceea de a fi procesare de informaŃie) este însă mult mai importantă decât genul proxim (acela de a fi comportament în sens larg). În sens restrâns, comportamentul se referă numai la activităŃile externe, care produc modificări directe în mediul fizic şi / sau social. Comportamentul are o serie de dimensiuni măsurabile: frecvenŃa, durata, latenŃa şi intensitatea. Calitatea unui comportament poate fi, adesea, exprimată în dimensiuni cantitative. Înregistrarea datelor despre dimensiunile comportamentului influenŃează precizarea problemei, calibrarea intervenŃiei şi ameliorarea comportamentului. Culegem şi prelucrăm date nu ca scop în sine ci pentru a obŃine informaŃii. Pentru o intervenŃie eficace în timp real culegem şi prelucrăm numai acele date care au valoare informativă, diagnostică. Pentru a-şi asigura şansele unei intervenŃii eficace, psihologul trebuie să realizeze transparenŃa discursului clientului său, să treacă dincolo de carcasa lingvistică a acestuia, traducând-o în comportamente măsurabile. IntervenŃiile se construiesc pe date, nu pe impresii subiective.

ExerciŃii şi aplicaŃii: a) OperaŃionalizaŃi următoarele descripŃii: inteligent, sociabil, conştiincios, curajos, empatic, extravert, introvert, dominant, apatic, plictisit. ReflectaŃi asupra diferenŃei dintre definiŃia şi operaŃionalizarea comportamentală a acestor constructe. b) StudiaŃi câteva categorii nosologice descrise de DSM-IV. DiscutaŃi modul în care ele sunt operaŃionalizate comportamental. c) Directorul unei organizaŃii se plânge că stafful său nu e suficient de creativ şi vă cere sugestii, în calitatea dumneavoastră de psiholog organizaŃional. Cum specificaŃi problema? OferiŃi o schiŃă de intervenŃie.

1. LatenŃa unui comportament se referă la: a. numărul de apariŃii a comportamentului în unitate de timp b. intervalul de timp cuprins între momentul iniŃierii şi cel al încetării comportamentului c. intervalul de timp dintre situaŃia care induce un comportament şi manifestarea efectivă a

acestuia.

Page 17: Modificari cognitiv-comportamentale

16

2. Printre avantajele înregistrării datelor comportamentale se numără: a. precizarea problemei b. calibrarea intervenŃiei c. ameliorarea comportamentului Răspunsuri corecte: 1)c; 2)a,b,c

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: Modificări cognitiv-comportamentale, suport de curs în format electronic Kirsch, I; Lynn, S.J. (1999). Automaticiy in Clinical Psycholog. American Psychologist. 54. 7

pp.504-515 Miclea, M. (2001). Autocontrolul, o perspectivă comportamental cognitivă. Romanian Journal of

Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 1, 41-56. Miltenberger, R. (2003). Behavior modification: Principles and procedures. Wadsworth

Publishing.

TEMĂ DE AUTOEVALUARE:

AlegeŃi o caracteristică proprie pe care doriŃi să o amelioraŃi (ex.: studiul). OperaŃionalizaŃi-o comportamental şi ŃineŃi evidenŃa ei strictă timp de o săptămână (ex.: nr. ore lectură pe zi; nr. de notiŃe – în propoziŃii, legate de textele citite etc.), apoi realizaŃi o concluzie a acestei auto-monitorizări, Ńinând seama de dimensiunile importante ale comportamentului descrise în acest modul.

Page 18: Modificari cognitiv-comportamentale

17

Modulul 2

ANALIZA ŞI EVALUAREA FUNCłIONALĂ A COMPORTAMENTULUI

Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să: - ÎnŃelegeŃi intervenŃia psihologică ca proces de rezolvare de probleme - DefiniŃi analiza funcŃională şi rolul acesteia - CunoaşteŃi elementele care trebuie specificate în analiza şi evaluarea funcŃională - Vă familiarizaŃi cu principalele metode de colectare a datelor pentru analiza şi evaluarea

funcŃională (interviul, scalele de (auto)evaluare şi observaŃia sistematică) Cuvinte cheie: rezolvare de probleme, analiza şi evaluare funcŃională, colectarea datelor

SCOPUL acestui modul este de a vă ajuta să dezvoltaŃi abilitatea de a realiza analiza unui comportament în funcŃie de contextul micro şi macro al apariŃiei acestuia. OBIECTIVE: Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să: - ÎnŃelegeŃi intervenŃia psihologică ca proces de rezolvare de probleme - DefiniŃi analiza funcŃională şi rolul acesteia - CunoaşteŃi elementele care trebuie specificate în analiza şi evaluarea funcŃională - Vă familiarizaŃi cu principalele metode de colectare a datelor pentru analiza şi evaluarea funcŃională

(interviul, scalele de (auto)evaluare şi observaŃia sistematică) Cuvinte cheie: rezolvare de probleme, analiza şi evaluare funcŃională, colectarea datelor

Page 19: Modificari cognitiv-comportamentale

18

2.1. IntervenŃia ca rezolvare de probleme

Principalul obiectiv al unei intervenŃii psihologice, indiferent că este consiliere, terapie, optimizarea unei funcŃii cognitive sau a unui comportament etc., este de a rezolva probleme. IntervenŃia este un proces rezolutiv, şi, ca orice proces de acest gen, necesită o bază de date despre problema în cauză. Aceste date ne ajută dă definim Ńinta intervenŃiei, să decidem în favoarea unei anumite strategii de intervenŃie, să obŃinem feed-back-uri despre efectele temporare sau de lungă durată ale intervenŃiei, să ne re-calibrăm strategiile, dacă ele nu sunt suficient de eficace. Fără un suport factual suficient rezolvarea problemei este îndoielnică. Îndeosebi în psihoterapie absenŃa datelor sau insuficienŃa lor, transformă şedinŃele de terapie în şedinŃe de ego masaj pentru terapeut. Ca să-şi apere eul, psihoterapeutul tipic al secolului XX selecta acele aspecte din simptomatologia pacientului care consonau cu opiniile sale despre eficacitatea terapiei. Dacă nici aceste aspecte nu erau suficient de relevante, se spunea că “psihoterapia necesită o perioadă mai îndelungată” sau că pacientul e rezistent la terapie. Nu intervenŃia e proastă, pacientul e rezistent! Pe de altă parte, pacientul însuşi e tentat să susŃină că unele ameliorări au apărut, chiar dacă acestea, în fapt, nu există, pentru a-şi justifica într-un fel decizia sa de a urma o psihoterapie, timpul şi banii pierduŃi. Aşadar, din raŃiuni diferite, atât psihoterapeutul cât şi pacientul sunt tentaŃi, biasaŃi să supraliciteze efectele intervenŃiei. Fără

Page 20: Modificari cognitiv-comportamentale

19

câteva minime repere obiective ale progresului sunt create toate premisele unui mic “delir în doi”, unul structurat. Cei doi se simt bine împreună, dar problema nu se rezolvă!

Culegerea de date despre problemele clientului nu este însă un scop în sine. Excesul de date e la fel de neinformativ şi inutil ca şi absenŃa sau carenŃa datelor. Regula de urmat e următoarea: baza de date trebuie să fie suficientă pentru rezolvarea problemei. Avem nevoie doar de atâtea informaŃii cât să fim eficace, nu trebuie să înlocuim oroarea faŃă de date cu fetişizarea lor.

A rezolva o problemă psihologică înseamnă, din punctul nostru de vedere, a realiza o modificare dezirabilă a unei clase de comportamente şi cogniŃii. Aceste formaŃiuni cognitiv-comportamentale care constituie Ńinta intervenŃiei nu apar într-un vacuum, ci într-un anumit context, sunt precedate de anumite antecedente şi urmate de anumite consecinŃe. Analiza contextului în care apare o formaŃiune cognitiv-comportamentală, a antecedentelor şi consecinŃelor ei este cunoscută sub numele de analiză funcŃională.

2.2. Analiza funcŃională

Analiza funcŃională are ca obiectiv stabilirea factorilor care determină o cogniŃie / comportament şi a consecinŃelor acelei cogniŃii / comportament. Grosso modo ea înseamnă că răspundem la două întrebări: a) în funcŃie de ce anume variază un comportament / cogniŃie? b) ce consecinŃe produce acel comportament / cogniŃie?

ExerciŃiu participativ: AlegeŃi un comportament (ex.: fumatul, consumul de alcool, reveria etc.). NotaŃi pe o bucată de hârtie răspunsul la următoarele întrebări: Când apare comportamentul respectiv (în ce situaŃii)? Cu cine sunteŃi? În ce moment al zilei (de regulă)? Când nu apare? Ce vă vine în minte înainte, în timpul şi imediat după ce efectuaŃi comportamentul respectiv? Ce consecinŃe imediate / pe termen mai îndelungat, are comportamentul în cauză?

Răspunsul la întrebările menŃionate vă dă o imagine despre datele ce trebuie avute în vedere pentru a realiza o intervenŃie cognitiv-comportamentală. Analiza şi evaluarea funcŃională (AEF) presupune, în prealabil, operaŃionalizarea

comportamentală a etichetei lingvistice prin care este prezentată de obicei, problema. Nu putem face o analiză funcŃională a “agresivităŃii” sau “depresiei” sau “incapacităŃii de concentrare a atenŃiei” etc., ci doar a comportamentelor / cogniŃiilor prin care aceste simptome se exprimă.

Sintagma de “analiză funcŃională” trebuie luată cu o anumită rezervă. Pentru a stabili cu certitudine relaŃiile funcŃionale dintre un comportament şi contextul apariŃiei sale, trebuie să recurgem la manipulări experimentale. De acest lucru se ocupă “analiza experimentală a comportamentului”, care nu face obiectul acestei lucrări. În cazul unei intervenŃii noi culegem informaŃii despre o serie de factori care, foarte probabil, au o relaŃie funcŃională cu cogniŃia / comportamentul Ńintă. Verificarea acestei prezumŃii se face însă nu prin experiment ci prin intervenŃia efectivă. Dacă manipularea unui factor influenŃează comportamentul Ńintă, înseamnă că între factorul respectiv şi comportamentul Ńintă există o relaŃie funcŃională.

Page 21: Modificari cognitiv-comportamentale

20

2.2.1 InformaŃiile relevante

Principalele informaŃii necesare în analiza funcŃională se referă la comportamentul propriu-zis, situaŃia în care apare, date neurobiologice, contingenŃe, consecinŃe.

1. Comportament / cogniŃie. Aşa cum am arătat, comportamentele prin care se traduc un simptom sau o problemă pe care o acuză pacientul are diverse dimensiuni (frecvenŃă, durată, intensitate etc.). Pentru a obŃine informaŃii relevante alegem acele dimensiuni care sunt importante pentru rezolvarea problemei şi elaborăm colecŃia de date, prin diverse metode (vezi 2.3.). Comportamentele disfuncŃionale pot fi excesive (ex.: frecvenŃa reveriilor / 24 ore, intensitatea unor reacŃii emoŃionale la situaŃii minore, frecvenŃa unor gânduri obsesive, nr. de Ńigări / zi etc.) sau deficitare (ex.: numărul orelor de studiu / zi, durata concentrării la lecŃie, recompensele autoadministrate). În primul caz, rezolvarea problemei presupune reducerea sau decelerarea comportamentelor respective; în al doilea caz – sporirea sau accelerarea lor.

InformaŃiile pe care le culegem despre un comportament sau o grupare de comportamente ne dau posibilitatea unui diagnostic, adică a integrării lor într-o categorie nosologică.

ExerciŃiu participativ: MenŃionaŃi clasa de comportamente care, conform DSM IV sunt diagnostice pentru: depresia unipolară, atac de panică, deficienŃă mintală severă, pseudodebilitate mintală, deficit atenŃional şi hiperactivitate.

Diagnoza, integrarea problemei într-o categorie riguros definită, nu este însă principalul

obiectiv al analizei funcŃionale. IntervenŃia pe care o facem vizează, în fapt, modificarea comportamentelor / cogniŃiilor per se, nu a categoriei de diagnostic. Scopul nostru este de a obŃine informaŃii cât mai individualizate despre problema clientului şi condiŃiile care contribuie la menŃinerea ei. Diagnoza, care presupune raportarea cazului individual la o normă, la o categorie generală, nu vizează individualizarea ci generalizarea, similitudinea dintre clientul nostru şi alte persoane care au avut simptome asemănătoare. Ca atare ea nu oferă informaŃii prea utile pentru intervenŃia pe care trebuie să o facem acum, aici, asupra unei persoane specifice. Pe scurt, dacă vrem să ne ghideze intervenŃia, datele comportamentale trebuie să vizeze, în primul rând specificarea şi individualizarea problemei, nu numai asimilarea ei într-o schemă generală.

2. Analiza situaŃiei. Comportamentele / cogniŃiile Ńintă apar într-un anumit context, într-o anumită situaŃie. Dacă ele apar în situaŃia A dar nu şi în situaŃia B, înseamnă că există anumiŃi factori în situaŃia A care controlează comportamentul în cauză.

Crochiu de caz (cazuistică proprie): S., un bărbat de 63 de ani, fost cercetător, se prezintă la psiholog, după o serie de tratamente psihiatrice fără efecte scontate, cu diagnosticul de depresie unipolară. Se plânge de incapacitate vădită de a face faŃă sarcinilor cotidiene (cumpărături, menaj), lipsa de energie, apetit scăzut şi fluctuant, insomnie (3-4 ore somn / noapte). Pe măsură ce a simŃit că se instalează

aceste simptome a început “să se conserve”, să stea cât mai mult în pat, inactiv “ca nu cumva şi fărâma de energie care mai este în mine să fie consumată în gol”. Chiar şi această succintă descriere a simptomatologiei îndreptăŃeşte diagnosticul. Prin această diagnoză nu am înaintat însă prea mult în calibrarea unei intervenŃii. Următorul pas a fost

Page 22: Modificari cognitiv-comportamentale

21

de a trece la analiza situaŃională. Din interviul clinic şi ulterioare discuŃii pe care le-am avut cu soŃia, câteva date au început să devină relevante. Întâi, că starea aceasta, deşi resimŃită uşor de mai mulŃi ani, s-a accentuat brusc odată cu ieşirea la pensie, petrecută cu un an înainte, la cerere. “La servici mai discutam cu colegii, mai uitam de starea aceasta; acum nu mai am cu cine discuta”. Întrebat de ce nu-şi mai vizitează vechii colegi de servici, pacientul răspunde că s-a gândit la o astfel de posibilitate de mai multe ori şi că s-ar bucura, dar că nu ştie de ce nu a pus-o în aplicare. În al doilea rând, starea de abulie şi lipsă de energie se manifestă îndeosebi dimineaŃa. “Ceasul sună, întind mâna şi-l opresc şi apoi stau aşa, nemişcat, cu ochii închişi, ore întregi. Mi se pare aproape imposibil să mă ridic din pat şi gândul ăsta mă face să hibernez în continuare”. DimineŃile “sunt cele mai depresive”, dar, pe măsură ce trece timpul şi se angajează în mici sarcini domestice, constată o îmbunătăŃire a tonusului. “Pe la 10-11 seara sunt activ şi gata să fac orice”. În al treilea rând, pacientul povesteşte că, pentru câteva săptămâni, când un membru al familiei a fost internat la spital cu prezumpŃia unei boli grave, a fost nevoit să preia multe sarcini domestice şi să fie extrem de activ. Deşi situaŃia era tensionată, “în interior m-am simŃit mult mai energic şi cu poftă de viaŃă, încât credeam că am scăpat de depresie”. Pentru ceea ce doresc să ilustrez această descriere e suficientă. Ea ilustrează faptul că simptomatica depresivă e mai accentuată după o perioadă de inactivitate (= dimineaŃa), dar se reduce treptat, pe măsura acumulării efectelor implicării în sarcini domestice şi interacŃiuni cu ceilalŃi membri ai familiei (seara); aceeaşi simptomatică era mai puŃin severă în situaŃia de interacŃiune socială şi activitate (= cu colegii la servici) decât în situaŃia prezentă (= pensionare, evitarea interacŃiunilor sociale şi activităŃilor). O situaŃie de de-centrare de stările proprii (= îmbolnăvirea unui membru al familiei) reduce, temporar, simptomatologia. Ceea ce trebuie subliniat aici este că această succintă analiză situaŃională este mult mai informativă decât simpla diagnoză. Dacă am fi rămas la informaŃiile iniŃiale, aveam un diagnostic, dar fără prea mare utilitate în ghidarea intervenŃiei terapeutice. Datele ulterioare ne-au permis identificarea câtorva parametrii cu efect asupra simptomatologiei, aşa cum era ea individualizată de pacientul în cauză. Trei Ńinte deveneau evidente pentru intervenŃia psihologică: a) reducerea perioadei de abulie, dimineaŃa; b) creşterea nivelului de activitate; c) intensificarea interacŃiunilor sociale. La sugestia mea pacientul şi-a cumpărat un alt ceas deşteptător, care după primul semnal, dacă nu era deconectat, la fiecare 3 minute repeta semnalul. Ceasul a fost aranjat într-o parte a camerei, astfel încât, pentru a-l deconecta acesta trebuia să se ridice din pat (“ceasul ăsta mă enervează peste măsură; mai mult de 2-3 ori nu suport să-l aud, dar îmi face bine pentru că mă ridic din pat şi odată ridicat, mi-e mult mai uşor”). În urma acestei modificări simple a situaŃiei, hibernarea de dimineaŃa, cum spunea pacientul în cauză, s-a redus de la 2½ ore în medie, la 5–7 minute. Pacientul a dat curs solicitării noastre ca îndată după sculare să execute 10–15 minute de exerciŃii fizice uşoare iar apoi, după toaleta de dimineaŃă să pregătească micul dejun pentru restul familiei (“aşa simt că nu mai sunt chiar o povară”). MulŃumirile şi satisfacŃia pe care o producea noul său “stil” în cadrul familiei i-au umplut de sens şi activitate primele ore ale dimineŃii. Membrii familiei au fost sfătuiŃi să aprecieze, cu fiecare prilej, noile iniŃiative ale pacientului. Treptat el a preluat tot mai multe sarcini domestice (ex.: spălatul vaselor, unele cumpărături pentru familia fiului său care locuia în apropiere etc.). După câteva săptămâni de terapie (şedinŃele fiind centrate mai ales pe analiza şi infirmarea cogniŃiilor negative despre “pensionari”, “boală”, “moarte” şi “depresive”, pacientul mi-a spus că s-a hotărât

Page 23: Modificari cognitiv-comportamentale

22

să accepte o propunere mai veche pe care o avea de la o rudă apropiată de a lucra cu jumătate de normă într-unul din magazinele alimentare ale acesteia, ca supraveghetor. Tot în acea perioadă insomniile s-au redus, iar apetitul său s-a îmbunătăŃit considerabil (“trebuie să mănânc şi să dorm, altfel nu pot lucra”), iar pacientul a învăŃat să se dezidentifice de propria depresie (“Am o depresie, dar eu nu sunt depresia mea”). Cazul prezentat anterior ilustrează diferenŃa dintre diagnoză şi evaluarea

comportamentală, individualizată şi scoate în evidenŃă importanŃa analizei situaŃionale pentru deciziile implicate în intervenŃia ulterioară. Câteva elemente ale unei situaŃii prezintă o valoare informaŃională mai ridicată. a) Antecedentele se referă la situaŃia sau stimulii care imediat preced comportamentul

sau sindromul Ńintă (unde, când, cu cine apare / nu apare un comportament; ce se întâmplă imediat înainte de iniŃierea comportamentului respectiv, în plan mental sau în realitatea fizică, care sunt expectanŃele subiectului, convingerile, scopurile, interesele şi planurile sale). De menŃionat că şi un eveniment din trecut, în măsura în care este reamintit şi precede comportamentul Ńintă devine “antecedent” şi face parte din situaŃia actuală. (ex.: “De câte ori mi-aduc aminte de fostul meu iubit, de regulă când sunt singură, în week-end, mă cuprinde tristeŃea şi disperarea”). Partea din trecutul nostru care ne influenŃează prezentul este parte din prezent!

b) Elementele biografice, care uneori sunt factori proximali, alteori – distali, care ar putea influenŃa simptomatologia care ne preocupă. Aici intră informaŃii despre debutul problemei, despre recurenŃa unor episoade, despre experienŃele relevante – în raport cu problema în cauză – pe care le-a trăit persoana respectivă. E relevant pentru a înŃelege, de pildă, agresivitatea actuală a unui client (operaŃionalizată printr-un set de violenŃe verbale şi comportamentale faŃă de membrii familiei), dacă, în copilărie a asistat la scene similare între proprii părinŃi, dacă apoi a crescut într-un mediu ostil unde agresivitatea era o metodă eficace de a rezolva multe probleme, dacă familia actuală este rezultatul unor decizii conjuncturale, fortuite, sau al unui angajament ferm, explicit, din partea ambilor parteneri. Cu cât mai activ, în prezent, este un element din trecut, cu atât mai relevant este el pentru problema pe care dorim să o rezolvăm.

c) Mediul socio-cultural şi fizic. Mediul în care trăim acŃionează asupra noastră insidios dar ferm. El ne imprimă anumite valori după care ne ghidăm, anumite reguli pe care le urmăm, anumite “teorii” (= moduri de a înŃelege aspectele importante ale vieŃii: ce trebuie să faci ca să reuşeşti în viaŃă, ce înseamnă să ai cutare boală). Adesea, aceste valori, reguli sau teorii nu sunt conştientizate şi verbalizate, dar pot fi “citite” cu uşurinŃă în comportament. IniŃial ele pot fi dobândite prin imitarea unor modele, ulterior se susŃin de la sine sau prin întăriri din mediul social. Fiecare dintre noi este, în orice moment al vieŃii, într-o reŃea de interacŃiuni sociale, are un anumit status şi rol, un anumit gen de relaŃii cu figurile semnificative (“părinŃi”, “persoane de referinŃă”), care au (sau faŃă de care are) diverse expectanŃe, se află în proximitate fizică sau la mari depărtări. Mediul socio-cultural şi fizic în care trăieşte o persoană circumscrie, în mare măsură, repertoriul de probleme pe care acesta îl are, modul de manifestare a acestor probleme şi strategiile rezolutive pe care aceasta le încearcă.

d) Date neurobiologice. Cu cât mai sofisticate devin tehnicile de analiză neurobiologică, cu atât mai multe date relevante pot ele oferi pentru modificarea, în sens dezirabil, a comportamentului uman. Acolo unde sunt disponibile, datele genetice, neurologice, biochimice, inclusiv medicaŃia sub care se află pacientul pot deveni informative pentru stabilirea intervenŃiei psihologice şi a limitelor sale.

Page 24: Modificari cognitiv-comportamentale

23

e) ContingenŃe şi consecinŃe. RelaŃiile dintre un comportament şi efectele sale, care exercită o funcŃie de întărire sau penalizare a comportamentului respectiv se numesc contingenŃe. O mare parte din comportamentele noastre sunt determinate de contingenŃe, de întăririle pozitive sau negative (= care întăresc, perpetuează un comportament) şi de pedepsele (= care diminuează comportamentul în cauză). Nu orice consecinŃă este o contingenŃă, ci numai acelea care au efectele mai sus menŃionate. Chiulul sau evitarea unei situaŃii fobice, de pildă, sunt determinate, în mare măsură, de reducerea temporară pe care o produce asupra unei stări emoŃionale negative. Dimpotrivă, persistenŃa în sarcină, obŃinerea unor performanŃe mereu mai bune pot fi rezultatul unor recompensări sistematice a comportamentelor vizate. InteracŃiunile reduse cu o persoană de sex opus pot fi rezultatul unor eşecuri anterioare repetate în planul relaŃiilor interpersonale, care au penalizat comportamentele asertive. Când un organism realizează că nu mai există nici o asociaŃie între comportamentul pe care îl face şi consecinŃele lui (= comportamentele sunt asociate când cu întăriri, când cu pedepse, în mod aleator) organismul învaŃă că e neajutorat, ajunge la ceea ce M. Seligman numeşte “neajutorare învăŃată”, care este una dintre expresiile tipice ale depresiei.

ExerciŃiu participativ: SchiŃaŃi analiza şi evaluarea funcŃională a cazului descris mai jos: L.T., bărbat, 32 ani, a fost diagnosticat cu etilism cronic. Consumul zilnic variază în jur de ½-1 l vodcă zilnic. De regulă începe să bea seara, împreună cu prietenii, la barul din cartier. De fiecare dată când fumează sau bea cafea, “nu se poate abŃine” să nu consume alcool. Acasă bea rar, îndeosebi după-mesele, când se plictiseşte şi simte că nu are altceva mai bun de făcut. De curând are o prietenă, cu care a încercat un raport sexual, nesatisfăcător. De fiecare dată când merge la ea obişnuieşte să “tragă o duşcă” (în fapt, 200-300 g tărie), “ca să-şi facă curaj”. La servici randamentul său a scăzut semnificativ în ultimul an şi a fost avertizat de câteva ori că va fi dat afară. După “certuri cu şefu’, la servici”, bea şi mai mult decât de obicei. Ar vrea să-şi schimbe locul de muncă (şi are o alternativă acceptabilă) dar “nu se poate hotărî”. Din relatările lui reiese că a început să consume alcool în ultimul an de facultate când a ratat un examen, care a fost “un şoc” pentru el. Băutura şi compania prietenilor l-a ajutat să depăşească momentul. Apoi, consumul de alcool s-a intensificat, iar actualmente el crede că nu mai e nimic de făcut şi că e predestinat să moară din cauza acestui viciu. Crede că nimeni nu-l poate ajuta şi trebuie lăsat în pace. În rezumat, analiza şi evaluarea funcŃională a comportamentului are menirea de a ne da

informaŃii despre o clasă de comportamente / cogniŃii, care apar într-un anumit context, cu anumite antecedente (biografice şi situaŃionale) şi au anumite consecinŃe şi contingenŃe. Aceste comportamente sunt executate de un organism, care are anumiŃi parametrii neurobiologici relevanŃi pentru problema respectivă. Pe baza acestei analize şi evaluări funcŃionale putem identifica deficitele sau excesele comportamentale şi factorii în funcŃie de care variază. Controlul acestor factori este nucleul intervenŃiei cognitiv-comportamentale, aşa cum vom arăta în capitolele următoare. Analiza şi evaluarea funcŃională a comportamentului, în sens larg, diferă de diagnostic. Diagnosticul constă în raportarea unor manifestări concrete la o normă generală sau la un standard general. Dimpotrivă, analiza şi evaluarea funcŃională vizează individualizarea problemei: ce expresie particulară are problema, cum se manifestă ea într-un context particular,

Page 25: Modificari cognitiv-comportamentale

24

care sunt contingenŃele şi consecinŃele specifice. AEF are ca rezultat identificarea factorilor în funcŃie de care variază simptomatologia care ne interesează şi ce consecinŃe are ea. Unul şi acelaşi simptom se poate afla sub incidenŃa unor contingenŃe diferite la indivizi care au însă acelaşi diagnostic. Pe scurt, pentru o intervenŃie eficace, simpla diagnoză nu e suficientă; ea trebuie completată cu analiza şi evaluarea funcŃională. La un nivel mai general, putem conchide, pe baza celor menŃionate anterior, că psihologia nu înseamnă numai analiza unor conŃinuturi psihice interne, a “ceea ce se întâmplă în capul omului”. Ea presupune, în egală măsură analiza variabilelor exogene în funcŃie de care apar aceste formaŃiuni psihice, a antecedentelor şi consecinŃelor lor. Analiza conŃinuturilor psihice fără analiza funcŃiei lor într-un anumit context este insuficientă. Validarea informaŃiilor obŃinute prin AEF se realizează prin intervenŃia propriu-zisă. Dacă intervenŃia reuşeşte înseamnă că AEF este validă. Aşadar, orice simptomatologie are un conŃinut (= are anumite dimensiuni observabile şi măsurabile) şi o funcŃie (= anumite condiŃii care îl influenŃează şi anumite consecinŃe pe care le produce). Datele obŃinute despre conŃinut şi funcŃie constituie premisa intervenŃiei. Cum se obŃin însă, aceste date?

2.3. Metode de colectare a datelor pentru AEF

Metodele utilizate pentru AEF nu sunt substanŃial diferite de cele utilizate în diagnostic. DiferenŃa constă însă în ponderea şi modul de utilizare a acestora. Principalele metode, pe care le vom discuta în acest capitol, sunt: interviul, scalele de (auto)evaluare şi observaŃia sistematică.

2.3.1. Interviul

Interviul este una dintre cele mai utilizate metode de colectare a datelor în intervenŃia psihologică. Presupunând cunoscute caracteristicile interviului psihologic, insistăm aici asupra specificităŃii lui în intervenŃia cognitiv-comportamentală. În acest caz, interviul vizează 4 aspecte principale: a) stabilirea unei relaŃii informative şi de încredere reciprocă; b) detalierea problemei şi stabilirea comportamentului (sindromului) Ńintă; c) obŃinerea de date funcŃionale; d) educarea clientului.

Stabilirea unei relaŃii de încredere reciprocă, în care clientul poate miza pe profesionalismul şi confidenŃialitatea psihologului, iar acesta pe validitatea datelor oferite de client este esenŃială pentru producerea colecŃiei de date. Ascultarea atentă şi neincriminativă, conducerea interviului astfel încât să fie cât mai informativ, fără a fi însă prea intruziv, oferirea de feed-back-uri clientului despre modul în care i-a fost înŃeleasă problema, sunt câteva dintre cerinŃele unui bun interviu. Ele rămân însă o preocupare importantă pe tot parcursul desfăşurării intervenŃiei.

