Monitor Strategic - Regiunea Extinsa a MN II

8/3/2019 Monitor Strategic - Regiunea Extinsa a MN II

http://slidepdf.com/reader/full/monitor-strategic-regiunea-extinsa-a-mn-ii 1/167



MONITOR STRATEGIC Revist\ editat\ de Institutul pentru Studii Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\,membru al Consor]iului Academiilor de Ap\rare [i Institutelor de Studii de Securitatedin cadrul Parteneriatului pentru Pace, coordonator na]ional al Proiectului de Istorie Paralel\> NATO - Tratatul de la Var[ovia.

REDACTOR {EF• General maior (r) dr. MIHAIL E. IONESCU, Directorul Institutului

pentru Studii Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\, M.Ap.N.,

Rom=nia

COLEGIUL DE REDAC}IE• Prof. asociat JORDAN BAEV, The New Bulgarian University, Bulgaria

• Prof. univ. dr. DENNIS DELETANT, London University, Marea Britanie

• SORIN ENCU}ESCU, pre[edintele Asocia]iei „Manfred Wörner“,

Bucure[ti, Rom=nia

• Lector univ. IULIAN FOTA, Directorul Colegiului Na]ional de Ap\rare,

M.Ap.N., Rom=nia

• Prof.dr. ALEXANDER GONCEARENKO, Pre[edintele Centrului pentru

Securitate Interna]ional\ [i Studii Strategice, Ucraina• BRUCE McLANE, Director executiv al Consor]iului PfP al Academiilor de

Ap\rare [i Institutelor pentru Studii de Securitate, Garmisch, Germania

• Prof.dr. VASILE SEC|RE{, Pre[edintele Centrului de Studii NATO,

Bucure[ti, Rom=nia

• Prof. univ. dr. MICHAEL SHAFIR, Universitatea din Cluj-Napoca,

Rom=nia

• SHAUL SHAY, {eful Departamentului de Istorie Militar\ al Statului

Major al Armatei Israeliene

• JEFFREY SIMON, Institutul de Studii Strategice al Universit\]ii

Na]ionale de Ap\rare din Washington D.C., SUA

• ZHOU JIAN, Institutul pentru Studii Strategice [i Interna]ionale, Beijing,

China

• Comandor (r) GHEORGHE VARTIC, Redactor [ef al Revistei de Istorie

Militar\, M.Ap.N., Rom=nia

ADRESAStr. Constantin Mille nr.6, sector 1, Bucure[ti, cod 010142,

telefon> 0040 21 315.17.00, fax> 0040 21 319.58.01

www.ispaim.ro< www.sarindar.ro

e-mail> [email protected]

Revista este inclus\ ;n baza de date a Consiliului Na]ional al Cercet\rii {tiin]ifice din :nv\]\m=ntul Superior, fiind evaluat\ la categoria „B“.



THE GREATER BLACK SEA AREA - What Strategy for the Black Sea Area? - Dr. DETLEF PUHL- What Role might Russia play in the Black Sea Region? - Dr. NANA GEGELASHIVILI- NATO and the Wider Black Sea Region - GEORGE NICULESCU- Does the Black Sea Region exist? An increasingly dynamic geopolitical Strategic Area

and its Security Concerns - Dr. CONSTANTIN DEGERATU

ORIENTUL MIJLOCIU EXTINS- Coordonate geopolitice ale Orientului Mijlociu Extins - DORU COSTEA

SEMINAR BILATERAL ROMÂNO-CHINEZ, BEIJING, CHINA, 18 IULIE2005

- Dialog rom=no-chinez pe probleme de securitate- The Review and Prospects of the Sino-EU Relations - ZHANG LINCHU, ZHUANG YIXIANG

- On the UN Reforms - ZHUANG MAOCHENG- The Sino-NATO Relations - WANG SHUSEN- Relations among Major Powers and Influence on International Strategic Situation - XIE

WENQING

STRATEGIE MILITAR| - Viitorul interven]iei militare coercitive - General-maior prof. univ. dr. TEODOR

FRUNZETI

TEORIA RELA}IILOR INTERNA}IONALE- Sursele de putere ale unui actor interna]ional, de la era pre-industrial\ la era

informa]ional\ - CORNELIU CALOT|

REFORMA SECTORULUI DE SECURITATE- Noi paradigme pentru rela]iile civili-militari din Europa Central\ [i de Est - DRAGO{

POPA - PfP in Security Sector Reform - DJORDJE PETROVIC

RECENZII- The Axis of Evil> Iran, Hizballah and the Palestinian Terror - SHAUL SHAY (recenzie de

{ERBAN PAVELESCU)

AGEND| {TIIN}IFIC| - Din agenda [tiin]ific\ a Institutului pentru Studii Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\ -

CRISTINA ROMILA , maior STELIAN FIZE{AN

SUMAR

51015

20

29

67697578

80

87

99

121129

155

161

I S P A I M —

m o n i t o r s t r a t e g i c 3 - 4 / 2 0 0 5

Redactori> {erban Filip Cioculescu • Cristina Romila • Mircea Soreanu • Alexandru VoicuGrafic\ [i DTP> Cornel Dr\ghiaTiparul executat la Centrul Tehnic Editorial al Armatei sub comanda nr.B 838/05/21



REGIUNEA EXTINS| A M|RII NEGRE





Monitor Strategic

5REGIUNEA EXTINS| A M|RII NEGRE

1Talking about a strategy for the BlackSea Region, we really talk about twodifferent strategic concepts>

1.1. From a European Union perspective,the Black Sea Region belongs to what is calledthe "new neighbourhood". With Romania andBulgaria scheduled to join the Union in2007/08, the European Union will border theBlack Sea. It is obvious that the "EuropeanNeighbourhood Policy", as laid out in theEuropean Security Strategy, applies immediate-ly and directly to the Black Sea Region. Thismeans, any political strategy and/or action bythe EU in the region is to focus on establishingor improving conditions for the development of well governed, democratic, eventually pros-perous states that live in peace with theirneighbours and are linked to the European

Economic Area. Individual programs, agreedbetween the EU and each of the neighbouringcountries, should help achieve this goal, whichultimately is the integration into the Europeanmarket, be it as members of the EU or associ-ated to it.

1.2. From a US/NATO perspective, theBlack Sea Region is part of a new strategic areawhich links the NATO-side of the Black Sea(Romania, Bulgaria, Turkey) to the oppositeshores (Ukraine, Russia, on one side and Geor-gia, South Caucasus, on the other) and beyond(Caspian Sea, Central Asia). This region consti-

tutes one strategic area, which is characterizedby three main features> for one, through theNATO-Russia-Council and the NATO-Ukraine-Commission, NATO tries to establish a solidbasis for cooperative relations with both coun-tries in the interest of integrating them into theEuro-Atlantic security architecture and, in the

case of Russia, in the interest of enhancingglobal security, while Ukraine's future nowseems to be within NATO proper. But also, thisarea is an area of great economic interest tothe "West". It is an area of important energyresources and of transportation and communi-cation lines, which need to be protectedagainst international organized crime or terror-ist actors. Finally, it is an area of unresolvedfrozen conflicts within and between states inthe immediate neighbourhood of NATO. Armenia and Azerbaijan are at war with eachother. Georgia is struggling to achieve controlover all of its territory against Russian presence.Moldova is also struggling to control its part of transniestr territory occupied by Russian forces.In short, it's a strategic area where NATO isvery much politically engaged, has important

economic interests and is confronted withunsolved conflicts.1.3. Both concepts reflect security concerns

and ask for active engagement of NATO andEU in the Black Sea Region. They are not incompatible.

2 As of today, discussing strategic con-cepts for the Black Sea Region presentsus with five important challenges>

2.1. First of all, Russia is not very active inany organized or planned cooperation activi-ties in and for the Black Sea Region. It is true

that through the NATO-Russia Council andthrough the EU-Russia arrangements, Russia isindirectly involved in activities concerning that area, if and when both organizations officiallyand formally undertake such activities. But Russia itself is not so keen on seeing eitherorganization engage there more actively. This is

What Strategy

for the Black Sea Area?* Dr. Detlef Puhl

* Comments presented at the international conference „The Black Sea Area and Euro-Atlantic Security>Strategic Opportunities“, organized by the Romanian Presidency, Cotroceni, Bucharest (Romania), the 20thof April 2005.



Monitor Strategic

6

especially true for military activities of NATO,like extending Operation Active Endeavorfrom the Mediterranean into the Black Sea.

2.2. Ukraine had also been absent fromattempts by NATO/US to engage in a newstrategic outlook in the Black Sea Region. It only starts now to get engaged more activelysince the "Orange Revolution" took to power apresident and a government who intend tofirmly anchor Ukraine in the West, join NATO,and possibly the EU. Ukraine undertook first steps to line up with the governments of Romania and Georgia to put more emphasison the relevance of the Black Sea Region forsecurity and stability of the entire area. But this

is a very recent development, and it stillremains to be seen how far this engagement will go eventually and how well founded thisnew policy is, given that Ukraine's whole polit-ical and economic structure is only at thebeginning of a major overhaul. In fact, only thisfall's parliamentary elections, after which theRada will acquire more powers as comparedto those of the President, will show which wayUkraine finally wants to go.

2.3. Also Turkey hesitates to engage in newapproaches by the US and Romania to comeup with a new strategic outlook on the BlackSea Region. Turkey had launched Black Seacooperation over ten years ago. Already thenhad they considered the Black Sea Region tobe a strategic entity. But they also had the clearambition to play the leading role, which noneighbour really accepted. They now see that Romania seems to cherish the same ambition,in close contact with the US. Their relationswith the US being strained at this point in time,Turkey, together with Russia, does not like tosee new outside players in this game.

2.4. Greece is also absent from this strate-

gic theater. Although it is not directly borderingthe Black Sea, Greece belongs to the strategiccontext of that region. Most important of all,Greece is the only country that is alreadymember of both NATO and EU. While it maynot have decisive influence in NATO decision-making on this issue (NATO activities canalways be replaced by bi- and multilateralactivities if the Alliance bodies don't allow forformal Alliance engagement), Greece could

Nr. 3-4 / 2005

exercise considerable influence in the EU deci-sion-making. While Greece need not be a driv-ing force in the "Neighbourhood Policy"towards the Black Sea Region, it could becomea serious blocking force, if it considers its inter-ests in the area not being taken care of.

2.5. Finally, of real concern in the Black SeaRegion is the Caucasus. This region is still fullof conflicts, frozen ones and those which caneasily warm up. A really sound and solid strat-egy for the Black Sea Region is inconceivablewithout further and more powerful attempts tosolve these conflicts. This involves all potentialcooperation partners and is very sensitive, ashigh emotions are still at stake.

2.6. So, the biggest challenge of all is tomeet these five challenges and make all estab-lished and nascent efforts in and for the areacompatible.

3I don't have any solutions at hand. It'sthe job of our diplomats and politi-cians to develop solutions and make

them work. To arrive at solutions, I suggest that we have to find answers to four questions>

3.1. There is the question of common inter-ests. Do all countries bordering the Black Sea orall countries in the wider Black Sea Region sharecommon interests? I don't think they do. Not yet.

3.1.1. When we talk about threat percep-tions, we are looking at very different worlds.Russians define Chechnya as their biggest threat in the region, while Georgians considerthe Russians to be their biggest threat. Armenians and Azeris fight or ignore eachother, but don't like to listen what the other hasto say. Turks stand by their Azeri brothers in thisfight, which only increases suspicion in Armenia. Turks see their dangers come from aninstable situation at their Eastern (Iran, Iraq)

and Southern (Iraq, Syria) borders, but alsofrom the volatile situation in the Caucasus.Bulgarians still look at the Balkans and theshaky situation in Macedonia and SouthernSerbia/Kosovo. Romanians do care about theirMoldovan brothers and their conflict withRussia over Transnistria. More than others, theypush very hard for a new Black Sea Strategybut are also seen as pushing on behalf of their American friends.



Monitor Strategic

7

3.1.2. Does NATO have a particular interest in the Black Sea Region? At this point in time,NATO activities seem to be very much driven byRomanian and US interest. The US has devel-oped a Black Sea Strategy< it has very definiteinterests in Central Asia and the Caucasus whichhave to do with fighting terrorism coming from Afghanistan, Pakistan, but also with monitoringdevelopments in Iran and securing exploitationand transportation of energy resources from theregion to the Mediterranean. Romania's newpresident made the Black Sea Region and hiscountry's strategic cooperation with the US andBritain one of the centerpieces of his foreignpolicy agenda.

3.1.3. Does the EU have a particular inter-est in the Black Sea Region? Once Romaniaand Bulgaria will have joined, the EU will alsobe bordering the Black Sea and be much clos-er to the conflicts of that region. It will be bor-dering Moldova and hence have an increasedinterest in the solution of the TransnistriaConflict. It will also have started negotiationswith Turkey on its accession to the EU. This, inturn, will impact on Turkey's neighbours suchas Armenia, Georgia and Azerbaijan. So, theEU will automatically be much more involvedin the area than it is now. Its NeighbourhoodPolicy will apply which goes way beyond secu-rity issues. The EU will want to help with therapprochement of the whole area with theEuropean market structures. Its future mem-bers, Romania and Bulgaria, will have to play adecisive role in this.

3.1.4. Which are the national interests of Germany , for example, in the Black SeaRegion? Germany is a member of both NATOand EU, and therefore linked to efforts by bothorganizations to develop a strategic concept forthis area. But Germany is reluctant. It lacks

means of an active engagement of its own andis far away when it comes, for example, tomore active military cooperation. Germanyprefers playing its part in EU and NATO efforts,thus contributing actively to the EU's CommonForeign and Security Policy (CFSP), as well as tothe new role of NATO as provider of securityagainst global threats.

3.2. Then, there is the question of instru-ments, on which a new strategic concept


could be built. As of now, two instrumentsexist>

3.2.1. There is the Black Sea EconomicCooperation (BSEC), an organization created in1992. Only on April 11, 2005 (after 13 years!!)did it have its first meeting with the EU. Thisdoesn't really speak for its regional/internation-al relevance. And this relevance will furtherdecline. Bulgaria and Romania will soon bemembers of the EU. Turkey will negotiateabout accession to the EU and do everything it can, in the meantime, to adapt to EU require-ments. This will have immediate impact onTurkey's neighbours in the Caucasus, that willthen also work on adapting to EU require-

ments. The EU's Action Plans in the context of EU-Russia and EU-Ukraine Agreements willpush these countries to also look towards theEU to organize economic cooperation.

3.2.2. There also is the BlackSeaFor, a mili-tary naval cooperation among Black Seanations to commonly better control naval traf-fic in the Sea. The contributing nations just decided to increase the scope of its activities.Hence, it will be engaged actively in anti-ter-rorist and anti-crime action. This is where it can very well complement the activities of theSoutheast European Cooperative Initiative(SECI), whose information clearinghouse of lawenforcement and customs personnel fromSoutheast European nations is headquarteredin Bucharest. Together they can contributesubstantially to confidence building in the areaand also to enabling the participant nationsand their naval forces to actually be able tech-nically to communicate with each other.

3.3. There also is the question of struc-tures in which a Black Sea Strategy wouldhave to be implemented. Can the above men-tioned instruments evolve into a sound struc-

ture? I don't believe so. They do not have afuture. All activities that can be carried out through BSEC and BlackSeaFor will sooner orlater be transferred to EU and NATO. They areand will become even more the relevant struc-tures for any kind of cooperation in the future.It is high time that both NATO and EU start looking towards the Black Sea Region anddevelop strategic concepts for this very diverse,but important and instable area. Cooperation



Monitor Strategic

8

between both organizations and the Caucasusis overdue. Both Brussels-based institutionsalso need a strategic concept for the CaspianRegion and Central Asia. All this is true. But it means that the existing light structures of coop-eration in the Black Sea will only serve a pur-pose in transition. It has to be noted, though,that this is very important for two reasons. Thistransition might need more time than manyimagine. And it has to be wisely managed. If the participating nations acknowledge this lim-ited purpose, they can do a lot to make thistransition a success.

3.4. Finally, there is the question of "own-ership" of the process. The Black Sea Region

has to be perceived as a relevant strategic cat-egory by all Black Sea countries. As long as thisis not the case, it will have no practical rele-vance. It will remain a nice idea without sub-stance. Interest in the region should thereforebe promoted, as Romania does very forcefully.But there has to be an understanding by all onwhat the first steps should and can be. I am abeliever in both process and structures in inter-national relations. Solid structures provideopportunity and rules to create commonhabits in dealing with the issues declared by allas being relevant. This contributes to buildingconfidence among all participants. Thisprocess makes dealing with contentious issuespeacefully and successfully possible.

4In dealing with these four questions, Iwould argue that we have to keep inmind a certain hierarchy of organizations.

4.1. Eventually, the concept for a Black SeaStrategy will have to fit EU and NATO. This isbut one more reason why both organizationsbadly need to coordinate their policies.

4.1.1. The EU is the bedrock, the process,

and the philosophy of European integration.Its destiny is to become a political union and asingle economic space. All efforts of its NewNeighbourhood Policy serve the purpose toenable partner countries to achieve that goal –become part of the integration process, in oneway or the other. Romania and Bulgaria willsoon be members of this comprehensiveUnion. Turkey will eventually become a mem-ber, too. This creates a dynamic in the

Nr. 3-4 / 2005

Caucasus as well. And while Ukraine eventual-ly will also become a member of the Union,Russia is engaged actively in building a strate-gic partnership with the Union. This meansthat, eventually, no new separate structure forthe Black Sea Region will survive. All countrieswill be integrated, sooner or later, into the EUstructures, either as full-fledged members or asassociate partners – if the EU survives!! But thisagain depends on the ability of all nations con-cerned to commonly define what is Europe.

4.1.2. NATO is the organization to provideregional and global security for its members.But it is not only to organize military responseto security threats, however multifaceted they

may be. It is also about confidence buildingamong its members. NATO requirements pushfor security sector reform in countries wherethis still needs to be done. And NATO makesmilitary planning transparent, an essential ele-ment for confidence building, especiallyimportant for our partners in the Caucasus.

4.2. In the meantime, regional organiza-tions have to serve the purpose of preparingthe participating countries to integrate thesetwo super structures.

4.2.1. They can contribute substantially toconfidence building in the region. It is often eas-ier to start such efforts in a more restricted area.They can provide fora for consultation on allkinds of issues. These can be done very infor-mally. Monetary and other costs (prestige) canbe kept very low. They can also offer structuresfor particular projects which may help get usedto working together and trusting each other.

4.2.2. They can also contribute to solvinglimited conflicts. In fact, the solution of the cur-rent frozen and other conflicts in the area is aprecondition for further regional cooperation.Only the solution of these conflicts, with help

from friends as offered, can convince all nationsconcerned that regional cooperation is useful.

5To sum up and respond to the ques-tion asked by the Romanian NationalSecurity Adviser, our former Marshall

Center professor Constantin Degeratu, forideas for a strategic concept>

5.1. However a Black Sea Strategy is definedin the end, it has to be INCLUSIVE. All countries



Monitor Strategic


around the Black Sea must be able to considera common approach to this area as being usefulfor them and serving their own national securitypurpose. I think this is possible.

5.2. This strategy has to FIT INTO EXISTINGSTRUCTURES. Some countries are members of NATO, some are partners in the Partnership forPeace (PfP). PfP is an excellent framework totry out all kinds of methods of cooperation andstill fit into the overall NATO framework. Somecountries will be members of the EU, somewant to become members, some are partnerswith agreements on special relationships. Thelatest EU enlargement has raised the question

of the "borders of Europe". This is more than asecurity issue, it's an issue of identity. This alsohas to be kept in mind when thinking about acommon Black Sea Strategy.

5.3. Obviously, there is no answer, yet, toConstantin's question. We are only at thebeginning of a process in which work is beingdone on such a concept. Therefore, in thisphase, questions are more important thananswers. Listening is more important than talk-ing. All have to be ready to speak out veryfrankly what can be or, at present, are theobstacles. We all have to ask the right ques-tions, in order to work on the right answers.

A Black Sea area common strategy is a desirable and possible objective for the countries in the region.This strategy should respond to several purposes> inclusiveness or involvement of all the countries in theregion< fitting into existing structures (NATO, PfP, EU). It should rely on two different but compatiblestrategic concepts, of EU and NATO, that ask for active engagement of both organizations in the Black Sea

region. There are five important challenges to this endeavor> weak involvement in organized cooperationof Russia, Ukraine, Turkey and the absence of Greece, the concern of the Caucasus region. The fact that all the countries in the region do not share common interests and the lack of a common threat perceptionconstitutes a major impediment to putting in place this strategy.

SUMMARY

Detlef Puhl, Ph.D. in political sciences, is German associate dean of academics, College of International and Security Studies, George C. Marshall Center, European Center for Security Studies ,Garmisch. Mr. Puhl is also a lecturer on International Relations at University of Stuttgart. His areas of expertise are> European integration< transatlantic relations, Structural shortcomings of the EU's concept for

a comprehensive Mediterranean policy (PhD thesis).



Monitor Strategic

10

It is impossible to speak about the role of Russia in the Black Sea region without knowingwhat Russia is about and its place in the region.For Russia, the Black Sea has always been agateway to the world’s oceans. The region alsoconstitutes a natural bulwark for Russia and it is seen as marked by a bunch of potentiallydestabilizing factors such as alarming situationin the South.

Currently Russia is playing a great role inthe region, due to its huge energy supplies andcould give a stimulus for its economic growth.Russia is not only an energy supplier but alucrative big market, as well as a trade transit to the South and is ready to work in closecooperation with all the other member statesof the Black Sea region.

After the disintegration of the Soviet Union,

the Black Sea region has attracted a great atten-tion from the West for many reasons. They are>a favorable geostrategic position of the regionas a transit corridor between Europe and Asia<its rich oil resources and nearby Caspianregion< and the new economic and politicalcooperation opportunities. After the Iraqi war,the Black Sea area has regained its significancedue to its strategic location near the conflict areas of the Greater Middle East< frozen con-flicts in Georgia, Moldova, Azerbaijan andRussia< increasing concerns about new securitythreats – terrorism, illegal migration, illegal arms

trade, drug trafficking and so forth< changingstrategic environment with the EU and NATOenlargement processes.

Thus Russia being the biggest and most powerful Black Sea littoral state is facing thesame problems as the other members of theregion and is trying to solve them on its own.

Gas and oil in the Black Sea region haveboth political and financial implications forRussia. Bearing in mind a great dependence of EU member states on Russian energy supplies,the country, in order to control oil and gas andbe a main supplier in the region, must take ona more commercial and competitive role toreach European markets and should developnew routes.

At present, Russia takes steps to find export routes outside the Black Sea straits, for instance Atarau-Samara pipeline upgrade is over, Balticpipeline is to be built in 2005 to deviateCaspian oil to the Northern direction. Druzbaand Adria routes to Croatia are under construc-tion. Besides that, Greece and Bulgaria joinedRussia in the Burgas (Bulgaria)-Alexandropulos(Greece) project of TransBalkans route con-

struction (frozen for the moment) around theStraits. One more project under study is Kiiki-Ibrikhaba (Transneft) going mainly throughTurkish territory.

Of all ports in the area, Russia is left withonly two export capable ones> Tuapse andNovorosiisk. Their capacities are far frommeeting requirements. That’s what makesRussia export 42 m. tons yearly throughUkrainian ports. As a result, increase of export capability lags behind oil production growth. Alot depends on the future policy of the Russiangovernment concerning the issue in question.

The oil pipeline Baku-Tbilisi-Ceyhan has anestimated capacity of 50 m. tons a year, whichis limited by resources, and there is theCaspian states concept calling for diversifica-tion of delivery routes. Its role will be reduceddue to oil deliveries through Kazakhstan-Novorosiisk pipeline.

Nr. 3-4 / 2005

What Role

might Russia play in the Black Sea Region* Dr. Nana Gegelashivili

* Paper presented at the 14th Partnership for Peace International Research Seminar, „The Role of theWider Black Sea Area in a Future European Security Space“, the 6th-7th of June 2005, Constan]a (Romania).



Monitor Strategic

11

Gas transportation has become a problemin the Black Sea region recently. Since 1987Turkey buys Russia’s natural gas comingthrough the territory of Ukraine, Romania andBulgaria. The demand is not met and, in 1997,“Blue current” project was born after corre-sponding accord was signed between Russiaand Turkey. 16 billion square metres yearlysupplies by Gasprom are predicted for the fol-lowing 25 years. The sea section went from Jubtu (Russia) to Samsun (Turkey). It’s not clearwhy both countries chose this project insteadof the ground route Izobilny-Batumi-Erzerum,which is cheaper and more secure for environ-ment. Besides “Blue current” emulates Trans-

Caspian gasline (Turkmenistan-Turkey), goingaround Russia and Iran. In the nearest ten years,Russian supplies will make up 70-75% of itsinternal consumption.

In order to strengthen its position in theBlack Sea area, Russia should take on morecompetitive in terms of a variety of its routesand commercial role there.

One of the most important problems forRussia is to promote stability on its southernborders. To do it means to settle the frozenconflicts in Georgia (Abkhazia and SouthOssetia), Moldova (Transdniestria), Azerbaijan(Nagorno Karabakh) and Russia (Chechnya).

The problem of the so-called “frozen con-flicts” in the wider Black Sea region is a top pri-ority for the main key actors in the region –Russia, the US and Europe. These conflictsinhibit the process of state building as well asthe developing of a more democratic society.They generate corruption and organized crimeand they are a major source of instability with-in these countries and in the region broadly.Today the situation in terms of their manage-ment is following – neither Russia nor the West

were able to settle them. One of the reasons isthat the roots of these conflicts are very deepand involve historical grievances and the otheris the lack of international engagement.

There is a strong belief that Russia is a mainstumbling block on the way of resolving themand is using the situation in the conflict zonesin its geopolitical interests.

It would be certainly a mistake to attributethese conflicts to Russia. Each of them has its

own complicated genesis and history. Nobodywants to find local actors to be blamed forthese conflicts. Also we should understand that throughout the rich history of the region, eth-nic, cultural and religious conflicts have oftenbeen “solved” with the use of force – often fol-lowed by deportations. For most of the last decade, Moscow has also sought to maintainits influence in these regions by “controlledinstability”. Some argue that Russian presencein the conflict zones was and still is a stabiliza-tion factor rather than a threat, other claim that Russia’s policies remain controversial withregards to its actions there.

Currently none of these countries is capa-

ble of resolving these conflicts by itself. Tochange the situation, we should recognize that the Western engagement in the region togeth-er with Russia is a precondition for progress.While dealing with the “frozen conflicts”, weshould bare in mind that, due to common his-torical, religious, cultural roots with thesecountries having them on their territory, Russiais capable of coming as close to the problem aspossible, knowing much better the grassrootsof these conflicts and that is one of Russian realadvantages in comparison with the West. It would be much better in this respect to recog-nize Russian specific role and address it ratherthan ignore it. Even while Western interests inthe Wider Black Sea region have increased, themain Euro-Atlantic actors have thus far stoppedshort of pushing Russia on these conflicts so asto avoid a falling-out with Moscow as the West is likely to need Moscow cooperation forresolving the key “frozen conflicts”.

Also the West, together with Russia, shouldbe engaged in the creation of a stable securityframework in the Black Sea region and shouldseek to manage the integration of the Black Sea

region into Western structures. The experienceof the last decade suggests that an intensivepolicy of engaging Moscow intensely may bethe best way to settle the problem of “frozenconflicts”, while pushing a strategy of “soft landing” with Russia and keeping the dooropen for future cooperation with Moscow.Speaking about the problem of conflict resolu-tion in the Black Sea region, it should be alsomentioned that currently Russia is witnessing a




Monitor Strategic

12

transformation of the geopolitical environment in the Black Sea region, that is distinctlymarked by a growing number of internationalactors in the region. Russian policy towards thenear abroad as a whole seems to be an uneasymix of ideas, blending some old Soviet reflex-es with the contemporary roles of the interna-tional community for relations between inde-pendent states. Indeed, Russia’s own transitionhas been influenced by the US tendency of domination and a degree of Europeanization.

This shows that although the borders of for-mer regional complexes have shifted east-wards, the problem of establishing regionalorder, that is a way of settling conflict and guar-

anteeing regional security, still remains a priori-ty. Thus, the Black Sea region finds itself between the two main regional security com-plexes as a boundary of indifference. Thisshows that there is no clear regional order inthe Black Sea area for now. On one hand, theEU and NATO ‘order’ does not cover the wholeBlack Sea area at present, despite the recent creation of a new Euro-Atlantic strategy for theWider Black Sea region, as they still don’t havea clear strategic common policy for the area.

On the other hand, the CIS built up byRussia as a framework of cooperation and asan organization of collective security provednot to be functional, as Russia has nevershowed a clear interest in solving the securitypuzzle in the region either.

Besides the problem of conflict resolution,Russia has many concerns related to its south-ern boundaries, or its southern dimension.

At present, the most acute peril for Russiacomes from the South, where any spark of ten-sion affects large parts of population. There aredrop out forces in the region, often supportedby some states. The growing challenge of

Muslim fundamentalists makes the Southernflank the most explosive hotbed.

For Russia, the situation is unpredictable andprone to exacerbation. The main threat comesnot only from Central Asia, but also from theCaspian region, that is very close to the BlackSea region and that may become one of thespots of the “clash of civilizations” in the areavital to Russia. The region is politically unstable.Organized crime has great clout, the local clans,

separatists and terrorist organizations activelycompete with each other. The seabed divisionagreement is still not concluded and that leadsto ongoing stand-off between the Caspianstates, poaching and environment pollution are just a few issues on the agenda. The religiousand ideological conflict is on the radar screen.

The USA are involved in a way and Russiawould hardly confront it directly, being tied byanti-terrorist accords (oil is hardly real interest of the USA here), and it’s plausible we’ll join togeth-er in case decision is taken to oppose a terrorist threat of any kind. The 9/11, 2001 led to the USAdirect military presence in areas adjacent to theRussian Southern border. Continuation of the US

presence in the Central Asian republics is part of concept, which envisages being as close as possi-ble to the “Axis of instability”.

Today, opposing this threat is a large order.Previously, Russia had had a border buffer zone, but today establishing fully guarded bor-der between Russia and Central Asian states isunthinkable. That’s what stipulates necessity toupkeep military potential, to develop coopera-tion and boost economic support to the coun-tries of the region.

But we’re still under influence of the per-ceptions of the past, seeing enemy comingfrom the West and adopting appropriate waysto wage war. Though it’s becoming clearer that it’s the “Southern ring” countries where thethreat comes from.

At the same time, the processes of the EUand NATO enlargement threaten to isolateRussia to a great extent. Currently Russia hasno realistic prospect of joining either NATO orthe EU. Thus Russia is stuck in some vague EUassociate status or a version of PfP designed asan alternative to NATO membership. The aimof Russian policy right now is to achieve stabil-

ity in the external environment and a secureposition of influence. The West also does not have a clear vision concerning Russian positionon the international arena. Thus currently it seems that there are three plus one players onthe international arena – the US, Europe, statesbetween Europe that is Central and EasternEuropean and some CIS countries and, finally,Russia itself. A big question is whether the oldEurope is capable of merging with these coun-

Nr. 3-4 / 2005



Monitor Strategic

13

tries and to prevent the emerging line betweenthem. Ultimately, security and stability in theBlack Sea region depend on the region’s deep-er integration into the evolving Euro-Atlanticsecurity system.

Russia is a European country. There aremany explanations why we cannot join NATOin the foreseeable future. But deepening andexpanding the base, created by the 1997 Russia-NATO Founding Act, and making our relation-ship mature enough for Russia to join the politi-cal branch of the alliance are imperative.

The present interaction arrangement between NATO and Russia is not adequate tomeet the security demands. That’s why it is

important to transform the previous discordswith NATO into a positive dialogue.

Normal, business-like relations with the EUare guarantees of peaceful cooperation withNATO and security of the Western borders. Nomatter the declarations about “civilizationincompatibility” joining the organization in thelong run is inevitable, though, unlike in thecase of the WTO, this goal is not stated. Addedto that, the concrete mechanisms of interactionare rather vague, it’s evident that the EU is ourmain trading partner. As it was already men-tioned for Europe, Russia is not only an energysupplier, but a lucrative big market as well as atrade transit to the South. It’s logical to focuson economic cooperation with the EU andstrategic dialogue (not competition) with theUSA. What we’ve had up to now is a lot of talking and few deeds.

What should be done to eliminate mutualsuspicions in the relations with USA and NATO?

To set aside hollow declarations and shift toelaboration of ways to take joint decisions, at least in the field of use of force by NATO andRussia beyond their borders.

To start joint assessment of threat, while work-ing on military doctrines, to review prospects of joint activity aimed to establishing anti-missiledefense systems and their interoperability, joint satellite navigation systems, implementation of joint NATO and Russia military programs.

To join together in reconstruction of Iraq,non-proliferation control, security of WMD onthe territory of other nuclear states and those that possess nuclear reactors (Serbia, Ghana, Libya).

To intensify joint fight against terrorism(information exchange, operations against ter-rorist groups, financial flows control, opposingMuslim fundamentalist ideology). The UNSecurity Council activity should be intensified,converting the Council, as it is hardly able totake a firm stand supported by all 15 members(and then a change of rules becomes feasible,for instance right of veto vested in not one, but two-three members).

The Russia-EU integration is dragging feet and the recent agreement is the best testimony.No doubt, the roadmap accord is very important for further dialogue between Russia and the EU.But actually it’s a list of mutual wishes and aspi-

rations, not a program of concrete steps. There islittle change going back to the “Partnership andcooperation” agreement of 1997.

The first problem is the executive level of elaboration and implementation of foreign pol-icy. Many times, one hears about crying incom-petence of bottom and middle level Russianbureaucrats, which cancels all efforts of thepolitical leadership and diplomacy. The secondproblem is the foreign policy strategy, whichleads nowhere> the goals are murky, prioritiesnot defined, the foreign policy is filled withmyth. There is very little relevance to real inter-ests of the country and its citizens. The twoproblems intertwined give birth to the “idea of breakthrough”. It’s high time to define foreignpolicy goals, transform personnel policy andbring in new people trying to achieve a break-through into Europe.

On the part of the EU, even potential mem-bership has never been offered to Russia. Inturn, membership is not a Russian goal either.The fact that Russia is not a candidate signifi-cantly weakens aspiration to bring into life a lot of reforms, to do it not as concluded at the

round table, but as told by Brussels. Greeceand Poland examples are of value, but stillunacceptable for Russia-EU relationship.

Currently Russia is walking a tightropebetween two extremes – its reluctance to stopacting as once being a great Russia and thenSoviet Empire and the necessity to become atruly democratic country. There are some obsta-cles on its way to a bumpy road of democracy.One of them is its large territory and its inho-




mogeneous population. Secondly, Russia inher-ited many negative tendencies from its past.There are low individual self consciousness,Soviet mentality, corruption, bribery etc. This ismaking a stumbling block for Russia to speed upthe process of democratization. In this respect it should be said that Russia on its behalf has itsspecific vision on the democracy, consideringthat the transit of democracy all round the worldis a somewhat artificial process and doesn’t solveall the problems which are sometimes moreimportant than the whole idea of democracy.Moreover, the process of democratization in mycountry has been implemented with wrongways and means that caused a great distrust

from many Russian people and destroyed thewhole idea of democracy in Russia.From a Russian point of view, a great coun-

try having deep history, great culture, traditionsand strong beliefs should always have its ownface and could be developed in case it is ableto save it as longer as possible. Only this wouldhelp Russia to find its place in the world,despite all the facing challenges. We do inte-grate into the global world as rapidly as it is

ready to take us as a whole and sovereign state.That is not a process to be artificially expedited.

Currently Russia is becoming quite a differ-ent country it used to be a decade ago. Andthe situation in the country is also different today. Russia is a bit stronger and has a clearervision of its interests in its vicinity. It seems that the country is on the way of coming closer tothe understanding that the best way for Russiaconcerning its policies towards its vicinity is tostop considering it as its once sphere of influ-ence, making the central focus on its econom-ic growth.

Maybe it’s better to take time with the EUintegration issue and focus on our urgent,

extremely important internal problems.The situation in Russia could be drasticallychanged when the economic growth in thecountry turns Russia into one of the centres of power on the international arena. This wouldcreate more serious grounds for much betterand equal relationships between Russia andthe West, based on partnership and coopera-tion not only in the Black Sea region, but in thewhole world.

Russia plays a major role in the Black Sea region given its huge energy supplies and the potential of one of the strongest naval forces in the Black Sea. However, Russia faces the challenge of assuring stabilityat its southern borders and dealing with the frozen conflicts of South Ossetia, Nagorny Karabakh andChechnya. Moreover, Russia has been engaged in the effort of maintaining its regional influence in thecontext of NATO and EU enlargement to South-Eastern Europe. The author concludes that, despite thementioned difficulties, there is hope for Russia to regain its status of world great power through economicgrowth.

SUMMARY

Nana Gegelashivili, Ph.D., is senior research fellow with the Institute of the USA and CanadaStudies, Department of Eurasian Policy, Russia Academy of Sciences.

Monitor Strategic

14 Nr. 3-4 / 2005



Monitor Strategic

15

There are at least two approaches toNATO’s involvement in strengthening securityand stability in the Wider Black Sea region> theoperational approach, which might involveusing NATO’s military capabilities to support Black Sea states’ efforts to fight against asym-metric threats. This was discussed at NATO Hqin the context of assessing the need for extend-ing the Operation Active Endeavour (ongoingNATO naval operation involving surveillance,control and escort of ships in theMediterranean Sea and the straits of Gibraltar)to the Black Sea< and the cooperative securi-ty approach, which envisages the use of PfPtools and mechanisms to support and/or com-plement existing forms of regional co-opera-tion. In this presentation, I would focus only onthe latter approach. That will be the case since

I work for a NATO IS structure dealing withPartnership affairs. Consequently, my knowl-edge of the details related to the operationaldimension of NATO’s potential involvement inthe Black Sea is rather limited.

At present, NATO is undergoing a processof reflection on how NATO/PfP instrumentsand mechanisms could contribute to security,stability and cooperation in the region. Thispresentation should be considered as a modest contribution to this reflection process.

Wider Black Sea states are either members

(Bulgaria, Romania and Turkey), strategic part-ners (Russia and Ukraine), or partners of NATO(Armenia, Azerbaijan, Georgia, and Moldova),all of them participating in the Euro-AtlanticPartnership Council and the Partnership forPeace. However, there are no co-operationprogrammes focusing on the Black Sea region

and NATO has never developed a strategy forengagement in the region.

The Istanbul Summit has been a corner-stone for NATO’s engagement in the Black Searegion> on the one hand, it was the first NATOsummit attended by Bulgaria and Romania,two new members which brought the frontiersof the Alliance to the Western coast of theBlack Sea< on the other hand, it was the first time when NATO Heads of State andGovernment noted “the importance of theBlack Sea region for Euro-Atlantic security”.They also noted that “littoral countries, alliesand partners, are working together to con-tribute to further strengthening security andstability in the area”, and that “our Alliance isprepared to explore means to complement these efforts, building upon existing forms of

regional co-operation.”This presentation will be structured on the

following issues>• Why does the Wider Black Sea matter for

NATO?• How does NATO contribute to stability

and security in the Wider Black Sea?• Why and how might NATO extend its sup-

port to the Wider Black Sea, building uponexisting forms of regional co-operation?

Why does the Wider Black Sea matter

for NATO?NATO has always been an Alliance defend-ing the common values of member states, not only their territories. After 1990, with the cre-ation of the North Atlantic CooperationCouncil and the Partnership for Peace, NATOadded to its grand strategy a new dimension>

NATO

and the Wider Black Sea Region*George Niculescu

* Paper presented at the conference „The Role of the Greater Black Sea Area in the future security of Europe“, organized by NATO Study Center of Bucharest in collaboration with NATO Defense College of Rome, Eforie (Romania), June 2005.




Monitor Strategic

16

promoting its core values beyond the bordersof member states. It successfully did so inCentral Europe, with the first post-Cold Warenlargement of NATO, in South East Europe,by both engaging in crisis management in theBalkans and by enlarging to include new mem-bers from the region. And it did so in the Balticregion by accepting Lithuania, Latvia, andEstonia as new member states. The RoseRevolution in Georgia and the Orange revolu-tion in Ukraine have opened new opportuni-ties for extending the Euro-Atlantic integrationprocess to the Northern and Eastern coasts of the Black Sea. NATO has played a key role ininducing and supporting transformation of

domestic realities in the Wider Black Seastates, an essential part of this process.

The Wider Black Sea region is surroundedby a belt of “frozen conflicts”> from Transdnies-tria, through Abhazia and South Ossetia, toNagorno-Karabakh. In each of these frozenconflicts brutal warfare and ethnic cleansinghave occurred and could reoccur. Trans-national crime has found safe heavens in most of these places destabilizing the legitimate gov-ernments of the region, threatening Europewith illicit traffic, and ultimately posing a threat to the Euro-Atlantic community by its capabil-ity to traffic weapons and technologies to ter-rorist organizations. “Frozen conflicts”, andhence organised crime threaten the Euro- Atlantic security and do affect NATO’s corevalues and interests.

The Black Sea region is rapidly becomingpart of Europe. Romania and Bulgaria havesigned accession agreements with the EU andare expected to gain EU membership in 2007.Turkey might also become an EU membersometime in the next decade. Thus, Westernand Southern shores of the Black Sea are the

borders of NATO, and might also become theborders of the EU. The European Neighbour-hood Policy has been extended to all the othernations from the Wider Black Sea, and one cannot exclude that some of them would eventu-ally gain EU membership. NATO, as one of thepillars of peace and stability in Europe, shouldshare with the EU the burden of taking theEuropean project across the Black Sea.

The Wider Black Sea region lays at the core

Nr. 3-4 / 2005

of the main transport routes of the Caspianenergy to Europe. The energy reserves of theCaspian are becoming increasingly important to European allies and to stability of the worldoil prices. Today, EU states import approxi-mately 50% of their energy needs. By 2020,imports will rise to 70% of consumption. Thisincrease will be delivered to Europe across andaround the Black Sea region. NATO shouldcontribute to strengthening security of thesevital energy transport routes, given their strate-gic importance for many European allies.

How does NATO contribute to stabilityand security in the Wider Black Sea region?

All partner countries from the Wider BlackSea region are engaged in the whole plethoraof existing bilateral and multilateral coopera-tion programmes with NATO. These pro-grammes aim to support domestic reforms,particularly defence reforms, to enhance mili-tary interoperability with NATO and to con-tribute to the fight against terrorism, andagainst other global security risks. However,there is no regional dimension of existing mul-tilateral programmes focused on the WiderBlack Sea, nor has NATO established formalrelations with any of the Black Sea regional co-operation initiatives. Could NATO do more?

Let’s take for example the concept of Partnership Action Plan (PAP), launched at thePrague summit in 2002, which is an issue spe-cific, result oriented mechanism for practicalcooperation involving allies and interestedpartners. Devising this instrument, allies agreedthat “Such a mechanism could also be appliedto address pragmatically specific problems in aregional context.” To date, NATO is imple-menting two PAPs> the Partnership Action Planon Defence Institution Building (PAP-DIB) and

the Partnership Action Plan against Terrorism(PAP-T).

PAP-DIB reflects allies’ and partners’ com-mon views on modern and democraticallyresponsible defence institutions. It provides anEAPC definition of defence reform and aframework for common reflection andexchange of experience on related problems.It is to help interested partners to reform andrestructure their defence institutions to meet



Monitor Strategic

17

their needs and international commitments.PAP-DIB is not an alternative to existing bilat-eral programmes of co-operation on reform,like the Individual Partnership Action Plan(IPAP) or PARP. On the contrary, it is designedto complement and support these programmesby facilitating EAPC-wide exchange of knowl-edge and by promoting multilateral co-opera-tion on issues of common concern (i.e. domes-tic reforms).

Interested nations from the Wider BlackSea region might consider using PAP-DIB labeland mechanisms to reinforce regional efforts topromote defence and security reforms. Thismight entail organising Wider Black Sea co-

operative activities to address common issuesof relevance to implementation of the PAP-DIBobjectives. Strategic Defence Reviews, defenceplanning and defence resources management,parliamentarian and judiciary oversight, civil-ian participation in developing defence andsecurity policies, personnel management,resettlement and retraining of personnelreleased from the defence forces, lessonslearned in the MAP process (applicable to IPAPand the NATO-Ukraine Action Plan) are poten-tial topics for conferences, seminars, work-shops of most interest to partners from theregion. They should be open for participationto the whole range of defence and securityinstitutions (Presidency, Parliament, Govern-ment, relevant ministries, security services), aswell as to the civil society (journalists, NGO’s,academics) from the Wider Black Sea nations.NATO might contribute with expertise and, inselected cases, with PfP funding to support theorganisation of such activities.

Or let’s take as another example theIndividual Partnership Action Plan (IPAP) – anew-generation, “smart” way to organise bilat-

eral relations with partners and to refocus themon supporting defence and larger defencereforms. Launched also in 2002, at the Praguesummit, IPAP is a mechanism allowing NATOto provide a focused, country specific assis-tance and advice on reform objectives that partners might wish to pursue in consultationwith the Alliance.

Georgia has an IPAP with NATO since last autumn, Azerbaijan has had its IPAP recently


approved, Armenia has started to prepare itsIPAP and Moldova is planning to undertakeone in the near future. IPAP is a challengingand difficult exercise. Its success dependslargely on the efforts participating nations aredoing to achieve the agreed objectives, but also on the assistance NATO, allies, and moreadvanced and resourceful partners could pro-vide to them in the most effective way. IPAPconcept includes the idea of “mentoring”, that is an invitation to willing allies and capablepartners to take the lead in providing guidanceand assistance to an IPAP Nation, either focus-ing on a specific issue or on a broader range of objectives. A network of individual Black Sea

mentoring projects could be developed to sup-port IPAP nations to achieve the objectivesagreed with NATO.

Allied nations from the region might alsoconsider to jointly develop, as a regional con-tribution to NATO’s evolving Education forReform initiative, a Wider Black Sea Educationfor Defence Reforms project.

NATO’s Education for Reform initiativeaims at establishing a mechanism by whichknowledge and information supporting Euro- Atlantic Partnership objectives are systemati-cally structured, updated, and made availableto partners in a most effective and efficient way. This mechanism might enable NATO edu-cational institutions, and those in allied andpartner countries, to adapt more easily theircurricula to better respond to partners’ reformneeds, and to focus their efforts on priorityregions and nations.

Doing this requires creating an extendednetwork of international and national, govern-mental and non-governmental, institutions andagencies working in the field of defence edu-cation and of people. It is now feasible to sup-

port this network with an intranet system pro-viding instant access to all Partnership docu-mentation, offering real-time communication,and including an option for distance learning.This Euro-Atlantic Partnership Network (EAPN)would provide all nations with a clear overviewof the educational resources available to sup-port partners’ individual reform objectives set out in IPAP and/or PARP.

The Wider Black Sea Education for



Monitor Strategic

18

Defence Reforms project should reinforce theobjectives of NATO’s initiative and comple-ment the work done therein. It might provideBlack Sea Scholarships at courses offered byregional allies’ relevant educational organisa-tions to both experts and civil society repre-sentatives, as well as financial/material support to relevant organisations in the Wider BlackSea partner nations for establishing wideraccess to the Euro-Atlantic PartnershipNetwork (EAPN).

Why and how might NATO extendits support to the Wider Black Sea,building upon existing forms

of regional co-operation?There are at least three arguments for that,tightly connected with NATO’s interests in theregion>

Firstly, making use of the PfP tools andmechanisms to support regional defence andsecurity co-operation would reinforce NATO’scurrent efforts to assist individual partnernations to implement defence and widerreforms. In addition, strengthening regionalco-operation will create a better framework forproviding international assistance to multina-tional projects in support of defence reforms.

Secondly, as experience gained in otherregions proved, trans-national security risksand threats are better dealt with in regional co-operation frameworks. NATO’s own efforts tofight against global terrorism, proliferation of WMD and organised crime (traffic of smallweapons, drugs, and human beings) and illegalimmigration would be reinforced, including byoffering new opportunities to provide assis-tance to regional projects of the nations fromthe Wider Black Sea.

Thirdly, placing Caucasus nations in a

Wider Black Sea context might help over-come, or at least circumvent, the paralysis of regional co-operation in the Caucasus itself.Regional co-operation might contribute to theresolution of the “frozen conflicts” by helpingpartners from Caucasus establish mutualrespect and confidence among themselves. It might also contribute significantly to establish-ing an enhanced security environment subject to a renewed sense of individual responsibility

Nr. 3-4 / 2005

for the common security.Potential co-operation with other interna-

tional organisations (like the EU and OSCE) toimplement regional projects might be a bonus.

Almost one month ago, the first Alliedmeeting took place aiming to prepare theground for exploring how NATO might makeuse of existing PfP tools and mechanisms tocomplement regional efforts aimed at strength-ening security and stability in the Black Searegion. It highlighted the consensus to main-tain this issue on NATO’s agenda. It also point-ed out the need to complement and add valueto existing efforts, giving primacy to local andregional initiatives. In this context, the states of

the region have been encouraged to come upwith concrete proposals for cooperation. It hasalso been agreed to involve partners from theregion into the discussions, when appropriate.

But it also highlighted that the way aheadwill neither be smooth or fast, nor will it focuson building overarching frameworks, but rather on small, concrete proposals to belaunched in the near future.

What might be the way forward?Firstly, states from the region and interested

allies could set-up an informal working levelexpert group with relevant experts from theBlack Sea states and Allied countries, whichcould draft a food-for-thought paper identify-ing opportunities for concrete co-operation.

Secondly, relevant NATO committeesshould be kept up to date with what is goingon in the region. To this aim, regional alliesmight inform the committees about the maindefence and security co-operation eventsorganised by them, while the NATO IS couldupdate the information on existing forms of regional co-operation available to the commit-tees. The Chairman of the Black Sea Naval

Commanders Committee and a high level rep-resentative of the Black Sea Economic Co-operation (BSEC) might also be invited to pres-ent their organisations at future EAPC meet-ings.

What are the challenges ahead?Firstly, there is a need for ideas, supported

by all allies from the region, on small, practicalproposals for regional projects, which could beimplemented in the near future in areas where



Monitor Strategic


NATO might add value to existing efforts.These areas might include> security dialogue,mainly focused on countering asymmetricthreats in the region and on exchanging expe-rience regarding building democratic institu-tions< military education, training and exercis-es< border security, including military support to countering trafficking of narcotics, humanbeings and small arms< WMD counter-prolifer-ation< counter-terrorism< Civil EmergenciesPlanning< security of energy routes< scientificand environmental cooperation. They shouldbe mutually reinforcing with cooperation pro-grammes run by NATO in the Black Sea region(IPAP, PARP, PAP-T, PAP-DIB, Education for

Reform, etc.).Secondly, the geopolitical meaning of the

Black Sea region, as referred to in the Istanbulsummit Communiqué should be clarified> is it to be limited to littoral states, or should weconsider nations from the Wider Black Searegion. Or, perhaps, we might have certainprojects open to littoral states, whereas othersmight involve partners from the Wider BlackSea.

Thirdly, ways need to be found to deal withthe political sensitivities related to regional co-

operation of some of the allies and partners,stemming either from the animosities createdby the “frozen conflicts”, or by historical preju-dices regarding NATO’s intentions into theregion. This might be best achieved byaddressing various issues within the flexible

formats enabled by the Renewed andRefocused Euro-Atlantic Partnership.

In a recent article in NATO Review , Ron Asmus argued that, in the aftermath of 9/11,NATO needs a second (after the one in the1990s) political reinvention to maintain itsvitality in the 21st century. He was also sayingthat a larger role for NATO in the Wider BlackSea region would be an integral part of thiseffort. And, indeed, there are strong reasonsfor NATO to expand its role in the Wider BlackSea region> to reinforce its own efforts to assist individual partner nations to implement defence and wider reforms, as well as to fight

against global terrorism, proliferation of WMD,organised crime, and illegal immigration, com-plementarily with other international organisa-tions< and to overcome, or at least circumvent,the paralysis of regional co-operation in theCaucasus itself.

Allies and partners should continue to worktogether to make better use of Partnershiptools and mechanisms to complement regionalefforts to strengthen security and stability. Tothis end we need political will from allies andpartners, particularly from those from the

region itself, to promote and extend democra-cy and stability< we also need lots of imagina-tion to set up new projects or to find the best ways to support existing ones, as well as perse-verance to implement them in the most effec-tive and efficient way.

In his work, George Niculescu presents the main challenges to the security environment in the BlackSea region, in the context of the recent NATO enlargement. The article focuses on the importance of theBlack Sea region from NATO’s perspective. As its new eastern flank, the Wider Black Sea region needs a

special approach in order to boost the regional security and cooperation. The author identifies both theways and the difficulties in achieving them.

SUMMARY

George Niculescu works for NATO’s International Staff, Political Affairs and Security PolicyDivision. He is also associate professor at the National School for Political Studies and Public

Administration.



Monitor Strategic

20 Nr. 3-4 / 2005

Worthy to remember the simple fact that thefinal communiqué of the June 2004 NATOsummit in Istanbul referred to „the importanceof the Black Sea region for Euro-Atlantic securi-ty“1. From this perspective, the Black Sea region– perceived as an important geo-political area –requires much more attention than it has beenpaid until now by the international community.In our view, it demands a genuine Euro-Atlanticstrategy able to provide stability, security and

prosperity, while properly stimulating theprocess of democratic transformation of thisregion. The double enlargement – of the North- Atlantic Alliance and the European Union – hasdefinitely brought the Euro-Atlantic communityto the Black Sea shores. This fact requires a sus-tained joint effort to harmonize the national andinternational initiatives and policies.

When formulating such a strategy, oneshould take into consideration both the localrealities and a mature assessment of theregional security environment, in the wider

context of the global process. A better under-standing of the transformation of the interna-tional relations is also a critical condition for asuccessful strategy.

Firstly, it is to be mentioned that, for the first time in our modern history, all the countries inthe area are sharing a significant number of high-

ly important values, interests and activities gov-erning the evolution of the international rela-tions> democracy, human rights, rule of law, mar-ket economy and the global war on terror.Building on this, and getting a new stage inimplementing the main provisions of the SecondDefense Line Program and the Security BorderInitiative in order to achieve a more efficient control over the criminal activity in the area of countering proliferation, one may say that there

is a historical opportunity to create a realisticalternative to the „buffer zone“ concept.

Secondly, it is also for the first time in thehistory’s region when all the countries in thearea are interconnected to the Euro-Atlanticsecurity architecture, should they be NATOmembers, active participants in PfP Program orhaving established special partnerships withthe North-Atlantic Alliance. Moreover, newdemocratic authorities emerging into some of the newly independent countries have alreadyexpressed their will to develop and enhance

these partnerships seeking a possible futureintegration into NATO.Despite of the recent difficulties in adopting

the Constitutional Treaty, from the EuropeanUnion perspective, the situation could be con-sidered a still favorable one. Firstly, because it isrealistic to consider that signing the Accession

* This study is part of the lecture delivered at the conference „NATO’s Black Sea Region Security>Opportunities of Cooperation“, organized by George C. Marshall Center, Sofia (Bulgaria), the 20th-24th of June 2005.

Does the Black Sea Region Exist?An increasingly dynamic geopolitical Strategic Areaand its Security Concerns* Dr. Constantin Degeratu

Why is it necessary to develop a genuine interest in addressing both security opportunities and security concerns faced by the region? Because in such a way>

• We add fresh ideas on the security, stability, democracy and prosperity into the Black Sea region<• We prove the necessity to extend the spectrum of debates on the security strategies in a moment

when the international relations are increasingly structured around two major geo-political vectors>enlargement of the area of democracy and fighting terrorism<

• We ask, under the existing circumstances, that a special attention should be paid to the BlackSea area topic viewed as a fundamental dimension of Romanian foreign and security policy.



Monitor Strategic

21

Treaty, Romania and Bulgaria will become –under normal circumstances – full members of the European Union in January, 2007. Secondly,because whether or not the enlargement process will continue into the nearly future(Turkey has already begun accession negotia-tions, on October 3, 2005), there are significant optimistic expectations on this ground, since themajority other littoral countries have expressedtheir firm commitment to develop more inten-sive relations with the European Union, thusgenerally preparing themselves for integration.

A third remark refers to the particulargeopolitics of this area in the wider context of international relations. It was previously men-

tioned that the Black Sea area has passed itsold history when it could have been consid-ered a “buffer zone”. Presently, the Black Searegion is being developed as a security linkwithin a strategic corridor connecting the Euro- Atlantic area and the other encompassing theMiddle East, Caspian Sea area and Central Asia. So, one may say that the Black Sea islocated in the nodal point of the two majorstrategic flows evolving within the same corri-dor but in opposite direction and linking thetwo mentioned strategic areas. On one hand,we refer to the flow between the energyprovider (Middle East, Caspian Sea and Central Asia) and the energy consumer (the Euro- Atlantic community), on the other hand – theflow between the security provider (the Euro- Atlantic community) and the security con-sumer (Middle East and Central Asia).

While the geopolitics of the crossroads hasto play their particular creative role, the pres-suring needs to change come from the fact that this disharmonic relationship generates dan-gerous geopolitical quakes and is not sustain-able in the long term. It needs to be, as soon as

possible, harmonized, while the process of democratic transformation in the Middle East and Central Asia is going on.

In this context, all the littoral states have great responsibilities in enhancing the basic security of the Black Sea region. There is no need of furtherexplanations why the Black Sea area’s countrieshave a crucial interest in securing this region. At the same time, NATO Allies and Partners cannot be artificially isolated from the dynamics of this


process. In other words, it means that there is arole to be played in that region by other impor-tant NATO and EU members – US or Spain,Germany or UK, France, Italy, or Greece – sincethe area is a truly international one.

It’s easy to realize that some of ripariancountries have even higher responsibilities.Countries such as Romania, Bulgaria, andTurkey have been the beneficiaries of a great support during their preparations for NATOaccession, within the Alliance and throughout the democratization process. Today they havea political and moral duty to actively and effec-tively support the process of consolidation of democracy in the neighbouring countries –

Ukraine, Republic of Moldova, Georgia andRussian Federation.

All of the above-mentioned facts are, nodoubt, arguments for what was mentionedfrom the very beginning> the region needs acomprehensive security strategy – one able tofacilitate cooperation based on the still openwindows of opportunity and to properlyaddress the existing security concerns2. As cor-rectly concluded by experts, either we will tack-le these problems when and where theyemerge, or they will end up on our doorstep.That is one of the reasons why my next consid-erations will be focused on the main risksthreatening the Black Sea region security, sincethe area is already perceived and addressed not only as an area of strategic opportunities but also as one of increasing security concerns. Alist of them could be quite impressive> terror-ism< proliferation< regional conflicts< democrat-ic deficit< bad governance< transnational organ-ized crime< energy security threats< environ-mental threats< the slowing-down process of NATO and EU enlargement< low level of coop-

erative culture< obsolete or artificially constrain-ing regulations< syndrome of regionalism.

Keeping them in mind, the following part of the analysis will be focused on some consider-ations characterizing the security environment in the Black Sea region. There is no intentionto be exhaustive< it is only aiming to contributeto the discussion, not to offer final judgments.

In this respect, it’s normal to consider that terrorism is the most dangerous criminal activi-



Monitor Strategic

22

ty afflicting this area. The Black Sea Region hasseveral areas of active terrorism and many otherof potential terrorist-related activity. First to bementioned is a part of the Russia’s Southern ter-ritory – namely Chechnya and other neigh-bouring republics or autonomous regions. Thelong-lasting terrorist violence afflicting theregion is also permanently projecting its nega-tive influence in a larger area, corrupting inter-states and intra-states relations, particularlywithin the South Caucasus region. No doubt that Georgia and Azerbaijan have been afflictedby this contagious disease and Azero-Armenianconflict over the Nagorno-Kharabakh regionwas largely fueled by this terrorist activity.

Second active area of terrorist presence isTurkey, mainly its Eastern region, but also tar-geting Ankara and Istanbul. Different in roots –Islamic extremism in the Chechnya case orpolitical militantism in the Turkey case – theyare promoting separatism as a common goaland a largely common pattern> cruelty, masskilling, a total refuse to negotiating.

The region’s security analysts use to say that the influence of the terrorist groups in theseareas is largely limited to the regional agenda.Frankly speaking, I have reasonable doubt tobelieve this. There is no reason to say that theseterrorist activities are not international by theirvery nature and by their active cooperationwith Al-Qaeda organization. This is, perhaps,the reason of their presence on the US StateDepartment’s list of world’s terrorist organiza-tions. This list mentions as terrorist actors in theBlack Sea region the following organizations>

On the Russian Federation/Chechnya terri-tory> “Riyadus Salikhin Reconnaissance andSabotage Battalion of Chechen Martyrs”< “TheInternational Islamic Brigade”< “The SpecialPurpose Islamic Regiment”.

On the Turkey’s territory> #The KurdistanWorkers’ Party“ (PKK)< “The RevolutionaryPeople’s Liberation Front“ (DHKP/C).

If one is to make the necessary connectionswith the terrorist groups acting in the Former Yugoslavia conflicts (Bosnia-Herzegovina, Kosovo,Republic of Macedonia), should they be Islamicor Serb extremists, is not too difficult to thinkabout a virtual regional terrorist net.

These – let’s call them – ”classic” terrorist

Nr. 3-4 / 2005

actions are not the only terrorist-related activitiesin the area. There are relevant intelligence andcredible assessments showing that the region is apotential significant area of financing the interna-tional terrorism, either by collecting black moneyand secretly transferring them into the terrorist organizations’ accounts, or by laundering theirmoney.

There are also relevant intelligence and cred-ible analyses revealing the criminal activities fuel-ing the terrorist organizations by deliveringweapons, ammunitions and explosive materials.To a large extend, this dangerous trade was andstill is originated into the separatist regions – secu-rity black holes, territories out of any internation-

al control, hosting large apparently forgotten for-mer Soviet army’s depots, but also still very activefactories producing all range of terrorists’ arsenal>Kalashnikovs, RPGs, short range missiles, mortars,explosive materials. The area is also providingsafe heaven for sleeping cells, intelligence gather-ing groups, operational and logistic facilities, aswell as possible recruitment opportunities.

The common denominator of these terror-ist-related criminal activities is the fact that –excepting the Chechnya and Turkey cases – allthe possible support for terrorist activities has –at least until now – no domestic roots and nodomestic target. But do not forget one old les-son on this topic> the one who supports, toler-ates or ignores terrorism, sooner or later willbecome its victim.

Proliferation of weapons of mass destruc-tion (WMDs) is another important security riskin the area, an area quite rich in such kind of opportunities. The disintegration of the formerSoviet Union has created a large market of dif-ferent materials, components, spare parts, finalproducts or knowledge on, or related to theWMDs production and a very volatile and per-

missive environment for their spreading.Regional conflicts. The area is one of the

richest in so called ”frozen” conflicts, many of them being in fact quite ”smoldering” or activeconflicts. If one is to mention only the alreadytraditional conflicts, they are five. Even if they arenot identical in features, all of them are separatist by goals, all of them are located on the territoryof the former Soviet Union, and all of them hadtheir violent phase. Let’s mention them>



Monitor Strategic

23

• Conflict opposing Republic of Moldova andthe pro-Russian separatists in Transdnies-trian region<

• Conflict opposing Georgia and pro-Russian separatists in Abkhazia<

• Conflict opposing Georgia and separatistsin South Ossetia<

• Conflicts opposing Azerbaijan and pro- Armenian separatists in Nagorno-Kharabakh<

• Conflict opposing Russian Federation andIslamic Chechen separatists.

The region also faced other smaller – in inten-sity or quantity – separatist movement in theRepublic of Moldova (Gagauz region), Ukraine(Crimea region), Georgia (Ajaria region), Russian

Federation (Dagestan, Ingushetia). The terrorist activity in the eastern region of Turkey has thesame goal – the separation of a so called Kurdishregion. There were or still are tensions caused bysome territorial disputes or border disputebetween Russian Federation and Ukraine,Ukraine and Romania, Turkey and Greece.

If one is to mention also the existing con-flicts located into the strategic proximity of theregion – in Kosovo< Bosnia-Herzegovina<Serbia-Montenegro disputes over the future of the Union and the old conflict in Cyprus – onecan have the entire picture of the most con-flicting area of Europe. No need to say how dif-ficult is to have an optimistic view on theirfuture. In the absence of a coherent strategy,they were addressed on a case-by-case basis.They have already created new realities andmany of them have very few chances to besolved inside the recognized international bor-ders. For some of them, the independence isthe only visible option and only a matter of time. For the others, the possibility of a peace-ful solution within the existing states’ bordersseems to be yet a realistic expectation. For the

Chechnya conflict, there is no apparently solu-tion> separation is out of discussion, peacefulco-existence seems to be something impossi-ble. For all of them, international involvement seems to be the only frame that could providea chance toward peace.

Transnational organized crime is anotherhighly dangerous phenomenon targeting the secu-rity of the region. Under this concept, one can seea large sort of criminal activities undermining the


states’ authority, stability and prosperity. They area source of corruption and poverty, a source of black money, and a potential support for terror-ism. Among the criminal activities that can begrouped under this concept, I wish to mention>illegal traffic of weapons, ammunition, explosiveand sensitive or strategic materials< illegal traffic of human beings< drugs traffic< smuggling< traffic of counterfeit goods< money laundering.

Illegal traffic of arms and ammunition isstimulated both by the existence of large quan-tities of all possible range of weapons and bythe armament production in the region. Part of arms smuggling follows maritime routes acrossthe Black Sea basin or the large rivers routes<

other part use to follow land routes – railwaysor roads. The increasing usage of the contain-ers in railway and track commercial traffic iscreating the highest risk of illegal traffic, includ-ing the risk of transportation of nuclear materi-als or explosive.

Illegal migration routes, stemming fromCentral Asia, Middle and Far East, and evenfrom Africa are already crossing the Black Seabasin. Trafficking by maritime routes and usingDanube as a gateway to Western Europe islikely to amplify, as terrestrial border security of the new EU members will be stepped up.South-East Europe is one of the most important transit regions for illegal immigrants fromChina, India, Pakistan, Bangladesh, Iran, Iraq, Afghanistan and other Middle Eastern and Asian countries on their way to the EU.