De regulă, clientul îşi descrie problema în termeni generali, utilizând limbajul cotidian. El se plânge că este “depresiv” sau “incapabil să se concentreze” sau “agresiv” sau “incapabil să mai facă faŃă problemelor pe care le are” etc. Adesea, în faza iniŃială a interviului, tentativa noastră de a aprofunda un aspect al problemei se izbeşte de tendinŃa clientului de a ne spune că acel aspect se leagă de încă multe altele. Prezentarea pe care clientul o face problemei sale se desfăşoară mai degrabă pe orizontală (= ne prezintă mai multe probleme sau mai multe dimensiuni ale aceleiaşi probleme) decât pe verticală (= detalierea unui aspect). Scopul interviului, în acest moment este de a-l asigura pe client că înŃelegem complexitatea problemei sale, dar că e nevoie să ne centrăm pe câteva aspecte mai importante, despre care avem nevoie de informaŃii detaliate pentru a analiza în adâncime. Scopul acestei solicitări este ca, împreună cu clientul să realizăm

Page 26: Modificari cognitiv-comportamentale

25

“traducerea” problemei sale în termeni comportamentali, cât mai precişi, observabili şi măsurabili (vezi 1.2. – 1.3.). După ce realizăm ce înseamnă, de fapt, problema în cauză (ce înseamnă că e “depresiv” sau “incapabil să facă faŃă problemelor care le are”) stabilim, împreună cu clientul, care sunt aspectele care reclamă intervenŃii urgente. De regulă, iniŃial alegem acele aspecte care sunt foarte relevante şi relativ uşor de remediat, astfel încât rezolvarea lor să constituie un beneficiu vizibil pentru client şi să-l motiveze pentru implicarea ulterioară în rezolvarea problemelor mai complexe. Aşadar, la sfârşitul acestei faze trebuie să ştim clar care este Ńinta intervenŃiei (comportamentul sau comportamentele Ńintă) şi cu ce anume vom începe.

Datele despre dimensiunile comportamentului Ńintă sunt completate apoi, pe baza interviului, cu date funcŃionale, despre condiŃiile care influenŃează comportamentul Ńintă şi consecinŃele pe care acesta le produce. Frecvent, punem întrebări de genul: Cum a debutat problema dumneavoastră? Cât de frecvent apare? În ce condiŃii (ce moment al zilei, unde, cu cine) apare? În ce situaŃii nu apare sau intensitatea / frecvenŃa ei este mai redusă? Ce se întâmplă, în situaŃia declanşatoare, imediat înainte de apariŃia comportamentului Ńintă? Ce-i vine în minte pacientului înainte, în timpul şi după manifestarea problemei? Ce simte el (înainte, în timpul, după)? Ce crede despre problema pe care o are? Ce a făcut până în acel moment să-şi rezolve problema? Ce experienŃe relevante pentru problema în cauză a trăit anterior? Ce se întâmplă după manifestarea problemei? Scopul acestor întrebări, adresate ponderat, nu ca la interogatoriu, este de a identifica relaŃiile funcŃionale în care se află comportamentul (simptomul) incriminat.

ObŃinerea acestor date (sub prezumpŃia de validitate, care urmează să fie confirmată prin intervenŃie) constituie suportul de care avem nevoie pentru a-l educa pe client în spiritul intervenŃiei cognitiv-comportamentale. Ele sunt folosite ca argumente pentru a-i arăta că problema sa este condiŃionată de anumite antecedente şi consecinŃe, că există anumite relaŃii între comportamentele sale şi întăririle / penalizările din mediu, că funcŃia pe care actualul comportament o realizează poate fi efectuată de un alt comportament, de substitut, dar cu valoare adaptativă mai ridicată (de pildă, vizionarea televizorului pentru a scăpa de plictiseală se poate înlocui cu vizitarea unor prieteni sau realizarea altei activităŃi, cu aceeaşi funcŃie). În fapt, educarea clientului în spiritul modelului cognitiv-comportamental este deja parte a intervenŃiei.

EvoluŃia ulterioară a simptomatologiei, inclusiv complianŃa / aderenŃa la tratament este influenŃată, printre alŃi factori şi de “teoria” pe care clientul şi-o face despre problema pe care o are. Cu cât modelul sau teoria proprie este mai congruentă cu modelul psihologic care stă la baza intervenŃiei, cu atât mai eficientă este intervenŃia. Dacă cineva crede, de pildă, că problema sa Ńine “de voia lui Dumnezeu” sau “e lucrul Diavolului” va căuta mai degrabă sprijin la preot decât la psiholog. Corecte sau fanteziste, părerile sau “teoriile” pe care cineva le are despre propria simptomatologie (inclusiv cogniŃiile implicite asociate) sunt un factor foarte important în evoluŃia simptomatologiei.

2.3.2. Scalele de (auto)evaluare

Scalele de evaluare, aplicate de psiholog sau autoaplicate de către client sunt un mijloc important de a obŃine date relevante pentru rezolvarea problemei intervenŃiei. Din nou, ceea ce ne interesează pentru calibrarea intervenŃiei cognitiv-comportamentale nu este o categorie de diagnostic ci eşantioanele de comportament despre care aceste scale ne oferă informaŃii.

Page 27: Modificari cognitiv-comportamentale

26

ExerciŃiu participativ: CompletaŃi scala de depresie Beck. ComparaŃi utilizarea ei ca instrument de diagnoză a depresiei prin raportarea la o normă, cu utilizarea ei pentru obŃinerea de informaŃii despre simptomatologia individualizată a depresiei, prin analiza şi evaluarea itemilor.

Scalele de (auto)evaluare constau, de regulă, dintr-o listă de enunŃuri care definesc diverse dimensiuni ale unei probleme şi în legătură cu care subiectul trebuie să se pronunŃe dacă sunt adevărate / false sau să le evalueze pe o scală în mai multe trepte. Utilizarea lor permite corelarea rapidă a unei cantităŃi mari de informaŃii şi se recomandă în două situaŃii: a) în faza de debut a intervenŃiei; b) pentru evaluarea progreselor intervenŃiei. InformaŃiile pe care aceste scale le oferă sunt importante nu numai pentru psiholog ci şi pentru client pentru că îi permit să aibă un feed-back despre evoluŃia simptomatologiei şi impactul intervenŃiei care se realizează.

2.3.3. ObservaŃia şi autoobservaŃia

Wittgenstein (1966/1993) remarca, cu justeŃe, că psihologii se pripesc adesea să explice, înainte de a observa cu atenŃie. ObservaŃia poate fi mai redusă sau mai extinsă, în funcŃie de nevoile intervenŃiei şi de disponibilitatea pentru observaŃie a comportamentului Ńintă. În cadrul şedinŃei terapeutice, putem să observăm, printr-un joc de rol, sau consemnând comportamentul pacientului în cadrul şedinŃei, o serie de comportamente care altfel nu sunt relatate de pacient. În alte situaŃii, observaŃia poate fi mult mai laborioasă. Prezentăm, mai jos, câteva recomandări pentru realizarea unei observaŃii cât mai comprehensive. Subliniem însă, încă o dată, că datele nu sunt scop în sine; ceea ce contează este valoarea lor informativă, ca atare, acea metodă de colectare a datelor e indicată care oferă maximum de informaŃii cu costuri minime. a) SpecificaŃi cât mai precis ce anume trebuie observat. łinta observaŃiei trebuie precis

definită, în termeni comportamentali. Ca atare, înainte de a începe observaŃia propriu-zisă, avem nevoie de o definiŃie operaŃională a ceea ce urmează să observăm. La această definiŃie adăugăm câteva exemple tipice ale comportamentului respectiv şi câteva situaŃii dubitative, în care e mai dificil să precizăm dacă acel comportament a apărut sau nu. În acest caz, stabilim o regulă de decizie, pe baza căreia putem identifica comportamentul respectiv.

Exemplu. Să presupunem că dorim să reducem agresivitatea pe care elevii unei şcoli o manifestă în timpul pauzelor, Pentru a avea mai multe informaŃii despre această agresivitate, decidem să observăm comportamentele agresive. Definim agresivitatea: comportament agresiv este orice acŃiune fizică sau expresie verbală care poate produce o senzaŃie dureroasă sau neplăcută. Exemple tipice: a îmbrânci un coleg, a-l lovi cu piciorul sau cu mâna, a înjura, a arunca cu obiecte după un coleg. Exemple dubitative: a striga un coleg după

poreclă, a-l ironiza, a-l ameninŃa. Sunt aceste exemple acte de agresiune? Trebuie să stabilim o regulă de decizie: a porecli pe cineva nu e act de agresivitate. Ironia este act agresiv numai dacă produce neplăceri celui ironizat. AmeninŃările verbale sunt acte agresive.

Aşa cum se vede în exemplul prezentat, specificarea cât mai precisă a ceea ce vrem să observăm ne clarifică definiŃia. În plus, dacă culegerea datelor este realizată de mai mulŃi

Page 28: Modificari cognitiv-comportamentale

27

observatori, specificarea Ńintei observaŃiei sporeşte concordanŃa observaŃiilor şi implicit, validitatea informaŃiilor obŃinute. Un comportament molar este mai greu de observat decât unul molecular (ex. observarea “interacŃiunilor interpersonale” e mai greu de înregistrat decât observarea “contactului vizual”). Putem proba, dacă dorim, valabilitatea operaŃionalizării comportamentale a Ńintei observaŃiei pe o bucată de hârtie apoi solicităm un observator “novice” (= care nu are nici o cunoştinŃă în domeniu) să facă observaŃii pe baza acestei specificări. În funcŃie de erorile pe care el le face, putem stabili cât de univocă şi comprehensivă este definiŃia noastră operaŃională.

b) SpecificaŃi care dintre dimensiunile comportamentului respectiv vor fi înregistrate. După cum am arătat anterior, un comportament are mai multe dimensiuni: frecvenŃa, intensitatea, latenŃa, durata şi calitatea. În procesul observaŃiei înregistrăm doar acele dimensiuni care sunt relevante pentru rezolvarea problemei. De pildă, în exemplul prezentat anterior, frecvenŃa actelor agresive are cea mai mare valoare informativă. Celelalte dimensiuni sunt mai puŃin relevante pentru obiectivul nostru: reducerea agresivităŃii în timpul pauzelor.

c) StabiliŃi situaŃiile în care se face observaŃia. Trebuie să decidem dacă observaŃia va avea loc într-o singură situaŃie sau în mai multe situaŃii, adică un eşantion de situaŃii. Continuând exemplul iniŃial, putem stabili, de pildă, că vom observa actele de agresiune în următoarele situaŃii: 1) când elevii intră în şcoală, dimineaŃa; b) în fiecare dintre pauze; c) la sfârşitul orelor de curs. În funcŃie de resursele noastre observaŃionale şi de cantitatea de informaŃii de care avem nevoie, putem decide să facem observaŃia într-un număr mai mic sau mai mare de împrejurări. Dacă un pattern comportamental este dependent de o situaŃie precisă (ex.: arahnofobia) necesită mai puŃine împrejurări în care trebuie observat decât dacă e mai puŃin dependent de o situaŃie (ex.: atacul de panică).

d) PlanificaŃi observaŃia. Planificarea observaŃiei se referă la perioadele şi durata sesiunilor de observaŃie. ObservaŃia poate fi permanentă sau la intervale regulate / aleatoare de timp. De pildă, în cazul exemplului nostru, decidem să consemnăm toate actele de agresivitate la fiecare 10 minute, în recreaŃii, timp de o săptămână, zilnic.

e) AlegeŃi o tehnică de înregistrare a datelor. Înregistrarea se poate face în timp real, notând pe hârtie rezultatele observaŃiei, sau se pot face înregistrări video, care apoi sunt supuse analizei.

f) AtenŃie la biasările observaŃiei. ExpectanŃele, prejudecăŃile noastre pot influenŃa observaŃia, în sensul că tindem să notăm în primul rând acele evenimente care ne confirmă prejudecăŃile. Există apoi şi o “biasare către tendinŃa centrală”, care constă în faptul că observatorii, după ce au consemnat o tendinŃă de manifestare a unui eveniment, tind să o vadă şi acolo unde nu este. Dacă, de pildă, observaŃiile anterioare tind să arate că majoritatea agresiunilor se produc în recreaŃia mare, suntem înclinaŃi să “confirmăm” această tendinŃă în observaŃiile noastre.

Pe baza acestor recomandări putem întocmi o fişă de observaŃie care, în cazul analizat de noi, ar putea arăta ca în modelul de mai jos.

Pe această fişă observatorul notează, la fiecare 10 minute, frecvenŃa comportamentelor aflate în vedere. Datele pot căpăta o expresie grafică: de pildă, pe abscisă punem “situaŃiile”, iar pe ordonată “frecvenŃa” comportamentelor în cauză. Din analiza graficului am putea constata că numărul de îmbrânceli e mai mare în primele recreaŃii, iar cel al ameninŃărilor şi înjurăturilor creşte în ultima recreaŃie şi imediat după terminarea orelor. La observaŃii speciale putem consemna numele celor care produc mai frecvent astfel de agresiuni. În acest fel avem o serie de

Page 29: Modificari cognitiv-comportamentale

28

date care constituie punctul de plecare al intervenŃiei şi în raport cu care putem măsura eficacitatea acesteia.

FIŞĂ DE OBSERVAłIE (exemplu)

Observator: __________________________ Data observaŃiei: ______________ łinta observaŃiei: acte agresive în recreaŃie DefiniŃia: orice acŃiune fizică sau verbală care poate produce o senzaŃie neplăcută sau dureroasă

Comportamente observate

Intrarea la ore

RecreaŃia 1

RecreaŃia 2

RecreaŃia 3

RecreaŃia 4

Terminarea orelor

Total

1. înjurături 2. ameninŃări verbale 3. loviri cu mâna sau piciorul

4. ironii aversive 5. îmbrânceli 6. observaŃii speciale Fişa de observaŃie prezentată anterior este doar o variantă printre multe altele. EsenŃial este să nu pierdem din vedere funcŃionabilitatea observaŃiei; trebuie aleasă acea metodă de observaŃie care ne oferă maximum de informaŃie cu costuri reduse. O observaŃie laborioasă dar neinformativă, care nu ne ajută în stabilirea intervenŃiei, nu are mare valoare. Utilitatea informaŃiilor sunt mai importante decât acribia cu care ele sunt culese. Un caz special de observaŃie este autoobservaŃia. Ea este utilă mai ales în situaŃiile în care, din motive etice sau de disponibilitate, un comportament nu poate fi observat de către un personaj extern. În acest caz, psihologul şi clientul, în cadrul unei sesiuni, stabilesc fişa de autoobservaŃie şi modul de realizare a observaŃiei de către client. Rezultatele sunt prezentate şi comentate în cadrul întâlnirilor ulterioare. Astfel de fişe de autoobservaŃie sunt frecvent utilizate în terapia cognitiv-comportamentală şi vom oferi câteva exemple în partea a doua a acestei lucrări.

2.4. Sumar

IntervenŃia cognitiv-comportamentală este în primul rând, un proces de rezolvare de probleme. Pentru realizarea ei cu succes ea necesită o mulŃime de date obŃinute printr-o analiză şi evaluare funcŃională (AEF) a problemei clientului nostru. AEF presupune colectarea datelor despre: a) comportamentul (clasa de comportamente) asupra cărora dorim să intervenim; b) funcŃia / funcŃiile acestora. Aşadar, ea oferă date despre cum anume se manifestă o problemă, ce factori o influenŃează şi ce consecinŃe produce pentru subiect şi mediul său. Principalii factori care trebuie specificaŃi sunt: a) comportamentele / cogniŃiile-Ńintă; b) situaŃia în care acestea se

Page 30: Modificari cognitiv-comportamentale

29

produc (antecedente, elemente biografice de relevanŃă actuală, mediul socio-cultural şi fizic; c) caracteristicile neurobiologice ale organismului pe care le produce; d) contingenŃele şi consecinŃele produse. Pe baza analizei informaŃiilor despre aceşti factori psihologul ajunge să ştie trei lucruri esenŃiale despre un simptom sau comportament problemă: a) care sunt antecedentele şi consecinŃele sale; b) care sunt corelatele neurobiologice; c) care sunt mecanismele / structurile cognitive implicate.

AEF diferă de diagnostic. În cazul diagnosticului dorim să raportăm un comportament individual la o normă sau o categorie diagnostică mai generală; aflăm care este situaŃia unui individ prin raportare la ceilalŃi, la o normă sau etalon. În cazul AEF ne interesează tocmai manifestarea specifică, individualizată a problemei, aflăm funcŃia ei pentru un caz particular. Validarea AEF se face prin intervenŃie. Eficacitatea intervenŃiei susŃine validitatea analizei şi evaluării.

Metodele utilizate în AEF nu diferă semnificativ de cele folosite în mod curent în psihologie; modul lor de utilizare este însă diferit. Principalele metode de colectare a datelor, analizate în acest capitol, sunt: interviul, scalele de (auto)evaluare şi observaŃia sistematică. ColecŃia de date nu este un scop în sine ci este subordonată intervenŃiei. Un psiholog eficace va utiliza în aşa fel metodele de culegere a datelor încât va obŃine maximum de informaŃie cu costuri minimale.

ExerciŃii şi aplicaŃii: 1. AlegeŃi un comportament propriu şi faceŃi observaŃii sistematice asupra lui timp de o

săptămână. RealizaŃi expresia grafică a datelor de observaŃie şi comentaŃi informaŃiile obŃinute.

2. DiscutaŃi antecedentele şi consecinŃele posibile în cazul următoarelor comportamente ale unui personaj: a) prezenŃa la cursuri b) elaborarea unui referat

3. EfectuaŃi AEF a unuia dintre comportamentele profesorului vostru.

1. Analiza funcŃională are ca obiectiv: a. stabilirea factorilor care determină o cogniŃie/comportament şi a consecinŃelor acelei

cognitii/comportament b. înregistrarea frecvenŃei unui comportament c. tehnicile utilizate pentru modificarea comportamentului 2. Antecedentele se referă la: a. situaŃii sau stimuli care urmează imediat unui comportament

Page 31: Modificari cognitiv-comportamentale

30

b. situaŃii sau stimuli care preced un comportament c. situaŃii sau stimuli care nu influenŃează comportamentul Răspunsuri corecte: 1)a; 2)b

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: Modificări cognitiv-comportamentale, suport de curs în format electronic Miclea, M. (2001). Autocontrolul, o perspectivă comportamental cognitivă. Romanian Journal of

Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 1, 41-56. Miltenberger, R. (2003). Behavior modification: Principles and procedures. Wadsworth

Publishing.

TEMĂ DE AUTOEVALUARE:

StabiliŃi antecedentele şi consecinŃele care controlează comportamentul într-unul din următoarele scenarii:

a) Ana a citit într-o revistă că practicarea gimnasticii aerobice are o mulŃime de efecte pozitive. A discutat cu câteva prietene să participe, împreună, la câteva şedinŃe de aerobic. Ana se cunoştea pe sine destul de bine încât să realizeze că entuziasmul său pentru orice nouă experienŃă scade rapid, aşa că s-a hotărât să-şi facă abonament pe 3 luni, înainte. După 8 săptămâni de aerobic, Ana se simte excelent, a slăbit cele câteva kilograme pe care le avea în plus, este mai dinamică şi se poate concentra mult mai bine când citeşte. Sora ei mai mare s-a hotărât să-i urmeze exemplul.

b) Mihai era un elev bun, fără să exceleze însă la vreo materie. Spre sfârşitul liceului l-a cunoscut însă pe noul profesor de chimie. LecŃiile sale l-au fascinat. Într-o zi, profesorul le-a cerut să elaboreze un referat pe o temă dată. Mihai a muncit din greu, cum nu făcuse până atunci. A doua zi şi-a prezentat lucrarea în faŃa clasei, cam în maniera în care profesorul de chimie îşi Ńinea lecŃiile. A fost călduros felicitat de profesor; colegii l-au aplaudat; până şi colega din banca a patra, căreia de mult voia să-i atragă atenŃia, s-a uitat la el mai atent. Zilele următoare a avut repetate discuŃii cu profesorul de chimie, pe diverse probleme de specialitate. Mereu îl încuraja şi-i aducea cărŃi, discuta cu el cum ar trebuie înŃelese, ba chiar l-a sfătuit să participe la un concurs pe care Mihai l-a câştigat. De-acum viitorul i se

Page 32: Modificari cognitiv-comportamentale

31

arăta mai limpede: o să intre la facultatea de chimie şi va munci din răsputeri să devină un bun chimist, ca profesorul său.

Page 33: Modificari cognitiv-comportamentale

32

Modulul 3

ÎNTĂRIREA, PENALIZAREA ŞI REGULILE LOR

OBIECTIVE: Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să: - ÎnŃelegeŃi modul în care comportamentul variază în funcŃie de consecinŃele acestuia - DefiniŃi şi caracterizaŃi diferite tipuri de întărire - CunoaşteŃi modalităŃile de identificare a întăririlor şi factorii care influenŃează eficacitatea

acestora - AnalizaŃi cele două aspecte ale întăririi: motivaŃional şi cognitiv - ÎnŃelegeŃi şi definiŃi conceptul de penalizare - CunoaşteŃi diferitele tipuri de penalizare şi efectele lor - DefiniŃi şi caracterizaŃi extincŃia - FaceŃi distincŃia între întărirea negativă, penalizare şi extincŃie Cuvinte cheie: întărire, penalizare, reguli de întărire, principii ale penalizării, extincŃie, contin

SCOPUL acestui modul este să înŃelegeŃi modul în care comportamentul variază în funcŃie de consecinŃele acestuia.

OBIECTIVE: Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să: - DefiniŃi şi caracterizaŃi diferite tipuri de întărire - CunoaşteŃi modalităŃile de identificare a întăririlor şi factorii care influenŃează eficacitatea acestora - AnalizaŃi cele două aspecte ale întăririi: motivaŃional şi cognitiv - ÎnŃelegeŃi şi definiŃi conceptul de penalizare - CunoaşteŃi diferitele tipuri de penalizare şi efectele lor - DefiniŃi şi caracterizaŃi extincŃia - FaceŃi distincŃia între întărirea negativă, penalizare şi extincŃie

Cuvinte cheie: întărire, penalizare, reguli de întărire, principii ale penalizării, extincŃie, contingenŃă,

Page 34: Modificari cognitiv-comportamentale

33

3.1. Întărirea

3.1.1. DefiniŃia funcŃională

Orice comportament, în sens larg, produce diverse consecinŃe, imediate sau pe termen lung. Unele dintre consecinŃe au, la rândul lor, un impact semnificativ asupra manifestărilor viitoare ale comportamentului respectiv, făcându-l mai probabil (= întărindu-l) sau mai puŃin probabil (penalizându-l). O întărire este acea situaŃie / stimul care survine după executarea unui comportament şi care îi sporeşte manifestările viitoare. O mare parte din comportamentele noastre sunt rezultatul unor întăriri trecute sau actuale. Studiem mai multe ore în prezent pentru că, în trecut, studiul consecvent a fost recompensat (prin note, din partea profesorului, laude, din partea părinŃilor, un statul de lider în cadrul clasei). O activitate economică actuală e rezultatul exercitării ei profitabile în trecutul mai mult sau mai puŃin îndepărtat, un zâmbet este întărit prin bunăvoinŃa pe care ne-o arată ceilalŃi. Un act de tandreŃe, prin răspunsul pe care-l produce în celălalt şi de care, la rândul nostru beneficiem etc. AtenŃia celorlalŃi, banii, statutul social, satisfacŃia proprie sau alte stări afective pozitive sunt tot atâtea situaŃii care, dacă survin după un comportament, întăresc manifestările lui viitoare.

De remarcat că unele întăriri apar în mod neplanificat, natural, în viaŃa socială, ca urmare a realizării unui comportament. De pildă, dacă vorbim suficient de coerent o anumită limbă, ni se poate răspunde, putem comunica, putem obŃine o serie de beneficii de pe urma acestei comunicări. ViaŃa socială este scena pe care se întâlnesc, în cadrul unor interacŃiuni permanente, comportamente şi întăriri. Anumite comportamente se produc pentru că au fost sau se scontează că vor fi întărite; anumite întăriri se utilizează pentru că prin ele se controlează manifestările comportamentale. TranzacŃiile comportamente-întăriri sunt practic perpetue.

Adesea actorii sociali nu sunt conştienŃi de influenŃa pe care întăririle o exercită asupra comportamentelor lor. Realizăm adesea importanŃa întăririlor abia când ele nu mai sunt. Ne dăm seama de pildă de întăririle pe care le-au exercitat colegii de muncă şi impactul lor asupra vieŃii noastre abia la pensionare, când ele nu mai sunt disponibile; realizăm ce a însemnat o iubire abia după ce am pierdut-o etc. Alteori întăririle nu sunt spontane ci sunt planificate cu grijă, de către cel care le administrează. Modul în care profesorul face notarea este planificat, în funcŃie de comportamentele pe care el vrea să le întărească. O rezolvare inedită a unei probleme poate fi apreciată cu nota maximă dacă profesorul doreşte să stimuleze creativitatea sau, dimpotrivă,

Page 35: Modificari cognitiv-comportamentale

34

poate fi tratată cu indiferenŃă ori chiar descurajată “da, e corect, dar se putea face mai repede prin metoda pe care eu v-am predat-o”. Un lucru e clar: conştienŃi sau nu, prin modul în care manipulăm întăririle, modificăm comportamentul celuilalt.

După ce a fost ilustrată cu exemplele menŃionate mai sus, definiŃia întăririlor∗ necesită câteva comentarii clarificatoare.

Întâi, după cum se poate observa, întărirea este definită funcŃional, prin efectele pe care ulterior le are asupra comportamentului. Putem că presupunem că anumiŃi stimuli (ex.: hrana, sexul, ascensiunea socială, laudele etc.) sunt întăriri pentru un anumit comportament, dar putem să fim siguri de acest lucru abia după ce observăm efectele pe care le au asupra acelui comportament. Doar dacă un comportament sporeşte (în intensitate / frecvenŃă / durată) după administrarea unor stimuli putem considera validă prezumpŃia că acei stimuli sunt întăriri. Un stimul poate funcŃiona ca întărire pentru o persoană, într-un anumit context, legat de un anumit comportament dar îşi poate această funcŃie, fie dacă un singur parametru s-a schimbat. AtenŃia socială poate fi o întărire pentru modul în care mă îmbrac, dar ea nu are nici un impact asupra modului în care studiez literatura de specialitate. Scurt spus, întărirea este o funcŃie pe care o poate dobândi un stimul, nu o calitate intrinsecă, invariabilă a acestuia. De aici rezultă şi faptul că nu trebuie să identificăm întărirea cu recompensa. Recompensele formează numai o parte din întăriri, ele se referă la stimuli pozitivi. O întărire însă poate fi realizată şi de un stimul aversiv, prin comportamentul evitativ pe care îl produce. Elevul care chiuleşte de la ore pentru a evita o notă proastă nu primeşte nici o recompensă, dar chiulul este întărit, de consecinŃele lui, anume evitarea notei mici. Încă o dată, întărirea se defineşte nu prin calitatea stimulului (stimul pozitiv sau negativ) ci aposteriori, prin efectele pe care le are asupra comportamentului.

În al doilea rând, întărirea unui comportament defineşte o situaŃie de învăŃare. Subiectul învaŃă că există o relaŃie, o contingenŃă între un anumit comportament şi o anumită consecinŃă: “dacă faci X beneficiezi de Y”. El învaŃă, aşadar, o regulă de asociere. Întrucât această regulă presupune operarea (executarea) unui comportament din partea organismului (comportament operant), învăŃarea respectivă poartă numele de învăŃare operantă sau condiŃionare operantă şi, după cum se ştie, a fost studiată în behaviorism (Skinner, 1958, 1974, Tolman, 1947 etc.) Presupunem cunoscute principalele rezultate experimentale obŃinute în studierea condiŃionării operante, astfel încât atenŃia noastră se va concentra pe aplicaŃiile lor. Vom reveni însă asupra întăririi ca învăŃare într-un paragraf ulterior.

3.1.2. Întăriri pozitive şi întăriri negative

În mod tradiŃional, în literatura de specialitate se face distincŃie între întăriri pozitive şi întăriri negative. Calitatea de “pozitiv” sau “negativ” nu se referă la efectul indus de întărire (benefic versus aversiv), ci la modul de aplicare al întăririi. Întărire pozitivă vizează menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin producerea sau prezentarea unei stimulări. Întărirea negativă se referă la menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin încetarea sau ∗În limba română nu se poate face distincŃia lingvistică, aşa cum e posibil în limba engleză, între procesul întăririi reinforcement) şi stimulul care produce întărirea (reinforcer). Nădăjduim însă că, contextul în care utilizăm termenul de “întărire” îi va clarifica, de fiecare dată, sensul.

Page 36: Modificari cognitiv-comportamentale

35

reducerea unei stimulări aversive. E ca şi cum, în economia unei situaŃii, în primul caz, am adăuga ceva (de aici similitudinea cu semnul “+”, semnul “pozitivului”), iar în al doilea caz am elimina ceva (de aici similitudinea cu semnul “-“, semnul “negativului”). În ambele situaŃii însă, efectul este întărirea unui comportament, de aceea întărirea negativă nu trebuie confundată cu pedeapsa, care vizează reducerea unui comportament (vezi 3.3). O mare parte din comportamentele noastre sunt rezultatul unor întăriri negative. De pildă, ca să “scape” de bârfele colegilor, X îşi schimbă “look-ul” şi comportamentul; ca să nu ne mai plângă copilul în magazin, îl luăm în braŃe, ca să evităm o conversaŃie lungă şi neplăcută – evităm subiectul, ca să nu fim amendaŃi – respectăm regulile de circulaŃie şi ne plătim impozitele etc. Şi ce nu suntem în stare să facem numai ca să scăpăm de plictiseală, să “ne omorâm timpul cu ceva”!

Întărirea negativă intensifică două clase de comportamente: evaziunea şi evitarea. Evaziunea se referă la clasa de comportamente prin care organismul scapă de sub incidenŃa unei situaŃii aversive prezente, actuale. Luăm o aspirină ca să scăpăm de durerea de cap, schimbăm subiectul unei conversaŃii ca să scăpăm de ironiile celorlalŃi, punem capăt unei relaŃii cu o persoană de sex opus ca să scăpăm de “costurile” ei, care sunt o povară etc. Evitarea se referă la un comportament (clasă de comportamente) care are funcŃia de a preîntimpina o situaŃie aversivă prezumptivă, viitoare. Evităm să stabilim o relaŃie interpersonală ca să preîntâmpinăm o deziluzie, nu ne prezentăm la un examen, ca să evităm un eşec, suntem claustrofobi şi evităm să intrăm în lift ca nu cumva să avem o nouă criză, ne plătim impozitele locale la începutul anului ca să evităm penalităŃile etc. În toate aceste cazuri, există, în mod actual sau prezumptiv, un stimul aversiv. Întărirea negativă constă, aşadar în intensificarea comportamentelor de evitare sau de evadare de sub incidenŃa unei situaŃii aversive, negative.