Due to their location, majority of the BlackSea region countries are important entry pointsfor illegal immigrants. The most popular landroute leads from Turkey, Bulgaria andRomania, and South Caucasus, Russia, Ukraineand Republic of Moldova through Hungary,Serbia, Bosnia-Herzegovina and Croatia to

Italy and Austria and from there to all theWestern markets. According to the govern-ments estimates, up to 40,000 illegal immi-grants annually pass through Romania on theirway to the West and more than 25,000through Bulgaria.

Drug trafficking, using maritime and landroutes as well, is a growing threat in the BlackSea region. From Afghanistan and Central Asia,drugs are trafficked through Azerbaijan and



Monitor Strategic

24

Georgia then to Western Europe. Often,Turkey is used as a turning area for drugs com-ing from Central Asia and the Near East, but the trafficants also use Romania and Bulgariaas crossing countries to the West.

Democratic deficit and bad governance3

Democratic deficit, bad governance, highlevel and systemic corruption, alongside withtransnational organized crime and separatist movements are the main factors generating thefailure of the states, their inability to properlyexercise the state sovereignty in order to pro-tect security of their citizens and protection of the legitimate national interests.

A few words about other unconventionalsecurity threats in the Black Sea region.

Energy security threat>Stability is at stake> The risks of instability

(naturally or artificially created) are increasing.There is a high possibility to see the energysupply continuing to be used as an instrument of power, aiming at influencing the strategicbehavior of the “not-disciplined” states. Thegeopolitics-politics of the pipelines can createunexpected energy crises, undermining andplacing under uncertainty both the democraticdevelopment and economic programs.Terrorism and organized crime will also under-mine the security of the oil and gas pipelines.

Environment security>The Black Sea is “dieing”. This could create

new disputes over a various range of ques-tions> who is responsible (only the littoral orthe riparian states too, since the dirty waterscome from an area larger more half of Europe)<who is to pay for environment protection andrecovering programs< which are the otherusers’ duties while traveling alongside BlackSea water-ways.

The high level of pollution in the Black Seabasin is negatively influencing> human life< indus-trial activities< agriculture< tourism< we can fore-see virtual conflicts over organic resources> fish<plankton.

Low level of cooperative culture>In my opinion, Black Sea coastal states did

not sufficiently exercise their capacity to crosspolitical and cultural borders. Much more, theexisting trend to preserve or even to increase

Nr. 3-4 / 2005

the monopoly over the Black Sea waterways isconducting to isolationism, and is an addition-al negative factor undermining the process of democratic developments and free market economies’ advance in the area. As a result,one can consider any action or agreement which is intending to blocking the freedom of access and manoeuvre for our NATO key-alliesthat undermining the very basic ground for asolid and long-lasting security in the Black SeaRegion.

Obsolete or artificially constraining regu-lations (the Montreux Convention< CFE Treaty)and the need for a new approach.

Syndrome of regionalism> the persistence

of old habits and reflexes> trends of dominanceand of sphere of influence (near abroad) pater-nalism< trends of hegemony< the competitionaiming at the status of regional power< isola-tionism< spirit of monopoly.

Demotivation> No doubt, the EU is passingone of the most profound functional and struc-tural crises, with records of the lowest level of EU citizens’ confidence in the European dem-ocratic institutions. On the other hand, NATOdoes not enjoy its happiest days either.

Everybody knows that, until now, NATOand UE enlargements were the main engines of the> democratization< regional security cooper-ation and consolidation< solving regional terri-torial tensions/disputes/conflicts< reducinginternal social, political or ethnic conflicts< lib-eralizing the economies< organizing theweapons and ammunition trade< downsizingthe armies and enhancing the democratic con-trol over them.

EU and NATO hesitation or – even more –lack of visible attention4 to the very basic con-cerns of the region’s security, tend to aggravatethe potential risks threatening the Eurasian

connector security – meaning the Black Seaarea. Of course, the various security threats inthe region pose difficulties for NATO, but thereare potential strategic advantages for NATO if –while maintaining its strong strategic engage-ment in Turkey – it will establish new modernand adequate for GWOT bases in Bulgaria andRomania, securing the flow of oil from theCaspian Sea and, possibly, from the Black Seawaters, and also for a further more compre-



Monitor Strategic

25

hensive engagement of the Alliance targetingour ”Near East” and Caucasian region.

Nevertheless, the interest in regional securi-ty does not start and end with every meeting.It is common knowledge that several majorprojects of cooperation are under develop-ment at different levels, covering variousdomains – political and parliamentary, eco-nomic and banking, environmental, military.However, it is clear that new political and secu-rity realities, insufficiency of convincing resultsand a need for a more active involvement of

our strategic partners are requiring a newassessment of the current situation and addi-tional efforts to harmonize and make themmore efficient. I refer to both so called “hardsecurity” and “soft security” issues. This ismainly due to the fact that our region could nolonger be considered as located on the periph-ery of Europe but in the middle of an activegeopolitical process being requested to effec-tively contribute to their favorable settlement.

Presently, the Black Sea area could be con-sidered mainly a region of strategic opportuni-ties. At the same time, frozen or smoldering con-flicts, bad governance, corruption and bureau-cracy, transnational organized crime are still rep-resenting significant strategic threats to the Euro- Atlantic community’s security. Therefore I dobelieve that all have to contribute to eliminatingthe present difficulties and shortfalls in order totransform the region into a place of prosperity,stability and security. Otherwise one can faceanother major risk – that is a failure to capitalizeon these opportunities.

Among other things, that means that one hasto complement the existing strategy of the con-

flict management with a new one, aiming at theconflict settlement. Much more, one can say that NATO, EU and US will better achieve theirobjectives only if the Euro-Atlantic communitywill be able to build up a regional crisis preven-tion strategy which can address any possiblethreat before its dissemination out of area. Basedon European Union and NATO political demo-cratic standards, and taking into considerationthe international law, it is time to definitively


burn these conflicts out. It’s time to send the Abkhazian, Transdnistrian, South-Ossetian, Na-gorno-Karabakh and Chechnyan conflicts to theirnormal place – into the history’s handbooks. Noneed to say that means to fully observe the terri-torial integrity of the states, to withdraw the unde-sired illegal troops from the disputed region, tonot encourage the separatist movements, to put an end to the illegal traffic of weapons andammunition that is fueling the terrorist activity, tostop using the Black Sea region as one of themain route for the black trade.

Enhanced cooperation and strong regionalsolidarity, as well as increased contribution bythe Euro-Atlantic community – are the main

ideas to be promoted in this respect. In orderto do this, we have to ask ourselves what wemust do and what we are able to do, prior toexpecting any general benefits from our geo-strategic location, which is at a crucial point of global affairs.

At present, there are several instrumentsalready available for regional cooperation. Thequestion is> are they adequate and self-sufficient for addressing the asymmetric risks arising in thecontext of globalization? Difficult to say yes.

Perhaps, today one can only say that it is thetime to reaffirm a clear and efficient solidarityamong the countries in the Black Sea area – asfully internationalized area. The focus shouldbe on the rejuvenation and consolidation of theexisting cooperative initiatives. And they arequite a lot> multilateral like Black Sea EconomicCooperation (BSEC), BLACKSEAFOR or BlackSea Bank< some of them – bilateral/trilateral<the other, national – like Black Sea Harmony orBlack Sea University.

A new project discussed by Georgia,Romania and Ukraine is to be launched soonthis year> the idea of establishing a permanent

forum for dialogue and cooperation, open toall those interested, is already on the table. Thediscussions on developing the necessary oper-ational instruments, more efficient in prevent-ing and combating illegal maritime traffic couldbe reinforced by creating new adequate com-bat structures, extending the existing orrethinking their role.

Of course, the new challenges need uncon-ventional thinking, need to dare more, need



Monitor Strategic

26 Nr. 3-4 / 2005

comprehensive and honest approach. Theyneed also, an effort aiming to involve our NATOand EU friends in all new security projects, as aguaranty for more responsibility and more effi-ciency. A littoral countries’ monopoly over thisregion, one that excludes our transatlantic part-ners cannot be a XXI century solution.

This is the reason why I believe that thefocus should be on the priorities of this areaand the necessary instruments able to enhancethe peace, security and stability in the BlackSea region. Why? Because even if there are lot of cooperative activities, something is missing>that is a lack of foresight. There is a lack of comprehensive approach, a lack of conceptu-

al adaptation to the rapid change of the secu-rity landscape of the region, a lack of a Euro- Atlantic strategy able to efficiently use this win-dow of opportunities offered by the region,and to prevent or – why not – to preempt thepossible negative developments. These are thelessons of our recent history in Central, South-East and Eastern Europe> the lack of a preven-tive Euro-Atlantic strategy brought about thewell-known Balkan tragedy.

That is why, taking into consideration itsgenuine strategic value, a coherent, effectiveregional strategy for the Black Sea region must

be formulated by NATO, EU and the US andput into action if the Euro-Atlantic communitywants to perform its duty and to project stabil-ity where it matters and, if the US, as a strate-gic partner in NATO, is to successfully defend

vital Alliance interests. It should be a compre-hensive program that seriously addresses BlackSea security issues and incorporates the regioninto the NATO security framework, a programneeding primarily to improve European securi-ty, knowing that such a program also facilitatesthe Alliance’s engagement in the greaterMiddle East and beyond. A Black Sea securedby NATO and possibly, in the future, surround-ed by NATO would make the traditional statesof the alliance in Western Europe more secure.

This is what we owe to our people, to ourcountries – a more secure Black Sea region, ina truly secure Europe, in a better world.

Notes>1. NATO. Istanbul Summit Communiqué, PressRelease 069, 28 June 2004, available> www.nato.int/docu/pr/2004/p04-096e.htm. Vladimir Socor,“NATO Summit’s Uncertain Message to BlackSea-South Caucasus Region,” in Eurasia Daily Monitor, 2004, Vol.1, Iss.32.

2. Leonid Polyakov, “New Security Threats in BlackSea Region,” in Oleksander Pavliuk and IvannaKlympush-Tsintsadze, ed., The Black Sea Region>Cooperation and Security Building (M.E. Sharpe,EastWest Institute, 2003).

3. For more details go to Theodor Winkler, “Mana-ging Change. The Reform and Democratic Control

of the Security Sector and International Order”, inBryden/Fluri, Security Sector Reform> Institutions,Society and Good Governance, Nomos, 2003.

4. Arguments also to be found in Ronald Asmus andBruce Jackson, “The Black Sea and the Frontiersof Freedom”, in Policy Review , June 2004.

Rhetorically entitled “Does the Black Sea region exist?”, this article not only gives a clear affirmativeanswer, but also tries to identify solutions to this yet troubled area. As many values are shared by all thecountries in the region (which are either NATO members, or engaged in some form of cooperation of NATO), the author concludes the Black Sea area deserves special attention and it should be on the agenda

of NATO, EU and US.

SUMMARY

General dr. Constantin Degeratu, is State Counselor – The Department for National Security,Romanian Presidency. Areas of expertise> national security, global, European and transatlantic security<national defense, counterinsurgency operations, post-conflict operations, crisis management, preventingterrorism, international law. Dr. Constantin Degeratu was chief of General Staff of the Romanian Army in

the period between January 1997 - February 2000.



ORIENTUL MIJLOCIUEXTINS





ORIENTUL MIJLOCIU EXTINS

Monitor Strategic

29

I. Construc]ia democratic\ ;n Orientul MijlociuExtins> catalizator sau frân\ a stabiliz\rii?

Democra]ia ;n Orientul Mijlociu devineobiectiv al ac]iunii politice ;naintea apari]iei sale caatare pe primele locuri ale discursului politicoccidental. Actualitatea temei a fost subliniat\ detransform\rile democratice de la sfâr[itul secoluluiXX [i ;nceputul celui de-al treilea mileniu< preocu-p\rile concentrate asupra realiz\rii unui sistempolitic ;n zona respectiv\ ;n armonie cu realit\]iledin mediul interna]ional au o istorie care poate fiurm\rit\ de la afirmarea mi[c\rilor na]ionaliste [itendin]ele de reformare a structurilor statale ;nurm\ cu peste 130 de ani, chiar dac\ termenii ;ncare se punea problema erau al]ii. Constanter\mân, pe de-o parte, prezen]a conceptului desistem politic emancipat ;nc\ de la ;nceputurileafirm\rii gândirii [i practicii politice moderne din

Orientul Mijlociu [i, pe de alta, diversitatea for]elorcare au ac]ionat ;n numele concretiz\rii acestuia.

I.1. Motiva]ii externe ale proiectuluidemocratiz\rii

Includerea democratiz\rii ;n discursul politicdin afara regiunii „]int\” s-a produs cu acuitate [iinsisten]\ preponderent oratoric\ dup\ ce efec-tele transform\rilor structurale din EuropaCentral\ [i de Est de la sfâr[itul anilor ’80 aisecolului trecut au ;nceput s\ se sedimenteze. :ntermeni istorici, momentul de fragmentare aatitudinii tradi]ionale occidentale fa]\ de Orientul

Mijlociu poate fi situat ;n reac]ia la invadareaKuweitului de c\tre Irak, la 2 august 1990> unadin consecin]ele directe ale acestui eveniment afost cre[terea exponen]ial\ a prezen]ei occiden-tale ;n zona central\ a tradi]ionalismului [istagn\rii politice din regiune.

Evolu]ia intereselorComponentele pozi]iei occidentale fa]\ de

statele din Orientul Mijlociu au fost determinate

de o serie de factori ai c\ror r\d\cini se ;ntind,de-a lungul istoriei, pân\ ;n perioada cruciadelor. Abandonarea obiectivului ideologic al recuceririiSfântului Mormânt a fost o recunoa[tere impli-cit\ a suprema]iei militare islamice [i o con-secin]\ a regresului influen]ei factorului religios ;nevolu]ia puterii ;n plan european dup\ Rena[tere[i Iluminism. Pragmatismul caracteristic dezvolt\-rii capitaliste a readus ;n aten]ie zona OrientuluiMijlociu, ;n principal datorit\ con[tientiz\rii cres-cânde a utilit\]ii pe care o reprezenta posibilitateade scurtare a drumului c\tre India – obiectivrealizat pe deplin odat\ cu inaugurarea canaluluiSuez, ;n 1869 –, dup\ care a urmat ;mp\r]irea„mesei succesorale” a Imperiului Otoman, ;nvirtutea acordului Sykes-Picot din 1916 [i, poatecel mai semnificativ moment pentru ceea ceurma s\ se petreac\ nu numai ;n Orientul Mijlo-

ciu, ci ;n ;ntreg spa]iul euro-atlantic, Declara]iaBalfour din 1917.Con]inutul intereselor occidentale revine,

prin Declara]ia Balfour, ;n domeniul ideologic, ;ns\ ;ntr-o manier\ mai discret\, ;n m\sura ;ncare inten]ia primordial\ care a argumentat adoptarea acesteia era de atragere a cercurilorevreie[ti influente, mai ales din Statele Unite,al\turi de Antant\.

:ntr-un alt spa]iu politic [i, mai ales, ;ntr-oabordare pe care am numi-o acum „global\”, la23 noiembrie 1889, ;n Fran]a, a fost adoptat undecret ;n care era definit\ „ac]iunea colonizatoare

respectuoas\” [i ;n care se reg\sesc obiectivemisionare de civilizare a teritoriilor supuse Fran]ei. :ntr-o etap\ ulterioar\, ac]iunile puterilor coloniale ;n domeniul politic la nivelul coloniilor [i teritorii-lor controlate avea s\ fie definit ;n termenispecifici construc]iei statale [i institu]ionalemoderne>

„A aduce [tiin]a unor popoare care o ignor\,a le oferi drumuri, canale, c\i ferate, ma[ini,telegraf, telefon, a le organiza servicii de igien\,

Coordonate geopolitice

ale Orientului Mijlociu Extins Doru Costea



Monitor Strategic

30

a le face cunoscute Drepturile Omului, este o sarcin\ a fraternit\]ii… }ara care a proclamatDrepturile Omului, care a contribuit cu str\lucire la progresul [tiin]elor, care a laicizat ;nv\]\mântul, ]ara care, ;n fa]a na]iunilor, estemarele campion al libert\]ii, are, prin trecutul s\u, misiunea de a r\spândi, peste tot unde poate, ideile care au dus-o la m\re]ie”1.

Petrolul avea s\ devin\ o component\ aintereselor strategice globale odat\ cudescoperirea rezervelor de ]i]ei ;n prima partea secolului XX2. Atrage aten]ia, ;n context,afirmarea Iranului ca parte component\ aregiunii ;n perioada celui de-al doilea r\zboimondial, chiar dac\ obiectivul principal urm\rit

de Alia]i prin ocuparea ]\rii de c\tre trupelebritanice [i sovietice ;n 1941 a fost mai pu]inlegat de controlul resurselor sale petroliere [imai mult de atitudinea lui Reza [ah fa]\ degermanii din Iran [i de necesitatea asigur\riiunei rute alternative pentru trimiterea asisten]eide r\zboi c\tre URSS, pe lâng\ traseul Mur-mansk. Pe de alt\ parte, prezen]a Turciei ;nproiectele strategice ale puterilor din afara zonei a fost un element favorizat de presta]ialui Atatürk, continuat\ de colaboratorul s\uapropiat Ismet Inönü ;n preajma [i ;n timpulcelui de-al doilea r\zboi mondial> ;ngeopolitica zonei, Turcia reprezint\ excep]ia dela regula raportului obligatoriu dintre resurselevalorificabile [i importan]a strategic\ – sintagm\peremptorie pentru Orientul Mijlociu – singu-rul s\u atu constând ;n zona geografic\ pe careo ocupa la momentul respectiv3.

Perioada R\zboiului Rece a marcat istoriaintereselor externe ;n Orientul Mijlociu Extinsprin cel pu]in dou\ procese determinante> a)ofensiva ideologic\ promovat\ de URSS, carea g\sit ;n personalitatea politic\ a lui Gamal Abdel Naser un aliat de prim\ m\rime [i ;n

recrudescen]a na]ionalismului arab terenulconceptual potrivit pentru penetrarea zonei [istimularea „socialismului arab”, ;ncepând dinEgipt, Siria, Irak [i R.P.D. Yemen, dar cuinfluen]e vizibile pân\ ;n Algeria< [i b) reac]iaoccidental\, concentrat\ asupra contracar\riiamenin]\rilor sovietice ;n zona vital\ a produc-]iei petroliere, [i care s-a concretizat, printrealtele, ;n ;nfiin]area Pactului de la Bagdad(CENTO), ;n 1955. Aceste dou\ procese s-au

Nr. 3-4 / 2005

intersectat ;n mai multe rânduri, iar tensiuneagenerat\ de coliziunea dintre ele a atins,uneori, limitele dincolo de care op]iunea unic\ar fi fost un conflict militar direct ;ntre celedou\ blocuri.

Din perspectiva temei de fa]\, sunt dere]inut, ;ns\, efectele diferite [i, uneori, para-doxale, care au rezultat de pe urma influen]elormen]ionate mai sus. Ini]ial, ofensiva sovietic\ a ;nregistrat succese importante, materializate ;norientarea majorit\]ii statelor arabe ;mpotrivaSUA [i a Occidentului, ;n general> „campionul zonal” ;n aceast\ privin]\ a fost Egiptul lui Nasercare, ;n pofida profilului proeminent asumat ;nMi[carea de nealiniere, a fost unul din alia]ii

puternici ai URSS ;n regiune. Dup\ 1970, ;ns\,„centrul de greutate” al influen]ei sovietice s-amutat ;n Siria (odat\ cu preluarea puterii dec\tre Hafez al-Assad, la 14 martie 1971) [i s-aconsolidat ;n Irak. Ineficien]a economic\ aideologiei socialiste [i imposibilitatea structural\a reconcilierii dintre ateismul socialismului[tiin]ific [i pozi]ia Islamului ;n societ\]ile regiu-nii au limitat considerabil consecin]ele influen-]ei marxism-leninismului asupra ]\rilor respec-tive, cu toate c\ unele obiective programaticeale acestuia au coincis cu ]intele politice [i eco-nomice ale regimurilor din zon\ ;n perioadapost-colonial\.

Influen]a occidental\ asupra regiunii a avut,de asemenea, o traiectorie oscilant\ din punctulde vedere al rezultatelor concrete ;n competi]iaatragerii statelor respective ;n zona sa deinfluen]\. Cauzele principale ale acestor oscila]iinu au constat, ;ns\, ;n incapacitatea de a rezistaofensivei ideologiei comuniste, ci, mai degrab\, ;n for]a curentului na]ionalist [i anti-colonialist care a ghidat ac]iunile politice ale regimurilordin zon\. :n competi]ia cu influen]a comunist\,Occidentul pornea cu un handicap istoric,

alc\tuit din mai multe evenimente – pe lâng\statutul de putere colonial\ – care i-au subminat profund inten]iile [i au consolidat rezisten]ana]ionalist\ a societ\]ilor din zon\. TratatulSykes-Picot, men]ionat anterior, a distrussperan]ele din Orientul Mijlociu ;n refacereaunit\]ii arabe, iar interven]ia britanic\ ;n Irak din1941 ;mpotriva planurilor lui Rashid Ali dealiniere la Ax\ a fost numai unul din momentelecare au condus la cre[terea ostilit\]ii fa]\ de




Monitor Strategic

31

Occident. Pozi]ia occidental\ ;n conflictulisraeliano-arab a fost, ;ns\, factorul determinant ;n modelarea pozi]iei elitelor [i maselor dinregiune. :n plan economic, Occidentul avuseseasigurate „baze” solide, pe care le-a pierdut caurmare a na]ionaliz\rilor succesive – ;ncepândcu decizia lui Naser privind canalul Suez [iterminând cu m\surile similare din sectorulpetrolier< recuperarea terenului economic s-aprodus relativ repede, nu ;ns\ f\r\ dificult\]i,dup\ cum s-a ;ntâmplat ;n perioada crizelorpetroliere din anii ’70. :n plan strategic, singu-rele zone sigure au fost, pentru mult\ vreme,Turcia, Iranul [i Israelul< revolu]ia islamic\ aprodus o bre[\ considerabil\ ;n sistemul

strategic din regiune, recuperarea lui avândnevoie de peste 20 de ani, pân\ la invadareaKuweitului, ;n 1990.

Cursa care s-a desf\[urat ;n OrientulMijlociu Extins ;ntre cele dou\ orient\ri s-a ;ncheiat odat\ cu dispari]ia unuia dintrecompetitori, ;n ultimul deceniu al secolului XX, ;ns\ rezultatul acestei evolu]ii nu a fost cela[teptat de partea r\mas\ „;n picioare”. :nplanul construc]iei politice interne, nici unadintre influen]ele exercitate de-a lungul unei jum\t\]i de secol nu a reu[it s\ ;nregistrezesuccesul dorit> ideologia comunist\ a creat dictaturi locale, ale c\ror comportamente nuau urmat ;ns\ disciplina cu care se obi[nuiser\liderii sovietici< la rândul s\u, Occidentul aveas\ descopere, dup\ 11 septembrie 2001, orealitate surprinz\toare.

Interesele externe ;n secolul XXIMen]inând formula competi]iei, interesele

occidentale s-au trezit ;n fa]a unui competitora c\rui agresivitate s-a dovedit mult mai mare[i, mai ales, sus]inut\, chiar [i indirect, deproprii alia]i. Terorismul este doar unul din

membrii „echipei adverse”, f\r\ ;ndoial\ celmai redutabil [i de temut< al\turi de acesta seafl\, ;ns\, instabilitatea intern\, tensiunile [ifr\mânt\rile sociale [i, nu ;n ultim\ instan]\,provoc\rile generate de accesul la informa]ie alpopula]iei din zon\ [i, ;n consecin]\, cre[tereaexpunerii sale la pericolul manipul\rii.Momentul 11 septembrie 2001 a relansat confruntarea dintre Occident [i for]ele anti-occidentale din regiune pe un plan pu]in

previzibil chiar [i dup\ experien]a brutal\ ainvaziei irakiene ;n Kuweit, cu 11 ani mai de-vreme> eforturile de ;n]elegere a cauzelor careau condus la atentatele teroriste de la WorldTrade Center au descoperit ceea ce era vizibilde mult\ vreme, de altfel, anume pr\pastiacare se crease ;ntre via]a politic\ [i regimuriledin zon\ [i dimensiunile libert\]ii, democra]iei[i drepturilor omului care guvernau discursulpolitic occidental, nu ;ns\ [i ac]iunile concreteale statelor democratice din zon\>

Alian]ele tradi]ionale cu regimurile auto-ritare din Orientul Mijlociu nu ac]ioneaz\ pentru protejarea [i promovarea intereseloroccidentale. […]Mul]i ani, regimurile autoritare

au fost sprijinite plecând de la considerentul c\deschiderile politice ;n regiune ar puteaconduce doar la instabilitate [i guvernare mai pu]in pro-occidental\. S-a dovedit ;ntr-un modconving\tor c\ un asemenea ra]ionament este gre[it4.

Ar fi, ;ns\, la fel de gre[it dac\ proiectuldemocratiz\rii zonei ar fi argumentat doar prinnecesitatea combaterii terorismului> „deficitulde democra]ie” sau „deficitul de libertate”invocat ;n discursurile [i analizele neo-conservatorilor este, simultan, cauz\ [i efect alacumul\rii evenimentelor [i proceselor care auridicat ;n fa]a liderilor politici problemasolu]ion\rii acestui deficit, dup\ cum va ar\taexaminarea motiva]iilor interne ale reformelor.

Ini]iative externeProiectul american vizând democratizarea

[i reformarea Marelui Orient Mijlociu (GreaterMiddle East) include>

• Construirea [i consolidarea responsabili-t\]ii guvern\rii fa]\ de popor<

• Instaurarea statului de drept<• :ncurajarea dezvolt\rii societ\]ii civile<

• Garantarea libert\]ii religioase<• Privatizarea [i garantarea propriet\]ii

private<• Combaterea corup]iei<• Egalitatea ;n drepturi ;ntre b\rba]i [i

femei<• Renun]area la propagarea sentimentelor

ostile fa]\ de alte na]iuni5.Testul major al corectitudinii ;n aplicarea

acestor principii a fost identificat ;n evolu]iile



Monitor Strategic

32

din Irak, prezentate ;n contextul progreselordin stabilizarea Afganistanului [i al m\surilorde reform\ preconizate ;n unele state arabe.

Principiile de mai sus, care sunt „esen]iale ;n evolu]ia c\tre succes a oric\rei societ\]i,indiferent de mediul s\u cultural”, conformafirma]iei pre[edintelui american ;n discursulcitat, pot fi realizate, ;n concep]ia SUA, cuajutorul unor ini]iative al c\ror con]inut estepredominant legat de aspecte de „ soft power”.Cu aproape [apte luni mai devreme de alocu-]iunea de la National Endowment for Demo-cracy, pre[edintele american lansase, la Univer-sitatea South Carolina, un set de propuneri carevizau>

• promovarea cre[terii economice<• promovarea educa]iei [i cunoa[terii<• promovarea libert\]ii [i justi]iei6.Printre modalit\]ile de ac]iune se num\r\

;ncurajarea dezvolt\rii rela]iilor dintre stateledemocratice [i ]\rile din zon\< ;nfiin]area unorinstitu]ii [i structuri interna]ionale de finan]are aproiectelor sectoriale, ;ndeosebi ;n domeniileeduca]iei, ;nv\]\mântului [i dezvolt\rii mijloacelorde informare ;n mas\ [i sus]inerea dezvolt\riiONG-urilor< extinderea integr\rii statelor respec-tive ;n organiza]ii interna]ionale (inclusiv ;nOMC7)< crearea zonei de comer] liber prinextinderea acordurilor existente ;ntre SUA [iIsrael, respectiv Iordania, pân\ ;n 20138 etc.

Primele reac]ii generate de lansarea acestorproiecte au fost mai degrab\ sceptice, atât ;n]\rile vizate, cât [i printre statele democratice. :nprimul caz, reprezentantul american la Comitetulpolitic reunit ;n formatul Consiliului pentruParteneriatul Euro-Atlantic al NATO admitea, la ;nceputul anului 2004, c\ oficialii din statele ara-be sunt marca]i de suspiciuni profunde privindexisten]a unei „agende ascunse” a Statelor Unite ;n rela]iile cu ]\rile respective. :n al doilea caz,

este semnificativ\ observa]ia c\ focalizarea „ex-perimentului” democratic asupra exemplului ira-kian este pu]in favorabil\ consolid\rii ;ncrederiipublice ;n [ansele de succes pe care le-ar aveaini]iativele americane9.

:n pofida caracterului relativ improvizat [iimprecis al ini]iativelor anun]ate de Casa Alb\ ;ntr-o perioad\ complicat\ a rela]iilor dintreSUA, ]\rile Orientului Mijlociu [i alia]iioccidentali, consecven]a pre[edintelui Bush [i a

Nr. 3-4 / 2005

echipei sale a condus la clarificarea conturuluipe care urma s\ ;l dobândeasc\ proiectul dedemocratizare a Orientului Mijlociu. ReuniuneaG-8 de la Sea Island, din 9 iunie 2004, aadoptat Declara]ia privind parteneriatul pentru progres [i un viitor comun cu regiunea Orien-tului Mijlociu Extins [i a Africii de Nord, ;n careunul din principalele mesaje este c\ semnatariidocumentului subliniaz\ „paternitatea local\” aprocesului democratiz\rii [i reformei>

„[…] ;n consecin]\, ne declar\m sprijinul fa]\de reforma economic\, social\ [i democratic\izvorât\ din regiune. […] Reformele care au succes depind de ]\rile din regiune, iar schimbarea nu trebuie [i nu poate fi impus\ din

afar\. […] Fiecare ]ar\ este unic\ [i diversitatealor trebuie respectat\. Angajamentul nostrutrebuie s\ r\spund\ condi]iilor locale [i s\ sebazeze pe paternitatea local\. Fiecare societatetrebuie s\ ajung\ la propriile sale concluzii ;nceea ce prive[te pacea [i amploarea schimb\rii.Totu[i, diferen]ierea, fiind atât de important\, nutrebuie s\ fie exploatat\ pentru a ;mpiedicareforma”10.

Con]inutul parteneriatului revine la con-ceptul ini]ial pe care ;l anun]ase pre[edinteleBush cu un an ;nainte [i se concentreaz\ asupradezvolt\rilor ;n trei domenii>

politic– unde

sunt incluse reforma democratic\ [i instaurareastatului de drept care trebuie s\ conduc\ lainstituirea garan]iilor pentru drepturile omului[i libert\]ile fundamentale, solu]ionarea pa[nic\a disputelor, buna guvernare [i modernizarea<social-cultural – ;n care generalizarea edu-ca]iei, libertatea de exprimare, egalitatea ;ntresexe [i accesul la tehnologia informa]iei sunt principalele obiective< economic – plasat subsemnul prioritar al cre\rii locurilor de munc\,al\turi de reforme financiare, asigurareadreptului propriet\]ii, combaterea corup]iei [i

promovarea transparen]ei.Reuniunea Forumului pentru Viitor (Rabat,

11 decembrie 2004) a fost prima concretizareinstitu]ional\ a ini]iativei G-8. Sunt de remarcat câteva aspecte semnificative pentru viitorulproiectului>

• participan]ii> identificarea statelor Orien-tului Mijlociu Extins [i ale Africii de Nord aconsacrat includerea ;n conceptul zonei a 18state arabe, inclusiv Autoritatea Na]ional\ Pa-




Monitor Strategic

33

lestinian\, [i a trei ]\ri din afara arealului tra-di]ional al Orientului Mijlociu – Afganistan, Iran[i Pakistan. Sudanul a fost exclus de pe listainvita]ilor, ;ns\ a fost invitat\ Liga Arab\. Dinafara regiunii au participat, pe lâng\ statele G-8, Comisia European\, ;n calitate de observatorpe lâng\ G-8, Turcia [i Olanda, ca parteneri, [iorganiza]ii regionale [i interna]ionale11.

Prezen]a mini[trilor de externe [i ai finan]elordin statele respective, a reprezentan]ilor societ\-]ii civile [i a cercurilor de afaceri a consacrat ca-racterul pragmatic al reuniunii. Ac]iunile conve-nite pentru perioada urm\toare – ;n general,pentru 2005 – s-au repartizat ;n cele trei maridomenii ale propunerii G-8 prezentate mai sus>

dialogul pentru ajutorarea democra]iei< dezvol-tarea ;nv\]\mântului< finan]e [i microfinan]are<ini]iativa ;n afaceri< investi]ii.

• caracterul „multi-partenerial” al proiec-tului> ;n corela]ie cu sublinierea responsabilit\]iiprimare ce revine statelor din regiune, compo-nen]a „listei” participan]ilor la dezbaterile de laRabat semnific\, printre altele, dorin]a StatelorUnite de a diminua impresia de „proiect ameri-can” pe care a creat-o lansarea ini]iativelor ;ntr-oprim\ etap\. Primul pas ;n aceast\ direc]ie a fost transferarea proiectului de baz\ la nivelul G-8,astfel ;ncât au fost create, cel pu]in ;n principiu,interfe]ele necesare cu alte proiecte [i programecare vizeaz\ regiunea, ;ncepând cu ParteneriatulEuro-Mediteraneean (Procesul Barcelona), pro-movat de UE, [i terminând cu Ini]iativa Dialo-gului Arabo-Japonez12.

Un alt element semnificativ este participareaSiriei [i Iranului, dou\ dintre „statele-problem\” ;n geografia politic\ a Orientului Mijlociu.Comportamentul politic intern [i, mai ales, ;nplan regional pe care ;l au cele dou\ ]\ri este osurs\ de preocupare constant\ a democra]iiloroccidentale [i a Statelor Unite, ;n primul rând< se

poate aprecia, ;ns\, c\ invitarea acestor state aavut ;n vedere asigurarea caracterului cuprinz\toral proiectului [i tentativa de utilizare aalgoritmului dialogului ;n locul confrunt\rii(metod\ preferat\ de Uniunea European\) custatele respective. Este posibil\, de asemenea,luarea ;n calcul a eventualit\]ii unei „convertiri”treptate a factorilor de decizie de la Damasc [iTeheran c\tre reforme interne, ;n primul rândeconomice, pentru asigurarea premiselor de

solu]ionare a problemelor ce stau ;n fa]a acestor]\ri [i care sunt comune cu cele ale restuluiregiunii.

:n sfâr[it, participarea Turciei ca „partener” ladezbaterile Forumului are semnifica]ia evident\a implic\rii ;n proiect a unui stat predominant musulman, aflat ;ntr-o etap\ de reforme politiceinterne profunde, ca urmare a perspectivelor deintegrare ;n UE. Concomitent, importan]a [iponderea Turciei ;n ecua]iile de securitate [istabilitate din regiune ;i asigur\ acesteia calitateade participant „de drept” la realizarea ini]iativei.

Uniunea European\ promoveaz\, la rânduls\u, conceptul Orientul Mijlociu Extins (WiderMiddle East), din perspectiva vecin\t\]ii

regiunii cu spa]iul european. Dimensiunileavute ;n vedere sunt>

• Politic\ [i social\<• Economic\<• Securitate<• Procesul de pace din Orientul Mijlociu<• Uman\<• Interac]iune cultural\.Dimensiunile respective indic\ suprapunerea

par]ial\ cu cele ale ini]iativei americane. O cauz\a diferen]ierii rezid\ ;n istoricul raporturilor dintrestatele europene [i statele Orientului Mijlociu [iale Africii de Nord, inclusiv din punctul de vedereal UE, ;n virtutea c\reia interac]iunea dintre celedou\ maluri ale Mediteranei este mult maicomplex\ decât dintre SUA [i regiunea respec-tiv\. Alt\ cauz\ rezult\ din atitudinea fa]\ deproblematica pe care o ridic\ regiunea ;n fa]aeuropenilor, ;n compara]ie cu modul ;n care sunt percepute acestea pe cel\lalt ]\rm al Atlanticului.

Din aceast\ ultim\ perspectiv\, UE plaseaz\necesitatea stabilit\]ii ;n regiune pe acela[i plancu necesitatea reformelor. Diferen]a dintreprioritatea pe care o acord\ SUA democratiz\riica factor major ;n stabilizarea regiunii – conform

aser]iunii devenit\ comun\ potrivit c\reia„democra]iile nu poart\ r\zboaie una ;mpotrivaalteia” – [i concep]ia european\ are, la rânduls\u, cel pu]in dou\ explica]ii> proximitateageografic\ a UE fa]\ de zonele de conflict dinregiune ridic\ problema riscului imediat alpropag\rii efectelor unei eventuale destabiliz\rimajore dintr-un stat arab sau altul asupra mem-brilor UE. Statele europene sunt ]inta predilect\a migra]iei arabe, iar sentimentele de excluziu-



Monitor Strategic

34

ne sau obstacolele ridicate ;n ultima perioad\ ;nfa]a integr\rii imigran]ilor ;n societ\]ile gazd\pot s\ creeze un mediu favorabil prolifer\riiriscurilor de securitate intern\.

:n plus, extinderea UE, asociat\ cu even-tuala relansare economic\ [i ;mb\trânirea for]eide munc\ ;n plan european, sunt paralele [isimultane cu explozia demografic\ din Nordul Africii [i Orientul Mijlociu Extins< perspectivarelativ ;ndep\rtat\ a revirimentului economic ;n aceast\ regiune, care s\ poat\ absorbi ex-cedentul de for]\ de munc\ (;ndeosebi tân\r\)constituie posibilit\]i de evolu]ie ce se pot dovedi ;ngrijor\toare, ;n ultim\ instan]\, pentrusecuritatea [i stabilitatea european\13. Este de

remarcat, ;n context, multiplicarea m\suriloradministrative interne adoptate ;n state caFran]a sau Germania pentru men]inerea subcontrol a ascensiunii posibile a curentelorfundamentaliste islamice, ;ndeosebi dup\ 11septembrie 2001 – „dosarul v\lului” ;n Fran]aeste elocvent ;n acest sens, ca [i recrudescen]axenofobiei, rasismului [i anti-semitismului ;nansamblu.

A doua cauz\ a diferen]ei dintre abordareaeuropean\ [i cea american\ const\ ;n decalajuldintre capacit\]ile de ac]iune concentrat\ asupraproblemelor securit\]ii pe care le au cele dou\

p\r]i ;n zona de referin]\. :ntr-o situa]ie de criz\,Statele Unite au posibilitatea de proiectare afor]ei ;n teatrul de opera]ii ;ntr-o m\sur\ mult mai mare decât alte puteri europene, iarprocesul de coagulare [i consolidare a politiciieuropene de ap\rare comun\ se dezvolt\ lent, ;n compara]ie cu ritmul evolu]iilor care ar puteaimpune activarea sa.

Cele mai mari diferen]e, ;ns\, dintremodalit\]ile de concretizare a intereselor proprii ;n regiune de Uniunea European\ [i, respectiv,Statele Unite, pot fi identificate ;n dimensiuneainstitu]ional\ [i con]inutul ;nsu[i al ac]iunilorpromovate de cele dou\ puteri globale. :nc\ ;n1990, Fran]a lansa ini]iativa Forumului Medite-ranei Occidentale*, care avea s\ „;nghe]e” ;n1992, pentru a fi reluat\, aproape 10 ani maitârziu, ;n 2001, de Portugalia, dup\ ceConferin]a euro-mediteranean\ a mini[trilor de

externe (27-28 noiembrie 1995) a adoptat Declara]ia de la Barcelona. Con]inutul procesu-lui a fost preluat ;n 2003 ;n Strategia European\de Securitate, integrându-se astfel ;ntr-oabordare coerent\ [i institu]ionalizat\. :ntreagastructur\ a Procesului Barcelona [i derularea saefectiv\** contrasteaz\ cu abordarea american\,care s-a construit preponderent pe baze bilate-rale, selective [i concentrate pe obiective mult mai restrânse din perspectiva impactului asupra zonei> de exemplu, raporturile cu Egipt se singu-larizeaz\ ;n compara]ie cu leg\turile cu alte statedin zon\ prin amploarea asisten]ei acordate (adoua ca m\rime din lume, dup\ Israel)< unacord de comer] liber exist\ doar cu Iordania<

for]ele militare americane sunt sta]ionate numai ;n statele din Golf etc. :n ultimii ani, ac]iunileamericane au oferit argumente numeroase celorcare sus]in originea venusian\ a europenilor, ;ncontrast cu descenden]a mar]ian\ a america-nilor>

Mesajul pe care ;l trimite UE vecinilor estemai curând binevoitor, promi]ând mai degrab\dialog, decât coerci]ie, angajându-se s\ ajute,mai degrab\ decât s\ amenin]e [i sco]ând ;neviden]\ mai mult stimulentele, decât amenin- ]\rile. Mijloacele prin care UE ;[i abordeaz\

vecinii au, de asemenea, un caracter benign> li-beralizarea comer]ului, dialog politic, leg\turiinstitu]ionale, asisten]\ financiar\ etc. Aceast\atitudine contrasteaz\ puternic fa]\ de compor-tamentul interna]ional al Statelor Unite dup\11 septembrie. […] A impune democra]ia na- ]iunilor prin mijloace militare presupuneriscurile uria[e ale gener\rii unor consecin]e ne-dorite, care s\ fie mai multe decât cele dorite [i, ;n plus, afecteaz\ mesajul normativ al politiciiexterne americane, care ;ncearc\ s\ promovezeidealuri liberale14.

Concluzii preliminareConstruc]ia democratic\ [i dezvoltarea

economic\, concepute ca premise necesareale securit\]ii [i, concomitent, ale stabiliz\riisociale, reprezint\ inventarul principal alobiectivelor urm\rite de ansamblul ini]iativelor

Nr. 3-4 / 2005

* Formula 5+5> Partenerii erau 5 state europene> Fran]a, Italia, Malta, Spania [i Portugalia, [i statelearabe membre ale Uniunii Maghrebului Arab> Algeria, Libia, Maroc, Mauritania [i Tunisia.

** Q.v. II.1 Agenda Barcelona.




Monitor Strategic

35

lansate la adresa regiunii ;n ultimii ani. :n pa-ralel, exist\, evident, o gam\ larg\ de intereseeconomice, financiare, comerciale, care au o ;nc\rc\tur\ mai pu]in altruist\, f\r\ a putea fi, ;ns\, respinse sau contestate doar pentru c\promotorii lor urm\resc valorificarea maxim\ acondi]iilor locale pentru realizarea intereselorlor. La ;nceputul secolului XXI, abordareaconceptual\ a regiunii ;n politica occidental\ a ;nceput s\ se concentreze ;ntr-o m\sur\ tot mai mare asupra aspectelor de „ soft-power”,dup\ decenii ;ntregi ;n care promovareaaproape exclusiv\ a ap\r\rii intereselor econo-mice a reprezentant obiectivul strategic funda-mental. Dar ;n toate demersurile se reg\sesc

cel pu]in dou\ elemente determinante pentrusuccesul acestora> raportarea la „problemacheie” a Orientului Mijlociu – respectiv con-flictul israeliano-arab< [i capacitatea de mobilizare/atragere de partea promotorilor acestordemersuri a societ\]ilor vizate. :n leg\tur\ cuambele sintagme de mai sus, trebuie f\cutecâteva preciz\ri>

• locul pe care ;l de]ine conflictul dintrestatul evreu [i statele arabe ;n binomul Orien-tul Mijlociu – lumea exterioar\ a fost subiectulunei evolu]ii sinuoase, iar con]inutul eveni-mentelor ce se derulau ;n cadrul acestuia au

determinat, alternativ, func]ia conflictului, decatalizator al dezvolt\rii dialogului (cum s-a pe-trecut imediat dup\ Conferin]a de la Madrid, ;n 1991) sau de inhibitor al acestuia (dup\atentate teroriste, de ex.). :n timp ce este greude minimalizat impactul problemei palestinie-ne asupra zonei, este tot mai evident c\ o im-portan]\ crescând\ revine evolu]iilor internedin statele zonei.

• admi]ând adev\rul afirma]iei conform c\-reia democra]ia nu poate fi impus\ din afar\,trebuie acceptat\ [i necesitatea stabilirii uneirela]ii parteneriale ;ntre promotorii acesteia [ibeneficiarii s\i – cu toate c\ nu este ;ntotdea-una limpede identitatea lor, dup\ cum modali-

tatea de abordare a situa]iei „de la fa]a locului”a fost mai degrab\ confuz\>

„;n construirea proiectelor politice, s-auconturat cel pu]in dou\ curente principale de gândire ;n ceea ce prive[te algoritmul de ac]iu-ne optim> unii anali[ti sus]in op]iunea sprijiniriiunui „despot luminat” local, respectiv a unuilider autoritar dispus s\ aplice m\suri de refor-m\ cuprinz\toare, care includ transferul treptatal puterii c\tre institu]ii democratice create ;ncursul procesului< al]ii consider\ c\ provoc\rile [iincertitudinile democratiz\rii, ;n general, [i alereformelor economice [i sociale, ;n particular, pot fi prevenite [i solu]ionate prin abordarea pri-oritar\ a drepturilor fundamentale15.

I.2. Motiva]ii interne ale reformeiCele dou\ curente indic\ existen]a a cel

pu]in unui numitor comun al statelor dinOrientul Mijlociu Extins> „deficitul democratic”din regiune este, de departe, tr\s\tura cea maipregnant\ a regimurilor politice. Trecerea ;nrevist\, succint, a structurii acestora dezv\luieo situa]ie relativ omogen\ a regimuriloractuale, din mai multe puncte de vedere>

• legitimitatea> considerând procesulelectoral drept criteriu sintetic al acestuiatribut, este dificil de identificat un regim care

s\ fie rezultatul alegerilor corecte [i libere – cuatât mai mult cu cât, ;n unele state, care nusunt monarhii constitu]ionale, exist\ institu]iicheie ([eful statului, [eful guvernului) care nusunt subiect al acestui exerci]iu*<

• pluripartidismul> istoria partidelor poli-tice ;n regiune se ;ntinde pân\ spre ;nceputulsecolului XX, primele forma]iuni de acest genap\rând ;n contextul afirm\rii na]ionalismului(partidul Wafd, ;n Egipt, a fost ;nfiin]at ;n 1919,ca reac]ie la domina]ia britanic\ asupra ]\rii)<eficien]a [i coeren]a activit\]ii lor sunt, de re-gul\, sc\zute, mai ales datorit\ prevederilorlegale restrictive (;n unele cazuri partidele poli-tice sunt interzise**).

* :n Kuweit [i Arabia Saudit\ [efia guvernului este de]inut\ de prin]ii mo[tenitori. Emiratele Arabe Unite au unsistem mai complicat, ;n care autoritatea suprem\ ;n stat este exercitat\ de un Consiliu Suprem, alc\tuit dinmonarhi ereditari ai fiec\ruia din cele [apte emirate care constituie federa]ia, [i care ;[i alege un pre[edinte –de regul\, din Abu Dhabi. Acesta nume[te prim-ministrul [i guvernul. Alte monarhii arabe – Maroc, Iordania,Bahrein – au drept numitor comun puterea considerabil\ exercitat\ de [eful statului, ;n timp ce guvernul esterezultat al alegerilor, ca [i prim-ministrul< ;n Qatar [i Oman, [eful statului de]ine [i func]ia de prim-ministru.

** :n monarhiile arabe din Golf [i ;n Libia. Recent, ;n Egipt au fost ini]iate m\suri de relaxare a legii carereglementeaz\ func]ionarea partidelor politice.



Monitor Strategic

36

Raportul dintre cele dou\ ipostaze ale defi-citului democratic poate fi sintetizat ;n urmaunei radiografii sincronice a situa]iei politice din zon\, care va conduce la constat\ri cum sunt>

Prevalen]a regimurilor politice militare>majoritatea covâr[itoare a statelor regiunii sunt conduse de lideri proveni]i din armat\. Excep-]ia, ;n segmentul arab, este Libanul, undeinstabilitatea intern\ a fost caracteristicaprincipal\ ;n ultimii 30 de ani< Turcia [i Iranul,al\turi de statele membre ale Consiliului deCooperare a Golfului, sunt, de asemenea,excep]ii, dar situa]iile particulare ;n care se afl\regimurile din aceste ]\ri le plaseaz\ ;n altecoordonate de referin]\.

Stabilitatea impus\ cu for]a> ;n toatestatele Orientului Mijlociu Extins practicile au-toritare sunt justificate de promotorii lor por-nind de la pericolul pe care ;l reprezint\ funda-mentalismul islamic. Efectele revolu]iei islamiceiraniene au favorizat recursul la acest argu-ment, iar atacurile teroriste l-au consolidat.

Frustrarea public\> perioada actual\ – carepoate fi denumit\ „post-revolu]ionar\”, odat\ce genera]ia independen]ei statale este treptat ;nlocuit\ de reprezentan]ii societ\]ilor care aubeneficiat de pe urma acesteia –, a ;nregistrat declinuri sensibile ;n mai multe domenii vitale

ale evolu]iei, astfel ;ncât se poate spune c\ „ ]\-rile arabe sunt mai degrab\ mai bogate decâtmai dezvoltate ;n compara]ie cu situa]ia ;n care se aflau la ;nceputul anilor ’60”16.

Modernizarea ca tendin]\ constant\ ;n istoria regiuniiCauzele originare ale situa]iei actuale din

sistemele politice existente ;n regiune sunt,evident, rezultatul condi]iilor ;n care statelerespective au luat na[tere [i au evoluat pe planintern, regional [i global. :n fiecare din aceste

planuri exist\ momente cheie care au reprezentat punctele de ruptur\ – uneori, de coli- ziune intern\ – pe traiectoria evolu]iei> procla-marea independen]ei politice reprezint\, pen-tru fiecare dintre statele respective, „punctul zero” ;n istoria lor contemporan\ pe plan in-tern< pe plan regional, ;nfiin]area statului Israela constituit primul test al capacit\]ii de reac]ieunitar\ a statelor arabe, dup\ care ;ntreaga

evolu]ie a conflictului a ;nregistrat alte momen-te determinante ;n orientarea strategic\ intern\[i extern\< ;n fine, pe plan global, ;ncetareaR\zboiului Rece [i schimbarea con]inutului pecare ;l au amenin]\rile la adresa securit\]iiinterna]ionale au influen]at hot\râtor deciziipolitice [i comportamente strategice aleguvernan]ilor.

Rena[terea arab\ – an-Nahda – din ultimaparte a secolului XIX a fost rezultatul unuiproces complex de asimilare a modernit\]ii, ;nparalel cu impulsul de valorificare a patrimo-niului propriu, ;n spiritul romantismului ger-man [i al ideilor revolu]iei franceze< efecteleau dep\[it cadrul literar ;n care s-a afirmat cu

prec\dere. Orient\rile [i domeniile ;n care s-adezvoltat aceast\ mi[care de idei, care avea s\influen]eze structural istoria ulterioar\ a spa]iu-lui arab, au fost la fel de eterogene pe cât delipsit\ de omogenitate a fost zona geografic\ [ipolitic\ ;n care s-au materializat consecin]elesale> de la apari]ia primelor ziare [i publica]iiperiodice, la redescoperirea perioadei clasicea civiliza]iei arabe [i apari]ia romantismului ;nliteratur\, la primele ;ncerc\ri ale intelectua-lilor musulmani de adaptare la invazia culturii,valorilor [i moravurilor occidentale17, la respin-gerea violent\ a reprezentan]ilor europeni ;n

Maghreb18, dar [i ;n partea de est a lumii arabe– ;n Masherq, sau Levantul* secolului al XIX-lea.

Imperiul Otoman, intrat ;n declin ;nc\ dinsecolul al XVII-lea, [i-a men]inut domina]iaasupra Orientului Mijlociu pân\ la ;nceputulsecolului al XIX-lea. La nivelul zonei, un sem-nal al sl\birii structurale a imperiului l-a dat ascensiunea politic\ a lui Mohammed Ali, carea ob]inut numirea ca vice-rege – waliy – alEgiptului ;n 1805, dup\ ce participase la r\z-boaiele anti-napoleoniene ;n zon\. Preluareaconducerii Egiptului de c\tre Mohammed Ali

reprezint\, ;n retrospectiv\, un moment apartepentru domina]ia otoman\ asupra regiunii, ;nm\sura ;n care comportamentul noului condu-c\tor a marcat ;nceputul moderniz\rii ]\rii –mai ales ;n economie [i administra]ie – ;n com-para]ie cu stagnarea imperial\ a Sublimei Por]i. :ncerc\rile de modernizare a Imperiului Oto-man lansate de Selim al III-lea (1789-1807)semnalaser\ con[tientizarea necesit\]ii de re-

Nr. 3-4 / 2005

* Masherq ;n traducere literal\ din arab\ ;nseamn\ locul de unde r\sare soarele.




Monitor Strategic

37

form\ profund\ a sistemului de guvernare dinImperiu< având ;n vedere soarta planurilor sale,este aproape o ironie coinciden]a urc\rii salepe tron cu momentul care avea s\ devin\ unreper universal ;n istoria modern\ a lumii>

Spre sfâr[itul secolului (al XVIII-lea – n.n.) ,con[tientizarea pericolelor era tot mai larg\.Printre oamenii de rând, ;[i g\sea exprimarea ;n profe]ii mesianice, iar ;n rândurile elitelorotomane, ;n ideea c\ trebuia f\cut ceva. […]

Unora dintre ;nal]ii oficiali otomani le deveniselimpede c\ ap\rarea imperiului trebuia ;nt\rit\. Au fost ;ntreprinse ;ncerc\ri de ;nfiin]are aforma]iunilor preg\tite [i echipate modern ;ninfanterie [i marin\, iar ;n anii 1790, la ini]iativa

noului sultan Selim al III-lea […] a fost f\cut unefort mai sus]inut pentru crearea unei noiarmate model< dar, ;n final, nu s-a realizatnimic, deoarece ;nfiin]area unei armate noi [ireformele fiscale pe care le implica amenin]au prea multe [i puternice interese19.

Speran]ele de modernizare a armatei [i,prin extensie, a ;ntregului sistem politico-admi-nistrativ, care au avut drept for]\ generatoareamenin]\rile crescânde la adresa securit\]iiconduc\torilor regimului din vremea respec-tiv\, au avut o soart\ similar\ ;n Iran – [i tot ;naceea[i perioad\ istoric\20. Dup\ mijlocul seco-lului al XIX-lea, dezvoltarea ;ntregului spa]iu depe coasta de nord a Africii pân\ pe malurileBosforului, par]ial, ;n Peninsula Arabic\ [i, ;ntr-omult mai mic\ m\sur\, pe teritoriul Iranuluiactual, s-a ;nscris ireversibil pe o traiectoriestabilit\ de dou\ curente contradictorii> avan-sul irezistibil al modernit\]ii importate, din Eu-ropa – [i, uneori, din Statele Unite – ;n opozi]ieparalel\ cu orientarea tot mai accentuat\ – maiales ;n primele decenii ale secolului XX – c\trerevalorificarea patrimoniului propriu de gândire,valori, cultur\ [i civiliza]ie islamic\>

„[…] Aceast\ lume musulman\ se reculege [i dobânde[te con[tiin]a unit\]ii [i demnit\]ii sale. Se confrunt\ dou\ mi[c\ri, dou\ tendin]econtrare> de o parte sunt fanaticii care vor s\termine cu civiliza]ia european\ [i cre[tin\ printeam\, sabie [i foc, iar de cealalt\ parte, oame-nii moderni, oamenii noi… Exist\ o ;ntreag\elit\ care spune> «Islamul nu se va salva decâtre;nnoindu-se, t\lm\cindu-[i vechea carte religioas\ ;ntr-un spirit nou de libertate, fraterni-

tate [i pace». Aceast\ elit\ nu aspir\ la dis-trugerea cadrului civiliza]iei [i administra]ieieuropene…”21.

Competi]ia dintre cele dou\ curente s-adovedit inegal\ timp de aproape dou\ sute deani, pân\ când, la 1 februarie 1979, ayatollahulKhomeini [i-a f\cut intrarea triumfal\ ;n Teheran[i a demonstrat c\ sensul evolu]iei sistemelorpolitice nu este predestinat s\ ajung\ lar\scrucea op]iunilor prevalente ;n epoc\> socia-lism, capitalism, „democra]ie specific\” post-co-lonial\, „regim al coloneilor/generalilor” sau alaltor militari, ci poate s\ ;nregistreze – cel pu]inaparent – un salt ;napoi spre statul teocratic.

Revolu]ia islamic\ iranian\ a ridicat un an-

samblu de probleme, a c\ror complexitate afost demonstrat\ periodic ;n cele peste dou\decenii care au trecut de la producerea ei. Lamai pu]in de un an de la r\sturnarea [ahuluiizbucne[te r\zboiul irakiano-iranian< dincolode motiva]ia teritorial\ a conflictului, s-a aflat „provocarea dubl\” c\reia trebuia s\-i fac\ fa]\Irakul, respectiv doctrina exportului revolu]ieiislamice promovate de Iran [i pericolul activ\rii[ii]ilor majoritari din Irak, dar condu[i desunni]ii minoritari ai regimului baasist al luiSaddam Hussein22. Este primul moment alconfrunt\rii contemporane dintre evolu]ia carecondusese la afirmarea sistemului politic ira-kian [i ceea ce avea s\ fie cunoscut drept „fundamentalism” – aproape ;ntotdeauna ;nso]it de atributul „islamic”.

:n derularea r\zboiului irakiano-iranian pot fi identificate cauzele primare ale mai multorevolu]ii ulterioare> din perspectiva temei noas-tre, acutizarea pân\ la conflict a rela]iilor inter-confesionale din Irak este cel mai important aspect, ;n m\sura ;n care reprimarea revoltelor[iite [i kurde din sudul, respectiv nordul ]\rii areprezentat reluarea m\surilor represive adop-

tate de regimul lui Saddam Hussein ;mpotrivapopula]iei respective ;nc\ din anii ’70. Dinpunctul de vedere al democratiz\rii societ\]iiirakiene, evenimentele respective, petrecute ;ntr-un context care nu avea nimic ;n comuncu reforma politic\ sau reac]ia la presiuneamoderniz\rii, se dovedesc determinante ;nprezent, [i la o scar\ ce justific\ includereaGolfului Persic ;n proiectul democratiz\riiOrientului Mijlociu.



Monitor Strategic

38

Episoadele re]inute anterior sunt destinaterelief\rii unei realit\]i deosebit de complexe,care ;ngreuneaz\ considerabil examinareamotiva]iilor interne ale reformelor, ;n general,[i ale transform\rii democratice, ;n special.Odat\ cu maturizarea consecin]elor rena[teriiarabe, demersurile conceptuale ale intelectua-lit\]ii locale s-au confruntat cu misiunea identi-fic\rii con]inutului pe care trebuia s\-l aib\modernizarea societ\]ilor lor. Din aceast\ pers-pectiv\, preocup\rile conceptuale au cuprinsansamblul structurilor existente, de la institu]ii[i organisme guvernamentale, la palierul spiri-tualit\]ii care, ;n regiunea respectiv\, a reprezentat [i continu\ s\ fie unul dintre cei mai pu-

ternici [i influen]i factori de modelare a com-portamentului public. Astfel, proiectele demodernizare au fost lansate nu numai ;n ceeace prive[te adoptarea m\surilor administrative, ;n majoritatea cazurilor, de organizare a so-ciet\]ii [i guvern\rii, ci [i ;n modul ;n care eraustructurate sarcinile mesajului islamic> impac-tul Islamului asupra societ\]ilor din statele res-pective reprezint\ o tem\ dezb\tut\ ;ndelung, ;n scopul explic\rii cauzelor care determin\amploarea acestuia [i, ;n consecin]\, pentruidentificarea eventualelor modalit\]i de ac]iu-ne destinate „convertirii” acestor cauze ;n sluj-ba progresului ;n ansamblu, [i a democrati- z\rii, ;n special.

Dac\ interoga]iile privind momentul refor-mei conduc, printre altele, [i la recunoa[tereaimplicit\ a conexiunii tot mai strânse dintreevenimentele globale [i dezvolt\rile internedin spa]iul arab, con]inutul [i motiva]iile de-mocratiz\rii politice sunt percepute, la rândullor, ;ntr-o m\sur\ ce continu\ s\ fie preponde-rent\, drept exterioare zonei de referin]\.Obiectivul reformelor politice este identificat ;n includerea statelor arabe, ;n special, [i a lu-

mii islamice, ;n ansamblu, ;n circuitul econo-mic mondial, ca pie]e de desfacere pentruprodusele „elitei capitaliste americane”< ;nplan politic, apare ;ntrebarea privind reac]iileregimurilor la presiunile exercitate de StateleUnite pentru efectuarea reformelor>

„R\spunsul logic la aceast\ ;ntrebare poate fidat prin prisma experien]ei acumulate ;n ceeace prive[te practicile [i comportamentele aces-tor regimuri, care sunt con[tiente c\ nu au legiti-

Nr. 3-4 / 2005

mitatea institu]ional\ ;n cadrul sistemelor politi-ce […]. Din aceast\ perspectiv\, regimurile respective vor recurge la mijloace mecanice pentrudep\[irea presiunii externe care solicit\ reforma [i pluralismul politic< unul din aceste mijloaceconst\ ;n lansarea lozincilor privind reforma ad-ministrativ\, combaterea corup]iei, ;nregimenta-rea unor for]e noi pro-liberale ;n rândurile pute-rii, prin ridicarea propor]iei de reprezentare afor]elor opozi]iei ce accept\ regulile jocului poli-tic, f\r\ ca aceasta s\ desfac\ monopolul exerci-tat de puterea dominant\ asupra pârghiilor con-ducerii [i elabor\rii deciziei23.

I.3. Contextul regional [i global> dificul-

tate suplimentar\ sau stimulent ?Caracterul strategic al Orientului MijlociuExtins este o tr\s\tur\ care define[te constant identitatea zonei pe parcursul ;ntregii sale evo-lu]ii istorice, ;ncepând ;nc\ din perioada roma-n\, când Egiptul era grânarul capitalei imperia-le. :n acela[i timp, fundamentul semnifica]ieistrategice pe care a avut-o regiunea s-a ;nscrispe o traiectorie oscilant\> rolul jucat de regiu-ne ;n ansamblul rela]iilor sale cu mediul poli-tico-economic, social [i cultural ;nconjur\tor afost, alternativ, pasiv – ;n perioada ImperiuluiRoman< activ – ;n perioada de afirmare [i ex-pansiune a Islamului, respectiv a califatului [i,ulterior, ;n etapele similare parcurse de Impe-riul Otoman< [i din nou pasiv – ;n perioadamodern\, pân\ spre ultimul sfert al secolului alXX-lea.

Raporturi dintre mediul extern [i evolu]ii interne ;n a doua partea secolului trecut :n studiul care prefa]eaz\ Raportul strategic

arab, publicat de Centrul Al-Ahram pentruStudii Strategice de la Cairo, autorul face o re-

marc\ peremptorie semnificativ\ pentru modul ;n care este perceput\ rela]ia dintre lumeaarab\ [i lumea exterioar\>

„Nu este nici o ;ndoial\ […] c\, dac\ n-ar fiexistat interven]iile contradictorii din Europa [i America ;n ultimele trei decenii, multe regimuriarabe s-ar fi schimbat radical [i ar fi fost maiacceptabile pentru societ\]ile [i opinia public\local\. Occidentul a cauzat e[ecul tuturor pro-ceselor de auto-dezvoltare arab\ [i islamic\,




Monitor Strategic

39

astfel ;ncât este direct r\spunz\tor de situa]iaactual\, inclusiv de stagnarea [i osificarea politic\”24.

Dincolo de tenta]ia identific\rii responsabi-lit\]ii pentru evolu]ia sistemului ;n afara aces-tuia, asupra c\reia vom reveni, r\mâne realita-tea sensului predominant al influen]elor pro-venite din exteriorul ]\rilor regiunii asupra dez-volt\rii interne. Momentele definitorii ale exer-cit\rii acestor influen]e sunt prezente ;nc\ dincampania napoleonian\< manifest\rile celemai semnificative pentru soarta regimurilor in-terne contemporane aveau s\ se concretizezeaproape 150 de ani mai târziu, odat\ cu ;n-fiin]area statului evreu [i derularea primului

r\zboi arabo-israelian, ;n 1948.{ocul produs de rezolu]ia Na]iunilor Uniteprivind proclamarea statului Israel a fost resim]it ;ntr-o perioad\ ;n care memoria colectiv\ aelitelor arabe mai suferea de pe urma „tr\d\rii”survenite ;n urma primului r\zboi mondial> visulrealiz\rii independen]ei [i unit\]ii arabe ;n zonaLevantului fusese ;ncurajat ;n coresponden]a din1915-1916 dintre McMahon [i Hussein bin Ali, ;ns\ inten]ia ini]ial\ a marilor puteri a fost, con-form afirma]iei lui Lawrence, de a crea „o nou\ putere […] care s\-i dep\[easc\ pe turci canum\r, fapte [i activitate intelectual\”25. Ideea deunitate arab\ a r\mas un laitmotiv al preocup\-rilor politice [i s-a concretizat, din punct de ve-dere institu]ional, ;n ;nfiin]area primului orga-nism sub-regional de integrare – ;n ;n]elesul ac-tual al conceptului – ;n 1945, la Cairo, prin LigaStatelor Arabe*.

Eficien]a organismului pan-arab a r\mas celpu]in deficitar\> ;n afara unor proiecte dindomeniul cooper\rii ;n ;nv\]\mânt [i cultur\,care au avut consecin]e importante pentru re-cuperarea [i promovarea patrimoniului co-mun, realiz\rile ;n plan politic, economic [i

militar se situeaz\ mult sub nivelul a[tept\rilor. Abia la sfâr[itul secolului trecut, odat\ cupreluarea conducerii organiza]iei de c\tre AmrMousa, fost ministru egiptean de externe, pla-nurile de reformare a Ligii au ;nceput s\ fieabordate ;ntr-o manier\ sistematic\ [i consis-tent\, f\r\ a ;nregistra, ;ns\, progrese deosebitepân\ ;n prezent. :n acela[i timp, ;ns\, existen]a

Ligii Statelor Arabe nu a ;mpiedicat apari]ia,dezvoltarea [i men]inerea, pân\ ;n perioadaactual\, a unui set de rela]ii extrem de com-plexe [i contradictorii ;ntre membrii acestuiorganism – de unde [i caracterizarea frecvent\pe care o fac anali[tii [i observatorii arabi ;n[i[iforumului respectiv, drept „loc ;n care cei carese adun\ convin s\ nu fie de acord”.

Una din cauzele principale ale disensiunilorintra-arabe este atitudinea fa]\ de Israel> au fost necesare patru r\zboaie, toate ;ncheiate cu ;nfrângerea statelor arabe, pentru ca ideea con-vie]uirii cu statul evreu s\ prind\ via]\ la CampDavid, ;n 1978. O alt\ cauz\ a fost atitudineafa]\ de palestinieni> opt ani ;nainte de acordurile

egipteano-israeliene, regele Hussein al Iordanieiordonase m\suri dure ;mpotriva palestinienilorrefugia]i ;n regat, ale c\ror ac]iuni militare ;mpo-triva Israelului conduseser\ la atacuri militare ;mpotriva zonelor de la frontiera iordaniano-israelian\. Ulterior, prezen]a [i, mai ales, ac]iu-nile palestiniene din Liban au contribuit la izbuc-nirea celui mai lung r\zboi civil din zona arab\(1975-1990).

Tot ;n plan regional, dar de data aceasta ;ndomeniul economic, un proces semnificativpentru evolu]ia intern\ [i care avea s\ gene-reze consecin]e greu de ;ntrev\zut ;n perioadarespectiv\ pe plan global, a fost evolu]iapre]ului ]i]eiului ;n anii ’70. ;ntr-o perioad\extrem de scurt\, state ale c\ror influen]\ eralimitat\ la propriile lor grani]e au devenit juc\tori relevan]i pe plan global f\r\ a recurgela for]a militar\. Poten]ialul de ac]iune alproduc\torilor arabi de petrol a crescut explo- ziv> ;n cinci ani, veniturile petroliere s-au majo-rat de 13 ori ;n Irak, de aproape nou\ ori ;n Arabia Saudit\ [i Kuweit [i de patru ori ;n Libia.Consecin]ele acestei evolu]ii ;n afara regiuniiau fost de scurt\ durat\ [i cenzurate sever de

reac]iile centrelor de putere real\, prin m\suricum au fost reorientarea consumului [i valori-ficarea unor resurse care fuseser\ ineficientedin punct de vedere economic. Drept urmare,conflictele ulterioare dintre produc\toare prin-cipale de ]i]ei – Irak [i Iran, respectiv Irak-Kuweit-Arabia Saudit\ – [i care ar fi putut ge-nera reiterarea cre[terii spectaculoase a pre]u-

* Statele fondatoare sunt> Egipt, Irak, Siria, Liban, Arabia Saudit\, Transiordania (din 1949> Iordania) [i Yemen.



Monitor Strategic

40

rilor petrolului au provocat doar „pusee”, f\r\efecte notabile pe plan regional sau global.

Manifest\ri mai subtile [i mai profunde aleconsecin]elor noii avu]ii provenite din petrol s-auconcentrat ;n rela]iile [i evolu]iile interne dinanumite ]\ri ale zonei – ;n primul rând, ;nstatele Golfului Persic – [i din statele arabe ;n-vecinate – mai ales Egipt, Iordania, Yemen,Siria, Liban. Abunden]a resurselor s-a reflectat ;n cel pu]in dou\ direc]ii>

• lansarea unor proiecte de dezvoltare lo-cal\ intens\, ;n domenii cum au fost armata,infrastructura, serviciile, ;nv\]\mântul, infor-ma]ia public\<

• transformarea statelor petroliere ;n puncte

de atrac]ie pentru for]a de munc\ excedentar\din statele mai pu]in avantajate de resurselenaturale [i ;n care, ;n plus, ;ncepuse s\ creasc\presiunea demografic\, ;n paralel cu intensificareadificult\]ilor economice interne provocate de oserie ;ntreag\ de cauze – de la e[ecul ;ncerc\rilorde reform\ economic\ (cazul Egiptului, ;n con-textul politicii „deschiderii” – infitah – promovatede Sadat), la crize politice (r\zboiul civil din Liban,situa]ia palestinienilor).

Pe lâng\ acestea, s-au dezvoltat proiectelede asisten]\ intra-arab\, pornind de la institu]iatradi]ional\ a ;ntrajutor\rii comunitare, specifi-c\ Islamului* [i grefat\ pe valorificarea posibili-t\]ii de promovare a unor interese proprii, maiales ;n plan politic, sub form\ de credite petermen lung cu dobânzi modice – Kuweit Fundfor Arab Economic Development, de exemplu,practic\ dobânzi de maximum 2%, cu perioa-de de gra]ie de pân\ la 5 ani [i termen de ram-bursare de 20 de ani – sau f\r\ dobând\, ;nvirtutea interdic]iei formale a practic\rii aces-teia conform preceptelor islamice. Consecin-]ele dezvolt\rii acestor institu]ii sunt mixte> pede o parte, au fost solu]ionate unele probleme

reale ale statelor beneficiare, ;n care s-au con-struit obiective de infrastructur\, construc]iicivile etc< pe de alt\ parte, exportul de capitala permis [i exportul ideologic, r\spândireaunor concepte [i concep]ii preponderent fundamentaliste, similare celor promovate ;nsistemele politice ale ]\rilor din care provenea

asisten]a. Acela[i efect s-a produs [i ca urmarea intensific\rii circula]iei persoanelor> imigran-]ii egipteni, mai ales, aduceau acas\ din stateleGolfului nu numai economiile realizate – trans-ferurile remiten]elor reprezint\ a treia surs\ cam\rime pentru PIB-ul egiptean – ci [i modulde interpretare [i comportament prevalent ;nmediul ;n care tr\iau [i lucrau.

Concluzii preliminareCaracterul strategic al Orientului Mijlociu

Extins a fost, [i continu\ s\ fie, concomitent,at=t un atu c=t [i o vulnerabilitate a regiunii. A[a cum s-au petrecut lucrurile [i ;n alte zoneale lumii, importan]a strategic\ a unei regiuni

este dictat\ de interese situate preponderent ;nafara regiunii respective< mai mult, ;n acest cazcu deosebire, con[tientizarea caracteruluistrategic pe care ;l de]ine zona a generat reac]iiprimordial na]ionale care nu au fost, de regul\,coordonate [i/sau armonizate pentru interesulcomun. Excep]iile de la acest comportament –crizele petroliere sau boicotarea Israelului – aufost manifest\ri care au avut o anumit\ coe-ren]\ doar ;ntr-o etap\ ini]ial\, dup\ care au ;nceput s\ apar\ fisuri ;n atitudinea comun\.Consecin]ele operative ale acestei atitudini aucontribuit la sl\birea sistemelor politice [i lainducerea unei st\ri de frustrare ;n rândurilepublicului local, ;n condi]iile ;n care na]iona-lismul continu\ s\ fie un element principal almentalit\]ii politice [i al comportamentuluigeneral.

Perioada actual\ ;n evolu]ia statelor dinregiune ridic\ provoc\ri noi ;n fa]a sistemeloracestora, pe care nu le-au putut prevedeadecât ;ntr-o m\sur\ redus\ – de ex., continua-rea situa]iei de „pace rece”, sau „nici pace, nicir\zboi” dintre ]\rile arabe [i Israel nu puteadura la infinit – sau care au luat prin surprin-

dere nu numai factorii decizionali locali, preo-cupa]i mai degrab\ de men]inerea stabilit\]iiinterne prin orice fel de mijloace, ci [i peanali[tii [i planificatorii politici din centrele deputere direct interesate [i implicate ;n mode-larea evolu]iei unei ]\ri sau alteia. Ascensiunea[i cre[terea influen]ei discursului islamist sunt

Nr. 3-4 / 2005

* Zakat-ul, echivalentul relativ al daniei ortodoxe, este unul din cei cinci „stâlpi” ai Islamului [i const\ dinobliga]ia ca persoana ale c\rui venituri ;i dep\[esc necesit\]ile s\ doneze comunit\]ii o parte a surplusuluipentru ajutorarea nevoia[ilor.




Monitor Strategic

41

procese care nu au ;nceput ;n ultimele dou\decenii< cu toate acestea, ecourile pe care le-au generat sunt mult mai ample [i mai profun-de decât ;n toat\ perioada anterioar\ ;ncheieriiR\zboiului Rece, ;n pofida faptului c\ motiva-]ia din vremea respectiv\ – contracarareaextinderii comuniste – era mai credibil\ [i maiu[or de sus]inut. Explica]iile acestei situa]ii pot fi g\site ;n mai multe aspecte, dintre care celemai semnificative pentru perioada imediat\ [ipe termen mediu par s\ fie>

• explozia demografic\ – dup\ ce ;n apro-ximativ 50 de ani, ;ntre 1930 [i 1979, popu-la]ia statelor arabe s-a triplat aproape, ajun-gând la cca 179 milioane, ;n prezent, dep\[e[-

te 280 de milioane, cu perspectiva trecerii li-mitei de 400 de milioane ;n 2020. Conformdatelor PNUD, 38% din popula]ia actual\ este ;n vârst\ de sub 14 ani, iar [omajul afecteaz\cel pu]in 15% din popula]ia apt\ de munc\26<

• manifestarea concomitent\ a trei defi-cite structurale – al libert\]ii, al cunoa[terii [ial utiliz\rii for]ei de munc\ feminine, conformraportului PNUD citat anterior<

• persisten]a st\rilor conflictuale din re-giune, care justific\, ;n discursul politic local,concentrarea resurselor ;n sistemele de ap\rare[i necesitatea men]inerii sub control a factori-lor destabilizatori. Alegerile municipale recen-te din teritoriile palestiniene arat\ c\ este posi-bil\ legitimarea unor for]e politice „nedorite”prin vot. Situa]ia nu este, de fapt, f\r\ prece-dent> ;ntr-un alt spa]iu [i alt timp, tot ;n urmavotului, un stat european a ajuns s\ fie condusde cei care aveau s\ provoace al doilea r\zboimondial.

Efectele pe care le produce impactul refor-mei ;n sensul general al termenului asupraOrientului Mijlociu Extins sunt aproape la felde diversificate [i eterogene ca [i situa]ia real\

intern\ a fiec\rei ]\ri din cele care compunregiunea respectiv\. Unul din paradoxurileabord\rii situa]iei din regiune este c\ dificul-tatea major\ a exerci]iului de conceptualizarea reformei pare s\ fie aplicarea rezultatelorsale prin ac]iunea for]elor politice din interior.Un alt aspect din aceea[i categorie a dilemelorstructurale ce confrunt\ factorii decizionalieste echilibrul dintre modernizare [i demo-cratizare< problema este abordat\ diferit ;n di-

verse p\r]i ale regiunii, ca urmare a mai multorfactori dintre care pot fi re]inu]i> nivelul de matu-rizare a structurilor statale< gradul de coeziune asociet\]ii< raportul dintre resurse [i presiuneademografic\< gradul de deschidere fa]\ deexterior.

Majoritatea anali[tilor, ;n primul rând arabi,arat\ c\ voin]a politic\ destinat\ realiz\rii celuide-al doilea pas ;n exerci]iul respectiv esteabsent\, ca urmare a priorit\]ilor particulare pecare le are fiecare regim ;n parte pe termenscurt. Interac]iunea crescând\ dintre proceseleglobaliz\rii tuturor componentelor vie]ii socia-le, economice, culturale [i, nu ;n cea mai mic\m\sur\, politice, impun regimurilor [i for]elor

politice din Orientul Mijlociu Extins acceptareanecesit\]ii de cooperare [i dialog pro-activ cucentrele de putere din exterior – ;n primul rândcu structurile europene [i euro-atlantice deintegrare.

II. Rela]iile cu Uniunea European\ [i NATO>provoc\ri [i perspective

Schi]\ a evolu]iilor contemporane ;n preo-cup\rile UE [i NATO fa]\ de zon\

Interac]iunea dintre cele dou\ maluri aleM\rii Mediterane poate fi examinat\ pornindde la perceperea acesteia drept liant, mai de-grab\ decât grani]\> ;ns\[i semnifica]ia numelui– preluat ad litteram ;n arab\> „al-bahr al-abyadal-mutawassit” ;nseamn\ cu o aproxima]ie mi-nim\ „Marea cea alb\ de la mijloc”< evolu]ia dela „Mare Nostrum” la „Marea dintre t\râmuri”poate fi considerat\ una dintre cele mai adev\-rate profe]ii involuntare ale antichit\]ii.

Pe lâng\ aspectele cruciale ale rolului pecare l-a jucat Mediterana de-a lungul istoriei, ;n prezent voca]ia sa de interfa]\ ;ntre celedou\ spa]ii este abordat\ ;ntr-o perspectiv\determinat\ de intensificarea f\r\ precedent a

fluxurilor care le conecteaz\. Cei 12 parteneriai Uniunii Europene din regiunea Africii deNord [i Orientului Mijlociu, participan]i virtualila viitoarea zon\ euro-mediteranean\ de co-mer] liber, [i Consiliul de Cooperare al Golfuluisunt partenerii situa]i pe locurile patru, respec-tiv cinci, ;n comer]ul comunitar, cu toate c\evolu]ia pie]elor mediteraneene este mult mailent\ [i mai pu]in conving\toare ca dinamic\ [icapacitate de absorb]ie a investi]iilor str\ine



Monitor Strategic

42

decât a celor din Europa Central\ [i de Est,inclusiv Turcia27. :n replic\, fluxul uman trans-mediteranean este mult mai intens decât celtrans-european, chiar [i ;n condi]iile liberaliz\-rii circula]iei persoanelor ;ntre diferitele regiunieuropene, ceea ce a produs, de altfel, [i unadin muta]iile cele mai semnificative pentruevolu]iile europene ;nsele> Islamul a devenit adoua religie ;n Europa ;n mai pu]in de o jum\-tate de secol28.

Motiva]iile principale care determin\ inten-sificarea preocup\rilor UE [i NATO fa]\ deevolu]ia politic\ a spa]iilor din vecin\tatea lorsunt u[or de descifrat [i identificat< ansamblulconsecin]elor pe care le antreneaz\ m\surile

preconizate pentru modelarea acestor evolu]ii ;n conformitate cu interesele organismelor res-pective – implicit, ale principalelor state mem-bre – este mult mai complex [i chiar para-doxal, ;n unele situa]ii, generând presiuni ne-gative asupra proceselor lansate [i ridicânddificult\]i suplimentare ;n fa]a unor programe[i a[a sensibile.

O abordare schematic\ arat\ c\ proiecta-rea valorilor democra]iei, libert\]ii [i statului dedrept ;n spa]iile ;nvecinate celor ;n care func-]ionarea acestora este consacrat\, normat\ [ivalidat\ de evolu]ia istoric\, este consecin]afireasc\ a necesit\]ii de asigurare a stabilit\]ii [isecurit\]ii ;n afara grani]elor UE/NATO. Reali- zarea acestor obiective este perceput\ drept ocondi]ie primordial\ pentru dezvoltarea [i di-versificarea raporturilor economice, politice,militare etc. :ntre cele dou\ segmente, ;n be-neficiul comun al societ\]ilor respective.

:nc\ de la ;nceputul anilor ’90, cele dou\structuri de integrare [i-au fixat drept ]inte stra-tegice deplasarea acestor grani]e spre est. Adop-tarea obiectivelor extinderii UE [i NATO a fost favorizat\ de orient\rile programatice ale for]e-

lor politice din statele situate ;n afara spa]iului„euro-atlantic”, ale c\ror programe, f\r\ excep-]ii notabile, au inclus ata[amentul fa]\ de valo-rile comune care constituie fundamentul axiolo-gic al organiza]iilor respective< al]i factori favori- zan]i au fost, evident, lega]i de evolu]ii istorice,aspecte strategice, interese na]ionale, afinit\]i

de civiliza]ie [i, nu ;n ultim\ instan]\, oportuni-t\]i economice ;n raporturile dintre cele dou\spa]ii. Acest ;ntreg ansamblu de factori determi-nan]i s-a reg\sit, ;n propor]ii [i intensit\]i diferite,dar niciodat\ contradictorii, ;n ambele segmen-te ale procesului de l\rgire – din perspectiva UE[i NATO – respectiv de integrare, din perspecti-va statelor central [i est-europene.

Aproape simultan cu „ofensiva c\tre est”,aten]ia UE [i NATO s-a orientat c\tre sud>poate mai mult decât ;n cazul primei orient\ri,deciziile de mobilizare a resurselor de toatecategoriile [i de orientare a lor c\tre nordul Africii [i estul Mediteranei au fost impulsionatede interese ini]ial na]ionale> ini]iativa „5+5”,

men]ionat\ anterior, a avut un caracter „trans-sub-regional”, ;ns\ poten]ialul evident de caredispunea proiectul francez a fost subminat deo serie de factori preponderent politici, al c\-ror impact negativ a fost contracarat ulterior deProcesul Barcelona*.

:ntre momentele lans\rii ini]iativei „5+5” [ireuniunea ministerial\ de la Barcelona, ;n de-cembrie 1994, mini[trii de externe ai Alian]eiNord-Atlantice au lansat Dialogul meditera-nean**, ;n acela[i an cu lansarea „Parteneria-tului pentru Pace”. Din punct de vedere for-mal, proiectul NATO a avut nevoie de 10 anipentru a ;nregistra prima reuniune la nivel mi-nisterial a tuturor statelor participante la Dia-logul mediteranean, spre deosebire de ini]iati-va comunitar\ care a fost lansat\ de la acest nivel. Din punct de vedere al con]inutului [iformelor de institu]ionalizare, exist\, de ase-menea, o serie de deosebiri, unele semnifica-tive, generate de mai mul]i factori specifici„mandatelor” celor dou\ organiza]ii. Terenulcomun, ;ns\, pe care sunt cl\dite ambele abor-d\ri r\mâne cel determinat de acelea[i obiecti-ve strategice – mai pu]in integrarea ;n structu-

rile respective a unor noi membri. Afirma]iaeste valabil\ cel pu]in pentru perioada actual\>sporadic, apar semnale privind oportunitateatransform\rii calitative a raporturilor partene-riale dintre statele din sudul Mediteranei [i UE, ;ns\ consisten]a acestora este departe de aproiecta, chiar [i ;ntr-un viitor ;ndep\rtat, pers-

Nr. 3-4 / 2005

* La momentul lans\rii, procesul includea 12 parteneri> Algeria, Cipru, Egipt, Israel, Iordania, Liban,Malta, Maroc, Siria, Tunisia, Turcia [i Autoritatea Palestinian\.

** Statele mediteraneene participante sunt> Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Maroc, Mauritania [i Tunisia.




Monitor Strategic

43

pectiva l\rgirii comunitare ;n aceast\ direc]ie –cu excep]ia notabil\ a Turciei [i cu situa]iaaparte a Israelului, care este deja „integrat” ;ntr-o serie de domenii pan-europene.

Fundamentul comun al orient\rilor comu-nitare, respectiv nord-atlantice, spre ;ncuraja-rea reformei democratice ;n zona de referin]\a fost consolidat dup\ 11 septembrie 2001 deperceperea riscului la adresa securit\]ii pe care ;l genereaz\ spa]iul respectiv, chiar dac\, dinpunct de vedere al con]inutului propriu-zis,componenta reactiv\ ;n fa]a sa difer\ substan-]ial de la o organiza]ie la alta. :n linii mari, sepoate afirma c\ proiectul european de demo-cratizare a statelor vizate se construie[te por-

nind de la domenii „soft” – dialog cultural,coeziune social\, promovarea educa]iei [iegalit\]ii ;ntre membrii societ\]ii, dezvoltareeconomic\ etc. – pe când planurile Alian]eiNord-Atlantice sunt mai degrab\ concentratepe aspectele de securitate, conceput\ drept indivizibil\ ;ntre parteneri sau, cel pu]in, ;ntr-ocorelare [i determinare reciproc\ destul destrânse pentru a favoriza abord\ri comune. Dinaceast\ perspectiv\, sunt identificabile atât caracterul complementar al programelor UE [iNATO, care au drept obiectiv democratizareastatelor respective – sau, cel pu]in, reformarealor ;n direc]ia cre[terii gradului de democra]ie,libertate [i func]ionalitate a statului de drept –,cât [i tr\s\turile specifice fiec\reia dintre celedou\ institu]ii de integrare. :n acela[i context,se pot distinge [i reac]iile diferite pe care le austatele sud-mediteraneene fa]\ de acesteini]iative, [i care pornesc, ;n esen]\, de la patri-moniul leg\turilor dintre fiecare stat ;n parte [iUE/NATO, de la perceperea diferit\ pe care oau autorit\]ile respective fa]\ de pozi]ionareaorganismelor respective ;n raport cu uneleobiective proprii – de exemplu, finalizarea acor-

durilor de parteneriat dintre Egipt, sau Siria, [iUE a fost mult ;ngreunat\ de capitolul privinddrepturile omului – [i de la gradul de coeren]\institu]ional\ intern\, dat\ fiind componentabirocratic\ dezvoltat\ pe care o presupune de-rularea programelor convenite ;ntre statelerespective [i fiecare dintre cele dou\ structuri.

II.1. Procesul Barcelona :n 1994, Consiliul European reunit la Corfu

a ;ns\rcinat Comisia European\ s\ elaboreze onou\ politic\ pentru spa]iul mediteranean, ;nconsonan]\ cu transform\rile structurale inter-ne ale UE [i, mai ales, cu schimb\rile generatede ;ncetarea perioadei de confruntare ideolo-gic\, adoptarea deciziei de l\rgire („criteriile dela Copenhaga”) [i gestionarea interac]iuniicrescânde dintre malurile Mediteranei ;n do-menii strategice – de la asigurarea resurselorenergetice, la fluxurile de persoane [i pericolulrecrudescen]ei terorismului.

:n consecin]\, ;n luna noiembrie 1995, laBarcelona a fost lansat procesul omonim prinadoptarea Declara]iei privind parteneriatuleuro-mediteranean, care subliniaz\, printre

altele, necesitatea abord\rii comune a noilorprobleme politice, economice [i sociale, ceconstituie „ provoc\ri comune care solicit\ unr\spuns cuprinz\tor [i coordonat”< formulareareprezint\ una dintre primele certific\ri, laacest nivel, ale rela]ion\rii complexe dintreevolu]ii ;n domenii fundamentale [i determi-nante pentru stabilitatea [i dezvoltarea pe celedou\ p\r]i ale Mediteranei. Precizarea calit\-]ilor pe care trebuie s\ le ;ndeplineasc\ reac-]iile la provoc\rile comune, respectiv caracte-rul „cuprinz\tor [i coordonat”, exprim\ atât con[tientizarea interdependen]ei crescândespecifice raporturilor dintre spa]iile respective,cât [i premisa de rela]ionare fa]\ de probleme-le respective de pe acela[i plan. Este consacra-t\ astfel abordarea partenerial\, care a devenit „algoritmul cheie” al derul\rii proiectelor cevizeaz\ statele situate ;n afara UE.

Obiectivul general al procesului este trans-formarea „bazinului mediteranean ;ntr-un spa]iu al dialogului, schimbului [i cooper\rii,care s\ garanteze pacea, stabilitatea [i prosperi-tatea”. P\r]ile ;[i exprim\ convingerea c\ realizarea acestuia „necesit\ consolidarea democra-

]iei [i respectului pentru drepturile omului,dezvoltarea social\ [i economic\ echilibrat\ [i sustenabil\, m\suri pentru combaterea s\r\ciei [i promovarea unei mai mari ;n]elegeri ;ntreculturi”29. Celor trei categorii de ]inte carecompun obiectivul general le corespund capi-tolele principale ale Parteneriatului>

Capitolul politic [i de securitate – includeinstaurarea [i consolidarea ariei comune ap\cii [i stabilit\]ii prin dialog pe teme politice [i



Monitor Strategic

44

de securitate<Capitolul economic [i financiar – edifica-

rea unei zone a bun\st\rii comune [i, treptat,a unei zone de comer] liber<

Capitolul social, uman [i cultural – pro-movarea dialogului inter-cultural, cunoa[tereareciproc\, dezvoltarea schimburilor la nivelulsociet\]ii civile.

:n derularea opera]iunilor [i proiectelorconcrete, Parteneriatul se desf\[oar\ pe dou\dimensiuni complementare> dimensiunea bi-lateral\, ;n care UE abordeaz\ individual sta-tele partenere [i procedeaz\ la ;ncheiereaacordurilor de asociere< [i dimensiunea regio-nal\, care vizeaz\ ;n principal abordarea si-

multan\ a problemelor care apar]in celor treicapitole men]ionate mai sus [i care sunt co-mune mai multor parteneri.

Instrumentul cel mai puternic pentruderularea proiectelor din cadrul Procesuluieste asigurat de Programul MEDA – de la ;n-fiin]area sa, ;n 1995, pân\ ;n 2003, prin inter-mediul s\u au fost alocate 5,4 miliarde euro,urmând ca, pân\ ;n 2006, nivelul acestora s\ajung\ la cca 8,7 miliarde de euro, destinateprogramelor de cooperare, asisten]\ tehnic\ [iproiecte comune. Pân\ ;n 1999, aproximativ86% din sumele respective au fost distribuite

;n plan bilateral30 [i 12% ;n plan regional, restulde 2% fiind alocat birourilor de asisten]\tehnic\.

:n 2000, Programul MEDA a intrat ;ntr-onou\ faz\ – MEDA II – ;n cadrul c\ruia aborda-rea strategic\ este concentrat\ pe un proces deplanificare [i programare a finan]\rii corelate ;ntre obiectivele ;n plan bilateral [i cele ;n planregional pe termen mediu (trei ani) [i lung – ;nconformitate cu documentele de strategiepentru fiecare partener ;n parte31.

Pe lâng\ programul MEDA, la finan]area

proiectelor ;n cadrul Parteneriatului contribuie[i Banca European\ de Investi]ii (BEI), care acor-d\ ;mprumuturi zonei euro-mediteraneene> ;ncepând din 1974, ;mprumuturile BEI pentruobiective de dezvoltare ;n zon\ au fost de cca14 miliarde euro, iar ;n cadrul MEDA II, nivelulacestora se ridic\ la cca 7,4 miliarde euro32.

Caracterul elaborat al mecanismelor definan]are a proiectelor din cele 39 de domenii

de activitate prev\zute ;n Declara]ia de laBarcelona este specific abord\rii cuprinz\toarea agendei politice comunitare ;n rela]iile cuspa]iile situate ;n afara frontierelor UE. Pe lân-g\ acestea, subdivizarea spa]iului-]int\ al pro-gramelor din cadrul Parteneriatului ;n planurisubregionale [i/sau tematice – de genulMasherq, Maghreb [i „Grupul de la Agadir”* –este destinat\ facilit\rii opera]iunilor de identi-ficare [i proiectare a asisten]ei ;n rela]ie direct\cu tr\s\turi specifice comune ale grup\rilorrespective. Func]ionarea ca atare a acestor me-canisme este supus\ direct unuia dintre princi-piile fundamentale pe care se bazeaz\ asisten-]a comunitar\, respectiv condi]ionalitatea, ;n

virtutea c\ruia beneficierea de pe urmafondurilor alocate este determinat\ de respec-tarea unui complex de condi]ii, de la celepolitice la cele administrative [i de asigurare acapacit\]ii de absorb]ie a fondurilor alocate.Dintre toate componentele condi]ionalit\]ii,cele privind respectarea drepturilor omului [iprincipiile democra]iei sunt de relevan]\ major\ pentru subiectul lucr\rii de fa]\.

Capitolul privind Parteneriatul politic [i de securitate> stabilirea unei arii comune de pace [i stabilitate – primul „pilier” al procesului –con]ine, ;nc\ de la ;nceput, angajamente ;n

virtutea c\rora p\r]ile vor>• ac]iona ;n conformitate cu [prevederile]

Cartei ONU [i Declara]ia Universal\ aDrepturilor Omului, precum [i cu alteobliga]ii, ;n virtutea dreptului interna]io-nal […] <

• dezvolta statul de drept [i democra]ia ;ncadrul sistemelor lor politice, ;n acela[itimp recunoscând, ;n acest cadru, dreptulfiec\reia de a-[i alege [i dezvolta liber propriul sistem politic, socio-cultural,economic [i juridic<

• respecta drepturile [i libert\]ile funda-mentale ale omului [i garanta exercitarealegitim\ efectiv\ a acestor drepturi [ilibert\]i, inclusiv libertatea de exprimare,libertatea de asociere ;n scopuri pa[nice,libertatea de gândire, credin]\ religioas\ [icon[tiin]\, atât ;n plan individual, cât [i ;mpreun\ cu al]i membri ai aceluia[i grup,f\r\ nici o discriminare pe baz\ de ras\,

Nr. 3-4 / 2005

* Cuprinde Egipt [i Iordania, din primul grup, Maroc [i Tunisia, din al doilea.




Monitor Strategic

45

na]ionalitate, limb\, religie sau sex<• privi favorabil, prin dialog ;ntre p\r]i,

schimbul de informa]ii pe teme legate dedrepturile omului, libert\]ile fundamen-tale, rasism, xenofobie<

• respecta [i asigura respectul pentru diversitate [i pluralism ;n societ\]ile lor, promo-va toleran]a ;ntre diferitele grupuri ale so-ciet\]ii [i combate manifest\rile de intole-ran]\, rasism [i xenofobie. P\r]ile subliniaz\importan]a educa]iei ;n materie de drepturi [i libert\]i fundamentale ale omului […]33.

Con]inutul prevederilor de mai sus estecongruent cu „criteriile de la Copenhaga”, sta-bilite ;n 199334< diferen]a principal\ dintre

acestea [i ;ntregul Proces Barcelona const\ ;nfinalitatea ac]iunilor [i proiectelor avute ;nvedere de raporturile de colaborare, asisten]\[i parteneriat dintre p\r]i> ;n vreme ce ]intadeciziei de la Copenhaga viza accederea, ;nfinal, a partenerilor la Uniunea European\, ;ncazul Procesului Barcelona, obiectivul, dup\cum am v\zut, este de asigurare a unei zonestabile [i sigure ;n afara spa]iului comunitar.

:ndeplinirea criteriilor de aderare de c\trecele 10 ]\ri din Europa Central\ [i de Est adeterminat necesitatea actualiz\rii structurale apoliticii comunitare fa]\ de spa]iul meditera-nean. :n 2000, Consiliul European de la SantaMaria da Feira a adoptat Strategia comun\ pen-tru regiunea mediteranean\35 care, ;n partea aII-a – Obiective – prevede c\ UE vizeaz\ „realizarea de progrese semnificative [i m\surabile ;natingerea obiectivelor Declara]iei de laBarcelona”< dintre acestea, pe primul loc sunt componentele securit\]ii [i p\cii, prosperit\]ii[i dialogului inter-cultural. Domeniile deac]iune, prezentate ;n partea a III-a, ;nscriuDemocra]ia, drepturile omului [i statul de dreptpe locul al doilea, dup\ Aspecte politice [i de

securitate, [i detaliaz\, spre deosebire deDeclara]ia de la Barcelona, domenii concretede reform\ intern\ destinate construirii unei„regiuni sigure, stabile, democratice [i pros- pere”. Membrii UE se angajeaz\, ;n context, s\„ promoveze activ consolidarea institu]iilordemocratice [i a statului de drept, ;n particular prin dialog politic [i sprijin pentru reforma justi- ]iei, construc]ie institu]ional\ [i libertate de exprimare, mai ales prin ;nt\rirea mijloacelor

independente de comunicare ;n mas\”. Actualizarea con]inutului programelor de-

rulate de Uniunea European\ ;n Procesul Bar-celona a intrat ;ntr-o nou\ faz\, dup\ adopta-rea politicii europene de vecin\tate când, ;n2004, partenerii mediteraneeni au fost inclu[i ;n ENP (European Neighbourhood Policy –Politica European\ a Vecin\t\]ii). Fa]\ de mo-mentul adopt\rii Strategiei comune, diferen]elecele mai notabile ;n rela]iile euro-meditera-neene rezult\, ;n primul rând, din evolu]iilemajore care au avut loc ;n ambele segmenteale Procesului> procesele paralele de l\rgire [iaprofundare a integr\rii, inclusiv finalizareaelabor\rii noului Tratat european [i dilemele

privind soarta acestuia – [i, prin extensie,privind ;nsu[i viitorul UE< tensiunea din rela]iilelumii arabe [i musulmane cu spa]iul occiden-tal, divizat de criza irakian\< dosarul irakianpropriu-zis< atitudinea unor lideri arabi fa]\ deproiectul democratiz\rii Orientului Mijlociu(reuniunea la nivel ;nalt de la Alger). :n acestecondi]ii, UE a adaptat unele concepte [i atitu-dini ;n abordarea rela]iilor cu partenerii medi-teraneeni>

Principalele tr\s\turi ale politicii europene avecin\t\]ii sunt>

•completarea procesului Barcelona

<• obiective generale care sunt similare

celor ale parteneriatului mediteranean [i se bazeaz\ pe ele, anume ac]iunea co-mun\ cu partenerii no[tri pentru>

• reducerea s\r\ciei<• crearea unui spa]iu al prosperit\]ii [i

valorilor ;mp\rt\[ite, pe baza comer- ]ului liber<

• integrare economic\ sporit\<• leg\turi politice [i culturale mai

strânse<• o mai mare cooperare trans-fronta-

lier\<• responsabilit\]i ;mp\rt\[ite ;n preve-

nirea [i solu]ionarea conflictelor. Aceste linii de ac]iune se suprapun cu

cele definite ;n 1995 la Barcelona, dar cu noi accente pe anumite aspecte>

Cel mai important lucru este perspectiva particip\rii graduale la pia]a intern\ a UE [i la structurile sale de reglementare, inclusiv cele privind dezvoltarea sustenabil\ […] bazat\ pe



Monitor Strategic

46

apropierea legifer\rilor. […]

La baza noii politici a UE fa]\ de vecinii

s\i se afl\ diferen]ierea [i este transpus\ ;n

practic\ prin planuri de ac]iune. Acestea vor fielaborate ;n func]ie de specificul fiec\rei situa]ii(„tailor-made”- ;n original – n.n.), vor precizaobiective strategice [i un calendar de realizarea lor36.

:n acela[i discurs, una din diferen]ele im-portante dintre parteneriatul euro-meditera-nean [i noua politic\ a vecin\t\]ii este prezen-tat\ ca fiind dimensiunea preponderent regio-nal\ a primului, ;n compara]ie cu accentul puspe componenta bilaterala ;n cel de-al doileacaz.

Concentrarea preocup\rii comunitareasupra determin\rilor specifice ale partenerilorare drept obiectiv principal solu]ionarea unuiadin dezechilibrele ;nregistrate ;n timpul deru-l\rii Procesului Barcelona, respectiv decalajuldintre progresele realizate ;n domeniile econo-mic [i cultural, comparativ cu ritmul lent aldezvolt\rilor pozitive, sau chiar absen]a lor, ;ndomeniile politic [i de securitate37. Cu toateacestea, „proiectul european” destinat Orien-tului Mijlociu Extins pare s\ fie afectat de ocaren]\ important\> ;n to]i anii care au trecut de la ;ncheierea diverselor documente bi- [imultilaterale ;ntre UE [i statele vizate, clauzacondi]ionalit\]ii, men]ionat\ anterior drept una din caracteristicile abord\rii europene, ar\mas neactivat\. :n felul acesta, asisten]aeuropean\, ale c\rei efecte scontate includeaudisponibilitatea regimurilor politice de a trecela aplicarea unor reforme politice sau, celpu]in, de a permite afirmarea condi]iilor localefavorabile acestora, a continuat s\ fie acordat\indiferent de comportamentul regimurilorrespective>

Guvernele europene s-au ar\tat deosebit de

indulgente fa]\ de semnalele limitate privind progresul ;n ]\ri ca Maroc, Algeria [i Iordania. Nu s-a dezvoltat nici un dialog sistematic pe temademocra]iei cu for]ele islamice de opozi]ie [i aexistat o corelare slab\ ;ntre fluxurile de asisten]\ [i gradul de deschidere politic\ a statelorrespective – Egiptul a r\mas, de departe, cel maimare receptor al asisten]ei europene38.

Interesul strategic european de a promova„un cerc de ]\ri bine guvernate… la frontierele

Nr. 3-4 / 2005

Mediteranei, cu care s\ putem avea rela]ii apro- piate de cooperare” se confrunt\, conformdocumentelor UE39, cu provoc\ri specificepentru fiecare din statele respective< numitorulcomun este asigurarea viitorului stabil, sigur [iprevizibil pentru genera]ia tân\r\ care exercit\o presiune tot mai ridicat\ asupra resurselorsociet\]ilor ;n care tr\ie[te. Din aceast\ pers-pectiv\, proiectul european dedicat democra-tiz\rii regiunii pare s\ aib\ mai mult un obiec-tiv defensiv-preventiv> cât\ vreme nu este po-sibil\ ermetizarea grani]elor sudice, este nece-sar\ – chiar vital\, pentru interesele comunita-re de securitate – crearea cordonului sanitar, ;n]eles sub forma regiunii care s\ cuprind\ sti-

mulentele necesare descuraj\rii tendin]elor deemigrare.

Modalit\]ile de ac]iune pentru realizareaacestui scop r\mân, ;ns\, lipsite de eficien]avizat\. Dup\ cum am v\zut, angajarea, dialo-gul [i condi]ionalitatea, ca instrumente de baz\ ;n politica european\ de rela]ionare cu parte-nerii externi – fie na]ionali, fie regionali – afunc]ionat fragmentar. :n plus, ritmul de opera-]ionalizare a unora dintre aceste mecanisme – ;n primul rând deblocarea fondurilor de asis-ten]\ – [i circuitul birocratic din cadrul apa-ratului comunitar sunt puncte nevralgice aledemersului european ;n zona de referin]\. Accentuarea repetat\ a necesit\]ii ca reforma, ;n general, s\ fie un produs al condi]iilor localepentru asigurarea legitimit\]ii depline [i, ;ntr-ovariant\ optimist\, a sprijinului popula]iei, este justificat\ de o serie de argumente solide< ;nacela[i timp, promovarea exclusiv\ a acesteiatitudini, sus]inut\ vehement de exponen]iiconducerii statelor din regiune – cum s-a v\- zut, de exemplu, la reuniunea la nivel ;nalt dela Alger din 2004 – pare s\ fi devenit prizonie-ra cercului vicios al suveranit\]ii na]ionale, ;n

numele c\reia este respins amestecul extern ;ntreburile interne.

Orientarea UE c\tre democratizarea regiu-nii apare ca fiind concentrat\ asupra compo-nentelor „soft” ale devenirii societ\]ilor vizate,cu urm\rirea, ;n principal, a segmentelor social[i economic. Discursul politic a inclus, ;ntr-om\sur\ crescând\, subiectele de baz\ ;npromovarea democra]iei – drepturile omului,implicarea societ\]ii civile, libertatea expresiei




Monitor Strategic

47

etc. – ;ns\ acceptarea necesit\]ii ca demersulrespectiv s\ fie sus]inut de cre[terea fermit\]ii ;n exercitarea condi]ionalit\]ii este rezervat\.

II.2. Dialogul Mediteranean– Ini]iativa de la Istanbul

Pe lâng\ interesele europene [i nord-ame-ricane ;n regiunea Orientului Mijlociu L\rgit secontureaz\ tot mai pregnant ;n ultima perioad\o categorie de interese care reprezint\ osintez\ sui generis a conceptelor promovate ;nEuropa [i America de Nord> ;n m\sura ;n careNATO reprezint\, deja, un „for de dezbaterepolitic\ trans-atlantic\”*, Ini]iativa de cooperarelansat\ la Istanbul este o expresie a con]inu-

tului dialogului trans-atlantic ([i o dovad\ ainfluen]ei decisive pe care o au concepteleamericane asupra planific\rii politice din Alian]\). Concentrarea asupra aspectelor desecuritate regional\ [i inter-regional\ reprezin-t\ atât o continuare a specificului pe care ;l aremandatul NATO, cât [i o subliniere suplimen-tar\ a importan]ei care revine realiz\rii [i con-solid\rii obiectivului securit\]ii, cu precizareacaracterului democratic al acesteia.

Este greu de imaginat c\ vor fi existat con-di]ii mai favorabile pentru lansarea unei ini]ia-tive comune de realizare a securit\]ii decât cele ;n care a ;nceput Dialogul Mediteranean, ;n 1994> acordurile de la Oslo fuseser\ semna-te cu un an ;nainte< laurea]ii premiului Nobelpentru pace alc\tuiau o list\ care, cu numaicinci ani mai devreme, ar fi ridicat semneserioase de ;ntrebare asupra s\n\t\]ii mintale apersoanei care ar fi evocat-o> Arafat, Peres [iShamir< ;n iulie 1994, Arafat revine ;n teritoriilepalestiniene< reprezentan]i israelieni au con-vorbiri cu delega]i din Oman [i Qatar pe temecum sunt gestionarea regional\ a resurselor deap\, respectiv controlul armamentelor, securi-

tatea regional\ [i cooperarea ;n domeniul ga- zelor naturale< membrii Consiliului de Coope-rare al Golfului sprijin\ acordurile israeliano-iordaniene etc. :n logica [i istoria dosarului se-curit\]ii regionale, toate aceste momente sunt repere fundamentale pentru evolu]iile ulterioa-re – atât cele pozitive, cât [i cele generatoare

de riscuri [i amenin]\ri la adresa securit\]ii [istabilit\]ii interne.

Participan]ii ini]iali la dialog au fost Egiptul,Israelul, Marocul, Mauritania [i Tunisia< un anmai târziu s-a al\turat Iordania, iar ;n martie2000, Algeria a devenit, la rândul s\u, parte-ner. Succesiunea „;nscrierilor” pe lista dialogu-lui este semnificativ\ pentru obiectivele urm\-rite de Alian]\> rela]iile dintre Israel, Egipt [iMaroc au avut un impact semnificativ asupraunor evolu]ii ;n eforturile de pace din regiune, ;n timp ce Mauritania [i Tunisia reprezentaumai degrab\ „parteneri juniori”, f\r\ semnifica-]ie deosebit\ ;n ansamblul regiunii, dar avândun poten]ial valorificabil ;n gramatica rela]iilor

dintre unii membri ai Alian]ei [i alte state alesegmentului sudic.Coinciden]a momentelor de lansare a Dia-

logului Mediteranean [i a Parteneriatului pen-tru Pace dep\[e[te dimensiunea temporal\,pentru a cuprinde [i aspecte de con]inut. :n1997 a fost ;nfiin]at Grupul de CooperareMediteranean\ [i a fost lansat primul Programde lucru, care avea drept obiectiv principaledificarea ;ncrederii prin cooperare. Con]inu-tul obiectivului respectiv reprezint\ o conti-nuare a celor trei ]inte vizate prin lansareadialogului> contribu]ii la securitatea [i stabilita-tea regiunii mediteraneene< realizarea uneimai bune ;n]elegeri reciproce< corectarea per-ceperii eronate a Alian]ei ;n rândurile statelorparticipante la ini]iativ\40. Dezvoltarea dialo-gului s-a produs ;n dou\ paliere – bilateral [imultilateral – [i a ajuns, ;n prezent, s\ cuprind\21 de domenii diferite de cooperare, inclusiv ;n sfera militar\. Dup\ reuniunea la nivel ;nalt de la Istanbul, Alian]a a decis s\ preia ;n ;ntregime costurile particip\rii ]\rilor membreale dialogului mediteranean la activit\]ileNATO.

Rolul dialogului mediteranean a fost con-ceput, de altfel, ca fiind eminamente politic41.Sursele principale de risc la adresa securit\]iiregiunii [i, implicit, a Europei, au fost identifi-cate ca fiind preponderent economice [i poli-tice, iar schimbarea economic\ a fost caracte-rizat\ drept „necesitate fundamental\” pentru

* Formula lansat\ ;n discursul rostit ;n numele cancelarului Schröder la reuniunea de la München, ;n fe-bruarie 2005, ar fi fost r\st\lm\cit\ de pres\, conform unor surse germane, deoarece mesajul ei nu ar ficonstat ;n renun]area la Alian]\.



Monitor Strategic

48

prevenirea unor tulbur\ri sociale [i politice deamploare, care ar afecta stabilitatea europea-n\< ;n continuare, fundamentalismul islamictrebuie abordat ;ntr-o manier\ diferit\ de cea ;n care este privit Islamul politic, primul repre- zentând amenin]area real\ la adresa stabilit\]ii ;n Mediteran\< ;n fine, proiectele NATO tre-buie s\ fie concepute astfel ;ncât s\ previn\concep]ia conform c\reia Alian]a – [i, prin ex-tensie, Occidentul – este ;n c\utarea unui nouadversar42.

La reuniunea la nivel ;nalt de la Praga(2002), Alian]a a decis dezvoltarea dimensiuniipolitice a dialogului [i cre[terea intensit\]iicooper\rii practice. Modalit\]ile de cooperare

pentru combaterea terorismului au fost, deasemenea, dezvoltate [i incluse ;n domeniilede cooperare ulterioar\.

Apropierea NATO de Orientul Mijlociu [i Africa de Nord a intrat ;ntr-o etap\ conceptua-l\ nou\ odat\ cu lansarea Ini]iativei de Coope-rare de la Istanbul (ICI), ;n iulie 2004. Comuni-catul final al reuniunii precizeaz\>

37. […] Aceast\ ini]iativ\ este oferit\ deNATO ]\rilor interesate din regiune, ;ncepândcu ]\rile Consiliului de Cooperare al Golfului, pentru a promova rela]ii bilaterale ;n beneficiureciproc [i astfel s\ creasc\ securitatea [i stabili-tatea. Ini]iativa se concentreaz\ pe cooperarea practic\ ;n domeniile ;n care NATO poate adu-ce valoare ad\ugat\, mai ales ;n domeniile ap\-r\rii [i securit\]ii43 […].

Extinderea limitelor geografice la nivelulstatelor din Peninsula Arabic\ a constituit unadintre cele mai ambi]ioase m\suri politiceadoptate de Alian]\ ;n afara spa]iului „tradi]io-nal” european. Obiectivul principal r\mâneasigurarea securit\]ii, ;n abordarea c\reiaNATO se bazeaz\, din punct de vedere ope-ra]ional, pe trei piloni> angajarea amenin]\rilor

;n zona de provenien]\< necesitatea unor noicapacit\]i de ac]iune< necesitatea cooper\riistrânse ;ntre na]iuni, precum [i ;ntre organiza]iiinterna]ionale44. „Desfacerea” principiilor res-pective ;n componente conduce la imagineaefectelor benefice pe care le-ar produce con-cretizarea unor proiecte de cooperare real\ ;ntre NATO [i statele vizate. Con[tientizareaavantajelor proprii pentru stabilitatea na]ional\a condus, pân\ ;n prezent, la al\turarea forma-

Nr. 3-4 / 2005

l\ a Kuweitului [i Bahreinului la ICI.Dup\ reuniunea de la Istanbul, cu ocazia

primei ;ntâlniri ministeriale a participan]ilor ladialog (8 decembrie 2004), pentru marcareaunui deceniu de la lansarea ini]iativei, a fost adoptat\ [i o alt\ decizie> trecerea de la dialogla parteneriat real. Activit\]ile preconizate vorrespecta principii reiterate [i convenite la nive-lul politic cel mai ;nalt din istoria proiectului>

„[…] Am c\utat s\ ne strângem leg\turile politice [i s\ plas\m un accent mai puternic,opera]ional [i concret, asupra schimburilordintre noi ;n fa]a amenin]\rilor reale [i comuneale terorismului, prolifer\rii armelor de distrugere ;n mas\ [i statelor e[uate. […] Consoli-

darea leg\turilor dintre noi ]ine cont de o sea-m\ de principii care au sus]inut dialogul nostru ;nc\ de la ;nceput. Responsabilitatea comun\,de exemplu, pentru c\ Alia]ii [i Partenerii suntangaja]i ;ntr-o ;ntreprindere comun\ ;n dublu sens, ;n care totul se discut\, dar nimic nu esteimpus. Al doilea principiu este complementari-tatea cu eforturi depuse ;n alte foruri. […] :nfine, respectul fa]\ de unicitatea na]ional\ [iregional\ este obligatoriu. Experien]a ne arat\c\ a[tept\rile [i cerin]ele nu sunt acelea[i pentru fiecare partener”45.

Caracterul dialogului mediteranean estemarcat de accente politice relevante> printredomeniile de cooperare se num\r\ reformaap\r\rii [i a industriei de ap\rare, ;n care ma-nagementul for]elor armate de c\tre reprezen-tan]i civili este doar una dintre provoc\rileprogramului. :ntr-o regiune ;n care armataeste, de regul\, nu numai factor de men]inerea stabilit\]ii – f\când abstrac]ie de modalit\]ilede ac]iune – ci [i participant\ direct\ la e[aloa-nele cele mai ;nalte de conducere a statului,ideea implic\rii civile ;n administrarea proble-melor ap\r\rii constituie o adev\rat\ revolu]ie

;n atitudinea politic\. Pe de alt\ parte, rolulistoric al armatei ;n regiune a fost consacrat, ;nperioada modern\, de contribu]ia indiscutabi-l\ pe care a avut-o la dobândirea independen-]ei politice [i, ulterior, chiar [i la construirea saumodernizarea structurilor statale.

Implicarea NATO ;n regiunea extins\ aOrientului Mijlociu este expresia unuia dinprincipiile relativ noi ale Alian]ei> deschidereaspre dialog (outreach), c\tre parteneri poten-




Monitor Strategic

49

]iali ale c\ror interese de securitate se pot realiza pe baze comune [i reciproc utile. :nacela[i timp, ac]iunea concret\ a Alian]ei estelimitat\ prin ;ns\[i defini]ia misiunii saleprimordiale< componenta de construc]ie stata-l\ [i/sau politic\ este, de asemenea, unul dintrecele mai noi elemente ale sarcinilor politice pecare [i le asum\ NATO, cum este cazul impli-c\rii sale ;n formarea armatei irakiene.

Re]ine aten]ia sublinierea repetat\ a carac-terului partenerial pe care ;l are implicareaNATO ;n proiecte politice de creare a condi]ii-lor necesare consolid\rii securit\]ii [i stabilit\]iiregiunii>

Abordarea de c\tre NATO a Orientului Mij-

lociu Extins se bazeaz\ pe o singur\ premis\fundamental\> c\ Alian]a poate doar s\ ajute ]\rile din regiune s\ se ajute singure46.

Mesajul formulat astfel urm\re[te maimulte obiective> ;n documentele NATO, imagi-nea pe care o percepe publicul din regiuneaOrientului Mijlociu Extins ;n ceea ce prive[te Alian]a este deficitar\, ;n principal datorit\opera]iunilor din Afganistan [i cooper\rii cuIsraelul. Este semnificativ\ proiectarea motive-lor care genereaz\ suspiciunea public\ – [ipolitic\, de altfel, ;n unele situa]ii – ;n modali-tatea de raportare a Alian]ei fa]\ de lumeaislamic\ [i, ;n primul rând, arab\. Existen]a Tur-ciei, stat preponderent musulman, ;n Alian]\ nua generat „simpatia” musulmanilor arabi, dincauze ce sunt destul de u[or de ;ntrez\rit.

Pe de alt\ parte, reac]iile rezervate ale me-diilor politice [i publice fa]\ de proiectele de-mocratiz\rii zonei au generat reconsiderareaformulelor ini]iale ale acestora. Componentaprincipal\ este accentuarea paternit\]ii regio-nale – regional ownership – care trebuie s\caracterizeze reformele politice. Exprimareadisponibilit\]ii NATO de a sprijini eventualele

demersuri interne ;n direc]ia respectiv\ estemenit\ s\ previn\ dezvoltarea impresiei c\ sti-mularea democratiz\rii ;n statele respective arreprezenta, ;n fond, o tendin]\ de restaurare adomina]iei str\ine ;n condi]iile globaliz\rii, sauc\ ar fi un efect al acesteia din urm\.

II.3. Alia]i [i „alia]i”Evolu]iile regionale [i globale de la sfâr[itul

secolului XX au provocat o serie de [ocuri ;n

planul structurilor locale ;n statele din regiune[i au condus la instalarea unei st\ri de confuzie[i dezorientare ;n plan politic [i, ;n consecin]\,[i ;n plan decizional. Dup\ cum am v\zut anterior, rela]iile politice instaurate ;n perioadaR\zboiului Rece ;ntre statele occidentale [icele din Orientul Mijlociu Extins au ajuns ;ntr-un stadiu ;n care men]inerea statutului privile-giat de aliat al Occidentului a fost pus\ subsemnul ;ntreb\rii. Pe de alt\ parte, con]inutulacestor rela]ii a evoluat pe mai multe traiec-torii> unele liniare, ;n sensul existen]ei raportu-rilor generate de interese strategice comunedestul de puternice [i de profunde pentru aconduce la edificarea unor structuri durabile [i

rezistente unor „[ocuri” conjuncturale. Turcia[i Israelul sunt exemplele clasice ale acestuigen de evolu]ie a rela]iei cu Occidentul, ;m-preun\ cu statele membre ale Consiliului deCooperare al Golfului.

Rela]iile cu alte state din regiune au evoluat pe traiectorie diferit\, pe care am putea-o nu-mi evolutiv\> la un anumit moment, calitatearaporturilor s-a modificat structural, fie ;n sens„pozitiv” – din perspectiva intereselor occiden-tale – fie ;n sens invers. :n aceast\ categorieintr\ Egiptul, Marocul, Iordania, Pakistanul,dar, pe de alt\ parte, Iranul [i, ;ntr-o m\sur\mult mai mic\, având [i un grad redus deprevizibilitate, Libia.

Aceea[i diferen]\ de traiectorii ;n evolu]iarela]iilor parteneriale [i/sau chiar de alian]\ sepoate identifica [i ;n ceea ce prive[te pozi]io-narea statelor occidentale ;n raporturile dintreele ;nsele> istoria disputelor intra-occidentale a ;nregistrat momente de referin]\, de la crizaSuezului din 1956, la opozi]ia fa]\ de opera]ii-le militare din Irak, ;n 2003. Interesele econo-mice, combinate cu cele militare, au ;ntre]inut,de asemenea, anumite nivele de tensiune ;n

rela]iile dintre state altminteri partenere saualiate – activismul francez ;n furnizarea de avi-oane de lupt\ Arabiei Saudite sau Emiratelor Arabe Unite este doar un exemplu, iritant pentru interesele britanice [i americane ;ndomeniu.

Subiectul democratiz\rii Orientului Mijlo-ciu a constituit, ;ns\, de departe, cel mai dificildosar al rela]iilor pertinente pentru aceast\ zon\. Diviz\rile create ;ntre state au acoperit



Monitor Strategic

50

aproape toate nivelele de intensitate [i profun- zime, dup\ cum segmentele sociale [i politicemarcate de atitudini contradictorii au incluspractic ;ntregul sistem societal. Sl\birea coe- ziunii trans-atlantice a fost perceput\ ca fiind ;ndeajuns de periculoas\ pentru a determinaadministra]ia american\ s\ lanseze un procescomplex, pe mai multe paliere, dar toate situa-te la nivel ;nalt [i foarte ;nalt, pentru remedie-rea situa]iei. Cunoscutele sintagme privind„vechea” [i „noua” Europ\ sau ignorarea, dec\tre „unii”, a [ansei de a t\cea, au fost maimult decât formul\ri cauzate de sentimenteacute de frustrare< cel pu]in unul din motivelecare le-au generat a fost povara adapt\rii la o

realitate ;ntrez\rit\, dar ne;mplinit\ anterior,respectiv hot\rârea de ac]iune ;n afara tipa-relor consacrate.

La nivelul zonei-]int\ pentru procesuldemocratiz\rii, tensiunile dintre statele vizate[i dintre acestea [i statele occidentale au fost,de asemenea, stimulate de caracterul inedit almesajului. „Excep]ionalismul” Orientului Mij-lociu, din perioada anilor ’70-’80 ai secoluluitrecut, a inclus nu numai evitarea asocieriiconceptului de „libertate” cu regiunea respec-tiv\, ci [i acreditarea incompatibilit\]ii dintreIslam [i democra]ie47. Odat\ cu ;ncetarea R\z-boiului Rece [i, mai ales, dup\ 11 septembrie2001, statele din zon\, care mizaser\ timp dedecenii pentru preferin]a occidental\ evident\fa]\ de stabilitate, au constatat c\ sunt puse ;nfa]a unei op]iuni dificile> fie acceptarea refor-mei interne, care s\ cuprind\ [i democratiza-rea segmentului decizional, fie expunerea lacre[terea presiunilor externe ;ntr-o m\sur\care poate conduce la schimbarea modului deguvernare obi[nuit [i considerat cel mai po-trivit pân\ atunci.

Problema alian]elor ;n construc]ia demo-

cratic\ din regiune a dep\[it nivelul institu]io-nal statal, ;ns\ nu [i-a g\sit, deocamdat\, celpu]in, solu]ia. Opozi]ia politic\ din statele re-giunii are tr\s\turi care o deosebesc structuralde forma]iunile calificabile prin acela[i atribut din spa]iul european, american sau chiar [iasiatic. Liniile definitorii ale partidelor politicedin ]\rile Orientului Mijlociu Extins s-au con-turat ;ntr-o logic\ diferit\, care a determinat presta]ii discutabile – cazul partidelor egiptene

Nr. 3-4 / 2005

–, afirmarea caracterului neoportun al forma-]iunilor de acest gen – de unde interdic]ia for-mal\ de ;nfiin]are a acestora ;n unele state dinGolf – sau aprecierea c\ gradul de evolu]ie asociet\]ii nu a generat condi]iile necesare exis-ten]ei efective [i eficiente a acestora48. :n aces-te condi]ii, este dificil\ identificarea unor for]epolitice coerente [i credibile care s\ devin\,eventual, promotoare eficiente ale reformei.

O situa]ie aparte ;n contextul regional estefurnizat\ de trei cazuri na]ionale> libanez,irakian [i palestinian. Exist\ o serie de tr\s\turicomune ;n evolu]ia for]elor politice din acestespa]ii, chiar dac\ momentele istorice determi-nante ;n devenirea sistemelor politice respec-

tive sunt situate la distan]e uneori apreciabileunele de altele>

• desf\[urarea [i consecin]ele situa]iilorconflictuale violente – [i, ;n ultim\ instan-]\, cronice – ;n teritoriile vizate<

• complexul de cauze interne [i externecare au determinat tensionarea pân\ laruptur\ ;n rela]iile politice interne<

• ascensiunea [i afirmarea tot mai puter-nic\ a componentei religioase ;n mesajulpolitic al unora dintre structurile cele maiinfluente ale scenei politice interne.

• influen]a diasporei na]ionale, organizat\inclusiv din punct de vedere politic<

Pe de alt\ parte, exist\ o serie de tr\s\turispecifice fiec\reia dintre cele trei cazuri sau,uneori, particularizate doar la dou\ dintre ele>

• deosebirile institu]ionale ;ntre Irak, Liban[i Autoritatea Na]ional\ Palestinian\ – ;ncazul ANP avem de a face cu structuri ;ncurs de tranzi]ie de la starea de forma-]iuni de lupt\ la cea de partid politic< ;nIrak, infla]ia de partide politice urmeaz\evolu]ia cunoscut\, deja, din perioadapost-dictatorial\, iar ;n Liban, istoria par-

tidelor politice se confund\ ;n mare partecu istoria comunit\]ilor religioase dinaceast\ ]ar\<

• sursa diferit\ a influen]elor externe asu-pra cursului [i ac]iunilor for]elor politiceinterne> ;n interiorul ANP, Israelul este unfactor determinant de prim ordin, al\turide Egipt [i, ;ntr-o m\sur\ mai redus\, altestate arabe< ;n Liban, Siria a jucat, pân\nu de mult, rolul principal, iar influen]a




Monitor Strategic

51

iranian\ [i-a afirmat relevan]a ;n evolu]iauneia dintre cele mai importante forma-]iuni politico-militare< ;n Irak, influen]elede provenien]\ ne-arab\ se confrunt\ cuo situa]ie deosebit de confuz\, fie c\ estevorba de ;ncerc\rile de transpunere amodelelor occidentale de organizare po-litic\ din partea unor reprezentan]i aiOccidentului, fie c\ politicienii autohtonireveni]i din exil ;ncearc\ s\ adapteze mo-dele verificate ;n alte p\r]i< factorii ira-nian, saudit [i sirian se dovedesc, de ase-menea, influen]i asupra evolu]iilor inter-ne ale for]elor politice locale<

• gradul de libertate de mi[care ;n organi-

zarea [i desf\[urarea ac]iunilor politice> ;n teritoriile palestiniene, ocupa]ia israe-lian\ este un obstacol important ;n limi-tarea ac]iunilor organizatorice< ;n Liban,prezen]a militar\ sirian\ nu a putut ;m-piedica fundamental activitatea partide-lor, chiar dac\ a reu[it s\ previn\ organizarea unei rezisten]e eficace anti-siriene< ;n Irak, situa]ia de insecuritate acut\ estedistribuit\ inegal pe tot cuprinsul ]\rii,creând „oaze de normalitate” relativ\ ;nafara „triunghiului sunit”.

:n rela]ie cu mozaicul for]elor politiceinterne, promotorii reformei proveni]i din afara zonei se confrunt\ cu dificult\]i majore ;n ;ncercarea de identificare a exponen]ilor carear putea deveni alia]i ;n realizarea obiectivelorurm\rite. :n cele mai multe cazuri, „opozi]iademocrat\” este reprezentat\ fie de structurifragile, fie de personalit\]i cu influen]\ intern\limitat\>

„Un obstacol major […] este faptul c\reformatorii liberali, ;n care mul]i americani ;[i pun speran]a pentru democratizare, sunt, ;nmajoritate, intelectuali lipsi]i de sus]in\tori orga-

niza]i. Nu exist\ vreun echivalent al ForumuluiCivic, de]in\tor al unei largi baze de sus]inere,care a f\cut ca tranzi]ia spre democra]ie ;n fostaCehoslovacie s\ fie un succes de asemenea anvergur\. :n Egipt, de exemplu, mi[carea „Kifaya”(Destul!), care a atras mult\ aten]ie prin organiza-rea de demonstra]ii, ;n pofida interdic]iei guver-namentale, pare incapabil\ s\ mobilizeze maimult de câteva sute de persoane la mar[urile sale”49.

Descoperirea capitalului politic pe care ;lde]ine societatea civil\ ;n declan[area [i deru-larea reformei nu a contribuit, nici ea, la solu-]ionarea problemei alian]elor pro-democra-tice. „De[ertul politic” pe care ;l reprezint\lumea arab\ ;n formula lui Fareed Zakaria50

este dominat de locul central care revine mos-cheii, transformat\ ;n forum de manifestarepolitic\. Experien]a sirian\ inaugurat\ odat\ cumandatul pre[edintelui Bashar Al-Assad esterelevant\ pentru modul ;n care este perceput rolul organiza]iilor neguvernamentale51. La ex-trema situa]iei se plaseaz\, ;ns\, mi[c\rilemilitante – Hezbollah, HAMAS – mai ales dinspa]iul palestinian, care ac]ioneaz\ tot mai

insistent pentru reconvertirea statutului propriu ;n partide politice.

Una dintre cele mai complexe realit\]i ale zonei este caracterul inedit al mediului civic> ;nEgipt exist\ peste 16.000 de asocia]ii civice ;nregistrate ca atare. Cu toate acestea, repre- zentativitatea lor este limitat\ la mediul urban,iar mesajul promovat este orientat preponde-rent c\tre clasa de mijloc, astfel ;ncât masauria[\ a s\racilor [i locuitorilor din mediul ruralsau din suburbiile cairote este exclus\. Alterna-tiva o reprezint\ mi[c\rile islamiste, ;n primulrând Fra]ii Musulmani care, prin intermediulfac]iunilor non-violente, ac]ioneaz\ pentru su-plinirea golurilor l\sate de m\surile incompletede liberalizare declan[ate ;n anii ’70 ;n timpulperioadei „politicii u[ii deschise” promovatede Saddat 52.

Regimurile actuale se impun, a[adar, drept interlocutori ai promotorilor reformei. Limiteleangajamentului lor fa]\ de principiile democra-tice sunt ;ns\ ;nguste [i, cu unele excep]ii, cre-dibilitatea programelor reformiste este aproapenul\ – ;n primul rând ;n rândurile propriuluipublic. Aceast\ realitate ne aduce la punctul

de plecare, respectiv la situa]ia ;n care alian]eledestinate construc]iei democratice par s\ aib\mai mult un caracter tactic, f\r\ s\ ofere, ;ns\,perspective conving\toare de succes.

III. Integrarea intra-zonal\>obiectiv al democratiz\rii ?

Identitatea zoneiIntensificarea circula]iei informa]iei ;ntre

lumea arab\ [i „mediul ;nconjur\tor” a produs



Monitor Strategic

52

efecte complexe, inclusiv o reac]ie de respin-gere a ceea ce este perceput drept o criz\ devalori a lumii occidentale. Sunt numeroaseexemplele ;n care contactele directe [i de du-rat\ mai lung\ ;ntre reprezentan]i ai statelordin zon\ [i mediul occidental au condus laactivarea comportamentului defensiv-asertiv, ;n sensul c\ primii au apelat – uneori ostentativ– la componente ale patrimoniului cultural [icomportamentului religios pentru a-[i subliniaidentitatea proprie. Acest comportament s-amen]inut [i la revenirea ;n mediul originar< ;nacela[i timp, tensiunea dintre con[tientizareavalen]elor pozitive pe care le aveau liberaliza-rea [i democratizarea [i for]a tradi]iei [i edu-

ca]iei familiale a condus la apari]ia unei situa]iiaparent paradoxale> manifest\rile de protest laadresa influen]elor occidentale includ o gam\variat\ de obiective, de la cele eminamentepolitice, la aspecte ale vie]ii cotidiene, cumsunt atacuri ;mpotriva sediilor McDonald’s saua produselor Pepsi.

Raporturile ;ntregii regiuni cu mediul globalau crescut ;n complexitate odat\ cu schimb\-rile profunde din zonele de care este legat\structural> Africa sub-saharian\, Asia Central\,Europa – ;n ambele sale componente> Uniu-nea European\ [i fostele state socialiste, inclu-siv Federa]ia Rus\. :nc\ din ultimul deceniu alsecolului trecut, presiunea transform\rilor res-pective s-a f\cut sim]it\ atât ;n planul politici-lor interne, cât [i ;n orient\rile de politic\ ex-tern\< factorul care diferen]iaz\ con]inuturilereac]iilor la presiunile respective poate fiidentificat ;n caracterul lor preponderent na-]ional. Atacurile teroriste din 11 septembrie2001 aveau s\ ofere baza de coalizare a deciziilor politice, ;ntr-o m\sur\ similar\ cu rolul jucat, la un moment dat, de problema palesti-nian\. Statele musulmane [i arabe au perceput

opera]iile anti-teroriste drept un atac direct laadresa Islamului, ;n primul rând< aceast\ reac-]ie a fost generat\ de gestionarea deficitar\ asubiectului ;n mijloacele de informare ;n mas\din Occident, ca [i de unele „derapaje” ;ndiscursul politic occidental, de genul formulei„cruciada ;mpotriva terorismului”.