Să mai remarcăm faptul că, adesea, caracterul aversiv sau beneficic (dezirabil) al unei situaŃii este rezultatul unei atribuiri pe care o facem, nu al unei experienŃe directe, prealabile. Aceste atribuiri pot fi însă corecte sau incorecte. Multe decizii referitoare la viitorul nostru sunt luate în aşa fel încât să evităm anumite stări de lucruri pe care le socotim aversive, dar, de fapt, ele nu au acest caracter. Evităm, de pildă, să ne permitem un gest de curaj de teama consecinŃelor sale aversive, care însă pot fi doar rodul imaginaŃiei noastre. Frica, anxietatea sunt stări în care evităm să facem anumite comportamente pentru că le atribuim în mod eronat, consecinŃe aversive. Pe de altă parte, suntem tentaŃi să efectuăm o serie de acŃiuni pentru că considerăm că, în final, vom primi o recompensă, deşi această atribuŃie poate fi eronată. Continuăm să jucăm jocuri de noroc, în ciuda faptului că pierdem constant, pentru că sperăm că, până la urmă vom lua câştigul cel mare. Spus scurt, multe comportamente sunt realizate nu datorită unor întăriri reale ci datorită convingerilor noastre că vor fi întărite. O bună parte din activitatea de consiliere şi terapie se centrează tocmai pe analiza şi modificarea acestor convingeri.

Temă de reflecŃie. Culturile marchează situaŃiile aversive sau benefice. Markeri pe care-i folosesc sunt diverşi. Pentru situaŃii aversive se folosesc termeni de genul “păcat”, “nu se cade”, “periculos”, “ispită”, “diavol” etc.; pentru situaŃii benefice se utilizează atribute ca “extaz”, “visul de aur”, “viaŃa veşnică” etc. ReflectaŃi asupra modalităŃilor prin care cultura în care trăiŃi vă întăreşte, pozitiv sau negativ comportamentele.

Page 37: Modificari cognitiv-comportamentale

36

ExerciŃiu participativ:

TreceŃi în revistă comportamentele pe care le realizaŃi într-o zi obişnuită. AnalizaŃi întăririle negative şi pozitive care le influenŃează.

ImaginaŃi-vă ce s-ar întâmpla dacă aceste întăriri ar înceta (efectele pe termen scurt – pe termen lung).

Deosebirea dintre întărirea negativă şi întărirea pozitivă nu este atât de clară şi de relevantă în viaŃa reală ca în situaŃia de laborator. DistincŃia a fost dealtfel sever criticată chiar din interiorul behaviorismului (vezi Michael, 1982). Din păcate comunitatea specialiştilor în modificări comportamentale – în terapie comportamentală, în special – a rămas destul de opacă la aceste critici, cu o uşoară maliŃiozitate, aş putea spune că în textele de terapie cognitiv-comportamentală se mai văd, printre rânduri, şoarecii albi de laborator sau raŃionalismul secolului XIX, adică rădăcinile unui trecut pe care trebuie să-l îngropăm. În fapt, majoritatea comportamentelor sunt concomitent motivate atât de întăriri pozitive cât şi de întăriri negative. Evaziunea în imaginar, reveriile, de pildă, sunt motivate atât de caracterul aversiv al situaŃiei prezente (ex.: plictiseala, care produce întărirea negativă) cât şi de conŃinutul gratifiant al acelor reverii (ex.: reverii sexuale, de mărire sau putere – care se constituie în întăriri pozitive). Un elev chiuleşte de la ore pentru a evita o notă proastă, dar, pe de altă parte, chiulul are şi întăriri pozitive (ex.: merge la jocuri mecanice, vizionează un film, se întâlneşte cu un prieten). Sau, ca să luăm un alt exemplu, ce fel de întărire se realizează când un părinte îşi ia, într-un sfârşit, în braŃe copilul care, în plină stradă, plânge şi “vrea sus”? Copilul învaŃă, prin întărire pozitivă, că dacă plânge destul de tare şi de mult, până la urmă primeşte ce doreşte; părintele învaŃă, prin întărire negativă, că dacă vrei să pui capăt unui astfel de plâns, e mai bine să-i dai copilului ce-Ńi cere. SituaŃiile acestea, de viaŃă cotidiană, sunt mult deosebite de situaŃiile de laborator, unde şoarecele sau porumbelul făcea un comportament fie ca urmare a unei întăriri pozitive (ex.: primea hrană) fie ca urmare a unei întăriri negative (ex.: evitarea unui şoc electric). Nu existau situaŃii de interacŃiune, ca în viaŃa cotidiană, unde comportamentele şi întăririle se negociază (fac cutare dacă obŃin cutare; îŃi dau cutare, dacă faci cutare) sau unde, acelaşi comportament este dublu determinat. Aceasta nu înseamnă însă că distincŃia întărire pozitivă versus întărire negativă trebuie abandonată, dar ea trebuie folosită cu mai multă parcimonie. La urma urmei, ceea ce ne interesează este să stabilim, pentru un comportament, care consecinŃe şi cum anume îl influenŃează ele în expresia lui viitoare, pentru a şti cum să intervenim.

3.1.3. ModalităŃi de identificare a întăririlor

Întăririle, din punct de vedere al conŃinutului lor, pot fi extrem de variate, de la bunuri obiectuale, la activităŃi sau stimulări sociale. Prezentăm, mai jos, câteva exemple din fiecare categorie.

Întăriri obiectuale: hrană (dulciuri, în special), cadouri, premii în obiecte, scutire de plata unor taxe sau impozite, dobânda bancară.

Page 38: Modificari cognitiv-comportamentale

37

O categorie aparte de întăriri (pozitive / obiectuale) sunt banii. Dată fiind capacitatea lor de a se preschimba pe diverse alte obiecte sau activităŃi, inclusiv situaŃii sociale recompensative, funcŃia lor de întărire este extrem de puternică, aşa cum se poate vedea în viaŃa economico-socială de zi cu zi. Convertibilitatea banului în aproape orice întărire pozitivă face din el o întărire generală (general reinforcer). O altă categorie mai specială de întăriri vizează întăririle simbolice, adică obiecte care au o anumită semnificaŃie şi se pot preschimba în obiecte cu valoare recompensativă. În această categorie intră “steluŃele”, “bilele albe”, “punctele” pe care le putem acorda unor subiecŃi care apoi pot fi preschimbate pe întăriri directe (obiecte, premii, activităŃi dezirabile etc.). Utilizarea lor constituie nucleul unei intervenŃii comportamentale în cazul pacienŃilor instituŃionalizaŃi – economia de simboluri (token economy).

ActivităŃi: ActivităŃile preferate (ex.: joaca, vizionarea unui film, diverse activităŃi de petrecere a timpului liber, sexul etc.) se pot uşor constitui în întăriri. Aşa cum am subliniat, întărirea pozitivă nu trebuie redusă la recompensă (= stimularea care produce o reacŃie de plăcere). O activitate frecventă poate constitui o întărire pentru o activitate mai puŃin frecventă. Această întărire a unei activităŃi mai puŃin frecvente printr-o activitate cu frecvenŃă mai mare poartă numele de principiul lui Premack. El suna astfel: dacă implicarea într-o activitate de mare frecvenŃă este condiŃionată de executarea prealabilă a uneia cu frecvenŃă redusă, prima activitate devine întărire pentru cea din urmă. De exemplu, decidem să nu vizionăm programele TV (activitate frecventă), decât după ce am spălat vasele (activitate mai puŃin frecventă). CondiŃionând realizarea unor activităŃi frecvente de îndeplinirea prealabilă a unora mai puŃin frecvente, practic realizăm întărirea celor din urmă. Pentru ca întărirea să apară, activitatea frecventă trebuie planificată imediat după realizarea celei nefrecvente. Principiul lui Premack este utilizat uneori în terapia depresiei, când pacientul este asistat să realizeze anumite activităŃi, pentru care altfel cu greu ar simŃi o minimă plăcere. Tocirea afectivă, lipsa de interes pentru orice gen de activitate este, de altfel, una dintre caracteristicile tipice ale episoadelor de depresie severă. În acest caz, activităŃile de mare frecvenŃă pot întări pozitiv activităŃile dezirabile de frecvenŃă redusă.

ExerciŃiu participativ:

IdentificaŃi, în repertoriul propriu de comportamente, câteva activităŃi frecvente şi mai puŃin frecvente. StudiaŃi posibilitatea utilizării principiului lui Premack pentru sporirea efectuării activităŃilor infrecvente.

Pe de altă parte, activităŃile aversive pot funcŃiona ca întăriri negative. De pildă, sarcinile plictisitoare, de rutină, sarcinile cu înalt consum nervos tind să întărească negativ comportamentele de evitare sau aversiune. Subiectul alege “răul cel mai mic”, ajunge să prefere o activitate nu pentru că e recompensată, ci pentru a evita o activitate şi mai aversivă. Alegem o profesie sau un loc de muncă, uneori, pentru că celelalte alternative sunt şi mai neplăcute; contracarăm cognitiv insatisfacŃiile unei decizii (ex.: de a alege un partener, un loc de muncă, de a cumpăra un obiect) prin invocarea dezavantajelor altor decizii, “care ar fi fost şi mai proaste”. CondiŃionarea prin întărire negativă este endemică în practica socială. Ea face obiectul unei transmisii culturale de reguli de conduită, care ne învaŃă să evităm situaŃiile aversive (ex.: “să nu doreşti femeia aproapelui tău”, “să nu ucizi”, “să nu-Ńi faci chip cioplit” etc.).

Page 39: Modificari cognitiv-comportamentale

38

Întăriri sociale. Întăririle sociale sunt acele întăriri care apar în relaŃiile interpersonale, în mod curent. În această categorie intră: lauda, aprobarea, atenŃia acordată, conferirea unor privilegii, a unei poziŃii speciale într-un grup (ex.: lider informal). Pe de altă parte, critica, dezaprobarea din partea celorlalŃi funcŃionează ca întăriri negative. Identificarea întăririlor, a acelor stimuli / situaŃii care sporesc probabilitatea manifestării unui comportament, este o componentă importantă a AEF. Metodele prin care colectăm informaŃia despre comportamente (interviul, observaŃia etc.) sunt folosite şi pentru identificarea întăririlor. Prin observarea activităŃii copiilor de grădiniŃă, de pildă, putem nota care sunt întăririle pozitive (ex.: jucăria preferată, un zâmbet din partea educatoarei, o activitate în care se angajează mai frecvent şi întăririle negative (ex.: dezaprobarea educatoarei, un anumit loc, în spaŃiul clasei, pe care îl evită etc.). De subliniat încă o dată că o consecinŃă a unui comportament devine întărire doar dacă există o contingenŃă, adică o relaŃie sistematică între producerea comportamentului şi consecinŃa respectivă. În ultimă instanŃă, doar prin intervenŃie putem valida funcŃia de întărire pe care o poate avea un stimul sau o situaŃie.

În condiŃiile în care identificarea întăririlor este mai dificilă, se pot utiliza liste de întăriri probabile, marcându-se în dreptul fiecăreia, măsura în care ea este o întărire pentru un anumit comportament, al unui anumit subiect, într-un anumit context.

3.1.4. Factori care influenŃează eficacitatea întăririlor

Controlul pe care întăririle îl exercită asupra unui comportament, în sens larg, depinde de o serie de factori, cei mai importanŃi fiind: momentul aplicării, caracterul întăririi, planificarea întăririi şi condiŃiile prealabile ale subiectului. Mai jos vom face o succintă trecere în revistă a acestor factori.

1. Momentul aplicării. În general, întăririle care se aplică imediat după efectuarea unui comportament sunt mai eficiente decât întăririle amânate. Cu cât survine mai rapid, o întărire, cu atât învăŃarea este mai rapidă. De exemplu, o recompensă dată imediat după o reuşită are mai mare efect decât dacă e administrată mai târziu. Acest lucru e valabil în fază de învăŃare a unui comportament, nu de consolidare a lui. AsociaŃia dintre comportament şi recompensă e mai evidentă şi deci, învăŃată mai uşor, decât dacă recompensa ar surveni mai târziu, contingentă cu alte evenimente. SituaŃia este asemănătoare în cazul întăririi negative. Dacă de pildă, critica încetează imediat după ce comportamentul dezirabil s-a produs, eficacitatea ei e mai ridicată decât dacă ar fi suspendată mai târziu, fără legătură aparentă cu comportamentul avut în vizor.

Pe de altă parte, aplicarea imediată a întăririlor favorizează învăŃarea, dar nu şi persistenŃa comportamentului. Pentru a evita extincŃia comportamentului (vezi 3.3), pentru a consolida persistenŃa lui în timp, subiectul trebuie să înveŃe că acel comportament merită efectuat, chiar dacă întăririle nu sunt imediate. În viaŃa socială această situaŃie este regula, nu excepŃia. De puŃine ori se întâmplă ca un comportament dezirabil să fie imediat întărit de mediu; de cele mai multe ori întăririle sunt discontinue, amânate. Aşadar, utilizarea eficace a întăririlor înseamnă aplicarea lor imediată în faza de învăŃare a unui comportament şi aplicarea lor decalată, amânată, în faza de consolidare a comportamentului. Dealtfel, în planul dezvoltării propriei personalităŃi, amânarea recompensei, persistenŃa într-o activitate în ciuda absenŃei întăririlor imediate este una dintre cele mai mari izbânzi. Orice performanŃă de vârf presupune un antrenament îndelungat şi asiduu, pe care nu-l putem face dacă aşteptăm întăriri continue, prompte.

Page 40: Modificari cognitiv-comportamentale

39

ViaŃa seamănă adesea cu un meci jucat în deplasare: cu cât eşti mai bun, cu atât eşti huiduit mai mult. Abia spre sfârşit, publicul îŃi recunoaşte valoarea şi te aplaudă; laudele vin târziu, când poate ai ieşit deja de pe teren…

2. Caracterul întăririi. Întăririle pe care le aplicăm pentru a accelera un comportament pot fi similare sau identice cu cele din mediul social real (caz în care se numesc întăriri naturale) sau pot fi neuzuale, artificiale. Întăririle sunt artificiale şi când mărimea lor este mult diferită decât cea obişnuită. Putem, de pildă, să oferim un cadou unui copil de fiecare dată când el realizează un comportament dezirabil, dar în mediul social real el se va întâlni foarte rar cu astfel de situaŃii. Acolo se operează cu laude, aprobări sau dezaprobări, acordarea atenŃiei, o atingere pe umăr, o strângere de mână, un zâmbet, un semn de amiciŃie etc. Cu cât sunt mai naturale întăririle pe care le utilizăm, cu atât e mai mare şansa consolidării şi persistenŃei comportamentului Ńintă.

3. Programarea întăririlor. Când vrem să formăm sau să modificăm un comportament, în cadrul intervenŃiei cognitiv-comportamentale, întăririle fac obiectul unei planificări prealabile. În funcŃie de modul în care sunt planificate, întăririle pot avea efecte diferite asupra comportamentelor. Principalele planuri sau programe de întăriri sunt prezentate mai jos. a) Întăriri pe bază de propoziŃii, constă în faptul că întărirea survine după executarea unui

anumit număr de comportamente dezirabile, există aşadar o proporŃie de răspunsuri / întăriri (dacă numărul de răspunsuri e fix sau variabil, în jurul unei medii, atunci avem de-a face cu întăriri pe bază de proporŃii fixe respectiv variabile). De pildă, lăudăm un copil pentru fiecare cuvânt pronunŃat corect sau după un număr variabil de cuvinte pronunŃate (după 3, după 6, după 7, după 4, gravitând în jurul mediei de 5 cuvinte corecte / recompensă). Întăririle pe bază de proporŃii fixe favorizează învăŃarea; cele pe bază de proporŃii variabile – persistenŃa. Jocurile de noroc (mecanice) se bazează pe recompense cu proporŃii variabile. “Câştigul” survine uneori după o singură încercare, alteori după mai multe încercări, dar numărul lor e variabil. RezistenŃa în timp a comportamentelor bazate pe acest gen de întăriri explică o parte din adicŃiile pe care le fac unii dintre jucători.

b) Întăriri pe bază de intervale (fixe sau variabile) constă în administrarea unei întăriri după un interval de timp, indiferent de numărul de comportamente produse în acel interval. Aşadar, întărirea se aplică după primul răspuns care survine după un interval, fix sau variabil, de timp. În instituŃiile bugetare, de pildă, salarizarea se face la sfârşitul fiecărei luni, deci pe bază de interval fix, iar premierea – după perioade variabile de timp.

Programele de întărire produc reacŃii diferite din partea subiectului. Întăririle pe bază de proporŃii fixe produc o creştere a frecvenŃei comportamentului (subiectul produce mai multe comportamente ca să beneficieze de întăriri), dar, imediat după primirea întăririi apare o perioadă de “delăsare”, de relaxare a performanŃei; persistenŃa în timp e redusă. Întăririle pe bază de propoziŃii variabile intensifică producŃia răspunsului, induc persistenŃa în timp şi nu produc perioade de relaxare, post-întărire. Întăririle pe bază de intervale fixe determină o rată scăzută a răspunsului şi relaxarea performanŃei în perioada iniŃială a intervalului, după care urmează o accelerare continuă, pe măsură ce se apropie scadenŃa. În fine, întăririle pe bază de interese variabile produc o rată moderată a răspunsului şi elimină alternanŃa deplasare / participare în decursul intervalului.

Page 41: Modificari cognitiv-comportamentale

40

ExerciŃiu participativ:

ArătaŃi cum se poate aplica notarea şcolară – ca formă de întărire, după fiecare dintre programele menŃionate mai sus. Ce consecinŃe pot produce asupra comportamentului (= cantitatea de informaŃie învăŃată la o materie).

Care program de întărire e mai bun depinde de tipul de comportament, contextul în care el apare şi obiectivele pe care noi le urmărim. Pe de altă parte, cercetările efectuate asupra preferinŃelor celor care primesc întăririle (a receptorilor) au arătat că ei tind să se angajeze în acele comportamente care: a) sunt mai frecvent întărite; b) întărirea este mai mare; c) survine mai rapid; şi d) reclamă un efort minim din partea subiecŃilor (Friman & Polling, 1995)∗ Mai simplu spus, cerem întărire maximă contra efort minim. Din păcate, această pretenŃie e realizabilă, poate, în paradis, dar nu în viaŃa noastră socială. Întâi că resursele, de orice fel, sunt mereu limitate şi întotdeauna se găseşte cineva dispus să facă un efort puŃin mai mare sau că ceară mai puŃin decât noi, ca să acceadă la întăriri, înaintea noastră. În al doilea rând, viaŃa socială presupune cel puŃin doi parteneri; dacă amândoi cer întăriri maxime contra efort minim şi nici unul nu cedează, viaŃa socială devine imposibilă. Ori, ea e o tranzacŃionare şi negociere permanentă de întăriri şi comportamente. Morala e simplă: ne putem face viaŃa mai uşoară doar dacă ne reducem din pretenŃii sau facem un efort mai mare decât e dispus să facă celălalt, care vizează aceleaşi recompense. Regulile simple sunt însă greu de urmat!

4. Starea prealabilă a subiectului. Întăririle survin pe un fond prealabil al unui organism. Dacă acesta a fost deprivat de anumite întăriri, efectul lor actual este mai mare. Dimpotrivă, dacă întăririle pe care le aplicăm într-un anumit moment au mai fost aplicate anterior şi au produs saŃierea organismului, efectul lor este mai redus. În plus, pe măsura aplicării lor întăririle pot produce saŃiere. Astfel, un stimul care a funcŃionat anterior ca întărire (ex.: o activitate de loisir, după efectuarea unui comportament dezirabil) îşi pierde din impact dacă o aplicăm excesiv, produce saturaŃie. Chiar gesturile de mare tandreŃe, dacă sunt excesiv repetate îşi pierd din semnificaŃie.

3.1.5. Recomandări

Pe baza analizei întăririlor, aşa cum am prezentat-o mai sus, formulăm câteva recomandări practice pentru aplicarea lor cu maximă eficienŃă:

1. DefiniŃi (operaŃionalizaŃi) precis comportamentul pe care doriŃi să-l întăriŃi (comportamentul Ńintă)

2. UtilizaŃi întăriri disponibile

∗ Friman, P.C & Polling, A. (1995) – Making life easier with effort. Basic findings and applied research on response effort, Journal of Applied Behavior Analysis, 28, 589-590.

Page 42: Modificari cognitiv-comportamentale

41

3. TreceŃi de la întăriri imediate (în faza de învăŃare) la întăriri decalate (în faza de consolidare) a unui comportament.

4. TreceŃi de la întăriri artificiale la întăriri naturale 5. UtilizaŃi un repertoriu larg şi alternativ de întăriri, încât să nu produceŃi saturaŃie 6. ComparaŃi dimensiunile comportamentului înainte şi după aplicarea întăririi, pentru a

cunoaşte efectul ei (= dacă este sau nu o întărire) 7. ProgramaŃi întăririle, în funcŃie de obiectivele urmărite 8. DescrieŃi comportamentul în momentul în care aplicaŃi întărirea; în acest fel facilitaŃi

învăŃarea (ex.: “łi-ai făcut temele cu grijă. Bravo, sunt mândru de tine”). 9. RepetaŃi verbal contingenŃa pe care se bazează întărirea: dacă faci X, beneficiezi de Y

(întărire pozitivă); dacă faci X eviŃi Y (întărire negativă). Exprimarea lor verbală facilitează învăŃarea.

10. ÎnvăŃaŃi clientul să-şi identifice şi să-şi autoadministreze întăririle.

3.2. Penalizarea

3.2.1. DefiniŃia penalizării. Tipuri de penalizare

Ca şi în cazul întăririi, definiŃia penalizării sau pedepsei este una funcŃională. Penalizarea este o funcŃie pe care o poate avea un stimul într-un anumit context, nu o calitate intrinsecă şi invariabilă a acestuia. Aşadar, penalizare (pedeapsă) este orice eveniment care determină reducerea unui comportament. Ca şi în cazul întăririi, putem presupune că ceva este pedeapsă (ex.: un stimul care produce durere, reducerea sau eliminarea unor privilegii), dar confirmarea acestei funcŃii se face doar a posteriori, după ce observăm efectul asupra reducerii comportamentului. Chiar dacă e neplăcut sau dureros, un eveniment care nu reduce comportamentul vizat, nu constituie o pedeapsă sau penalitate.

Utilizarea penalizării în practica psihologică este extrem de rară, însă în viaŃa socială prezenŃa ei este larg răspândită. Orice stat, de pildă, are un sistem juridic care stabileşte normele de comportament în diverse situaŃii şi pedepsele ce se aplică în cazul nerespectării lor. Morala unei societăŃi, sau a unui grup din interiorul ei, constă într-o mulŃime de norme (despre ce “trebuie”, ce e “permis”, ce e “interzis”, ce “se cade să faci”) şi penalităŃi aferente (oprobiul public, marginalizarea, excluderea dintr-un grup social, dizgrația etc.). Definirea “păcatului” şi a “pedepsei” sau iertării este o componentă esenŃială a oricărei religii. Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu al pedepsei, după cum cel din Noul Testament este Dumnezeul iertării şi iubirii. Pe scurt, penalizarea este un instrument fundamental prin care se fac intervenŃii asupra comportamentului uman, care merită o analiză specială, chiar dacă utilizarea lui în intervenŃia psihologică este redusă.

Principalele tipuri de penalizare sunt prezentate mai jos:

a) Pedeapsa fizică este cea mai primitivă formă de penalizare şi se bazează pe administrarea unor stimuli care activează receptorii de durere (ex.: şocuri electrice, loviri, expunere la frig sau căldură excesivă etc.). Pedeapsa fizică este cea mai ineficientă formă de penalizare şi, totodată, cea mai dispusă să inducă o serie de efecte negative, aşa cum vom arăta ulterior (3.2.2).

Page 43: Modificari cognitiv-comportamentale

42

b) Represori verbali. Represorii verbali sunt expresii care, fiind adesea asociate cu diverse forme de penalizare au devenit penalităŃi condiŃionate (conditioned-reinforcers). Ele nu produc senzaŃii de durere sau senzaŃii neplăcute (decât în cazuri deosebite) dar pot avea ca efect reducerea unui comportament, ceea ce este, de fapt, esenŃial în administrarea pedepsei. În această categorie intră în primul rând interdicŃiile: “Nu fă X!” şi ameninŃările verbale. Cel mai adesea aceste expresii au fost urmate de penalizări, sau putem presupune că vor fi urmate de pedepse, ceea ce le conferă capacitatea de a reprima un comportament în desfăşurare. Prin condiŃionare, o serie de stimuli simbolici, dar nonverbali pot dobândi aceeaşi funcŃie punitivă (ex.: o tăcere duşmănoasă, semnele mâniei, o privire sau un gest dojenitor). În genere orice mesaj, verbal sau non-verbal care avertizează asupra unei pedepse prezumptive, dacă un comportament este efectuat, poate deveni un represor eficace. În relaŃiile interpersonale – dar mai ales în relaŃiile internaŃionale (cu efect asupra a sute de milioane de oameni) se recurge la desfăşurări ostentative de forŃe, numite adesea “forŃe de descurajare”. FuncŃia acestora nu este de a ataca imediat ci de a avertiza asupra severităŃii pedepsei, dacă anumite comportamente indezirabile sunt efectuate de către un adversar sau partener.

c) Excluderea sau time-out-ul se referă la scoaterea unei persoane care a efectuat un comportament indezirabil dintr-o situaŃie recompensativă. În această categorie intră excluderea dintr-un grup (= “club”, “partid”, “gaşcă” etc.), privarea de libertate, punerea la colŃ ş.a.m.d. Pedeapsa constă, aşadar, în a-l priva pe subiect de o situaŃie dezirabilă, recompensativă, de care a beneficiat anterior.

d) SancŃiunea (response-cost) vizează retragerea unor întăriri de care a beneficiat cineva ca urmare a efectuării unui comportament indezirabil. Amenzile, retragerea unor privilegii, suspendarea unor clauze avantajoase, toată gama de acŃiuni prin care îl facem pe celălalt “să plătească pentru ceea ce a făcut” intră în clasa sancŃiunilor.

ExerciŃiu participativ:

IdentificaŃi câteva penalizări pe care le-aŃi aplicat altora şi câteva penalizări care vi s-au aplicat dumneavoastră în ultimele două săptămâni. Care au fost efectele lor?

3.2.2. Costurile penalizării

După cum s-a putut observa, pedeapsa constă fie în administrarea unor stimuli aversivi care survin după efectuarea unui comportament, fie în eliminarea unor privilegii de care subiectul a beneficiat anterior. Aceste manipulări pot fi considerate ca pedepse abia dacă ele rezultă în reducerea comportamentului vizat. Dacă ele nu au acest efect atunci doar periclitează integritatea persoanei Ńintă şi nu mai merită continuate. Chiar şi atunci când funcŃionează ca pedepse efective, când reduce un comportament Ńintă, penalizările au o serie de efecte negative, expuse mai jos.

a) Pedeapsa poate produce agresivitate şi reacŃii emoŃionale negative Adesea pedeapsa e percepută de către cel care o suportă, ca o frustrare sau un pericol

personal şi, în consecinŃă, reacŃionează agresiv (agresivitate defensivă) şi dezvoltă reacŃii emoŃionale negative faŃă de cel care administrează pedeapsa. SituaŃii de acest gen sunt vizibile în relaŃiile părinŃi-copii, atunci când părinŃii administrează diverse pedepse. Modul în care

Page 44: Modificari cognitiv-comportamentale

43

prezentăm pedeapsa (ex.: ca o corecŃie, cu beneficii ulterioare, nu ca o penalizare excesiv de severă), adică reprezentarea ei cognitivă, poate reduce din magnitudinea acestui efect negativ. Prezentarea ei în termen de câştig (ex.: “numai aşa o să înveŃi să te porŃi cum trebuie”) sau de pierdere (ex.: “aceasta e numai începutul unor corecŃii mult mai severe care Ńi se vor aplica”) are un impact considerabil asupra reacŃiei receptorului. În acelaşi timp, pedeapsa poate induce reacŃii negative şi din partea unei terŃe părŃi faŃă de cel care administrează pedeapsa (ex.: ură, dezamăgire, frică), iar această terŃă parte (ex.: un membru al familiei, un prieten) poate să se solidarizeze cu cel pedepsit, complicând situaŃia.

b) Pedeapsa poate produce evaziuni şi comportamente evitative din partea celui pedepsit

Odată administrată, deşi reduce comportamentul indezirabil, pedeapsa poate produce evaziuni sau evitări, ca şi consecinŃe secundare. Ele pot viza nu numai pe cel care administrează pedeapsa, ci un întreg context asociat cu administrarea ei. Un copil care a fost aspru pedepsit de părinŃi poate începe să fie mai puŃin comunicativ cu ei, să le ascundă unele lucruri iar la următoarea “boacănă”, să fugă de acasă. Un profesor prea sever, care penalizează aspru orice abatere de la disciplină sau carenŃă de învăŃare, trebuie să fie conştient că unii dintre elevi cel puŃin se vor îndepărta nu numai de el ci şi de materia lui, uneori chiar de şcoală. Severitatea pedepsei îl poate face pe un elev să înveŃe (temporar) mai mult, ca să o evite, dar în nici un caz nu-i va dezvolta pasiunea pentru materia respectivă. Pasiunea depinde de reuşitele şi recompensele din domeniul respectiv, nu de severitatea pedepsei. Minciuna şi duplicitatea sunt alte forme frecvente pe care le poate îmbrăca evaziunea sau evitarea indusă de pedeapsă. Sub incidenŃa (prezumptivă) a pedepsei un individ poate construi un întreg arsenal de scuze, minciuni, simulări comportamentale pentru a preveni sau stopa o pedeapsă. În acest caz pedeapsa nu îşi atinge Ńelul (reducerea comportamentului Ńintă fiind mai degrabă simulată sau temporară decât reală) iar individul învaŃă, prin întărire negativă, o serie de comportamente indezirabile.

ExerciŃiu participativ:

Care este diferenŃa dintre pedeapsă şi întărire negativă?

AnalizaŃi următoarea situaŃie: profesorul X dă nota 2 fiecărui elev care nu-şi face tema de casă. Elevul Y, temându-se, nu mai vine cu tema nefăcută dar de fiecare dată când nu are timp să o facă, chiuleşte de la şcoală.

c) Penalizarea poate funcŃiona ca întărire negativă pentru cel care o utilizează şi, ca atare, poate duce la utilizarea ei abuzivă

Penalizând un comportament indezirabil obŃinem o suprimare (temporară) a lui, aşa cum dorim. Din această situaŃie putem însă adesea învăŃa că aplicarea unei pedepse este mijlocul de a pune capăt unei situaŃii neplăcute şi, ca atare, recursul la pedeapsă este tot mai probabil, datorită întăririi negative. Fără să ne dăm seama, încetăm să mai căutăm alte soluŃii la o situaŃie indezirabilă, fiind tentaŃi să o suprimăm rapid prin penalizarea celui care a produs-o.

d) Penalizarea poate modela comportamentul celui pedepsit O serie de studii au evidenŃiat, în mod repetat, că acei copii care au fost martorii sau Ńinta

unor pedepse excesive din partea părinŃilor, tind să recurgă ei înşişi excesiv la penalizări. Pedepsirea funcŃionează ca model, pe care ei îl interiorizează şi îl reproduc ulterior. Uneori,

Page 45: Modificari cognitiv-comportamentale

44

exprimarea modelului poate fi amânată până când ei înşişi devin adulŃi şi intră în rolul de părinŃi (Bandura, A., Ross, D. & Ross, S. 1963∗; Bandura, A. 1969∗; Miltenberger, R. 1997∗).

Atât efectul principal al pedepsei – reducerea sau suprimarea unui comportament – cât şi costurile sale sunt mediate de o serie de factori. Ca şi în cazul întăririi, pedeapsa e mai eficace: a) dacă survine imediat decât după un decrement temporal; b) dacă se stabileşte o contingenŃă – o asociere constantă – între comportament şi pedeapsă; c) dacă survine pe un fond prealabil de deprivare decât de saŃiere faŃă de întăririle care, prin pedeapsă, sunt înlăturate.

2.2.3. Recomandări în administrarea penalizărilor

Din analiza întreprinsă în paginile anterioare putem extrage o serie de recomandări care să ghideze aplicarea mai eficientă, cu costuri minime ale pedepsei.

1. ObservaŃi antecedentele care duc la comportamentul indezirabil şi încercaŃi modificarea lor, înainte de a recurge la pedeapsă, ca ultim resort.

2. Pedeapsa nu produce comportamente dezirabile ci doar le suprimă pe cele indezirabile. Ca atare, asociaŃi aplicarea pedepsei cu educarea şi administrarea de întăriri pentru comportamentul dezirabil / alternativ.

3. PonderaŃi intensitatea pedepsei. O pedeapsă mai severă nu are, în mod automat, efecte mai mari, dar ea induce, în mod cert, costuri mai mari.

4. AplicaŃi pedeapsa imediat, contingentă cu comportamentul vizat şi Ńinând cont de datele prealabile ale subiectului.

5. ExprimaŃi verbal regula, pe baza căreia aplicaŃi pedeapsa (“întrucât ai făcut X vei primi pedeapsa Y”). În acest fel favorizaŃi învăŃarea unei legături între comportamentul indezirabil şi pedeapsă.

6. PrezentaŃi pedeapsa în termeni de beneficii, nu de costuri. 7. AdministraŃi pedeapsa astfel încât să nu vă afecteze relaŃiile emoŃionale cu cel pedepsit (ex.:

“relaŃiile dintre noi rămân neschimbate, dar fiindcă ai făcut X va trebui să suporŃi pedeapsa Y).

8. Grupurile de apartenenŃă ale individului recurg la întăriri şi penalizări diferite (ex.: “gaşca din care face parte X pedepsețte altfel şi / sau altceva decât şcoala sau părinŃii). ÎncercaŃi să controlaŃi pedepsele prin controlul grupului de apartenenŃă.

∗ Bandura, A., Ross, D. & Ross, S. (1963) – Imitation of film mediated aggressive models, Journal af Abnormal and Social Psychology, 66, 601-607. ∗ Bandura, A. (1969) – Principles of behavior modification, New York, Holt ∗ Miltenberger, R. (1997) – Behavior modification. Principles and procedures, I.T.P., Pacific Grove

Page 46: Modificari cognitiv-comportamentale

45

3.3. ExtincŃia

3.3.1. ContingenŃele ca mesaje

Întăririle care ne influenŃează comportamentul au două funcŃii: una motivaŃională, cealaltă cognitivă. FuncŃia motivaŃională se referă la faptul că aceste întăriri ne satisfac diverse nevoi – biologice, socio-culturale – şi ne creează anumite stări emoŃionale dezirabile. Aspectul lor cel mai important, din punct de vedere al impactului comportamental, este însă caracterul lor informaŃional. ConsecinŃele unui comportament pot modifica apariŃia viitoare a comportamentului respectiv, pot deveni întăriri sau pedepse, pentru că sunt mesaje, se constituie într-o situaŃie de învăŃare în care dobândim noi structuri cognitive. Efectuând un comportament care este urmat de întăriri pozitive organismul (uman) învaŃă că “dacă faci X, beneficiezi de Y”. Efectuând un comportament prin care reuşeşte să evite sau să scape de un stimul aversiv, el învaŃă că “dacă faci X eviŃi (scapi de) aversivul Y”. În fine, supus unei pedepse, el învaŃă că “dacă faci X, te costă Y”. Organismul învaŃă aşadar că există o contingentă, o relaŃie relativ constantă, între ceea ce face şi ceea ce i se întâmplă, iar efectele acestei învăŃări se pot observa în manifestarea viitoare a comportamentelor sale. Mai mult, organismul poate să înveŃe, inclusiv faptul că nu există nici o contingentă între comportamentul său şi consecinŃele acestuia. Dacă un comportament este asociat aleatoriu când cu o întărire pozitivă, când cu o pedeapsă – ca în experimentele de learned helplessness – organismul învaŃă că este neajutorat, că nu există nici o relaŃie funcŃională între ce face şi ceea ce i se întâmplă. Efectul este apatia, depresia, apariŃia de tulburări psihosomatice etc.

Principala carenŃă a behaviorismului, în opinia noastră, este că a tratat organismul doar ca un sistem fizic, când, de fapt, el este un sistem fizico-simbolic (Simon, 1990, Miclea, 1994), un sistem fizic care prelucrează informaŃia. Nu detaliem aici această idee (vezi Micela, 1999), dar o ilustrăm printr-un exemplu. Efectul pedepsei sau întăririi asupra comportamentului nu se face prin costurile sau beneficiile fizice, directe, pe care le produce, ci prin informaŃia pe care o conŃin. Dacă, de pildă, primind întăriri pozitive obŃinem beneficii, dar aceste întăriri nu au legături cu comportamentul nostru (sunt aleatoare), ele n-au nici un impact asupra acestuia. O zi însorită ne creează bună dispoziŃie, dar ea n-are legătură cu modul în care noi ne comportăm, deci nu va influenŃa manifestările lui viitoare. Aşadar întăririle modifică comportamentul nu atât prin satisfacŃiile pe care le produc ci prin mesajul pe care îl conŃin, aşa cum am arătat anterior. Dezbărată de definiŃii etimologice, psihologia actuală este, în fapt, studiul modului în care organismul uman se comportă şi prelucrează informaŃia Considerarea întăririlor ca mesaje menite să constituie noi structuri cognitive şi a situaŃiei de întărire ca situaŃie de învăŃare, ne ajută să explicăm fenomenul extincŃiei.

3.3.2. Caracteristicile extincŃiei

ExtincŃia (“stingerea”) constă în reducerea frecvenŃei unui răspuns prin eliminarea întăririlor care anterior au fost asociate cu apariŃia răspunsului. Să luăm un exemplu. Itawa şi colaboratorii săi au studiat comportamentul automutilant la un eşantion de copii instituŃionalizaŃi, cu retard mintal. Pe baza analizei şi evaluării funcŃionale ei au ajuns la concluzia că: a) automutilările (= răniri, zgârieri, loviri, muşcături pe care subiectul şi le produce lui însuşi), erau

Page 47: Modificari cognitiv-comportamentale

46

întărite pozitiv în cazul unui grup de copii, adică îndată ce se manifestau copiii beneficiau de atenŃia şi grija specială a personalului; b) în cazul altui grup, automutilarea era susŃinută prin întărire negativă: de îndată ce se manifesta, profesorul înceta să mai solicite realizarea unor sarcini didactice din partea elevilor. Aşadar, acelaşi comportament era rezultatul unei întăriri pozitive, în primul caz, sau al unei întăriri negative – în al doilea caz. În cadrul intervenŃiei care a urmat AEF, personalul a fost învăŃat să înceteze să acorde atenŃie / îngrijire specială, în primul caz, şi să continue să solicite aportul elevilor la realizarea sarcinilor didactice în al doilea caz. Curând s-a constatat o diminuare semnificativă a comportamentului automutilant la cele două laturi (Itawa et.al., 1994)∗.

Exemplul prezentat mai sus ne ajută să clarificăm câteva lucruri legate de fenomenul extincŃiei.

Întâi, extincŃia trebuie deosebită de pedeapsă. Această deosebire e mai clară în cazul întăririi negative. Reducerea comportamentului automutilant, pentru al doilea grup de elevi, nu s-a realizat prin administrarea unei pedepse (aplicarea unui stimul sau eliminarea unor beneficii anterioare) ci prin continuarea unui comportament, din partea profesorului, indiferent de manifestările elevului. În termeni informaŃionali, situaŃia de învăŃare nu este “dacă faci X, plăteşti prin Y” (penalizare) ci “nu mai există contingenŃa anterioară între X şi Y”. Cu alte cuvinte, extincŃia este o situaŃie în care comportamentele nu mai sunt contingente cu întăririle lor anterioare. Subiectul învaŃă că contingenŃa a dispărut şi, prin urmare, comportamentul se reduce, pentru că nu se mai justifică. Pe scurt, atât pedeapsa cât şi extincŃia au ca efect reducerea unui comportament, dar în cazul pedepsei diminuarea se datorează instituirii unei contingenŃe comportament penalizare, pe când, în cazul extincŃiei se datorează dispariŃiei acestei contingenŃe. Efectul e acelaşi, situaŃia de învăŃare e diferită.

În al doilea rând, o extincŃie eficientă necesită identificarea prealabilă a întăririlor care au influenŃat comportamentul. Dacă de pildă, un profesor se decide să nu mai acorde atenŃie unui elev turbulent, în timpul orei, nu înseamnă că reacŃiile acestuia se vor reduce. Doar dacă atenŃia profesorului a constituit anterior o întărire pentru elevul respectiv, suspendarea acesteia va antrena diminuarea comportamentului. ExtincŃia presupune, aşadar, doi paşi: 1) identificarea întăririlor care influenŃează un comportament; 2) crearea unei situaŃii de învăŃare din care subiectul învaŃă că relaŃia anterioară comportament – întărire nu mai este valabilă.

Pentru ca extincŃia să fie facilitată, învăŃarea care apare implicit, prin manipularea contingenŃelor, poate fi dublată de formularea explicită a regulii de extincŃie: “efectuarea lui X nu mai induce întărirea Y”. Forma concretă a acestei formulări verbale depinde de abilităŃile de înŃelegere a celui căruia i se adresează (ex.: “degeaba plângi, că tot nu te mai iau în seamă”).

ExtincŃia e mai eficientă dacă survine după o întărire continuă (= fiecare răspuns e întărit), decât dacă apare după o întărire intermitentă (= comportamentele sunt întărite din când în când). Perspectiva informaŃională ne ajută să înŃelegem cu uşurinŃă această situaŃie. Dacă încetarea întăririlor survine după o perioadă de întăriri continue subiectul învaŃă mai rapid că contingenŃa anterioară nu mai este valabilă. Dacă însă suspendarea întăririlor survine după o perioadă de întăriri intermitente, mesajul e ambiguu; subiectul poate crede că e doar o nouă intermitenŃă, nu o modificare completă a contingenŃei: în consecinŃă, el va continua să execute comportamentul

∗ Itawa, B.A., Pace, G.M., Cowdery, G.E. & Miltenberger, R.C. (1994) – What makes extinction work: Analysis of procedural form and function, Journal of Applied Behavior Analysis, 27, 131-144.

Page 48: Modificari cognitiv-comportamentale

47

respectiv. Pe scurt, extincŃia are mai puŃine şanse de reuşită după o perioadă de întăriri intermitente.

ExerciŃiu participativ:

1. ConversaŃia este adesea întărită prin contact vizual şi semne de atenŃie şi acord din partea celuilalt. Într-o conversaŃie cu un prieten manipulaŃi în aşa fel întăririle încât să produceŃi reducerea sau stoparea conversaŃiei. Ce observaŃi?

Adesea, în practicarea extincŃiei, în faza iniŃială, comportamentul creşte în frecvenŃă (durată etc.), înainte de a scădea. În plus, iniŃierea extincŃiei induce, la început, agresivitate medie şi reacŃie afectivă negativă din partea subiectului (organismului) al cărui comportament este supus extincŃiei. De pildă, dacă decidem să nu mai acordăm atenŃie plânsului copilului, pentru a-l reduce în durată / frecvenŃă, la început vom constata o intensificare, chiar reacŃii de nervozitate, înainte de a constata o evoluŃie în sens dezirabil. Aplicând extincŃia trebuie să ne aşteptăm ca lucrurile să meargă prost, înainte de a merge bine.

O parte din aceste inconveniente se pot reduce dacă practicarea extincŃiei unui comportament se face în paralel cu întărirea comportamentului alternativ, dezirabil. Spre exemplu, încetăm să mai ascultăm autocompătimirile pacientului şi, în acelaşi timp, ne arătăm atenŃia, aprobarea, preŃuirea pentru enunŃurile pozitive, optimiste, pe care le face despre sine şi despre viitor.

În rezumat, reducerea unui comportament prin extincŃie presupune identificarea prealabilă a întăririlor şi crearea unei situaŃii de învăŃare, menită să-i comunice subiectului că nu mai există contingenŃa prealabilă dintre răspuns şi întărire. Emisia comportamentului nu mai este urmată de întărirea lui. Această nouă învăŃare induce, iniŃial agresivitate medie, reacŃie emoŃională negativă şi intensificarea temporară a comportamentului pe care dorim să-l reducem. EficienŃa extincŃiei sporeşte însă dacă învăŃarea implicită este dublată de exprimarea verbală, explicită a noii situaŃii: “efectuarea comportamentului X nu mai are consecinŃa Y”. În plus, stingerea unui comportament este facilitată de întărirea unui comportament alternativ.

Subiect de reflecŃie.

ViaŃa unui cuplu se deteriorează adesea prin extincŃia reciprocă a unor comportamente dezirabile. IniŃial, “el” este atent la modul în care “ea” se îmbracă, se piaptănă, se comportă şi-i arată atenŃie, tandreŃe, interes pentru aceste comportamente. Şi ea îl sărută, după ce s-a bărbierit, îi spune că “arată bine” după

ce a făcut jogging, că s-a comportat bine în cutare situaŃie. După o vreme, în multe cupluri, întăririle sunt tot mai rare; inconştient se practică extincŃia reciprocă. Ea îşi schimbă frizura şi el nu observă, ea se străduieşte să arate bine, să fie aranjată şi el e ocupat, nu bagă de seamă. El încearcă să mai slăbească, ea nu observă eforturile lui, fiind preocupată de altceva. Ea gândeşte: “nu mai are rost să încerc să arăt bine şi aşa nu sunt luată în seamă”. El gândeşte: “nimeni nu vede câte fac pentru ca să fie bine”. Într-o zi fiecare constată că omul de lângă sine nu mai e cel de dinainte.

Page 49: Modificari cognitiv-comportamentale

48

ComentaŃi această poveste. ExtrageŃi morala.

3.3.3. Recomandări

În condiŃiile în care e practicată, extincŃia are mai mari şanse de reuşită dacă se Ńine seama de următoarele recomandări.

1. AlegeŃi un singur comportament-Ńintă şi identificaŃi cu precizie întăririle sale. 2. FiŃi conştienŃi că, în practicarea extincŃiei, lucrurile merg prost, înainte de a merge bine (vă

veŃi confrunta cu agresivitate medie, reacŃie emoŃională negativă şi intensificarea temporară a comportamentului, înainte ca el să intre în extincŃie).

3. FiŃi atent la întăririle alternative la care recurge subiectul (chiar dacă aŃi identificat corect întăririle iniŃiale, pe parcursul extincŃiei comportamentul respectiv poate să intre sub controlul unor noi întăriri şi să se menŃină. De exemplu, crizele de plâns ale copilului nu mai beneficiază de atenŃia noastră, dar atrag atenŃia şi grija bunicilor).

4. AplicaŃi extincŃia în mod consecvent şi repetat. 5. IdentificaŃi comportamentele alternative în care s-ar putea implica subiectul şi întăririŃi-le. 6. AlegeŃi un context / mediu favorabil realizării extincŃiei (ex.: e ineficace să începem extincŃia

unui comportament indezirabil din partea unui copil într-un loc public, unde el nu mai beneficiază de atenŃia noastră, dar o are pe a celorlalŃi).

7. FormulaŃi explicit regula, odată cu aplicarea extincŃiei (ex.: “degeaba mai faci X, de acum încolo nu se va mai produce Y”).

În final, câteva consideraŃii asupra vieŃii noastre şi, poate, o regulă. În viaŃa pe care o trăim nu e prea puŃină extincŃie. E prea multă. Multe dintre comportamentele noastre pozitive: să spunem adevărul, să fim generoşi, să schimbăm structuri disfuncŃionale, retrograde, să muncim intens, onest şi performant nu sunt în mod deosebit întărite. Chiar dacă, cândva, ele au fost recompensate de părinŃi sau educatori, ulterior în viaŃa socială întăririle pentru astfel de comportamente dezirabile sunt retrase. IniŃiativele noastre de schimbare se izbesc de indiferenŃa sau criticile celor din jur, o informaŃie adevărată este mai puŃin apreciată decât una senzaŃională, adesea reuşita şcolară nu are în spate munca performantă şi onestitatea, şi exemplele ar putea continua. Problema care apare aş putea s-o formulez în felul următor: cum să ne menŃinem comportamentele pozitive, valoroase, când ele sunt atât de frecvent supuse extincŃiei? Cum să continui să faci binele când Ńi se răspunde cu indiferenŃă sau cu răul? Problema aceasta a apărut în mintea multor oameni, de-a lungul zbuciumatei istorii a umanităŃii. E adevărat că majoritatea se defineşte prin inducŃie cu realitatea: “cum sunt ceilalŃi, aşa sunt şi eu”; “dacă ceilalŃi sunt aşa, de ce aş fi eu altfel?” A existat însă întotdeauna o minoritate, personalităŃi de mare forŃă, care s-au definit altfel, prin contrapoziŃie cu realitatea în care trăiau. Deşi faptele lor bune (ex.: să spună adevărul, să ajute semenul, să schimbe vechiul) erau supuse extincŃiei sau penalizării de către ceilalŃi, ei au continuat să le facă. Şi au reuşit acest lucru pentru că şi-au pus comportamentele sub controlul altor întăriri, ne-situaŃionale. Cineva poate continua să facă binele – în condiŃiile unui mediu social punitiv, extinctiv sau indiferent – pentru că îşi pune comportamentul sub controlul unor factori transcedenŃi, nesituaŃionali. Acestea pot fi convingerea sa religioasă sau

Page 50: Modificari cognitiv-comportamentale

49

credinŃa fermă în anumite valori. Întăririle nu mai vin din exterior, ci din satisfacŃia conformării cu anumite valori fundamentale, care chiar dacă nu sunt eterne, sunt mai puŃin trecătoare decât lumea în care trăim la un moment dat: Fundamentalismul axiologic, credinŃa fermă în valori fundamentale (Adevăr, Libertate, Iubire etc.) anihilează extincŃia socială a comportamentului, perpetuează binele (vezi Miclea, 1999, Mărgineanu, 1999). Fundamentalismul axiologic a apărat umanitatea în situaŃiile sale limită. Regula ar fi: puneŃi comportamentele pe care vrei să le fereşti de la extincŃie sub controlul unor întăriri nesituaŃionale (ex.: valori, credinŃe religioase, modele exemplare etc.).

ExerciŃii:

1. ComentaŃi următoarea afirmaŃie a lui B.F. Skinner (1974, p.5) “Behaviorismul nu este ştiinŃa comportamentului uman; este filosofia acestei ştiinŃe”.

2. OferiŃi un exemplu în care, un comportament evitativ intră (ulterior) şi sub incidenŃa întăririlor pozitive. Care este sensibilitatea acestui comportament la întăririle pozitive? Care sunt strategiile cognitive ale subiectului (ex.: raŃionalizarea, atribuŃiile defensive etc.)?

3. ÎntocmiŃi o listă de întăriri pozitive şi negative pentru propriile comportamente. ComentaŃi impactul lor.

4. ScrieŃi 10 propoziŃii prin care vă exprimaŃi entuziasmul sau aprobarea.

Sumar

O întărire este acea situaŃie / stimul care survine după executarea unui comportament şi care îi sporeşte manifestările viitoare. Întărirea este o funcŃie pe care o poate dobândi un stimul, nu o calitate intrinsecă, invariabilă a acestuia. De aici rezultă şi faptul că nu trebuie să identificăm întărirea cu recompensa. Recompensele formează numai o parte din întăriri, ele se referă la stimuli pozitivi. O întărire însă poate fi realizată şi de un stimul aversiv, prin comportamentul evitativ pe care îl produce.

Controlul pe care întăririle îl exercită asupra unui comportament, în sens larg, depinde de o serie de factori, cei mai importanŃi fiind: momentul aplicării, caracterul întăririi, planificarea întăririi şi condiŃiile prealabile ale subiectului. Ca şi în cazul întăririi, definiŃia penalizării sau pedepsei este una funcŃională. Penalizarea este o funcŃie pe care o poate avea un stimul într-un anumit context, nu o calitate intrinsecă şi invariabilă a acestuia. Aşadar, penalizare (pedeapsă) este orice eveniment care determină reducerea unui comportament. Ca şi în cazul întăririi, putem presupune că ceva este pedeapsă (ex.: un stimul care produce durere, reducerea sau eliminarea unor privilegii), dar confirmarea acestei funcŃii se face doar a posteriori, după ce observăm efectul asupra reducerii comportamentului După cum s-a putut observa, pedeapsa constă fie în administrarea unor stimuli aversivi care survin după efectuarea unui comportament, fie în eliminarea unor privilegii de care subiectul a beneficiat anterior.

Page 51: Modificari cognitiv-comportamentale

50

ExtincŃia (“stingerea”) constă în reducerea frecvenŃei unui răspuns prin eliminarea întăririlor care anterior au fost asociate cu apariŃia răspunsului. ExtincŃia trebuie deosebită de pedeapsă. Această deosebire e mai clară în cazul întăririi negative. Pe scurt, atât pedeapsa cât şi extincŃia au ca efect reducerea unui comportament, dar în cazul pedepsei diminuarea se datorează instituirii unei contingenŃe comportament penalizare, pe când, în cazul extincŃiei se datorează dispariŃiei acestei contingenŃe.

1. Întărirea negativă vizează: a. menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin producerea unei stimulări b. menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin încetarea sau reducerea unei stimulări

aversive c. reducerea unui comportament prin intensificarea unei stimulări aversive 2. Pedeapsa vizează: a. reducerea unui comportament b. menŃinerea unui comportament c. intensificarea unui comportament Răspunsuri corecte: 1)b; 2)a

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: Modificări cognitiv-comportamentale, suport de curs în format electronic Miclea, M. (2001). Autocontrolul, o perspectivă comportamental cognitivă. Romanian Journal of

Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 1, 41-56. Miltenberger, R. (2003). Behavior modification: Principles and procedures. Wadsworth

Publishing.

Page 52: Modificari cognitiv-comportamentale

51

TEMĂ DE AUTOEVALUARE:

IdentificaŃi un comportament propriu (sau la unei persoane apropiate) şi încercaŃi să-l “stingeŃi”. Ce observaŃi?

Page 53: Modificari cognitiv-comportamentale

52

Modulul 4

ANTECEDENTELE. CONTROLUL STIMULILOR la apariŃia unor automatisme (la nivel cognitiv şi comportamental) - CunoaşteŃi o serie de modalităŃi de intervenŃie asupra comportamentului prin controlul

stimulilor (controlul mediului ambiant şi crearea de situaŃii) Cuvinte cheie: antecedente, condiŃioare clasică, condiŃionare operantă, automatism, controlul stimulilor

STRUCTURĂ MODUL IV

SCOPUL acestui modul este să înŃelegeŃi modul în care comportamentul variază în funcŃie de antecedentele acestuia. OBIECTIVE: Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să: - DefiniŃi şi caracterizaŃi conceptele de condiŃionare clasică şi condiŃionare operantă - AnalizaŃi condiŃionarea clasică şi operantă din perspectiva noilor abordări ale psihologiei cognitive - ÎnŃelegeŃi modul în care apariŃia unor asocieri repetate între un stimul/ o situaŃie şi o cogniŃie/ un comportament

duce la apariŃia unor automatisme (la nivel cognitiv şi comportamental) - CunoaşteŃi o serie de modalităŃi de intervenŃie asupra comportamentului prin controlul stimulilor (controlul

mediului ambiant şi crearea de situaŃii) Cuvinte cheie: antecedente, condiŃioare clasică, condiŃionare operantă, automatism, controlul stimulilor

Page 54: Modificari cognitiv-comportamentale

53

În capitolele anterioare am arătat cum variază un comportament în funcŃie de consecinŃele

sale: cum se intensifică dacă este întărit (pozitiv sau negativ) şi cum se reduce dacă este penalizat sau dacă întăririle nu mai sunt contingente cu comportamentul. Toate aceste situaŃii sunt situaŃii de învăŃare: ce anume învaŃă subiectul depinde de contingenŃa specifică. În acest capitol vom insista asupra influenŃei sau controlului pe care antecedentele (stimulii) o exercită asupra unui comportament.

4.1. CondiŃionarea pavloviană

CondiŃionarea pavloviană sau “clasică” cum i se mai spune, este cea mai simplă formă de învăŃare, prezentă de la nivelul organismelor inferioare, până la om. Exemplul clasic, cel cu câinele şi clopoŃelul, prin repetare excesivă a devenit un stereotip. Din păcate, ca orice exemplu suprautilizat mai degrabă blochează în loc să favorizeze înŃelegerea mai adâncă a fenomenului. În cele ce urmează vom analiza această situaŃie de învăŃare prin condiŃionare pavloviană pentru a pune în evidenŃă structura ei de adâncime, apoi vom recurge la câteva exemple şi comentarii.

ÎnvăŃarea prin condiŃionare pavloviană se bazează pe existenŃa prealabilă a unui set de stimuli care generează, în mod automat, un set de răspunsuri din partea organismului. Întrucât nici stimulii, nici răspunsurile nu sunt rezultatul învăŃării din partea unui organism individual ci a evoluŃiei filogenetice, atât stimulii cât şi răspunsurile se numesc “necondiŃionaŃi”. Aşadar, organismul preia în mod automat o serie de răspunsuri (răspunsuri necondiŃionate) la o serie de stimuli (stimuli necondiŃionaŃi). Tabelul 4.1. prezintă câteva exemple de stimuli şi răspunsuri necondiŃionate adiacente.

Tabelul 4.1. Stimuli necondiŃionaŃi care produc răspunsuri necondiŃionate

Page 55: Modificari cognitiv-comportamentale

54

în organismul uman Stimul necondiŃionat (SN) Răspuns necondiŃionat (RN)

1. un obiect care atinge buzele noului născut 1’ suptul 2. hrana, în gură 2’ salivaŃia 3. lumină puternică în ochi 3’ contracŃia pupilelor 4. jet de aer în ochi 4’ clipitul 5. stimulare sexuală (post puberală) 5’ erecŃie / lubrifiere vaginală 6. stimul dureros 6’ retragere / evitare Din punct de vedere psihologic, o relevanŃă deosebită prezintă reacŃiile necondiŃionate ale organismului (RN) la stimularea (activarea) sistemului nervos autonom (SN), prezentate în tabelul 4.2. Multe din aceste reacŃii sunt concomitente cu ceea ce, subiectiv, simŃim ca “frică” sau “anxietate”.

Tabelul 4.2. ReacŃiile necondiŃionate ale organismului uman la activizarea sistemului nervos autonom

� Accelerarea ritmului cardiac � Accelerarea ratei respiraŃiei � Tensiune musculară crescută � Intensificarea fluxului sangvin pentru principalele grupe musculare � Reducerea fluxului sangvin periferic � SecreŃie masivă de adrenalină în fluxul sangvin � TranspiraŃie abundentă � “Uscarea” gurii � DilataŃie pupilară � Reducerea activităŃii gastrointestinale Dacă un stimul necondiŃionat este asociat în mod repetat cu un stimul neutru, la un moment dat simpla prezentare a stimulului neutru poate produce un răspuns similar (dar nu identic) cu răspunsul necondiŃionat. În acest caz, stimulul se numeşte “condiŃionat” (SC) iar răspunsul asociat – răspuns condiŃionat (RC). Aşadar, schema generală a condiŃionării pavloviene este următoarea: PrecondiŃionare: SN → RN Faza de condiŃionare: SN & SC → RN

SN & SC → RN ………………… Rezultatul condiŃionării (învăŃarea): SC → RC De pildă, dacă vizionarea unui film porno se asociază cu stimulare sexuală şi cu erecŃie, la un moment dat simpla vizionare produce erecŃie. Dacă consumul unor alimente se asociază cu o senzaŃie plăcută, ulterior simpla lor detectare într-o vitrină poate genera senzaŃia respectivă. Nu insistăm acum asupra rafinamentelor

tehnice ale condiŃionării pavloviene, relevante mai ales pentru situaŃia de laborator. Ceea ce este

Page 56: Modificari cognitiv-comportamentale

55

esenŃial de reŃinut este că simpla continguitate (= asociere temporală) dintre SN şi SC nu produce condiŃionare. Pentru ca SC să producă un RC, este necesară o relaŃie de contingenŃă între SN şi SC. Altfel spus, condiŃionarea apare atunci când organismul învaŃă că există o relaŃie constantă între SC şi SN; stimulul condiŃionat prezice stimulul necondiŃionat, ceea ce antrenează manifestarea directă, rapidă a răspunsului. ReacŃia fobică faŃă de dentist sau faŃă de sunetele scoase de instrumentele acestuia apare doar dacă în mod constant au fost asociate cu senzaŃia de durere. Dimpotrivă, dacă subiectul are experienŃa anterioară a unor astfel de situaŃii, fără a fi resimŃit durere, reacŃia fobică e mult diminuată sau inexistentă. Capacitatea predictivă a stimulului condiŃionat scade dacă el nu este asociat în mod constant cu stimulul necondiŃionat şi, în consecinŃă, probabilitatea apariŃiei unui RC se reduce. În fapt, aşa cum au demonstrat interpretările actuale ale condiŃionării pavloviene. Răspunsul condiŃionat e rezultatul unei învăŃări: organismul învaŃă să prezică SN prin SC, pe baza contingenŃelor lor anterioare (“dacă a apărut SC atunci e probabil să apară SN, deci iniŃiază RC”). Prin condiŃionare se dobândeşte, aşadar, o structură cognitivă, care de cele mai multe ori, este neverbalizată şi sub-simbolică. Spre deosebire de condiŃionarea operantă, în care învăŃarea este rezultatul prelucrării informaŃiei despre consecinŃe (= întăriri, pedepse), în cazul condiŃionării pavloviene, învăŃarea rezultă din prelucrarea informaŃiei despre contingenŃa stimulilor. În primul caz învăŃăm despre contingenŃa consecinŃelor cu un comportament, în al doilea, despre contingenŃa antecedentelor cu comportamentul în cauză.