Problema rela]iei dintre terorism [i armelede distrugere ;n mas\, ca o component\ deprim ordin al dosarului anti-terorist, a plasat

Nr. 3-4 / 2005

regiunea ;ntr-o postur\ defensiv\ marcat\.Cazurile irakian [i iranian, ;n paliere diferitedin punct de vedere istoric [i al con]inutului,reprezint\ situa]ii a c\ror evolu]ie a generat, deasemenea, reac]ii cvasi-unitare la nivelul regiu-nii de referin]\> ;n primul caz, interven]ia ex-tern\ a fost perceput\ drept avertisment [ipreludiu la un eventual „master-plan” occiden-tal – mai precis, american – de re-instaurare acontrolului asupra regiunii. :n al doilea caz,reac]iile sunt mai degrab\ confuze, ;n m\sura ;n care Iranul a fost perceput dintotdeaunadrept rivalul comunit\]ii arabe, iar revolu]iaislamic\ [i perspectivele exportului acesteia auconstituit, la un moment dat, „amenin]area

direct\ [i actual\” la adresa stabilit\]ii interne [iregionale. Cu toate acestea, ;n perioada care aurmat r\sturn\rii regimului lui SaddamHussein, activismul iranian ;n rela]iile cu unelestate arabe – mai ales Siria – s-a amplificat [i a ;nregistrat succese ;n determinarea adopt\riiunor pozi]ii care, dac\ nu sprijin\ direct atitu-dinea iranian\ ;n problema nuclear\, cel pu]innu se aliaz\ pozi]iei occidentale ;n materie.

Apare, ;n acest moment, ;ntrebarea privinddimensiunile regiunii care este definit\, ;ndiscursul politic actual, drept „Orientul Mijlo-ciu Extins [i Africa de Nord”53 sau doar „Orien-tul Mijlociu Extins”54, sau „Marele Orient Mijlo-ciu”55. Judecând dup\ regula lui Boileau, con-form c\reia „ce que l’on conçoit bien, s’énon-ce clairement”, conceptul sufer\ de inco-eren]\, de unde [i numeroasele critici la adre-sa lui – nu ;n ultimul rând din cauza impre-ciziei ;n definirea regiunii care este vizat\.Negocierile purtate ;n preg\tirea deciziei de laIstanbul au dezv\luit rezervele unor membri ai Alian]ei fa]\ de con]inutul ini]iativei america-ne, exprimate, printre altele, [i prin obiec]iifa]\ de aria de aplicare a sa.

Solu]ia, cel pu]in semantic\, a dilemei aconstat ;n sublinierea caracterului „comple-mentar, progresiv [i individualizat” al celordou\ procese derulate ;n cadrul NATO56. :nacela[i timp, identificarea statelor membre aleConsiliului de Cooperare al Golfului, ca „punct de plecare” al Ini]iativei de la Istanbul, indic\,fie [i aproximativ, flancul „sud-estic” al lumiiarabe, chiar dac\ Republica Arab\ Yemen pares\ fie omis\ din aria de aplicare a proiectului57.




Monitor Strategic

53

Pe de alt\ parte, pre[edintele Statelor Uniteinclude Iranul ;n regiunea respectiv\, ;ntr-omanier\ care nu las\ loc nici unei ;ndoieli>

“Pe m\sur\ ce schimb\rile vin ;nspre regiuneaOrientului Mijlociu, cei care de]in puterea artrebui s\ se ;ntrebe> vor fi aminti]i ca rezistândreformei, sau ca lideri ai acesteia? :n Iran, cererea pentru democra]ie este puternic\ [i ampl\, dup\cum am v\zut luna trecut\, când s-au adunat mii s\ o ;ntâmpine acas\ pe Shirin Ebadi, laureata premiului Nobel pentru pace. Regimul de laTeheran trebuie s\ ]in\ seama de cererile pentrudemocra]ie ale poporului iranian, sau s\-[i piard\ultima justificare a legitimit\]ii” 58.

:n acela[i discurs, Irakul [i Afganistanul sunt

exemple ale modalit\]ii ;n care sunt aplicate„ principiile esen]iale comune oric\rei societ\]icare a avut succes, oric\rei culturi” ;n construi-rea democra]iei, proiectând „grani]ele libert\-]ii” ;n plin continent asiatic.

Reperele etnice, lingvistice [i culturale sunt supuse conceptului politic al democra]iei caatare, ceea ce poate avea cel pu]in dou\ sem-nifica]ii> con[tientizarea [i, implicit, acceptareacaracterului eterogen al regiunii vizate< [i in-ten]ia de mobilizare a diferen]elor structuraledintre statele regiunii ;n vederea valorific\riipoten]ialului complementar pe care ;l de]inistoria, nivelul de dezvoltare social\ [i politic\,gradul de modernizare [i, nu ;n ultimul rând,resursele economice din fiecare stat.

Dimensiunile vizate de procesul democra-tiz\rii readuc ;n actualitate caracteristicile spa-]iului islamic, ;n ansamblu, [i pe cele ale Orien-tului Mijlociu [i Africii de Nord, ;n particular.Dac\ ;n ultimele dou\ secole democratizarea afost invocat\ simultan cu necesitatea demodernizare, ;n prezent, dezbaterea se poart\ ;n jurul mai multor puncte> modernizarea per se nu este str\in\ nici unui segment relevant

pentru via]a politic\, economic\, social\ dinstatele Orientului Mijlociu, fie el extins sau„clasic”, componente ale sale existând, f\r\ ex-cep]ie, ;n toate societ\]ile. Amploarea fenome-nului este, evident, diferit\, nu numai de la o]ar\ la alta, ci [i ;n cadrul aceleia[i societ\]i na-]ionale, unde exist\ decalaje semnificative ;ntre segmentele urban [i rural, de exemplu. :nacela[i timp, ;ntre componentele segmentelorrespective perceperea atributelor modernit\]ii

este diferit\ ;ntr-o m\sur\ care conduce,uneori, la conflicte deschise ;n care sunt angre-na]i „tradi]ionali[tii” [i „moderni[tii” apar]i-nând aceleia[i categorii sociale sau având pre-mise intelectuale comune.

Una din concluziile preliminare ale acesteirealit\]i, [i care constituie, totodat\, un punct de referin]\ ;n examinarea evolu]iei gândiriipolitice arabe [i musulmane din Orientul Mij-lociu, este diversitatea situa]iilor ;n care au locdezbaterile din jurul temei democratiz\rii. Lu-mea arab\, ;n general, Orientul Mijlociu, ;nspecial, reprezint\ entit\]i ale c\ror tr\s\turisunt departe de a sus]ine imaginea de bloc, deuniformitate sau chiar de coeren]\, ;n ultim\

instan]\, pe care o acrediteaz\ abordarea nedi-feren]iat\, de cele mai multe ori superficial\,promovat\ ;n mass-media occidentale.

:n sintez\, modernitatea ca tendin]\ exis-ten]ial\ ;n societatea islamic\ a fost condi]iona-t\, firesc, de nivelul de dezvoltare al valorific\-rii resurselor [i de gradul de vulnerabilitate ;nfa]a factorilor externi – fie agresivi, fie coope-ran]i. Analiza remarcabil\ a lui Bernard Lewissubliniaz\ [i argumenteaz\ importan]a ;ntreb\-rii de baz\ care determin\ procesul complex alauto-examin\rii>

„Când lucrurile merg prost ;ntr-o societate, ;ntr-o modalitate [i ;ntr-o m\sur\ ;n care nu mai pot fi ignorate sau ascunse, sunt mai multe ;n-treb\ri care pot fi puse. Una dintre ele, comun\mai ales ;n Europa continental\ ieri, [i ;n Orien-tul Mijlociu, ast\zi, este ‘cine ne-a f\cut nou\a[a ceva?’ De obicei, r\spunsul la ;ntrebareaformulat\ astfel d\ vina pe ]api isp\[itori externi sau interni – str\inii din exterior [i minorit\]iledin interior. Otomanii, confrunta]i cu mareacriz\ din istoria lor, au avut o alt\ ;ntrebare> ‘Ceam f\cut noi gre[it?’ Dezbaterea ;n jurul acestordou\ ;ntreb\ri a ;nceput ;n Turcia imediat dup\

semnarea Tratatului de la Karlowitz< a fost re-luat\, cu un sentiment de urgen]\ ;nnoit, dup\Kuciuc Kainargi. :ntr-un anume sens, continu\ [i ast\zi59.

Examinarea raportului dintre cele dou\ ;ntreb\ri de mai sus conduce la una dintre celemai actuale teme ale gândirii [i proiec]iei poli-tice ;n regiune> identificarea celor care sunt responsabili de evolu]iile interne din cadruls\u. La ;nceput, accentul a fost pus aproape



Monitor Strategic

54

exclusiv pe factorii externi – „str\inii” lui Lewis ;nseamn\ totul, de la misionarii cre[tini, lacur]ile imperiale, la factoriile [i agen]iile deschimb din epoca marilor descoperiri geografi-ce [i perioadele care au urmat acestora, la pu-terile colonialiste, bazele militare, companiiletransna]ionale, sistemele de televiziune prinsatelit [i Internetul ;n zilele noastre. Reorienta-rea c\tre interior, exprimat\ ;n a doua ;ntreba-re, a fost, pân\ nu de mult, limitat\ la perfor-man]a Turciei kemaliste> ;n retrospectiv\ istori-c\, Turcia a fost, timp de aproape 80 de ani,singurul loc ;n care modernizarea [i reforma auavut succes la nivelul sistemului politic, ;ncompara]ie cu termenii de plecare din primele

dou\ decenii ale secolului al XX-lea. FareedZakaria sintetizeaz\ modalitatea ;n care a fost ;nregistrat succesul respectiv ;n formula „com-baterii Occidentului ;n acela[i timp cu occi-dentalizarea ]\rii”60, de unde rezult\ cel pu]indou\ aspecte>

• mi[carea condus\ de Atatürk a fost rezul-tatul con[tientiz\rii pericolului majorcare amenin]a existen]a ]\rii (dup\ cumspunea [i Lewis ;n citatul men]ionat anterior) [i care provenea din exterior<

• solu]ia ini]ial\ a problemei, respectiv rezisten]a ;n fa]a presiunii externe [i ;nfrân-gerea, eventual, a „agresorilor”, ;[i con-sumase resursele, din cauza decaden]eiinterne. Esen]a r\spunsului la a doua ;ntrebare a constat ;n preluarea selectiv\– pentru a recurge la o formul\ permisi-v\! – a unor componente ale for]ei„adversarului” [i transpunerea lor, chiarfor]at\, ;n sistemul intern. Mutatis mutan-dis, deciziile lui Atatürk amintesc de ;ncerc\rile de modernizare promovatede Petru cel Mare, ale c\rui ucazuri deinterdic]ie a b\rbii nobililor sunt similare

interdic]iei de purtare a fesului.Exemplele de mai sus argumenteaz\, ;ns\,

situa]ii ;n care deciziile de reform\, schimbare,modernizare, democratizare sau oricare dintreacestea, au fost adoptate ca reac]ie la factoriproveni]i din exterior. Este greu de crezut c\, ;n cazul Turciei, pentru a r\mâne ;n zona dereferin]\, evenimentele care au precedat Trata-tul de la Ouchy din 191261 [i care au eviden]iat sl\biciunea otoman\ ar fi avut drept obiectiv

Nr. 3-4 / 2005

modernizarea imperiului muribund [i, cu atât mai pu]in, democratizarea lui. Referin]a laevolu]iile respective este menit\ s\ eviden]iezeunul din momentele definitorii ale traiectuluiistoric al regiunii ;n perioada modern\, respec-tiv schimbarea radical\ a sensului influen]elorexercitate de centrele de putere ale timpuluiasupra mediului ;nconjur\tor. Mi[carea dependul a focarelor de emisie a ideilor, concep-]iilor [i, nu ;n ultim\ instan]\, a puterii militare,a ;nceput ;n „leag\nul civiliza]iei europene”,localizat ;n estul Mediteranei [i zona Mesopo-tamiei< mileniul imperial roman – ;n linii mari– a fost urmat de revenirea „centrului de crea-]ie” ;n califatul arab, care, timp de 500 de ani,

a asigurat puntea care avea s\ duc\ spre Re-na[tere< conflictul care a urmat ;ntre afirmareaeuropean\ [i puterea militar\ otoman\, [i carea durat alt\ jum\tate de mileniu, avea s\ se ;ncheie cu avansul definitoriu pentru epoca ac-tual\ luat de Occident ;n toate domeniileexisten]ei – inclusiv ;n cel care asigur\, ;n ulti-m\ instan]\, „motorul” evolu]iei contempora-ne [i viitoare, respectiv al ideilor [i informa]iei.

De aici rezult\ [i efectele diferite generatede impactul pe care ;l au componentele vie]iimoderne asupra evolu]iei societ\]ilor respec-tive< altfel spus, gradul ;n care societ\]ile sunt preg\tite s\ asimileze [i s\ dezvolte atributelevie]ii moderne este altul de la o ]ar\ la alta. Celmai spectaculos exemplu este apari]ia postuluide televiziune „Al-Jazeera”, la ;nceputul anilor90> consecin]a activit\]ii sale nu se rezum\doar la completarea mijloacelor de informaredin lumea arab\, ci, mult mai important, inclu-de modelarea opiniei publice la nivelul socie-t\]ilor din ]\rile arabe ;n ansamblu. Mesajeletransmise de postul situat ;n Qatar, abordareaunor teme pe care televiziunile na]ionale leocolesc, de cele mai multe ori din cauza cen-

zurii oficiale, dar [i ca urmare a tabuurilor cul-turale proprii, au condus la reac]ii politice os-tile ale autorit\]ilor din unele ]\ri arabe fa]\ depostul respectiv.

Un alt semn de ;ntrebare este inventarulcomponentelor modernit\]ii> este modul ;ncare se desf\[oar\ via]a politic\, un domeniu sine qua non pentru ;nscrierea societ\]ii de re-ferin]\ ;n grupul modern, sau este necesar\aplicarea specificului local, eventual preluarea




Monitor Strategic

55

„culorilor na]ionale” de c\tre institu]iile, meca-nismele [i regulile care guverneaz\ politicul ;naceste ]\ri? Imaginea cotidian\ a ora[uluiDubai, capitala uneia din componentele fede-ra]iei Emiratelor Arabe Unite, este a unei co-munit\]i a viitorului, prin arhitectura [i nivelulinfrastructurii de comunica]ii pe care le pose-d\< ;n aceast\ realitate coexist\, ;ns\, manifes-t\ri comportamentale [i mentalit\]i care pla-seaz\ segmente ;ntregi ale comunit\]ii respec-tive ;n perioada pre-modern\.

III.1. Democratizarea, ;ntre op]iune [i imperativ

Spre sfâr[itul secolului al XX-lea, ;n peisajul

politic al regiunii s-au produs o serie de eve-nimente disparate care, ;ns\, au generat conse-cin]e semnificative la nivelul ;ntregii zone. Ge-nera]ia de lideri „istorici”, artizani ai indepen-den]ei [i/sau revolu]iilor din anii ’50 [i ’60 a ;nceput s\ dispar\, ;n paralel cu intensificareapresiunii exercitate din interior de stagnarea (;nunele cazuri, regresul) nivelului de dezvoltare.Experimentul „socialismului arab” s-a dovedit un e[ec< ;ncerc\rile de realizare a unor sinergiiutile promov\rii dezvolt\rii economice [i solu-]ion\rii problemelor sociale au produs rezul-tate derizorii (falimentul Republicii Arabe Uni-te)< pentru a doua oar\ ;n existen]a Ligii State-lor Arabe (LSA), statele membre au fost divizateprofund ;n abordarea unei crize (august 1991), ;ns\, de data aceasta, nu mai era vorba de ositua]ie „extern\” – cum a fost decizia Egiptuluide a semna Acordurile de la Camp David cuIsraelul, care a condus la excluderea sa din LSA– ci de agresiunea unui membru al Ligii ;mpo-triva altui membru al organiza]iei.

La cele de mai sus se adaug\ o serie de alteevenimente, cum au fost>

• alegerile legislative algeriene din decem-

brie 1991, ;ntrerupte ;ntre cele dou\ tu-ruri de scrutin, pentru evitarea riscului(real [i posibil) ca Frontul Islamic de Sal-vare s\ le câ[tige<

• dispari]ia regelui Hussein al Iordaniei, ;n1999, urmat\, la un an mai târziu, demoartea lui Hafez Al-Assad> ;n ambelecazuri, noii [efi de stat au ;n comun nunumai filia]ia patern\ a predecesorilor, ci[i angajamentul – cel pu]in declarativ –

fa]\ de reforma politic\, economic\ [isocial\ din cele dou\ ]\ri<

• schimb\rile din Bahrein [i Qatar, unde tot noii [efi ai statului au adoptat, la rândullor, m\suri de liberalizare a vie]ii politiceinterne ;n ultimii ani ai secolului al XX-leaetc.

Efectele acestor momente s-au cumulat [ipoten]at reciproc, ;n m\suri diferite [i cu rezul-tate propagate disparat, uneori contradictorii.Indiferent ;ns\, de profunzimea [i amploareaschimb\rilor, de gradul ;n care au fost dusepân\ la concretizarea obiectivelor anun]ate,sau de perspectivele de consolidare a cursuluispre liberalizare, producerea acestor eveni-

mente [i adoptarea unor m\suri politice desti-nate reformei sistemelor respective arat\ matu-rizarea preocup\rilor legate de modific\rileproduse ;n plan intern ;n ]\rile respective [isensul preponderent „de sus ;n jos” al refor-melor avute ;n vedere.

:n contextul „celui de-al treilea val” al de-mocratiz\rii, regiunea de referin]\ proiecteaz\imaginea unui spa]iu decuplat de la tendin]ageneral\ a reformei – fie ea politic\ sau econo-mic\62 – care se manifest\ cu intensitate cres-când\ ;n tot mai multe p\r]i ale lumii. Con-[tientizarea acestei evolu]ii paralele cu proce-sele globale a survenit târziu – abia ;n 2003 aap\rut primul raport al PNUD care abordeaz\dezvoltarea arab\ uman\ [i care a fost realizat de autori proveni]i din regiune – iar implica]iilepe care le presupune ;n planul ac]iunii politiceau dep\[it considerabil capacitatea de asimi-lare a factorilor decizionali. Atitudinea fa]\ derealitatea ;nconjur\toare pare s\ fi fost marcat\structural [i existen]ial de o falie temporal\> ;ntr-un articol recent, fostul ambasador al Qa-tarului la Washington, ;n timpul invaziei irakie-ne din Kuweit, ridica problema incapacit\]ii

alegerii momentului potrivit pentru adoptareadeciziilor ;n lumea arab\ [i sintetizeaz\ dile-mele zonei privind con]inutul reformei ;ntr-oserie de ;ntreb\ri la care formuleaz\ [i r\spun-sul corect>

„Reforma a ajuns un cuvânt ;n limbajul fiec\reioficialit\]i arabe. De când? Nu cumva dup\ 11 septembrie 2001? {i de ce, oare? ;nainte de aceadat\, situa]ia noastr\ era bun\, pentru ca, deodat\, s\ descoperim c\ avea nevoie de reform\? […]Nu



Monitor Strategic

56

cumva este vorba de un moment nepotrivit, care af\cut ca ceea ce trebuie reformat s\ fie mai greureformabil, astfel ;ncât dilema actual\ este de unde s\ ;ncepem? {i oare dezbaterea despre reform\ nua ;nceput cumva din afar\, astfel ;ncât, din cauza puterii venite din exterior, a influen]ei sale asupranoastr\ [i a temerii fa]\ de ea, am ;nceput s\ridic\m lozinca reformei? Oare aceast\ reform\izvor\[te din convingerile noastre proprii? Dac\da, atunci de ce nu a ;nceput mai devreme? […]

Nu cred c\ este necesar un efort deosebit pentruidentificarea cauzelor care ;mpiedic\ adoptareadeciziei potrivite la momentul potrivit> este indi-vidul absolut, care decide ;n absen]a institu]iilor, ainforma]iilor [i a transparen]ei, ;n absen]a celeilalte

opinii. Calea c\tre hot\rârea corect\ esteinstituirea statului de drept, respectarea societ\]iicivile [i garantarea libert\]ilor, care s\ dea posibilitatea fiec\rui individ, fiec\rei institu]ii [ifiec\rui factor de r\spundere s\-[i exprime opinia,astfel ;ncât celor care decid s\ li se lumineze calea [i s\ adopte hot\rârea adecvat\ ;n momentuloportun63.

O alt\ perspectiv\ a cauzelor care conducla promovarea mai degrab\ formal\ a reformei ;n unele state arabe, cel pu]in, este prezentat\ ;ntr-una din ultimele edi]ii ale Raportului stra-tegic arab publicat de Centrul Al-Ahram pentruStudii Strategice de la Cairo. Studiul introduc-tiv, intitulat Triada reform\ – libert\]i – cunoa[-tere64, prezint\ o radiografie nuan]at\ a situa-]iei actuale a temei reformei ;n spa]iul arab, ;ncare reperele principale sunt> (a) impactul inte-reselor externe asupra evolu]iei lumii arabe<(b) reac]iile diferitelor componente ale siste-mului politic fa]\ de cre[terea necesit\]ii dereformare a func]ion\rii acestuia< (c) raportuldintre globalizare – ;n special revolu]ia cunoa[-terii [i informatizarea – [i traseele pe care evo-lueaz\ societatea arab\ ;n ansamblu. :n fiecare

dintre cele trei aspecte sunt prezente elementecare ilustreaz\ raportul complex statornicit ;n-tre un spa]iu care s-a dezvoltat ;n perioadamodern\ ;n virtutea tensiunii dintre atrac]iamediului extern [i necesitatea argument\riiidentit\]ii proprii, prin introspec]ie valorifica-toare, uneori exclusivist\, a componenteloracestei identit\]i – istoria, cultura [i, nu ;n celedin urm\, religia comun\ a spa]iului arab. Alt-fel spus, societatea arab\ actual\ apare drept

Nr. 3-4 / 2005

rezultatul unei ciocniri perpetue dintre mediulextern [i na]ionalismul caracteristic perioadeianterioare independen]ei [i care, ;n prezent, ;ncearc\ s\-[i reg\seasc\ influen]a sub formaunui neo-na]ionalism, marcat ;ns\ de presiu-nile dezorient\rii ideologice, ale decalajuluidigital, [i ;n materie de libertate.

Solu]ia tensiunii de mai sus este identificat\ ;n buna guvernare< reforma, adoptat\ mai mult ca lozinc\, dup\ cum remarcase [i fostuldiplomat din Qatar, trebuie s\ conduc\ la unnou „ pact social” la care s\ participe, pe lâng\autorit\]i [i intelectualii partizani ai acestora, [iceilal]i reprezentan]i ai for]elor sociale carereprezint\ opozi]ia< ;n plus, este necesar\ re-

cuperarea valorilor proprii din afara grani]elorpolitice ale statelor arabe>

„[Reforma] este un proces cuprinz\tor, nu par]ial, roadele sale neputând s\ se produc\ ;ncazul ;n care este considerat\ doar o al\turarede m\suri izolate, adoptate de-a lungul maimultor ani. Pentru a fi real\ [i efectiv\, trebuie s\ includ\ o infuzie la nivelul elitelor guvernan-te cu seva nou\ a elitelor care au fost ;ndep\r-tate [i ;nstr\inate cu for]a, sau care au fost obli- gate s\ se auto-izoleze ;n interior”65.

:ntre ceea ce trebuie s\ reprezinte reforma[i ceea ce

se petrece ;n via]a real\ ;n spa]iul

arab exist\, ;ns\, o alt\ discrepan]\, care reflec-t\ decalajele men]ionate anterior> primelereac]ii fa]\ de necesitatea reformei au fost derespingere solidar\ a acesteia, „de c\tre guver-nan]i [i guverna]i”, ;n pofida con[tientiz\rii de-pline a refuzului oric\rei particip\ri la exerci-tarea puterii de c\tre cei dintâi> explica]ia esteg\sit\, de acela[i autor, ;n „factorul patriotic”. ;n acela[i timp, este admis\ importan]a pe carea avut-o lansarea proiectelor de democratizarea Orientului Mijlociu pentru stimularea dezba-terii interne ;n leg\tur\ cu reforma ;n planul

;ntregii lumi arabe66.Dilema pe care trebuie s\ o rezolve liderii din

statele respective este deosebit de complex\> „]\rile ;n curs de dezvoltare, mai ales ;n lu-

mea islamic\, trebuie s\ reu[easc\ ;n stabilireaunui echilibru dificil. Trebuie s\ r\mân\ destulde puternice pentru a face fa]\ noilor primejdiiale terorismului [i s\ fie, totodat\, destul dedeschise [i democratice pentru a nu creaopozi]ie politic\ metamorfozabil\ ;n extremism.




Monitor Strategic

57

Cu alte cuvinte, trebuie s\ fie capabile s\omoare terori[tii f\r\ a da na[tere la terorism”67.

Identificarea modalit\]ilor celor mai efi-ciente pentru combaterea terorismului [i, si-multan, men]inerea stabilit\]ii interne estedoar una din provoc\rile care se ridic\ ;n fa]asociet\]ilor respective. Componentele acestorsociet\]i au intrat, deja, ;ntr-o etap\ ;n carepresiunile pe care le genereaz\ asupra institu-]iilor statului se apropie implacabil de momen-tele de ruptur\. Cre[terea demografic\ reprezint\ una dintre sursele care sunt men]ionatefrecvent ca proces generator de riscuri> ;n2015, popula]ia din 20 de state arabe va ajun-ge la aproximativ 390 milioane, din care o trei-

me va fi sub 15 ani68. Acest segment va cre[te ;n condi]iile dispari]iei virtuale a barierelor in-forma]ionale, astfel ;ncât sursele de informarecare se vor dovedi cele mai eficiente vor fi celecare vor modela comportamentul politic, eco-nomic, social pentru care vor opta 130 de mili-oane de persoane.

Semnalele de alarm\ ;n leg\tur\ cu aceast\situa]ie [i, mai ales, ;n ceea ce prive[te perspec-tiva imediat\ a stabilit\]ii politice, indic\ridicarea gradului de con[tientizare a domenii-lor ;n care este necesar\ adoptarea de m\surieficiente [i imediate> defini]ia conceptului delibertate promovat\ de autorii celui de-al doilearaport al dezvolt\rii umane arabe cuprinde „nunumai libert\]ile politice [i civice, incluzând eli-berarea de opresiune, ci [i eliberarea persoaneide to]i factorii care sunt incompatibili cu demni-tatea uman\, cum sunt foamea, bolile, ignoran- ]a, s\r\cia [i teama”69. :n martie 2004, reuniu-nea reprezentan]ilor societ\]ii civile din statelearabe70 a adoptat Declara]ia de la Alexandria, ;ncare se afirm\, ;n primul paragraf>

„[…] Participan]ii au declarat c\ sunt pe deplin convin[i c\ reforma este o problem\ urgen-

t\ [i necesar\, c\ izvor\[te din interiorul socie-t\]ilor arabe [i c\ trebuie s\ r\spund\ aspira- ]iilor poporului privind dezvoltarea unui proiectcuprinz\tor de reform\, care s\ acopere aspec-tele politice, economice, sociale [i culturale. Acest proiect trebuie s\ permit\ abordarea si-tua]iei individuale din fiecare ]ar\ [i inserareaacesteia ;ntr-un cadru general care s\ reliefezetr\s\turile ;mp\rt\[ite de societ\]ile arabe. Aceasta trebuie s\ permit\ fiec\rei societ\]i s\-

[i promoveze propriile reforme, evitând izola- ]ionismul.”

:n termeni similari, Declara]ia celor 99adoptat\ de reprezentan]ii intelectualit\]iisiriene sus]ine c\ „Siria p\trunde ast\zi ;n se-colul al XXI-lea cu necesitatea urgent\ ca to]icet\]enii s\i s\-[i uneasc\ for]ele pentru a facefa]\ provoc\rilor p\cii, moderniz\rii [i deschi-derii c\tre lumea exterioar\. […] Nici o refor-m\, fie ea economic\, administrativ\ sau legis-lativ\, nu va realiza lini[tea [i stabilitatea ;n ]ar\dac\ nu este ;nso]it\ pe deplin de reforma poli-tic\ dorit\ care, doar ea, poate s\ ne conduc\ societatea c\tre liman” 71.

III.2. Integrarea ;ntre op]iune [i imperativCon]inutul reformei constituie una dintretemele cele mai complexe din dezbaterea poli-tic\ [i public\ – o realitate cunoscut\ [i deve-nit\ aproape banal\ ;n statele care s-au angajat pe calea tranzi]iei c\tre democra]ie. :n zona dereferin]\, acest aspect dobânde[te, ;ns\, [i altedimensiuni, dintre care o parte au fost men]io-nate> raportul dintre reform\ [i modernizare,compatibilitatea dintre Islam [i democra]ie, ex-punerea extrem de ridicat\ a regiunii la influ-en]ele externe, ;nc\ ;nainte de accelerarea rit-mului globaliz\rii. Dou\ aspecte suplimentare,specifice ;ntr-o m\sur\ determinant\ pentruevolu]iile pe termen scurt [i mediu din Orien-tul Mijlociu Extins, vin s\ accentueze caracterulspecial al provoc\rilor pe care le ridic\ refor-ma, ;n general, [i democratizarea, ;n special, lanivelul ;ntregii zone, f\r\ excep]ie> integrarea(sub)regional\ [i provoc\rile conflictelor.

Tendin]a integra]ionist\ arab\ a precedat,dup\ cum am v\zut, independen]a politic\ astatelor arabe [i s-a suprapus, ;n anumite mo-mente, pân\ la a se confunda, cu discursulna]ionalist [i pan-arabismul. Comunitatea de

limb\, religie [i cultur\, precum [i asociereaorganic\ a perioadei de glorie a califatului cuputerea de afirmare a identit\]ii comunit\]ii aufost puternic erodate ;n perioada modern\ deconsecin]ele pe care le-a antrenat gestionareafragmentat\ a dezvolt\rii societ\]ii ;n perioadapost-independen]\ Statele arabe, ca [i celesituate ;n afara arealului arab, dar care sunt incluse ;n proiectul democratiz\rii, au fost an-grenate ;n evolu]ia intereselor exterioare lor,



Monitor Strategic

58

din ra]iuni interne – cum a fost cazul mobili- z\rii ;mpotriva Israelului timp de aproape o ju-m\tate de secol – sau/[i din ra]iuni strategice –ralierea Pakistanului la combaterea terorismuluitaliban din Afganistan a plasat „rebeliunea” sa nu-clear\ pe un plan secund ;n raporturile cu StateleUnite. :ns\[i perioada luptei pentru inde-penden]\ [i procesul efectiv de ob]inere a acesteiase caracterizeaz\ printr-o abunden]\ de aspecteparticulare, specifice fiec\rei forma]iuni statalecare avea s\ ia fiin]\ odat\ cu realizarea obiecti-vului urm\rit. Se contureaz\, astfel, o realitate con-tradictorie, stratificat\ pe mai multe paliere>

• un „curent de adâncime”, ale c\rui putere,amploare [i influen]\ sunt continuu puse

sub semnul ;ndoielii, [i care alimenteaz\memoria colectiv\ a poten]ialului pe care ;lde]ine „unitatea arab\”<

• afirmare na]ionalist\, ;n sensul europeanal termenului, ;n care, parafrazând o afir-ma]ie celebr\, unii lideri sunt, mai ;ntâi,egipteni (de exemplu), [i apoi arabi<

• ;n sfâr[it, al treilea strat, cel mai recent [i,prin urmare, [i cel mai fragil, este definit de interpretarea reformei drept cataliza-tor al realiz\rii idealului istoric al integr\-rii intra-arabe.

Reuniunea la nivel ;nalt a Ligii Statelor Ara-be de la Alger din prim\vara anului 2004 a fost proiectat\ ca moment de referin]\ ;n aborda-rea reformei ;ntr-o viziune pan-arab\< cu toateacestea, r\spunsul participan]ilor a fost maidegrab\ modest> au participat ceva mai mult de jum\tate din [efii de stat [i guvern aistatelor membre, iar printre absen]ii de marc\s-a remarcat regele Abdallah al II-lea al Iorda-niei – considerat unul dintre promotorii ceimai promi]\tori ai reformei – [i prin]ul mo[-tenitor al Arabiei Saudite – conduc\torul defacto al regatului ;n care m\surile recente de

ini]iere a particip\rii publicului la adoptareaunor decizii locale constituie o adev\rat\ revo-lu]ie ;n contextul realit\]ilor din statul respec-tiv. Rezultatele ob]inute se adaug\, conformafirma]iei unui analist libanez, argumentelorcare sus]in „caracterul irelevant al regimurilorarabe actuale”72< pe de alt\ parte, Declara]ia dela Alexandria, citat\ anterior, subliniaz\, tot la ;nceput, c\ reforma „trebuie, de asemenea, s\ pun\ baza temeinic\ a cooper\rii regionale care

Nr. 3-4 / 2005

va f\uri o entitate arab\ mai pozitiv\ [i func]io-nal\ pe scena interna]ional\”.

Persisten]a motivului integr\rii arabe estesimptomatic\ pentru genera]ia post-na]iona-list\, care ;ncearc\ s\ identifice solu]iile nece-sare contracar\rii efectelor negative generatede globalizare. La [apte ani de la ;nfiin]areaLigii Statelor Arabe, ;n 1953, este semnat untratat care prevedea ;nfiin]area pie]ei arabecomune ;n 1964< ulterior, ;n 1981, membriiLSA au semnat Acordul pentru facilitarea [ipromovarea comer]ului intra-arab, dup\ care, ;n anii ’80 ai secolului trecut, apar nu maipu]in de trei organisme intra-arabe – Consiliulde Cooperare al Golfului, Consiliul Arab de

Cooperare (Egipt, Iordania, Irak [i Yemen) [iUniunea Maghrebului Arab. Cu toate acestea,ponderea comer]ului intra-arab ;n comer]ulexterior al statelor respective nu dep\[ea 8,2%la exporturi [i 10,5% la importuri73.

Raporturile economice ale zonei cu mediulglobal au ;nregistrat o evolu]ie la fel de proble-matic\> „motorul” dezvolt\rii la nivelul subre-giunii vest-asiatice a r\mas petrolul, ceea ce acondus la un ritm de cre[tere de 6%74 ca urma-re a cre[terilor pre]ului acestei materii primedin 2002. Cu toate acestea, cre[terea PIB a fost ;n 2003 cu numai 6% mai mare decât ;n 1980,ceea ce arat\ e[ecul redres\rii cursului prepon-derent negativ al dezvolt\rii economice dinultimul sfert de secol75. Pe de alt\ parte, Africade Nord a ;nregistrat „cea mai bun\ performan-]\” ;n 2003, cu o cre[tere a PIB de 5%76, indi-când atât o tendin]\ de nivelare ;n jos a indice-lui cre[terii la nivelul regiunii geo-politice dereferin]\, cât [i posibilitatea adâncirii rupturiidintre sub-zonele componente ale acesteia,inclusiv din punct de vedere economic.

Integrarea politic\ este, de asemenea, de-parte de obiectivele propuse> examinarea chiar

[i superficial\ a rela]iilor dintre statele arabearat\ existen]a unui num\r impresionant de do-sare contencioase, unele ajungând la nivelulcrizelor cronice> rivalitatea politic\ dintre Siria[i Irak, generat\ de rela]iile fratricide din cadrulPartidului Baas Arab Socialist, conflictul dintreMaroc [i Algeria, pe tema Saharei Occidentale,diferendele teritoriale dintre Arabia Saudit\ [iQatar sau dintre acesta din urm\ [i Bahrein,sunt tot atâtea probleme nesolu]ionate, sau




Monitor Strategic

59

rezolvate doar par]ial. Cazurile cele mairelevante r\mân, ;ns\, criza declan[at\ de Irak ;n 1991 [i atitudinea Siriei fa]\ de Liban>aplicarea rezolu]iei 1559 a Consiliului de Secu-ritate nu a condus [i la normalizarea rela]iilordintre cele dou\ ]\ri, iar autorit\]ile de la Da-masc nu au ;n vedere, cel pu]in ;n prezent,deschiderea unei ambasade la Beirut.

Aceste condi]ii ;ngreuneaz\ substan]ialrealizarea coeren]ei [i relevan]ei actului politicarab comun. Tentativele de redresare a acesteisitua]ii au ;nregistrat oarecare progrese dup\11 septembrie 2001, la nivelul mini[trilor deinterne, ;n ceea ce prive[te coordonarea maibun\ a ac]iunilor anti-teroriste. Progresele ;nre-

gistrate ;n aceast\ direc]ie sunt limitate [i, ca [i ;n cazul altor domenii, r\mân la stadiul decla-rativ ;n majoritatea situa]iilor.

III.3. Promotorii democratiz\rii>suprapuneri [i contradic]ii

Na]ionalismul [i Islamul par s\ fie deter-minante pentru proiec]ia democra]iei ;n planintern77, ca [i ;n planul ;ntregii zone> ;n ultim\instan]\, ambele curente vizeaz\ realizarea ace-luia[i obiectiv, respectiv afirmarea unei entit\]i –na]iune sau comunitate religioas\ – ;n raport cualtele. :n perspectiv\ istoric\, ambele curente sedezvolt\ [i ac]ioneaz\ ;ntr-un context ;n carepromotorii lor ;[i percep starea ;n care se afl\drept inferioar\ celei la care sunt ;ndrept\]i]ide trecut, patrimoniu cultural [i de civiliza]ie,asuprirea extern\ [i poten]ialul oprimat dedezvoltare. :n consecin]\, crearea condi]iilornecesare pentru valorificarea acestui poten]ialimpune activism politic, ;n unele cazuri lupt\armat\ [i eliberarea de sub ocupa]ia str\in\>toate acestea alc\tuiesc fundalul perioadei depre-independen]\ ;n zona de referin]\. Odat\ob]inut\ independen]a, etapa urm\toare, ;ns\,

a marcat ;ntreruperea sau, ;n cele mai multecazuri, abandonarea m\surilor ulterioare nece-sare pentru asigurarea condi]iilor adecvatedezvolt\rii societ\]ii ;n ansamblu> reformapolitic\, economic\ [i social\, ;n primul rând,[i construc]ia efectiv\ a institu]iilor statale ;nlogic\ democratic\.

For]ele na]ionaliste ;n plan arab s-au afirmat pe un fundal mult mai complex [i contradicto-riu decât cel caracteristic ariei politice [i cultu-

rale din care s-au inspirat< ;n plus, perioada ;ncare au atins apogeul evolu]iei – anii ’50 – 60ai secolului trecut – a coincis cu succesiuneamomentelor de tensiune maxim\ a „R\zboiu-lui Rece”, ;n care Orientul Mijlociu Extins a fost implicat ;n postura de zon\ ]int\ principal\,al\turi de Asia de Sud-Est [i, ;ntr-o m\sur\aproape identic\, Africa sub-saharian\. Ulte-rior, au ;nceput s\ se concretizeze condi]iile ;ncare, conform afirma]iei lui Hobsbawn, stabili-tatea permite na]ionalismului s\ sufere o muta-]ie, devenind agresiv, xenofob [i radical78.Combina]ia dintre aceste tr\s\turi [i arsenalulde mijloace pus la dispozi]ie de puseele demodernizare au condus la dotarea statului cu

institu]ii, unelte [i modalit\]i de ac]iune prelua-te ca atare din acelea[i surse din care provincomponentele moderniz\rii>

„Modernizarea a ;nsemnat introducerea sis-temelor occidentale de comunica]ii, purtare ar\zboiului [i guvernare, incluzând, inevitabil,uneltele de represiune [i domina]ie. Autoritatea statului a crescut imens, odat\ cu adaptareanoilor instrumente de control, supraveghere [i sanc]iune a nerespect\rii dreptului, cu multdincolo de posibilit\]ile conduc\torilor ante-riori, astfel ;ncât, la sfâr[itul secolului al XX-lea,orice conduc\tor de tinichea al vreunui st\tule], sau chiar al unui semi-stat, avea cu mult maimult\ putere decât avuseser\ vreodat\ m\re]iicalifi [i sultani din trecut”79.

Exercitarea puterii [i guvernarea ;n manier\autoritar\, corup]ia [i proiectarea gre[it\ apriorit\]ilor de dezvoltare, chiar [i ;n condi]iileexisten]ei resurselor necesare, au condus laalienarea treptat\ a unei categorii semnificativea popula]iei, prin s\r\cire, limitarea perspecti-velor de ;mbun\t\]ire a traiului, oprimarealibert\]ii de exprimare [i manifestare politic\,ignorarea aspira]iilor de cultur\. :n cazuri apar-

te, cum s-au petrecut lucrurile ;n Arabia Sau-dit\, alian]ele construite de putere cu stateleoccidentale s-au perpetuat ;n condi]iile ;n careautorit\]ile [i-au asigurat cooperarea sau, celpu]in, absen]a atitudinii ostile, a unui alt seg-ment, puternic [i influent, al societ\]ii> reprezentan]ii clerului islamic, punându-le la dispozi]ie resurse, institu]ii [i structuri pe care, ;nprezent, promotorii afirm\rii violente a Islamu-lui politic le utilizeaz\, ac]ionând ca o opozi]ie



Monitor Strategic

60

sui generis. Guvernarea clasic\ a perioadei dedezvoltare a Islamului includea conceptul de„acord” – bay’a – ;ntre guvernant [i guvernat, ;nvirtutea c\ruia primul se angaja s\ ac]ionezepreponderent spre binele comunit\]ii> instaura-rea familiei Al-Sabah la conducerea Kuweitului,la sfâr[itul secolului al XVIII-lea, este un exemplutipic ;n acest sens. :n prezent, sistemul de verifi-care, echilibrare [i control al exercit\rii puterii adisp\rut< nu au disp\rut, ;ns\, for]ele societ\]iicare ac]ioneaz\ ;n vederea restabilirii acestuia. Aceste for]e, reprezentate de curentele islamice,constituie, ;n cele mai multe cazuri, opozi]iapolitic\ din statele arabe moderne.

Paradoxul acestei realit\]i este evident> ;ntr-o

abordare sofist\, ;n ;nfruntarea puterii totalitare,despotice, ne-democrate, care se opune refor-mei, sunt necesari alia]i interni, pentru asigurareapaternit\]ii locale a procesului de schimbare< decele mai multe ori, ;ns\, ace[tia sunt promotoriiopozi]iei fa]\ de valorile, moravurile [i manifest\-rile culturale occidentale. Solu]ia acestei dilemeeste la fel de complex\ ca [i realitatea care agenerat-o>

„O ciocnire ;ntre opinii privind raportuldintre Islam [i democra]ie ar putea conduce lao nou\ viziune de sintez\ ;n care na]iunileislamice se consolideaz\ [i ofer\ noi sensuriconceptelor democratice, dincolo de accep]iu-nile curente dominante ;n Occident” 80.

:n acela[i timp, protestul celor care sunt con[tien]i de r\mânerea ;n urm\ a statelor mu-sulmane se ;ndreapt\, istoric, ;mpotriva proprii-lor conduc\tori, considera]i responsabili direc]ide declinul societ\]ilor respective81< totu[i, „de[ifundamentalismul s-a ridicat adesea ;mpotrivatiraniei, niciodat\ nu a creat democra]ie”82.

Succesiunea evenimentelor ;n direc]ia re-formei din statele maghrebiene „propriu-zise”– Tunisia, Algeria [i Maroc – ar putea servi

drept exemplu pentru ilustrarea complexit\]iifor]elor care promoveaz\ obiectivele acesteia,pe de o parte, [i pentru dificultatea guvern\riiefectelor reformei, pe de alta83>

• :n 1987 ;ncepe „prim\vara tunisian\”, careavea s\ dureze doar doi ani> crizele provo-cate de invazia irakian\ din Kuweit [i eveni-mentele din Algeria au fost „pretexte pentruinstaurarea unei puteri militare autoritare,anacronice [i din ce ;n ce mai represive”<

Nr. 3-4 / 2005

• :n 1988, ;n Algeria se declan[eaz\ procesulde tranzi]ie de la etapa partidului unic (Fron-tul de Eliberare Na]ional\) spre multiparti-dism< ;n ianuarie 1992, al doilea tur al alege-rilor parlamentare este suspendat, dup\ careizbucne[te un adev\rat r\zboi civil (peste150.000 de victime pân\ ;n prezent)<

• :n Maroc, anii 1989-1991 marcheaz\finalul „anilor de plumb”, dup\ care ur-meaz\ perioada „alternan]ei suprave-gheate” din 1997-1998 [i preluarea con-ducerii statului de regele Mohammad alVI-lea, ;n 1999, ;n timpul c\ruia liberalizarea s-a accentuat pân\ la momentul ;ncare ma[in\ria s-a „;ncins” (;n opinia au-

torit\]ilor). :n 2003, regele adopta o seriede decizii de natur\ s\-i consolideze con-trolul politic, ;n contextul definit de aten-tatele din 11 septembrie 2001 [i orienta-rea for]elor islamiste din ]ar\ c\tre cuce-rirea pa[nic\ a societ\]ii [i apoi a puterii„de ;ndat\ ce condi]iile o vor permite”.

Algoritmul evolu]iilor politice interne cu-prinde, a[adar, o mi[care oscilatorie ;ntre ten-tative de liberalizare [i revenirea autoritaris-mului, justificat, ;n general, de ac]iunile unor for-]e percepute drept ostile ;n primul rând stabilit\-]ii interne [i, mai pu]in explicit, puterii existente.Una din explica]iile posibile este caracterul ideo-logiei care a stat la baza decoloniz\rii politicedin anii ’50 [i ’60 ai secolului trecut, [i careeste considerat\ ne-democratic\84.

Obiectivele democratiz\rii se structureaz\,astfel, pe cel pu]in dou\ planuri> pe de o parte,sunt vizate regimurile retrograde [i, pe de alta,for]ele retrograde ale opozi]iei. Procesele desti-nate realiz\rii scopurilor propuse au loc pe unfundal economic, social, etnic [i cultural, de celemai multe ori tensionat, ca urmare a impactuluicovâr[itor al globaliz\rii informa]iei. :n aceste

condi]ii, op]iunile pentru ac]iune politic\ sunt determinate de perceperea priorit\]ilor,condi]ionat\, la rândul ei, de raporturile de for]\din societatea respectiv\. :n Siria, pre[edinteleBashar al-Assad pare s\ fi optat pentru o variant\local\ a modelului chinez, ;n detrimentul celuiaplicat ;n fosta URSS> reforma este proiectat\ petrei planuri – economic, social [i politic – care nusunt neap\rat secven]iale, ;ns\ exist\ un senti-ment clar al priorit\]ii, conform c\ruia reforma




Monitor Strategic

61

economic\ este temelia pentru toate celelalte, iarreforma social\ este v\zut\ ;ntr-o m\sur\ maimare drept antecedent al reformei politice85.

ConcluziiDemocratizarea Orientului Mijlociu, in-

diferent de limitele geo-politice ale spa]iuluirespectiv, reprezint\ un imperativ pentru se-curitatea [i stabilitatea statelor respective, ;nprimul rând. :nainte de 11 septembrie 2001,evolu]ia sistemelor politice din majoritatea]\rilor vizate semnalase, printr-o diversitate demoduri, cre[terea tensiunii interne dintre aspi-ra]iile [i dorin]ele publicului [i m\surile autori-t\]ilor de satisfacere a lor, astfel ;ncât cre[terea

vizibilit\]ii temei ;n discursul politic a fost maidegrab\ conjunctural\, decât inten]ionat\. :nultim\ instan]\, spa]iul respectiv, ;n toatedimensiunile sale, este confruntat cu presiunilerezultate din con[tientizarea crescând\ a deca-lajului dintre proiec]ia imaginii despre sine asociet\]ilor [i realitatea ;nconjur\toare, ceea ceam numit „mediul global”, care, la fel, este ;ncurs de adâncire. Impactul revolu]iei informa-]ionale nu poate fi subliniat ;ndeajuns ca pre-mis\ necesar\ pentru ;n]elegerea complexit\]iiprocesului care are loc la nivelul zonei. Conco-mitent, cre[terea con[tiin]ei de sine la nivelul

componentelor societ\]ii este similar\ procesu-lui de formare a entit\]ilor na]ionale din peri-oada revolu]iei industriale care a cuprins Euro-pa [i America de Nord ;n secolul al XIX-lea, lacare se adaug\ Internetul.

Provoc\rile ridicate ;n fa]a procesului demo-cratiz\rii provin din> confuzia dintre modernizare[i liberalizare< din promovarea moderniz\rii prin

„arderea” etapelor ;ntr-un mediu pu]in preg\tit pentru aceasta< din afirmarea puternic\ a genera-]iei petroliere care s-a educat ;n mediul occiden-tal [i care s-a ;ntors ;n mediul ini]ial, parcurgândtot acest drum la volanul Rolls-Royce-ului familial,dup\ ce genera]ia anterioar\ ;l ob]inuse p\r\sindc\mila tradi]ional\< din frustrarea zecilor de mii deabsolven]i ai ;nv\]\mântului superior care sunt expu[i [omajului cu diplom\< [i, ;n fine, dar nu [i ;n cele din urm\, din compara]ia continu\ a mo-delelor de via]\ din societ\]ile proprii cu cele alesociet\]ilor ;nvecinate.

Orientul Mijlociu Extins a intrat ;n epoca mo-dern\ ca o consecin]\ a evolu]iei unor for]e situa-te ;n afara sa. Destr\marea Imperiului Otoman s-

a petrecut, ;n mare parte, independent de contri-bu]iile for]elor politice autohtone. Cronicizareaconflictului arabo-israelian a permis convertirea„pericolului la adresa securit\]ii na]ionale” ;ntr-unpretext structural al oprim\rii [i ;ngr\dirii libert\]iide expresie. Perioada deschis\ de ;ncheiereaR\zboiului Rece, prin victoria capitalismului libe-ral ;mpotriva socialismului [tiin]ific, a provocat deruta sistemelor neadaptate la realitatea ;n careop]iunea pentru un aliat sau altul nu mai exist\.

Toate aceste evolu]ii s-au petrecut ;ntr-unritm ;n cre[tere constant\. Impactul succesiunilorrapide din mediul global asupra unor sisteme

caracterizate ;n mod fundamental prin evolu]io-nism lent, nu prin rupturi structurale – cu excep-]ia notabil\ a Turciei [i, ;ntr-o anumit\ m\sur\, aIranului – determin\ [anse sc\zute pentrurevolu]ii democratice. Identificarea for]elor carepot s\ stimuleze aceste evolu]ii r\mâne unadintre cele mai dificile sarcini ale promotorilordemocra]iei.

Democracy-building in the Wider Middle East is an older concern in major parts of the area than thepost 9/11 survey of political messages would suggest, as it is deeply linked to the quest for modernization.

NATO and EU initiatives that were launched to deal with the topic are briefly examined, as well as theirimpact on the supposed beneficiaries. The importance of the “regional ownership” of the process is hardlyarguable< yet, the answer to the basic question about the identity of the local allies seems to be one of thekeys to the successful outcome of the project.

SUMMARY

Doru Costea is currently Romania’s Ambassador and Permanent Representative at the UNOffice in Geneva. He was Deputy Director of the Department of Middle East and North Africa (July 1990- June 1991), Romanian MFA and also served as Romania’s Ambassador to Kuwait and Oman (1991-

1995) and Egypt (1997-2001). Doru Costea majored in Arabic and English in 1976.



Monitor Strategic

62

Note>1. Congresul na]ional al Ligii Drepturilor Omului

din 1931, compte rendu, Paris, 1931, citat de R.

Girardet , L’idée coloniale en France (1871 –1962), Paris, La Table Ronde, 1972 p.183. :nFrançois Chatelet, Evelyne Pisier – Concep]iile politice ale secolului XX, Humanitas, Bucure[ti,1994 (originalul> PUF, 1981), p.302.

2. Reperele cronologice principale ale descoperirii z\c\mintelor [i ascensiunii petrolului ;n istoriastatelor din zon\ sunt> 1927 – Kirkuk, Irak< 1938 –Kuweit< 1948> Al-Ghawar, ;n Arabia Saudit\, celmai mare z\c\mânt din lume (aprox. 80 miliardebarili)< petrolul sirian a fost descoperit abia ;n 1956,iar cel din Emiratele Arabe Unite ;n 1958 (;n AbuDhabi, ;naintea proclam\rii federa]iei)< tot ;n 1958 ;ncepea produc]ia ;n Algeria, iar un an mai târziu ;n

Libia. :n 1901, Iranul concesionase un teren petro-lier lui William Knox d’Arcy, investitor britanic< ;n1909 a fost ;nfiin]at\ Anglo-Persian Oil Companypentru preluarea [i finan]area concesiunii.

3. :n timpul lui Atatürk, for]a militar\ fusese men]inut\la un nivel apreciabil, cheltuielile pentru ap\rarereprezentând ¼ din buget< ;n timpul celui de-aldoilea r\zboiul mondial, nivelul acestora a dep\[it ;ns\ jum\tate din bugetul na]ional.

4. Western Strategies for Middle East Reform, TheCivility Agenda, The Foreign Policy Centre, fe-bruarie 2004, p.5.

5. „Successful societies limit the power of the stateand the power of the military – so that govern-

ments respond to the will of the people, and notthe will of an elite. Successful societies protectfreedom with the consistent and impartial rule of law, instead of selecting applying – selectively applying the law to punish political opponents.Successful societies allow room for healthy civicinstitutions – for political parties and labor unionsand independent newspapers and broadcastmedia. Successful societies guarantee religiousliberty – the right to serve and honor God withoutfear of persecution. Successful societies privatizetheir economies, and secure the rights of property.They prohibit and punish official corruption, andinvest in the health and education of their people.

They recognize the rights of women. And insteadof directing hatred and resentment against others, successful societies appeal to the hopes of theirown people.” George W. Bush la National Endow-ment for Democracy, 6 noiembrie 2003.

6. Departamentul de Stat, Fact Sheet, Details of Proposed Middle East Initiatives, 19 mai 2003.

7. :n prima parte a anului 2005, Statele Unite auanun]at posibilitatea de a renun]a la opozi]ia ;ndelungat\ fa]\ de cererea Iranului de a devenimembru al OMC, ;n contextul negocierilor

Nr. 3-4 / 2005

dintre UE-3 [i autorit\]ile de la Teheran privinddosarul nuclear.

8. Succesul acordului de comer] liber dintre SUA

[i Iordania, ;ncheiat ;n 2000, este dovedit, prin-tre altele, de cre[terea exporturilor iordanienecu 80% ;n 2002. Conform datelor oficiale ame-ricane, de la intrarea ;n vigoare a acordului, ;nIordania au fost create 40.000 de noi locuri demunc\. Vezi Elisabeth Bumniller, Bush Seeks aFree Trade Zone with the Mideast, ;n The New York Times, 10 mai 2003.

9. A Bold Vision for the Middle East ;n The Eco- nomist Global Agenda, 7 noiembrie 2003.

10. Declara]ia G-8, paragrafele 1, 5.5., 5.6.11. Banca Asiatic\ pentru Dezvoltare, Corpora]ia

Financiar\ Interna]ional\, Fondul Monetar Inter-na]ional [i Banca Mondial\.

12. Declara]ia G-8, paragraful 8.13. O imagine semnificativ\ pentru rela]ia dintre for]a

de munc\ provenit\ din statele Orientului MijlociuExtins [i statele europene se g\se[te ;n ZacharyShore, Muslim Europe and the Transatlantic Divide, American Institute for Contemporary German Stu-dies, John Hopkins University, 2004. Vezi [i FinalReport on an EU Strategic Partnership with theMediterranean and the Middle East, aprobat deConsiliul European ;n iunie 2004, p.3> „Many of the challenges derive from a single over-archingconcern< the burgeoning challenge presented by a predominantly young population creating an ever-increasing demand for education and fulfilling

employment.”14. M. Emerson, G. Noutcheva, From Barcelona

Process to Neighbourhood Policy – Assessmentsand Open Issues, CEPS Working Document no.220, Martie 2005, p.20.

15. Richard Haas, fostul director al planific\rii politicedin Departamentul de Stat, sus]ine prima op]iune, ;n timp ce Martin Indyk, fost ambasador al SUA ;nIsrael, este adeptul celei de-a doua abord\ri. VeziWestern Strategies for Middle East Reform, TheCivility Agenda, The Foreign Policy Centre, februa-rie 2004, p.7.

16. UNDP Arab Human Report, 2003, ExecutiveSummary, p.1.

17. Rifah at-Tahtawi, primul director al [colii deLimbi (str\ine) din Cairo, ;n 1836, a fost adeptulconcep]iei conform c\reia progresul materialera posibil ;n comunitatea islamic\ – ‘umma – ;ncondi]iile func]ion\rii armonioase a guvern\rii [isociet\]ii, realizate cu ajutorul tehnologieioccidentale.

18. Simbolurile rezisten]ei armate conduse de ‘Abdal-Qadir ;mpotriva francezilor, care ;l exileaz\ ;n1847, au fost jihad-ul, justificarea ac]iunilor salede c\tre ulemale [i respectul pentru shari’a. q.v.




Monitor Strategic

63

Albert Hourani, A History of the Arab Peoples,the Warner Books editions, 1992, p.270.

19. Albert Hourani, op.cit., p.262.

20. „De-a lungul timpului, diver[i reprezentan]i aielitelor politice iraniene au recunoscut, ;ntr-adev\r, decalajul crescând dintre ei [i europeni ;n ceea ce privea eficien]a militar\, comercial\ [ibirocratic\ [i au ;ncercat s\ instaureze programede reform\ ampl\, similar\ celor ;ntreprinse decoreligionarii lor egipteni [i turci. Cu toateacestea, Persiei ;i lipsea avu]ia pe care o aveauatât Egiptul, cât [i Turcia, pentru a cump\raarme, fabrici [i expertiz\ europene”. (KennethM. Pollack, The Persian Puzzle, Random House,New-York, 2004, p.15 [i urm.)

21. Fragment dintr-un discurs al lui Jean Jaurèsdespre rela]iile dintre Fran]a [i Maroc, citat ;n R.

Girardet, L’idee coloniale en France (1871-1962),Paris, La Table Ronde, 1972., p.64. :n FrançoisChatelet [i Evelyne Pisier, Concep]iile politice ale secolului XX, Humanitas, Bucure[ti, 1994, p.300.

22. Albert Hourani, op.cit., p.432.23. Khalid Al-’Awamila, Al-Islah wa-d-Dimuqratiyya

min al-mandzur al-Amrikiyy (Reforma [i demo-cratizarea ;n optica american\), Al-Ahram , 27februarie 2005, Cairo.

24. Hasan Abu Talib, Thulathiyyat al-'Islah wa-l-Huriyyatwa-l-Ma'rifa, (Triada reform\-libertate-cunoa[tere) ;n At-Taqrir al-Istratigiyy al-'Arabiyy (Raportul strate-gic arab) - 2003-2004, ed. Centrul Al-Ahram pentruStudii Strategice, Cairo, 2005, p.1

25. T.E. Lawrence, Seven Pillars of Wisdom, citat ;n Albert Hourani, op.cit., p.317.

26. The Poor Arab Street, ;n The Economist Global Agenda , 3 iunie 2002.

27. q.v. Paul Brenton, Miriam Manchin, Trade Policy Issues for the Euro-Med Partnership, WorkingPaper no.7, Centre for European Policy Studies(CEPS), mai, 2003.

28. q.v. Shireen T. Hunter, ed. Islam, Europe’s Se-cond Religion – The New Social, Cultural andPolitical Landscape, Prager/CSIS, 2002.

29. Declara]ia de la Barcelona adoptat\ de Conferin- ]a euro-mediteraneean\, 27-28 nov. 1995, penul-timul paragraf preambular.

30. Algeria, Egipt, Iordania, Liban, Siria, Maroc,Tunisia, Turcia, ANP. Din 2002, Turcia a fost inclus\ ;ntr-un alt program de asisten]\comunitar\, odat\ cu modificarea statutului s\u ;n rela]ie cu UE. qv. www.europa.eu.int

31. q.v. From ’MEDA I’ to ’MEDA II’> What’s New?, ;nEuroMed Bulletin, nr.21, din 3 mai 2001, www.europa.eu.int/comm/external_ relations

32. www.europa.eu.int.33. Declara]ia de la Barcelona.34. Primul dintre acestea prevede „ stabilitatea institu-

]iilor care garanteaz\ democra]ia, statul de drept,drepturile omului [i respectarea [i protec]ia mino-rit\]ilor”. q.v. Consiliul European, 1993.

35. Documentul 2000/458/CFSP.36. Margot Wallström, responsabil\ cu strategia de

comunicare [i rela]ii institu]ionale, la prima reu-niune a Adun\rii parlamentare euro-meditera-neene de la Cairo – 14 martie 2005< sublinierileapar]in originalului.

37. Pentru o evaluare complex\ a dezvolt\rii politiciieuropene fa]\ de Mediterana vezi M. Emerson, G.Noutcheva, From Barcelona Process to Neighbour-hood Policy – Assessments and Open Issues.

38. Richard Youngs, Europe’s Uncertain Pursuit of Middle East Reform, Carnegie Papers no.45,iunie 2004, p.4.

39. Final Report (approved by the European Council

in June 2004) on an EU Strategic Partnershipwith the Mediterranean and the Middle East.

40. Fact Sheet on Mediterranean Dialogue MinisterialMeeting on 8 Decembre 2004< la www.nato.int

41. Javier Solana, interven]ie la Conferin]a interna]iona-l\ comun\ Centre Militare di Studi Strategici/RAND,privind viitorul ini]iativei mediteraneene a NATO –Roma, 10 nov. 1997, p.3.

42. Vezi F. S. Larrabee, Carla Thorson, Mediterra-nean Security, New Issues and Challenges> Con-ference proceedings, Bruxelles, 15-17 oct.1995< RAND Documents (CF-122-NATO).

43. Comunicatul de la Istanbul, emis de [efii de stat [i guvern participan]i la reuniunea Consiliului

Nord-Atlantic, 28 iunie 2004, p. 8< www.nato.int 44. Vezi Minuto Rizzo, Secretar general adjunct al

NATO, NATO, the Mediterranean and the MiddleEast>The successor generation, interven]ie laRUSI, Londra, 29 noiembrie 2004, p.2.

45. Jaap de Hoop Scheffer, Secretar general al NATO,la dineul de lucru al mini[trilor de externe ai ]\rilorDialogului mediteranean, 8 decembrie 2004.

46. Jaap de Hoop Scheffer, Interven]ie la Conferin]ade securitate de la München, 12 februarie 2005.

47. Daniel Neep, „Dilemmas of Democratization inthe Middle East> The Forward Strategy of Free-dom, ;n Middle East Policy , vol.XI, nr.3, toamna2004, p.77, publicat de Middle East Policy

Council.48. Vezi Al-Azab As-Siyasiyya Al-'Urduniyya (Parti-

dele politice iordaniene), ed. Al-Quds Centerfor Political Studies, Amman, 2003.

49. Marina S. Ottaway, „Islamists and Democracy>Keep the Faith”, The New Republic , 6-13 iunie,2005, vol.232, nr.4.716 [i 4.717, Carnegie En-dowment for International Peace.

50. Fareed Zakaria, The Future of Freedom> IlliberalDemocracy at Home and Abroad, W.W. Norton,New York, 2003, p.142.



Monitor Strategic

64

51. Flynt Leverett, Inheriting Syria> Bashar’s Trial by Fire,Brookings Institution, 2005, p.88 [i urm., pentrudescrierea modului de formare programat\ a

„societ\]ii civile” ;n Siria. Pentru virtu]ile [i servitu-]ile accentului pus pe societatea civil\ din OrientulMijlociu Extins ;n abordarea SUA, vezi StevenCook, „The Right Way to Promote Arab Reform”, ;n Foreign Affairs, martie-aprilie 2005, vol.84,nr.2., p.91-103.

52. Amr Hamzawiy, audiere la Comitetul pentru rela]iiinterna]ionale al Camerei Reprezentan]ilor, 21 apri-lie 2004, ;n Carnegie Endowment for InternationalPeace, www. carnegieendowment.org/publications

53. Declara]ia G-8 privind Partnership for Progressand a Common Future with the Region of theBroader Middle East and North Africa, adoptat\la Sea Island, ;n iunie 2004.

54. The German Marshall Fund of the United States,Turkish Economic and Social Studies Foundation,Democracy and Human Development in theBroader Middle East> A Transatlantic Strategy forPartnership, Istanbul Papers, June, 2004. Ambii ter-meni – wider [i broader sunt utiliza]i ;n document,sugerând sinonimia perfect\.

55. Robert Nolan, NATO> A New Role in the Grea-ter Middle East?, Foreign Policy Association, July1, 2004.

56. „While respecting the specificity of the Medi-terranean Dialogue, the enhanced MediterraneanDialogue and the «Istanbul Cooperation Initiative»are complementary, progressive and individualised

processes. They will be developed in a spirit of joint ownership with the countries involved. Con-tinued consultation and active engagement will beessential to their success”. Ibidem, paragraful 38.

57. Prezen]a Yemenului ;n proiect este certificat\, dealtfel, prin documentul adoptat la Sea Island, ;ncare paragraful 2 men]ioneaz\ printre declara]iileadoptate de reprezentan]ii cercurilor de afaceri [iai societ\]ii civile [i reuniunea de la San’a, al\turide cele de la Alexandria [i Aqaba.

58. Discursul pre[edintelui George W. Bush la a 20-a aniversare a National Endowment for Demo-cracy, 6 noiembrie 2003.

59. Bernard Lewis, What Went Wrong? The Clash

Between Islam and Modernity in the MiddleEast, Perennial, New-York, 2003, p.22-23.

60. Fareed Zakaria, The Future of Freedom> IlliberalDemocracy at Home and Abroad, W.W. Norton,New York, 2003, p.263.

61. :ncheiat dup\ conflictul dintre Italia [i ImperiulOtoman, tratatul a fost primul din seria celorcare aveau s\ conduc\ la dispari]ia imperiului,odat\ cu Tratatul de la Lausanne din 1923.

62. Despre raportul dintre cele dou\ tipuri ale reformei ;n zon\ vezi Eva Bellin, The Political-Economic

Nr. 3-4 / 2005

Conundrum> The Affinity of Economic and PoliticalReform in the Middle East and North Africa, Carne-gie Papers no.53, Carnegie Endowment for Interna-

tional Peace, November, 2004.63. Hamad ’Abd al-’Aziz Al-Kawariy, Su' at-tawqit fi'l-

Qarar al-'Arabiyy (Sincronizarea deficitar\ ;ndecizia arab\), ;n Al-Hayat , 5 mai, 2005, Londra.(www.daralhayat.com)

64. Hasan Abu Talib, op.cit., pp.1-20.65. Ibidem, p.5.66. Ibidem.67. Fareed Zakaria, op.cit., p.241.68. UNDP – Human Development Report 2004,

UNDP, 2004, p.155.69. UNDP, Arab Human Development Report –

2004, Executive Summary, p.8.70. Bibliotheca Alexandrina, Issues of Reform in the

Arab World> Vision and Implementation, 12-14martie 2004. Reuniunea a fost organizat\ de Aca-demia Arab\ pentru {tiin]\ [i Tehnologie, Consi-liul Arab pentru Afaceri, Organiza]ia Arab\ a Fe-meilor, Forumul pentru Cercetare Economic\,Organiza]ia Arab\ pentru Drepturile Omului.

71. Al-Hayat , 27 sept. 2000.72. The New York Times, Conference of Arab

Leaders Yields Little of Significance, 24 martie2004.

73. Date FMI, ;n Jamel E. Zarrouk, Arab Free Trade Area> Potentialities and Effects, interven]ie la Fo-rumul Mediteranean al Dezvolt\rii, Marrakesh,3-6 septembrie 1998.

74. Trade and Development Report – 2004, UNC-TAD, p.25.

75. Ibidem.76. Ibidem, p.34.77. Oliver Roy, „The Democratic Conundrum of

Today’s Middle East ”, ;n Financial Times, 11aprilie 2005.

78. Citat ;n Benjamin Barber, Jihad vs McWorld>Terrorism’s Challenge to Democracy , BallantineBooks, New York, ed. 2001, p.160.

79. Bernard Lewis, Freedom and Justice in ModernMiddle East, ;n Foreign Affairs, May-June 2005,vol.84, nr.3, p.42.

80. Conferin]\ la US Institute for Peace, ;n 1992,

privind rela]ia dintre Islam [i democra]ie. ;n B.Barber, op.cit., pp.208-209.

81. B. Lewis, The Crisis of Islam> Holy War and Unholy Terror, Phoenix, Londra, 2004, p.104 [i urm.,pentru reliefarea raportului dintre orientarea fun-damentalist\ [i putere ;n Arabia Saudit\.

82. B. Barber, op.cit., p.207.83. Q.V. Pierre Vermeren, Maghreb> la démocratie

impossible? Fayard, 2004, pp.17-19.84. Ibidem, p.23.85. Flynt Leverett , op.cit. pp.70-71.



SEMINAR BILATERAL

ROMÂNO-CHINEZ, BEIJING,CHINA, 18 IULIE 2005





SEMINAR BILATERAL ROMÂNO-CHINEZ

Monitor Strategic

67

Seminarul anual bilateral româno-chinez aavut loc de data aceasta la Beijing, cu ocaziavizitei în China a unei delega]ii militareromâne compuse din generalul-maior (r.)Mihail E. Ionescu, directorul Institutului pentruStudii Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\,ing. Ovidiu Cocenescu, [eful Direc]ieiPlanificare Integrat\ a Ap\r\rii, Iulian Fota,directorul Colegiului Na]ional de Ap\rare [icc.[t. {erban Cioculescu, Institutul pentruStudii Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\.Reuniunea [tiin]ific\ a fost organizat\ deInstitutul Chinez pentru Studii StrategiceInterna]ionale, în ziua de 18 iulie a.c.

Comunic\rile prezentate de partea român\au eviden]iat importan]a strategic\ a ZoneiExtinse a M\rii Negre, caracteristicile mediuluide securitate euro-atlantic la început de

mileniu, rela]ia României cu UE dup\ R\zboiulRece [i participarea Armatei României lamisiuni interna]ionale de men]inere a p\cii.Ideile directoare ce s-au conturat în cursuldezbaterilor sunt urm\toarele> mediul desecuritate euro-atlantic cunoa[te noi provoc\ri[i riscuri, mai ales de natur\ asimetric\, iarrela]ia trans-atlantic\, afectat\ de episodulirakian, se afl\ înc\ într-un moment de criz\,ce necesit\ o gestionare atent\< SUA, Rusia, UE– poli de putere pe scena interna]ional\ –, sunt interesate de resursele energetice din ZonaExtins\ a M\rii Negre [i de asigurarea

securit\]ii regionale< în cadrul negocierilor deaderare a României la UE, participarea ]\riinoastre la Politica European\ de Securitate [i Ap\rare s-a dovedit un atu important al statuluiromân, acesta valorificând experien]a sa încadrul PfP [i NATO< for]ele militare române[tis-au achitat cu succes de sarcinile primite în

cadrul misiunilor în sprijinul p\cii [i dereconstruc]ie post-conflict din diverse p\r]i alelumii.

Reprezentan]ii p\r]ii chineze au abordat rela]iile între ]\rile membre NATO [i influen]aacestora asupra mediului strategic interna]ional,perspectivele reformei Organiza]iei Na]iunilorUnite, stadiul actual al rela]iilor UE-China [iperspectivele de viitor, precum [i evolu]iarela]iilor China-NATO dup\ 1990. În opiniacercet\torilor chinezi, sfâr[itul R\zboiului Recea generat competi]ie [i tensiuni între marileputeri, pe fondul retras\rii sferelor de influen]\,incertitudinilor legate de globalizare [i decaracterul limitat al resurselor energeticenaturale. Marii juc\tori geostrategici au c\utat s\ realizeze parteneriate strategice pe bazaunor interese [i percep]ii comune, conturându-

se o evolu]ie spre multipolaritate, care convineChinei. Organiza]ia Na]iunilor Unite joac\ unrol major în structurarea regulilor sceneiinterna]ionale, îns\ cu condi]ia reform\rii [itransform\rii profunde ale ONU, care s\reflecte noua structur\ a sistemului mondial, cuemergen]a unor noi poli de putere. Beijingul adezvoltat rela]ii durabile, politice, economice,culturale cu UE [i este deschis colabor\rii cuNATO, organiza]ie c\reia îi recunoa[te utilitatea[i succesele incontestabile în consolidareasecurit\]ii europene.

Prezent\m, în continuare, comunic\rile

sus]inute de c\tre partea chinez\, iar cele prezentate de partea român\ urmeaz\ a fi publi-cate, conform în]elegerii, în revista Internatio- nal Strategic Studies, editat\ de Institutul Chi-nez pentru Studii Strategice Interna]ionale.

Redac]ia Monitor Strategic

Dialog rom=no-chinez

pe probleme de securitate






Monitor Strategic

69

May, 2005 marks the 30th anniversary of theestablishment of diplomatic relations betweenChina and the European Union (EU). For cele-bration, we would like to take this opportunityto make a brief review and prediction of theSino-EU relations. The Sino-EU relations are animportant component of the respective foreignpolicies of China and EU. Although for 30 yearsthe Sino-EU relations have witnessed difficultiesand hardships, they have been maintaining apositive and pragmatic developing trend in gen-eral. Especially in recent several years, the Sino-EU relations have been further intensified andstrengthened, and the cooperation betweenChina and EU has been clearly fastened with thechanges of the global strategic structure andinternational situation as well as the furtherincrease of their respective comprehensive

strength and international status. Entering “theage of thirties”, the Sino-EU relations areadvancing with giant strides toward “a compre-hensive strategic partnership” in the 21st century.

I. The historical reviewof the Sino-EU relations

China formally established diplomatic rela-tions with the European Economic Community(the predecessor of EU) in May 8, 1975. InSeptember the same year, China established itsembassy in the European Community in Brussels.China also established diplomatic relations with

the European Coal and Steel Community and theEuropean Atomic Energy Community in January1, 1983. Therefore, China’s diplomatic relationswith the European Economic Community wereenlarged into the whole European Communityand the overall establishment of diplomatic rela-tions between China and Europe was realized.The development of the Sino-EU relations haswitnessed three phases since the establishment of diplomatic relations.

The first phase is from 1975 to 1989. After the establishment of diplomatic relationsbetween China and Europe, especially afterChina made the historical decision to undergodomestic reform and open to the outsideworld, the development of the Sino-EU rela-tions was comparatively stable and smooth,which conformed to the then common strate-gic interests of the two sides. From the point of view of EU and its member states, it was one of their important strategic motives to contain theformer Soviet Union by allying China. Besides,the European countries regarded China as anuncultivated “virgin land” at that time andcooperated with China in order to occupy thehuge Chinese market. This situation was also inline with the needs of the construction of China’s modernization. Through the mutual

efforts, the Sino-EU relations gained consider-able progresses and EU gradually developedinto an important partner of China for import-ing capital and techniques.

The second phase is from 1989 to 1998. After the Beijing political chaos in the spring-sum-mer time in 1989, EU and its member states tookhigh pressure policies of “overall sanctions” against China, such as suspending the mutual high levelvisits with China, cutting off the supply of newdevelopment aids and loan guarantees to Chinadeveloping no more new large scale cooperativeprojects and ceasing the cooperation in military

industry with China. The Sino-EU relationsdecreased suddenly to a very low level. The abovemeasures of deteriorating the Sino-EU relationstaken by EU and its member states were partlybecause of the fact that the US had taken the leadand exerted influence. But fundamentally speak-ing, the main reason was that a violent changehad taken place in the Soviet Union and EasternEurope and therefore the USSR posed no morethreat to Western Europe and China’s value in the

The Review and Prospects

of the Sino-EU Relations Zhang Linchu, Zhuang Yixiang



Monitor Strategic

70

Western strategies was relatively decreased. Afterseveral years of efforts, especially along with therapid increase of China’s economy and the rise of China’s international status, EU and its memberstates gradually restored their normal relationswith China and cancelled by and large all thesanction measures except the ban on arms saleuntil the end of 1994. In 1994, EU put China intothe center of “a new strategy towards Asia”. In1995, EU published for the first time its policypaper towards China, i.e. “The Long Term Policyfor Sino-EU relations”, advocating the compre-hensive enhancement of political and economicrelations with China. In 1996, EU formulated“EU’s New Strategy towards China”, emphasizing

the comprehensive, long-term and independent characters of its policy towards China. Its purposewas to keep and enlarge its trend of comprehen-sive cooperation with China and concrete its long-term policy. China responded actively to theabove measures taken by EU. In 1994, China andEU reached an agreement on political dialogue. In1995, Chinese President Jiang Zemin, during hisvisit to Western Europe, put forward the four prin-ciples of developing relations with WesternEuropean countries> “facing the 21st century andmaking great efforts to develop a stable, friendlyand long-term cooperative relationship< mutualrespect and seeking common ground whilereserving differences< mutual benefit and promot-ing common prosperity< strengthening the consul-tations and cooperation in international affairs”.

With mutual efforts, the good trends of steady development of the Sino-EU relationswere gradually restored.

The third phase is from 1998 till now. InMarch 1998, EU formulated a policy paper of “Building a Comprehensive Partnership withChina”, putting forward that the Sino-EU relationsshould be promoted to the same important level

as EU’s relations with the US, Russia and Japan. In April 1998, the leaders of China and EU held theirfirst Summit Meeting in London and issued a joint statement indicating that China and EU would“establish a long-term, stable and constructivepartnership facing the 21st century”, and decidedto establish an annual Summit Meeting mecha-nism between the leaders of China and EU. Wecan say that the year 1998 was a “milestone” inthe development of the Sino-EU relations.

Nr. 3-4 / 2005

Afterwards, EU, in order to develop relations withChina, formulated in succession a series of impor-tant policy papers as its strategic guiding princi-ples, such as “EU Strategy towards China>Implementation of the 1998 Communication andFuture Steps for a More Effective EU Policy” and“EU’s Strategic Relations towards China from2000 to 2006”. In September 2003, EU publisheda policy paper named “A Maturing Partnership>Shared Interests and Challenges in EU-China rela-tions had entered into their maturity and propos-als to build a comprehensive strategic partnership”with China. In October the same year, theChinese government also published its first “poli-cy paper towards EU”, clearly pointing out that

“EU is one of the important forces in the world”and “China thinks highly of EU’s role and influ-ence in regional and international affairs”. It alsoelaborated China’s policy goals towards EU, draw-ing up concrete fields of cooperation with EU andits member states in the five years to come andputting forward a whole set of related measures.The leaders of China and EU formally establishedthe Sino-EU “comprehensive partnership” inBeijing, in October 2003. Furthermore, sevenannual Summit meetings have already carried out since the mechanism was established in 1998. It effectively enhanced the mutual communication,understanding and trust, pushed forward theexchanges in the fields of trade and economy, sci-ence and technology, culture and education, andstrengthened the cooperation on the regional andinternational hotspot issues as well as in multilat-eral fields. Currently, a good situation in the Sino-EU relations is gradually taking shape with tradeand economy as the foundation, politics as theguidance, science and technology and culture asthe important supplementation.

II. The Present Situation

for the Sino-EU RelationsCurrently, the “Sino-EU relations are in the

best period in the history”. The Sino-EU rela-tions have become one of the most important,active and potential bilateral relations in theglobal structure and big power relations. Thedevelopment of the comprehensive Sino-EUstrategic partnership has been constantly gain-ing new powerful impetus and rich connota-tion. The bilateral relations are entering into a




Monitor Strategic

71

new period that is pregnant with great oppor-tunities for development. It is mainly reflectedin the following>

1. The exchanges of high-level visits andthe mechanism of political dialogue havetended to be consolidated. The strategicinteraction is very noticeable.

The exchanges of visits at high-level have beenvery frequent between China and EU since theyset up the Summit Meeting mechanism in 1998.2004 is the “European Year” for China’s diploma-cy in reality as well as in name. The powerful“diplomatic whirlwind” between China and EUhas attracted the international attention. TheChinese leaders have visited separately the EU

Headquarters and more than ten EU memberstates such as France, UK, Germany and Italy.Many leaders from EU and its member states havevisited China such as Mr. Romano Prodi, President of the European Commission, Mr. Solana,Secretary General and High Representative of theEU Common Foreign and Security Policy (CFSP),French President Jacques Chirac, GermanChancellor Gerhard Schroeder, Dutch PrimeMinister Jan Peter Balkenende, Danish PrimeMinister Anders Fogh Rasmussen andLuxembourg Prime Minister Jean-Claude Juncker.The seventh Sino-EU Summit Meeting was held inThe Hague on December 8, 2004. Present wereChinese Premier Wen Jiabao, Mr. Jan PeterBalkenende, Dutch Prime Minister and Chairmanon duty by turns of EU, Mr. Josip Parozo, newChairman of the EU Commission and Mr. Solana,Secretary General and High Representative of theEU Common Foreign and Security Policy. Theypublished “the Joint Declaration of the SeventhSino-EU Summit Meeting”, agreeing unanimouslythat they would devote themselves to enrich anddevelop the comprehensive Sino-EU strategicpartnership. They also signed a series of agree-

ments and documents such as “the Sino-EU Joint Declaration on Non-proliferation and ArmsControl”. It was a Summit Meeting on the occa-sion of the change of EU’s leadership and thedeep development of the comprehensive Sino-EU strategic partnership. They have reachedbroad common understanding on important inter-national and bilateral issues of common concern,which is of very significant meaning to the guid-ance and enhancement of the sustained, stable

development of the Sino-EU relations. Besides,the two sides have continued to exchange viewson human rights and judicial cooperation inrecent years. The fields of political dialogue havebeen constantly enlarged and its mechanism andmeans constantly improved. The above acts havenot only further enhanced the development andconsolidation of the exchange of high level visitsand the mechanism of political dialogue betweenChina and EU as well as between China and thebig powers of EU, such as France, UK andGermany, but also strongly accelerated theirstrategic interactions on important internationalaffairs and regional hot issues, injecting new vitali-ty into the constant enrichment and the healthy

development of the future comprehensive Sino-EU strategic partnership.

2. The leading role of trade and economyis ever more prominent and the exchangesand cooperation in all fields are very fruitful.

The economic and trade relations are thecornerstone and the most important and indis-pensable components of the comprehensiveSino-EU strategic partnership. They are alsothe fields of priority that the two sides are try-ing very hard to push forward. The Sino-EUtrade volume has rapidly increased since the1980s. In 1989, China ranked respectively 22and 25 in the total import and export volumeof the 15 EU member states. China’s rank rosesharply to 6 and 14 respectively in 1990 and to4 and 6 in 1999. According to the official sta-tistics of EU, by 2003 China had become EU’s(including 25 EU member states) third largest export country after the US and Switzerlandand its second largest import country after theUS, with the total trade volume of 146.50 bil-lion Euros which was doubled than of 1999(according to the statistics of the ChineseCustom, the total import and export volume in

2003 between China and 15 EU memberstates is 125.22 billion US dollars, a 44%increase over 2002. If the ten new EU memberstates are included, the total trade volume willbe 132.87 billion US dollars, which surpassesthat between the US and EU and is only sec-ond to that between EU and Japan). In 2004,EU with 25 member states after its East expan-sion became the largest trade partner, thelargest exporter of accumulative techniques



Monitor Strategic

72

and the fourth largest investor of China. According to the statistics of the Chinese cus-tom, the bilateral trade volume between Chinaand EU in 2004 reached 177.282 billion USdollars, a 33.6% increase over 2003.

Under the powerful promotion of the coop-eration in trade and economy, the depth andbreadth of the cooperation in multi-fields and at multi-levels between China and EU have beenfurther enlarged in recent years. For instance, thetwo sides have not only formally started the proj-ect on energy and environment and the imple-mentation of the agreement on the status of thetourism destination, signed the framework docu-ments about the dialogue mechanism on trade

policy, competition policy and textile trade aswell as the agreement on implementing theGalileo Plan and initiated the agreements oncustoms cooperation and mutual administrativeassistance, but also actively prepared to renewthe agreement on cooperation in science andtechnology, initiate the agreement on the peace-ful utility of atomic energy, and negotiate for thesigning of the memorandum of cooperation onthe protection of the diversification of the organ-isms etc. The above facts indicate that China andEU have had fruitful cooperation not only in thefields of trade and economy but also in the fieldsof energy, science and technology, culture andenvironment. The density and quality of theomni-directional exchanges and cooperationbetween China and EU has reached a new level.

3. The engagements and exchanges inthe security and defense fields tend to beactive and the mutual benefit in cooperationand the increase of trust through explainingdoubts has been greatly improved.

In recent years, the mutual needs andreliance on each other between China and EU inthe fields of security and defense are ascending.

They have clearly strengthened their efforts inpushing forward the bilateral dialogue and con-sultation and started to seek for broader andmore pragmatic cooperation. In the field of anti-terror, China and EU have decided to strengthentheir cooperation in the exchange of informationabout anti-terror, personnel training and judicialassistance. EU has expressed its understanding toa certain degree on China’s actions against the“East Turkistan” terrorists forces. China and UK

Nr. 3-4 / 2005

have started the dialogue mechanism on anti-ter-ror and China and Germany have also reachedan agreement on the establishment of a regularanti-terror mechanism. In the field of internation-al security, China and EU have broad commonunderstanding on issues as bringing the UN’sleading role into full play, peaceful handling of crises, the postwar reconstruction of Iraq, the Iranpeace process. They have kept close communi-cation on issues of non-proliferation, arms controland disarmament and reached agreements. EUalso supports China for its positive role in solvingthe Korean nuclear issues. In the field of mutualsecurity cooperation, China and EU have coop-erated on striking illegal immigrants and organ-

ized transnational crimes. EU has already deliber-ated in lifting the ban on arms sale to China inorder to break the impasse in their cooperationwith China on military technology. France andGermany have respectively held with China sev-eral rounds of high level consultations on securi-ty and defense. The formations of naval shipsfrom France, UK, Germany and Italy have suc-cessively visited China. The French and Britishnavies have also carried out their first joint mili-tary exercise with the Chinese navy in the YellowSea area. In the field of the exchange of defensepersonnel, the Chinese and EU military leaders at different levels visited each other. Besides, theexchanges of specialized delegations and militarystudents are also more and more frequent. Alongwith the advancement of the mutual understand-ing, mutual trust and mutual benefit, the field of security and defense gradually has become thenew field and new emphasis for China and EU tofurther enlarge their exchange and cooperation.

III. The main characteristicsof the Sino-EU relations

Along with the constant enrichment and

abundance of the connotation of the compre-hensive strategic partnership, the Sino-EU rela-tions have demonstrated more clearly the strate-gic, pragmatic, mature and stable characteristics.

1. Both China and EU have looked closelyat and handled the Sino-EU relations from theoverall situation, raising the bilateral relationsto a high strategic level never reached before.

China and EU take the development of theSino-EU relations as an important pillar and a




Monitor Strategic

73

field of priority in their foreign policies. In autumn2003, China and EU decided to establish thecomprehensive strategic partnership, showingclearly the direction of the long-term develop-ment of the Sino-EU relations in the new centu-ry. The Sino-EU relations are facing new opportu-nities for development. China and EU are boththe important rising forces in the internationalstructure and share the obvious common views inregard to multi-polarization, multilateralism, therole of UN and the peaceful handling of crisis.Both think that they should communicate witheach other, strengthen coordination and support each other. This is of important strategic meaningin impelling the two sides to play more active

roles in the international arena and pushing for-ward the world multi-polarization process.Therefore, the leaders of China and EU lookclosely at and develop the bilateral relations fromthe overall situation and strategic level, which isan important prerequisite to guarantee the rapidand stable development of the Sino-EU relations.Currently, China and EU deliberate on a series of plans and concrete targets to further strengthenthe bilateral cooperation. After China and Francereached common understanding on furtherdeepening their comprehensive strategic partner-ship at the beginning of 2004, China respectivelyissued joint declarations with the other important EU member states as Germany, Italy and UK, inMay the same year, confirming that the bilateralrelations between China and the above-men-tioned three countries are promoted to the com-prehensive strategic partnership. It is an important link in China’s great nation diplomacy in theinternational arena as well as an apparent shiningpoint in the Sino-EU relations in 2004. The year2005 will see a series of exchanges of high levelvisits between China and EU and the eighth Sino-EU Summit Meeting in Beijing.

2. Both China and EU are stressing thevigorous deepening of the economic rela-tions so as to lay a solid foundation for fur-ther enriching and exploring the compre-hensive Sino-EU strategic partnership.

EU is one of the important resources and sup-porters for China to import foreign capitals andhigh and new technologies so as to speed up eco-nomic development. It is also an important part-ner for China to fasten the construction of a rela-

tively comfortable society, and strengthen andprolong the strategic opportunity period.Currently EU is facing difficulties in recovering itseconomy and is also busy with the digestion of thefruits of eastward enlargement, leaving the finan-cial burdens within heavier and the reform of eco-nomic structure obstructed. Therefore, EU eager-ly wants to explore the oversea markets and seeksfor new economic growth. EU and its memberstates place great expectations all the time on theChinese market, which has a great potentialityand is leading the development of the worldeconomy. This is the basic reason for EU and itsmember states to greatly value and actively devel-op their relations with China. Driven by France,

Germany and UK, a healthy and pragmatic EUpolicy towards China becomes mature and per-fect day by day. The vigorous development of theeconomic relations fully reflects the pragmaticspirit of the leaders of China and EU and is in linewith the basic interests of the two sides. From thedeveloping point of view, the economic coopera-tion between China and EU still has huge poten-tiality for development. Especially the futurestrategic cooperation in the fields of new and hightechnologies such as aerospace, new materials,peaceful use of nuclear energy and military tech-nology will inject new and colorful connotationinto the deep development of the comprehensivestrategic partnership between China and EU.

3. Both China and EU are working hard todevelop broad exchanges and pragmaticcooperation in multi-fields and at multi lev-els, showing that the Sino-EU relations haveentered a mature and stable new period.

The mutual visits and exchanges throughmulti channels and at multi levels between Chinaand EU have been very active and have createdfavorable conditions for the establishment of astable, pragmatic, friendly and cooperative rela-

tion. The annual Sino-EU Summit Meeting mech-anism has become an important channel forChina and EU to enhance bilateral dialogues andconsultations, and to seek for strategic coordina-tion and cooperation. The establishment of anannual meeting mechanism at the Prime Ministerlevel between China and Germany last year andthe realization of the mechanization of mutualvisits by the heads of government and foreignministers between China and UK have moved a



Monitor Strategic

74 Nr. 3-4 / 2005

big step forward towards mechanization of thebilateral meetings between China and the EU bigcountries as France, Germany and UK. Chinaand Germany have also opened a hot linebetween their heads of state after China had onewith France. At the same time, the leaders of China and EU also frequently meet with eachother on occasions such as UN conference,Eurasian conference and ASEAN conference andalso frequently communicate with each other oninternational and regional issues. Besides, the twosides have also conducted frequently exchangesbetween the functional departments of the gov-ernment and between parliaments as well asbetween civilian organizations. The members of

the EU Council Committee almost visit Chinaone a month. The European Parliament and theparliaments of the EU member states haveincreased their interactions with the ChineseNational People’s Congress. China and Germanyhave set up a bilateral dialogue forum and theSino-UK interacting group has begun to planactivities. China has successively held its first “Culture Year” and “Culture Festival” respective-ly with France and Ireland. All these measures areconducive to China and EU in increasing theconfidence in each other and the mutual com-mon understanding, reducing differences, deep-

ening friendship and promoting cooperation.Both China and EU have properly handled theproblems in their bilateral relations in the spirit of mutual understanding and pragmatic coopera-tion, thus laying a good foundation for the stableand healthy development of the bilateral rela-tions. Compared to the Sino-US and Sino-Japanrelations, the Sino-EU relations in China’s foreignpolicy have developed into one of the most sta-ble, mature and pragmatic great nations relations.

China and EU have no fundamental conflicts of interests both in geopolitics and strategic intention.Both China and EU have a long history with color-ful culture and are the most potential markets inthe world. Looking forward to the future, the com-prehensive Sino-EU strategic partnership still has abroad field of cooperation and is facing newopportunities for development. In May 2004,Chinese Premier Wen Jiabao, during his visit to EU,made a clear statement about the connotation of the comprehensive Sino-EU strategic partnership.He said that "comprehensive" means a bilateralcooperation in all-direction, on broad fields and at multi levels, "strategic" means an overall, long-termand stable bilateral cooperation, surpassing the dif-

ferences in ideology and social system and not directed against the third party, and "partnership"means an equal, mutually beneficial and win-winbilateral cooperation with the two sides seekingmajor common ground, while reserving minor dif-ferences and trying hard to enlarge their commoninterests on the basis of mutual respect and mutu-al trust. Although China and EU currently havesome differences and conflicts to be solved on theissues such as EU's lift of the arms sales ban onChina and recognition of the comprehensive statusof market economy of China, the basic developingtrend of the comprehensive Sino-EU strategic part-

nership will not be changed. In a rather long peri-od of time in the future, China and EU will be twoimportant forces relying on each other in the multi-polarization process of the world and also the glob-al strategic partners with the further rise of theircomprehensive strength and international status.The comprehensive Sino-EU strategic partnershipwill enter into a closer, warmer and rather stableperiod.

(Translated by Zhou Jian)

In this article, Zhang Linchu and Zhuang Yixiang analyzes the present status of the Sino-EU relations andtheir future perspectives. While the first contacts go back to the 1980s, the end of the Cold War led to theconsolidation of the economic and security partnerships. Although there are many unsettled issues betweenthe two actors, especially from a political point of view, there are strong reasons for strengthening the tiesbetween them. The recent developments proved that cooperation is beneficial for both China and EU.

SUMMARY

Zhang Linchu, Senior Research Fellow, Chinese Institute for Strategic and International StudiesZhuang Yixiang, Associate Research Fellow, Chinese Institute for Strategic and International Studies




Monitor Strategic

75

On June 26, 60 years ago, the Charter of the United Nations was signed in San Franciscoin the United States by the delegates of 50countries, and the United Nations was formal-ly founded 4 months later. In September thisyear, the government leaders of the memberstates gathered in New York to celebrate the60th birthday of this world organization.

As the most universal, representative andauthoritative inter-governmental internationalorganization, the UN has played its unique rolein preserving world peace and security andpromoting progress and development of mankind in the past 60 years, which is irre-placeable by any other international organiza-tions. Therefore, all the governments and peo-ple in the world place great hopes on theUnited Nations. Nevertheless, for a number of

reasons, the role that the UN has played hasbeen far from what it should be. It has alwaysencountered numerous difficulties and obsta-cles. The end of the Cold War should have pro-vided the UN with rare opportunities to play agreater role as the Charter entrusted to, but asa matter of fact, it has been confronted withvarious new and severe challenges over the last decade as the international situation is under-going profound and complex changes and uni-lateralism exercised by a certain big power isgoing rampant.

Against the backdrop of in-depth develop-

ment of globalization and increasingly closerinterdependence of states today, the interna-tional community is longing ever more strong-ly for a bigger role to be played by the UnitedNations as the best platform to practice multi-lateralism, so that the collective actions can beeffectively taken to cope with various globalthreats and challenges. For a real enhancement of the UN role, it is only possible through nec-essary and rational reforms. These reforms

should be both institutional and systematic.

I. The most important goal of the reformsis to promote development.

The UN bears the important responsibilityof preserving world peace and promotinghuman development. Development is thecommon pursuit of people of all countries andthe bedrock for a collective security mecha-nism and the progress of human civilization. If there is no solution for the development issues,there will be hardly the real solution for thesecurity problems. Poverty, diseases, environ-mental degradation, and the broadening of economic gaps among states are all grave chal-lenges to common security of the internationalsociety. The reforms should aim at reversingthe UN trend of “giving priority to security over

development” by increasing inputs in the fieldof development, striving for notable results inreducing poverty and facilitating the realizationof the Millennium Development Goals set bythe 2000 Summit of the United Nations. Thisshould be the prior goal of the UN reforms andthe prominent issue to be dealt with at theSummit Meeting in September this year. TheUN should pay serious attention to the needsof developing countries and strengthen theirrights for equal participation and decision-making in international economic affairs. Weshould push forward the establishment of the

new international political and economicorder, to advocate the equal cooperation andmutual assistance for mutual benefit amongnations in order to enhance their capacity-building for development, so as to achievecoordinated, balanced and universal develop-ment around the world. Efforts have to bemade to help establish and improve an openand fair multilateral trading system, based onfull consideration of the interests of developing

On the UN Reforms

Zhuang Maocheng



Monitor Strategic

76

and new members, and eliminate agriculturalsubsidies and substantially reduce tariff andnon-tariff trade barriers as soon as possible inaccordance with the mandate provided by theDoha Declaration. The UN should encouragethe developed countries to reduce and forgive,in real earnest, debts owed to them by devel-oping countries, increase international devel-opment assistance to the least developedcountries (LDC), and draw detailed implemen-tation plans to meet the recommendedtimetable of the UN Secretary General forincreasing the Official Development Assistance(ODA) to 0.7% of national GDP. The conven-tions, treaties and protocols concerning public

health and environmental protection, etc.ought to be joined and implemented exten-sively by the world community, and interna-tional cooperation should be encouraged inthese fields. The UN and the developed coun-tries have a special responsibility to help thedeveloping countries to raise their levels of education, science and technology andenhance their capabilities of disease preven-tion and treatment and disaster reduction so asto promote their economic development.

II. The aim of reforms is to enhancethe capabilities of democraticdecision-making of the UN andstrengthen its authority.

As a most universal multilateral inter-gov-ernmental organization for dealing with inter-national affairs, the UN’s resolutions reflect thecommon will of the majority countries of theworld. They are thus highly authoritative, andespecially the Security Council’s decisionshave legal effect to all member states. So,among various institutional reforms, the reformof the Security Council has naturally been the

main concern of all countries. The demand forthis reform was raised by some states as earlyas 1992, immediately after the end of the ColdWar. Over the decade since then, the discus-sions in this regard have never ceased.

We believe that the reform of the SecurityCouncil is multifaceted covering such impor-tant issues as enlarging the Council’s member-ship, increasing efficiency and improvingworking methods. The enlargement is neces-

Nr. 3-4 / 2005

sary because its current scale obviously doesnot conform with the UN reality as the numberof UN member states has grown from the ini-tial 50 to today’s 191. Only by a certainenlargement can all member states be granted,by rotation, the right to participate to theCouncil’s decision-making process. Since thedeveloping countries account for more thantwo-thirds of the UN membership, increasingtheir representation in the enlarged Councilshould be given priority, and according to theprinciple of geographic distribution, greaterpart of the newly added seats should go to Asiaand Africa where most of the developing coun-tries are located in. For the purpose of increas-

ing its working efficiency, however, the scale of the enlarged Council should not be necessarilytoo large, and we should act with prudence onthe issue of veto-right for the new permanent members as well.

It is known to all that the veto-right pos-sessed by the present P-5 has its historical rea-sons and has been proved necessary. The right did have the advantages to prevent the adop-tion of some resolutions that would harm inter-national security. But if it is possessed by toomany countries, it will surely affect theCouncil’s working efficiency and increase thedifficulties for the Council to timely resolve themajor and urgent international issues. In casethat such right is willfully misused, it wouldnaturally make a solvable issue be unsolvableor even more complicated. There have beenquite a number of such examples that resultedin the failure to achieve just and fair solutionsof some regional conflicts for long time, andthus seriously affected the security and stabili-ty in the concerned regions and in the world asa whole. Therefore, in my opinion, it should beone of the tasks for the Security Council’s

reform to find out a way to put certain neces-sary and reasonable limitations to the using of the veto-right so as to avoid the happening of such abuse by a big power that imposes itsown will upon the UN only for its selfish inter-ests. And such abuse would definitely causeserious damage to the authority of the SecurityCouncil and the United Nations.

The working methods of the SecurityCouncil should be improved. A democratic




Monitor Strategic

77

style of work is to be developed, and trans-parency enhanced. Whatever actions are to betaken can be only on the basis of full and dem-ocratic consultations beforehand, whichinclude the broad solicitation for advices andopinions from the related regional group of states and from the conflicting parties in partic-ular.

III. Reforms should follow a gradualprocess with a view to reaching widestconsensus by properly solving differences.

The UN reform is a very complex systemat-ic project. Any formula, whether it is a reformon institutions or on systems, can be adopted

only when it has been thoroughly discussed byall member states and a consensus has beenreached. As for the institutional reforms, theyare still in the process of consultations, and noconsensus is reached yet with regard to how tofurther revitalize the General Assembly andstrengthen its role and authority, how to enlargethe Security Council, how to strengthen theEconomic and Social Council, how to reformthe UN human rights institution, and so on.

The Security Council’s reform is right nowthe focus of the member-states’ attention, andthere have emerged so many different formu-

las so far. Among these formulas, two havebeen formally submitted to the General Assembly for consideration, i.e. the formula of the “Group of Four” (G4) and the AfricanUnion. And besides, the Group of “Uniting forConsensus” has distributed its formula to theUN member states, and will quite possibly alsosubmit it to the General Assembly within a fewdays for debate. The United States has openlyannounced its own formula. From all these for-mulas, it is very clear that there exist consider-

able divergence of views regarding the necessi-ty of additional permanent members, thenumber of the additional permanent and non-permanent members, the regional distributionof the new seats, the veto-right for the newpermanent members etc. And moreover, thereare great controversies over the candidates of the would-be permanent members.

Under such circumstances, the G4 stillintends to put its draft resolution to vote with-in the time-limit set by the group. This will verypossibly lead to the division of the UnitedNations, which completely runs against theaim of the UN reforms. China has made it clearthat it is strongly opposed to any forced voting

on a formula that has not reached consensus.We believe that the UN reforms involve theimmediate national interests of all states andthat the Security Council’s reform is especiallysensitive and complicated. Any reform formulashould be in the interests of the widest majori-ty of the member states, and not just take careof the concern of a few states. Since there is noagreeable solution to all is in sight yet, themember states need more time to continuedialogue and consultation in order to seek con-sensus. Only a decision is arrived at throughconsensus can it obtain the widest trust and

support, and thus really enhance the represen-tation and authority of the Security Counciland the UN. Therefore, it would not be goodto rush for quick results. The UN reformsshould proceed gradually from tackling the rel-atively manageable problems to the thornierones. If there comes out a mature formula,decision should certainly be made first for itsimplementation in time, otherwise, continuedconsultations are absolutely needed for seekingthe best solutions.

This study stresses the need for the United Nations of a more active role at international level andinstitutional reform in order to respond to the demand of a new and more balanced political and economicorder. The reform should rely on multilateralism and take into account a stronger voice of the Asian and African countries in the UN Security Council. However, China has disapproved Japan’s request forpermanent membership in the UNSC.

SUMMARY

Zhuang Maocheng, Senior Research Fellow, Chinese Institute for Strategic and InternationalStudies.



Monitor Strategic

78 Nr. 3-4 / 2005

Sino-NATO relations attract the worldwideattention in international relations. China startsto contact with NATO, indicating the impor-tant adjustment of China’s policy towardNATO and a new beginning of the bilateralrelations.

I. Changes and developmentof Sino-NATO relations

NATO is a product of the confrontationbetween the Western and Eastern Camps inthe Cold War period. In the 1970s, China hadsome contacts with NATO through variousinformal channels, most of which were sym-bolic. NATO had strong Western ideologiesand rich military color for a long time, espe-cially during the Kosovo War in 1999, US-ledNATO forces bombed the Chinese Embassy in

the Yugoslav Federal Republic, which left theChinese people a deep impression that NATOwas combined with power.

Since 2002, NATO has actively sent Chinathe signal of developing relations with China.China also began to carefully study thisexpanding organization. In October 2002, theChinese ambassador to Belgium met with thenNATO Secretary General Lord Robertson.Since then, Sino-NATO relations have beenundergoing important changes. In the begin-ning of 2004, an assistant secretary general of NATO visited China, and in March the same

year, China attended the symposium held byNATO on prevention of proliferation of weapons of mass destruction. In May 2004, acorrespondent of Chinese Youth Daily had aninterview with Jaap de Hoop Scheffer, the newSecretary General of NATO. He said that hewanted to pass an important message throughthe Chinese media to Chinese people that NATO has already got ready to build andexpand cooperation with China. NATO and

China have many interests in common that serve as foundation for their cooperation.

II. Profound backgroundof China’s contacts with NATO

First of all, the transformation of NATO’s nature make it possible for China to makecontact with NATO. At present, althoughNATO remains a military organization, but withthe former Warsaw Pact states’ admission intoNATO and the transformation of its functions,NATO is no longer a pure military organizationin contention with the East. With the constant enlargement of the range of issues related toNATO’s Partnership for Peace (PfP) programmeand the establishment of dialogue with the lit-toral countries of the Mediterranean, NATOhad some political characteristics. Besides, the

European forces within NATO had beenstrengthened, its decision-making tended to berational and democratic, which constituted thefoundation for China to have equal dialoguewith NATO.

Secondly, China and NATO have lots of common interests in the fields of anti-terror-ism, prevention of proliferation, maintaining global and regional stability . Global andregional non-traditional security issues areextremely urgent to both China and NATO.Besides anti-terrorism, non-traditional securityissues also include the prevention of the prolif-

eration of weapons of mass destruction, com-bating transnational crime, safeguarding themaritime passages and energy security, etc.These leave a broad room for the cooperationbetween China and NATO. As a regional great power and a permanent member of the SecurityCouncil of the United Nations, China plays animportant role in regional and internationalaffairs. The Shanghai Cooperation Organization,initiated and established by China, Russia and

The Sino-NATO Relations

Wang Shusen




Monitor Strategic

79

Central Asian states, becomes an important organization for safeguarding regional stability,encouraging multi-lateral cooperations, anti-ter-rorism, anti-separatism and anti-extremism.That has a certain common nature with NATO’stasks in the future.

Thirdly, NATO’s eastward expansion reaches China’s western frontiers. At present,NATO has already included the five Central Asian states such as Kazakhstan, Kyrgyzstan,Tajikistan, Uzbekistan and Turkmenistan intoits “PfP Countries”. At the same time, NATOhas established a 20-country mechanism withRussia. Besides, NATO has established a mech-anism of regularized bilateral dialogue on secu-

rity issues with Japan. Geographic isolationbetween China and NATO has already disap-peared either in the east or in the west of China. If China took no active actions, somechanges will appear in the cooperative rela-tions between China and some countries inCentral Asia and other regions. The externalenvironment of China would also be full of uncertainties. Therefore, it obviously conformsto the trend of the times that China has dia-logue with NATO. No matter how NATOexpands eastwards and how its functions and

goals change, it is better for China to contact NATO than to shut the door upon it.Fourthly, China is integrating into world

actively in the manner of opening-up and

magnanimity . Along with the profound devel-opment of economic globalization, China must look for a new way in the manner of furtheropening-up and magnanimity. In the past sev-eral years, China became a member of theWTO, established the 10 plus 3 forum with ASEAN, cooperated with APEC more frequent-ly and advocated to establish a free trade areain Eastern Asia. In addition, China furtherdeveloped its relations with other major pow-ers such as EU, US, Russia and India. All thesemarked the further maturation of Chinese for-eign policy. And this was one of the reasons forChina to contact NATO.

III. The basic viewon present Sino-NATO relations

China’s contact and dialogue with NATOhas just started and is currently in the stage of exchanging information. The two sides havenot yet established the mechanism of strategicdialogue. However, for more than two years,the exchanges between China and NATO havebeen increased, the channels for dialogue havebeen broadened, the mutual understandinghas been deepened, the suspicion and misun-derstanding have been reduced and the bilat-

eral dialogue has more practical contents. It isno doubt that all these have created morefavorable conditions for the further develop-ment of the bilateral relations in the future.

This article is an analysis of the evolution – with its ups and downs – of the Sino-NATO relations after1990. From the 1999 incident, when NATO aviation mistakenly bombed the Chinese embassy in Belgrade,to the 2002 reconciliation attempt, when the Chinese ambassador in Belgium met the NATO secretarygeneral Lord George Robertson, the present Sino-NATO relations have steadily improved, especially in thefields of anti-terrorism, prevention of proliferation, maintaining global and regional stability. While manyissues have not been tackled and the mechanism of strategic dialogue has not been established, yet, thereis a strong will on both sides to consolidate the now incipient cooperation.

SUMMARY

Wang Shusen, Senior Research Fellow, Chinese Institute for Strategic and International Studies.



Monitor Strategic

80 Nr. 3-4 / 2005

After the end of the Cold War, along with thedisintegration of the Soviet Union, Yalta system,established by some powers in the early post-WWII period, ended. With the rise and fall of major powers and the end of bipolarization,world forces have been experiencing new splitsand realignments. Major Powers are successivelyadjusting their foreign strategies to underline theirrole in the international “grand chessboard”, so asto be a decisive pole in the multipolarization. After September 11 terrorist attack, out of theneed of counter-terrorism, the major powersreadjusted their relations into a situation of inter-dependent, mutual constraint, mutual coopera-tion and competition. However, their contradic-tion and disputes were far from being eliminated.These complicated relations can on the one handbe conducive to overall relaxation of internation-

al situation, however on the other hand theyarouse local tension and turbulence in the inter-national situation. Here I’d like to share my per-sonal observations in the following three aspects.

I. Background of and reasons for readjust-ing the relations among major powers

The end of the Cold War gave rise to the sta-tus of national interests while lowering the statusof group interests, therefore, there were increasedconflicts and frictions of interests among nations.On the other hand, with the accelerating of theeconomic globalization, countries in the world are

growingly inter-dependent. Major powers areincreasingly aware of the importance and necessi-ty of mutual coordination and cooperation whilethey compete with each other. Against such abackground, two features of the post-Cold Warinternational relations are growingly prominent>the first is the general trend of relaxation in theinternational situation and various kinds of “strate-gic partnership” established among major nations.In 1996, China and Russia built a strategic part-

nership of coordination. In 1997, China andFrance established a comprehensive partnership.From 1997 to 1998, exchange of visits betweentop leaders of China and the US were realized,and the two sides identified the common objec-tives of building a constructive strategic partner-ship. In 1998, the former Chinese President JiangZeming paid a visit to Japan, and the two sidesstarted to establish good-neighborly and friendlycooperative relations towards the 21st century. Thesuccessive establishment of partnership is a newobject of multipolarization process and a sign of the trend of stability in the readjustment of post-Cold War relations among major powers, reflect-ing the major powers’ need to strengthen cooper-ation and coordination in seeking common inter-ests, and representing new trends of internationalpolitics in this period of entering a new century.

The second is the readjustment and strengtheningof strategic alliances, based on the development of international situation. Although the Cold Warended, the Cold War mentality still exists. In theUS, neither Bush Senior’s beyond containment strategy, nor Clinton’s new Clintonism and Bush Junior’s new conservatism are off the influence of Cold War mentality. The struggles of ideologies stillexist, but they are less conspicuous than they wereduring the Cold War. With such influence, somestrategic allied relations formed during the ColdWar have been adjusted to a certain extent according to the changes of international situa-

tion. US and EU have basically reached an agree-ment on the eastern enlargement of NATO direct-ing against Russia, which achieves substantivedevelopment. As a result, the strategic allied rela-tions between them have been stabilized. US and Japan successively signed the Japan-US Joint Declaration on Security and Japan-US Coope-rative Defense Guidelines, expanding the range of Japan-US security system and enhancing their mil-itary allied relations. The action of strengthening

Relations among Major Powers

and Influence on International Strategic Situation Xie Wenqing




Monitor Strategic

81

their strategic allied relations among US, EU and Japan shows that the Cold War mentality stillexists. Developed countries want to use the deter-rent of military alliance to guarantee their vestedinterests, which obstructs the establishment of anew world order. If the pattern of internationalrelations in this period is a quiet lake with under-currents flowing, the September 11 incident is abig stone thrown into the lake. Then the seeming-ly quiet was disturbed. As time goes by, the effect of September 11 terrorist attack went beyond UShomeland to every corner of the world, causingthe split and readjustment of the relations amongmajor powers and deep changes of world pattern.

II. Brief introduction of the currentrelations among major powersSince the end of the Cold War, especially

after September 11 incident, relations amongmajor powers have been improved on thewhole. Particularly, the relations among China,US and Russia have undergone new develop-ment, and US-EU relations and Russia-EU rela-tions also experienced new changes.

Sino-US relations. Since the establishment of diplomatic relationship, Sino-US relations havegone through twists and turns. In the first severalmonths after coming to power, President GeorgeW. Bush pursued a tough policy towards Chinaand regarded China as “a strategic competitor”. Hetook a series of actions which caused great damageand setback to bilateral relations between the twocountries. With the preliminary solution to the air-craft collapse incident, the tension between thetwo countries was relaxed to a certain extent. Afterthe September 11 event, the two heads of stateheld meetings for several times and agreed unani-mously to establish relations of constructive coop-eration between the two countries. The two sidesresumed their strategic dialogues and military con-

tacts and exchanges, and cooperated substantiallyand effectively on anti-terrorism. On Taiwan issue,Bush Administration reiterates that US abides bythe three joint communiqués and sticks to “OneChina” policy, and opposes Taiwan’s independ-ence. The two sides enhance consultations andcooperation on some major international andregional issues, playing an important role in main-taining peace and stability in Asia-Pacific regionand the world at large. However, US still regards

China as a potential threat to America, and adoptsvarious measures to contain and besiege China.Contradiction and disputes on Taiwan, humanrights and trade issues have not been eliminated,which to a great extent hinder the fundamentalimprovement of Sino-US relations.

Sino-Russia relations. After the disintegration of the Soviet Union, China and Russia establishedbilateral relations based on the Sino-USSR rela-tions. Since the establishment of diplomatic rela-tions between China and Russia in 1991, the twocountries have outlined the future of bilateral rela-tions according to their respective interests andthe changing international situation, that is, theyhave improved the relations in a direction con-

ducive not only to the two sides but also to theworld. With the frequent contacts and exchangeof visits between heads of state, China and Russiahave solved border issues left over by history. Inaddition, the political mutual trust and strategiccoordination between them have reached anunprecedented level. The signing of Sino-RussiaGood Neighborly and Friendly CooperationTreaty marked the new stage of more stable andprosperous Sino-Russia relations. From June 30 to July 3 this year, at the invitation of President Vladimir Putin, President Hu Jintao paid a statevisit to Russia. They signed a Joint Statement on aNew World Order in the 21st Century and issuedSino-Russia Joint Communiqués. President Hu Jintao’s visit to Russia achieved great success. It deepened mutual political trust, enhanced strate-gic coordination, pushed forward concrete coop-eration in the economic and trade and otherfields, promoted bilateral local exchanges,strengthened coordination and collaboration oninternational and regional affairs, and developedthe strategic and coordinative partnership.

Sino-EU relations. Since the 1990s, the Sino-EU relations and relations between China and EU

member states have undergone tremendouschanges. Although there still exist certain differ-ences between China and EU on some issues,such as human rights, Tibet issue, religion, etc.,which are negative to the relations between thetwo sides, the trend of cooperation in the fields of politics, economy, culture and education is accel-erating evidently. The Sino-EU multi-layered dia-logue mechanism has been basically established.The economic and trade relations between China



Monitor Strategic

82

and EU developed in a fast and stable manner.US-Russia relations. The US-Russia relations

have witnessed a tortuous process since the end of Cold War. After September 11 incident, the US-Russia relations have made remarkable improve-ment. Russia supported the US on counter-terror-ism and signed the Treaty on Strategic OffensiveReduction and Joint Declaration of New StrategicPartnership with US, declaring the end of mutualhostility and mutual strategic threat. However, theUS-Russia cooperation on anti-terrorism and someinternational affairs can not cover up their frictionand confrontation on some regional affairs or insome fields. During the Iraq war, President Putincriticized America for its empire complex. US

actively fostered anti-governmental forces inCaucasia, Ukraine, etc. and pushed forward “colorrevolution”. In Central Asia, US and Russia succes-sively established military bases. Although theyboth held high the anti-terror banner, the cooper-ation between them was rare. As the only super-power, US will neither allow Russia to be an inter-national great power again nor treat Russia on anequal footing. On the other hand, aiming forRussia’s re-brilliance, President Putin tries his best to maintain Russian strategic space and will makerare concession on issues offending Russia’snational interests. As a result, the contentionbetween US and Russia for geostrategy will not stop and the conflicts between pressure and anti-pressure, control and anti-control, interferenceand anti-interference will develop.

US-EU relations. The reversing evolution of EU-US relations is the most prominent feature of rela-tions among major powers. The “reversing evolu-tion” does not mean that the two sides will turnfrom friends into foes, but that the alienation andgap between them are widening between EU andUS. In 2002, contradiction between them intensi-fied. EU opposed America’s withdrawal from the

ABM (Anti-Ballistic Missile) Treaty, and did not agree to the “preemptive” strategy put forward bythe US. In addition, EU opposes the unipolarworld domination strategy pursued by the US, andadvocates multipolarization, because EU believesthat multipolarization is the key factor to realizebalance and stability of world forces and maintainworld peace and security. Particularly, EU isopposed to US taking unilaterally military actionsagainst Iraq and eventually changing Iraq regime.

Nr. 3-4 / 2005

Besides, EU is bending itself to develop its owncapability of defense and build a rapid responseforce so as to create conditions for defendingEuropean security independently. In a word, fromthe aspect of scope or profundity, the EU-US con-flicts are intensified unprecedentedly since 2002.EU is able not only to say “no” to US on a series of important issues but also to attack and criticize America’s unilateral and power policy in public. Allthese above indicate that EU has become one of the main powers in the world that can resist andcontain US unilateralism. However, US-EU con-flicts are internal ones within the Western alliance,and their cooperation and coordination on somefundamental issues are still the main means.

Russia-EU relations. Russia-EU relations havebeen developed constantly. As everyone knows,the political and economic centre of Russia is inEurope, and its cultural tradition has indispensableconnections with Europe. Russia has dreamt of integrating into Europe for hundreds of years.Besides, EU is the largest trade partner of Russia.They have common views on building a multi-polar world. Either because of geographical andhistorical reasons or the reality of internationalpolitics, Russia-EU relations have been promotedto an extraordinary level. The mechanism of reg-ular summit meeting twice a year indicates that Russia and EU give their mutual relations a strate-gic significance and they are anxious to push for-ward the relationship. Generally speaking, there isa warm-up tendency in Russia-EU relations andthe cooperation in all fields between thembecomes concrete day by day. However, there isstill a long way for Russia and EU to eliminate sus-picion on each other and become true allies.

Sino-Japan relations. Since the end of ColdWar, Japan has actively and increasingly depend-ed on US, attempting to convert Japan from amajor economic power to a major political power.

After September 11 terrorist attack, under the pre-text of supporting US war on terror in Afghanistan, Japan made a legal breakthrough in sendingtroops abroad. Japan and US declared for the first time that the security issue of Taiwan Straitsbecame their common strategic objective. At thesame time, the Japanese government is unwillingto face up history, visits Yasukuni Shrine, from timeto time amends textbook and creates disputes andfrictions on the issues of Diaoyu Island and East




Monitor Strategic

83

Sea offshore resources exploitation. All these havea negative impact on Sino-Japan relations, and thetwo countries have less and less trust in each other. At present and in the foreseeable future, Chinaand Japan will maintain a low-level relationshipwithout significant breakthrough.

III. Influence of the relations among majorpowers on international strategic situation

Since the end of the Cold War, especially afterthe September 11 incident, the relations among themajor powers on the whole have shown some pos-itive changes. At the same time, their conflicts of strategic interests are not only far from being elimi-nated but also developing in some areas. All these

must have profound and complicated impact onthe international situation and strategic structure.

1. The readjustment and changes of the rela-tions among major powers are conducive to thetrend of evolving toward a multi-polar world.

Currently, the relations among major powershave been basically kept relaxed. Some bilateralrelations have been evidently improved after set-backs, ups and downs, and some bilateral cooper-ation has been further deepened. Major Powershave been active in seeking for their confluent point of interests in order to cope with all kinds of chal-

lenges confronting them. Multilateral and bilateraldialogues and cooperation have been constantlyenhanced. These positive changes in the relationsof major powers are conducive to the development of the trend toward a multi-polar world.

2. Imbalance of major powers has a nega-tive impact on international strategic situation.

After September 11 terrorist attack, USstrengthened its cooperation with other majorpowers, but it maintained that relations amongmajor powers should be readjusted with the American interests and values as the core, so as to

establish a unipolar world controlled by US. Witha big advantage on economy, military, science andtechnology, US tightens its control on strategicpoints, strategic resources and strategic domina-tion. US insists on taking preemptive actions andimposes its own democratic system and values onothers. As a result, not only the situation of someregional conflicts is further worsened, but also fac-tors of friction are added to the relations betweenUS and other major nations. Contradiction anddisputes among US-EU, US-Russia and Sino-USrelations appear from there. All these will exert anunfavorable influence on establishing a new rela-tionship among major powers on the basis of cooperative and common security, and are

unconducive to the establishment of a new inter-national order of fairness and equality.

3. Realignments of major powers is con-ducive to rivaling hegemonism.

US unipolarization strategy results in the devel-opment of realignments of major powers. Chinaand Russia are closer in politics and strategy, andthe strategic coordinative partnership is constantlyenhanced. EU has closer relations with China andRussia while remaining distant from US. Underpresent circumstances, the realignments of majorpowers does not mean their reunion or re-alliance

or the trend of confrontations and conflicts amongmajor nations in the future, but that out of theirown fundamental interests, the major powers withrelatively less strength will enhance mutual sup-port, mutual relations and coordination and coop-eration under the framework of United Nationsand International Law so as to contain the hege-monism and power politics of the only superpow-er. This trend of realignment of new major powersis conducive to the development of internationalstrategic forces in the direction of balance and sta-bility and to a world of peace and stability.

This study envisages the relations between NATO member states and their strategic impact at internationallevel. The end of the Cold War engendered competition between great powers and new strategic partnershiphave been created pointing out a new trend towards multipolarism. Despite of the solidarity aroused followingthe 9/11 events, great powers stick to the Cold War mentality. The US-China relations have positively evolvedafter the 9/11 events, but tensions continue to exist related to the issue of Taiwan, the US-Japan partnershipaimed to blocking China’s eastern flank, the now traditional commercial differences. At its turn, EU hasdeveloped complex relations with China and Russia, but far from becoming strategic allies.

SUMMARY

Xie Wenqing, senior research fellow, Chinese Institute for Strategic and International Studies





STRATEGIE MILITAR|





STRATEGIE MILITAR|

Monitor Strategic

87

Evenimentele ce au avut loc dup\ sfâr[itulR\zboiului Rece demonstreaz\ c\ frecven]acrizelor interna]ionale a crescut în ultimii[aisprezece ani, manifestându-se o îngrijorareserioas\ fa]\ de utilizarea mijloacelor coerciti-ve militare de c\tre diver[i actori statali [i non-statali, în scopul negocierii unor solu]ii politice.

Unii anali[ti apreciaz\ c\ utilizarea cu succes aacestor mijloace în timpul R\zboiului Rece s-adovedit fezabil\, dând rezultatele dorite, mai alesatunci când s-a f\cut apel la argumentul forte, almijloacelor nucleare, ceea ce ar fi putut crea unprecedent conving\tor [i pentru viitor. În timpulR\zboiului Rece s-a dovedit a da rezultatele dorite,mai ales atunci când s-a f\cut apel la argumentulfor]ei, al mijloacelor nucleare, ceea ce ar fi putut crea un precedent conving\tor [i pentru viitor1. Al]ianali[ti apreciaz\ c\ strategiile care s-au dovedit a

avea succes prin utilizarea descuraj\rii nucleare nuvor avea aceea[i eficacitate atunci când se va apeladoar la descurajarea conven]ional\.

Se consider\ c\ instrumentele necesarepentru a ]ine sub control un conflict conven-]ional sunt mult mai pu]ine [i lipsite de eficaci-tate decât cele utilizate pentru gestionarea uneipoten]iale amenin]\ri nucleare.

Se apreciaz\ c\ pentru o descurajare credi-bil\ este necesar s\ fie îndeplinite trei condi]iiindispensabile>

• s\ existe capacit\]i militare care s\ consti-tuie o amenin]are credibil\ pentru o

eventual\ ac]iune de r\spuns la amenin-]\rile adversarilor<

• s\ se asigure credibilitatea actorilor implica]i,c\ vor putea ac]iona cu mijloace militarespre a-[i sus]ine [i promova interesele<

• s\ se asigure capacitatea adecvat\ de acomunica, astfel încât actorii implica]i s\poat\ formula [i trimite adversarilormesaje clare, cu privire la voin]a de apune în aplicare amenin]area formulat\.

În mediul strategic de ast\zi sunt pu]inesitua]iile în care toate aceste elemente sunt întrunite cumulativ, spre a activa o amenin]arede tip conven]ional.

Opera]ia Joint Endeavor, prin care NATO,sub conducere american\, a ac]ionat cumijloace conven]ionale militare, în septembrie1995, împotriva for]elor militare ale sârbilorbosniaci, spre a ajunge la un acord de încetare afocului în conflictul din Bosnia-Her]egovina, esteun exemplu concludent în acest sens. Rezultatul îl constituie Acordul de la Dayton din acela[i an.

În lumea de dup\ sfâr[itul R\zboiului Rececontinu\ deci s\ se manifeste dou\ tipuri deamenin]\ri militare coercitive> proliferareaarmelor de distrugere în mas\ [i amenin]areaconven]ional\, fiecare cu caracteristici specifi-ce [i [anse diferite de opera]ionalizare în

cadrul conflictelor conven]ionale.

1. Proliferarea armelor de distrugere în mas\

Amenin]area reprezentat\ de proliferareaarmelor de distrugere în mas\ se materializea- z\ în mai multe domenii specifice> arme nucle-are [i radiologice< arme chimice [i biologice<rachete balistice.

a. Armele nucleare [i radiologice În timpul R\zboiului Rece, atât URSS cât [i

SUA au creat alian]e [i alte în]elegeri cu diferite

state c\rora li s-a asigurat astfel un anumit nivelde securitate, ob]inând în schimb, printre altele,ca aceste state s\ nu urm\reasc\ realizarea uneicapacit\]i nucleare militare proprii. Odat\ cusfâr[itul r\zboiului, toate aceste aranjamente [igaran]ii de securitate au devenit superflue [idesuete, astfel încât diferite state rivale [i-aureevaluat priorit\]ile strategice. O mare partedintre ]\ri [i-a exprimat preocuparea cu privirela arsenalele nucleare deja existente [i la

Viitorul

interven]iei militare coercitiveGeneral-maior prof. univ. dr. Teodor Frunzeti



Monitor Strategic

88

tehnologia corespunz\toare din statele rezultateprin dezmembrarea URSS.

Mai mult de trei mii de arme nucleare dincele treizeci [i trei de mii pe care le posedaURSS în 1991 au r\mas în Ucraina, Kazahstan[i Belarus. Toate aceste trei state au fost deacord s\ cedeze controlul acestor arme Rusiei.

Securitatea fizic\ a armelor nucleare în Rusia[i în celelalte foste republici ale URSS a constituit,de asemenea, un motiv de îngrijorare, existândtemeri c\ ele ar putea fi furate sau vândute unorstate precum Coreea de Nord, Iran sau Irak întimpul regimului Saddam Hussein, care erau [i înc\ sunt suspectate, de altfel, de încercareacre\rii unui arsenal nuclear propriu. Exist\,

totodat\, preocup\ri în leg\tur\ cu posibilitateaca unii exper]i în tehnologie nuclear\ ar putea s\transfere din cuno[tin]ele lor în domeniu unorputeri ne-nucleare interesate.

Piatra de temelie a regimului interna]ional deneproliferare nuclear\ este Tratatul deneproliferare nuclear\ din 1967, prin care celecinci puteri nucleare ale timpului (SUA, MareaBritanie, URSS, Fran]a [i China) s-au angajat s\ nuexporte statelor nenucleare arme nucleare,componente ale acestora [i tehnologiile aferente.To]i semnatarii tratatului au c\zut de acord asupram\surilor de siguran]\ necesare [i a controalelorpe care Agen]ia Interna]ional\ pentru Energie Atomic\ urma s\ le execute în centralele electricenucleare [i în alte instala]ii nucleare destinate unorutiliz\ri pa[nice. Testarea armelor nucleare dec\tre India [i Pakistan în anul 1998 a mai ad\ugat doi membri Clubului Nuclear, de[i ambele ]\ri seafl\ înc\ sub o presiune interna]ional\ puternic\pentru a nu-[i desf\[ura aceste arme. Dup\abolirea regimului de apartheid din Africa de Sud,acest stat a decis s\ se dezarmeze de arsenalul nu-clear pe care-l poseda deja. În acela[i mod auprocedat [i Brazilia [i Argentina, care au renun]at

la programele nucleare militare.Statul Israel [i-a dezvoltat ulterior o capaci-

tate nuclear\ proprie. Alte state continu\ s\fac\ eforturi pentru dezvoltarea unor progra-me nucleare cu ajutorul unora dintre puterilenucleare existente, neavând o capacitate pro-prie adecvat\ în acest sens. În plus, securitateamaterialelor nucleare nu este asigurat\ cores-punz\tor. Reducerea armamentelor nucleareale URSS [i SUA în baza tratatului START a dus

Nr. 3-4 / 2005

la dezafectarea a mii de arme nucleare, ca ur-mare a hot\rârii comune de a opera reducereaacestor arsenale cu 75% fa]\ de nivelul existent anterior anului 1991. Acest proces s-a încheiat recent, în anul 2003. Aceasta a generat proble-ma depozit\rii în siguran]\ a materialelor nu-cleare rezultate din dezactivarea armelor res-pective, în special în Rusia, care nu de]ineatehnologia necesar\ acestui proces. Se apre-ciaz\ c\, pân\ în anul 2008, Rusia va trebui s\depoziteze aproximativ [ase tone de plutoniu[i treizeci de tone de uraniu îmbog\]it 2.

O surs\ de îngrijorare major\ o constituieposibilitatea ca unele din aceste materiale s\ajung\ în posesia unor organiza]ii teroriste sau

a unor state cu dorin]a de a deveni puteri deni[\ în acest domeniu sensibil.

Cum ar trebui s\ r\spund\ statele amenin]\-rilor teroriste cu utilizarea armelor nucleare? S\refuze s\ negocieze cu terori[tii, sperând c\amenin]area este o cacialma? S\ amenin]e larândul lor pe to]i aceia care sunt asocia]i în vreunfel cu terori[tii, chiar dac\ nu sunt implica]i direct?

Dac\ o anumit\ ]ar\ nu este sigur\ c\vecinii [i adversarii s\i au intrat deja în posesiaunor capacit\]i militare, are aceasta dreptul s\procedeze la propria înarmare nuclear\ înnumele descuraj\rii preventive?

Pe m\sur\ ce num\rul statelor posesoare dearme nucleare cre[te, cre[te în egal\ m\sur\ [iposibilitatea gestion\rii acestora într-un modinadecvat, care s\ pun\ în pericol grav pacea [istabilitatea regional\ [i chiar global\. Se apreciaz\c\ statele care au devenit de curând posesoare dearmament nuclear nu [i-au dezvoltat în suficient\m\sur\ un sistem adecvat de control [i securitatea depozit\rii [i manipul\rii lor, a[a cum au avut cele dou\ superputeri mondiale în timpulR\zboiului Rece. Pe timpul crizelor interna]ionaleexist\ riscul utiliz\rii armelor nucleare împotriva

adversarilor, înainte ca ace[tia s\ le poat\ utiliza ei în[i[i, rezultând de aici concep]ia lovituriinucleare preventive.

Pe baza actualei situa]ii instabile din Orien-tul Mijlociu [i Asia de Sud, au fost elaboratemai multe scenarii, pentru care cele maiplauzibile sunt urm\toarele>

• un r\zboi regional între dou\ state devenitede curând posesoare de arme nucleare<

• ascensiunea unei puteri regionale sau de



STRATEGIE MILITAR|

Monitor Strategic

89

ni[\ nucleare agresive, care s\ determine oputere global\ sau o coali]ie de statecondus\ de aceasta s\ ac]ioneze pentru aneutraliza prin for]\ ambi]iile acesteiputeri agresive<

• pierderea, de c\tre guvernul statului respec-tiv, a controlului asupra for]elor nucleareproprii, ca urmare a dezintegr\rii politice astatului respectiv, ceea ce ar putea genera unr\zboi civil nuclear sau ar conduce lacâ[tigarea controlului întregului arsenalnuclear, ori numai a unei p\r]i din acesta dec\tre o organiza]ie terorist\.