4.2. CondiŃionarea pavloviană şi condiŃionarea operantă

În majoritatea textelor de psihologie, condiŃionarea pavloviană şi condiŃionarea operantă sunt prezentate ca fiind tipuri diferite de învăŃare. În opinia noastră această diferenŃiere este greu de susŃinut dacă ieşim din laborator şi analizăm învăŃarea în situaŃii ecologice. Prezentăm doar două argumente în favoarea unei abordări integrative a celor două metode sau situaŃii de învăŃare.

1. CondiŃionarea pavloviană apare, adesea, ca un efect secundar al condiŃionării operante. O întărire sau pedeapsă care survine după efectuarea unui comportament se asociază cu anumiŃi stimuli, prezenŃi în mediul respectiv. Ulterior, simpla prezentare a stimulilor poate evoca comportamentul în cauză, pe baza asocierii prealabile cu întărirea / pedeapsa. De exemplu, activităŃile recreative, plăcute, se asociază cu anumite locuri (un teren de joacă, un parc, o sală de sport etc.). Ulterior, simpla prezenŃă în aceste medii ne induce o stare afectivă pozitivă. În mod similar, dacă pedeapsa survine frecvent într-un anumit mediu (ex.: criticile şi ironia colegilor când ne dezbrăcăm la vestiar, înainte de ora de sport), mediul respectiv dobândeşte o semnificaŃie negativă şi poate activa direct răspunsuri evitative. O activitate asociată în mod constant cu recompensa (ex.: studiul prelungit – cu notele mari obŃinute la şcoală) poate dobândi valenŃă pozitivă şi poate declanşa o reacŃie pozitivă în absenŃa recompensei. O parte din aşa numita “motivaŃie intrinsecă” se explică, de fapt, prin asocierile anterioare ale unei activităŃi cu o recompensă, ceea ce face sa simpla ei practicare să inducă stări pozitive, în absenŃa unei întăriri efective. În general, situaŃiile în care trăim dobândesc o anumită semnificaŃie şi pot declanşa, cvasi-automat un comportament datorită întăririlor / pedepselor care au survenit anterior în acele situaŃii. Ceea ce ni se întâmplă într-un context re-semnifică (investeşte cu semnificaŃie) contextul şi face din el un puternic factor declanşator pentru un comportament consonant cu experienŃa anterioară. Un stimul (situaŃie) dobândeşte capacitatea de a controla sau condiŃiona un comportament pe baza asocierii lui cu o serie de întăriri care au succedat comportamentul.

Page 57: Modificari cognitiv-comportamentale

56

2. Un stimul condiŃionat poate funcŃiona ca întărire sau pedeapsă. De pildă, o muzică pe care o ascultam când eram îndrăgostiŃi dobândeşte, prin asociere cu starea noastră afectivă, o valenŃă pozitivă (SC). Ulterior, reascultarea acelei muzici poate fi folosită ca recompensă pentru ducerea la bun sfârşit a altor genuri de activităŃi. Expunerea la o situaŃie fobică – ce şi-a dobândit acest statut prin condiŃionarea pavloviană anterioară – poate funcŃiona ca pedeapsă, pentru reducerea unui comportament.

Rezumând, foarte adesea stimulii condiŃionaŃi îşi dobândesc funcŃia de a influenŃa un comportament datorită întăririlor / pedepselor cu care s-au asociat anterior. Ei devin predictori pentru o întărire / pedeapsă şi, ca atare, iniŃiază comportamentul corespunzător. Pe de altă parte, ca urmarea a semnificaŃiei pe care au dobândit-o prin asocierea cu anumite stări afective pozitive sau negative, stimulii condiŃionaŃi, pot funcŃiona ca întăriri sau pedepse. Fiecare dintre formele de învăŃare beneficiază de pe urma celeilalte.

4.3. Automatismele vieŃii noastre cotidiene

DiscuŃia din paragraful anterior a avut intenŃia de a promova o înŃelegere mai “liberală”, mai puŃin restrictivă a condiŃionării, scoasă din şabloanele în care ea e abordată în mod tradiŃional. Acelaşi angajament epistemic va fi promovat în continuare.

După cum am subliniat, capacitatea unor stimuli sau situaŃii de a declanşa anumite comportamente se datorează competenŃei lor informaŃionale, aceea de a fi predictor pentru un stimul necondiŃionat (în cazul condiŃionării pavloviene clasice) sau pentru anumite întăriri / pedepse (în cazul combinării cu condiŃionarea operantă). Această funcŃie predictivă se datorează unei asocieri anterioare constante – între SC şi SN sau între SC şi anumite întăriri / pedepse. Expresia neuropsihologică a acestor date experimentale a fost pusă în evidenŃă de D. Hebb (1949) şi este cunoscută sub numele de “regula lui Hebb”. El a observat că dacă doi neuroni sunt excitaŃi simultan sau inhibaŃi simultan relaŃia dintre ei (sinapsa) creşte în intensitate. Aceeaşi situaŃie se constată, la nivel cognitiv, între reprezentări. Într-o formulare cognitiv-comportamentală, regula lui Hebb sună astfel:

Intensificarea conexiunii dintre două reprezentări variază în funcŃie de frecvenŃa asocierii lor. Cu cât sunt mai frecvent asociate, cu atât mai puternică e conexiunea. Cu cât mai puternică e conexiunea, cu atât mai automată activarea lor reciprocă (Bargh, 1997). ViaŃa noastră cotidiană este plină de exemple în care comportamentul nostru este indus automat, pe baza regulii lui Hebb. Prezentăm mai jos 3 situaŃii exemple (vezi, pentru detalii, Wyer, 1997, Bargh, 1999):

1. SituaŃie – categorizare. Dacă reprezentarea unei situaŃii (ex.: ajutorul dat unui coleg la examen) se asociază în mod repetat cu o categorizare (ex.: “generozitate”), ulterior conexiunea dintre ele creşte şi categorizarea va fi automat (inconştient, neintenŃionat) activată de situaŃie. Dacă apare situaŃia, atunci se activează categorizarea. Manifestarea pregnantă a acestui automatism are loc în cazul stereotipiilor. Prezentarea unei singure caracterizări caracteristici (ex.: culoarea pielii) – chiar dacă e făcută subliminal – activează imediat stereotipul corespunzător. Acest lucru e cu atât mai evident cu cât subiectul are la dispoziŃie mai puŃine resurse cognitive să contracareze activizarea acestui stereotip, din cauza stresului sau a unei

Page 58: Modificari cognitiv-comportamentale

57

sarcini cognitive adiŃionale (Devine, 1989). În acest fel, o parte din categorizările pe care noi le facem sunt controlate de stimulii sau situaŃiile din mediu cu care au fost frecvent asociate, de intenŃiile noastre conştiente. Stoparea acestor condiŃionări, care pot avea efecte negative se face atunci nu prin persuasiune ci prin eliminarea acestei condiŃionări. Dacă, de pildă, de fiecare dată când ritmul cardiac se accelerează şi simt un nod în gât spun că “am p boală cardiacă”, ulterior această categorizare a simptomelor mele se va face automat şi excesiv, prilejuite de dereglări minore ale ritmului cardiac. IntervenŃia, în acest caz, constă în înlăturarea acestei condiŃionări şi înlocuirea ei cu o altă asociaŃie: simptomatologia menŃionată – atac de panică.

2. SituaŃie – cogniŃie – comportament. CogniŃiile pe care le avem, în mod constant în anumite situaŃii, ajung să fie asociate puternic cu situaŃia respectivă, încât ulterior sunt automat activate de ea. La rândul ei această cogniŃie poate determina automat anumite comportamente specifice. După cum se ştie, există o dependenŃă certă a memoriei de contextul fizic: cu cât congruenŃa dintre mediul fizic al învăŃării şi cel al reactualizării este mai mare, cu atât mai bună e performanŃa de reamintire (Miclea, 1994). Tot pe bază experimentală ştim că un stimul poate activa o structură sau schemă cognitivă de adâncime care, la rândul ei, induce automat un comportament. De pildă, într-un experiment, prezentat ca “test de limbaj” – subiecŃilor li s-au prezentat pe display o serie de cuvinte care făceau parte din prototipul pe care îl avem despre un bătrân. Imediat după experiment s-a constatat că subiecŃii în cauză erau mai uituci şi păşeau mai anevoios decât subiecŃii din lotul de control (Bargh & Martrand, 1999). În situaŃia menŃionată anterior perceptarea unui stimul a amorsat o schemă cognitivă care, inconştient, a indus – pentru un timp – un anumit comportament. Similar, s-a pus în evidenŃă în mod repetat că cu cât numărul martorilor, la o situaŃie în care e nevoie să acorde ajutor, creşte, cu atât probabilitatea ca ei să acorde efectiv ajutor – scade. (Darley & Latané, 1968). S-a explicat acest efect comportamental prin mecanismul cognitiv al delegării responsabilităŃii, numai că, la rândul ei şi această cogniŃie este indusă automat de situaŃie (numărul de martori), ceea ce înseamnă că nu cogniŃia ci situaŃia este factorul cauzal principal. (vezi fig.1).

Fig. 4.1. InducŃia situaŃională. O situaŃie induce automat o cogniŃie, care la rândul ei, induce automat un comportament. Tranzitivitatea efectului în acest gen de situaŃii arată ca situaŃia, nu cogniŃia e factorul declanşator.

Rezumând cercetările de acest gen Bargh (1997) consideră că a venit momentul să trecem “de la cogniŃia socială la igniŃia socială”, în explicarea comportamentelor (p.48). Dincolo de rezultatele experimentale prezentate anterior experienŃa noastră cotidiană abundă în exemple despre inducŃia situaŃională a unor cogniŃii şi comportamente. Când ne aflăm într-o anumită situaŃie, nu orice comportament şi / sau cogniŃie sunt la fel de probabile să apară. Când stăm singuri în biserică e mult mai probabil să avem anumite comportamente / cogniŃii decât când suntem în sala de seminar sau când suntem în discotecă. Insidios dar ferm, situaŃia circumscrie

SituaŃie nr.- de martori (by standers)

CogniŃie delegarea responsabilităŃii

Comportament neacordarea ajutorului

Page 59: Modificari cognitiv-comportamentale

58

gama de comportamente / cogniŃii probabile. Acele gânduri, imagini, reverii, amintiri şi comportamente care au loc întâmplă în mod repetat într-o situaŃie tind să se asocieze cu aceasta şi să fie activate automat de ea.

AplicaŃie: ApariŃia unor astfel de condiŃionări: situaŃie – cogniŃie – comportament pot apărea destul de frecvent în cazul unor tulburări emoŃionale. De pildă, dacă atacul de panică a apărut de mai multe ori la ora 5 după-masa, ulterior simpla

apropiere a orei respective începe să producă gânduri catastrofice (ex.: “iară o să mi se facă rău”) iar apoi senzaŃii neplăcute, care preced panica. În acest caz intervenŃia vizează, printre altele, determinarea acestei asocieri automate: moment al zilei – gânduri catastrofice – reacŃii neurovegetative neplăcute. Ea se poate face prescriind pacientului să efectueze o temă chiar în preajma acelui moment care să-i acapareze cât mai multe resurse cognitive încât să nu-i mai permită activarea automată a cogniŃiilor şi reacŃiilor negative. De pildă, îi spunem ca, între 4,30 – 5,30 p.m. să se plimbe pe stradă şi să întreŃină o conversaŃie cu câŃiva cunoscuŃi. Nu înseamnă că, în acest fel, am rezolvat definitiv atacul de panică dar, cu siguranŃă, reducem din expectanŃele anxioase ale pacientului şi îi oferim un plus de control asupra propriilor stări, ceea ce nu-i puŃin lucru.

În mod similar, multe gânduri şi reacŃii depresive se asociază cu un anumit mediu sau context spaŃio-temporal. PrezenŃa persoanei în acel mediu e suficientă ca să-i activeze depresia. De aceea uneori simpla schimbare a mediului (o călătorie, vizitarea unor locuri pitoreşti) ne face “să mai uităm de necazuri”, să ne ameliorăm starea. Nomazii nu au depresii; mereu alte lucruri şi oameni pun stăpânire pe sufletul lor.

3. SituaŃie – obiective – mijloace. Regula este aceeaşi: dacă anumite obiective (scopuri) s-au asociat repetat cu o situaŃie, aceasta ajunge ulterior să inducă automat obiectivele în cauză care amorsează la rândul lor, mijloacele cele mai frecvent utilizate pentru realizarea lor. Dacă, de pildă, într-o situaŃie de conflict familial, obiectivul nostru a fost de a linişti lucrurile, de a evita escaladarea conflictului şi am realizat acest lucru prin discuŃii, negocieri, explicaŃii, ulterior este foarte probabil ca o situaŃie similară să activeze automat obiectivul respectiv şi mijloacele corespondente. Dimpotrivă, dacă am folosit conflictul, în mod frecvent, ca să ne surclasăm adversarul, prin reproşuri, ameninŃări, acte de violenŃă, o apariŃie ulterioară a unei situaŃii conflictuale e probabil să activeze acest gen de conexiuni obiectiv-mijloace. Bunele şi proastele noastre obiceiuri sunt exemple de relaŃie automată dintre situaŃie – obiectiv – mijloace. Datele experimentale privitoare la activarea automată a scopurilor / planurilor de acŃiune şi a mijloacelor subsecvente sunt rezumate în Wyer, 1997, Vera & Simon, 1993, Cialdini, 1993.

Rezumând, asocierea repetată dintre un stimul sau situaŃie pe de o parte şi cogniŃie (= categorizare, scop) sau comportament pe de altă parte, întăreşte conexiunile dintre aceste componente, până la punctul în care situaŃia poate amorsa automat (= neintenŃionat, fără efort) cogniŃiile şi comportamentele respective. SituaŃia nu produce pattenurile cognitiv-comportamentale în cauză (ele pot fi învăŃate pe alte căi), dar le activează. Activarea e posibilă pe baza regulii lui Heb, care funcŃionează atât la nivelul neural (sinapsa dintre doi neuroni activaŃi / inhibaŃi simultan se intensifică) cât şi la nivel cognitiv-comportamental (două reprezentări frecvent asociate devin mai puternice interconectate). Totul se poate rezuma într-o regulă de

Page 60: Modificari cognitiv-comportamentale

59

producere. Dacă (situaŃia X) atunci (patternul cognitiv-comportamental) Y. ConsecinŃa practică pe care o extragem de aici este că una dintre modalităŃile principale de intervenŃie este prin controlul situaŃiilor / stimulilor care apoi, vor induce patternurile cognitiv-comportamentale vizate. Câteva exemple ale controlului comportamentului prin controlul situaŃiilor sunt prezentate mai jos.

4.4. Controlul stimulilor. Câteva explicaŃii

4.4.1. Controlul mediului ambiant

Modul în care e amenajat ambientul favorizează o anumită categorie de comportamente, în defavoarea altora. Elementele din mediul ambiant şi aranjarea lor într-un anumit spaŃiu circumscriu – nu prescriu – repertoriu de comportamente probabile în ambientul respectiv.

ExerciŃiu participativ:

B.F. Skinner relata, într-un interviu, cum îşi organizează ambientul astfel încât să-l ajute să redacteze mai repede lucrările pe care le avea de elaborat. Se aşeza la o masă de birou largă, pe care putea pune simultan, mai multe cărŃi deschise la diverse pagini, pentru citatele necesare în redactarea lucrării. Pe birou îl aşteptau mereu câteva coli albe şi un set din creioanele lui preferate, bine ascuŃite. Nu se aşeza la masa decât atunci când avea ceva de citit sau de scris. După terminarea acestor activităŃi, sau când primea vizita unui coleg, se ridica şi se aşeza într-un fotoliu, în jurul unei măsuŃe, cu o scrumieră în formă de porumbel, primită cadou de la prieteni. Evita să desfăşoare altă activitate la biroul său. ComentaŃi acest exemplu. Cum vă puteŃi rearanja propriul ambient pentru a vă stimula manifestarea unui comportament dezirabil (ex.: studierea materiei de specialitate).

Impactul ambientului asupra comportamentelor noastre este mai important decât tindem noi să credem, impregnaŃi fiind de filosofia cotidiană a voinŃei ca liber arbitru, independentă de împrejurări. Mediul comunică un anumit mesaj (ex.: “aceasta e o sală de seminar – unde discutăm”, “aceasta e o bibliotecă – unde citim şi facem linişte”) şi favorizează un anumit comportament (ex.: dacă fotoliul preferat este aşezat în faŃa televizorului, lângă măsuŃa pe care sunt mereu câteva snacks-uri, e mult mai probabil că înfulecăm, uitându-ne la televizor şi să adăugăm kilograme în plus). ImportanŃa ambientului în inducŃia comportamentului a fost unul dintre mobilurile care au promovat medicina comunitară. E mai greu să reabilitezi un bolnav psihic, de pildă, şi să-l faci să-şi asume o anumită responsabilitate pentru propria însănătoşire când hainele “civile” îi sunt închise într-o garderobă specială, iar el este lăsat doar în pijama, halat şi papuci de casă. Tot mediul din jur (paturile de spital, amplasarea saloanelor, lumina de pe coridoare etc.) îi comunică faptul că el nu este ca ceilalŃi, de afară, că este bolnav psihic şi că este de datoria exclusivă a medicilor să-l vindece”. În replică, serviciile comunitare promovează scoaterea acestor pacienŃi (după faza de criză) din clinică şi amplasarea lor în comunitate, într-un apartament în care locuiesc 2-3 pacienŃi cu disabilităŃi complementare, care sunt asistaŃi să-şi

Page 61: Modificari cognitiv-comportamentale

60

asume responsabilităŃi pentru treburile gospodăreşti, desfăşurarea unor activităŃi socializate, ordonarea activităŃilor etc.

ExerciŃiu participativ:

AnalizaŃi diverse modalităŃi de amplasare a mobilierului într-o sală de clasă. Ce comunică şi ce comportamente favorizează / defavorizează aceste configuraŃii.

Pentru stimularea apariŃiei unui comportament dezirabil, formulăm două recomandări de intervenŃie.

1. ReconfiguraŃi mediul şi / sau relocalizaŃi activitatea. Cum anume trebuie reconfigurat mediul sau unde anume trebuie mutată activitatea depinde de comportamentul Ńintă ales. Trebuie folosite resursele care le avem la dispoziŃie, astfel încât, cu creativitate şi inteligenŃă să producem un ambient care să favorizeze maximal comportamentul vizat. Să presupunem, de pildă, că dorim să sporim timpul acordat lecturii literaturii de specialitate. În acest caz, putem să facem în aşa fel încât să avem mereu sub priviri, la birou, studiile pe care dorim să le citim, să stabilim un interval de timp / zi care-l dedicăm acestei activităŃi, să închidem radioul sau televizorul, să mergem la bibliotecă (dacă mediul “domestic” este prea plin de distractori), să avem pregătit un marker pentru sublinierea pasajelor importante, să evităm alte activităŃi la masa de scris etc. Evident, situaŃia nu produce comportamentul, dar dacă el face parte din repertoriul deja învăŃat, asocierea lui cu o situaŃie îl favorizează în mod evident. Ştim cu toŃii cât de abili suntem pentru a specula carenŃele ambientului ca să evităm să desfăşurăm o activitate ce solicită efort (“cartea cutare nu e la îndemână”, e prea frig / cald”, “e ceva la televizor”, “lumina e proastă”, “este prea târziu şi nu mă mai pot concentra”, “e prea devreme şi sunt încă adormit”, “mediul acesta nu mă stimulează să citesc” etc.).

ExerciŃiu participativ:

X a reuşit să dea jos în câteva luni aproape 4 kg., pe care le avea în plus. La o cafea, povesteşte prietenilor cum a reuşit. “Iată ce am făcut:

- mi-am făcut abonament la aerobic şi l-am plătit pe 3 luni înainte; - n-am mai intrat în bucătărie între mese; - am încetat să mai mănânc în faŃa televizorului; - n-am mai deschis uşa frigiderului decât cu 5 minute înainte de masă; - mi-am pus pe uşa de la camera mea un poster cu Naomi Campbel şi mi-am spus că aşa

trebuie să arăt; - am convins o prietenă să mergem împreună la aerobic şi să ne sunăm cu 30 minute

înainte de a pleca; - mi-am scos coarda şi bicicleta din debara şi le-am pus în mijlocul camerei; - gătesc imediat după ce am terminat de mâncat; - îmi pun în farfurie doar până la jumătate.”

ComentaŃi modul în care aranjarea mediului influenŃează comportamentul dezirabil.

Page 62: Modificari cognitiv-comportamentale

61

2. SchimbaŃi momentul de desfăşurare a activităŃii. O serie de activităŃi sunt îngreunate în realizarea lor pentru simplul motiv că sunt planificate la momente nepotrivite. Ne sculăm, de pildă, la o oră prea târzie ca să mai putem alerga dimineaŃa, deşi am vrea. Ajungem la birou şi ne-am făcut obiceiul să citim şi să răspundem la e-mail-urile primite înainte de a începe să lucrăm. Constatăm apoi că am pierdut aproape jumătate din dimineaŃă cu corespondenŃa şi e deja prea târziu ca să ne apucăm să citim un studiu serios, aşa că ne omorâm timpul cu un ziar aflat la îndemână; după masa de prânz am vrea să scriem un text, dar mai avem prea puŃin timp, pentru că aşteptăm vizita unui prieten. Luăm cina cam târziu, iar după aceea am vrea să vedem emisiunea de ştiri. E adevărat că până atunci mai sunt 20 de minute, dar începem să schimbăm canalele… Spre seară constatăm că n-am făcut mai nimic, dar suntem deja somnoroşi şi nu ne mai putem concentra. Şi aşa a mai trecut o zi… Chiar atunci când subiectul are resurse pentru realizarea unei activităŃi, şi suficiente întăriri pentru a fi motivat, proasta gestionare a timpului e una dintre sursele majore de ineficienŃă. Adesea simpla rearanjare temporală a activităŃilor poate spori semnificativ performanŃele noastre, în condiŃiile unei competenŃe date.

ExerciŃiu participativ:

ExaminaŃi programul obişnuit al zilei dumneavoastră de lucru. Ce aŃi putea reorganiza? UrmaŃi noul program timp de o săptămână şi comentaŃi efectele.

4.4.2. Crearea de situaŃii

În practica socială există anumite modalităŃi tipice de răspuns, anumite patternuri cognitiv-comportamentale care sunt strâns legate de anumite categorii de situaŃii. Putem produce adesea un comportament prin crearea deliberată a unor astfel de situaŃii în care acesta are mari şanse să apară. Prezentăm mai jos câteva dintre aceste situaŃii, intens exploatate în manipularea comportamentului social, reclamă sau marketing.

a) SituaŃia de îndatorare

SituaŃia de îndatorare se poate crea pe două căi: prin favoare şi prin concesie. Când X face o favoare lui Y (ex.: îi oferă un bun, îi face un serviciu, îi oferă diverse avantaje, o discriminare pozitivă etc.) Y se simte îndatorat şi tinde să răspundă cu o favoare cel puŃin la fel de mare. Similar, când X face o concesie, Y se simte îndatorat şi creşte probabilitatea ca el să răspundă cu o altă concesie. Şansa ca cineva să ne îndeplinească o pretenŃie creşte semnificativ după ce i-am

făcut o favoare sau o concesie. Iar această favoare o putem face în scop manipulativ.

Exemple:

1) Favoruri. Un cadou, o “mică atenŃie”, bacşişul, prezentarea excesivă a avantajelor unei opŃiuni propuse sunt modalităŃi prin care sporim complianŃa la solicitarea noastră. Nu atât valoarea cadoului, cât povara psihologică a îndatorării,

Page 63: Modificari cognitiv-comportamentale

62

tendinŃa de a reacŃiona printr-o altă favoare, îl face pe celălalt să fie mai sensibil la rugămintea (solicitarea, sugestia, pretenŃia) noastră.

Simpla prezentare a ceva ca favoare (“am ceva special, pentru dumneavoastră”, “facem acum o dedicaŃie specială pentru …” etc.) ne face să fim mai sensibili la propunerile sau sugestiile ulterioare ale celorlalŃi. Băncile câştigă bani buni oferind împrumuturi cu dobânzi profitabile dar prezentate ca “dobânzi preferenŃiale”. Vânzările cresc când compania cutare face “o ofertă specială” (ex.: “numai până la data de … puteŃi cumpăra…“). Iar în relaŃiile interpersonale, influenŃarea celuilalt prin oferirea de favoruri este ubicuă (ex.: “astăzi m-am îmbrăcat aşa special pentru tine”, “o să-Ńi spun un secret numai Ńie” etc.). O vedetă îşi câştigă un fan pe viaŃă printr-un simplu autograf, aruncat în grabă; un politician şiret câştigă mulŃi alegători plimbându-se printre ei “oamenii de rând” şi strângând mâna, la grămadă.

Pe scurt, acordarea unor favoruri sau simpla prezentare a ceva ca favoare sporeşte complianŃa celui care beneficiază de aşa ceva. Există chiar o presiune socială asupra noastră de a răspunde la aceste favoruri, altfel putem fi catalogaŃi ca “nerecunoscători”, “zgârciŃi”, “insensibili”, “egoişti” etc. Adesea prezentarea favorurilor se face complet dezinteresat din partea celui care le acordă, ca expresie a generozităŃii lui. Dar adesea, acelaşi gen de favoruri se utilizează în scop manipulativ, pentru a spori complianŃa celuilalt la o solicitare. O “favoare” ne face să ne simŃim speciali, ceea ce ne convine, ne masează eul, iar apoi tindem să răspundem în aşa fel încât să confirmăm şi să ne confirmăm nouă înşine, că suntem speciali. Mecanismul, dacă mai era nevoie, a fost replicat experimental în diverse variante (vezi Cialdini, 1993, pentru rezumarea acestor studii).

2) Concesii. O concesie care ni se face favorizează un răspuns concesiv, din partea noastră. Nu orice concesie e făcută în scop manipulativ, dar când e utilizată în acest fel, ca şi în cazul favorurilor, beneficiul e mai mare decât costul, pentru cel care o iniŃiază. În fapt, suntem asaltaŃi de concesii manipulative. În vitrine vedem adesea “mari reduceri de preŃuri”, afişate ostentativ, o companie de telefoane mobile anunŃă reducerea de preŃuri la cutare “pachet personal”, în negocierile zilnice (de la piaŃă, la cele cu partenerul, colegii de serviciu etc.) concesia, adesea manipulativă, e omniprezentă (“bine, fac cum vrei tu, dar atunci te rog să …”). Ca şi în cazul favorurilor, nu numai concesia efectivă, ci şi prezentarea a ceva ca o concesie, sporeşte complicaŃia celuilalt, îl predispune să răspundă cu o altă concesie. Lucrul acesta e bine cunoscut, chiar dacă nu e teoretizat, de către cei care încearcă să vândă cât mai bine un produs. IniŃial ei fac o ofertă care, de fapt este peste preŃul real al produsului, apoi revin cu un preŃ mai mic (care, de fapt, este pretenŃia lor reală), dar situaŃia apare ca o concesie. La rândul nostru suntem tentaŃi să “urcăm” puŃin din preŃul pe care îl oferim. În tehnica negocierilor internaŃionale, concesiile manipulative sunt monedă curentă. De regulă, fiecare parte vine la început cu pretenŃii maximale, după care încep concesiile reciproce, până când ajung la un compromis. Compromisul e cu atât mai probabil cu cât ambii parteneri realizează că nu poate obŃine tot ce doresc. Chiar în eventualitatea eşecului negocierii, cel care a cedat mai mult poate arunca vina (şi atrage aprobiul public) asupra celui care a cedat mai puŃin.

În concluzie, favorurile sau concesiile efective, precum şi simpla prezentare (framing) a unui eveniment ca favoare / concesie, sporeşte complianŃa celuilalt la sugestia sau solicitarea noastră. Când ele sunt folosite manipulativ, se exploatează practic situaŃia de îndatorare. În acest caz pentru cel care o face beneficiul favorii / concesiei depăşeşte costul. Regulile, formulate simplu, ar fi următoarele:

Page 64: Modificari cognitiv-comportamentale

63

1. Oferă favoruri, apoi cere. 2. Prezintă o pretenŃie exagerată, apoi cedează.

ExerciŃiu participativ:

OferiŃi exemple de favoruri şi concesii în relaŃia de cuplu. AnalizaŃi efectele lor.

b) Angajare şi consecvenŃă

După ce am făcut o opŃiune (ex.: de a alege profesia, un partener, un stil de viaŃă etc.), mai ales dacă ea a fost luată deliberat – nu sub presiune coercitivă – ne este mult mai greu să o schimbăm. Cu cât mai implicaŃi personal suntem într-o opŃiune cu atât mai consecvenŃi devenim ulterior. De îndată ce facem o promisiune sau luăm o decizie, tindem să căutăm justificări (= raŃionalizări) pentru opŃiunea făcută, iar apoi tindem să ne purtăm consecvent cu ea. Experimental s-a pus în evidenŃă faptul că, după ce pariem tindem să ne vedem şansele de câştig mai mari decât înainte de a face pariul (Moriarty, 1975). Persoanele care au decis să urmeze o terapie (inclusiv psihoterapia) îi acordă mai mult credit după luarea deciziei decât înainte. O promisiune făcută cuiva măreşte probabilitatea de a efectua comportamentul care a făcut obiectul ei (Cialdini, 1993). Într-un studiu asupra consecvenŃei şi implicării personale (Moriarty, 1975) un subiect simulant îşi lăsa bunurile pe plajă. Apoi, într-o variantă a experimentului el pleca pur şi simplu de lângă ele, iar în cealaltă, înainte de plecare, ruga pe cei din jur (altfel, necunoscuŃi) să arunce din când în când câte o privire spre ele. Ulterior un “hoŃ” (= simulat) încerca să-şi însuşească aceste bunuri. Doar 4 din 20 de persoane opreau hoŃul în prima situaŃie, însă 19 din 20 făceau acest lucru în a doua situaŃie.

Rezumând, aceste rezultate experimentale arată că odată implicaŃi personal sau angajaŃi în cursul evenimentelor tindem să ne comportăm consecvent cu decizia iniŃială. Regula practică ce rezultă de aici este următoarea: probabilitatea şi persistenŃa unui comportament creşte dacă e rezultatul unei angajări. O situaŃie de angajare personală se poate crea prin solicitarea unei promisiuni, prin personalizarea solicitării sau prin realizarea unei opŃiuni liber-consimŃite. Cialdini (1993) prezintă strategia pe care o folosesc marile magazine de jucării pentru a depăşi cu bine perioada de vânzări mai reduse, ianuarie-februarie. Înainte de Crăciun ale fac publicitate intensă unor jucării pe care apoi, la solicitarea copiilor, părinŃii promit să le cumpere. În preajma Crăciunului aceste jucării sunt retrase din magazin (“ne pare rău, s-a terminat stocul, o să mai primim abia în ianuarie”) şi sunt oferite produse mai puŃin vandabile care, în aceste condiŃii sunt cumpărate. Ulterior, în ianuarie-februarie produsele solicitate reapar în vitrine. Pentru că au promis, şi pentru că vor să-i înveŃe pe copii că o promisiune trebuie respectată, părinŃii le cumpără, chiar dacă şi-au depăşit demult bugetul alocat pentru cumpărat jucării.

În intervenŃia psihologică pentru schimbarea unor comportamente ale unui stil de viaŃă nesănătos, s-a constatat că şansele de reuşită cresc dacă pacientul e pus să facă un angajament personal. De pildă, pentru a reduce consumul de Ńigări sau pentru slăbire, pacientul este solicitat să-şi facă public angajamentul. Se face o listă cu persoanele care contează pentru pacient cărora li se comunică angajamentul şi li se solicită sprijin pentru realizarea acestor obiective. Cu cât mai activă, publică, costisitoare şi liber-consimțită este angajarea persoanei, cu atât mai mari

Page 65: Modificari cognitiv-comportamentale

64

şansele ca ea să-şi respecte angajamentul. Odată opŃiunea făcută sporeşte probabilitatea comportamentului consistent cu ea.

Personalizarea unei solicitări reduce apariŃia fenomenului de delegare a responsabilităŃii în cadrul grupului solicitat. Una e să spunem în faŃa unui grup “vă rog să mă ajutaŃi”, alta să spunem “dumneavoastră, cel din primul rând, în dreapta, vă rog să mă ajutaŃi…” ReacŃia este mai promptă în al doilea caz decât în primul rând.

ExerciŃiu participativ:

OferiŃi 3 exemple de angajamente personale şi analizaŃi consecvenŃa cu angajamentul a comportamentului ulterior.

Cu cât un comportament este rezultatul unei angajări personale active, cu atât el este mai rezistent la extincŃie, deoarece subiectul se simte personal responsabil de comportamentul respectiv. O recompensă mai mare ne poate face să intensificăm un anumit comportament, dar nu ne face mai responsabili. O pedeapsă sau ameninŃare cu pedeapsa, ne poate face mai complianŃi, dar nu mai angajaŃi, mai responsabili, în urmarea unei reguli de conduită.

Ca şi în cazul intervenŃiei psihologice prin favoruri sau concesii, nu e întotdeauna necesar ca angajarea personală să fie reală; uneori e suficient ca ea să fie prezentată ca atare (ex.: “a fost opŃiunea ta, aşa că n-ai decât să suporŃi consecinŃele”, “eu mi-am făcut-o, cu mâna mea …” etc.). Ca fenomen de masă, suportăm o mare parte din aberaŃiile postelectorale ale politicienilor noştri pentru că le socotim rezultat al votului nostru (“noi i-am votat, aşa ne trebuie”), nu al incompetenŃei sau lichelismului lor personal. Un lider iscusit creează impresia colaboratorilor săi că participă la decizie doar pentru a spori complianŃa lor la consecinŃele deciziei (“v-am informat, am decis împreună, acum trebuie să mergem până la capăt…”). În mod paradoxal, democraŃia participativă sporeşte complianŃa, reduce şansele unor nemulŃumiri sociale. Odată votat un partid politic electoratul se simte responsabil de cursul acŃiunilor şi devine mai compliant decât dacă acelaşi partid ar fi ajuns la putere prin forŃă. Atât în viaŃa socială cât şi în relaŃiile interpersonale, lucrurile pot fi prezentate în aşa fel încât să se ia decizia pe care o dorim noi, creând-i celuilalt sentimentul libertăŃii de decizie. Ulterior el se va comporta mai consecvent, în funcŃie de decizia luată, chiar în ciuda unor feed-back-uri care o discreditează. Spus mai simplu, manipularea se realizează după regula: “Spune-le ce să facă, dar fă-i să creadă că ei decid”.

Uneori angajamentul personal, datorită unor decizii iniŃiale, a unor promisiuni făcute sau a asumării unei responsabilităŃi proprii, poate avea consecinŃe dramatice. Ca să nu devină inconsecvenŃi cu propriile decizii uneori decidenŃii pot continua politici falimentare, în ciuda feed-back-urilor negative primite. Y. Vertzberger (1988), într-o excelentă lucrare demonstrează cum dezangajarea SUA în războiul din Vietnam a fost obstaculată tocmai de angajamentul masiv, liber-consimŃit, în faza iniŃială a ostilităŃilor. Rezultatul: 60.000 de morŃi, câteva sute de mii de răniŃi!

Page 66: Modificari cognitiv-comportamentale

65

Dezangajarea se face mai uşor dacă:

a) decizia (angajamentul) iniŃial este prezentat ca fiind forŃat, nu liber consimŃit (ex.: “am fost forŃat de împrejurările de atunci să fac asta”, “din cauză că voi m-aŃi presat am decis acest lucru”, “nu era altă soluŃie”, etc.)

b) costurile înregistrate deja nu sunt prea mari, în raport cu un cadru de referinŃă (ex.: “n-am pierdut mare lucru, m-aş putea retrage din joc”, “nu avem copii, mai avem o viaŃă în faŃă, aşa că ar fi mai bine să divorŃăm, etc.)

c) angajamentul iniŃial n-a fost făcut public (sau puŃină lume ştie de el) (ex.: “logodna n-a fost făcută publică, aşa că o putem rupe”, “înŃelegerea făcută a fost doar între noi, aşa că putem renunŃa la ea”, etc.)

d) angajamentul iniŃial e prezentat ca efect pasiv (ex.: “n-am avut ce face, am moştenit situaŃia aceasta de la predecesorul meu”, “aşa era obiceiul atunci, aşa am făcut şi eu”, etc.).

Nu contează dacă aceste formulări ale problemei sunt adevărate sau nu. Important este că ele, îl ajută pe cel care le utilizează să se dezangajeze, să iasă de sub “tirania” unui angajament iniŃial care se dovedeşte eronat şi să instituie un nou curs al evenimentelor.

O intervenŃie psihologică menită să schimbe un comportament are mai mari şanse de reuşită dacă operează concomitent atât asupra comportamentului actual cât şi a celui propus, dezirabil. În aceste condiŃii actualul comportament e formulat în termeni care să faciliteze dezangajarea (ex.: “ce faci acum a fost, mai degrabă rezultatul unor constrângeri sau împrejurări, decât a unei decizii proprii”, “nu e deloc prea târziu să schimbi lucrurile”, “e o chestiune personală, nu-i priveşte pe ceilalŃi”, “ai reacŃionat pasiv la situaŃie”). Concomitent, noul comportament dezirabil este susŃinut printr-un angajament activ, public, eficace şi deliberat “ex.: “trebuie să-Ńi iei viaŃa în propriile mâini”, “o să anunŃi prietenii / familia de noile tale intenŃii”, “iată ce beneficii îŃi va aduce noul stil…”, “decizia aceasta îŃi aparŃine”).

În rezumat, un comportament devine mai probabil şi mai rezistent la extincŃie dacă este (sau e prezentat ca fiind) rezultatul unei angajări personale. O situaŃie de angajare personală poate fi creată printr-o promisiune, personalizarea solicitării sau decizie liber-consimŃită. Cu cât angajarea respectivă este mai activă, publică, solicitantă şi deliberată, cu atât impactul ei asupra comportamentului vizat creşte. Tindem să ne comportăm conştient cu angajamentul iniŃial, chiar în condiŃii de absenŃă sau penurie a întăririlor. Dezangajarea e adesea dificilă pentru că tindem să ne protejăm decizia iniŃială, prin raŃionalizări, proiecŃii şi ignorarea feed-back-urilor negative în privinŃa ei. Dezangajarea poate fi facilitată prin: reformularea opŃiunii iniŃiale şi stimularea angajamentului într-un comportament alternativ şi dezirabil.

c) Simularea validării sociale a comportamentului

Mimetismul social, faptul că indivizii tind să se comporte precum majoritatea grupului din care fac parte, nu se datorează numai “presiunii sociale” pentru conformism. Evident, prin sistemul de întăriri şi pedepse, formaŃiunea socială stimulează o anumită doză de conformism, necesară pentru coeziunea socială. Pe de altă parte însă, o mare parte din mimetism se datorează unei puternice nevoi a indivizilor, de validare socială a propriului lor comportament. Nefiind siguri dacă ceea ce facem e corect sau nu, e bine sau nu, recurgem la confirmare socială: ne purtăm într-un anume mod pentru că şi ceilalŃi fac la fel. Comportamentul nostru e socotit valid, adecvat pentru că e similar cu a celorlalŃi. Aşadar, ne purtăm ca ceilalŃi, în absenŃa unor întăriri /

Page 67: Modificari cognitiv-comportamentale

66

pedepse din partea lor, pentru că aceasta este una dintre principalele surse de validare a comportamentului propriu.

TendinŃa de validare prin mimetism este mai puternică în câteva conjuncturi: a) în situaŃii de incertitudine; b) în situaŃii de nesiguranŃă; c) în prezenŃa (reală sau simbolică) a unor actori similari. Când subiectul se află în acest gen de situaŃii tinde să acorde o atenŃie crescută comportamentului celorlalŃi, tinde să-l evalueze ca fiind adecvat şi să-l imite. Schematic, mecanismul e prezentat în figura 4.2.

Fig. 4.2. Validarea socială a comportamentului individual

Foarte adesea, această reacŃie este deosebit de adaptativă. Fiecare dintre noi s-a aflat într-un loc străin, într-o situaŃie unde trebuia urmată o anumită procedură şi, neştiind ce să facem am făcut ca ceilalŃi. De cele mai multe ori, imitându-i am rezolvat problema. Comportamentul celorlalŃi este o importantă sursă de informaŃie, foarte utilă, pentru ghidarea propriului comportament.

Exercițiu participativ:

DaŃi 3 exemple de situaŃii concrete în care comportamentul celorlalŃi v-a servit drept sursă de informaŃie pentru propriul comportament.

Valoarea informaŃională a comportamentului celorlalŃi chiar în absenŃa unor întăriri explicite din partea lor, este o condiŃie suficientă pentru validarea şi imitarea lui. Pentru ghidarea comportamentului nostru avem nevoie mai degrabă de informaŃii decât de întăriri. Întăririle, la rândul lor, influenŃează comportamentul nu atât prin funcŃia lor hedonică (= ne produc stări pozitive sau ne fac să evităm stările aversive) cât prin funcŃia lor informativă (vezi cap. 2.3). Ne interesează mult mai mult informaŃia decât plăcerea, pentru că informaŃia este esenŃială pentru adaptare şi evoluŃie; plăcerea – nu! Cu cât situaŃia e mai incertă, deci mai săracă informaŃional, cu cât nevoia de informaŃie este mai acută pentru că ne simŃim ameninŃaŃi. Cu cât există mai mulŃi actori similari nouă care realizează un comportament, cu atât mai informativ devine pentru noi comportamentul respectiv şi mai probabil să-l imităm. Cei “ca şi noi” sunt mai repede creditaŃi că “ştiu ce fac” într-o situaŃie ambiguă. Procentul de imitaŃie creşte de la 30% la 70% dacă “modele” prezentate sunt asemănătoare cu noi înşine (Cialdini, 1993).

SituaŃia - incertitudine - nesiguranŃă - prezenŃa actorilor

similari “unii ca mine”

Focalizarea atenŃiei pe

comportamentul celorlalŃi

Evaluarea (“ştiu ei ce fac”)

Imitarea

Page 68: Modificari cognitiv-comportamentale

67

ExerciŃiu participativ:

Împreună cu un complice apropiaŃi-vă la un moment dat pe stradă şi priviŃi insistent într-un punct (ex.: o vitrină, un acoperiş) timp de 5-10 minute. Ce constataŃi á propos de comportamentul celorlalŃi?

Prevalându-ne de această tendinŃă de a ne valida comportamentul prin imitaŃie, putem interveni în modificarea unui comportament.

Exemple:

1. O mare parte din reclame – în special pentru bunurile de larg consum – prezintă “oameni ca şi noi”, care ne spun, care e cel mai potrivit detergent, cea mai potrivită margarină, cele mai apreciate paste făinoase etc. Adesea ei sunt prezentaŃi în situaŃii făcând faŃă unor probleme cât mai asemănătoare cu ale

noastre (ex.: îşi pătează rufele, încearcă mai mulŃi detergenŃi şi până la urmă vine o vecină, care le spune care-i cel mai bun).

2. Marile librării sau case de editură anunŃă mereu care este best-seller-ul săptămânii / lunii, sugerându-ne ce să cumpărăm (“dacă atâta lume îl cumpără, înseamnă că e bun”).

3. Unul dintre elementele esenŃiale ale trainingului unui agent de vânzări este de a învăŃa să imite clientul. După câteva minute de conversaŃie el încearcă să simuleze postura cumpărătorului, eventualele ticuri verbale, stilul de a vorbi, gusturile, în acest fel ne simŃim mai familiari şi-i acordăm mai mult credit în ceea ce ne recomandă (“e ca noi”, e “de-al nostru”).

Din nou, comportamentul pe care îl dorim imitat nu trebuie să fie realmente; e suficient ca el să fie prezentat ca atare. E îndoielnic de pildă că majoritatea oamenilor foloseşte detergentul X sau cumpără Y, dar prezentarea unor actori, similari cu noi, care fac aceste lucruri e suficientă pentru a declanşa imitaŃia.

Rezumând, vom spune că există o puternică tendinŃă de imitare a comportamentului celorlalŃi. Această tendinŃă se datorează nevoii de validare a propriului comportament în situaŃii de incertitudine, de nesiguranŃă, de carenŃă informaŃională, în general. În aceste condiŃii socotim comportamentul unor actori sociali similari ca fiind informativ şi tindem să-l imităm. Ne validăm propriul comportament prin similitudine cu a celorlalŃi. Putem induce prin imitare, diverse comportamente, prezentându-le ca fiind tipice pentru actori sociali similari.

d) Autoritatea

Crearea unei situaŃii în care solicitarea de schimbare a comportamentului e făcută de către o autoritate sporeşte semnificativ şansele ei de reuşită. ComplianŃa, supunerea faŃă de autoritate atinge dimensiuni greu de închipuit, demonstrate experimental de experimentele lui Milgram (1972), vezi şi Blass (1991), pentru o excelentă trecere în revistă a literaturii de specialitate. Autoritatea îşi exercită influenŃa asupra comportamentului individual sau colectiv în primul rând în două situaŃii, non-exclusive: când are monopolul informaŃiei cunoştinŃelor şi când controlează contingenŃele relevante.

Un părinte, un profesor, un medic, un expert, un prieten sau un partener de cuplu este ascultat şi urmat dacă are cel puŃin una dintre aceste calităŃi. Părintele, de pildă, ştie mai mult

Page 69: Modificari cognitiv-comportamentale

68

decât copilul şi-i controlează o mare parte din contingenŃe (= antecedentele şi / sau întăririle unui comportament). Pe măsură ce el îşi pierde din prerogative autoritatea sa – şi implicit importul asupra comportamentului – se reduce. AdolescenŃii de pildă încep să reproşeze deja părinŃilor că “nu ştiu despre ce e vorba”, că “nu înŃeleg”, că “situaŃia s-a schimbat”, adică încep să-şi asume monopolul informaŃiei. În acelaşi timp, gradele lor de libertate sporesc, astfel încât şi contingenŃele de sub controlul parental îi afectează mai puŃin.

Cu excepŃia personajelor mistice sau divine, autoritatea are, de regulă, un domeniu limitat de competenŃă. Ele poate controla numai un anumit tip de evenimente, cunoştinŃe sau informaŃii. Experimentatorul, din investigaŃiile lui Milgram, era ascultat de către subiect pentru că situaŃia experimentală era legată de domeniul lui de expertiză, unde el era o autoritate. ComplianŃa la sugestiile lui ar fi fost inexistentă dacă contextul ar fi fost diferit (ex.: “experimentatorul s-ar fi prezentat ca un “simplu cetăŃean” care vrea să vadă ce se întâmplă într-o anumită situaŃie”). CompetenŃa unei autorităŃi este, aşadar, specifică unui domeniu. Din păcate sau din fericire, pentru domeniul “cum trebuie să ne trăim viaŃa” e greu să accepŃi autoritatea cuiva. De-a lungul istoriei, omenirea a recunoscut, temporar şi limitat, autoritatea unor lideri carismatici sau a unor reformatori religioşi (Iisus, Mohamed, Buddha) şi a încercat să trăiască viaŃa după învăŃăturile lor, socotindu-i monopol al adevărului şi sursă a contingenŃelor. Nici o religie nu s-a impus însă definitiv, nici o autoritate n-a rămas imuabilă. InfluenŃa acestor modele în modificarea comportamentului a fost şi este însă uriaşă. FaŃă de complexitatea acestor fenomene – cu tot respectul faŃă de disciplina pe care o servesc – un experiment, de genul celui făcut de Milgram – este aproape o caricatură!

În epoca contemporană, odată cu secularizarea şi industrializarea cunoaşterii, principala autoritate este expertul. El are competenŃe asupra unui domeniu bine structurat de cunoştinŃe iar când o problemă complexă trebuie rezolvată, colaborarea mai multor experŃi este mult mai eficace decât intervenŃia unui lider carismatic. CunoştinŃele - principala sursă a autorităŃii – sunt mult prea numeroase şi complexe ca să poată fi integrate de o singură figură umană, oricât de dotată. Mass-media foloseşte din plin imaginea expertului prin care influenŃează masiv percepŃia noastră asupra realităŃii şi modul în care “navigăm” prin ea. Un eveniment politic sau economic e repede comentat de un “analist”, un nou produs farmaceutic e prezentat de un expert, importanŃa unei noi descoperiri ştiinŃifice de către un cercetător, ştirile sportive – de cineva, vremea – de altcineva etc. Orice mesaj asociat cu o autoritate din domeniul respectiv sporeşte în credibilitate şi, ca atare, e mai probabil să fie luat în seamă în ghidarea propriului comportament.

Revenind la intervenŃia psihologică asupra comportamentului individual, utilizarea eficientă a autorităŃii presupune:

1. identificarea comportamentului (clasei de comportamente Ńintă) 2. identificarea autorităŃilor recunoscute de individ pentru domeniul respectiv 3. utilizarea autorităŃii

a) prin apelul la ele (citare, parafare, interpretare, exprimarea acordului faŃă de mesajele autorităŃii, etc.)

b) prin implicarea lor directă în intervenŃie, acolo unde este posibil (ex.: implicarea unui “prieten” care e autoritate, a unui “grup” etc.) Impactul pozitiv al unor grupuri de suport (ex.: Alcoolicii Anonimi) se datorează, în mare măsură, autorităŃii pe care individul le-o atribuie (“Ei au trăit aceeaşi experienŃă ca şi mine, ştiu ce înseamnă, poate au găsit o soluŃie şi o aplic şi eu!”).

Page 70: Modificari cognitiv-comportamentale

69

Uneori individul însuşi se proiectează pe sine ca autoritate absolută (“eu ştiu cel mai bine ce e de făcut”, “eu fac ce vreau cu viaŃa mea”). În aceste condiŃii sensibilitatea lui la schimbare e redusă. Pentru a-l face mai permeabil trebuie să-i circumscriem propria autoritate, iluzia controlului şi a cunoațterii pe care el se bazează. Căile sunt multiple, prin argumentare, confruntarea cu alte puncte de vedere, oferta de contra exemple, empirismul colaborativ, problematizarea sursei

cunoaşterii pe care o are şi a validităŃii ei, etc. Din experienŃa clinică, dar şi din unele investigaŃii pe care le-am făcut, rezultă că argumentul utilităŃii e mai eficace decât cel al adevărului. Suntem mai sensibili la utilitate decât la adevăr (ex.: “ai dreptate, dar la ce-Ńi foloseşte?”). O cogniŃie, ca cea legată de faptul că pacientul e autoritate (el ştie, el îşi controlează contingenŃele) trebuie judecată şi prezentată din punct de vedere al utilităŃii ei. Îi este utilă pacientului cogniŃia respectivă, îl ajută să-şi rezolve problema, sau, dimpotrivă, îi creează probleme? Prezentarea convingerilor pacientului / clientului ca nefolositoare (= au costuri mai mari decât beneficiile) este adesea mai persuasivă decât prezentarea ei ca nevalidă! Maşinăria cognitivă care ne conduce, care ne reprezintă realitatea în care trăim, produce teorii şi comportamente, a fost creată pentru a rezolva probleme, nu pentru a căuta adevărul. Din punct de vedere al evoluŃiei adevărul e un mijloc, nu un scop. Sistemul nostru cognitiv seamănă, mai degrabă, cu un inginer, decât cu un om de ştiinŃă, e interesat mai mult de utilitate, decât de validitate. E adevărat, că de obicei, cogniŃiile valide sunt şi cele mai utile, dar relaŃia nu e automată. În fiecare moment posedăm – ca individ şi ca specie – o mulŃime de adevăruri inutile, neadaptative. Pe de altă parte, ne folosim în mod eficace de construcŃii teoretice cu validitate îndoielnică (ex.: concepŃiile religioase, “mitul progresului”). Pe scurt, scopul nostru este rezolvarea de probleme (= adaptarea); adevărul e mijlocul, cel mai important, dar nu singurul pentru realizarea acestui scop.

În relaŃia terapeutică psihologul este autoritatea. Mai precis, cei care i se adresează o fac pentru că văd în el un expert, ca atare el se poate folosi de impactul pe care o autoritate îl poate avea asupra comportamentului. Problema e dacă prezumŃia pacientului are acoperire în cunoştinŃele psihologului…

Rezumând, există o tendinŃă evidentă a persoanei umane de a se supune autorităŃii, reale sau simbolice. Această complianŃă nu are nimic de-a face cu “slăbiciunea caracterului” sau “laşitatea” fiinŃei noastre, ci se datorează faptului că autoritatea este investită cu o capacitate specială de a poseda informaŃii sau de a controla contingenŃele. Or, întreaga condiŃie umană se bazează pe informaŃii şi contingenŃe. Autoritatea, implicată direct sau simbolic, sporeşte şansele unei intervenŃii cognitiv-comportamentale eficace. În intervenŃia psihologică, apelul la autoritate trebuie făcut în limitele unei deontologii stricte, de respect pentru persoana umană. Omul este scop, nu este mijloc.

4.4. ExtincŃia

Când un stimul condiŃionat încetează să mai aibă valoare informaŃională adică nu mai prezice un stimul necondiŃionat sau o întărire / pedeapsă el intră în proces de extincŃie. Acest lucru se întâmplă când SC e prezentat repetat fără asocierea cu SN sau cu întăriri / pedepse. Altfel spus, relaŃia dintre antecedentele şi consecinŃe sau stimuli necondiŃionaŃi devine aleatoare; antecedentele nu mai au funcŃie informativă. Să luăm un exemplu cotidian. De pildă, cu cât înaintează în vârstă, copilul îşi reduce frica pe care o are faŃă de tunete şi fulgere sau faŃă de întuneric. Acest lucru se datorează faptului că a avut posibilitatea să înveŃe, de-a lungul anilor –

Page 71: Modificari cognitiv-comportamentale

70

că ele nu sunt urmate de consecinŃe aversive. Să presupunem, ca să oferim un alt exemplu, că educatoarea doreşte să sporească atenŃia copiilor la aceste mesaje pe care ea le transmite. Ca atare, ea spune: “AtenŃie la mine, copii!”, apoi, când copiii îi acordă atenŃie, îi laudă pe cei care sunt atenŃi şi îi critică pe cei care încă sunt concentraŃi pe alte activităŃi. Treptat, atenŃionarea pe care o face educatoarea devine un antecedent care controlează comportamentul, chiar în absenŃa întăririlor / pedepselor. După o vreme, dacă întăririle nu mai sunt oferite sau dacă atenŃionarea nu mai are valoare predictivă (ex.: educatoarea spune automat, stereotip, formula de atenŃionare, fără să mai continue cu vreun mesaj special adresat copiilor) funcŃia acestei atenŃionări de a controla comportamentul se stinge. Stimulul nu mai are funcŃie informativă.

ExtincŃia nu este întotdeauna uşor de realizat, dovadă rezistenŃa la tratament a reacŃiilor fobice. Doi factori par a fi importanŃi în această privinŃă. Întâi, în situaŃiile reale, ecologice, noi nu suntem confruntaŃi numai cu un stimul ci cu un colaj de stimuli, o mulŃime de stimuli, care la un moment dat sunt prezenŃi. O încăpere, de pildă, unde am avut prima reacŃie fobică, are diverse obiecte de mobilier, o anumită dispoziŃie sau formă a geamurilor, o anume luminozitate etc. Oricare dintre aceşti stimuli sau mai mulŃi, din colajul respectiv, pot face obiectul unei condiŃionări şi ulterior, al unei extincŃii. Mai exact, extincŃia poate să apară doar cu o parte dintre stimulii din colaj cu care reacŃia noastră a fost iniŃial asociată.

Crochiu de caz: S.M., 38 de ani, alcoolic, a fost supus unei terapii aversive de dezalcoolizare. Acest tratament mai poartă numele de contra-condiŃionare; El constă în asocierea unui stimul (ex.: alcoolul) care anterior producea o reacŃie plăcută, cu o consecinŃă neplăcută (administrarea alcoolului era asociată cu antalcool, o substanŃă care produce senzaŃii de greaŃă şi vomă). Alcoolul nu este însă un singur stimul, ci un colaj de stimuli; al are miros, culoare, gust, se află în anumite tipuri de sticle etc. În cazul pacientului în cauză, extincŃia a apărut faŃă de toate elementele colajului, cu excepŃia

mirosului. Simplul miros de alcool (în special tărie) îi producea frisoane şi senzaŃie de greaŃă. La scurt timp, însă, el a găsit soluŃia: consuma alcool Ńinându-se cu mâna de nas.

Dincolo de pitorescul acestui caz, e clar că extincŃia funcŃionează diferenŃiat, în funcŃie de diverse elemente dintr-un colaj de stimuli. Probabil că condiŃionările noastre anterioare, relevanŃa unor stimuli, prezenta unor stimuli cu efect inhibitiv sau facilitator într-un colaj dat contribuie şi ei la extincŃia diferenŃială. Psihologii clinicieni au putut constata adesea că o fobie remisă se poate reactiva uşor pe un fond de stres ulterior când reapare un element din colajul iniŃial.

În al doilea rând, se pare că o extincŃie reuşită constă, de fapt, într-o nouă învăŃare. RezistenŃa la extincŃie este mai pronunŃată în cazul răspunsului aversiv. De exemplu, un şoarece care e condiŃionat ca să evite un şoc electric (SN) ce survine după apariŃia unui stimul luminos (SC) prin deplasarea într-un anumit loc (= RC, răspuns evitativ), continuă să realizeze acest răspuns mult timp după eliminarea şocului electric. Pe scurt, răspunsul evitativ rezistă la extincŃie. Dacă se realizează lezarea lobului prefrontal (zona mediană), implicată în acest tip de învăŃare, rezistenŃa la extincŃie este şi mai mare (LeDoux, 1995). Nu e cazul să analizăm amănunŃit aici aceste aspecte (vezi însă, pentru detalii, LeDoux,1996), dar pare tot mai evident că reuşita extincŃiei depinde mai degrabă de eficienŃa unei noi învăŃări, decât de eficienŃa dezînvăŃării vechiului comportament.

Page 72: Modificari cognitiv-comportamentale

71

4.5. Sumar

Un comportament / cogniŃie se află în relaŃie funcŃională cu două categorii de contingenŃe: întăririle şi pedepsele, pe de-o parte, antecedentele, pe de altă parte. Prin întăriri şi pedepse subiectul învaŃă că: a) “dacă faci X obŃii Y” (întărire pozitivă); b) “dacă faci X eviŃi, scapi de situaŃia aversivă Y” (întărire negativă); c) “dacă faci X, te costă Y” (pedeapsă). Eventual, el învaŃă şi că nu mai există nici o contingentă (= relaŃie funcŃională) între ce face şi ce i se întâmplă, ceea ce duce la extincŃie operantă.

Pe de altă parte, antecedentele se referă la o serie de stimuli (situaŃii) care preced un anumit comportament. Antecedentele apar, de regulă într-un colaj, ca o mulŃime de stimuli externi sau stări interne (ex.: gânduri, expectaŃii, imagini, amintiri etc.). Ele influenŃează comportamentul în măsura în care au funcŃie informativă, adică prezic un stimul necondiŃionat sau un anumit tip de întărire / pedeapsă. Am arătat că deosebirile dintre condiŃionarea operantă şi condiŃionarea pavloviană nu sunt tranşante, un stimul condiŃionat dobândind această calitate în urma unei întăriri sau putând funcŃiona, la rândul lui, ca întărire. Dincolo de cele două tipuri de condiŃionare, între o situaŃie şi un comportament poate apărea o asociere puternică, pe baza regulii lui Hebb: intensificarea conexiunii dintre două reprezentări (ex.: a situaŃiei şi a comportamentului) variază direct proporŃional în funcŃie de frecvenŃa asocierii lor. Cercetările recente asupra automatismelor (Bargh, 1997, 1999) au evidenŃiat rolul esenŃial al antecedentelor în activitatea unor cogniŃii, comportamente sau relaŃii scop – mijloace. Se pare că igniŃia socială prevalează faŃă de cogniŃia socială. O serie de modalităŃi de intervenŃie asupra comportamentului prin controlul stimulilor au fost discutate în detaliu. Am arătat implicaŃiile pe care le poate avea controlul ambientului şi crearea deliberată de situaŃii. Printre acestea, crearea unei situaŃii de îndatorare, de angajare, de intervenŃie a autorităŃii şi de validare socială (simulată) a comportamentului individual au o importanŃă deosebită. În fine, influenŃa antecedentelor asupra comportamentului se reduce, extincŃia, când ele îşi pierd funcŃia informativă, capacitatea lor de a avertiza asupra unor stimuli necondiŃionaŃi sau întăriri / pedepse. Cel puŃin în cazul răspunsului evitativ, extincŃia pare a fi dependentă de reuşita unei noi învăŃări.