Cum se poate contracara amenin]areaprolifer\rii nucleare?

O prim\ abordare vizeaz\ partea furnizoarede arme nucleare, prin interzicerea unorasemenea exporturi de c\tre statele posesoarede capacit\]i nucleare. În ceea ce prive[te parteace achizi]ioneaz\, scopul este de a îmbun\t\]imediul de securitate în m\sur\ ca statele s\ nu semai simt\ amenin]ate [i deci s\ nu mai simt\nevoia achizi]ion\rii unor asemenea arme.

F\r\ îndoial\, faptul c\ India [i Pakistan nu ausemnat Tratatul de neproliferare nuclear\ nu este întâmpl\tor, de aici ap\rând îns\ necesitatea caalte state s\ depun\ eforturi sus]inute spre a stopadezvoltarea capacit\]ilor nucleare militare aleacestora. De asemenea, Irak, Iran [i Algeria aufost suspectate ca aspirând s\-[i dezvoltatecapacit\]i nucleare militare, pe care îns\ nu le-auadus înc\ în stadiul unor adev\rate programe. Pede alt\ parte, Argentina [i Brazilia au renun]at dinproprie ini]iativ\ la programele militare nucleare, în mare parte datorit\ blocadei tehnologice exer-citate de puterile nucleare existente. Trebuie re]i-nut c\ Tratatul de neproliferare nuclear\ nu interzice cercet\rile [i dezvoltarea unor programe nu-cleare civile. Este evident c\ asemenea programecivile pot deveni cu u[urin]\ duale, putând fi utili-

zate nu numai pentru a c\p\ta experien]a nece-sar\ producerii armelor nucleare, dar [i pentru aproduce plutoniu [i alte materiale indispensabileconstruirii armelor nucleare3.

Încrederea comunit\]ii interna]ionale înputerea Agen]iei Interna]ionale pentru Energie Atomic\ a fost pus\ la încercare înc\ din 1990,când, înainte de declan[area r\zboiului din Golf,s-a mediatizat programul de înarmare nuclear\al Irakului, a[a cum dup\ anul 2000 s-au aflat

am\nunte semnificative despre programelesimilare ale Iranului [i Coreei de Nord.

În ciuda eforturilor interna]ionale împotrivaprolifer\rii nucleare, câteva state au f\cut progresepe calea achizi]ion\rii de armament nuclear.

Un pericol major pentru stabilitateainterna]ional\ îl constituie situa]ia în care unstat se consider\ suficient de amenin]at pentrua ac]iona preventiv, prin atacarea capacit\]ilornucleare ale adversarilor s\i. În acest fel a ac-]ionat Israelul în 1981, când a atacat reactorulnuclear irakian de la Osirak [i, de asemenea,coali]ia multina]ional\, care a lovit instala]iilenucleare irakiene în timpul opera]iei Desert Storm, zece ani mai târziu, în 1991.

Abordarea ce ia în considerare motiva]ia p\r]iice achizi]ioneaz\ armament nuclear se bazeaz\pe reducerea acestuia. Solu]ia ideal\ este, f\r\ îndoial\, eliminarea insecurit\]ii [i a amenin]\rilor în rela]iile interna]ionale [i în primul rând dintrestatele vecine. Acesta este obiectivul major al SUA în rela]iile cu statul Israel [i ]\rile arabe.

O abordare extins\ a acestui concept ia înconsiderare [i asigurarea unor garan]ii desecuritate. SUA, de exemplu, ofer\ asemeneagaran]ii Coreei de Sud, prin men]inerea în aceast\]ar\ a circa treizeci [i [ase de mii de militari. Înmod similar, Japonia s-a bucurat de umbrela desecuritate american\ în Asia de Est. Aceste garan]iiau fost stabilite îns\ în timpul R\zboiului Rece,spre a îngr\di expansiunea comunismului, [i estegreu de crezut c\ ast\zi SUA ori alt\ puterenuclear\ ar putea oferi asemenea garan]ii desecuritate unui stat neposesor de arme nuclearecare nu se afl\ deja sub umbrela sa de securitate.

b. Armele chimice [i biologice Armele chimice sunt mult mai u[or de produs

decât armele nucleare [i se g\sesc în arsenalelemultor state. În ianuarie 1993, o sut\ treizeci de

]\ri au semnat Conven]ia asupra armelor chimice,care a revizuit [i extins liniile directoare stabilite în1925 prin Protocolul de la Geneva. Prin semnareaConven]iei s-a decis s\ nu se dezvolte, produc\,achizi]ioneze, depoziteze sau transfere altoraasemenea arme, s\ nu se utilizeze [i nici s\ nu seacorde asisten]\ sau s\ se încurajeze alte state s\se angajeze în asemenea activit\]i.

Statele semnatare au c\zut de acord, deasemenea, s\ distrug\ stocurile de arme chimi-



Monitor Strategic

90

ce [i instala]iile de producere a acestora. A fost constituit\ o structur\ specializat\, Organiza]iapentru Interzicerea Armelor Chimice, cu rolsimilar, în domeniul specific, cu cel al Agen]ieiInterna]ionale pentru Energie Atomic\, al c\reirol principal este verificarea respect\riiangajamentelor luate de statele semnatare.

De[i armele chimice au o mare capacitateletal\ [i sunt foarte eficiente, ele nu au mai fost utilizate în r\zboiul modern înc\ din vremeaprimului r\zboi mondial, cu o excep]ie, r\z-boiul dintre Irak [i Iran din 1980-1988.

În ceea ce prive[te armele biologice, ele nuau fost înc\ utilizate în conflictele armate. Înmod similar cu armele chimice, exist\ un

acord interna]ional, Conven]ia asupra ArmelorBiologice [i a Toxinelor, semnat de 150 destate. Aceasta interzice produc]ia agen]ilor bio-logici de lupt\, dar nu interzice cercet\rile îndomeniul vaccinurilor [i antidoturilor.

Marea servitute a acestui acord este c\ nuprevede instrumente [i m\suri de verificare aaplic\rii, ca în domeniul armelor nucleare [ichimice.

Din 1969, de la semnarea acestei conven]ii,pân\ în prezent, mai multe lucruri s-au schim-bat. În primul rând, revolu]ia în biotehnologie af\cut posibil\ crearea unor insecte specialproiectate pentru a transmite diferi]i agen]ipatogeni, care s\ fie imposibil de comb\tut [icare s\ poat\ ]inti un grup limitat (de exemplu,dup\ criterii etnice sau rasiale). În al doilearând, r\spândirea global\ a noilor tehnologiiface posibil\ achizi]ia unor asemenea agen]i dec\tre state care nu au acces la tehnologienuclear\ sau la cea chimic\, dar care seconsider\ suficient de amenin]ate spre a atacaele înse[i.

Eliminarea armelor de distrugere în mas\, în special a celor chimice [i biologice, r\mâne

o provocare major\ la adresa procesului decontrol al armamentului.

S-au f\cut progrese în ceea ce prive[te su-pravegherea [i respectarea regimului deproducere a unor asemenea arme, prin sem-narea unor acorduri care interzic dezvoltarea,achizi]ionarea [i depozitarea lor.

Implementarea sistemului de impunere arespect\rii acestor conven]ii [i tratate este îns\dificil\, luând în considerare faptul c\ pân\ [i

Nr. 3-4 / 2005

nespeciali[tii pot asambla diferite arme dinaceast\ categorie, f\r\ a fi detecta]i.

Producerea [i stocarea armelor de distru-gere în mas\ de c\tre state pot fi detectate prinm\suri specifice [i în primul rând prinactivitatea serviciilor de informa]ii specializate,cel mai u[or fiind îns\ a identifica producereade arme nucleare. Dac\ îns\ produc\torul esteun actor non-statal iar produc]ia este artiza-nal\, detectarea este mult mai dificil\, impli-când eforturi umane, tehnologice [i financiarede amploare mult mai mare.

c. Rachetele balistice În ultimele decenii au fost întreprinse m\suri

încununate cu mai mult sau mai pu]in succespentru a ]ine sub control r\spândirea armelornucleare [i radiologice, chimice [i biologice. Ceamai u[oar\ [i sigur\ cale de a transporta la ]int\aceste arme sunt rachetele balistice [i nici unefort de amploare asem\n\toare nu a fost întreprins pentru a limita proliferarea acestora.

De la inventarea lor, la sfâr[itul anilor ’30 aisecolului trecut, rachetele balistice dirijate aufost utilizate în patru conflicte. În cel de-aldoilea r\zboi mondial armata german\ a lansat peste 2000 de rachete de tipul V-2, o mareparte din ele asupra Marii Britanii.

Irakul [i Iranul împreun\ au utilizat unul împotriva celuilalt, în r\zboiul din 1980-1988,peste 1000 de asemenea rachete. Guvernul pro-moscovit din Afganistan a folosit asemenearachete furnizate de URSS împotriva for]elor degheril\ ale mujahedinilor. Irakul a utilizat întimpul r\zboiului din Golf, din 1990-1991, peste80 de rachete SCUD modificate, împotrivaIsraelului [i Arabiei Saudite. În toate acestecazuri, înc\rc\tura de lupt\ utilizat\ a fost exclusiv de tip conven]ional, în special vizându-se obiective civile [i aglomer\rile urbane, acest

mod de utilizare explicându-se par]ial prinprecizia relativ redus\ a rachetelor ce au fost utilizate în aceste cazuri. La distan]e de maimulte sute de kilometri, precizia redus\ arachetelor face ca efectul la ]int\ a înc\rc\turii delupt\ s\ fie redus, dac\ nu chiar nul, cu excep]iacazurilor când se utilizeaz\ înc\rc\tur\ nuclear\,ce are o raz\ de ac]iune mult mai mare. Cuasemenea înc\rc\turi erau dotate rachetelede]inute de marile puteri posesoare de arme



STRATEGIE MILITAR|

Monitor Strategic

91

nucleare în timpul R\zboiului Rece.O prim\ încercare – de relativ succes – de

a limita proliferarea rachetelor balistice (sauoperative) a avut loc în anul 1987, prin stabili-rea Regimului de Control al Tehnologiei pentruRachete. {apte state – SUA, Canada, Fran]a,Germania, Italia, Japonia [i Marea Britanie – auc\zut de acord s\ controleze transferul deechipament [i tehnologie care ar putea fi utilizate în producerea unor rachete ce ar puteatransporta înc\rc\turi nucleare de cel pu]in500 de kilograme la o distan]\ de cel pu]in 30de kilometri. De atunci, acest regim s-a extins la32 de state, la care se adaug\ Israelul, China [iRusia, acestea angajându-se neoficial s\ res-

pecte prevederile regimului, f\r\ îns\ s\ adereoficial la acesta.

Complet\rile f\cute la acest document, înanul 1993, se refer\ la rachetele capabile s\transporte înc\rc\turi chimice [i biologice.

Servitutea major\ a tuturor acestor m\suripozitive este c\ nu s-au stabilit m\suri de im-punere a respect\rii regimului, aceasta f\cân-du-se de bun\voie [i din proprie ini]iativ\, dec\tre statele semnatare.

2. Armamentul conven]ionalTermenul de armament conven]ional

sugereaz\ c\ acesta ar fi de mai mic\ importan]\decât armamentul nuclear, chimic sau biologic.De fapt, armamentul conven]ional a devenit mult mai letal în ultimele dou\ decenii, a[a cum s-adovedit în conflictul din Golf din 1991, încampania aerian\ împotriva sârbilor bosniaci din1995, în cea din 1999 împotriva Iugoslaviei sau înconflictul din 2003 împotriva Irakului, pentru înl\turarea de la putere a lui Saddam Hussein.Sistemul computerizat de ghidare a rachetelor [iutilizarea sistemelor satelitare de identificare,stabilire [i determinare a ]intelor au f\cut ca

precizia cu care sistemele de armament deartilerie, avia]ia de atac la sol [i alte sisteme delovire s\ produc\ rezultate de neimaginat nu cumult timp în urm\.

Unele dintre cele mai performante sistemeindividuale de lupt\ moderne pot fi utilizate cumult\ u[urin]\ dup\ o preg\tire de durat\ medie.

O lung\ perioad\ de timp, în timpulR\zboiului Rece, ambele superputeri, cât [ialian]ele militare pe care le-au condus au fost

preocupate în special de problemele privindarmamentul nuclear, probleme ce fac înc\subiectul preocup\rilor ce vizeaz\ controlularmamentului.

Armamentul conven]ional sau ne-nuclear af\cut de asemenea obiectul unor negocieriextinse, în special în Europa, în perioada dedestindere de la sfâr[itul anilor ’60 [i din anii ‘70ai secolului trecut. Odat\ cu sfâr[itul R\zboiuluiRece s-a ajuns la un progres substan]ial în ceea ceprive[te securitatea regional\, realizându-se unregim de control al tipurilor, num\rului, disloc\rii[i st\rii de preg\tire de lupt\ a principalelorarmamente conven]ionale din Europa.

Aproape 20 de ani de negocieri, purtate la

Viena, între NATO [i Tratatul de la Var[ovia,privind reducerea reciproc\ [i echilibrat\ afor]elor conven]ionale (MBFR), au produsrezultate practice nesemnificative.

În schimb, Conferin]a pentru Dezarmare înEuropa (CDE) ce a avut loc la mijlocul anilor ‘80la Stockholm [i mai ales Conferin]a asupra For-]elor Armate în Europa, ce a început la sfâr[itulanilor ‘80 [i s-a finalizat în 1990 la Viena, ambelesub auspiciile Conferin]ei pentru Securitate [iCooperare în Europa (CSCE), au constituit pa[iimportan]i în procesul de control al armamen-tului, în special al celui conven]ional.

Conferin]a pentru dezarmare în Europa aimpus m\surile de încredere [i cre[tere a secu-rit\]ii militare prev\zute în Actul Final al Con-ferin]ei pentru Securitate [i Cooperare în Euro-pa din 1975 de la Helsinki. Conferin]a asupraFor]elor Armate în Europa (CFE) a produs unacord ce specific\ detalii precise privind tipul,num\rul [i dispunerea diferitelor tipuri de ar-mament conven]ional apar]inând statelormembre ale NATO [i Tratatului de la Var[oviadin Europa anului 1990.

Drept rezultat al acestor dou\ acorduri,

statele europene au beneficiat de un mediu desecuritate optimizat, mult mai transparent [ideschis, permi]ând un timp de avertizare mailung [i reducând în mod substan]ial amenin]areacu declan[area unui r\zboi pe continentul nostru.

Aten]ia acordat\ procesului de control alarmamentului a fost asociat\ cu transparen]\ îndomeniul politicii militare, materializat\ în schim-bul reciproc de informa]ii militare, inspec]ii la fa]alocului [i alte m\suri func]ionale [i concrete



Monitor Strategic

92

privind cre[terea încrederii [i securit\]ii.De[i m\surile de control al armamentului

nu au fost extinse în mod organizat [i serios înafara Europei, exist\ suficien]i sus]in\tori aiacestei idei, care afirm\ c\ un asemenea regimde control ar fi benefic pentru unele regiunigreu încercate în conflicte mai vechi [i mai noi,precum Orientul Mijlociu, regiunea Golfului, Asia de Sud [i cea de Nord-Est.

Chiar dac\ actualele conflictele nu vor pu-tea fi rezolvate doar prin m\suri de control alarmamentului, securitatea regional\ poate fi îmbun\t\]it\ pe termen scurt, în m\sura încare diversele state aflate în stare de adversi-tate unele fa]\ de altele vor putea c\dea de

acord asupra unui regim de securitate care s\implementeze statutul for]elor lor militare.

Reducerea riscurilor declan[\rii r\zboaielorprin asemenea mecanisme, în paralel cu m\surilede natur\ economic\, cultural\ [i din altedomenii, unele specifice globaliz\rii, îmbun\t\-]esc caracteristicile climatului general, ajut\ ladezvoltarea rela]iilor reciproce [i multilaterale [ifaciliteaz\ abordarea diferitelor conflicte latentesau înghe]ate, prin mijloace politice, atât prinimplicarea direct\ a actorilor respectivi, cât [i prinangajarea organiza]iilor interna]ionale abilitate.

Transferurile de armamente constituie un do-meniu specific procesului de control al armamen-tului din perioada de dup\ R\zboiul Rece. Din-colo de îngrijorarea cauzat\ de proliferarea arme-lor nucleare, se manifest\ preocuparea cauzat\de globalizarea pie]ei de armament. Continu\ într-un ritm accelerat vânz\rile de armament, atât c\tre actori statali, cât [i c\tre cei non-statali. Sepoate afirma c\ resurse numeroase sunt irosite înacest fel, în loc s\ fie utilizate într-un mod produc-tiv, de exemplu pentru investi]ii în scopul dezvol-t\rii economice.

Mai mult chiar, achizi]ionarea de armament,

dincolo de nevoile reale ale diferi]ilor actori, ali-menteaz\ cursa înarm\rilor [i mai mult dimi-nueaz\ decât spore[te securitatea statelor [i asociet\]ilor existente într-o anumit\ regiune.

Deoarece comer]ul cu armament este o acti-vitate deosebit de profitabil\ pentru cei care îlpractic\, sunt dificil de stabilit reguli pentru limi-tarea acestuia, care s\ fie însu[ite de to]i ceiimplica]i. Cererea pentru armament continu\ s\fie foarte mare pe pia]a mondial\, neexistând

Nr. 3-4 / 2005

îns\ un deficit în ofert\ în acest moment. Maimult chiar, produc\torii de armament, atât statecât [i companii private, prefer\ s\ aib\ pie]e dedesfacere extinse, reducând astfel costurile deproduc]ie [i realizând profituri sporite.

Pe scurt, interesele ce favorizeaz\ continuarea[i expansiunea la nivel global a comer]ului cu ar-mament se dovedesc mult mai puternice la nivelpolitic decât acelea care sus]in adoptarea [i impu-nerea unor regimuri de control în privin]a cantit\-]ilor [i tipurilor de armament comercializate, atât la nivel regional, cât [i la nivel global.

Motivele care încurajeaz\ vânzarea de ar-mament sunt numeroase. Cump\r\torii sunt,de asemenea, motiva]i s\ importe armament

pentru a-[i înt\ri securitatea, în condi]ii deeficacitate mai ridicat\, decât dac\ ar fi produsei în[i[i, pe plan intern, tipurile [i cantit\]ile dearmament de care au nevoie.

Sfâr[itul R\zboiului Rece nu a afectat volu-mul comer]ului global cu armament conven]io-nal. În ultimele dou\ decenii, un num\r de ]\ris-au afirmat ca noi produc\tori [i exportatori dearmament, printre acestea, de exemplu, remar-cându-se Africa de Sud [i Brazilia, motivele fiind în primul rând financiare. Pe m\sura cre[teriicompeti]iei interna]ionale în produc]ia [i comer-]ul cu armament, se manifest\ [i o accelerarecrescând\ a globaliz\rii în industria produc\toarede armament. În trecutul nu prea îndep\rtat,industria de armament era controlat\ de com-panii din diferite ]\ri, aflate în competi]ie unelecu altele, de cele mai multe ori sprijinite de gu-vernele ]\rilor respective.

Firmele î[i dezvoltau pe cont propriu diferi-te sisteme complete de armament, încercândapoi s\ le comercializeze pe pia]a interna]io-nal\. Aceast\ imagine tradi]ional\ nu mai co-respunde întru-totul cu realitatea, cel pu]in îndomeniul armamentului ultra-performant, do-

meniu în care în ultimii ani s-au produs muta]iisemnificative.

O prim\ modificare const\ în crearea dealian]e strategice între diferite firme produc\-toare de armament, având menirea de a creacompanii mixte, spre a dezvolta mai u[or noiproiecte [i a vinde apoi produsele rezultate.

Al doilea pas a constat în înfiin]area deasemenea companii mixte cu caracter transna-]ional, proces asociat cu fuziuni de companii [i



STRATEGIE MILITAR|

Monitor Strategic

93

achizi]ia unor companii de c\tre altele, în spe-cial în domeniile de vârf ale tehnologiei aero-spa]iale, de exemplu. Din acest proces a rezul-tat o mai mare concentrare de capital [i un nu-m\r mai redus de mari companii, adev\ra]i gi-gan]i multina]ionali, cu o mult mai mare for]\tehnologic\ [i financiar\, dar [i cu o mult maimare putere de presiune [i persuasiune asupraguvernelor statelor pe teritoriul c\rora func]io-neaz\, cât [i asupra multor altora.

Globalizarea produc]iei de armament a fost încurajat\ de guvernele na]ionale, deoarece acorespuns mai bine reducerii cheltuielilormilitare în multe ]\ri, dar mai ales în Europa, înurma încet\rii R\zboiului Rece.

Pe de alt\ parte, accentuarea competi]iei [inevoile de fonduri tot mai mari pentru cerce-tarea [tiin]ific\ [i introducerea în fabrica]ie anoi sisteme de armament a necesitat resursefinanciare tot mai mari, pe care doar compa-niile foarte mari le pot mobiliza.

A r\mâne neconectat la acest proces globalde interdependen]\ înseamn\ pentru un stat a-[iasuma riscul izol\rii [i excluderii din zona unorcercet\ri de vârf, ceea ce reprezint\ o motiva-]ie suplimentar\ pentru produc]ia [i vânzareade armament.

Având în vedere îngrijorarea crescând\ astatelor în leg\tur\ cu lipsa de control în co-mer]ul interna]ional cu armament [i produseduale (produse ce au atât destina]ie militar\ cât [i nemilitar\), în anul 1994, în ora[ul Wasse-naar din Olanda, au început negocieri la careau participat 33 de ]\ri produc\toare [i expor-tatoare de armament, printre care [i ]ara noas-tr\. Rezultatul acestora s-a concretizat, la înce-putul anului 1996, în primul pas al procesuluinumit atunci Procesul Wassenaar, în cadrulc\ruia cele 33 de state participante s-au angajat la o serie de ac]iuni>

• stabilirea Aranjamentelor Wassenaar cuprivire la controlul exporturilor de arma-ment conven]ional [i al bunurilor [i teh-nologiilor duale<

• stabilirea cartierului general [i a secreta-riatului Aranjamentului Wassenaar laViena, în Austria<

• stabilirea unei reuniuni periodice laViena a statelor semnatare [i luarea deciziilor în cadrul acestora prin consens<

• reuniunile periodice s\ urm\reasc\ cre[-terea responsabilit\]ilor p\r]ilor în realizarea transporturilor de armament con-ven]ional, de bunuri [i tehnologii duale,urm\rind consolidarea p\cii [i securit\]iiinterna]ionale [i regionale<

• promovarea transparen]ei [i deschiderii, asi-gurând schimbul periodic de vederi [i infor-ma]ii cu privire la vânz\rile de armament<

• cre[terea responsabilit\]ilor [i realizareatransferurilor armamentului conven]io-nal, a bunurilor [i tehnologiilor duale,prevenind acumularea acestora în canti-t\]i în exces, ceea ce ar putea avea efect destabilizator în planul securit\]ii<

• perfec]ionarea cooper\rii spre a preveniachizi]ionarea de armament [i materialeduale speciale în scopuri militare, dac\situa]ia dintr-o anumit\ regiune sau com-portamentului unui anumit stat este saudevine motiv de îngrijorare<

• asigurarea c\ transferurile de armament,bunuri [i tehnologii duale nu contribuiela dezvoltarea ori perfec]ionarea capaci-t\]ii militare, care s\ submineze securi-tatea [i stabilitatea interna]ional\ sau re-gional\<

• men]inerea sub control real a exportuluide articole de pe listele asupra c\rora s-ac\zut în prealabil de acord, care sunt re-vizuite periodic, luând în considerare atât dezvoltarea tehnologiei, cât [i experien]adobândit\<

• schimbarea unor notific\ri semestrialereferitoare la transferurile de armament, cuprivire la acelea[i categorii de armament,precum cele din registrul ONU al arma-mentului conven]ional (tancuri de lupt\,vehicule blindate de lupt\, piese de artileriede calibru mare, elicoptere de atac, nave

de lupt\, rachete sau sisteme de rachete)<• raportarea transferurilor de armament c\tre

alte ]\ri [i refuzul unor asemenea transferuripentru articole aflate sub control – de prefe-rat ca aceasta s\ se fac\ în termen de 30 de zile, dar nu mai târziu de 60 de zile de ladata acestui refuz<

• notificarea participan]ilor (de regul\ în 30de zile, dar nu mai târziu de 60 de zile) cuprivire la orice aprobare de licen]\ emis\ de



Monitor Strategic

94

c\tre un stat participant pentru vânzarea dearmament unor state participante, darc\ruia nu i s-a permis s\ fac\ acest lucru întimpul celor trei ani premerg\tori.

În plus fa]\ de schimbul de informa]ii [irespectarea obliga]iilor de notificare asumate, p\r]ilesemnatare ale Aranjamentului de la Wassenaarexamineaz\ comer]ul din ce în ce mai intens cuarme mici, de cele mai multe ori utilizate în conflicteintrastatale [i etnice, traficul ilegal cu arme, cât [iamenin]area pe care o reprezint\ sistemele dearmament antiaeriene portabile la adresa traficuluiaerian comercial [i necesitatea de a preveni accesulla asemenea sisteme de armament a terori[tilor [ialtor r\uf\c\tori.

3. Rezultatele neconcludenteale interven]iilor militare coercitive

R\zboiul, spre deosebire de s\r\cie, care seautoperpetueaz\, are marele avantaj c\ seautoconsum\. Consumând resursele materiale [imorale necesare pentru a lupta, r\zboiul însu[itraseaz\ propriile sale limite. Ca orice alt fenomendin zona ac]iunilor de nivel strategic, r\zboiul setransform\ pân\ la urm\ în exact opusul s\u,dup\ ajungerea la punctul critic al distrugeriimaxime. Este adev\rat c\ nu întotdeauna opusulr\zboiului este o stare de pace, ci de multe oridoar o stare de calm\ pasivitate, o stare de non-beligeran]\ [i nu o situa]ie clarificat\ printr-o pacenegociat\, un armisti]iu sau m\car un acord de încetare a focului. Indiferent care este îns\ stareaopus\ r\zboiului, ea necesit\ de multe ori eforturi îndelungate spre a fi atins\, viteza cu care seautopropag\ r\zboiul nepermi]ând întreprindereaunor demersuri de stopare a violen]ei decât dup\atingerea unui anumit prag critic de consumare apoten]ialului ofensiv, care se nume[te în limbajulmilitar punct culminant.

În multe r\zboaie civile, intensitatea luptelor

este redus\, amploarea acestora de asemenea,iar violen]a este limitat\ la anumite zone [i nu la întregul spa]iu de manifestare a conflictului. For-]ele care controleaz\ zona sau zonele neafectatede violen]\ pot astfel utiliza întreaga gam\ deresurse existente în acestea spre a continua lupta în zonele de opera]ii, prelungind pentru o înde-lungat\ perioad\ de timp durata conflictului.

În Sri Lanka, de exemplu, un r\zboi separa-tist deosebit de violent se desf\[oar\ în special

Nr. 3-4 / 2005

în Peninsula Jaffa, în partea de nord a ]\rii, întimp ce p\r]ile centrale [i de sud ale acesteiar\mân în continuare în cea mai mare parteneafectate, cu excep]ia unor atacuri teroristesporadice, dar spectaculoase, organizate de for-]ele insurgente „tigrii tamili”. Un rezultat alacestei separ\ri a zonei de conflict este c\, înciuda conflictului intern, turismul înc\ r\mâneactiv în regiunile din sudul ]\rii, unde turi[tiistr\ini continu\ s\ frecventeze plajele însorite.Guvernul din Sri Lanka este în continuarecapabil s\ lupte împotriva separati[tilor tamili,de[i ace[tia sunt sus]inu]i de o puternic\diaspora [i de tamilii din India vecin\.

În mod asem\n\tor, în Sudan, r\zboiul intra-

statal a fost limitat la zona de sud. În plus,conflictul s-a manifestat ca un conflict de foartemic\ intensitate, purtat în func]ie de succesiuneaanotimpurilor, cu ofensive ale for]elor guverna-mentale desf\[urate în sezonul uscat [i cu retra-gerea acestora în anotimpul ploios. Astfel, guver-nul sudanez a putut utiliza resursele din parteade nord a ]\rii, neafectat\ de conflict, spre acontinua lupta în sud, în timp ce for]ele separa-tiste au trebuit s\ lupte folosind resursele limitateasigurate din chiar zona de conflict [i cu un slabajutor din exterior.

În alte zone din Africa, mai ales în Angola,Congo (fostul Zair), Liberia [i Sierra Leone, r\z-boaiele intra-statale au fost foarte distructive înprivin]a infrastructurii civile [i au cauzat masivepierderi de vie]i omene[ti în rândul civililor, maipu]in ca pierderi colaterale, cât mai ales ca unrezultat al ac]iunilor inten]ionat desf\[urate împo-triva diferitelor comunit\]i etnice sau religioase,stabilite de unele for]e beligerante drept obiectivprincipal. Aceste r\zboaie au continuat s\ sedesf\[oare f\r\ ca intensitatea lor s\ scad\ ca ur-mare a epuiz\rii resurselor umane, materiale [ifinanciare, reprezentând astfel o abatere de la

regula expus\ anterior, abatere pentru care exist\explica]ii.

În primul rând, atunci când ]inta violen]ei oconstituie cu predilec]ie popula]ia civil\ [i bu-nurile acesteia [i atunci când ac]iunile de lupt\reprezint\ doar un mic procentaj din totalulac]iunilor desf\[urate, iar restul sunt pur [isimplu crime împotriva civililor neînarma]i [iincapabili s\ se apere [i furturi asociate acestorcrime, r\zboiul nu este costisitor.



STRATEGIE MILITAR|

Monitor Strategic

95

Artileria, avia]ia [i alte sisteme de armament mai complex sunt rareori sau deloc folosite, [ichiar armele portative de infanterie sunt de multeori utilizate la întâmplare. Cele mai multe victimesunt produse prin folosirea armelor albe. Dinaceast\ cauz\, r\zboiul de anihilare, în sensul s\uclasic, nu este o constant\ a conflictelor intra-statale din Africa de azi.

În al doilea rând, r\zboaiele din Africa sud-saharian\ nu au fost sus]inute prin produc]iaeconomic\ specific\ unor societ\]i dezvoltate,produc]ie ce se diminueaz\ în mod semnifi-cativ, ca o consecin]\ a r\zboiului, ci au fost sus]inute prin exportul unor resurse naturale înstare neprelucrat\, cum ar fi petrolul, aurul [i

diamantele, care aduc beneficii financiareimediate. În plus, produc]ia unor asemeneabunuri nu este afectat\ de distrugerea siste-mului de comunica]ii, a infrastructurii [i chiar asistemului energetic.

Indiferent cine de]ine asemenea capacit\]iproductive, poate dispune de suficiente resur-se pentru a continua r\zboiul pe un termennedefinit, chiar dac\ ]ara respectiv\ estetransformat\ în ruine, situa]ie care se petrece în prezent în ]\rile africane de care am amintit anterior.

R\zboiul poate deveni fenomenul din cares\ se nasc\ pacea, fie prin victoria complet\ auneia din p\r]ile angajate în conflict, fie prinextenuarea uneia sau chiar a ambelor p\r]iimplicate (a[a cum a fost cazul în r\zboiul ira-kiano-iranian dintre 1980-1988), sau prin re- zolvarea pe cale politic\ a obiectivelor ce augenerat ini]ial r\zboiul respectiv.

Pe m\sur\ ce r\zboiul continu\, ambelep\r]i analizeaz\ [i reconsider\ valoarea a ceeace ar fi trebuit ap\rat sau câ[tigat prin r\zboi,luând în considerare costurile în vie]i omene[ti[i resurse de toate felurile.

Acesta nu este, desigur, un proces simplu [iu[or, deoarece procesul politic de declan[are ar\zboiului constituie prin el însu[i o motiva]iesuficient\ pentru continuarea lui.

Începând r\zboiul cu speran]a c\ va câ[tigacu un cost acceptabil, atacatorul nu va renun]a cuu[urin]\ la obiectivele sale în situa]ia în care se vaconfrunta cu o rezisten]\ mult mai substan]ial\decât se a[tepta ini]ial, [i va continua s\ desf\-[oare ac]iuni militare cu o eficien]\ redus\.

Începând r\zboiul impus de partea adver-s\, ap\r\torul î[i va fi stabilit anumite obiec-tive, considerate demne de a face suficientesacrificii pentru a le înf\ptui.

Chiar atunci când rezultatele ofensivei sauale ap\r\rii sunt dezam\gitoare, cum de altfelse întâmpl\ de multe ori, succesul poate ficonsiderat înc\ u[or de ob]inut, ceea ce sepoate dovedi fals. Cu cât îns\ costuriler\zboiului se dovedesc mai mari, cu atât chiaracele costuri mari vor constitui un motivpentru a continua r\zboiul> cu cât sacrificiilef\cute sunt mai mari, cu atât mai mare estenevoia de a le justifica prin îndeplinirea, încele din urm\, a obiectivelor propuse.

În acest stadiu al conflictului, comportamen-tul beligeran]ilor este condi]ionat de stabilitateamediului politic din societatea respectiv\ [i det\ria partidului [i a liderilor care au dus ]ararespectiv\ în r\zboi. Viitorul acestora depinde dechiar modul în care este perceput de popula]ierolul lor în declan[area [i în managementulconflictelor [i în special de solu]ionarea acestora.De aceea, tendin]a de a sus]ine efortul de r\zboide c\tre cei implica]i în declan[area sa estefireasc\ [i foarte puternic\.

Pe m\sura continu\rii conflictului, perspec-tivele se pot modifica, iar p\r]ile angajate înconflict î[i pot ajusta obiectivele [i ambi]iilepân\ la punctul în care acestea s\ nu se maiexclud\ reciproc, deschizând, pe calea com-promisului, drumul pentru o solu]ie negociat\a conflictului.

Dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial [i maiales dup\ sfâr[itul R\zboiului Rece, a devenit opractic\ curent\ a membrilor permanen]i aiConsiliului de Securitate al ONU de a interveni în desf\[urarea conflictelor periferice [i de aordona încetarea focului. Cu excep]ia situa]iilor în care încetarea focului este imediat urmat\ de

eforturi diplomatice sus]inute pentru a impune[i negocieri de pace, aceast\ pauz\ în desf\[u-rarea ostilit\]ilor este folosit\ de c\tre beligeran]ipentru a-[i regenera puterea militar\, utilizândtoate resursele disponibile tocmai pentru a pu-tea relua lupta dintr-o pozi]ie mai avantajoas\ încompara]ie cu adversarul.

Acest lucru a fost mai mult decât evident înr\zboaiele ce au urmat dezintegr\rii fostei Iu-goslavii. Numeroase încet\ri ale focului au în-



Monitor Strategic

96 Nr. 3-4 / 2005

trerupt luptele dintre sârbi [i croa]i pentruKrajna, între for]ele noii Iugoslavii [i cele aleCroa]iei, între sârbii, croa]ii [i musulmanii dinBosnia. De fiecare dat\, beligeran]ii au exploa-tat în interesul propriu acordurile de încetare afocului, recrutând, antrenând [i dotând for]esuplimentare pentru luptele urm\toare. Doarla ad\postul unor asemenea încet\ri ale foculuiau putut croa]ii [i musulmanii bosniaci s\-[ipreg\teasc\ propriile for]e militare pentru a seconfrunta cu for]ele superioare din punct devedere militar ale sârbilor.

Aceste întreruperi ale luptelor nu au f\cut, în acest caz, decât s\ prelungeasc\ r\zboiul, s\m\reasc\ num\rul de victime, al atrocit\]ilor

s\vâr[ite de toate p\r]ile implicate [i al distru-gerilor.F\r\ îndoial\, în timpul R\zboiului Rece,

încetarea focului, ca [i armisti]iul constituiau osolu]ie temporar\, justificat\ [i impus\ demulte ori în mod concret de c\tre URSS [iSUA, evitând în acest fel interven]ia unilateral\ce ar fi putut exacerba competi]ia dintre acestedou\ superputeri [i chiar provoca o posibil\ciocnire direct\ între for]ele lor militare.

Dup\ R\zboiul Rece, nici SUA [i nici URSSnu au mai fost tentate s\ intervin\ în modcompeti]ional în r\zboaiele periferice. SUA au

ac]ionat în general prin formarea de coali]ii,atât în r\zboaiele împotriva Irakului din 1991 [i2003, cât [i împotriva Afganistanului. Rusia, pede o parte, a trimis for]e militare în r\zboaiele[i interven]iile desf\[urate în Caucaz [i AsiaCentral\.

Nici una dintre ele nu a ac]ionat astfel încât s\ o obstruc]ioneze sau s\ o provoace pecealalt\ [i nici pentru a încuraja o interven]iearmat\ împotriva celeilalte.

În absen]a oric\rei competi]ii militare întremarile puteri de ast\zi, acordurile de încetarea focului [i armisti]iile sunt acum impuse acto-rilor secundari, din motive dezinteresate, defoarte multe ori de natur\ pur umanitar\, sprea opri scenele de barbarie [i violen]\, unele dinele de neimaginat, [i de care opinia public\ iacuno[tin]\ prin transmisiuni în direct, de c\treposturile de televiziune.

De exemplu, acordurile de la Dayton dinnoiembrie 1995 au condamnat Bosnia s\ r\-mân\ divizat\ în dou\ p\r]i, au oprit luptele,dar au men]inut starea de r\zboi între cele treicomunit\]i etnico-religioase pe termen indefi-nit. Deoarece în prezent nici una dintre aces-

tea nu este amenin]at\ de înfrângere, nici unanu are vreun motiv de a negocia pacea. Aproape toate conflictele periferice ce se

desf\[oar\ în zilele noastre devin endemice,nu se termin\ niciodat\, deoarece victoriadecisiv\ sau anihilarea for]elor adverse sunt blocate prin interven]ia unei ter]e p\r]i,perpetuând starea de r\zboi, dar neaducândsolu]ii de instaurare a p\cii pe termen lung.

Note>1. Charles W. Kegley Jr., Eugene R. Wittkopf, World

Politics Trend and Transformation, Seventh Edition,

Et. Martin’s / Worth, New York, 1999, p.446.2. Cf. Paul R. Viotti, Mark V. Kauppi, International

Relations and World Politics, Second edition,Prentice Hall, Upper Saddle River, New York,2001, p.236.

3. Pentru am\nunte privind producerea artizanal\de materiale nucleare a se vedea Phil Williamsand Paul N. Woerner, Nuclear Material Trafficking> An Interim Assessment, ;n Transnational Organi- zed Crime , vol.1, no.2, Summer 1995, p.206-288.

The end of the Cold War brought about an increase in the frequency of international crisis. In this context,there is concern for the use of military coercion by state and non-state actors with the aim of negotiatingpolitical solutions. One can identify two threats within the framework of military coercion> proliferation of weapons of mass destruction (NBC) and conventional threats. This study delves into each of the above andbrings current examples to support the analytical arguments.

SUMMARY

Major General Teodor Frunzeti, Ph.D., is currently commander of the Operational CombinedHeadquarters “Alexandru Averescu”.



TEORIA RELA}IILOR INTERNA}IONALE






Monitor Strategic

99

IntroducerePuterea, ca atribut al statelor [i al celorlal]i

actori interna]ionali, reprezint\ un concept cen-tral în teoria rela]iilor interna]ionale.

Puterea reprezint\ un mijloc în vedereaatingerii unui scop [i, totodat\, un scop în sine.Puterea este instrumentul principal [i obiecti-vul suprem al întregului proces politic, fie elintern, fie extern.

Puterea define[te rela]iile dintre state dar [idin interiorul acestora. Un actor puternic poa-te for]a sau influen]a un actor mai pu]in puter-nic s\-[i schimbe politica. {i acest actor maipu]in puternic poate la rândul s\u s\ for]ezeun actor slab s\-[i schimbe obiectivele. Indi-rect, actorul puternic î[i poate impune voin]aasupra politicii actorului slab. Invers îns\, statulslab nu este capabil s\ determine schimbarea

obiectivelor statului mai pu]in puternic [i niciacesta din urm\ nu are instrumentele care s\ îipermit\ s\ schimbe politica statului puternic.

Puterea este orice, numai o constant\ uni-versal\ nu! Cineva, individ sau stat, care esteputernic într-o situa]ie, poate fi lipsit de putere în alta. Aspectul rela]ional simplu al puteriieste complicat la infinit de caracterul contex-tual al puterii. Contextul în care este utilizat\puterea poate face ca un parametru al puteriis\ aib\ o mai mare relevan]\ decât altul (deexemplu, tehnologia militar\ ultramodern\ pecare o st\pâne[te SUA nu i-a împiedicat pe

terori[tii lui Bin Laden s\ execute atentateledin 11 septembrie 2001. Ca s\ gestioneze pe-ricolul terorist, Washingtonul a trebuit s\-[i uti-lizeze alian]ele [i capacitatea diplomatic\ pen-tru a constitui o coali]ie interna]ional\ de lupt\ împotriva terorismului interna]ional [i s\ arti-culeze o nou\ structur\ care s\ asigure securi-tatea teritoriului na]ional. Tot aspectul contex-tual face ca un atribut al puterii unui stat s\poat\ produce efectele dorite într-o situa]ie,

dar s\ fie irelevant într-alta (spre exemplu,armata SUA a fost suficient de puternic\ pen-tru a zdrobi în câteva zile ma[in\ria de r\zboiirakian\, dar este incapabil\ s\ st\vileasc\ valulde atentate teroriste din epoca post Saddam).

Acela[i aspect contextual poate face ca pu-terea unui stat, oricât de mare ar fi ea, s\ sedovedeasc\ incapabil\ s\ ob]in\ rezultatuldorit (de exemplu, America a câ[tigat R\zboiulRece [i a reu[it s\ provoace c\derea regimuri-lor comuniste din Europa, dar s-a dovedit inca-pabil\ s\ îndep\rteze regimul castrist dinCuba, aflat\ la 100 de mile de ]\rmul s\u).

Toat\ lumea recunoa[te [i respect\ puterea,dar foarte pu]ini pot defini cu exactitate ce esteea sau care sunt ingredientele sale.

De aceea este interesant\ o examinare a celormai proeminen]i parametri – for]a economic\,

capacit\]ile militare sau tr\s\turile socio-politicecare definesc puterea unui actor interna]ional.Unii parametri ai puterii – spre exemplu, popu-la]ia unui stat, sau num\rul de guri de foc – [i-auschimbat de-a lungul istoriei importan]a relativ\de evaluare. În consecin]\, la fel de interesant\este [i o analiz\ a dinamicii ponderii acestor para-metri ai puterii de-a lungul ultimelor secole.

Istoria a demonstrat c\ modul în care secomport\ un stat, ca [i dinamica sistemului derela]ii interna]ionale î[i au izvorul în structura [idistribu]ia puterii mondiale.

Structura mondial\ de putere nu este amorf\,

neutr\. Dimpotriv\, este o structur\ ierarhizat\,hegemonic\, cu un centru dezvoltat la nivelulc\ruia se concentreaz\ decizia [i care are rela]iiasimetrice cu restul sistemului. Tot istoria arat\ c\sistemul rela]iilor interna]ionale a func]ionat în-totdeauna ca o structur\ hegemonic\ de putere. A[a s-a întâmplat în antichitate cu Imperiul Ro-man în emisfera occidental\ [i cu Imperiul Chi-nez în cea oriental\, cu Concertul de PutereEuropean în prima jum\tate a secolului al XIX-lea,

Sursele de putere ale unui actor interna]ionalde la era pre-industrial\ la era informa]ional\

Corneliu Calot\



Monitor Strategic

100

cu Imperiul Britanic în deceniile urm\toare, custructura bipolar\ în perioada R\zboiului Rece,sau cu hiperputerea american\ în ultimul dece-niu [i jum\tate.

Puterea hegemonic\ î[i impune interesele[i ob]ine avantaje pe seama celorlal]i membriai sistemului interna]ional de state, f\când apella manifest\rile negative ale puterii – amenin-]area sau r\zboiul, coerci]ia de natur\ econo-mic\ [.a.

Dar, pe lâng\ aceast\ dimensiune egoist\ aputerii, statul sau grupul de state care consti-tuie structura hegemonic\ îndeplinesc toto-dat\ [i unele func]ii în beneficiul sistemuluimondial, precum acoperirea de securitate pe

care o asigur\, spre exemplu în epoca actual\,SUA în Europa, în Orientul Îndep\rtat [i, mainou, în Asia Central\.

Puterea are a[adar [i o component\ altruist\,manifest\ri pozitive precum conservarea stabili-t\]ii [i securit\]ii sistemului interna]ional, adânci-rea institu]ionaliz\rii, l\rgirea domeniului regle-ment\rii interna]ionale etc.

Teorii privind puterea în rela]iile interna]ionale

Puterea a fost studiat\ înc\ din zorii istorieicunoscute, începând cu Platon, Aristotel, Ma-chiavelli, Hobbes, Montesquieu, Lao Tzî, Con-fucius, [i alte sute de autori prestigio[i. Din p\-cate, câ]i autori, cam tot atâtea defini]ii! Uniicercet\tori au definit puterea ca for]\ fizic\, al]iica un concept mai larg, care include dimensiu-nile militar\, economic\, social\ [i psihologic\.

Hans Morgenthau, în clasica sa lucrarePolitics Among Nations> The Struggle for Powerand Peace, afirm\ c\ puterea este o rela]ie psiho-logic\ între cei care exercit\ puterea [i cei asuprac\rora este exercitat\. Pentru Morgenthau, ceicare exercit\ puterea influen]eaz\ deciziile celor

care au mai pu]in\ putere. Cei slabi accept\ si-tua]ia fie pentru c\ a[tept\ unele foloase, fie dinteam\, fie din respect pentru indivizii sau institu-]iile care exercit\ puterea. Morgenthau mergemai departe, definind interesul na]ional în ter-meni de putere> orice ac]iune sau politic\ ce ma-ximizeaz\ puterea statului este în interesul na]io-nal, [i invers. Pentru Morgenthau, puterea este [imijloc [i scop.

Puterea reprezint\ capacitatea unui actor

Nr. 3-4 / 2005

interna]ional de a influen]a comportamentul al-tor actori interna]ionali pentru a-i determina s\ îndeplineasc\ sau s\ nu îndeplineasc\ unele ac- ]iuni, în conformitate cu interesele [i obiectiveleacelui actor interna]ional care exercit\ puterea.

Un alt cercet\tor american, Ray S. Cline, fost director adjunct al CIA, a definit puterea prinprisma modului în care ea este perceput\ (deciopera]ional\) de c\tre ceilal]i membri ai sistemu-lui interna]ional de state. Cline a propus chiar oformul\ care permite anali[tilor s\ evalueze „pu-terea perceput\” de care dispune un stat>

Pp = (C + E + M) x (S + W)

unde Pp este puterea perceput\, C este masacritic\ alc\tuit\ din popula]ie [i teritoriu, E ca-pacitatea economic\, M capacitatea militar\, Sstrategia, W voin]a de a urm\ri strategiana]ional\ (will). Primele trei variabile, C, E, M,descriu elemente materiale care pot fi cuantifi-cate obiectiv, în vreme ce ultimele dou\, S [iW , sunt elemente intangibile [i pot fi m\suratedoar prin evalu\ri subiective.

Evaluarea cantitativ\ a parametrilor puteriiunui actor interna]ional a f\cut obiectul maimultor cercet\ri din SUA. Se admite totu[i c\m\surarea puterii este extrem de dificil\, fiindmai degrab\ o art\, decât o [tiin]\. Dat\ fiindnatura rela]ional\ a puterii [i calitatea contex-tual\ a aplic\rii ei, este dificil s\ se atribuie ovaloare obiectiv\ chiar [i celor mai tangibileelemente ale sale. Eventual, puterea ar putea fim\surat\ cu acurate]e doar în momentul exer-cit\rii ei.

Politologul american Joseph Nye Jr. pro-pune alte dou\ tipuri de abordare a puterii însistemul interna]ional.

Primul este expus în lucrarea „Bound tolead> The Changing Nature of American Power”.

Nye identific\ dou\ aspecte ale puterii>Behavioural Power, puterea ca manifes-

tare, care se refer\ la finalitatea exerci]iuluiputerii [i reprezint\ capacitatea de a ob]inerezultatele dorite.

Resource Power, puterea ca resurse, careeste cel de-al doilea aspect al puterii [i se re-fer\ la instrumentele pe care se sprijin\ pute-rea privit\ ca poten]ialitate, reprezentând po-sesia resurselor [i atributelor asociate uzual cu




Monitor Strategic

101

abilitatea de a ob]ine rezultatele dorite. Re- source Power exprim\ o m\sur\ a puterii per-cepute sau a puterii ca poten]ial.

În opinia lui Nye, puterea ca manifestare(Behavioural Power) poate fi privit\ ca un conti-nuum precum cel din Fig.1. La o extrem\ se afl\puterea de comand\ (hard power) – abilitatea dea provoca schimb\ri în comportamentul celor-

lal]i prin coerci]ie (urmat\ pe acest continuumde convingere – Inducement), utilizând for]amilitar\ sau economic\. La cealalt\ extrem\ seafl\ puterea de cooptare (soft power), adic\ abi-litatea de a influen]a ceea ce doresc ceilal]i prinatragerea lor în sus]inerea benevol\ a acelora[iinterese cu ale celui care exercit\ puterea (pre-cedat\ de fixarea priorit\]ilor – Agenda Setting).

Pentru exercitarea laturii de comand\ (hard)[i de cooptare (soft) a puterii ca manifestare (Be-havioural Power) sunt necesare unele resursedefinite. For]a militar\ sau economic\ este, îngeneral, legat\ de puterea coercitiv\ (hard po-wer), în vreme ce atractivitatea propriei culturisau sistem de valori, st\pânirea mecanismelor [itehnologiilor menite s\ disemineze unele infor-ma]ii persuasive, sunt legate de puterea decooptare (soft power).Hard power & soft power

Ulterior, în „The Paradox of AmericanPower> Why the World’s Only SuperpowerCan’t Go It Alone” [i în „Soft Power> The Meansto Succes in World Politics”, Joseph Nyeadânce[te aceste concepte.

Nye clasific\ puterea în trei categorii gene-rale, constatând c\, pentru a putea ob]ine rezultatele dorite, fie constrângi prin amenin]\ri,fie convingi prin recompens\, fie cooptezioamenii s\-[i doreasc\ acela[i lucru cu tine.De]inerea unei puteri militare sau economicesuperioare nu este suficient\. Istoria nu este

totdeauna de partea marilor divizii sau abuzunarelor adânci.Hard power, puterea coercitiv\, se bazeaz\

pe for]a militar\ [i economic\ a unui actorinterna]ional, precum [i pe toate celelalte re-surse materiale ale puterii, [i asigur\ securitateasa vital\ fizic\ [i economic\. Hard power sematerializeaz\ prin principiul ”morcovului [ib\]ului” – coerci]ie sau recompens\, pentru a-idetermina pe ceilal]i s\ fac\ ceea ce nu aveau

de gând s\ fac\, sau s\ nu fac\ ceea ce inten-]ionau s\ fac\.

For]a militar\ continu\ s\ r\mân\ unfactor major al puterii, a[a cum demonstreaz\evenimentele recente din Irak [i Afganistan.For]a militar\ poate juca un rol de stabilizatoral rela]iilor instabile. Trupele americane sunt binevenite în multe state asiatice [i europene,pentru c\ securizeaz\ statele respective fa]\ devecini imprevizibili [i au capacitatea de amodela favorabil mediul economic [i desecuritate.

Chiar dac\ na]iunile lumii resping utilizareadirect\ a for]ei, argumenteaz\ Joseph Nye,statele pot mandata grupuri teroriste pentru apurta campanii împotriva adversarilor (cazulSiriei în rela]ia cu Hezbollahul [i alte grup\riteroriste anti-israeliene). În plus, din ce în cemai mult, grupuri teroriste private, f\r\ o leg\-tur\ vizibil\ cu vreun guvern, pot s\-[i executepropriile campanii teroriste (cazul Osama binLaden [i Al Qaeda). Nye compar\ grup\rile tero-riste moderne cu pira]ii care au ac]ionat adesea

cu mandat împotriva unor adversari ai statelorcomanditare, pân\ la suprimarea lor de c\tremarina britanic\ în secolul al XIX-lea.

For]a economic\, ]inând tot de hard power(posibilitatea de a „cump\ra” o atitudine favo-rabil\ propriilor interese), are o influen]\ spo-rit\ în situa]ia în care interesele economice ca-p\t\ o importan]\ din ce în ce mai mare pen-tru statele moderne. Adeseori, o moned\ pu-ternic\ poate proiecta la distan]\ puterea mult



Monitor Strategic

102

mai eficient decât prin transportarea de oa-meni [i materiale.

În opinia lui Joseph Nye, consolidarea fac-torilor hard power trebuie s\ reprezinte princi-pala preocupare a politicii externe a SUA, în-trucât doar hard power are capacitatea de aasigura securitatea fizic\ [i economic\ a unuistat, securitate f\r\ de care componenta soft power este inutil\.

Soft power reprezint\ for]a cultural\, ideo-logic\ [i institu]ional\ a unui stat.

Soft power se manifest\ prin capacitateaunui actor de a-i determina pe al]ii s\-[i doreas-c\ ceea ce î[i dore[te [i el, de a-i co-opta în locde a-i constrânge. Puterea de cooptare urm\re[-

te câ[tigarea prieteniei [i atenuarea adversit\]iisau du[m\niei prin abilitatea de a-i atrage pe al]iis\ urm\reasc\ acelea[i rezultate cu cele care co-respund interesului na]ional al actorului coop-tant. Soft power are drept obiectiv adoptareaunor institu]ii, asumarea unor credin]e [i valori,care conduc la o agend\ comun\ [i creeaz\ uncadru favorabil pentru dezbatere. Fiind mai mult decât o simpl\ influen]are sau persuasiune, soft power reprezint\ abilitatea de a-i atrage, de a-iispiti pe ceilal]i, ceea ce are drept efect accepta-rea sau dorin]a de a imita, favorizând preluareaini]iativei. Cele mai importante elemente deexercitare a soft power sunt valorile exprimatede cultura na]ional\, politicile [i institu]iile inter-ne [i comportamentul pe arena interna]ional\.

Soft power eman\ atât de la leadership-ulunui stat, de la structurile oficiale ale puterii,cât [i de la societate în ansamblul ei – indivizi,agen]ii, oameni de [tiin]\, oameni de afaceri,arti[ti, sportivi [.a. Arogan]a, indiferen]a la opi-nia altora, promovarea agresiv\ a propriului in-teres sunt mijloace sigure de subminare a soft power.

Un exemplu cunoscut de utilizare eficient\

a soft power este cinematografia american\,care a promovat cu remarcabil succes valorileSUA, determinând un comportament favorabilintereselor americane nu numai în Europa, dar[i în Orientul Îndep\rtat (adoptarea de c\tre Japonia [i Coreea de Sud a modelului demo-cratic [i liberal american s-a f\cut pe o matricecultural\ [i ideologic\ substan]ial diferit\ detradi]ia european\). Pr\bu[irea sistemului co-munist de tip sovietic [i adoptarea benevol\,

Nr. 3-4 / 2005

rapid\ [i f\r\ rezerve, a modelului de societatedemocratic\ [i liberal\ de c\tre toate stateledin Europa Central\ [i de Est au fost în bun\m\sur\ rezultatul soft power-ului Americii.

Organiza]ii interna]ionale precum ONU,OSCE, Organiza]ia Mondial\ a Comer]ului, dife-rite ONG-uri, organiza]ii profesionale sau diversereligii se sprijin\ în mare m\sur\ pe influen]e detip soft power.

Un exemplu de actor interna]ional cu ocomponent\ uria[\ de soft power este Uniu-nea European\. UE a reu[it s\ determineunele na]iuni s\ modifice credin]e alt\dat\ sus-]inute cu ardoare [i s\ transforme în prietenieadversitatea secular\ a unor state. Sisteme le-

gislative [i de guvernare sunt modificate, barie-rele protec]ioniste fa]\ de produc\torii din altestate sunt îndep\rtate de bun\ voie, doar pen-tru a satisface cerin]ele integr\rii în UniuneaEuropean\.

Se pune întrebarea dac\ adâncirea con-struc]iei europene este rezultatul soft powersau al componentei economice hard power?Pentru c\ nu se poate neglija faptul c\ „morco-vul” prosperit\]ii economice, ca [i securitateamilitar\ pe care o comport\ NATO [i UE reprezint\ motiva]ii majore în procesul de integrareeuropean\. F\r\ îndoial\, amândou\ formelede putere au avut contribu]ia lor!

Influen]ele de tip soft power au permisUniunii Europene s\ ob]in\ rezultate remar-cabile în reconstruc]ia na]iunilor din EuropaCentral\ [i de Est, iar for]e militare ale UE joac\un rol însemnat în eforturile de peacekeepingale ONU [i NATO.

Multilateralismul [i ata[amentul fa]\ de or-ganiza]iile interna]ionale sunt caracteristici na-turale ale na]iunilor UE. Luate separat, majori-tatea statelor membre sunt prea slabe pentru aconta în raporturile mondiale de putere, dar

apartenen]a la UE le transfer\ putere, iar co-participarea la actul de decizie colectiv\ lepermite promovarea intereselor proprii.

Soft power permite statelor mici [i chiaractorilor non-statali s\ ating\ obiective care sunt mult peste capacit\]ile lor de tip hard power.Revolu]ia din domeniul informa]iei [i comuni-ca]iilor permite cu larghe]e actorilor minori s\beneficieze de tehnologia modern\ pentru a ge-nera fluxuri financiare [i de sprijin public.




Monitor Strategic

103

Pe de alt\ parte, se pot semnala abuzuri înutilizarea soft power. Unele corpora]ii multina-]ionale nu au ezitat s\ utilizeze practici incorectede business, iar diverse ONG-uri au abuzat deinstrumentele soft power.

Cea mai serioas\ amenin]are soft powerprovine de la ideologia islamist\ radical\ [i de lagrup\rile asociate. Secta fundamentalist\ wah-habit\ a luat na[tere în secolul al XVIII-lea, înPeninsula Arabic\ [i, în timp, s-a bucurat desprijin politic [i financiar (evaluat la aproximativ70 de miliarde de dolari, numai în ultimii 30 deani!) din partea familiei conduc\toare din Ara-bia Saudit\, care dorea s\ atrag\ de partea saclericii wahhabi]i [i s\ î[i legitimeze domnia.

Ulterior, precum în pilda „ucenicului vr\jitor”,radicalii wahhabi]i s-au întors împotriva sponso-rilor lor, catalogând familia regal\ saudit\ cafiind corupt\ [i vândut\ infidelilor occidentali. Înloc s\ securizeze familia regal\, soft power - ulislamismului radical s-a deplasat c\tre Osamabin Laden [i sus]ine obiectivul acestuia de a r\s-turna guvernarea saudit\. Osama a devenit ofigur\ foarte popular\ în lumea musulman\, in-fluen]a sa de tip soft power transformându-se înmase de aderen]i, sute de lupt\tori [i sus]inerefinanciar\.

„R\zboiul împotriva terorismului interna-]ional” declan[at de SUA dup\ evenimentelede la 11 Septembrie comport\ [i o dimensiunede r\zboi civil între radicalii [i modera]ii civiliza]iei musulmane. Este evident c\ America [iOccidentul trebuie s\ ac]ioneze nu numai înplan militar, ci [i în termenii soft power, pentrua consolida tab\ra musulman\ moderat\.

Soft power este mult mai ieftin\ decât hard power [i, în plus, mai eficient\, întrucât nu stâr-ne[te adversitate. State cu hard power redus,precum Olanda sau Canada, au un cuvânt res-pectat pe arena interna]ional\ datorit\ exerci-

t\rii de soft power prin ajutoarele economiceacordate sau prin activit\]i de peacekeeping.

Hard power [i soft power se întrep\trund înmodalit\]i complexe. Exercitarea unui tip de pu-tere poate amplifica sau, dimpotriv\, anula efec-tele celuilalt tip de putere aplicat\. For]a militar\poate consolida alian]e favorabile sau poateprovoca team\, conducând la cimentarea unoralian]e adverse. De exemplu, succesul r\zboiu-lui împotriva terorismului va depinde în mare

m\sur\ de cum va reu[i administra]ia Bush s\ împace aceste dou\ tendin]e în mediul extremde volatil din Orientul Mijlociu.

Mai mult, subliniaz\ Nye, influen]a for-melor diferite de putere variaz\ în func]ie detipul statului asupra c\ruia se exercit\ puterea.Soft power se poate dovedi mai eficient\ înstate moderne decât în state pre-industrialedespotice, precum în Africa sau Orientul Apro-piat sau în state recent industrializate, precumChina sau India.

În concluzie, în lumea modern\, doar utilizarea hard power – putere militar\ sau econo-mic\ – nu garanteaz\ succesul.

Modelul tridimensional al puterii În „Understanding International Conflicts”, Joseph P. Nye arat\ c\ în momentul de fa]\distribu]ia de putere se face pe trei straturi afla-te într-o rela]ie de interdependen]\.

Stratul puterii militare se afl\ în vârf [i esteunipolar. Statele Unite sunt unica hiperputere,av=nd o întindere interna]ional\. Chiar [i înacest strat unipolar exist\ puteri locale sau re-gionale, precum China [i Rusia, care au o ca-pacitate militar\ suficient\ pentru a împiedicaSUA s\ ac]ioneze în vecin\tatea lor.

Stratul puterii economicese afl\ la mijloc [i

are o distribu]ie multipolar\ de putere. În ches-tiuni vitale precum comer]ul, reglementareapie]elor financiare, reguli comerciale, [i anti-trust, acordul se stabile[te între SUA, UniuneaEuropean\, Japonia, China [i mul]i al]i actoriinterna]ionali.

Stratul rela]iilor transna]ionale este cel de-altreilea [i se afl\ la baza sistemului interna]ional.Rela]iile transna]ionale traverseaz\ grani]ele înafara controlului guvernelor, incluzând ban-cheri, corpora]ii multina]ionale, schimb\rile cli-materice, crima organizat\, grup\ri teroriste,

organiza]ii non-guvernamentale. Puterea înacest ultim strat este larg dispersat\ [i organizat\ haotic în jurul actorilor statali [i non-statali.

Complexitatea acestei structuri, afirm\ Joseph Nye, nu ar conta dac\ puterea militar\ar fi a[a de u[or de înlocuit precum banii, [i arproduce efecte în toate domeniile rela]iilor in-terna]ionale. Totu[i, puterea militar\ reprezin-t\ un indicator insuficient pentru rezultateledin straturile economic [i transna]ional ale sis-



Monitor Strategic

104

temului interna]ional. Principala problem\ aputerilor din linia a doua – Uniunea European\, Japonia, China, competitori poten]iali pentruSUA – este reprezentat\ de dificultatea de a-[itransforma for]a economic\ în putere militar\.

Studiile din ultima jum\tate de secol au de-monstrat c\ puterea diverselor state nu esteniciodat\ constant\, ci c\, dimpotriv\, cre[te [idescre[te permanent. Noi puteri, precumChina, India, Pakistan, Brazilia, Argentina, In-donezia se calific\ [i se descalific\ permanent.Reperele, rela]iile dintre actori, actorii în[i[i,valorile, principiile chiar, sunt într-o continu\mi[care. Astfel, la sfâr[itul anilor ‘90, în maimulte zone ale lumii, s-au constituit structuri

difuze pe care nu se [tie cine le controleaz\ [icare dispun de resurse dificil de evaluat, resur-se provenind din petrol, diamante, crim\ orga-nizat\. Ace[ti noi actori interna]ionali [i-aucreat structuri de informa]ii [i training [i, a[acum arat\ 11 Septembrie [i evenimentele dedup\, î[i asum\ un rol de competitor în siste-mul mondial de putere. Într-un plan mai larg, înse[i regulile jocului de putere în rela]iile in-terna]ionale se schimb\ permanent.

Paul Kennedy arat\ în voluminoasa [i docu-mentata sa lucrare „The Rise and Fall of GreatPowers” c\ istoria omenirii reprezint\ o nesfâr-[it\ succesiune de imperii, în]elese aici ca cen-tre de putere. Centre de putere care în secole-le trecute erau mult înaintea altor regiuni le-aucedat acestora locul, în principal din cauzapierderii competi]iei economice sau tehnolo-gice. Este cazul Imperiului Chinez, al Imperiu-lui Mogul sau al Imperiului Otoman din seco-lele XV-XVI. În cele din urm\, aceste centre deputere au cedat hegemonia unei Europe aflateini]ial mult în urm\, dar care a avut [ansa s\progreseze economic [i tehnologic mult mairapid, progres care, în cele din urm\ i-a permis

s\ preia [i întâietatea militar\. Un transfer deputere din cauze similare s-a înregistrat în ulti-mul secol, când Europa a cedat întâietatea Americii.

Mai exist\ o explica]ie a acestei permanen-te cre[teri [i descre[teri a marilor puteri> feno-menul de supra-extindere (over-stretch) evocat de Robert Gilpin. Pentru a-[i proteja interesele[i statutul global, dar [i pentru a îndeplini func-]iile hegemonice în beneficiul sistemului mon-

Nr. 3-4 / 2005

dial, men]ionate anterior, o mare putere esteobligat\ s\-[i sporeasc\ din ce în ce mai mult cheltuielile militare [i cele externe. Ca urmare,are loc o diminuare a resurselor direc]ionatec\tre interior pentru cre[tere economic\ [i ino-vare tehnologic\, ceea ce conduce în cele dinurm\ la declinul respectivei mari puteri.