Rezultă un adevăr simplu şi clar: comportamentul uman e controlat de informaŃii şi contingente. Restul e biologie. IntervenŃiile cognitiv-comportamentale vizează modificarea mecanismelor cognitive şi a contingenŃelor pentru ameliorarea comportamentului. Adică sunt aplicarea creativă, în diverse ipostaze, a acestui adevăr elementar.

ExerciŃii:

1. DiscutaŃi condiŃionarea pavloviană din perspectiva abordărilor actuale din psihologia cognitivă şi etologie.

2. Ce modalităŃi de control al stimulilor puteŃi utiliza pentru a favoriza slăbirea? GândiŃi pe un caz.

3. AnalizaŃi câteva situaŃii care favorizează asertivitatea şi / sau negocierea. 4. MenŃionaŃi câteva modalităŃi prin care ne putem apăra împotriva manipulărilor mass-

media prin controlul antecedentelor (stimulilor).

Page 73: Modificari cognitiv-comportamentale

72

5. Se ştie că preotul (pastorul) are un rol important în modificarea unor comportamente şi a modului în care oamenii şi le percep. AnalizaŃi modul în care acesta foloseşte autoritatea (Dumnezeu, texte religioase, sacralitatea bisericii etc.) pentru a realiza intervenŃii cognitiv-comportamentale.

Pentru a apărea condiŃionarea clasică este necesar şi suficient ca:

a) între SC şi SN să existe o relaŃie de contiguitate b) între SC şi SN să existe o relaŃie de contingenŃă c) între SC şi SN să existe un interval mai scurt de 2 secunde

1. Printre recomandările pentru stimularea apariŃiei unui comportament dezirabil se numără:

a) reconfigurarea mediului b) învăŃarea unui comportament alternativ c) schimbarea momentului desfăşurării activităŃii

Răspunsuri corecte: 1)b; 2)a,c

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: Modificări cognitiv-comportamentale, suport de curs în format electronic Miclea, M. (2001). Autocontrolul, o perspectivă comportamental cognitivă. Romanian Journal of

Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 1, 41-56. Miltenberger, R. (2003). Behavior modification: Principles and procedures. Wadsworth

Publishing. Bibliografie facultativă:

Bargh, J. A. (1997). The automaticity of everyday life. In R. S. Wyer, Jr. (Ed.), The automaticity of everyday life: Advances in social cognition (Vol. 10, pp. 1-61). Mahwah, NJ: Erlbaum.

Bargh, J. A. (1999). The cognitive monster. In S. Chalken & Y. Trope (Eds.), Dual process theories in social psychology (pp. 361-382). New York: Guilford Press.

Page 74: Modificari cognitiv-comportamentale

73

Bargh, J. A., & Chartrand, T. L. (1999). The unbearable automaticity of being. American Psychologist, 54, 462-479.

Bargh, J. A., Chen, M., & Burrows, L. (1996). Automaticity of social behavior: Direct effects of trait construct and stereotype activation on action. Journal of Personality and Social Psychology, 71, 230-244.

Blass, Thomas. (1991). Understanding Behavior in the Milgram Obedience Experiment: The Role of Personality, Situations, and Their Interactions. Journal of Personality and Social Behavior, 60, 398-407

Cialdini, R. B. (1993). Influence: The psychology of persuasion (rev. ed.). New York: Morrow. Devine, P. G. (1989). Stereotypes and prejudice: Their automatic and controlled components.

Journal of Personality and Social Psychology, 56, 680-690. Kirsch, I; Lynn, S.J. (1999). Automaticiy in Clinical Psycholog. American Psychologist. 54. 7

pp.504-515 LeDoux, J.E. 1995. Emotion: Clues from the brain. Annu. Rev. Psychol. 46: 209-23 Milgram, S. (1963). Behavioral study of obedience. Journal of Abnormal and Social Psychology,

67, 371-378. Vera, A.H., & H. A. Simon (1993) Situated action: A symbolic interpretation, Cognitive Science,

17, 7-48 Wyer, R. S., Jr. (Ed.). (1997). Advances in social cognition: Vol. 10. The automaticity of

everyday life. Mahwah, NJ: Erlbaum. Wyer, R. S., Jr., & Srull, T. K. (1989). Memory and cognition in its social context. Hillsdale, NJ:

Erlbaum.

TEMĂ DE AUTOEVALUARE:

Ce modalităŃi de control al stimulilor puteŃi utiliza pentru a favoriza slăbirea? ComentaŃi pe un caz.

Page 75: Modificari cognitiv-comportamentale

74

Modulul 5

AUTOCONTROLUL.

O PERSPECTIVĂ COMPORTAMENTAL-COGNITIVĂ

SCOPUL acestui modul este să înŃelegeŃi modul în care poate fi controlat un comportament. OBIECTIVE: Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să:

- CunoaşteŃi etapele care trebuie parcurse pentru a putea controla un comportament - ŞtiŃi care sunt modalităŃile de implementare a schimbărilor

Page 76: Modificari cognitiv-comportamentale

75

1. Scurtcircuitarea contingenŃelor

Nu numai comportamentele altora sunt, în cea mai mare măsură, controlate de contingenŃe ci şi comportamentele proprii. Autocontrolul adesea nu reuşeşte deoarece contingenŃele imediate împiedică, scurtcircuitează influenŃa contingenŃelor mai îndepărtate. Prezentăm mai jos câteva situaŃii în care autocontrolul este redus, datorită modului de dispunere a contingenŃelor faŃă de comportamentul Ńintă, pe care vrem să-l controlăm.

Recompense imediate – pedeapsa îndepărtată O mulŃime din comportamentele excesive pe care le facem, în ciuda intenŃiei noastre de a

le controla, se datorează faptului că realizarea lor produce întăriri imediate (chiar dacă sunt minore), iar costurile, penalităŃile vin cu mare decrement temporal. Un stil de viaŃă nesănătos îşi arată costurile târziu, după ani de zile. În schimb, consumul alimentar, consumul de alcool, fumatul, au beneficii imediate: ne simŃim bine mâncând, alcoolul ne relaxează, ne euforizează, fumatul ne face să ne simŃim “mai calmi”, ne socializează etc. Agresivitatea rezolvă adesea un conflict în favoarea noastră; costurile ei (ex.: distrugerea unei relaŃii interpersonale, reacŃii emoŃionale negative din partea celorlalŃi, sunt mai îndepărtate şi doar prezumptive. O relaŃie sexuală neprotejată duce la satisfacŃii imediate; costurile sunt doar posibile şi oricum, nu imediate. Pe scurt, recompensele imediate (chiar minore) sunt mai influente decât pedepsele amânate (chiar dacă sunt substanŃiale). Beneficiul imediat e mai influent decât costul îndepărtat. Ar fi aberant să condamnăm, moralizator o astfel de tendinŃă. Vreme de milioane de ani, omul a trăit în circumstanŃe aspre, pline de pericole. ViaŃa era scurtă, costurile de lungă durată ale unui comportament puteau fi nerelevante. Urmărirea unui beneficiu imediat, ignorând costurile ulterioare, era o strategie, foarte adesea, adaptativă într-o viaŃă minată de pericole majore şi imediate.

Concomitent, aşa cum arată cercetările experimentale, subiectul uman a dezvoltat şi o biasare în prelucrarea informaŃiei despre viitor: consecinŃele negative distale sunt subapreciate ca importanŃă şi ca probabilitate, ca atare au un impact redus asupra deciziei şi comportamentului actual (Bjırkman, 1984; Vertzberger, 1995). Costurile viitoare sunt percepute, aşadar, ca fiind mai puŃin probabile şi mai puŃin severe decât sunt, în mod real. Aceasta e biasarea judicativă a omului normal, obişnuit, nu a celui iresponsabil, şi nu avem decât să o constatăm ca atare.

Recompense mici dar imediate – recompense mari, dar decalate Comportamentele care produc recompense mici dar imediate exercită o presiune mai mare

asupra noastră, devin mai probabile decât comportamentele care produc recompense mari dar cu decrement temporal. Carpe diem nu este numai un îndemn, ci, în mare măsură, o descriere. O reverie stând la masa de lucru, produce satisfacŃii imediate, în schimb studiul insistent, concentrat, poate produce beneficii mult mai mari, dar abia după mulŃi ani şi nu în mod automat. DistracŃiile, privitul la televizor, joaca, produc recompense imediate, de aceea ele interferează cu activităŃile laborioase, care pot produce beneficii mult mai mari dar incerte. Capacitatea de amânare a recompensei este una dintre achiziŃiile de mare importanŃă ale ontogenezei.

Page 77: Modificari cognitiv-comportamentale

76

Pedepse imediate – recompense amânate Proximitatea recompenselor faŃă de caracterul distal al pedepselor sau recompenselor

decalate, aşa cum au fost discutate anterior, stă la baza multor excese comportamentale. Dimpotrivă, proximitatea pedepselor e implicată în deficite comportamentale. ConsecinŃa imediată a exerciŃiilor fizice este oboseala şi febra musculară; beneficiile se văd mult mai târziu, după o îndelungată practică, şi, ca orice lucru care survine în viitor, sunt nesigure. Orice schimbare, reformă, inovare a unui domeniu de activităŃi sau un segment din viaŃa noastră îşi arată la început costurile, abia apoi beneficiile. O activitate de performanŃă necesită efort, efort, efort şi abia apoi, poate, îşi arată beneficiile. Costul e sigur şi imediat; beneficiul e nesigur şi îndepărtat. Să ne gândim la un atlet de mare performanŃă. Ani de zile a alergat pe stadion, a renunŃat la bucuriile vârstei, a suferit înfrângeri, a avut îndoieli, a îndurat toate costurile unor exerciŃii dure, ironiile şi “sfaturile binevoitoare” ale colegilor, fără să aibă garanŃia marelui succes. Marea performanŃă vine târziu, după ce câştigi bătălia cu tine însuŃi. MulŃi vor să devină mari performeri, vedete; câŃi însă sunt dispuşi să facă sacrificii personale enorme, pentru un beneficiu îndoielnic şi îndepărtat?

Pedepse imediate, dar mici – pedepse mari, dar decalate Un comportament care antrenează costuri reduse, dar imediate este mai probabil decât

unul care implică costuri mari, dar îndepărtate. Costurile mari dar plasate în viitor, ne influenŃează mai puŃin decât prezumpŃia unor costuri mari, mici şi imediate. De pildă, evităm să mergem la dentist, chiar dacă avem mici probleme cu dantura, care creează un uşor disconfort. Întrevedem consecinŃele pe termen lung, cu costuri mult mai mari, dar nu luăm, de regulă, nici o măsură. Costurile sunt îndepărtate în timp şi tindem să le subevaluăm atât probabilitatea cât şi severitatea, ceea ce le face mai puŃin aversive. Aşa cum remarca Bjırkman (1984), “Timpul îşi pierde treptat din realism, cu cât perspectiva temporală este mai lungă … Aceasta duce la reflecŃia că factorii de risc – efectele negative cu probabilitate scăzută de apariŃie sunt subevaluate” (p.37). Această angajare a contingenŃelor şi reprezentarea cognitivă a costurilor viitoare explică de ce oamenii, deşi surprind primele simptome de manifestare a unei boli, nu sunt dispuşi să ia măsuri de prevenŃie.

Din cele prezentate anterior, rezultă că, consecinŃele imediate, proximale (indiferent dacă sunt recompense sau pedepse) tind să aibă o influenŃă mai mare asupra comportamentelor, decât consecinŃele distale. Evident, acŃiunea acestor factori este specifică. Cineva poate să-şi pună activitatea profesională sub controlul unor factori distali (ex.: investeşte masiv în propria sa perfecŃionare profesională, cu toate costurile incumbate) dar reacŃionează predominant la contingenŃe imediate când e vorba de viaŃa sa sexuală (ex.: acceptă relaŃii sexuale riscante, dar cu satisfacŃii imediate). Fără să intrăm în detalii în acest articol, putem totuşi afirma că modul de aranjare al contingenŃelor şi reprezentarea lor cognitivă, dublajul informaŃional, sunt responsabile, în mare măsură de diferenŃele interpersonale, de modul în care indivizii îşi trăiesc viaŃa şi realizează diverse performanŃe. Nu ne rămâne decât să sperăm că cercetările psihologice şi tehnicile de evaluare vor acorda, în viitor, o mult mai mare atenŃie acestor aspecte.

În afară de consecinŃe, antecedentele care influenŃează un comportament, pot şi ele contribui semnificativ la reuşita sau eşecul autocontrolului comportamentului respectiv. Modul în care ne aranjăm situaŃiile, stimulii, poate face mai probabil un comportament sau altul. Dacă fotoliul este pus în faŃa televizorului, iar pe măsuŃa alăturată telecomanda şi farfuria cu prăjituri,

Page 78: Modificari cognitiv-comportamentale

77

iar cina, copioasă, după o zi de muncă, e luată la 9 seara, după care ne uităm la televizor, avem toate şansele să ne îngrăşăm, în ciuda intenŃiilor noastre lăudabile de a slăbi şi de a face mişcare. Dacă abordăm mereu probleme controversate cu partenerul, dacă accentuăm mereu diferenŃele dintre noi şi nu asemănările, sunt mari şanse ca interacŃiunea să degenereze în conflict permanent şi violenŃă, ca instrument de rezolvare a conflictului. Dacă ambientul în care trăim e plin de promteri şi antecedente care favorizează comportamentul opus celui dezirabil, autocontrolul este semnificativ îngreunat. E uşor să nu păcătuieşti, când te-ai retras în pustiu; e mult mai greu când eşti star de cinema şi trăieşti în mijlocul tentaŃiilor. DiferenŃa nu e de “fibră morală” ci de aranjare a contingenŃelor!

În rezumat, nu numai comportamentele altora ci şi propriile noastre comportamente, pe care am dori să le controlăm, sunt determinate de modul de aranjare a antecedentelor, consecinŃelor şi de dublajul lor informaŃional, în sistemul nostru cognitiv. Suntem tentaŃi mereu să credem că autocontrolul este rezultatul unor forŃe interne (ex.: “tăria morală”, “voinŃă”, “forŃa spiritului”, “mobilizarea centrelor noastre de energie prin meditaŃie yoga” etc.). Nu merită să distrugem complet aceste mituri, câteodată avem nevoie de ele, ca de nişte iluzii pozitive, care ne fac să suportăm lipsa altor soluŃii mai viabile şi să ne asumăm responsabilităŃi. SusŃin însă ferm ideea responsabilităŃii individului, în ciuda impactului negativ al contingenŃelor asupra vieŃii sale. Noi suntem singurii responsabili de faptele noastre, de care trebuie să dăm socoteală. Cum spunea J.P. Sartre, nu contează ce-a făcut istoria cu noi, contează ce facem noi din ce a făcut istoria cu noi. Să ne lămurim însă: aceasta e un angajament axiologic, o soluŃie promovată de societate pentru a-şi asigura supravieŃuirea şi dezvoltarea, nu este o concluzie rezultată dintr-o cercetare empirică.

Dacă analizăm însă modul în care societatea controlează comportamentele, spre binele speciei (de cele mai multe ori), atunci vedem că acest lucru nu se realizează, prin şedinŃele de meditaŃie colectivă, nici prin autosugestie, nici prin cursuri speciale de antrenare a “voinŃei”, nici prin exerciŃii de “întărire a spiritului” ci prin manipularea contingenŃelor şi a fluxurilor informaŃionale. Societatea stabileşte reguli de comportament (prin norme religioase, prin norme morale susŃinute comunitar, prin sistemul de legi, reglementări, prescripŃii etc.), stabileşte întăriri şi pedepse (prin diverse sisteme de recompensare – salarii, privilegii, promovarea la un statut social mai bun – şi de penalizare – de la simpla dojană, la închisoarea sau pedeapsa capitală). Şi tot societatea, în măsura în care are resurse, modifică situaŃiile, antecedentele (ex.: oferă anumite condiŃii de habitat şi viaŃă care favorizează comportamentele dezirabile). În plus, societatea produce fluxuri informaŃionale, cu impact covârşitor: religii, ideologii, sisteme filosofice, modele artistice sau morale, într-un cuvânt – cultura. Cultura este un arsenal enorm de instrumente prin care specia umană îşi controlează comportamentele indezirabile. Prin ea s-au tratat depresiile, nevrozele, deviaŃiile comportamentale mult înaintea apariŃiei psihiatriei sau psihologiei. Departe de a fi un "joc secund", cultura e la fel de importantă pentru specie ca şi rezerva genetică. În spaŃiul interstiŃial dintre aceste influenŃe ne păstrăm, fireşte, câteva grade de libertate. Nu multe, dar suficiente pentru a ne obliga să fim responsabili şi să dăm socoteală de ce facem. Dacă însă societatea controlează comportamentele prin controlul contingenŃelor şi producŃiilor culturale, cred că nu am avea decât de câştigat dacă am face acelaşi lucru cu propriile noastre comportamente. Adică dacă am căuta întărirea autocontrolului acordând atenŃie specială modului în care ne aranjăm contingenŃele (antecedentele şi întăririle/pedepsele) şi modului în care ne construim teoriile despre propriul comportament.

Page 79: Modificari cognitiv-comportamentale

78

2. Definirea autocontrolului Autocontrolul este un comportament prin care modificăm contingenŃele şi structurile cognitive relevante astfel încât să putem controla unul dintre propriile noastre comportamente. Autocontrolul este o intervenŃie cognitiv-comportamentală aplicată asupra noastră înşine. Ea se bazează pe acelaşi principiu fundamental: controlul unui comportament se face prin intervenŃia asupra factorilor care îl influenŃează, în funcŃie de care el se manifestă. Controlăm, aşadar un comportament Ńintă (un exces sau deficit comportamental) printr-un comportament de control, menit să rearanjeze contingenŃele şi structurile cognitive adiacente. Problema autocontrolului este recurentă, apare la fiecare nivel de realizare a autocontrolului. Pentru a ne pune sub control un comportament, recurgem la un comportament de control. Dar cine controlează acest comportament de control? Răspunsul este, un alt comportament, de meta-control ş.a.m.d. Spre exemplu, dacă dorim să ne îmbunătăŃim studiul, decidem să recurgem la un comportament de control, prin care modificăm contingenŃele şi procesările de informaŃie astfel încât studiul să fie îmbunătăŃit. La rândul său, însă, comportamentul de control trebuie învăŃat şi influenŃat în aşa fel încât să fim dispuşi să facem efortul de a modifica contingenŃele care ameliorează învăŃarea. Aceasta înseamnă un meta-control, ş.a.m.d. (vezi fig. 1.) Fig. 1. Autocontrolul ca sistem deschis.

Cum ne controlăm comportamentul prin care vrem să controlăm un comportament Ńintă?

Autocontrolul este, inevitabil, un sistem deschis. Să luăm un exemplu. Să presupunem că dorim să ne reducem reacŃia anxioasă (comportament Ńintă). Pentru aceasta, printre alte metode, hotărâm să practicăm trainingul autogen (comportament de control). Numai că, pentru a fi practicat, trainingul autogen trebuie învăŃat, apoi trebuie efectuat de un anumit număr de ori, în anumite circumstanŃe, deci reclamă efort şi, iniŃial, costuri deloc neglijabile. Prin urmare, avem nevoie de meta-control, ca să facem practicarea trainingului autogen mai probabilă şi mai eficientă (ex.: ne replanificăm activităŃile cotidiene astfel încât să avem timp pentru aceste exerciŃii, ne cumpărăm un fotoliu unde ne putem relaxa, ne oferim din când în când, recompense pentru practicarea lui etc.). Dar aceste intervenŃii, dacă suntem puŃin dispuşi să le facem, pot deveni ele însele obiect de autocontrol, la nivel meta-meta … Nu vreau să spun că, fiind o problemă recursivă, autocontrolul nu poate fi executat. De regulă, comportamentul de control e

Meta-control

Comportament de control

Comportament Ńintă

Page 80: Modificari cognitiv-comportamentale

79

mai uşor de efectuat decât comportamentul Ńintă; metacontrolul e mai puŃin problematic decât controlul etc. Simplul fapt că atâŃia oameni reuşesc să-şi modifice propriile comportamente prin autocontrol este o dovadă că el reuşeşte. Analiza făcută arată însă şi de ce, adesea, autocontrolul nu reuşeşte: comportamentul de autocontrol trebuie, la rândul lui controlat. Ori, adesea individul nu are resurse de a aborda toate aspectele acestei probleme recurente, ceea ce a forŃat societatea să găsească soluŃii la această problemă.

Una dintre soluŃiile produse de societate constă în externalizarea controlului, adică în construirea unor instituŃii sociale care să intervină în controlul comportamentelor indezirabile atunci când resursele individului sunt insuficiente. Şcoala, sistemul juridic, familia, diverse organizaŃii sau grupuri intervin masiv în controlul comportamentelor indezirabile. Şcoala, de pildă, este locul unde nu numai că înveŃi, dar înveŃi şi cum să înveŃi; iar prin oferta de situaŃii de învăŃare (experienŃe de învăŃare) şi prin controlul întăririlor/penalizărilor şcoala ajută individul să-şi controleze mai bine propriile comportamente indezirabile, intervine când resursele lui devin insuficiente. Chiar psihoterapia şi psihoterapeutul sunt construcŃii social-culturale, instituŃii menite să optimizeze capacitatea de autocontrol a individului. Toate psihoterapiile, indiferent de orientare, au ca scop să optimizeze utilizarea potenŃialului personal al individului, adică să dezvolte capacitatea lui de autocontrol. O altă soluŃie vizează angajamentele axiologice. Prin sistemele religioase sau filosofice, prin ideologii, prin mesajele şi modelele prezentate în mass-media, precum şi prin multe alte mijloace, societatea oferă axiologii, sisteme de valori. Când individul ajunge să facă un angajament axiologic ferm, fundamental, capacitatea lui de autocontrol – pe un anumit segment de comportamente – sporeşte considerabil. Dacă individul ajunge să creadă, fundamental, ferm, că Iisus este modelul absolut care trebuie urmat, viaŃa lui devine imitatio Cristi. El poate să-şi iubească aproapele, chiar dacă acesta îi face rău, poate să suporte decepŃiile vieŃii, iar uneori, ca în creştinismul primitiv, se poate lăsa răstignit pe cruce, cântând. Sau poate să creadă fundamental în Libertate, ori în Adevăr, pentru care e gata să facă orice sacrificii, să îndure oricâte încercări. Aşa cum am mai afirmat (Miclea, 1998), angajamentul axiologic ferm, fundamentalismul axiologic, scurtcircuitează orice contingenŃă. Dintr-o dată, o clasă de comportamente congruentă cu angajamentul făcut intră sub controlul valorii şi iese, în mare măsură, de sub controlul mediului. Nu înseamnă nicidecum că fundamentalismul axiologic este, automat, un fapt pozitiv, în orice circumstanŃă. El poate crea genii şi sfinŃi, dar poate crea şi fanatici sângeroşi, tirani sau fascişti. Rezumând, autocontrolul este o intervenŃie asupra contingenŃelor şi procesărilor de informaŃie care influenŃează un comportament Ńintă, aflat în deficit sau exces. Acest comportament de control poate face el însuşi obiectul controlului (metacontrol), ceea ce face din autocontrol un sistem deschis. În condiŃiile unor resurse individuale limitate, autocontrolul este întărit prin externalizarea lui sau prin asumarea unor angajamente axiologice ferme. Prezentăm, mai jos, o serie de reguli şi recomandări menite să sporească autocontrolul individului asupra comportamentului propriu. În contextul celor discutate anterior, ceea ce încercăm să oferim este un meta-control care să sporească şansele comportamentului de control.

3. Reguli de realizare a autocontrolului

1. Specificarea problemei. Comportamentul Ńintă, pe care vrem să-l controlăm trebuie precis definit, în termeni cantitativi (durată, frecvenŃă, intensitate etc.). Calitatea se poate defini printr-o serie de indicatori cantitativi. Specificarea problemei poate cuprinde stabilirea clară a

Page 81: Modificari cognitiv-comportamentale

80

unui nivel dezirabil al comportamentului Ńintă. Acest nivel devine scopul autocontrolului. Nu vom spune aşadar: “vreau să fumez mai puŃin”, ci “vreau să trec de la 20 de Ńigări pe zi la 7 Ńigări pe zi”. Nu vom spune “vreau să studiez mai mult”, ci “vreau să studiez 4 ore, zilnic”, “vreau să-mi spun de fiecare dată punctul de vedere asupra unei probleme importante” în loc de “vreau să fiu mai asertiv”. Cu cât scopul, nivelul dezirabil al comportamentului Ńintă este formulat mai vag, cu atât mai mare probabilitatea de a abandona autocontrolul lui. În plus, un scop formulat în termeni precişi, cantitativi, ne oferă posibilitatea de a avea feed-back-uri clare despre eficacitatea autocontrolului şi de a-l recalibra, atunci când e cazul. Iată câteva recomandări suplimentare:

a) descrieŃi explicit scopul pe care vreŃi să-l atingeŃi, exprimându-l în termeni cantitativi; b) reflectaŃi asupra corectitudinii formulării; c) descrieŃi prin ce veŃi şti că v-aŃi atins sau nu scopul; d) presupunând că altcineva îşi propune acelaşi scop, cum şti dacă şi-a atins sau nu scopul; e) faceŃi o listă cu comportamentele care, dacă ar fi realizate, v-ar face să vă atingeŃi scopul; f) dacă scopul pe care vi-l propuneŃi e mai greu de atins, descompuneŃi-l în subscopuri, care

pot fi realizate secvenŃial. Vă propuneŃi apoi să realizaŃi doar aceste subscopuri, pe rând, secvenŃial. TreceŃi la realizarea următorului obiectiv abia după ce l-aŃi atins pe cel anterior;

g) faceŃi o listă cu comportamentele care interferează, adică împiedică realizarea scopului pe care vi l-aŃi propus. ÎncercaŃi eliminarea sau reducerea lor. Pe scurt, problema trebuie dezambiguizată pentru a putea fi abordată cu succes.

Formulările vagi, de genul “aş vrea să fiu mai calm”, “aş vrea să fiu mai silitor” creează senzaŃia de neştiinŃă, de neputinŃă şi necontrolabilitate. IntenŃiile bune formulate vag, mor repede.

2. FaceŃi un angajament de schimbare. După cum se ştie angajamentul are o puternică

funcŃia motivaŃională, care trebuie mobilizată în realizarea autocontrolului. Ca atare: a) faceŃi public angajamentul (scrieŃi-le prietenilor, declaraŃi intenŃia de schimbare în faŃa

unor persoane semnificative pentru dumneavoastră etc.); b) reorganizaŃi mediul astfel încât să vă amintească mereu că aveŃi un obiectiv în controlul

propriului comportament (ex.: puneŃi pe birou graficul cu exerciŃiile fizice pe care le faceŃi, obiectivul pe care trebuie să-l atingeŃi pe săptămâna în curs, afişaŃi bileŃele, care să vă amintească ce şi când aveŃi de făcut, scrieŃi în agendă etc.);

c) căutaŃi să obŃineŃi suport social pentru schimbare (ex.: faceŃi apel la familie, prieteni, persoane cu experienŃă, care să vă ajute în realizarea obiectivelor, să vă întărească comportamentele pozitive, să vă atragă atenŃia asupra sarcinii etc.);

d) investiŃi energie şi timp în planificarea schimbării; cu cât mai costisitoare e planificarea, cu atât mai motivaŃi suntem să o implementăm. Angajamentul făcut “cu jumătate de gură” pregăteşte deja scuza pentru abandonarea programului de schimbare. 3. FaceŃi analiza funcŃională. O serie de date despre starea actuală a comportamentului

Ńintă trebuie colectate, atâtea cât sunt suficiente ca să ne ofere un reper, în funcŃie de care să stabilim diverse obiective. De regulă, datele respective se obŃin prin observarea mai atentă a comportamentului în cauză şi a contingenŃelor sale. În urma acestei observaŃii, descrierile vagi, de genul “fumez cam mult”, “beau cam mult”, “sunt prea violent”, trebuie să poată fi înlocuite cu descrieri mai precise, de genul: “fumez, în medie 18 Ńigări pe zi”, “beau aproximativ 400 g

Page 82: Modificari cognitiv-comportamentale

81

alcool, zilnic”, “am avut reacŃii verbale violente de 2-3 ori pe zi, în ultimele săptămâni” etc. Descrierea cantitativă a comportamentului actual, care face obiectul schimbării, poate necesita o durată mai scurtă sau mai lungă de timp, în funcŃie de datele probabile pe care le are subiectul şi de acuitatea observaŃiilor sale. Concomitent cu datele despre comportament pentru analiza funcŃională mai observăm:

a) antecedentele şi consecinŃele comportamentului Ńintă; b) fluxurile conştiinŃei (ce “ne vine în minte”, înainte, în timpul şi după executarea

comportamentului. Pe baza acestei colecŃii de observaŃii avem un reper, la care putem raporta eficienŃa

programului de autocontrol şi o primă reprezentare despre contingenŃele şi fluxurile informaŃionale asupra cărora trebuie să intervenim pentru a modifica, în sens dezirabil, comportamentul Ńintă.

4. ImplementaŃi schimbarea. Schimbarea, în sens dezirabil, a comportamentului care face

obiectul programului de autocontrol, presupune managementul situaŃiilor (antecedentelor), a comportamentului, a consecinŃelor şi a fluxurilor cognitive relevante.

Managementul situaŃiilor sau al antecedentelor care controlează un comportament vizează rearanjarea lor (în măsura posibilului) în aşa fel încât să facilităm apariŃia lui. Iată câteva recomandări:

a) FolosiŃi-vă de reguli (autoinstrucŃiuni). De pildă: - “Nu mă ridic timp de o oră de la masa de lucru, indiferent cât de eficient lucrez” (pentru studiu); - “Spun, de fiecare dată, clar ce am de spus” (pentru asertivitate); - “În orice situaŃie reacŃionez cu calm şi superioritate” (pentru reducerea anxietăŃii); - “Sub nici un motiv nu mai beau cafea după 7 seara” (pentru reducerea consumului de Ńigări, care se asociază cu consumul de cafea).