În consecin]\, este rezonabil s\ admitem c\actualele raporturi mondiale de putere, carac-terizate de o hegemonie american\ indubita-bil\, vor suferi modific\ri semnificative în viitor.Cercet\tori ai fenomenului puterii mondiale, între care locul de frunte îl ocup\ Paul Kenne-dy, au demonstrat c\ puterea militar\, nesus]i-nut\ de o for]\ economic\ pe m\sur\ [i de o

coeziune social\ corespunz\toare, nu poateasigura o hegemonie pe termen lung. Cazul celmai gr\itor în acest sens este defuncta URSS,care în ciuda unei for]e militare considerabile adec\zut în câ]iva ani de la statutul de super-putere la cel de putere regional\. Ori UniuneaSovietic\ a pierdut partida în principal dincauza incapacit\]ii economiei sale de a facefa]\ competi]iei, dublat\ de incapacitatea de aaduce prosperitate popula]iei [i de lipsa deatractivitate ideologic\.

Faptul c\ în primul deceniu al secolului alXXI-lea ceilal]i competitori pentru putere sunt surclasa]i de SUA nu înseamn\ nicidecum c\,pe termen lung, ecua]ia puterii va r\mâneaceea[i.

Este cât se poate de adev\rat c\ istoria nucunoa[te un alt exemplu de putere global\ cuun statut precum cel actual al Statelor Unite,care au interese [i alia]i practic pe întreg mapa-mondul, sau care sunt capabile s\-[i proiectezefor]a miliar\ oriunde în lume. A[a cum arat\ Joseph P. Nye în „The new dimensions of Power”, hegemonia SUA este imbatabil\, datefiind puterea sa militar\ incomparabil\, for]a [i

dimensiunea economiei sale. Pe de alt\ parte,Samuel P. Huntington argumenteaz\ credibil în „Decline or Renewal” c\ societatea liberal\american\ are o capacitate de reînnoire a pu-terii care o pune la ad\post de pericolul pier-derii pe termen scurt a statutului de cea maimare putere a lumii.

Marea Britanie a ini]iat revolu]ia industrial\ în secolele XVII-XVIII [i a beneficiat de întâie-tate mondial\ timp de aproape dou\ secole. La




Monitor Strategic

105

fel vor beneficia Statele Unite, care au declan-[at revolu]ia informa]ional\ (în opinia unor cer-cet\tori, revolu]ia informa]ional\ se afl\ înc\ înfaza de „copil\rie” – v. Alan Greenspan, Pre[e-dintele Federal Reserve a SUA> „S-ar putea caSUA s\ se afle de abia la începutul revolu]ieieconomice [i tehnologice”).

Dac\ în privin]a for]ei militare Statele Unitenu au a se teme în viitorul previzibil de un rivalserios din rândul puterilor de rangul doi, îndomeniul economic raporturile se pot schimba în câteva decenii, datorit\ unor rate de cre[-tere diferite. În privin]a prosperit\]ii economi-ce [i a resurselor, SUA se confrunt\ înc\ deacum [i se vor confrunta [i în viitor cu compe-

titori serio[i, precum Uniunea European\, Ja-ponia, China, Rusia, India. În anii ‘80 ai seco-lului trecut, ritmurile superioare de cre[tereeconomic\ ale Japoniei au declan[at, inclusiv în SUA, o dezbatere privind o posibil\ inver-sare a raporturilor de putere dintre cele dou\state. Între timp aceast\ tez\ [i-a pierdut actua-litatea, Japonia confruntându-se de câ]iva anibuni cu dificult\]i de cre[tere economic\, pecare unii anali[ti le pun pe seama Washingto-nului.

De aici întrebarea dac\ nu cumva StateleUnite vor fi tentate s\ îngr\deasc\ orice alt\putere capabil\ s\ o concureze în viitor?R\spunsul este probabil pozitiv, pentru c\ estegreu de presupus c\ SUA vor proceda altfel decum au procedat alte mari puteri dinaintea lor.

O a doua întrebare legat\ de perspectivaschimb\rii raporturilor de putere mondial\este legat\ de spa]iul strategico-economic încare o nou\ superputere emergent\ se poatemanifesta. Evolu]iile din ultimele dou\ deceniipe „stratul economic al puterii” ar putea per-mite prognoza c\ leag\nul unei viitoare super-puteri mondiale va fi spa]iul sino-japonez.

Sursele puterii în rela]iile interna]ionaleTema cre[terii [i descre[terii puterii unui ac-

tor interna]ional sau a capacit\]ii de înnoire aputerii acestuia îndeamn\ la o analiz\ a sur-selor puterii în sistemul interna]ional. Obser-vând evolu]ia puterii în istoria umanit\]ii se pot degaja o serie de parametri [i caracteristici carefac ca unele state s\ fie puternice [i altele nu,sau care explic\ de ce un stat î[i pierde întâie-

tatea în favoarea unui nou venit.O analiz\ a surselor puterii, pe orice model

ar fi ea construit\, are îns\ o limitare> permiteevaluarea puterii doar în tr\s\tura sa rela]io-nal\, f\când practic abstrac]ie de tr\s\turacontextual\.

Sursele puterii apar]in atât categoriei Re- source Power, întrucât puterea, ca abilitate dea-i controla pe al]ii, este asociat\ cu posesiaanumitor resurse precum popula]ie, teritoriu,baz\ industrial\, capacitate militar\ etc., cât [icategoriei Behavioral Power, deoarece puterea în sine, ca poten]ial conferit de resurse, nu arerelevan]\ atâta vreme cât ea nu se manifest\coerent [i nu produce efectele dorite în sistem.

Sursele puterii pot fi cuantificate sau m\carestimate mai mult sau mai pu]in exact, ceeace permite o evaluare comparativ\ a poten]ia-lului de putere a unui actor interna]ional [i oprognoz\ privind dinamica raporturilor de pu-tere în sistemul interna]ional.

Unii cercet\tori contemporani au ar\tat c\, în esen]\, sursele puterii sunt> m\rimea [i nive-lul de educa]ie a popula]iei unei na]iuni, teri-toriul [i caracteristicile sale geografice, resur-sele naturale [i modul de exploatare, capabili-t\]ile militare, nivelul de dezvoltare economic\[i acumul\rile tehnologice, coeziunea social\,leadership-ul, voin]a [i stabilitatea politic\,atractivitatea ideologic\, alian]ele militare [i di-plomatice. Al]i cercet\tori grupeaz\ sursele pu-terii în trei domenii> militar, economic [i social,clasând celelalte surse într-unul din aceste treicapitole.

În cele ce urmeaz\ voi împ\r]i sursele puterii în dou\ categorii – resurse cuantificabile [i resur-se intangibile. Aceast\ clasificare este justificat\de faptul c\ permite definirea modalit\]ilor dis-tincte de ac]iune ale fiec\rui parametru al puterii[i, mai ales, permite degajarea unui sistem de

cuantificare.

Resurse cuantificabileFactorul demografic – Popula]ia este una

dintre cele mai importante resurse ale puterii unuiactor interna]ional. Factorul demografic se refer\la num\rul popula]iei, dar [i la educa]ia, expe-rien]a, starea de s\n\tate [i coeziunea sa social\.

China [i India, cu popula]iile lor imense, în jur de un miliard de subiec]i, ar putea fi consi-



Monitor Strategic

106

derate cele mai importante puteri ale siste-mului. Dar avantajele pe care aceste dou\state le au din punct de vedere al num\ruluipopula]iei sunt limitate de nivelul sc\zut deeduca]ie [i de expertiz\.

Un exemplu interesant privind efectele di-namicii negative a popula]iei este cel al Fran-]ei> pân\ prin 1900, francezii au fost secolede-a rândul cea mai numeroas\ na]iune euro-pean\, ceea ce a permis Fran]ei s\ fie un actorde prim\ m\rime pe scena european\. Acum,cu o rat\ a natalit\]ii redus\, Fran]a are un cu-vânt din ce în ce mai palid în treburile interna-]ionale, de[i alte atribute ale puterii i-ar justi-fica statutul de mare putere. Cu o problem\

similar\ se confrunt\, de altfel, Uniunea Euro-pean\ în ansamblul ei> o popula]ie în curs de îmb\trânire, o rat\ a natalit\]ii redus\ [i o poli-tic\ de imigrare restrictiv\.

În schimb, ratele ridicate de natalitate dinlumea musulman\ au adus în centrul aten]ieiinterna]ionale universul civiliza]iei islamice, cutoate împlinirile [i problemele sale. Dar o rat\de natalitate ridicat\ [i o popula]ie numeroas\nu sunt suficiente pentru a conferi putere unuistat.

Rolul popula]iei în evaluarea puterii unuistat este influen]at de al]i parametri ai puteriiprecum organizarea intern\, omogenitateacultural\ sau etnic\, structura economic\ [i tra-di]ia industrial\, voin]a, leadership-ul.

Indonezia, spre exemplu, are o popula]iede aproape 200 de milioane de locuitori, dardiversitatea sa intern\, geografia insular\ facfoarte dificile eforturile leadership-ului de aspori valoarea resurselor umane. Iar Bangla-desh-ul, cu o popula]ie de 120 de milioane deoameni, are dificult\]i de organizare [i condu-cere, precum [i prea pu]ine resurse naturale.

Istoria rela]iilor interna]ionale nu cunoa[te

exemple de actori statali importan]i care s\ nufi avut o popula]ie suficient de numeroas\, omas\ critic\ de natur\ s\ îi permit\ s\ fie un juc\tor important la nivel regional sau mon-dial. Dimensiunea acestei mase critice a cres-cut odat\ cu trecerea secolelor [i cu cre[tereapopula]iei Terrei.

Factorul demografic reprezint\ o surs\ deputere [i pentru actorii non-statali.

Chiar dac\ au o „popula]ie” mult mai mic\

Nr. 3-4 / 2005

decât un stat, companii multina]ionale precumMicrosoft, IBM, Mitsubishi au oameni cu opreg\tire atât de înalt\ [i o organizare atât debun\, încât au o putere ce dep\[e[te putereamultor state.

Un caz interesant este cel al re]elei teroriste Al Qaeda> membrii grup\rii teroriste sunt indi-vizi extrem de motiva]i de ideologia pervers\ aradicalismului islamic, bine antrena]i [i coor-dona]i, încât re]eaua are suficient\ putere pen-tru a crea probleme SUA. În plus, Osama binLaden [i oamenii s\i au la dispozi]ie un bazinuria[, de ordinul sutelor de mii, poate milioa-nelor de simpatizan]i, r\spândi]i practic pe în-tregul mapamond, din care pot recruta oricând

noi adep]i.Geografia joac\ de asemenea un rol im-portant în definirea puterii unui actor statal,chiar dac\ este un subiect care stârne[te deza-corduri. Teoriile geopolitice de la începutulsecolului al XX-lea au exacerbat rolul geografiei în determinarea poten]ialului de putere al unuistat. Apari]ia armelor nucleare [i a altor înaltetehnologii militare a condus la minimalizarearolului geografiei în primele decenii de dup\ aldoilea r\zboi mondial. Ulterior, dificult\]ile în-tâmpinate de URSS în Afganistan au f\cut carolul geografiei s\ fie reconsiderat.

M\rimea teritoriului, clima, formele de re-lief, rela]ia cu marea s-au dovedit factori im-portan]i în definirea poten]ialului de putere alunui stat.

Vastele întinderi ale Rusiei ]ariste [i apoi aleURSS, precum [i iernile n\prasnice din steparuseasc\ i-au învins pe Napoleon [i pe Hitler.Mun]ii Elve]iei au jucat un rol important înap\rarea ]\rii, iar marea [i caracterul insular ausalvat Marea Britanie de la o invazie a Germa-niei naziste. SUA au fost binecuvântate cudou\ zone tampon – Oceanul Atlantic [i Ocea-

nul Pacific – care au descurajat orice posibil in-vadator. Totu[i, acest avantaj geografic nu aparat teribila lovitur\ dat\ Americii la 11 sep-tembrie 2001.

M\rimea [i loca]ia nu comport\ avantajeprin ele însele. Rusia, spre exemplu, nu are ie[i-re decât la oceane nordice. Astfel, nu beneficia- z\ de nici un port mare care s\ poat\ func]ionatot timpul anului, ceea ce are efecte negativeatât asupra comer]ului, cât [i a marinei militare.




Monitor Strategic

107

Vecin\tatea unui ]\rm maritim reprezint\un avantaj, iar lipsa ie[irii la mare un dezavan-taj. Exportul resurselor minerale ale unor statef\r\ ie[ire la mare poate fi mai dificil, ca încazul Boliviei, sau poate fi de-a dreptul împie-dicat, ca în cazul Zambiei anilor ‘90.

Pentru actorii non statali, geografia contea- z\ foarte pu]in ca element de putere, cu ex-cep]ia mi[c\rilor de gheril\. Astfel, Vietconguls-a folosit cu succes de jungla vietnamez\, spo-rindu-[i puterea, la fel cum s-au folosit mujahe-dinii afgani de relieful muntos impropriu ac]iu-nilor militare de anvergur\ ale Armatei Ro[ii. Aceia[i mun]i sunt acum locul de refugiu [i rezisten]\ al r\m\[i]elor talibane, dar [i locul în

care se ascunde Osama bin Laden, cel maivânat om din lume. Vânat, f\r\ nici un rezultat,de doi ani, de c\tre cea mai sofisticat\ ma[in\-rie militar\ din lume!

Resursele naturale reprezint\ cel de-altreilea factor vital al poten]ialului de putere.Cel pu]in patru nivele de importan]\ pot fi aso-ciate resurselor naturale – posesie, exploatare,control [i utilizare.

Bineîn]eles, un stat pe teritoriul c\ruia seafl\ cantit\]i însemnate de resurse are o pozi]iepoten]ial mai avantajoas\ decât un stat careare pu]ine resurse sau nu are deloc. Dar nueste suficient\ posesia resurselor pentru a fiutile în ecua]ia puterii, ele trebuie [i exploa-tate, ceea ce nu este totdeauna posibil. Spreexemplu, în Extremul Orient rusesc [i în Siberiase g\sesc importante cantit\]i de resurse mi-nerale, dar ele nu pot fi exploatate din cauzacondi]iilor climaterice extrem de vitrege.

Controlul reprezint\ cel de-al treilea nivelde importan]\ al resurselor. Pentru poten]ialulde putere al unui actor, resursele pe care leposed\ conteaz\ prea pu]in dac\ le exploatea- z\ altcineva. Un prim exemplu în acest sens

este cazul statelor produc\toare de petrol dinOrientul Mijlociu, care acordaser\ anteriorcompaniilor multina]ionale concesion\ri petermen lung. Pân\ când nu au fost în stare s\-[icoordoneze politicile petroliere prin interme-diul OPEC [i s\ preia controlul produc]iei [i alpre]urilor de la companiile multina]ionale, sta-tele produc\toare de petrol au fost importantedar neputincioase pe scena interna]ional\. Ime-diat ce au ob]inut controlul asupra abundente-

lor lor rezerve [i exploat\ri petrolifere, statelerespective s-au impus în pozi]ii de putere im-portante pe scena interna]ional\.

Utilizarea resurselor reprezint\ nivelul finalde importan]\, pentru c\ un stat cap\t\ puterenumai prin folosirea lor pentru crearea de bu-n\stare. Capacitatea de prelucrare depinde înprincipal de baza industrial\ [i de nivelul dedezvoltare economic\ ale actorului respectiv.Brazilia de]ine depozite imense de resurse ex-ploatabile, pe care le [i controleaz\, dar dezvol-tarea bazei sale industriale [i economice estelent\, de[i beneficiaz\ de toate avantajele abun-dentelor sale resurse. State africane, precumZair [i Zambia, sunt bogate în resurse, dar nu

posed\ o baz\ industrial\ care s\ le valorifice. Al\turi de state, companiile multina]ionale

sunt actorii non-statali care beneficiaz\ dinplin de puterea pe care o confer\ resursele na-turale. Este adev\rat c\ multina]ionalele de-pind de decizia statelor pentru a ob]ine acce-sul la resursele naturale. Dar, în multe situa]ii, î[i utilizeaz\ expertiza [i for]a financiar\ pentrua influen]a într-o manier\ dispropor]ionat\ ati-tudinea statelor s\race, care sunt nevoite s\ semul]umeasc\ cu condi]iile impuse de compa-niile multina]ionale.

Un alt actor non-statal care [i-a sporit pute-rea prin utilizarea (este adev\rat, periferic\!)resurselor naturale este crima organizat\. Trafi-cul de diamante, culturile de ha[i[ din Afganis-tan [i de coca din Columbia adaug\ anualsume evaluate la zeci de miliarde de dolari labugetul crimei organizate [i al grup\rilorteroriste.

Un caz interesant al contribu]iei resurselornaturale la sporirea puterii este Irakul luiSaddam Hussein. Bog\]ia ob]inut\ din petrol afost investit\ de regimul baasist în dezvoltareacapacit\]ii militare, armata irakian\ ajungând

la sfâr[itul anilor 1980 cea de-a patra din lume.Irakul a devenit o putere regional\, dar Sad-dam a irosit-o în r\zboiul cu Iranul [i aventuradin Kuweit. Un alt exemplu este Iranul islamist,care se str\duie[te intens s\ î[i sporeasc\ pute-rea în regiunea Orientului Mijlociu, inclusivprin dotarea cu arma nuclear\.

Se afirm\ c\, în lumea contemporan\, cinede]ine controlul petrolului, de]ine puterea. S-arputea spune c\ de]in\torii puterii sunt arabii



Monitor Strategic

108

din Orientul Mijlociu. Realitatea este îns\ alta>controlul petrolului nu te face mai puternic,chiar dac\ te face mai bogat. De[i de]in fon-duri uria[e, statele arabe petroliere nu au de-venit na]iuni dezvoltate, iar puterea lor nu estenici m\car de talie regional\. Spre deosebirede Irak [i Iran, restul statelor arabe petroliereau preferat s\-[i investeasc\ petrodolarii îneconomiile dezvoltate din America [i Europa.

Puterea economic\. Capacitatea indus-trial\ [i economic\ reprezint\ un factor majoral poten]ialului de putere al unui actor interna-]ional. În special în cazul r\zboaielor majoredin secolul al XIX-lea [i al XX-lea, victoria a fost de partea statelor cu o baz\ industrial\ puter-

nic\ [i cu suficient\ bog\]ie pentru a sus]ineaceast\ baz\ industrial\ pe timp de r\zboi.Totu[i, aceast\ afirma]ie trebuie privit\ cu reti-cen]\, întrucât în unele confrunt\ri pe scar\ re-dus\, precum Algeria, Afganistan sau Vietnam,capacit\]ile industriale net superioare ale Fran-]ei, Uniunii Sovietice sau SUA s-au dovedit surse ineficiente de putere.

Capacitatea industrial\ are o contribu]iemajor\ la puterea economic\ a unui stat întimp de pace. For]a industrial\ contribuie di-rect la standardul de via]\ al popula]iei care,dac\ este acceptabil, face ca popula]ia s\ fiemai receptiv\ la politicile guvernan]ilor. Spreexemplu, politicile lui Hitler de na]ionalizare aindustriei germane [i de sporire a eficien]eisale au scos Germania din co[marul Marii De-presiuni de la începutul anilor ’30 ai secoluluitrecut. Succesele economice ale lui Hitler [isprijinul pe care l-a c\p\tat în interior au sporit puterea Germaniei [i au condus direct c\tretragedia celui de-al doilea r\zboi mondial.

Pentru multe state, capacitatea industrial\atrage dup\ sine necesitatea accesului la resur-se externe. Astfel, capacitatea industrial\ spo-

re[te puterea statului, dar îl [i face poten]ialdependent de al]i actori interna]ionali. Bazeleindustriale dezvoltate ale Europei [i Japoniei lefac puternice, dar puterea le este afectat\ într-o anumit\ m\sur\ de dependen]a lor energe-tic\ extrem\. Excep]ie fac Marea Britanie [iNorvegia, mari produc\toare de petrol dinMarea Nordului. În ultimii ani, pe m\sura ex-pansiunii bazei economice, se remarc\ depen-den]a din ce în ce mai mare a Chinei de

Nr. 3-4 / 2005

resurse energetice externe, ceea ce are ca efect cre[terea constant\ a pre]ului petrolului.

L\sând deoparte for]a militar\, sursa hot\-râtoare pentru sporirea poten]ialului de puterea unui actor interna]ional este puterea econo-mic\ [i nu popula]ia, caracteristicile geograficesau resursele naturale. Dac\ nu ar fi a[a, atunciChina, India sau Rusia ar fi primele puteri alelumii [i nu Statele Unite, Japonia sau UniuneaEuropean\. Ca surs\ de putere, for]a econo-mic\ a dep\[it ca importan]\ popula]ia, geo-grafia sau resursele unui stat atât în timpulR\zboiului Rece, cât [i în epoca de pace carei-a urmat.

Fenomenul globaliz\rii tinde s\ simplifice

tabloul distribu]iei de putere realizat pe bazacapacit\]ii industriale. Integrarea pie]elor fi-nanciare [i de bunuri, extinderea ariei pe careactiveaz\ companiile multina]ionale, toate si-tuate în ]\ri dezvoltate, sporesc înc\ [i maimult bog\]ia [i puterea statelor cu o baz\ eco-nomic\ [i industrial\ dezvoltat\, aproapeexclusiv state democratice [i liberale.

O binecunoscut\ aser]iune sus]ine c\adev\rata putere este cea financiar\ [i c\ eaeste exercitat\ de bancheri, de Fondul Mo-netar Interna]ional [i de Banca Mondial\, caredicteaz\ comportamentul unor state. Afirma]iaare o evident\ înc\rc\tur\ ideologic\, întrucât cele dou\ organisme financiare nu fac decât s\ încerce s\ ajute economiile în tranzi]ie maipu]in dezvoltate. Dac\ exist\ o problem\ cuaceste institu]ii, ea const\ în faptul c\ nu sunt suficient de puternice, [i nu c\ ar avea preamult\ putere. Prescrip]iile lor nu sunt totdea-una pl\cute sau eficiente, dar asta-i alt\chestiune. În majoritatea timpului, FMI [i BMnu pot face altceva decât s\ împrumute baniunor guverne neserioase pentru a le determinas\ fie mai pu]in neserioase. În plus, fondurile

lor sunt mult mai limitate decât pretind protes-tan]ii antiglobalizare. Resursele totale ale FMIreprezint\ aproximativ 290 miliarde de dolari,dar capacitatea lor de împrumut este de numai88 de miliarde. Adic\ un sfert din bugetul desecuritate social\ al Statelor Unite.

Puterea economic\ ac]ioneaz\ atât pe pa-lierul hard power, principiul „b\]ului” – sanc-]iuni economice, izolare, embargo etc. – [i al„morcovului” – avantaje economice pentru ac-




Monitor Strategic

109

torii care sus]in acelea[i interese, deschidereapie]elor na]ionale [i regimuri vamale privilegia-te (cazul rela]iei dintre SUA [i China), [tergereadatoriilor (cazul Poloniei anilor ’90 [i al Irakuluipost-Saddam), asisten]\ economic\ etc. – cât [ipe palierul soft power. Mirajul bun\st\rii dinsociet\]ile occidentale, exemplele de succes,circula]ia oamenilor etc. reprezint\ mijloaceexcelente de cooptare (cazul statelor din Euro-pa Central\ [i de Est, care sunt atât de fascinatede modelul american, încât au putut fi definiteca „Noua Europ\”).

Puterea militar\. În opinia unor anali[ti airolului puterii în rela]iile interna]ionale, capa-citatea militar\ este singurul factor realmente

determinant al puterii unui actor interna]ional. Acest punct de vedere este contestat de argu-mentul c\ puterea militar\ este hot\râtoaredoar în timp de r\zboi, dar este neconcludent\sau restric]ionat\ în timp de pace.

Japonia, de exemplu, [i-a limitat capacita-tea militar\ prin restric]ii constitu]ionale asuprafor]elor armate, dar este o mare putere întermeni economici. Uniunea European\, aco-perit\ de o jum\tate de secol de umbrela desecuritate american\, a investit pu]in în dezvol-tarea capacit\]ilor sale militare, îns\ este oputere global\ din punct de vedere economic. În ultima perioad\, în special din ini]iativaFran]ei, UE începe s\ î[i pun\ problema dez-volt\rii unor capacit\]i militare proprii, pe caredeocamdat\ le exerseaz\ prin participarea laopera]iuni de peacekeeping.

De asemenea, pu]ini actori interna]ionali,al]ii decât statele [i mi[c\rile de eliberare na]io-nal\, posed\ capacit\]i militare, dar func]ie decontext au suficient de mult\ putere.

Oricum, capacitatea militar\ a unei na]iunieste o component\ fundamental\ a puterii. As-pectele cantitative [i calitative ale puterii mili-

tare pot fi m\surate prin diverse metode, func-]ie de natura ei, conven]ional\ sau nuclear\.Capacitatea de proiectare la distan]\ a puteriimilitare poate fi de asemenea m\surat\, ca [icapacitatea de a ap\ra propriul teritoriu.

Exist\ [i unele aspecte subiective ale puteriimilitare care trebuie analizate> Cât de binesunt preg\tite for]ele militare pentru r\zboi, petimp de pace? În cât timp un stat se poatepreg\ti pentru r\zboi? Cât de mult se poate

bizui un actor interna]ional pe propriile resurse[i pe propria baz\ industrial\? Cât de mult sprijin\popula]ia conducerea statului? Cât de solid estesistemul de alian]e al actorului respectiv?

Este dominant\ opinia c\ puterea militar\depinde de for]a economic\ [i de institu]iilepolitice ale unui actor. Decalajul de puteremilitar\ de care se bucur\ un stat, la un mo-ment dat, nu va putea fi men]inut decât în si-tua]ia în care investi]iile în cercetare [i noitehnologii militare r\mân la un nivel ridicat,ceea ce este posibil doar pentru un stat cu oeconomie înfloritoare [i cu un sistem politiccare s\ poat\ [i s\ doreasc\ s\-[i men]in\avantajul comparativ.

Evident, factorii care determin\ capacitateamilitar\ a unui actor sunt complec[i [i mergmult mai departe decât simpla contabilizare anum\rului de avioane, tancuri, nave de lupt\sau trupe. Ideea c\ puterea unui actor estesinonim\ cu for]a sa militar\ ar fi o simplificarenepermis\. Totu[i, trebuie subliniat c\, în lu-mea dominat\ de anarhie [i competi]ie a înce-putului de mileniu, capacitatea militar\ r\mâ-ne o component\ major\ a puterii.

Sfidarea secolului al XXI-lea, terorismul in-terna]ional, nu poate fi comb\tut\ cu succesf\r\ capacit\]i militare corespunz\toare. Gru-p\rile teroriste de tipul Al Qaeda [i alte grup\riislamiste asociate încearc\ s\ se organizeze peprincipii militare, apeleaz\ la training de tipmilitar [i, în mare m\sur\, î[i execut\ misiunilecu mijloace militare – explozibili, automate,rachete sol-aer etc. – [i se str\duiesc s\ pun\mâna pe arme de distrugere în mas\ (dac\ nuau f\cut-o deja!). Ceea ce se întâmpl\ în Irakulpost-Saddam reprezint\ de fapt un r\zboi de-clarat armatei americane [i noilor structurimilitare irakiene. În r\zboiul împotriva teroris-mului interna]ional, capacit\]ile militare sunt

necesare, pe de o parte, pentru a anihila gru-p\rile teroriste, pe de alt\ parte, pentru a exer-cita presiuni asupra acelor state sponsor sausprijinitoare din umbr\ ale terori[tilor, precumSiria, Iranul, Coreea de Nord [i chiar ArabiaSaudit\.

O component\ a capacit\]ii militare care ac\p\tat o extrem\ importan]\ în contextul r\z-boiului împotriva terorismului este calitateaserviciilor de informa]ii ale unui stat. Teroris-



Monitor Strategic

110

mul interna]ional, fenomen eluziv, f\r\ fa]\ [if\r\ frontiere, nu poate fi gestionat corespun- z\tor în lipsa unor instrumente de culegere deinforma]ii performante [i f\r\ o cooperarestrâns\ cu serviciile de informa]ii ale alia]ilor înacest r\zboi asimetric. Pentru viitorul apropiat,este de a[teptat o dezvoltare impetuoas\ a ser-viciilor [i tehnologiilor de informa]ii, în primulrând de c\tre SUA, dar [i de c\tre alte statecare vor s\ conteze în echilibrul mondial deputere.

Puterea militar\, ca [i puterea economic\,ac]ioneaz\ atât pe palierul hard power, prininterven]ie direct\ (cazul Insulelor Falkland în1992, Kuweit din 1990, al interven]iei NATO

în Iugoslavia din 1999, al SUA în Afganistan [iIrak), presiune direct\ (cazul Iranului, Siriei,Coreei de Nord), amenin]are [i intimidare,descurajare (metod\ care a func]ionat excelent în perioada R\zboiului Rece), cât [i pe palierul soft power, prin acoperirea de securitate pecare o asigur\ SUA în Europa [i Orientul Înde-p\rtat, stabilizarea unor state confruntate cuprobleme interne (Arabia Saudit\, amenin]at\de insurec]ie radicalist\) sau în curs de recon-struc]ie (Afganistan sau cazul Uzbekistanului [iTurkmenistanului, unde noile baze militareamericane au [i un efect de securizare).

Resurse intangibileOrganizarea intern\ [i coeziunea intern\

reprezint\ un factor de putere însemnat. Unactor statal sau non-statal care redistribuieechitabil bog\]ia creat\, în care popula]ia par-ticip\ activ la via]a cet\]ii, care nu are falii denatur\ etnic\, religioas\ sau economic\, estemai puternic în compara]ie cu un actor cu ostratificare rigid\, sau care acord\ prea multeavantaje la prea pu]ini indivizi, a[a cum a fost lumea comunist\ [i cum sunt acum monarhiile

petroliere arabe. Organizarea intern\ defec-tuoas\ [i o coeziune social\ problematic\ pot conduce la pierderea sprijinului din parteapopula]iei.

Pierderea sprijinului popula]iei poate mer-ge pân\ la implozia statului respectiv. Se poateajunge la înlocuirea organiz\rii interne nesatis-f\c\toare – cazul fostelor state comuniste dinEuropa Central\ [i de Est –, fragmentare – cazul pa[nic al Cehoslovaciei [i violent al Iugosla-

Nr. 3-4 / 2005

viei –, sau la amândou\ – cazul URSS.Implozia unui stat, violent\ sau nu, provoa-

c\ o pierdere brusc\ de putere, atât puterereal\, cât [i perceput\. Un exemplu conclu-dent este URSS, care, în urma pr\bu[irii inter-ne, a trecut de la statutul de superputere la celde putere regional\. Nu se poate spune când [idac\ Rusia, mo[tenitoarea URSS, va reveni lanivelul de putere pe care l-a avut URSS, cutoate c\ popula]ia, geografia sau resursele saleau r\mas pe acela[i palier de m\rime.

Aceea[i c\dere brusc\ de putere se observ\[i în cazul apari]iei unor discontinuit\]i în orga-nizarea intern\ a unui actor. Odat\ cu dispari-]ia Imperiului Britanic, Marea Britanie [i-a pier-

dut uria[a putere pe care o avea pân\ atunci,f\r\ speran]a de a reveni vreodat\ pe acela[ipalier, pentru c\ nu exist\ [ansa de a rec\p\taingredientele puterii sale de atunci – posesiadirect\ sau indirect\ a aproximativ 40% dinsuprafa]a mapamondului.

Spa]iul rusesc a suferit dou\ asemenea c\-deri de putere, prima la începutul secolului alXX-lea, în urma revolu]iei bol[evice, cea de-adoua la sfâr[itul secolului, a[a cum am men]io-nat. Este interesant de notat c\ Rusia [i-a re-consolidat puterea destul de repede dup\ re-volu]ia bol[evic\. Acela[i lucru s-a întâmplat [icu Germania dup\ discontinuit\]ile survenitedup\ primul [i al doilea r\zboi mondial, sau cu Japonia dup\ al doilea r\zboi mondial. {i ace-la[i lucru pare a se întâmpla cu China dup\pierderea de putere înregistrat\ începând cu adoua jum\tate a secolului al XIX-lea, când „Im-periul din Mijloc” a fost îngenuncheat de pute-rile occidentale.

Explica]ia plauzibil\ pentru reconsolidareaputerii acestor actori interna]ionali deriv\ dinfaptul c\ partea hard a resurselor lor – demo-grafice, geografice – a r\mas neschimbat\.

O situa]ie particular\ este reprezentat\ deSUA, care de la declararea independen]ei, lasfâr[itul secolului al XVIII-lea, au avut un cres-cendo constant. Este adev\rat c\ SUA nu aupierdut nici un r\zboi important, ci au înregis-trat doar un e[ec militar în Vietnam. Merit\men]ionat faptul c\ SUA au ie[it înt\rite dinperioadele de criz\ care ar fi putut declan[adiscontinuit\]i de organizare intern\ – R\zbo-iul Civil, Marea Depresie din anii ’30, criza din




Monitor Strategic

111

Vietnam [i din anii ’70. SUA au demonstrat ocapacitate remarcabil\ de a se autoperfec]iona în urma situa]iilor de criz\.

Revenind la organizarea intern\, o exage-rat\ frac]ionare politic\ intern\ poate influen]anegativ stabilitatea ]\rii, având ca efect nunumai reducerea puterii sale, dar [i afectareapercep]iei celorlal]i despre puterea actoruluirespectiv. Decenii de-a rândul Italia a fost mar-cat\ de instabilitate ca urmare a fragment\riiscenei sale politice. Doar în ultimii ani, când aavut guvernul cu cea mai lung\ existen]\ dinistoria sa contemporan\, puterea Italiei a înce-put s\ conteze în Uniunea European\.

Organizarea intern\ este important\ [i în

cazul unor actori non-statali. Spre exemplu,ONU din perioada R\zboiului Rece a fost practic blocat\ de rivalitatea ideologic\ dintrecei cinci membri permanen]i. În consecin]\,ONU a întreprins rareori ac]iuni care ar fi putut afecta interesele SUA, Rusiei, Chinei, MariiBritanii sau Fran]ei. La fel, structurile organiza-torice verticale, de tipul „mam\ – fiic\”, reducabilitatea companiilor multina]ionale de aprofita de toate oportunit\]ile mediului econo-mic interna]ional, afectându-le astfel puterea.Interesant de notat este faptul c\ organizareaintern\ pe orizontal\, de tip re]ea, precum AlQaeda, aduce un spor de putere.

Dac\ organizarea intern\ nu este în m\sur\s\ transpun\ puterea economic\ în for]\ mili-tar\ [i dac\ economia cre[te mai repede decât interesul public pentru afacerile interna]ionale,atunci puterea r\mâne la nivele sc\zute. Estecazul Uniunii Europene [i al Japoniei, care,de[i sunt gigan]i economici ai lumii, r\mânni[te pitici din punct de vedere politic, tocmaidin cauza faptului c\ organizarea lor intern\ nua permis dezvoltarea puterii militare.

Strategia reprezint\ un factor hot\râtor al

puterii unui actor interna]ional. Modul în careleadership-ul organizeaz\ [i conduce capacit\-]ile pentru atingerea unui scop anume poateamplifica sau deteriora puterea unui actor la felde mult ca [i oricare dintre parametrii discuta]ianterior. În vederea împlinirii intereselor na]io-nale, capacit\]ile de putere f\r\ o strategie sunt la fel de lipsite de sens precum strategia f\r\capacit\]i.

Rolul strategiei în determinarea puterii unui

actor a f\cut obiectul unor intense dezbateri. RayCline a definit strategia ca fiind „acea parte aprocesului de luare a deciziilor care conceptuali- zeaz\ [i stabile[te scopuri [i obiective menite s\protejeze [i s\ promoveze interesele unui actor înarena interna]ional\”. Unii anali[ti apreciaz\ c\strategia este produsul elitei unui actor interna]io-nal [i, în consecin]\, poate fi analizat\ prin prismarezultatelor pe care le ob]ine leadership-ul aceluiactor. Astfel, actuala strategie a SUA reprezint\rezultatul accentului predominant pus de ameri-cani pe democra]ia pluralist\ [i pe economia depia]\. Al]i autori au o concep]ie opus\, conside-rând c\ strategia este determinat\ de factorii de-mografici, geografie, resurse [i al]i parametrii ai

puterii. Din acest punct de vedere, strategia ame-rican\ rezult\ din interdependen]a economic\,frontiere sigure [i preocuparea consecvent\ pen-tru pacea mondial\.

Strategia caracterizeaz\ [i actorii non-statali.Corpora]iile multina]ionale au dezvoltat pu-ternice instrumente teoretice în vederea ges-tiunii strategice, din care s-a inspirat [i se inspi-r\ leadership-ul actorilor statali. Mi[c\rile fun-damentaliste islamice, în special wahhabismul,[i re]elele teroriste par a dispune de strategiibine articulate.

Voin]a politic\ (will).Indiferent de can-

titatea [i calitatea elementelor obiective, tangi-bile ale puterii pe care le poate de]ine un actorinterna]ional, în absen]a voin]ei politice toateaceste elemente devin lipsite de consisten]\.Mul]i autori consider\ voin]a ca fiind unul din-tre cei mai importan]i factori de putere, dac\nu cel mai important. F\r\ voin]\, chiar [i unstat cu o putere militar\ considerabil\ nu poa-te ob]ine mare lucru.

Voin]a este dificil, dac\ nu imposibil dem\surat< ea nu poate fi cuantificat\, ci doar es-timat\. Voin]a se refer\ fie la hot\rârea facto-

rilor de decizie de a atinge un anumit scop, fiela disponibilitatea popula]iei de a sprijini elitaconduc\toare.

În perioada r\zboiului din Vietnam, deexemplu, elita politic\ [i militar\ american\ ar\mas hot\rât\ s\ sus]in\ men]inerea indepen-den]ei Vietnamului de Sud, mult timp dup\ ceopinia public\ s-a întors împotriva r\zboiului. Atitudinea popula]iei a influen]at atitudineaelitei conduc\toare, dar dup\ ocuparea Sudu-



Monitor Strategic

112

lui de c\tre Vietnamul de Nord, în 1975, niciopinia public\, nici conducerea american\ nuau mai avut voin]a necesar\ pentru a se rean-gaja în Asia de Sud-Est. În schimb, în 1982,când Argentina a ocupat insulele Falkland, gu-vernul [i opinia public\ britanice au surprinslumea prin voin]a de a-i alunga pe ocupan]iiargentinieni.

Voin]a politic\ este probabil efemer\, poa-te ap\rea [i disp\rea rapid. Astfel, în 1991,când Irakul a invadat Kuweitul, în opiniapublic\ american\ s-a dezvoltat rapid unsprijin fa]\ de alungarea lui Saddam. America[i alia]ii s\i au ob]inut un succes rapid [i f\r\pierderi importante. Americanii au sus]inut

interven]ia din Kuweit, ca [i anterioareleac]iuni în for]\ ale SUA din Grenada, din1983 [i Panama, ;n 1989, toate finalizate cusucces [i în timp scurt. Recent, voin]aadministra]iei Bush de a alunga regimultaliban din Afganistan [i regimul saddamist dinIrak au fost atât de ferme, încât a trecut pesteprotestele unor alia]i [i a for]at mecanismeleONU. Voin]a opiniei publice americane asus]inut politica administra]iei [i o sus]ine înc\, dovad\ realegerea recent\ a pre[e-dintelui Bush, în ciuda unor pierderi ameri-cane importante. Va mai sus]ine opiniapublic\ din SUA actualul r\zboi din Irak dac\criza se prelunge[te? Este greu de r\spuns laaceast\ întrebare, dar experien]a din Vietnama ar\tat c\ r\zboaiele lungi, cu pierderi mari,pot influen]a voin]a public\ de a sprijiniconflictul.

Leadership-ul, în]eles atât ca guvernan]i,dar [i ca elite intelectuale, îndepline[te un rolmajor în modelarea voin]ei [i, în consecin]\,influen]eaz\ modul în care un actor interna]io-nal valorific\ ceilal]i factori de putere. Leader-ship-ul influen]eaz\ de asemenea gradul de

coeziune care exist\ la un moment dat într-osocietate. Un leadership eficient poate sporiputerea unui actor interna]ional. {i invers !

Leadership-ul se manifest\ fie colectiv, fieindividual. În general, în perioade de pace [ide bun\stare, factorii de decizie prefer\ caatribu]iile de leadership s\ fie repartizate pe obaz\ larg\ de deciden]i sau de factori capabilis\ influen]eze decizia. Sau cel pu]in s\ par\ c\este a[a! În multe societ\]i autoritariste sau

Nr. 3-4 / 2005

dictatoriale, elitele conduc\toare caut\ s\ pro-page imaginea particip\rii colective la actul dedecizie.

Îns\, în perioade de criz\ economic\ saumilitar\, statele prefer\ adesea un leadershipmai centralizat. Acest fenomen se înregistreaz\atât în societ\]i democratice, cât [i în societ\]iautoritare. F.D. Roosevelt a condus SUA în tim-pul Marii Crize [i în timpul celui de-al doilear\zboi mondial, prin acumularea unei puterif\r\ precedent în istoria american\.

Importan]a deosebit\ a unor personalit\]icare au influen]at uneori cursul istoriei a dat na[tere teoriei „Marelui B\rbat” (Great Man).Potrivit acestei teorii, reu[itele unor personali-

t\]i precum Alexandru cel Mare, Cezar, Napo-leon, Bismarck, Lenin, Roosevelt, Mao, Hitler,Churchill nu s-au datorat unei combina]ii favo-rabile de circumstan]e, ci faptului c\ ace[ti„mari b\rba]i” au fost capabili s\ fructifice ace-le circumstan]e. De[i charisma este un termenirelevant, nu se poate nega faptul c\ Hitler, Na-poleon ori John Kennedy au mobilizat mase im-portante de oameni prin for]a personalit\]ii lor.

Leadership-ul influen]eaz\ de asemeneacoeziunea social\ care exist\ în societate. Nunumai calit\]ile personale, dar [i unele idei sauconcepte sunt utilizate de lideri pentru a sporigradul de coeziune social\. Dup\ trauma de la11 Septembrie, americanii au r\spuns îndem-nului de a sacrifica unele libert\]i individuale în numele securit\]ii colective. La fel, opiniapublic\ din fostele state comuniste a acceptat ideea unor sacrificii temporare presupuse detranzi]ie, cu speran]a integr\rii în lumeaprosper\ [i sigur\ a Occidentului.

Leadership-ul este de asemenea foarteimportant [i pentru actorii non-statali, precumcorpora]iile multina]ionale sau re]elele tero-riste. Un exemplu interesant este chiar Osama

bin Laden, care a reu[it s\ devin\ un simbol alradicali[tilor islamici, s\ impun\ o organizarede tip militar [i s\ coordoneze ac]iuni extremde complexe.

Oricum, numai un leadership performant nueste suficient pentru a spori puterea unui actor.Mai sunt necesare [i alte resurse ale puterii pecare leadership-ul s\ le utilizeze cu succes.

Dimensiunea diplomatic\. Diploma]iaunui stat poate fi de asemenea considerat\ un




Monitor Strategic

113

element important al puterii. Diploma]ii talen-ta]i pot influen]a al]i actori s\ ac]ioneze potrivit intereselor statului respectiv, pot contribui laedificarea unor alian]e favorabile intereselor]\rii lor sau pot ajuta la stabilirea unui climat interna]ional care s\ favorizeze atingerea obi-ectivelor statului respectiv. Invers, o diploma]ieneputincioas\ poate permite altor state s\-[icreeze o pozi]ie superioar\ propriei ]\ri, prinlipsa de aten]ie fa]\ de detalii, prin incapa-citatea de a întrevedea implica]iile unei în]ele-geri sau a unui proces în curs de derulare etc.

Percep]ia este rezultatul final al poten]ia-lului de putere al unui actor interna]ional. De-oarece puterea are un dublu caracter, rela]io-

nal [i contextual, utilitatea ei se bazeaz\ nunumai pe ceea ce puterea poate face, ci [i peceea ce cred ceilal]i c\ poate face.

Un actor slab, dar perceput de ceilal]i cafiind puternic, are un mai mare spa]iu de ma-nevr\ decât un actor slab [i care este perceput ca fiind slab. Spre exemplu, Uniunea Sovietic\a fost în anii ’50-’60 un stat slab, dar perceput ca fiind puternic de c\tre ceilal]i actori. În ciu-da unei inferiorit\]i nucleare reale în raport cuSUA, combina]ia de succes între lansarea pri-mului satelit artificial al P\mântului [i aventuralui Hru[ciov cu rachetele nucleare în Cuba, i-af\cut pe mul]i observatori s\ perceap\ putereasovietic\ egal\ cu puterea american\. Oare-cum paradoxal, puterea URSS era egal\ cu aSUA numai pentru c\ ceilal]i o percepeau cafiind a[a.

Se poate introduce în discu]ie [i diferen]a între politica declarat\ [i politica real\ a unuistat. Politica declarat\ spune ce ar face statulrespectiv într-o situa]ie dat\, în vreme ce poli-tica real\ a acelui stat reprezint\ ce va face el în realitate sau ce ar inten]iona s\ fac\.

În anii ’50 ai R\zboiului Rece, SUA au

adoptat ca politic\ declarativ\ în domeniul ar-melor nucleare doctrina „represaliilor masive”,dac\ statele comuniste vor încerca s\ î[i extin-d\ controlul asupra unor noi teritorii, oriunde în lume. SUA [i-au declarat inten]ia de a folosiarma nuclear\ la momentul [i în locul conside-rat potrivit, inclusiv ;ntr-un atac masiv asupraURSS. Totu[i americanii nu au folosit armanuclear\ atunci când comunismul s-a propagat în Asia de Sud-Est. SUA au adoptat aceast\ po-

litic\ declarat\ numai pentru a influen]a URSS[i alte state comuniste, dar f\r\ a avea inten]ias\ o pun\ în practic\ în realitate.

Astfel de diferen]e între politica declarat\ [ipolitica real\ sunt deseori utilizate de actoriiinterna]ionali pentru a manipula percep]ia al-tor actori.

O victim\ a diferen]ei între politica decla-rat\ [i cea real\ a fost Saddam Hussein, cuocazia primului r\zboi din Golf. Con[tient dediferen]a între declara]ii [i inten]ii, îndelungexersat\ în perioada R\zboiului Rece, Saddamnu a luat în serios amenin]\rile comunit\]ii in-terna]ionale [i nu a crezut pân\ în ultimul mo-ment c\ r\zboiul va fi declan[at cu adev\rat.

Uneori se întâmpl\ ca diferen]a între pute-rea perceput\ a unui actor [i puterea sa real\s\ devin\ o capcan\ pentru ;nsu[i actorul res-pectiv. Crezându-se puternic cu adev\rat, sta-tul respectiv se poate lansa într-o aventur\ caredevine un co[mar. A[a s-a întâmplat cu Rusia]arist\ cu ocazia r\zboiului ruso-japonez din1904 [i, ulterior, cu URSS în Afganistan.

O surs\ derivat\ de putere poten]ial\provine din domeniul psihologiei. Dou\ lucruripot amplifica sau diminua abilitatea unui actorinterna]ional, statal sau non-statal, de a-[i pro-iecta puterea> 1) legitimitatea în ochii proprii-lor subiec]i [i 2) credibilitatea în ochii celorlalteputeri. Acestea sunt elemente de putere ne-cuantificabile, dar probabil cele mai impor-tante. Spre exemplu, în r\zboiul împotriva te-rorismului declan[at pe 11 septembrie 2001,ambele p\r]i [i-au dovedit credibilitatea – tero-ri[tii prin distrugerea World Trade Center, iarStatele Unite prin r\sturnarea regimului talibandin Afganistan [i a lui Saddam Hussein dinIrak. În acela[i timp, amândou\ p\r]ile par a fiob]inut legitimitatea în fa]a propriilor supu[i.Sprijinul pentru re]eaua Al Qaeda r\mâne la

fel de important în lumea musulman\, învreme ce, manifestând un sprijin consistent pentru politica pre[edintelui George Bush,patriotismul american se dovede[te un fel dereligie civiliza]ional\ la fel de puternic\precum fundamentalismul islamic.

Se poate spune c\ puterea este par]ial de-terminat\ de aspecte materiale> arme, bani,oameni sau petrol. Dar ea are [i o dimensiunemoral\. Într-o lume caracterizat\ de r\spân-



Monitor Strategic

114

direa celor mai multe elemente materiale aleputerii, puterea real\ se poate baza pecredibilitate [i legitimitate.

Revolu]ia informa]ional\ [i cunoa[terea.Odat\ cu explozia tehnologiei informa]iilor, acomunica]iilor globale [i a inova]iei tehnolo-gice, se afirm\ adesea c\ adev\rata putere esteputerea cunoa[terii, cu asociatul s\u, accesulla informa]ie. Se afirm\ chiar c\ adev\rata pu-tere este „puterea creierului uman” („brainpo-wer”). Este adev\rat c\ informa]ia nu este cu-noa[tere, iar cunoa[terea nu este, cu certitu-dine, în]elegere. Cu alte cuvinte, de[i accesulla informa]ie este, gra]ie Internetului, comuni-

ca]iilor globale sau televiziunii transfrontaliere,la îndemâna oricui, el nu aduce cu sine auto-mat puterea cunoa[terii. Totu[i, cuno[tin]elede toate felurile se r\spândesc cu o vitez\ ului-toare, ceea ce ridic\ probleme fa]\ de pereni-tatea puterii pe care o d\ cunoa[terea [i fa]\de avantajul relativ pe care l-ar ob]ine de aiciun actor interna]ional.

Una dintre problemele centrale cu care seconfrunt\ sistemul interna]ional – iar 11 sep-tembrie st\ m\rturie în acest sens – este c\ pu-terea cunoa[terii, accesul la informa]ii, per-meabilitatea frontierelor pot fi puse în serviciulunor maniaci sau iresponsabili. Accesul uimi-tor de u[or la mijloace de distrugere în mas\sau la diverse facilit\]i ale societ\]ii liberale,care pot fi deturnate c\tre scopuri uciga[e,sporesc într-o m\sur\ îngrijor\toare putereaterori[tilor. La 11 Septembrie, în fa]a unei ase-menea puteri, chiar [i hiperputerea american\s-a dovedit neputincioas\.

Capacitatea de reînnoire a puterii. Istoriaeste o nesfâr[it\ în[iruire de cre[teri [i descre[-teri ale puterii unui stat în sistemul interna]io-nal. Imperii, mari puteri, superputeri au ap\rut

pe scena mondial\, s-au manifestat cât s-aumanifestat, dup\ care au dec\zut.

În majoritatea cazurilor au disp\rut dintr-ocauz\ sau dintr-o combina]ie de cauze> pier-derea unor r\zboaie de anvergur\ – Rusia apierdut R\zboiul Rece, Germania [i Japonia aupierdut al doilea r\zboi mondial –, fenomenulde over-strech – cazul Imperiului Roman –,m\cinarea intern\ – cazul Imperiului ]arist [i alImperiului Habsburgic –, incapacitatea de a

Nr. 3-4 / 2005

face fa]\ competi]iei tehnologice cu alte puteriemergente – cazul Chinei, supranumit\ Impe-riul din Mijloc, în competi]ia cu puterile euro-pene –, sau cazul Imperiului Inca[, zdrobit deo mân\ de spanioli dota]i cu pu[ti etc.

De aceea chestiunea reînnoirii puterii estevital\ pentru supravie]uirea actorilor interna]io-nali. Aici nu este vorba de refacerea puterii unuiactor, a[a cum sunt cazurile Rusiei, Chinei,Germaniei sau Japoniei. Cu rare excep]ii (URSS),reconsolidarea puterii unui actor s-a f\cut pe unpalier inferior pozi]iei de]inute anterior.

Capacitatea de reînnoire a puterii se refer\la abilit\]ile unui actor interna]ional de a-[iconserva pozi]ia de putere în timp, traversând

perioadele de criz\, adaptându-se noilor ten-din]e din sistem, extr\gând mai mult\ puteredin resursele hard pe care le are la dispozi]ie.Deocamdat\, singurul actor interna]ional care î[i demonstreaz\ capacitatea de reînnoire aputerii este SUA.

La începutul noului mileniu, umanitatea seconfrunt\ cu o situa]ie nemaiîntâlnit\ în întrea-ga sa istorie> exist\ un stat care este de]in\to-rul, f\r\ competitor, al tuturor atributelor pute-rii, atât în domeniul militar, cât [i economic,social [i tehnologic. Nu numai c\ Statele Unitese afl\ mult înaintea oric\ror altor actori inter-na]ionali în termeni de putere, dar, pentruviitorul previzibil, par s\ aib\ [i capacitatea dea reînnoi atributele acestor raporturi de putere.Mai cu luciditate, mai cu ciud\, fostul ministrude externe francez, Hubert Vedrine, a denumit Statele Unite hiperputere, calificându-le într-oclas\ superioar\ cunoscutei denumiri desuperputere.

Am f\cut aici aceast\ precizare pentru c\, în aceast\ perioad\ [i în viitorul previzibil,orice este legat de conceptul [i de raporturilede putere în rela]iile interna]ionale va fi vital

influen]at de hiperputerea american\. În privin]a puterii militare, SUA sunt cu o

genera]ie înaintea oric\rei alte puteri. Explica-]ia este simpl\ [i ]ine de investi]ia în ap\rare pecare au f\cut-o [i o fac americanii. De[i în pro-cente bugetul ap\r\rii al SUA este la fel cu celal urm\toarelor 12 sau 15 state importante alelumii, în termeni absolu]i, dat\ fiind dimensiu-nea economiei americane, SUA consum\ 40-45% din întregul volum al cheltuielilor militare




Monitor Strategic

115

ale tuturor celor 189 state ale sistemului inter-na]ional. În vreme ce toate cele 25 state aleUniunii Europene cheltuiesc pentru ap\raresub 180 miliarde de dolari, SUA au alocat pen-tru 2004 peste 400 de miliarde. În anii urm\-tori, Washingtonul [i-ar putea spori cheltuielilemilitare pân\ la pragul critic de 5% din PIB, bu-get care ar putea fi folosit în domeniul militarf\r\ a afecta mersul economiei americane.

În toat\ perioada post R\zboi Rece, bugetulamerican pentru ap\rare a dep\[it cu mult pe celal restului lumii, în special în cercetare [i dezvol-tare, unde investi]iile SUA reprezint\ 85% dintotalul mondial. Washingtonul se bucur\ de uninegalabil avantaj în materie de tehnologie mili-

tar\, începând cu diverse platforme de lupt\ [ipân\ la tehnologia C4ISR (Command, Control,Communications, Computing, Intelligence, Sur-veillance, Reconnaissance), care permite ameri-canilor s\ domine autoritar câmpul de lupt\.

Ceea ce a f\cut posibil\ „revolu]ia american\ în materie de afaceri militare” a fost extraordina-rul dinamism al economiei americane din anii‘80 [i ’90 ai secolului trecut, care a determinat casubstan]ialele cheltuieli de ap\rare s\ par\ ne-semnificative din punct de vedere economic.

Pe de alt\ parte, cre[terea economic\ ame-rican\ a fost posibil\ deoarece institu]iile poli-tice ale SUA s-au dovedit remarcabil de plinede succes înc\ de la sfâr[itul primului r\zboimondial, ceea ce i-a convins pe cet\]enii ame-ricani s\ pl\teasc\ taxele necesare pentru amen]ine [i a înt\ri ap\rarea na]ional\.

SUA reprezint\ vârful de lance al revolu]iei în curs în domeniul tehnologiei informa]iei [icomunica]iilor, proces care produce beneficiipentru întreaga lume, dar din care americaniiau partea leului. Sistemul de educa]ie [i uria[are]ea din domeniul cercet\rii-dezvolt\rii asigu-r\ SUA în privin]a reproducerii la cote ridicate

a [tiin]ei [i tehnologiei.Procesul de globalizare, care poart\ eticheta

„made in US”, un proces care se adânce[te indi-ferent dac\ este sau nu acceptat de celelalte state,aduce Americii avantaje economice cotidiene,dar [i avantaje strategice pe termen lung.

Productivitatea companiilor americane esteneîntrecut\ în lume, iar nivelul de trai al celor260 de milioane de cet\]eni cre[te pe baze so-lide. SUA au stabilizat de mult o politic\ crea-

tiv\ de imigrare, ceea ce asigur\ un dinamismsocial pe care Europa [i Japonia îl invidiaz\.

Istoria american\ reprezint\ deci o povestede succes, desf\[urat\ pe ruta institu]iilorpolitice de succes – economie înfloritoare [iputere militar\ performant\. În afar\ de ipote- za unor evenimente cataclismice, SUA posed\o capacitate de reînnoire a puterii remarcabil\[i nemaiîntâlnit\ în istorie.

Puterea încotro? În perioada R\zboiului Rece puterea State-

lor Unite a reprezentat materia prim\ a lumiilibere. SUA au securizat sfera democra]iilor li-berale în fa]a agresiunii sovietice, f\când

posibil\ stabilirea unui sistem de comer] liber [ia unui sistem de organiza]ii interna]ionale cares\ permit\ medierea pa[nic\ a disputelor.

Odat\ cu încheierea R\zboiului Rece [i di-solu]ia Uniunii Sovietice [i a blocului r\s\ri-tean, mul]i intelectuali de pe ambele ]\rmuriale Atlanticului au început s\ priveasc\ putereaca fiind superflu\. Noile provoc\ri au fost dingama „ soft challenges”, precum înc\lzirea glo-bal\, crizele financiare interna]ionale, liberalizarea comer]ului mondial, r\spândirea SIDAetc. Chiar [i chestiunile legate de securitate,precum criza din Iugoslavia sau îngr\direa Ira-kului lui Saddam, a Iranului sau Coreei deNord au fost privite ca o problem\ a comuni-t\]ii interna]ionale. Cu alte cuvinte, SUA ur-mau s\ poarte cea mai mare parte a respon-sabilit\]ii.

În anii ’90, într-o perioad\ de unipolaritate,administra]ia Clinton a acceptat cererile multi-lateralismului, ceea ce presupunea un consensal utiliz\rii for]ei militare. Astfel, într-un mo-ment al unei nemaiîntâlnite puteri americane,SUA au acceptat o politic\ extern\ care, f\r\ s\altereze disparit\]ile de putere între statele lu-

mii, presupunea subordonarea Americii fa]\de comunitatea interna]ional\. În perioadaimediat\ de dup\ R\zboiul Rece, SUA [i-aupermis luxul unei politici externe care nu eracroit\ conform interesului na]ional. Democra-tizarea [i liberalizarea, scopurile principale alepoliticii externe americane, puteau fi ob]inute[i prin intermediul institu]iilor multilaterale.

11 Septembrie [i evenimentele care i-au ur-mat au ridicat serioase semne de întrebare fa]\



Monitor Strategic

116

de supravie]uirea multilateralismului. Proble-ma terorismului interna]ional [i proliferareaarmelor de distrugere în mas\ c\tre grup\ri te-roriste sau statele paria (rogue states) nu maiputeau fi gestionate prin mecanismele multila-teralismului promovat de Clinton. Administra-]ia Bush [i-a ar\tat hot\rârea de a utiliza uria[aputere american\, mai întâi în Afganistan, apoi în Irak. Alte state, precum Fran]a, Germania [iRusia, confortabile cu multilateralismul, au în-cercat s\ restrâng\ spa]iul de manevr\ al SUA,prin intermediul Consiliului de Securitate.Ceea ce a urmat este cunoscut.

Incidentul irakian marcheaz\ un moment de cotitur\ în rela]iile interna]ionale, de la post

R\zboi Rece la post-post R\zboi Rece, cu SUAreinstalând propriul interes în centrul politiciilor externe. Odat\ ce administra]ia Bush a in-stitu]ionalizat o politic\ extern\ bazat\ pe utilizarea robust\ a for]ei, cu scopul de a modificamediul de securitate în favoarea Americii ([i alalia]ilor ei!), SUA par a fi hot\râte s\ transfor-me momentul unipolar într-o er\ unipolar\pentru viitorul previzibil.

Multipolarismul va continua s\ fie aplicabil într-o serie de domenii ale politicii interna]io-nale, precum mediul, comer]ul sau finan]eleinterna]ionale. În schimb, multilateralismul de-vine problematic pe t\râmul securit\]ii, undeputeri mai modeste cer americanilor s\-[i pon-dereze tenta]iile de utilizare a for]ei.

Atitudinea mediului interna]ional fa]\ deutilizarea for]ei merit\ o scurt\ analiz\. În anii ’90ai secolului trecut, utilizarea for]ei, chiar a for]eimultilaterale, a devenit din ce în ce mai pu]inpopular\ în comunitatea interna]ional\. Eforturileinterna]ionale au fost reorganizate pentru obiec-tive mai limitate decât în timpul R\zboiului Rece.Spre exemplu, ini]iativele de securitate interna-]ionale în Balcani au fost pur reactive.

Criza irakian\ a demonstrat o aversiuneadânc înr\d\cinat\ a comunit\]ii interna]ionalefa]\ de utilizarea for]ei. Se pot imagina mai multeexplica]ii pentru aceast\ atitudine. Una ar fi dez-voltarea unor norme interna]ionale împotriva uti-liz\rii agresive a for]ei. Alta ar putea fi legat\ deneputin]a unei mari p\r]i a comunit\]ii interna-]ionale în fa]a cople[itoarei superiorit\]i militare aSUA. Manifest\rile de anti-americanism care au înso]it criza irakian\ arat\ opozi]ia fa]\ de utili-

Nr. 3-4 / 2005

zarea for]ei de c\tre americani [i mai pu]in fa]\de utilizarea for]ei în sine.

Adev\rul este, probabil, undeva la mijloc.Este evident c\ dezvoltarea institu]iilor în inte-riorul lumii libere a scos ;n afara legii folosireafor]ei, pe m\sur\ ce opinia public\ interna]io-nal\ a considerat c\ institu]iile sunt mai capa-bile s\ rezolve disputele decât for]a armelor.Puterea militar\ a devenit „oaia neagr\” a rela-]iilor interna]ionale, în special între na]iunileeuropene, care, prin intermediul Uniunii Euro-pene, s-au obi[nuit cu beneficiile cooper\riimultilaterale institu]ionalizate. Practica euro-pean\ a consensului a devenit foarte atr\g\toa-re, întrucât regula consensului presupune c\

nimeni nu are de pierdut. Pe de alt\ parte,deoarece din punct de vedere militar sunt slabi, europenii au tot interesul s\ împiediceutilizarea puterii militare, care totu[i reprezint\ultima redut\ a interesului na]ional al unui stat.

Anti-americanismul mai are o explica]ie.Dac\ în timpul R\zboiului Rece Europa a trebuit s\ fac\ eforturi pentru propria ap\rare, ast\zieuropenii se bucur\ într-o m\sur\ nemaiîntâlnit\de o securitate gratuit\, deoarece majoritateaamenin]\rilor se manifest\ în afara Europei, în zone unde numai SUA au capacitatea de a-[i pro-iecta puterea militar\. Practic, nici Irakul, niciCoreea de Nord, nici Iranul nu reprezint\ o pro-blem\ de care europenii s\ se poat\ ocupa curesurse militare proprii.

Sarcina de a îngr\di amenin]\rile la adresasecurit\]ii interna]ionale le revine americanilor[i nu europenilor, lucru pe care îl [tie toat\lumea. De aceea radicalii islami[ti, dar [i Co-reea de Nord sau Iranul, consider\ c\ StateleUnite sunt principalul lor adversar, [i nu Euro-pa. SUA, cu uria[a lor putere, au devenit astfelprincipala [i adesea singura ]int\ a adversarilorordinii interna]ionale, fie ei terori[ti, fie state

paria. În consecin]\, în actuala conjunctur\ in-terna]ional\, Statele Unite sunt practic nevoites\ reac]ioneze cu toat\ hot\rârea, inclusiv prinfor]\ militar\.

Primele decenii ale secolului XXI vor punela încercare structura de putere din sistemulinterna]ional. Dac\ SUA vor reu[i s\ gestionezecu succes r\zboiul împotriva terorismului inter-na]ional [i împiedicarea prolifer\rii armelor dedistrugere în mas\, puterea american\ se va am-




Monitor Strategic

117

plifica considerabil. Victoria SUA în acest r\zboieste [i în interesul restului comunit\]ii interna-]ionale, a[a c\ este de presupus c\ SUA nu vor întâlni adversari cu o putere pe m\sura puteriiamericane. Anihilarea unor regimuri care seopun regulilor interna]ionale, precum cele din

Iran [i Coreea de Nord, sau a mi[c\rilor islamisteradicale, este o chestiune de timp [i de bun\organizare, oricât de mul]i ar fi terori[tii.

De aceea, probabil [i în secolul al XXI-lea sis-temul interna]ional va fi dominat de putereaamerican\.

Corneliu Calot\, currently a Ph.D candidate, is a journalist with the Romanian Television,where he produced several programs on European Integration and International Relations. He also

signed a series of leading articles in the printed media.

The power is the cornerstone of the international relations studies. Even from the ancient time, thedynamics of the system of states was determined by the dynamics of the power distribution. Nowadays, in theera of globalization, no international actor, either a state, a regional or global organization, or a multinationalcompany, could not be defined otherwise than a part of a complex network expressing the momentarydistribution of power in the international system. The power in international relations has an extraordinarydynamics. New international actors qualify and disqualify permanently as powers of the system. Factors that gave power to a state two hundred years ago, for example, may have a diminished importance, while otherfactors become determinant. Soft power produces sometimes deeper effects than hard power. This article

represents a point of view about the power in international relations from the perspective of 21st century.

SUMMARY

Bibliografie selectiv\Ferguson, Niall – “What is Power”, Hoover

Digest , Spring Issue, 2003.Gilpin, Robert G. – Origin and Prevention of

Major Wars, Robert Rotberg and Theodore Rabb,1989.

Huntington, Samuel P. – “The Clash of

Civilisations”, Foreign Affairs, 1993.Huntington, Samuel P. – “The Lonely Super-

power”, Foreign Affairs, March-April 1999.Ikenberry, John G. – “America’s Imperial Ambi-

tions”, Foreign Affairs, September-October 2002. Jervis, Robert – “Hans Morgenthau, Realism and

the Scientific Study of International Relations”, Social Research, no. 61, 1994.

Kagan, Robert – “ Power and Weakness”, Policy Review , no.2, 2003.

Kennedy, Paul – The Rise and Fall of GreatPowers, New Yoork, Random House, 1987.

Kennedy, Paul – Preparing for the Twenty FirstCentury , Random House, New York, 1993.

Keohane, Robert O. – Power and Governance in aPartially Globalized World, Routledge, 2002.Keohane B. and Nye J. – „Power and Indepen-

dence in the Information Age”, Foreign Affairs77.5, pp.81-94.