E bine ca aceste reguli să le repetăm, din când în când sau să ni le notăm, pentru a le avea mereu în memoria de lucru. Numărul de autoinstrucŃiuni variază, în funcŃie de nevoile fiecărui subiect şi de comportamentul ce trebuie schimbat. E foarte important ca ele să fie realiste, realizabile, ca nişte subscopuri necesare pentru atingerea obiectivului final.

b) CăutaŃi şi folosiŃi modele. Dacă, de pildă, dorim să devenim mai asertivi în relaŃiile cu o persoană de sex opus, un bun exerciŃiu e de a observa, la chefuri, la discotecă, în altă situaŃie de interacŃiune cum procedează persoane pe care noi le socotim asertive. Modelele trebuie căutate; ele sunt peste tot: în grupul de prieteni, colegi, în media, între personajele unui roman, într-o imagine dintr-un film, un tablou etc. Analiza modelului ne ajută să-l folosim, pentru propria noastră schimbare, ne oferă sugestii despre ce să facem, cum să fim etc.

c) InterveniŃi asupra ambientului. ReduceŃi din antecedentele care favorizează un comportament care interferează cu comportamentul dezirabil. De pildă, replanificaŃi momentul desfăşurării unei activităŃi dacă aŃi observat că realizarea ei anterioară era mereu perturbată. Degeaba ne propunem să citim începând cu ora 7 seara, când de regulă, tocmai atunci se întorc ceilalŃi membrii ai familiei de la serviciu şi intră la noi în cameră, pe rând, să ne salute şi să mai

Page 83: Modificari cognitiv-comportamentale

82

schimbe o vorbă". Mai bine începem studiul la 5 şi folosim întâlnirile şi discuŃiile de la 7 ca pe o recompensă.

Putem, destul de uşor, identifica antecedentele comportamentelor perturbatoare, dacă observăm care sunt cei mai frecvenŃi distractori, care ne întrerup adesea în realizarea comportamentului dezirabil. Odată identificaŃi putem trece la îndepărtarea lor. O să constatăm, cu surprindere, cum se ameliorează comportamentul vizat, fără “mobilizarea voinŃei”, doar prin calcul şi acŃiune fermă în mediu. Fireşte, unele antecedente nu pot fi controlate, dar foarte multe sunt sub controlul nostru. Dacă observăm, de pildă, că spre deosebire de noi, “modelul” nostru în privinŃa studiului, nu lucrează întins pe fotoliu, în faŃa televizorului, ci pe scaun, la masa de scris, cu creionul în mână sau în sala de bibliotecă, diferenŃa nu e de voinŃă ci de aranjare a contingenŃelor, lucru pe care îl putem face.

IntervenŃia asupra ambientului poate cuprinde şi o anumită electivitate în interacŃiunile interpersonale. Relativ la un anumit comportament unele personaje din mediul nostru au o influenŃă negativă, altele, o influenŃă pozitivă. O politică mai puŃin pasivă în relaŃiile interumane, în care căutăm să stabilim mai decis oamenii şi momentele în care reacŃionăm, nu să lăsăm totul după “toanele” celorlalŃi, e un pas semnificativ în afirmarea personalităŃii şi sporirea controlului personal. Pe scurt, intervenŃia asupra mediului ambient presupune înmulŃirea sau intensificarea antecedentelor (stimulilor) care sporesc probabilitatea comportamentului dezirabil, concomitent cu reducerea sau îndepărtarea distractorilor, adică a antecedentelor pentru comportamentele perturbatoare, concurente.

Managementul comportamentului Managementul unui comportament se face nu numai prin controlul contingenŃelor sale ci

şi prin intervenŃia directă asupra comportamentului. Dintre aceste intervenŃii, cele mai importante sunt menŃionate mai jos:

• Stabilirea realistă a obiectivelor comportamentale, pe care intenŃionăm să le atingem. Studii repetate au pus în evidenŃă că obiectivele mai modeste dar mai realiste, pot fi urmărite cu mai multă perseverenŃă şi, în consecinŃă, produc schimbări mai semnificative şi mai durabile decât obiectivele “măreŃe”. Dumnezeu, deşi se spune că este atotputernic, deci ar fi putut face lumea într-o clipită, a preferat să fie mai modest şi să o facă în 6 zile. E de învăŃat din asta. Obiectivele nerealiste, prea ambiŃioase sunt contraproductive: ele nu motivează ci demotivează. Mecanismul e simplu: stabilindu-ne un obiectiv nerealist, oricât de mult ne-am implica, la început, în realizarea lui, feed-back-urile sunt negative, pentru că ceea ce am realizat deja e departe de ce ne-am propus să facem. În consecinŃă, la costul obişnuit al comportamentului necesar pentru atingerea obiectivului se adaugă impactul informaŃiilor negative despre rezultatele obŃinute comparativ cu obiectivele propuse, ceea ce duce la abandonarea schimbării, la evaziune din sarcină şi apatie. Ne mai adăugăm un eşec personal. E greu de stabilit un criteriu obiectiv, general, pentru ce înseamnă obiectiv realist. Fiecare individ poate însă stabili acest lucru prin tatonare succesivă. Nu cred însă că obiectivele realiste trebuie să fie întotdeauna realizabile. Cred că trebuie să ne propunem puŃin mai mult decât suntem siguri că putem face, altfel spus, preluând o sintagmă de la Vîgotsky, să ne stabilim obiectivele în “zona proximei dezvoltări”. Cu dezvoltarea personală e ca şi cu săritura la înălŃime. Dacă ridicăm ştacheta numai până unde suntem siguri că putem sări, vom sări, dar niciodată nu vom învăŃa să sărim mai sus. Dimpotrivă, dacă ştacheta e puŃin mai sus decât efectiv sărim, uneori vom reuşi, alteori nu, dar aşa învăŃăm să ne perfecŃionăm, să sărim mai sus. Aşadar, un obiectiv realist nu este un obiectiv indubitabil

Page 84: Modificari cognitiv-comportamentale

83

realizabil (realizabil cu certitudine absolută) ci un obiectiv posibil de realizat, din zona proximei noastre dezvoltări.

• Descompunerea unui comportament complex în componente. Analiza componenŃială a unui comportament şi învăŃarea lui diferenŃială sporeşte şansele dobândirii lui mai repede şi mai durabile. Să luăm un exemplu. Să presupunem că am constatat o serie de deficienŃe în modul în care utilizăm o limbă străină şi hotărâm să ne ameliorăm performanŃa. Nu toate componentele performanŃei noastre lingvistice sunt la fel de deficitare. De pildă, constatăm că înŃelegem uşor limba respectivă, dar avem dificultăŃi în vorbirea ei (deficitul comportamental este, aşadar, legat de producŃia lingvistică, nu de înŃelegere). Constatăm apoi că din producŃia verbală dificultăŃile mai vizează de verbele şi utilizarea prepoziŃiilor, nu substantivele, iar în cazul verbelor, în special cele reflexive ne pun probleme deosebite, greşind foarte adesea. ÎnvăŃarea şi exerciŃiul vor acoperi în primul rând aceste deficienŃe. Obiectivul este aşadar, îmbunătăŃirea performanŃelor comunicative în limba respectivă, dar unele componente trebuie considerate cu o atenŃie mai specială, în raport cu altele. Multe dintre deficienŃele noastre comportamentale nu se datorează unor carenŃe de voinŃă (“nu vrem să facem”) sau de potenŃial (“nu putem face”), ci unor carenŃe de cunoştinŃe (“nu ştim” sau “nu ştim cum să facem”). Identificarea componentelor unui comportament care necesită un tratament special este un pas decisiv în managementul acelui comportament.

• Stabilirea criteriilor de reuşită. Una dintre condiŃiile principale ale rezolvării unei probleme este de a stabili, cât mai precis cu putinŃă, ce înseamnă soluŃie la acea problemă. Lucrul acesta nu este întotdeauna uşor de făcut. În domenii de cunoştinŃe bine structurate, relativ "închise", e uşor de spus ce înseamnă soluŃie. De exemplu, rezolvarea unei probleme de matematică, în şcoală înseamnă obŃinerea rezultatului corect; demonstrarea unei teoreme înseamnă că inferenŃa de la axiome la teorema respectivă este logic-consistentă; rezolvarea unei probleme de şah înseamnă a da mat adversarului, sau a-l pune în dificultate. Ce înseamnă însă “să fiu mai echilibrat emoŃional?” înseamnă oare să am o reacŃie emoŃională redusă atât la evenimentele pozitive cât şi la evenimente negative (cum ne învaŃă Eminescu, în Glosă), sau să reacŃionez mai redus doar la evenimente negative? Dacă mă entuziasmez repede şi nerealist sunt sau nu echilibrat? Dar dacă uneori mă cuprinde o tristeŃe adâncă, însă favorabilă creaŃiei, reflecŃiei sau înălŃării morale? Dificil de răspuns. Problemele insuficient definite sunt mai greu de rezolvat decât cele bine definite pentru că nu ştim unde să ne oprim, ce mai trebuie să facem, ce înseamnă “soluŃie” (Newell, 1992). Rezultă că specificarea cât mai precisă a criteriilor de performanŃă (ce înseamnă că autocontrolul unui comportament a reuşit) este una dintre cerinŃele esenŃiale pentru un management adecvat al comportamentului respectiv. Managementul consecinŃelor Managementul consecinŃelor vizează intervenŃia asupra întăririlor şi pedepselor asociate

comportamentului Ńintă şi a comportamentelor perturbatoare, interferente. În linii generale, această intervenŃie vizează două obiective: a) optimizarea întăririlor / pedepselor pentru comportamentul pe care dorim să ni-l controlăm; b) reducerea sau eliminarea întăririlor pentru comportamentele concurente, cu efect perturbator. Prezentăm, mai jos, câteva recomandări legate de managementul consecinŃelor. Ca de fiecare dată, relevanŃa acestor recomandări trebuie judecată în funcŃie de caracteristicile individului şi de comportamentul pe care el doreşte să îl controleze. Noi facem oferta; alegerea e la îndemâna clientului.

Page 85: Modificari cognitiv-comportamentale

84

a) łineŃi evidenŃa progreselor. Exprimarea cantitativă a comportamentului Ńintă ne ajută că cuantificăm progresele. Ele pot fi exprimate sub formă cifrică sau grafică şi pot deveni, prin feed-back-ul pe care ni-l oferă, o întărire puternică pentru reuşita autocontrolului.

b) AranjaŃi-vă întăririle încât să fie contingente cu progresele făcute. Recompensele pe care, adesea, ni le oferim aleatoriu, după “cheful propriu”, pot fi folosite într-o manieră mai sistematică, pentru a consolida progresele obŃinute. Dacă cafeaua e o recompensă, atunci o folosim după realizarea comportamentului Ńintă (ex.: o oră de studiu), nu înainte sau când avem chef de o cafea. Nici o “voinŃă”, oricât de puternică, nici o “vână morală” nu rezistă multă vreme dacă e sabotată mereu de distribuŃia aleatoare a întăririlor.

c) PersistaŃi în sarcină. Simpla întrerupere a sarcinii este o întărire pozitivă pentru comportamentele concurente, perturbatoare. AmânaŃi aşadar cât mai mult ieşirea din sarcină. (ex.: “azi citesc cu o jumătate de oră mai mult ca ieri”; “acum o să răspund cu o voce mult mai calmă la solicitarea partenerului decât ultima dată” etc.).

d) SolicitaŃi pe cei din jur (suportul social) să vă ofere întăriri Ńinând seamă de progresele pe care le faceŃi.

e) ReanalizaŃi schema de întărire a comportamentului Ńintă. Este el întărit continuu sau intermitent, în funcŃie de producŃia lui sau la anumite intervale temporale. UtilizaŃi cele mai eficace programe de întărire.

f) ReduceŃi întăririle existente pentru comportamentele concurente perturbatoare. g) UtilizaŃi principiul lui Premack. h)

Managementul fluxurilor cognitive Problematica complexă a modificării procesărilor de informaŃie va fi abordată pe larg cu

alt prilej. În acest context menŃionăm doar două recomandări, care mi se par de importanŃă deosebită:

a) DezidentificaŃi-vă de gândurile negative. Noi avem gânduri negative, dar noi nu suntem aceste gânduri. Putem coabita cu ele, le putem observa, analiza, contracara, dar ele sunt altceva decât noi. Deznădejdea, tristeŃea, dezamăgirile, sunt adesea inevitabile (ex.: “degeaba, n-am să reuşesc”, “nu pot”, “nu sunt în stare să fac” etc.). Ele nu pot fi evitate, dar pot fi izolate, ca nişte lucruri care ni se întâmplă, dar care nu constituie identitatea noastră personală.

b) GândiŃi pozitiv, dacă vreŃi să reuşiŃi. Aşa cum am mai arătat, reactivitatea noastră la

informaŃie negativă e semnificativ mai mare faŃă de informaŃia pozitivă sau neutră (vezi Tiffany, Larsen, Smith, & Cacioppo, 1998). Creierul e biasat negativ. Un bias negativ nu poate fi contracarat decât de un alt bias, un contrabias pozitiv; nu prin realism ci prin ceea ce Shelley Taylor numeşte “iluzii pozitive”: distorsiuni moderate ale realităŃii, în sens pozitiv (vezi Taylor & Lamor, 1996, pentru o sinteză a literaturii pe această temă). Numai optimiştii schimbă lumea; realiştii doar se adaptează. 5. ConsolidaŃi câştigul. Autocontrolul nu trebuie doar realizat ci şi consolidat. Reducerea

unui exces comportamental sau ameliorarea unui deficit, obŃinută prin exercitarea unui comportament de control poate fi, uneori doar o achiziŃie temporară, puŃin fiabilă. Dacă dorim ca

Page 86: Modificari cognitiv-comportamentale

85

schimbarea produsă să dureze trebuie să facem din consolidarea ei, din prevenŃia recidivei, un obiectiv explicit. Câteva modalităŃi de consolidare a câştigului sunt prezentate mai jos:

a) ReevaluaŃi periodic comportamentul. Noua formă de manifestare a comportamentului, obŃinută în urma exercitării autocontrolului, necesită o monitorizare mai atentă şi o reevaluare periodică. “Proastele obiceiuri” sunt rezistente la schimbare şi, chiar atunci când schimbarea reuşeşte, ele tind să se reinstaleze, insidios, profitând de textura complicată a vieŃii noastre cotidiene. Am ajuns, de pildă, prin autocontrol să reacŃionăm mult mai calm la situaŃii conflictuale. După o vreme însă, vechile rutine (reacŃiile agresive excesive) reapar, datorită lipsei de atenŃie din partea subiectului, a unor situaŃii conflictuale inedite, care n-au fost luate în calcul în faza de autocontrol, a unor manevre cognitive justificatoare de genul “am şi eu dreptul la nervii mei”, “nu te poŃi lăsa călcat în picioare” etc. Reinstalarea comportamentului indezirabil e observată, în mod cotidian când o persoană, după ce reuşeşte să nu mai fumeze o vreme, reia fumatul, pretextând că “oricând mă pot lăsa, mi-am dovedit asta”. Reevaluarea înseamnă şi analiza şi modificarea (dacă e necesar) a contingenŃelor, astfel încât schimbarea să se menŃină. Ea are funcŃie pragmatică, de a (re)optimiza contingenŃele, nu funcŃie constatativă.

b) CăutaŃi compania celor care au obiective comune. InfluenŃa considerabilă a grupului în menŃinerea unui comportament, odată dobândit şi congruent cu cele practicate de grupul respectiv a fost recunoscută de multă vreme. Diversele forme de asociere au, printre altele şi funcŃia de a proteja o clasă de comportamente, anume cele împărtăşite de grup, de perturbările externe. Că asocierea se face în găşti (pentru cei "din cartier"), în cluburi (pentru cei cu “gulere albe”) sau în şcoli filosofice / ştiinŃifice (pentru cei care caută adevărul) e mai puŃin important. Formele de asociere sunt multiple, dar ele consolidează un comportament prin cel puŃin trei factori: • conformismul, pentru că, fiind în grup, individul tinde să-şi menŃină comportamentul

nou dobândit, chiar dacă motivaŃia sa a scăzut; • consolidarea încrederii, pentru că “şi ceilalŃi fac la fel, ca şi mine, deci e bine ceea ce

fac”; • controlul contingenŃelor, pentru că, fiind în grup, o mare parte din timp e acaparat de

activităŃile specifice grupului. Prin construcŃia lui grupul evită anumite situaŃii, refuză anumite întăriri, exercită anumite pedepse pentru “deviaŃioniştii” grupului etc. Grupurile de ajutor de genul “alcoolicii anonimi” sau asociaŃiile ştiinŃifice care promovează un anumit ethos, o anumită clasă de comportamente care dă coeziune grupului. Grupul contrapune pe “noi” lui “ceilalŃi”, joacă, aşadar, un rol major în consolidarea unor comportamente.

c) ExerciŃiu şi iar exerciŃiu. Cu cât este practicat mai frecvent, cu atât un comportament nou dobândit devine mai rezistent la schimbare. Practica duce la automatizarea sau cvasi-automatizarea comportamentului, ceea ce face ca:

- să fie mai uşor accesibil în memoria de lucru (mai simplu spus, e primul lucru care ne vine în minte într-o anumită situaŃie);

- să se realizeze cu tot mai puŃin efort, deci costul efectuării lui se reduce, ceea ce reduce şansa evitării realizării lui sau a evaziunii din sarcină;

- să se asocieze cu foarte multe contexte şi situaŃii diferite, unde este practicat şi care, la rândul lor, devin antecedente care îl favorizează.

Page 87: Modificari cognitiv-comportamentale

86

Morala este că, cu fiecare nou exerciŃiu, nouă practicare a comportamentului dobândit mai face un pas spre consolidarea lui. Din păcate, morala e valabilă atât pentru comportamente dezirabile cât şi pentru cele indezirabile.

6. Sumar

Autocontrolul este un comportament prin care intenŃionăm să ne reducem un exces sau să ameliorăm un deficit din propriul nostru repertoriu comportamental. Comportamentul de control vizează modificarea contingenŃelor (antecedente, consecinŃe) şi a fluxurilor cognitive care influenŃează comportamentul ce trebuie controlat. Altfel spus, este o intervenŃie cognitiv-comportamentală autoaplicată. În ciuda bunelor noastre intenŃii, schimbarea, în sens dezirabil a unui comportament propriu, este o întreprindere dificilă. Această situaŃie se datorează scurtcircuitării contingenŃelor, pe de o parte, şi caracterului inevitabil deschis, incomplet, al autocontrolului. Scurtcircuitarea contingenŃelor se referă la faptul că: a) consecinŃele imediate, proximale au un impact mai mare asupra comportamentului decât consecinŃele distale; b) individul utilizează o serie de manevre cognitive care blochează activarea contingenŃelor aferente comportamentului dezirabil; c) comportamentele perturbatoare concurente cu comportamentul dezirabil sunt menŃinute de contingenŃele existente în mediu. Rearanjarea contingenŃelor devine, aşadar, o cerinŃă majoră a autocontrolului. Pe de altă parte, ceea ce am numit caracterul deschis sau incomplet al sistemului de autocontrol vizează faptul că comportamentul de control trebuie, la rândul lui controlat. Problema devine aşadar de a controla un comportament prin care controlăm comportamentul Ńintă. Rezolvarea vine prin cel puŃin două căi: a) externalizarea controlului, prin construcŃia de instituŃii şi b) angajarea axiologică, prin oferta de ideologii, religii, sisteme axiologice etc. Societatea intervine, cu propriile instrumente, când individul, în practica autocontrolului, începe să înregistreze eşecuri. În orice moment, comportamentul unui individ este determinat de informaŃiile pe care el le prelucrează şi de contingenŃele (antecedentele şi consecinŃele) adiacente comportamentului respectiv. Nu înseamnă că aceştia sunt singurii factori implicaŃi, dar, cu siguranŃă, influenŃa lor este fundamentală. Rezultă că atât controlul cât şi autocontrolul unui comportament trebuie să vizeze preluările de informaŃie şi contingenŃele în funcŃie de care acesta variază. Autocontrolul presupune parcurgerea mai multor paşi: 1) specificarea problemei; 2) angajamentul de schimbare; 3) analiza funcŃională; 4) implementarea schimbării şi 5) consolidarea câştigului. Parcurgerea cu succes a fiecărei etape este condiŃionată de respectarea unor reguli sau recomandări pe care le-am menŃionat la momentul potrivit. Această perspectivă asupra autocontrolului respinge explicit pretenŃia larg răspândită, milenară, că autocontrolul s-ar datora “puterii voinŃei”, “forŃei spiritului”, “fibrei morale” sau altor factori de acelaşi tip. În cel mai bun caz apelul la acest limbaj creează iluzii pozitive; în cel mai rău caz, creează o imagine mistificatoare, dăunătoare.

Page 88: Modificari cognitiv-comportamentale

87

ExerciŃii:

1. Ce modalităŃi de autocontrol ati putea folosi pentru a vă creşte frecvenŃa şi durata comportamentului de studiu?

2. DiscutaŃi despre conceptul de „liber arbitru” din perspectiva abordărilor cognitiv-comportamentale

1. Managementul situaŃiilor sau al antecedentelor implică:

a. intervenŃia asupra ambientului b. aranjarea întăririlor astfel încât să fie contingente cu progresele făcute c. persistenŃa în sarcină

2. Managementul consecinŃelor implică:

a. Reevaluarea periodică a comportamentului b. Stabilirea realistă a obiectivelor comportamentale c. Reducerea întăririlor existente pentru comportamentele concurente perturbatoare

Răspunsuri corecte: 1. a), 2. c).

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: Modificări cognitiv-comportamentale, suport de curs în format electronic Miclea, M. (2001). Autocontrolul, o perspectivă comportamental cognitivă. Romanian Journal of

Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 1, 41-56. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: Björkman, M. (1984). Decision making, risk taking and psychological time: Review of empirical

findings and psychological theory. Scandinavian Journal of Psychology, 25, 31-49.

Page 89: Modificari cognitiv-comportamentale

88

Vertzberg, Y. Y. I. (1995). Rethinking and reconceptualizing risk in foreign policy decision-making: a sociocognitive approach. Political Psychology, 16, 347-379.

Newell, A. (1992). Unified theories of cognition. New York: MIT Press.

Tiffany, A. I., Larsen, J. T., Smith, N. K., & Cacioppo, J. T. (1998). Negative information weight more heavily on the brain: the negativity bias in evaluative categorization. Journal of Personality and Social Psychology, 75, 887-900.

Taylor, Sh. E., & Lamor, D. A. (1996). Positive illusions and coping with adversity. Journal of Personality, 64, 873-898.

TEMĂ DE AUTOEVALUARE:

AlegeŃi un comportament propriu pe care aŃi vrea să-l amelioraŃi. Particularizând cele învăŃate anterior, scrieŃi toate etapele prin care aŃi putea ajunge la controlarea lui cu succes.

Page 90: Modificari cognitiv-comportamentale

89

3. Anexe

ANEXA 1 Bibliografia completă a cursului Kirsch, I. & Lynn, S. (1999). Automaticity in clinical psychology. American Psychologist, 7,

504-515. (accesibil la biblioteca facultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei)

Miclea, M. (curs litografiat). Modificări cognitive-comportamentale. (accesibil la biblioteca

facultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei)

Miclea, M. (2002). Autocontrolul. O perspectivă comportamental-cognitivă. Romanian Journal

of Cognitive and Behavioural Psychotherapies, 1, 41-56. (accesibil la biblioteca facultăŃii

de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei)

Miltenberger, R. (2003). Behavior modification: Principles and procedures. Wadsworth

Publishing. (accesibilă la biblioteca facultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei)

Bibliografie opŃională: Björkman, M. (1984). Decision making, risk taking and psychological time: Review of empirical

findings and psychological theory. Scandinavian Journal of Psychology, 25, 31-49.

Daniels, A.C. (2000). Bringing out the best in the people. McGraw Hill Inc.

Daniels, A.C., & Daniels, J.E. (2004). Performance management: Changing behavior that drives

organizational effectiveness. Garamond.

James, S., & Prilleltensky, I. (2002). Cultural diversity and mental health. Towards integrative

practice. Clinical Psychology Review, 22, 1133-1154.

Lobban, F., Haddock, G., Kinderman, P., & Wells, A. (2002). The role of metacognitive beliefs

in auditory hallucinaitons. Personality and Individual Differences, 32, 1351-1363

Myers, D.G. (2000). The funds, friends and faith of happy people. American Psychologist, 1, 56-

67.

Page 91: Modificari cognitiv-comportamentale

90

Newell, A. (1992). Unified theories of cognition. New York: MIT Press.

Taylor, Sh. E., & Lamor, D. A. (1996). Positive illusions and coping with adversity. Journal of

Personality, 64, 873-898.

Tiffany, A. I., Larsen, J. T., Smith, N. K., & Cacioppo, J. T. (1998). Negative information weight

more heavily on the brain: the negativity bias in evaluative categorization. Journal of

Personality and Social Psychology, 75, 887-900.

Vertzberg, Y. Y. I. (1995). Rethinking and reconceptualizing risk in foreign policy decision-

making: a sociocognitive approach. Political Psychology, 16, 347-379.

Page 92: Modificari cognitiv-comportamentale

91

ANEXA 2 Glosar

Analiză funcŃională = analiza contextului în care apare o formaŃiune cognitiv-

comportamentală, a antecedentelor şi consecinŃelor ei

Antecedente = situaŃia sau stimulii care imediat preced comportamentul sau sindromul Ńintă

Autocontrol = comportament prin care modificăm contingenŃele şi structurile cognitive

relevante astfel încât să putem controla unul dintre propriile noastre comportamente

Comportamentul = în sens larg, este orice activitate pe care o realizează un organism,

internă sau externă, care este observabilă şi măsurabilă

ContingenŃe = RelaŃiile dintre un comportament şi efectele sale, care exercită o funcŃie de

întărire sau penalizare a comportamentului respectiv

Descriptorii psihologici naturali = etichetele verbale referitoare la fenomene psihice, aşa

cum se găsesc ele în limbajul natural

Durata unui comportament = intervalul de timp cuprins între momentul iniŃierii şi cel al

încetării unui comportament

Evaziunea = clasa de comportamente prin care organismul scapă de sub incidenŃa unei

situaŃii aversive prezente, actuale

Page 93: Modificari cognitiv-comportamentale

92

Evitarea = un comportament (clasă de comportamente) care are funcŃia de a preîntimpina o

situaŃie aversivă prezumptivă, viitoare

Excluderea sau time-out-ul = scoaterea unei persoane care a efectuat un comportament

indezirabil dintr-o situaŃie recompensativă

ExtincŃia (“stingerea”) = reducerea frecvenŃei unui răspuns prin eliminarea întăririlor care

anterior au fost asociate cu apariŃia răspunsului

FrecvenŃa unui comportament = numărul de apariŃii a unui comportament Ńintă la unitatea

de timp

InducŃia situaŃională = situaŃie induce automat o cogniŃie, care la rândul ei, induce automat

un comportament

Intensitatea unui comportament = se referă la magnitudinea cu care comportamentul se

manifestă

Întărire = acea situaŃie / stimul care survine după executarea unui comportament şi care îi

sporeşte manifestările viitoare

Întărire pozitivă = menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin producerea sau

prezentarea unei stimulări

Întărirea negativă = menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin încetarea sau

reducerea unei stimulări aversive

Întăriri obiectuale = hrană (dulciuri, în special), cadouri, premii în obiecte, scutire de plata

unor taxe sau impozite, dobânda bancară

Întăriri pe bază de intervale (fixe sau variabile) = administrarea unei întăriri după un

Page 94: Modificari cognitiv-comportamentale

93

interval de timp, indiferent de numărul de comportamente produse în acel interval

Întăriri pe bază de propoziŃii = întăririle care survin după executarea unui anumit număr de

comportamente dezirabile, există aşadar o proporŃie de răspunsuri / întăriri

Întăriri sociale = întăriri care apar în relaŃiile interpersonale, în mod curent

Întăririle simbolice = obiecte care au o anumită semnificaŃie şi se pot preschimba în obiecte

cu valoare recompensativă

LatenŃa comportamentului = intervalul de timp dintre stimulul sau situaŃia care induce un

comportament şi manifestarea efectivă a acestuia

Pedeapsa fizică = cea mai primitivă formă de penalizare şi se bazează pe administrarea unor

stimuli care activează receptorii de durere

Penalizare (pedeapsă) =orice eveniment care determină reducerea unui comportament

Principiul lui Premack = dacă implicarea într-o activitate de mare frecvenŃă este

condiŃionată de executarea prealabilă a uneia cu frecvenŃă redusă, prima activitate devine

întărire pentru cea din urmă

Represorii verbali = expresii (interdicŃiile, ameninŃările verbale) care, fiind adesea asociate

cu diverse forme de penalizare au devenit penalităŃi condiŃionate

SancŃiunea (response-cost) = retragerea unor întăriri de care a beneficiat cineva ca urmare a

efectuării unui comportament indezirabil

Page 95: Modificari cognitiv-comportamentale

94

ANEXA 3

Calendarul sintetic al disciplinei

Calendarul sintetic al disciplinei

ModalităŃi de evaluare Termen de predare Punctaj Proiect de semestru 25.05.2011 3 puncte Examen --- 7 puncte

ConsultaŃii Data Întâlnirea I 2.04.2011, ora 9, Str. Sindicatelor Nr. 7 Întâlnirea II 7.05.2011, ora 9, Str. Sindicatelor Nr. 7 ConsultaŃii online ID yahoo: [email protected] .

Orar consultaŃii online: miercuri între orele 16-18

Page 96: Modificari cognitiv-comportamentale

95

ANEXA 4 Scurtă biografie a titularului de curs

Prof. univ. dr. Mircea Miclea este titular la Catedra de Psihologie din cadrul Universitatii

Babes Bolyai. Domeniile sale de competenŃă sunt: psihologie cognitivă, modificări cognitiv-

comportamentale, aplicaŃii ale ştiinŃelor cognitive în psihoterapie. Mircea Miclea a participat în

calitate de director, coordonator sau membru în 6 proiecte de cercetare naŃionale şi

internaŃionale, a publicat ca autor sau coautor peste 40 de studii ştiintifice în reviste de

specialitate, recenzate în baze de date internaŃionale şi/sau recunoscute CNCSIS; a publicat 6

cărŃi ca prim autor (în domeniul psihologiei cognitive), 9 cărti în calitate de coautor şi a dezvoltat

o serie de softuri educaŃionale.(vezi www.psychology.ro).