Kissinger, Henry – Does America need a foreign policy?> towards a diplomacy for the 21st century,New York> Simon & Schuster, 2001.

Kissinger, Henry – “Diploma]ia”, Editura All,Bucure[ti, 2002.

Nye Jr., Joseph – Bound to Lead> The ChangingNature of American Power, n.p.> Basic Books, 1990.

Nye Jr., Joseph - „The Paradox of AmericanPower> Why the World’s Only Superpower Can’t Go It Alone”.

Nye, Jr. Joseph - „Soft Power> The Means toSucces in World Politics”.

Nye, Jr. Joseph – “The New Dimensions of Power”, Foreign Policy , Fall 1988.

Papp, Daniel S. – Contemporary InternationalRelations, Macmillan Publishing Company, 1991.

Pasti, Vladimir – Sociologia Politic\, Editura Ziua,Bucure[ti, 2004.

Porter, Michael E. – The Competitive Advantageof Nations, The Free Press, 1990.

Wallerstein, Immanuel – The Modern World

System, Academic Press, New York, 1974.Waltz, Kenneth – Theory of International Politics, Addison – Wesley, Reading, Massachusetts, 1979.

Ziegler, David – War, Peace and InternationalRelations, Scott, Foresman and Company, 1990.





REFORMA SECTORULUI DE SECURITATE






Monitor Strategic

121

Apari]ia unor sisteme de control demo-cratic asupra for]elor armate în Europa Centra-l\ [i de Est (ECE), în perioda post-comunist\, aconstituit o component\ important\ a politiciioccidentale de consolidare a stabilit\]ii mon-diale (în mod special în “vecin\tatea apropia-t\”), prin implementarea principiilor democra-tice în acest domeniu. O trecere în revist\ aprincipalelor caracteristici ale sistemelor decontrol civil asupra for]elor armate în EuropaCentral\ [i de Est (ECE) relev\, totu[i, o încer-care aparent lipsit\ de succes în transformarearela]iilor civili-militari din aceast\ parte a lumii,conform modelului tradi]ional occidental. Pro-blema trebuie transferat\ îns\ din aria transfor-m\rilor empirice ale rela]iilor civili-militari înEuropa Central\ [i de Est în tab\ra modelelorteoretice care definesc acest domeniu – altfel

spus, paradigmele nu mai corespund ast\zirealit\]ii, nici m\car în lumea occidental\, încare ele au luat na[tere cu multe decenii înurm\.

Majoritatea ]\rilor ECE au pornit pe caleatransform\rii rela]iilor dintre autorit\]ile civileale statului [i conducerea for]elor armate, du-p\ evenimentele revolu]ionare de la sfâr[itulanilor 1980 [i începutul anilor 1990, prinadoptarea unor modele percepute ca tradi]io-nale în ]\rile occidentale. Europa Central\ [ide Est a luat astfel o decizie con[tient\ [i radi-cal\ de abandonare a tipului de interac]iuni

dintre armat\ [i stat, care au func]ionat întimpul perioadei comuniste. Dup\ constatareafaptului c\ lumea occidental\ folosea de fapt paradigme multiple pentru definirea standar-delor din domeniul rela]iilor civili-militari, aurmat dificultatea implement\rii în ]\rile ECE aunui model promovat în mare m\sur\ de orga-niza]ii de securitate precum OSCE [i NATO(cea din urm\, în principal, prin intermediulParteneriatului pentru Pace). Când rezultatele

nu au fost de multe ori pe m\sura a[tept\rilorpromotorilor acestui model, ]\rilor din EuropaCentral\ [i de Est li s-a sugerat s\-[i intensificeeforturile, în sensul transform\rii mai eficientea rela]iilor civili-militari na]ionale.

Ideea împrumut\rii unor modele occiden-tale pentru reformarea rela]iilor civili-militari în]\rile ECE dupa 1989 a fost aplicat\, de altfel, lanivelul tuturor sectoarelor principale ale acestorstate [i a stat la baza dezvolt\rii rela]iilor dintreacestea [i organiza]ii occidentale precum NATOsau Uniunea European\. Adoptarea direct\ amodelelor occidentale pentru demararea pro-ceselor de transformare a ]\rilor din EuropaCentral\ [i de Est a reprezentat, pentru ambelep\r]i, o solu]ie mai simpl\ decât identificareaunor noi paradigme> nu numai c\ modelele oc-cidentale existau deja [i î[i dovediser\ în mare

m\sur\ eficien]a, dar ele ofereau în acela[i timpo platform\ comun\ de discu]ie1. Pe lâng\ faptulc\ ]\rile ECE au implementat singure indica]iileoccidentale, state [i organiza]ii europene [ieuro-atlantice s-au implicat, la rândul lor, direct în sprijinirea [i chiar punerea în aplicare aschimb\rilor propuse în aria rela]iilor civili-militari din Europa Central\ [i de Est.

Dar Occidentul însu[i se afl\ în acest mo-ment la un punct de cotitur\> realit\]ile empi-rice din contexte atât de diverse precum Sta-tele Unite, Canada [i multe ]\ri europene dife-r\ tot mai mult de principiile de baz\ ale mo-

delului tradi]ional al rela]iilor civili-militari. Acest model se bazeaz\ în mare parte pe lu-crarea cea mai cunoscut\ din literatura de spe-cialitate, “The Soldier and the State”, editat\ înanii 1960, în Statele Unite, av=nd autor peSamuel P. Huntington2. Acesta a construit dou\tipuri abstracte de control civil asupra for]elorarmate> unul de dorit (“control civil obiectiv”),al doilea care, în opinia sa, ar trebui respins(“subiectiv”). Primul este conceput ca acea si-

Noi paradigmepentru rela]iile civili-militari din Europa Central\ [i de Est

Drago[ Popa



Monitor Strategic

122

tua]ie în care profesionalismul militar este ma-ximizat [i se bazeaz\ pe o separare clar\ aresponsabilit\]ilor civile [i militare. În viziunealui Huntington, aceast\ situa]ie – în care ar-mata î[i coordoneaz\ propriile afaceri interne[i se ab]ine de la implicare în via]a politic\ a]\rii, iar autorit\]ile civile nu intervin în zonade expertiz\ a for]elor armate – creeaz\ premi-sele pentru competen]\ militar\ [i armonie înrela]iile armatei cu autorit\]ile statului.

Al doilea tip de control civil, cel “subiec-tiv”, presupune maximizarea puterii civililor înrela]ia cu for]ele armate, care prezint\ risculde a submina securitatea statului. Huntingtona atras aten]ia c\ folosirea de diverse cadre

institu]ionale, ierarhii sociale rigide sau meca-nisme legale, în vederea m\ririi considerabile ainfluen]ei civililor fa]\ de armat\, este, sau artrebui s\ fie, o practic\ dep\[it\ în lumea occi-dental\. Controlul civil subiectiv, potrivit luiHuntington, î[i atinge obiectivele prin transfor-marea armatei într-o institu]ie similar\ celorcivile, devenind astfel o “oglind\ a societ\]ii”.Controlul civil obiectiv, pe de alt\ parte, î[iatinge obiectivele prin accentuarea diferen]e-lor dintre lumea militar\ [i lumea civil\, armatadevenind o “unealt\ a statului”3. Nu este demirare, pornind de la aceste premise, c\ mo-delul propus de Huntington a fost adoptat cumare entuziasm, ca reprezentând standardul în rela]iile civili-militari occidentale pentrumulte decenii [i a fost promovat cu egal\ ar-doare în ]\rile ECE. Încheierea R\zboiuluiRece a [ubrezit îns\ structura de rezisten]\ amodelului tradi]ional, prin necesitatea trans-form\rii func]iilor for]elor armate [i ale institu-]iilor civile ale statului în vederea contracar\riinoilor amenin]\ri la adresa securit\]ii. Promo-varea modelului tradi]ional al rela]iilor civili-militari în ECE avea loc într-un context în care

principiile sale de baz\ erau puse sub semnul întreb\rii în Occident.

Peter D. Feaver precizeaz\ c\ modelul tra-di]ional se poate reduce la trei propozi]ii sim-ple> (i) exist\ o diferen]\ important\ între rolu-rile militare [i cele civile< (ii) cheia controluluicivil este profesionalismul militar< (iii) cheiaprofesionalismului este autonomia militar\4.Critici ai modelului tradi]ional propus deHuntington au ridicat problema absen]ei unei a

Nr. 3-4 / 2005

treia posibile situa]ii, al\turi de controlul“obiectiv” [i “subiectiv”, în care responsabilit\-]ile civile [i militare, de[i diferite, se suprapun într-o m\sur\ semnificativ\. La urma urmei,spun ace[tia, Huntington însu[i a subliniat unuldin cele mai importante principii ale rela]iilorcivili-militari contemporane când a spus c\“problema în statul modern nu este revoltamilitar\, ci rela]ia expertului fa]\ de politician”5. Al]i critici ai modelului tradi]ional au atras aten-]ia asupra faptului c\ validitatea acestuia esteredus\ de gradul crescând de neconcordan]\ între ipotezele sale teoretice [i interac]iuneacivili-militari la nivel empiric.

Unul din argumentele a priori ale lui Hun-

tington ([i ale modelului tradi]ional pentru rela-]iile civili-militari promovat în ECE dup\ înche-ierea R\zboiului Rece) este c\ “în]elepciuneapolitic\ superioar\ a omului de stat trebuieacceptat\ ca atare” chiar în acele posibile situa]ii în care “omul de stat ia decizii privind r\zboiul,legat de care soldatul [tie c\ vor conduce la ocatastrof\ na]ional\”6. Critici ai modelului tradi-]ional se întreab\ de ce acesta nu permite exis-ten]a a ceea ce Carl von Clausewitz [i al]i ana-li[ti ai fenomenului r\zboiului din secolul al XIX-lea încoace au considerat ca fiind o practic\ nor-mal\> luarea în comun a deciziilor militare im-portante de c\tre civili [i militari, ca [i consulta-rea ocazional\ a militarilor cu autorit\]ile civile în desf\[urarea tehnic\ a opera]iilor militare.Noile amenin]\ri la adresa securit\]ii pun ideeasepar\rii clare a atribu]iunilor civile [i militaresub semnul întreb\rii. James Burk consider\astfel c\ “într-o er\ înc\ afectat\ sever de peri-colul armelor de distrugere în mas\, nu poateexista o distinc]ie ferm\ între scopul [i mijloace-le r\zboiului, între deciziile strategice luate deelita politic\ [i deciziile opera]ionale ale eliteimilitare”7.

}\ri ECE precum Bulgaria, Cehia, Croa]ia,Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România,Slovacia, Slovenia [i Ungaria au atins, în general,stadiul transform\rii rela]iilor civili-militari, lanivel na]ional, conform cerin]elor de baz\ aleorganiza]iilor [i statelor occidentale. Într-un stu-diu recent, Andrew Cottey, Timothy Edmunds [i Anthony Forster precizeaz\ c\, “de[i probleme înc\ exist\”, legate printre altele de neîn]elegeriasupra politicilor de ap\rare [i securitate, princi-




Monitor Strategic

123

palele campanii de reform\ în acest domeniu aufost încununate de succes în aceste ]\ri8. Dup\ olung\ perioad\ de tranzi]ie, acestea au atinsstadiul la care modelele proprii de interac]iune între elitele civile [i cele militare sunt com-parabile cu modelele occidentale.

Caracteristicile esen]iale ale modelului tra-di]ional pentru rela]ii civili-militari au fost con-solidate în ultimii ani în ]\ri ECE precum Româ-nia, în special în statele acceptate ca membreale NATO> (i) un cadru legal [i institu]ional rela-tiv clar, care s\ defineasc\ rela]iile dintre autori-t\]ile civile [i cele militare< (ii) un sistem politicdemocratic, oferind mecanismele pentru protejarea liberei manifest\ri a voin]ei populare în

majoritatea situa]iilor [i pentru facilitarea supra-vegherii publice a ac]iunilor militare< (iii) for]earmate – ce au abandonat în cea mai mareparte serviciul militar obligatoriu – care recu-nosc legitimitatea sistemului politic [i suprema-]ia legii [i care în]eleg necesitatea neutralit\]iilor politice, ca institu]ie (ne-implicare partizan\ în via]a politic\ a ]\rii)< (iv) subordonarea for]e-lor armate (Statul Major) fa]\ de guvern, prinintermediul unui ministru civil al Ap\r\rii Na]io-nale, [i fa]\ de [eful civil al statului (adic\ exis-ten]a unei structuri ierarhice clare, condus\ lavârf de civili) [i un rol semnificativ al Parlamen-tului în luarea deciziilor care afecteaz\ proble-mele militare, în special prin intermediul comi-siilor de specialitate< (v) existen]a unei societ\]icivile, implicat\ în dezbateri publice pe proble-me de ap\rare [i securitate.

Cu toate acestea, o serie de anali[ti [i oficialioccidentali au atras în repetate rânduri aten]iaasupra unei a[a-zise incompatibilit\]i între unuldin principiile de baz\ ale modelului tradi]ional(separarea clar\ a responsabilit\]ilor autorit\]ilorcivile [i militare) [i practica curent\ în ]\rileEuropei Centrale [i de Est. Aceasta, în ciuda fap-

tului c\ majoritatea ]\rilor ECE au dat dovad\,cum subliniaz\ al]i cercet\tori, chiar de o „poli-tic\ a imita]iei“, copiind de multe ori „la indigo“cadre [i practici din ]\rile occidentale (de[i une-ori cu rezultate diferite de cele scontate)9. Uniicritici ai progresului f\cut de ]\rile ECE pe caleatransform\rii rela]iilor civili-militari au încercat s\ explice neconcordan]a dintre situa]ia em-piric\ [i modelul tradi]ional prin existen]a înEuropa Central\ [i de Est a unei culturi politice

„care nu poate oferi suficient sprijin consolid\riivalorilor occidentale – valori care sunt opuse ide-ilor promovate oficial de c\tre fostele regimuricomuniste [i chiar societ\]ilor care au precedat cel de-al doilea r\zboi mondial [ în ECE]“10.

Aceia[i critici occidentali au atras aten]iaasupra altei “probleme”> for]ele armate din Eu-ropa Central\ [i de Est au avut tendin]a, dup\1989, s\ se implice în diverse dezbateri asupramodului de transformare a institu]iilor militare,dar [i în unele dezbateri legate de definirea poli-ticilor largi de securitate, ap\rare [i rela]ii exter-ne (care, potrivit modelului tradi]ional, sunt apanajul strict al liderilor civili ai statului). Astfel, încerc\rile civililor de a-[i subordona în mod

strict for]ele armate au fost întâmpinate de o oa-recare rezisten]\ din partea institu]iilor militare[i de securitate. Modelul tradi]ional de controlcivil al armatei, bazat pe ideea neutralit\]ii poli-tice a militarilor, dar [i pe stricta lor subordonarefa]\ de autorit\]ile politice ale statului, s-a dove-dit dificil de implementat în Europa Central\ [ide Est.

Un lucru absolut normal, de altfel> înc\ dinperioada în care modelul teoretic propus deSamuel P. Huntington s-a impus, întâi în StateleUnite [i apoi treptat în restul lumii occidentale,al]i autori, precum Morris Janowitz, au atrasaten]ia asupra limitelor acestuia [i asupra ne-concordan]ei între premisele sale teoretice [irealitatea de fapt. Janowitz a ar\tat c\ linia deseparare a responsabilit\]ilor civile [i militarenu poate fi trasat\ cu exactitate. Nici nu ar pu-tea fi, a spus acesta> nu doar c\ liderii civili [imilitari au atribu]iuni care se suprapun de mul-te ori, dar for]ele armate nu pot fi neutre poli-tic, conform modelului tradi]ional propus deHuntington. “A fi neutre”, a subliniat Janowitz,“ar însemna de fapt c\ militarii ar fi nici maimult, nici mai pu]in decât mercenari”< în timp

ce for]ele armate nu trebuie s\ se implice înmod partizan în via]a politic\ a ]\rii, ele “tre-buie s\ sus]in\ formatul de baz\ al unui sistempolitic democratic”11.

La rândul s\u [i aproximativ în aceea[iperioad\, Samuel E. Finer, un alt cercet\toramerican [i critic al modelului propus de Hun-tington, a ar\tat c\ separarea strict\ a sferelorcivile [i militare poate avea, chiar în sistemepolitice consolidate precum cele din Occident,



Monitor Strategic

124

efecte profund negative. Izolat\ la periferia zonei în care se iau deciziile importante în stat,inclusiv cele pe probleme de ap\rare [i securi-tate, armata poate fi tentat\ în anumite situatii,“prin natura sa” sau speculând un “momentuloportun”, s\ pun\ sub semnul întreb\rii legiti-mitatea conduc\torilor civili ai ]\rii. “Sentimen-tul de apartenen]\ la o profesie”, cu obliga]iilede rigoare, “îi poate împinge pe militari s\ seconsidere în slujba statului [i nu a unui guvernsau a altuia. Ei ar putea considera comunitateana]ional\ ca existen]\ atemporal\ ;n contrast cuocupan]ii temporari ai posturilor în stat”12. Pen-tru a evita o asemenea situa]ie, Finer a propusun grad mai mare de integrare a institu]iei mili-

tare cu restul societ\]ii [i implicarea for]elorarmate în dezbaterile politice importante care îiprivesc direct pe militari [i la care pot contribuiconstructiv.

:n Europa Central\ [i de Est, în perioada im-plement\rii reformelor necesare integr\rii înstructurile europene [i euro-atlantice, dup\1989, modelele occidentale clasice au fost îm-br\]i[ate ca o solu]ie “natural\” de c\tre ]\rileECE, iar statele [i organiza]iile occidentale le-aupromovat cu egal entuziasm. În domeniul rela-]iilor civili-militari, modelul tradi]ional a fost cuatât mai mult sus]inut de ambele p\r]i cu cât elprezenta avantajul unei structuri simple, aparent u[or de adoptat [i verificat pe parcursul procesu-lui de implementare. Europa Central\ [i de Est ini]ia cei mai serio[i pa[i pe calea consolid\riiprincipalelor principii ale acestuia, inclusiv a ideiide separare strict\ a sferelor civile [i militare(dup\ mijlocul anilor 1990, când procesul deextindere a NATO promitea s\ devin\ realitate), în acela[i timp în care, în ]\ri occidentale precumStatele Unite [i Canada, un num\r tot mai marede anali[ti punea sub semnul întreb\rii relevan]aactual\ a modelului tradi]ional.

Printre contribu]iile cele mai notabile la dez-baterea teoretic\ din domeniul rela]iilor civili-militari se num\r\ o alternativ\ la modelul tradi-]ional, propus\ de Rebecca L. Schiff [i intitulat\“teoria concordan]ei”. Schiff consider\ c\ sepa-rarea fizic\ [i ideologic\ între conducerea civil\a statului [i for]ele armate caracterizeaz\, în liniimari, doar spa]iul occidental – în special realit\-]ile din Statele Unite – f\r\ a fi aplicabil\ integralnici m\car acolo. Conform teoriei sale, “trei par-

Nr. 3-4 / 2005

teneri – armata, elitele police [i cet\]enii în senslarg – trebuie s\ contribuie la o rela]ie de coope-rare, care poate sau nu s\ implice ideea de sepa-rare, dar aceasta din urm\ nu este o condi]ieesen]ial\”13.

Este abilitatea celor trei parteneri de a c\deade acord asupra mai multor aspecte (luareadeciziilor la nivel politic, metode de recrutare,compozi]ia social\ a corpului de ofi]eri [i stilulmilitar) – la rândul lor, facilitate sau îngreunatede experien]ele culturale [i istorice ale fiec\rei]\ri – care ar explica probabilitatea interven]ieimilitare directe în via]a politic\ a statului. Teo-ria propus\ de Schiff pune astfel accentul pe“dialog, convie]uire [i existen]a unor valori [i

obiective împ\rt\[ite în comun de c\tre arma-t\, elitele politice [i societate”14. Ceea ce dife-ren]iaz\ semnificativ teoria concordan]ei dealte modele din domeniul rela]iilor civili-militarieste importan]a pe care Schiff o acord\ culturii,al\turi de gradul semnificativ de relevan]\ acor-dat cet\]enilor, în sens larg.

Cercet\torul canadian Douglas L. Bland apropus un model similar pentru rela]iile civili-militari, numit “teoria responsabilit\]ii comune”. Aceasta se bazeaz\ pe ideea controlului civil asu-pra for]elor armate, creat [i men]inut prin inter-mediul unui “regim al responsabilit\]ii comune” între cei doi parteneri principali, elitele civile [imilitare. “Mai exact, autorit\]ile civile sunt res-ponsabile [i pot fi trase la r\spundere pentruanumite aspecte de control, iar liderii militarisunt responsabili [i pot fi tra[i la r\spundere pen-tru altele. De[i anumite responsabilit\]i pot fu- ziona, ele pot fi totu[i separate unele de altele”15.Interac]iunea partenerilor se bazeaz\ pe seturide principii, norme, reguli [i proceduri de luarea deciziilor diferite de la un context na]ional laaltul. În timp ce “autoritatea ultim\ pentru direc-]ia [i ac]iunile armatei apar]ine unor civili din

afara institu]iei militare”16, teoria responsabilit\]iicomune contrazice unul din principiile de baz\ale modelului tradi]ional, acela care presupuneexisten]a [i necesitatea separ\rii civili-militari.

Modelul propus de Bland las\ deschis\ posi-bilitatea unui grad semnificativ de implicare aarmatei în procesele de luare a deciziilor la ni-velul statului, pe teme de ap\rare [i securitatena]ional\, ca [i aceea a interven]iei ocazionalea politicienilor în planificarea ac]iunilor mili-




Monitor Strategic

125

tare. Contrazicându-l pe Huntington, Blandarat\ c\ modelul tradi]ional nu descrie obiectivinterac]iunile empirice din domeniul rela]iilorcivili-militari [i, “chiar dac\ ar fi posibil s\ con-struim sistemul ideal [al lui Huntington], nu esteclar c\ ar contribui într-adev\r la asigurareacontrolului civil asupra for]elor armate, ba chiarl-ar putea îngreuna”17. Potrivit teoriei responsa-bilit\]ii comune, elitele militare [i civile trebuiev\zute ca parteneri – în timp ce primele pot finu doar comandan]i, dar [i exper]i [i consilieri în luarea deciziilor în stat, cele din urm\ î[i pot asuma de asemenea calitatea de comandan]i [iconsilieri în anumite opera]ii militare.

Teoria responsabilit\]ii comune, propus\ de

Bland, [i teoria concordan]ei, propus\ deSchiff, par cu atât mai relevante în contextulEuropei Centrale [i de Est. Mul]i anali[ti ai rela-]iilor civili-militari din ]\rile ECE au sugerat, înrepetate rânduri în ultimii ani, neconcordan]adintre realitatea de fapt a interac]iunii dintreelitele civile [i militare, pe de o parte, [i mode-lele occidentale clasice, ca [i cele caracteri- zând perioada dinainte de 1989, pe de alt\parte. Noi paradigme, bazate pe ideea de coo-perare responsabil\ între liderii civili ai statului[i comandan]ii militari, conform unor standar-de definite clar [i de comun acord, sunt de fapt necesare pentru a descrie rela]iile civili-militari[i a se constitui ca baz\ pentru dezvoltareaacestora pe principii s\n\toase în viitor – atât în ]\rile ECE, cât [i în întregul spa]iu occidental.Noul context de securitate interna]ional\ pares\ se constituie oricum într-un catalizator alprocesului de definire a unor noi modele pen-tru rela]iile civili-militari din spa]iul euro-atlan-tic, la care ]\ri precum România au aderat du-p\ încheierea R\zboiului Rece.

În special atacurile teroriste împotriva State-lor Unite, din 11 septembrie 2001 (9/11), au

schimbat dramatic percep]ia pericolelor la adre-sa securit\]ii statelor [i au condus, inclusiv în]\rile ECE, la noi politici privind ac]iunea mili-tar\ [i la noi structuri organiza]ionale pentruimplicarea în opera]ii de ap\rare [i securitate.Dup\ încheierea R\zboiului Rece, [i mai alesdup\ 9/11, for]ele armate na]ionale s-au v\zut în situa]ia în care abilitatea de a ac]iona împotri-va unor structuri neconven]ionale [i de a contra-cara pericole asimetrice le-a fost pus\ sub sem-

nul întreb\rii. Reforma armatei a devenit nece-sar\ nu doar în ]\rile Europei Centrale [i de Est,aflate pe calea integr\rii în noi structuri multina-]ionale precum NATO, dar [i în spa]iul euro-atlantic în sens larg> principalul inamic nu maiera o for]\ unit\, disciplinat\ [i masiv\, precum Armata Ro[ie, ci – printre altele – grupuri tero-riste legate între ele mai degrab\ la nivel ideo-logic [i motivate de principiile jihadului, unuldin acestea fiind Al-Qaeda, condus de liderulterorist Osama bin Laden.

Noul mediu de securitate a condus în spa-]iul euro-atlantic la necesitatea constituirii unornoi institu]ii [i politici de contracarare a noilorpericole, în special pentru participarea for]elor

armate la un tip de r\zboi neconven]ional. Apari]ia unor noi abord\ri pentru ac]iunea mi-litar\ în teatrele de opera]ii [i înfiin]area unorpun]i de leg\tur\ mai strânse între liderii civili[i militari, într-un context în care semnifica]iapolitic\ a interven]iilor armate este considera-bil mai mare decât în trecut, a condus de ase-menea la crearea de noi tipuri de rela]ii civili-militari, care nu mai corespund modelului tra-di]ional propus de Huntington nici m\car în]ara în care acesta a fost produs, Statele Unite.

For]ele armate, deopotriv\ în ]\rile ECE [i în restul ]\rilor occidentale, dobândesc noifunc]iuni [i folosesc noi strategii în lupta împo-triva terorismului interna]ional< este normal, înaceast\ situa]ie, ca interac]iunea dintre solda]i,politicieni [i societatea civil\ s\ capete altenuan]e decât în urm\ cu un deceniu sau dou\.Strâns legate de pericolul terorismului sunt fe-nomene precum proliferarea armelor de dis-trugere în mas\, care poate permite declan[a-rea unor atacuri teroriste mult mai periculoase,[i existen]a statelor ale c\ror guverne [i-aupierdut abilitatea de exercitare a autorit\]ii lanivel intern, care se pot constitui în baze fertile

pentru diversele re]ele teroriste. Transformarearela]iilor civili-militari în noul context de secu-ritate pare a avea loc simultan la nivelul for]e-lor armate [i la cel al autorit\]ilor civile alestatului.

La nivelul for]elor armate, se constat\ omuta]ie de la r\zboiul clasic la interoperabi-litate multina]ional\, “opera]ii speciale”, mi-siuni de men]inere a ordinei [i ni[e de speciali- zare< implicarea armatei în dezbaterile privind



Monitor Strategic

126

politicile de ap\rare [i securitate indic\ inte-grarea acestora mai strâns\ cu autorit\]ile civi-le. La nivelul conducerii politice a statului, stra-tegiilor tradi]ionale de analiz\ a pericolelor [i amodelelor de ripost\ militar\ li se adaug\ ana-lize mai complexe, care permit identificareamai detaliat\ [i mai riguroas\ a unor noi peri-cole [i tipuri de conflict< sunt constituite, deasemenea, structuri de stat mai specializate,concentrându-se pe probleme de securitate,informa]ii, ap\rare, protec]ie public\ [i preg\-tire pentru interven]ii de urgen]\. Analiza rela-]iilor civili-militari trebuie, în noul context, s\ia în calcul aceste elemente [i s\ le integreze înnoile paradigme care sunt în proces de con-

solidare în acest moment.Studiul corela]iei dintre mediul interna]ional

de securitate [i cadre de interac]iune civili-mili-tari nu este un fenomen recent. Schimbarea ra-dical\ a tipului de pericole la adresa statului [i,implicit, a mediului interna]ional de securitate,a facut îns\ ca dup\ încheierea R\zboiului Rece([i în special dup\ 9/11) s\ se abordeze în litera-tura de specialitate necesitatea construirii unornoi abord\ri pentru rela]iile civili-militari din se-colul al XXI-lea. Redefinirea cadrului de baz\ alrela]iilor civili-militari – plecând atât de la cerin-]ele contextului actual de securitate interna]io-nal\, c=t [i de la realit\]ile fiec\rui cadru na]io-nal – este cu atât mai necesar\ în Europa Cen-tral\ [i de Est, unde transformarea for]elor arma-te [i a sistemelor de control civil al acestora afost impus\ de abandonarea fostelor regimuricomuniste ([i este înc\ în derulare).

În Occident, impactul mediului interna]io-nal de securitate asupra rela]iilor civili-militarila nivel na]ional fusese observat înc\ de la în-ceputul anilor 1940 de c\tre cercet\torul ame-rican Harold Lasswell, în teoria “statului garni- zoan\”. Într-o perioad\ a loviturilor de stat

frecvente în diverse ]\ri ale lumii, el considerac\ exist\ riscul ca armata s\ dobândeasc\ unrol supradimensionat în stat, în contextul unorpericole crescânde de natur\ extern\ la adresasecurit\]ii na]ionale. O lume a “statelor garni- zoan\” ar fi, în concep]ia lui Lasswell, “o lume în care speciali[tii în domeniul violen]ei sunt cel mai puternic grup din societate”18. Însu[iSamuel P. Huntington a investigat, în cartea sa“The Soldier and the State”, ideea schimb\rii

Nr. 3-4 / 2005

rela]iilor civili-militari, în contextul modific\rii“imperativului func]ional” al nivelului de peri-cole la adresa securit\]ii societ\]ii. Re]eta pre-scris\ de Huntington pentru crearea unui sis-tem func]ional de rela]ii civili-militari, adic\separarea celor dou\ sfere de activitate, este îns\ din ce în ce mai criticat\ în literatura despecialitate [i în interac]iunea civili-militari de zi cu zi (cum s-a ar\tat mai sus).

Modelul propus de Morris Janowitz paremult mai util ca baz\ de plecare în contextulactual al r\zboiului împotriva terorismuluiinterna]ional. Potrivit lui Janowitz, for]ele armatecontemporane “devin for]e ‘constabulare’ [poli-]iene[ti] când sunt preg\tite în mod continuu s\

ac]ioneze, sunt ata[ate de ideea de folosire mi-nim\ a for]ei [i urm\resc atingerea unor rela]iiinterna]ionale viabile, mai degrab\ decât victo-ria”19. La rândul s\u, Janowitz considera c\ mo-dificarea tipurilor de interac]iune civili-militari sedatoreaz\ într-o important\ m\sur\ schimb\riimediului de securitate – din p\cate, Janowitz nua oferit suficiente detalii asupra aceastei corela-]ii. Peter D. Feaver consider\ c\, potrivit mode-lului lui Janowitz, “tensiunea [ ;ntre civili-militari]cre[te atunci când riscurile externe for]eaz\armata s\ adopte roluri poli]iene[ti sau cândelitele militare [i civile nu sunt bine integrate”20. În special în contextul mediului de securitateinterna]ional\ de dup\ 9/11, în care for]elearmate par s\ dobândeasc\ un num\r crescândde func]iuni poli]iene[ti în teatrele de opera]iiexterne, iar integrarea civililor [i a militarilor las\de dorit în majoritatea ]\rilor din spa]iul euro-atlantic, sunt necesare noi formule de rela]iicivili-militari care s\ previn\ dezvoltarea unuinivel substan]ial de tensiune între cele dou\grupuri.

Cel mai elaborat [i de actualitate studiuasupra impactului mediilor de pericole externe

asupra rela]iilor civili-militari na]ionale a fost propus îns\, la sfâr[itul anilor 1990, de MichaelC. Desch. Combinând localizarea riscurilor (ex-terne sau interne) [i intensitatea acestora (marisau mici), teoria lui Desch ofer\ patru configu-ra]ii distincte de pericole [i, implicit, de tipuride rela]ii civili-militari. Teoria se bazeaz\ peideea potrivit c\reia pericolele la adresa secu-rit\]ii afecteaz\ deopotriv\ autorit\]ile civile,for]ele armate [i societatea în sens larg. În mod




Monitor Strategic

127

particular, ele au un impact semnificativ asupra“tipului de conducere civil\, structurii institu-]iei militare, gradului de ac]iune comun\ a in-stitu]iilor de stat, metodelor de control civil [iconvergen]ei sau divergen]ei dintre ideile [iculturile civil\ [i militar\”21. Rela]iile civili-mili-tari pot varia de la “bune” la “foarte rele” înfunc]ie de combina]ia de pericole la adresa se-curit\]ii statului. De[i modelul propus deDesch pare a oferi posibilitatea cooper\rii ex-tinse dintre civili [i militari pe probleme deap\rare [i securitate, Desch consider\ necesar(ca majoritatea autorilor din acest domeniu, dealtfel) ca autoritatea final\ asupra deciziilor s\revin\ conducerii civile a statului.

Controlul civil asupra for]elor armate este [i,foarte probabil, va r\mâne, în spa]iul euro-atlan-tic, piatra de temelie a oric\rui proces de ini]ieresau consolidare a unor sisteme de rela]ii civili-militari. Arhitectura acestor sisteme trebuie s\ fie îns\ suficient de flexibil\ pentru a permite adap-tarea acestora la noi contexte na]ionale [i la noimedii de securitate interna]ional\. Printre altele,mul]i anali[ti ai acestui domeniu au ridicat înrepetate rânduri problema gradului de separaresau suprapunere a unor responsabilit\]i civile [imilitare, îndeosebi în noul context de pericole laadresa securit\]ii, dup\ încheierea R\zboiuluiRece [i mai ales dup\ 9/11. Ei consider\ c\ estenevoie, la momentul actual, de o revolu]ie înmodul de abordare a rela]iilor civili-militari, carepoate s\ implice abandonarea unora din princi-piile modelului tradi]ional, mai ales a ideii potri-vit c\reia separarea celor dou\ sfere este oaxiom\ f\r\ de care întregul ansamblu teoretic [iempiric de rela]ii civili-militari na]ionale se poatepr\bu[i.

Studii [i teorii recente indic\ faptul c\, nudoar în ]\rile Europei Centrale [i de Est (aflate,oricum, pe calea reform\rii rela]iilor civili-militari

la nivel na]ional), dar [i în restul spa]iului euro-atlantic, nevoia redefinirii interac]iunii dintre eli-tele civile [i militare este real\. Dup\ 9/11, noulmediu de securitate [i reac]ia statelor la noile saleprovoc\ri s-au constituit într-un catalizator altransform\rii tipului de rela]ii dintre politicieni [ifor]ele armate. Redefinirea modelelor teoreticepentru descrierea noilor realit\]i [i pentru conso-lidarea lor viitoare nu poate r\mâne mult în ur-m\ – pa[i încurajatori în acest sens, într-un do-

meniu care a suferit dintotdeauna, la nivel anali-tic, din lipsa unei structuri de rezisten]\ puterni-ce, se fac îns\, iar ]\rile ECE ar putea contribuisemnificativ la aceast\ dezbatere.

Note>1. Despre procesele de tranzi]ie din Europa Centra-

l\ [i de Est dup\ 1989 [i, în special, despre inte-grarea României în structurile euro-atlantice,vezi> “New Borders and Staged Enlargement> Ro-mania and the EU”, de Drago[ Popa [i BogdanBuduru, în Soft or Hard Borders?> Managing theDivide in an Enlarged Europe, editat\ de Joan De-Bardeleben, Aldershot> Asgate, 2005.

2. Vezi Samuel P. Huntington, The Soldier and theState> The Theory and Politics of Civil-Military

Relations, Cambridge, MA, Harvard UniversityPress, 1967.

3. Ibidem, p.83.4. Peter D. Feaver, Armed Servants> Agency, Over-

sight, and Civil-Military Relations, Cambridge, MA>Harvard University Press, 2003, p.7.

5. S. Huntington, op.cit., p.20.6. Ibidem, p.76.7. James Burk, “Theories of Democratic Civil-Mili-

tary Relations”, în Armed Forces & Society ,vol.29, nr.1 (Fall 2002), p.13.

8. Nu acela[i lucru se poate spune îns\ despre rela-]iile civili-militari din alte ]\ri din Europa Central\[i de Est [i din fostul spa]iu sovietic, care nu au

atins înc\ standardele prescrise de organiza]iile [istatele occidentale< vezi> Andrew Cottey et al.,“The Second Generation Problematic> Rethin-king Democracy and Civil-Military Relations”, în Armed Forces & Society , vol.29, nr.1 (Fall 2002).

9. Vezi Piotr Dutkiewicz [i Sergei Plekhanov, “ThePolitics of ‘Mimicry’> The Case of Eastern Europe”, în The Soldier and the State in the Post Cold WarEra, editat\ de Albert Legault [i Joel Sokolsky (edi-]ie special\ a Queen’s Quarterly , Kingston, ON),2002.

10. Ben Lombardi, “An Overview of Civil-MilitaryRelations in Central and Eastern Europe”, în The Journal of Slavic Military Studies, vol.12, nr.1

(martie 1999), p.29.11. Morris Janowitz, The Professional Soldier> A

Social and Political Portrait, Glencoe, IL, The FreePress, 1960, pp.101-102.

12. S. E. Finer, “The Man on Horseback> The Role of the Military in Politics, Londra, Pall Mall Press,1971, p.25.

13. Rebecca L. Schiff, “Civil-Military Relations Recon-sidered> A Theory of Concordance”, în Armed Forces & Society , vol.22, nr.1 (Fall 1995), p.7.

14. Eadem, p.12.



Monitor Strategic

128 Nr. 3-4 / 2005

15. Douglas L. Bland, “A Unified Theory of Civil-Military Relations”, în Armed Forces and Socie-ty , vol.26, nr.1 (Fall 1999), p.9.

16. Ibidem, p.10.17. Douglas Bland, “Protecting the Military from Civi-

lian Control> A Neglected Dimension of Civil-Military Relations”, în Democratic and Civil Con-trol over Military Forces – Case Studies and Pers- pectives (Monograph Series, nr.3), Roma, NATODefense College, 1995, p.113.

18. Jay Stanley, “Introduction> An Invitation to Revisit Lasswell’s Garrison State”, în Essays on the

Garrison State, editat\ de Jay Stanley, NewBrunswick (SUA) [i Londra> Transaction Publishers,1997, p.23.

19. Morris Janowitz, op.cit., p.418.20. Peter D. Feaver, “Crisis as Shirking> An Agency

Theory Explanation of the Souring of AmericanCivil-Military Relations”, în Armed Forces & So-ciety , vol.24, nr.3 (Spring 1998), p.408.

21. Michael C. Desch, “Soldiers, States, and Struc-tures> The End of the Cold War and WeakeningU.S. Civilian Control”, în Armed Forces & So-ciety , vol.24, nr.3 (Spring 1998), p.392.

Drago[ Popa is a Ph.D. candidate and teaching assistant with the Department of PoliticalScience at Carleton University in Ottawa, Canada. He has a M.A. degree in European and Russian Studiesfrom Carleton University and a B.A. degree in Journalism from Babe[-Bolyai University in Cluj-Napoca,Romania. His areas of concentration are Comparative Politics and International Relations, focusing onpost-Communist systemic transformation in Central and Eastern Europe, civil-military relations, securityand defence matters in the post-Cold War (specifically post-9/11), international threat environment andtransnational ethnic groups in Europe. He worked as reporter, editor and head of political departments

with several media organizations in Romania, 1996-2000.

This article explores the need for new paradigms to describe, and be used as guiding models for, the fieldof civil-military relations. The traditional theoretical frameworks, created in the West decades ago, have to befine-tuned on the basis of both the reality of new regional contexts (such as Central and Eastern Europe) andthe imperatives of the post-Cold War (especially post-9/11) international threat environment. While notablealternatives have been proposed in the West, particularly after the demise of the Soviet Union and theemergence of qualitatively different international security challenges, Central and Eastern Europe is yet to

contribute to this emerging debate.

SUMMARY




Monitor Strategic

129

Security and peace are seen as a publicgood. Peoples worldwide are concerned about armed conflict, terrorism, regional conflicts,failed states, corruption, violent crime, andhuman rights abuses. For much of its time,NATO’s centre of gravity was providing for theimmediate defence and security of its membercountries. Nevertheless, focusing on semantics,the word ‘security’ is described as a freedomfrom risk and danger, from doubt, anxiety, orfear1. Bearing these “provisions” in mind, anyapproach to security in general asks foranswers to the following questions2>

• Who or what is object of security?• What is the nature of threat?• Who is responsible for/taking care of

security?• By what actions, means and ways is

security reached, kept and enhanced?Today’s answers to these questions are rad-ically different from those of the bipolar world,and now are dictated by two major events onthe international scene in past one-and-a-half decade> the collapse of communism of late1980s and the terrorist attacks of 11September 2001. Consequently, the formertwo of the shown-above questions are dealt with in a completely transformed manner inlocal, regional and global security environ-ment. Unlike the national territory, as a ColdWar’s object of security, contemporary focus is

given to an individual i.e. human-centred one. Also, in contrast to the predominant threat of the past, the risks to this object of security areprimarily non-military, asymmetric, multi-faceted in nature and multi-directional, whichmakes them hard to predict and assess. In that respect, the configuration of world’s securityhas been undergoing through a thorough trans-formation.

Following changes in the security sphere,

security sector reform (SSR) is a relativelyrecent sintagm and concept in the process of transformation and development, or post-con-flict peace-building of a state. SSR is a com-plex, interrelated, and cooperative endeavourintegrating a variety of actors and components. Although there is no generally accepted defini-tion of SSR, this phenomenon could bereferred to as an entirety of changes in thinkingand practising security in the framework of astate3. Namely, it is a sintagm which overarch-es but also includes several parallel – but sepa-rated – reforms of each security factor in astate. It also connects, directly or indirectly,changes in security sector with reform of awhole society that additionally stresses interde-pendence of a number of changes within secu-rity sector as well as their determination by

content, scale and direction of reform in a soci-ety.Remarkably, SSR is a process rather than an

end point. Even in attempt to define the endpoint as “the provision of security within thestate in an effective and efficient manner, andin the framework of democratic civilian con-trol”4, we could find ourselves in the point of departure for another review, due to the inher-ent dynamics of international and domesticsecurity. This process needs cautious and sys-tematic approach, guidance, review and,wherever required, intervention and revision.

In its moment of inception, this concept was related primarily to countries in transitionof Central and Eastern Europe. Having sufferedfrom authoritarian regimes, these countrieswere enthusiastic in adopting values of model-societies of the West, and in simple applyingthe Euro-Atlantic solutions in the securitysphere, concurrently taking the PfP as a merepreparatory phase on their way to full mem-bership in NATO5. However, against this back-

PfP and Security

Sector Reform Djordje Petrovic



Monitor Strategic

130

ground, there is no country – in more generalterms – that is not involved in some sort of reform, changing the way security institutionsand actors operate. Both security and democ-racy are continuous processes, and all estab-lished democracies adapt and reform theirdemocratic procedures in compliance tochanging circumstances. However, SSR doesmake particular demands in post-authoritarianand post-conflict societies, and thus they willbe the subject of this analysis.

Respecting this focus, the core of SSR isdemocratic governance in the security sector.It comprises the rule of law, including protec-tion of citizens’ rights, interests and personal

security as well as fairness in the administrationof justice and independence of the judiciary6.Democratic governance also includes clearlydefined guidelines, goals and management, aswell as the involvement of political and socie-tal factors, and transparent and accountablegovernment institutions. Moreover, SSR needsco-operation and co-ordination to ensurecomplementarity, grounded in common objec-tives and related criteria and conditions,including agreed standards and minimum lev-els of performance. Evaluation and assessment are critical performance management tools inthis regard, reflecting the notion that if per-formance is not measurable, then it is not manageable7.

In the context of SSR, necessity of bridgingthe gap between the current state and thedesired end-state (a vision of the future securi-ty sector) shapes country’s commitments andfacilitates medium to long-term guideposts inthe process of reform. This matrix, in defencematters, coupled with thorough and viablefinancial calculation, makes the process of theStrategic Defence Review (SDR) development

that a number of both NATO and PfP countriesembarked upon as of late 1990s. However, thereform is not a mere box producing anticipat-ed outcome, nor is it something that can beeasily imposed from the outside. There are anumber of inner inputs that shape the speedand quality of reform process, for behind theeach good political rhetoric there are manypainful decisions and necessary steps there-after along the path.

Nr. 3-4 / 2005

In many countries, compared to the highlevel of SSR needs, the available resourceshave been far from sufficient. Here is wheredonors come to the scene, providing externalsupport for both the concept of SSR and itsimplementation in practise. Some donors havebeen driven by own national interests ratherthan the needs of particular country that inpursuing self-sustaining SSR objectives can be,by all means, counterproductive.

SSR is not just about disarmament or reduc-ing the size of the army, but also about securi-ty in the wider sense – security of every singlehuman being within society. The SSR paradigmis based on broad principles such as democrat-

ic control and accountability, public participa-tion and transparency, democratisation of civil-military relations, good governance and publicexpenditure management. However, post-authoritarian experiences in many countriesbrought to the surface the Soviet and commu-nism legacies, nepotism, continued authoritar-ian political leadership, police involvement incriminal acts and endemic corruption as mainimpediments for successful implementation of SSR. Moreover, legacies from the Cold War’sstereotype of donors’ support bring about some additional burden to SSR implementa-tion.

The Euro-Atlantic Security Sector ReformParadigm

As the prospect of NATO accession hasbeen one of the key driving forces of SSR in theregion of CEE, reform has been inclined heav-ily towards defence and the military, given thestrongest impact of the whole spectrum of PfPtools in defence/military context of SSR.Heaving in mind overwhelming preponder-ance of the armed forces’ “share” within over-

all security forces, this finding is logical, not meaning that other security actors were not addressed (e.g. border guards), and indirectlyincluded. Moreover, it accelerates defencereform, while simultaneously having a positiveeffect on democratic governance, politicalaccountability and development in broaderterms8.

The PfP’s MAP, as a tool for preparing coun-tries to become an integral part of NATO, pres-




Monitor Strategic

131

ents an invitation to reform the security sector,and as a reflector of NATO’s community valueshas its objective laid in improvement of thesecurity institutions and security-providingservices as a change of the very “culture of security”. What is at stake is a shift from the“culture of state security”, comprehended in atraditional modern meaning, to a “culture of cooperative security”9 embedded in the Euro- Atlantic post-modern system.

In the light of established contexts, throughwhich SSR will be estimated, a Euro-AtlanticSSR paradigm could be determined as follows.

Political context – Internal political stabili-ty, establishment of democratic governance

and political consensus of all parties on the roleand the place of the security sector in the soci-ety are the main preconditions before under-taking activities in the process of Euro-Atlantic(military) integration. It is an issue of whetherthe government is actually competent todecide on and implement a defence policyand direct the course of military reform. Theliberal principles of social order – pluralism,the rule of law, democratic political participa-tion and representation as well as private prop-erty and the market economy – are derivedfrom, and justified by, these rights10. The fastera country adopts the community values andnorms, the earlier it becomes a member.

Normative context – SSR, including theestablishment of the democratic control overthe armed forces, strongly depend on the legalregulations. No particular PfP tool works on thenormative context specifically, but it is morethan obvious that NATO requirements need tobe legally framed in order to be binding for anysubject of the society which than can createproper state accountability of the undertakeninternational obligations not only towards

NATO. One method of evaluating perform-ance of SSR is the generic framework approachbased on the provision of a normative “idealtype” against which performance (by compari-son of norms and achieved standards) can bemeasured11.

Legal acts that facilitate the functioning of security sector in the reform context and stim-ulate the development in that area may be12>

• National Security or a Defence Concept<

• Military Doctrine or a Defence Act<• Law of Defence and the Armed Forces or

a Service Law<• Doctrines of different branches of the

Armed Forces and different security insti-tution<

• New training regulations and field servicemanuals.

Economic Context – SSR is a preconditionfor budgetary oversight over the security sectorforces, thus a political obligation in an area of extreme costs in particular for transforming sta-tes with simultaneous and competing priorities.In the process of preparing for NATO member-

ship, NATO requirement that the GDP alloca-tion for defence budget should be raised tomeet the modernisation needs is somewhat contradictory to a noticeable decline in overalltransitional process and SSR. Countries enga-ged in SSR found that their budget cycles werenot synchronized with the Alliance, neithertheir plans were realistic and consistent with re-source availability. In the long-term SSR bringseconomic advantages, but during the transition,professionalizing and downsizing the securitysector often leads to an increase rather than adecrease in state budgets.

Defence/Military Context – A commitment to reform at the highest level of the armedforces would be difficult to implement if themid-level officer corps remains unconvinced of or do not understand the rational behind thereform process. This problem is likely to bereinforced if SSR involved a transformation of the role and structure of particular elements of the security sector that would threaten jobs ordamage individual interests, which at the bot-tom line have been expected and inevitable.However, during 1990s this context of reform,

based on two sintagms – Civil-Military Relationsand Democratic Control of the Armed Forces –constituted a pillar of SSR in the 21 st century.

Societal Context – Civil society plays threeroles in the consolidation of democratic con-trol of the security sector> first, through themedia, non-governmental organisations, aca-demics and so on< secondly, it provides theopportunity for popular debate, discussion andcriticism of security issues< finally, it can act as



Monitor Strategic

132

an important mechanism for holding otheractors in the security sector to account throughexposing malpractice, forming critical judge-ments and so on13. Mainly it comes to attentionwhen a country is preparing for NATO mem-bership, when the whole society plays a criti-cal role. Managing relations with the civil soci-ety as well as domestic and international non-governmental organisations is a key challengefor all security sector actors.

Institutional Context – Improving thedemocratic governance of the security sector isa societal challenge that requires reformers totake into account the specific cultural, politicaland institutional conditions of a country. The

establishment of rules for the democratic gov-ernance of the security sector remains of para-mount importance in most countries at theborders and outside the Euro-Atlantic area14.

Geo-political Context – All of the aboveissues of political concern of each country,region and much broader spaces are being dis-cussed under the umbrella of EAPC, an impor-tant NATO mechanism for regular politicalconsultations on major issues of conflict pre-vention, mutual trust building and co-opera-tive security. Moreover, and more importantly,the PfP tools are aimed at increasing institu-tional ties between countries in the region, andpromote regional ownership of such establish-ments.

It is very difficult to generalize on thenature and the required steps of SSR, sincethese discussed contexts as well as the region-al constellations need to be taken intoaccount. Apart from the contexts of SSR, thedifferences in various countries are as vital astheir commonalities. End yet, a central prereq-uisite for the successful implementation of reform is the country’s will to reform.

Nevertheless, an attempt will be made here toidentify directions and effectiveness of SSR ineach of the clusters of the PfP.

Nevertheless, within the PfP framework,some scenarios can be defined, as offered bel-low, but not fully explaining the various andoften overlapping paths of reform>

• Democratic change in many sectors of society with limited reforms in securitysector (some Central European states)<

Nr. 3-4 / 2005

• Reform rhetoric or lip service to reformmainly to please foreign governments withlimited public participation or limited de-mocratization (the cluster of Central Asia)<

• Externally or donor-driven extensive re-structuring of the security sector without strong local ownership (some states fromthe Balkans’ cluster)<

• Fundamental restructuring of the securitysector to meet standards of external part-ners (Central and Eastern Europe and apart of the Balkans)<

• Building new security forces with exten-sive foreign assistance (Baltic states).

Yet, in order to avoid any speculations in

this respect, the contextual variables of SSRshould be empirically examined through thematrix of clusters within and around today’sPfP. This matrix requires additional attempt of defining a general model in which securitycommunities of both NATO and PfP operate.

Cooperative Security ModelIn broader terms, post-Cold War era

brought about numerous changes in securityambient and laid the basis for the concept of Cooperative Security , as a principle for interna-tional security “… to connote consultationthan confrontation, reassurance rather thandeterrence, transparency rather than secrecy,prevention rather than correction, and interde-pendence rather than unilateralism”15. In thenatural world it would be called the state of equilibrium or asymptotically stable state that is a common feature of closed, isolated or idealsystems. Unfortunately, this attempt to defineand shape the concept of Cooperative Securityreflects an idealistic view of the world’s futurein this regard. By applying external constraintsto the system, the system is not permitted to

reach equilibrium, and hence it falls into a cat-egory of open system with exchanges of cer-tain properties i.e. fluxes with the environ-ment. Usable theories of complexity , that would allow understanding of emergent behaviour rather than merely its observation,would therefore have a great deal to offer tosome of the central problems facing securityanalysis in an unstable and dangerous world.

A pragmatic and operationalized approach




Monitor Strategic

133

to Co-operative Security was a model given byRichard Cohen that encompasses the tradition-al international security arrangements of Collective Security and Collective Defence andadds two new elements – Individual Securityand Promoting Stability –, constituting fourconcentric and mutually reinforcing “rings of security” as follows16>

Collective Security looks inward to attempt to ensure security within a group of sovereignstates. The first modern Collective Securityorganization was the League of Nations, with asimple notion> its members pledged to protect each other from attack by other nations within

that organization. Also, this concept was fol-lowed by the UN founded in the aftermath of World War II, NATO, the Warsaw Pact, theOSCE in the 1970’s etc.

A Collective Defence organization looksoutward to defend its members from externalaggression. Collective Defence commits allnations, bound by treaty17, to come to eachother’s defence in the event that any memberis threatened by, or is actually subjected to mil-itary attack by a state or states outside thetreaty area. Arguably enough, NATO’s provi-sions for collective defence laid down in Article5 are only an assumption rather than obligationin contemporary world. Consequently, this ringis not an imperative in Cooperative securitysystem but, at the same time, its sense for inter-dependence and mutual trust must not be neg-lected.

To be both useful and effective, Coopera-tive Security must look both ways, inward andoutward and also incorporate two furtherdimensions.

Individual Security, or “Human Security”,stands at the centre of any real internationalsecurity system built around democratic ideals.The maintenance and protection of the basicfreedoms of the individual is the nucleus fromwhich all other forms of security must radiate.Damage to the security of individuals in onecountry, by external or more often by internalforces, now means that other peoples and theirgovernments feel that their own security isdiminished. The Westphalian concept of theabsolute right of states to act as they see fit within their own territories is no longer accept-ed by liberal democratic states nor, increasing-ly, by nations within international organizations

such as the UN.Instability in areas neighbouring to the ter-

ritory of the Cooperative Security system, orfurther afield, that might threaten the sharedsecurity of its members, will become a matterof serious concern. Promoting and projectingStability may be conducted using political,diplomatic, informational, economic, and, if necessary, military means. How stability can bedeveloped, restored, and preserved in theworld around them should remain the activeconcern of the states within the CooperativeSecurity system, and arguably exemplifies itsmost sensitive element 18.

This concept Cohen called “Strategic Sys-tem” as it is based on existing and newly creat-ed, strong and flexible institutions and hencecannot be fully realized in the abstract. Howe-ver, NATO itself institutionalized CooperativeSecurity by having a high degree of IndividualSecurity, holding up as a successful example of a Collective Defence organization, facilitatingbilateral and multilateral consultations and dia-logue19 and pursuing Promoting Stabilitythrough EAPC, PfP, NATO-Russia Council,

NATO-Ukraine Commission, MediterraneanDialogue, ICI, etc. Ultimately, Cohen con-cludes that NATO is currently the only workingmodel and practical example of CooperativeSecurity, spanning over all given rings, whereasthe PfP is falling into the one of PromotingStability. All states co-operating with such anorganization may benefit in security terms fromtheir increasingly close arrangements, respect-ing simultaneously constraints in geographical



Monitor Strategic

134

sense. Nevertheless, the PfP should not beseen as a collateral phenomenon in NATO’sCooperative Security system. On the contrary,it should embody the functional NATO mech-anisms in order to institutionalize CooperativeSecurity principles within its own structuresand tools, even without prospects of full mem-bership in the Alliance (e.g. “Advanced”Partners).

Therefore, the significance of the SSR restsin improving the Individual Security, the verycore of the presented Cooperative Securitymodel, simultaneously being the Euro-AtlanticCooperative Security culture. A viable securityand defence co-operation is far beyond imag-

ination without institutionalized protection of the basic freedoms of an individual, as thenucleus from which all other forms of securitymust radiate. Eventually, these are the com-mon values that exercise a cohesion feature of post-Cold War NATO.

PfP Tools in Security Sector Reform At this instant, when a complete scene is

set, in terms of the entire PfP toolkit availableto Partner countries, recognized regional clus-ters within and around the PfP, in terms of defined SSR, its appearances and its principles,and eventually in terms of the theoretical con-cept of Cooperative Security model, we canmove further and embark on assessing contex-tual variables established in the theoreticalframework – as vital for SSR assessment –respecting the matrix of contemporary clustersin the PfP context.

However, some clusters will be hereby deli-berately revised respecting the regional princi-ple as a key criterion, in the manner of merg-ing> Ukraine with “Inactive Partners”, BalkanMAP “three” with PfP aspirants, and Caucasus

with Central Asia. Concurrently, the main focuswill be put on countries in transition (e.g. post-authoritarian or post-conflict states), excluding“Advanced” Partners as deep-rooted demo-cratic societies, and also excluding Russia asirrelevant case for the subject of this analysis –due to its both strategic position on the inter-national scene and the substance of its PfPengagement.

In the context of the PfP, the issue of SSR has

Nr. 3-4 / 2005

always been apparently bound to the NATOenlargement process. Accordingly, the Study

on NATO Enlargement, ever since September

1995, outlined Alliance expectations of newmembers in the statement that> “PFP wouldassist partners to undertake necessary defencemanagement reforms [ such as ] transparentnational defence planning, resource allocationand budgeting, appropriate legislation and par-liamentary and public accountability. The PFPPlanning and Review Process (PARP) and PFPexercises will introduce partners to collectivedefence planning and pave the way for moredetailed operational planning.”

In Central and Eastern Europe (CEE),

NATO’s specific programmes to encourage SSR– within the framework of the PfP – haveadvanced the pace of reform processes, as wasparticularly visible in the Baltic States wherewestern engagement has been in-depth andlong-term, and where SSR has made significant progress20.

Manoeuvring space for variations andadaptation of individual circumstances isacknowledged, but in the core of the SSR proj-ect, as commonly understood, is an accept-ance of universal norms. In CEE countries SSRdoes not understand just the adjustment andadaptation of doctrines and force structuresthat are at stake, but the establishment of anew and different architecture for nationalsecurity provisions as a whole21.

The NATO Partnership Work Programme,EAPC Action Plan and the various Membership Action Plans are key tools in both promotingand shaping relevant SSR efforts22.

THE FIRST THREEThe three countries from the first wave of

post-bipolar eastward enlargement had few of

the currently existing PfP tools> IPP, PARP andPWP. Even though PARP, as the closest tool tobe focused on SSR, was essentially aimed at facilitating transparency in national defenceplanning and budgeting processes, during the1994-1999 period one of the most dominant PfP objectives was to help achieve interoper-ability with NATO forces for engaging in con-crete peacekeeping operations. Thus, after the1999 enlargement, Czech Republic, Hungary




Monitor Strategic

135

and Poland proved to be unprepared, regard-less their contribution to IFOR/SFOR, concern-ing the overwhelming mutual expectations – onthe one side, NATO’s expectations from thesestates, and on the other, each state’s expecta-tions from its membership in the Alliance.

Political Context – While future decisionson accession are likely to be based as much onpolitical reasons as on specific SSR success, SSRremains an important factor in post-communist countries’ processes of engagement withNATO and because the prospect of NATOaccession has been one of the key drivers of SSR in the region, reform has been biasedheavily towards the military. Disparity between

the partners’ expectations and reality waslarge> their general staffs stressed military mod-ernization< the defence ministries, the politicalimperatives. The political systems were not ready for NATO membership, but their gov-ernments had political reason to justify devot-ing resources to the armed forces23. The first wave of NATO enlargement was not anacknowledgement of preparedness, but apolitical gesture (only Polish candidacy com-manded general support among 16 NATO’snations, Czech and Hungarian inclusion wasmade largely on Germany’s insistence)24.

Lack of expertise in areas of security anddefence among the civil society is common toall CEE countries, which caused the use of “old” military staff for advising the “new” gov-ernments on the SSR and establishment of state security and defence priorities. Thus CEEcountries have not yet been able to developthe body of civilian expertise in defence issues,which is needed to ensure balance and to pro-vide dispassionate advice. The rapid turnoverof governments in CEE compounded this lackof expertise25.

“When the West German Bundeswehrabsorbed the East German National People’s Army, for example, all soldiers over 55 yearsold, all political officers, all Generals and Admirals, and all personnel who had workedwith the Stasi were retired. This removed theideological core of the NPA, and allowed fun-damental reform to occur. While other states inCentral and Eastern Europe generally did not (and because of different national circum-

stances were not able) to purge their securitysectors to the same degree, all implementedpolicies of depoliticisation of one sort oranother”26.

Central and Eastern European states haveconcentrated heavily on the issues of demo-cratic control of security sector rather thanbuilding an effective and efficient security sec-tor itself.

Normative context – The legal reform inpromoting democratic control over the armedforces (DCAF) in the countries in transition,particularly in Central and Southeast Europe,has had the task to build a stable and solidbackground for commencing reforms in the

security sector and prepare for applicant coun-tries for membership in NATO (and the EU)27.With the absence of this background, it wouldbe impossible to properly commence thereforms. Hungary marks a good proof of thisas, unlike other countries, it adopted itsNational Security Strategy only in 2002, eight years after becoming PfP member and threeyears after joining NATO28. Even though, mili-tary doctrines, defence strategies and nationalsecurity concepts reflect the significant rethink-ing of fundamental national security substance,an issue of deploying troops abroad became of constitutional concern as it requires legalchanges, as well as new and adapted armedforces. Neither IPP nor PARP worked out short-falls in the political and normative context –democratic capacities were very weak and theimplementation of essential legislation wasquestionable.

Economic Context – In this realm, stateswere fragile experiencing the immature phaseof free market economy coupled with corrup-tion, lack of transparency, and partial privati-sation process. Defence budget appears to be

a vulnerable target in debates on resources.Having in mind that all of the NATO aspirant countries were (and some still are) bearing theburden of the EU membership requirementsalongside the NATO requirements, as well aspresupposing reform processes in the overallsociety, a common feature in all these stateswas that defence budgetary needs fell ondeath ears. Nevertheless, it is to some extent logical, knowing NATO requirement, that the



Monitor Strategic

136

GDP allocation for defence budget should beraised, after a noticeable decline (in somecountries from 4% GDP), in order to meet themodernisation needs (Poland managed todedicate 2.1% GDP on defence, Hungarycould not pass 1.6% GDP and Czech Republicspent 2.2% GDP29). Consequently, NATOSecurity Investment Programme (NSIP) partic-ipated in assisting downsizing of the militaryforces – social reintegration programmes forredundant military personnel – covering short-ages in domestic budgets and managing tocomplete this essential task before joiningNATO. It was of extreme importance for thesethree countries that did not have MAP in

order to be better prepared for future NATOmembership. Hungary underlines that it didnot have a Membership Action Plan (MAP)-likeguidance and feedback from NATO at the timeof preparing for the membership, and high-lights the budget-drain associated with its con-tributions to NATO – led peacekeeping opera-tions (Operation Allied Force and KFOR).

Institutional Context – In institutionalterms, comparing to all follow-on “younger”NATO members, these three can be judgedsomewhat more positively. Institutional chan-ges under the SSR are primarily understood asan establishment of civilian control over thesecurity sector, meaning, in its defence part,that the General Staff (GS) and its sub-struc-tures should be placed under the command of the Minister of Defence. In many countries it happens with a long overdue and causes dis-putes particularly between the tough militarystructures, embodied in the GS and new polit-ical leadership in the Ministry of Defence(MoD). Those disputes between the MoD andthe General Staff, throughout the CentralEuropean countries, prevented efficient man-

agement of the military and still there is hardlyany clearer division of labour between thepolitical leadership and the GS. Hungary marksa distinctive example, having its legacy of longseparation between the MoD and GS, whileonly recently GS have been put under the com-mand of the Minister of Defence30. Polandexperienced the similar case> “Since joining the Alliance, the Polish defence ministry and gen-eral staff have maintained two separate lines of

Nr. 3-4 / 2005

command< consequently, the general staff linkto the political process weakened”31. On theother side, civilian control represents also anincrease in number of civilian personnel withinthe defence structures, which in some cases ledto a rapid and unbalanced increase of em-ployed civilians in the MoD, like, for instance, inthe Czech Republic where the number of per-sonnel blew up to 3,500 personnel32.

One cannot overlook the problems in man-agement system in general, that military struc-tures strived to substitute by their readinessand participation in NATO-led PfP operations.Generally, the membership was not yet under-stood as a process that includes all the govern-

mental structures, not only defence ones. Although NATO membership was said to be apolicy priority in the Czech Republic, an inter-governmental committee to promote the entryof the Czech Republic to NATO was put together less than one month before theMadrid Summit 33.

Defence/Military Context – A commonfragile state of affairs, in political and econom-ic sphere was reflected in their overall combat readiness and a deficit in adequate/modernarmaments and military equipment. Defenceplanning capabilities of the “first three” mem-bers have not improved visibly since theiraccession, and in some cases, have eroded.Particularly striking is that these countries con-ducted their supposedly definite post-ColdWar defence reviews in 200134. “In CEE forexample, NATO operability criteria have ledsome countries to concentrate on the develop-ment and reform of small cadres of their armedforces to meet NATO criteria at the expense of the development of the military as a whole.”35

Unlike next seven countries that joined NATOin 2004, these three managed to downsize

their militaries even before entering the Allian-ce> Hungary reduced its forces from 120,000to 52,000< Poland from 405,000 to 218,000<the Czech Republic from 130,000 to 58,00036.

Meeting NATO’s Force Goals (instead of PARP’s PGs), deploying and maintaining ar-med forces abroad, Hungary was to increase(from 35% to 70%) the manning of its combat formations with volunteer reserves rather thanconscripts37. It imposed additional challenges




Monitor Strategic

137

for Hungary, as much as for many other coun-tries alike. Thus, being one reason for Hungary’snot yet succeeding in creating effective, mod-ern, NATO-compatible and financially sustain-able armed forces. In terms of trained person-nel and finance, PAPR prepared only about 15% of the armed forces of the first-wavemembers according to NATO standards, simul-taneously creating a dislocation among theremaining forces, and resulting in two-tiredmilitary structures38.

The Czech Republic, for example, by beco-ming the NATO member, committed 80% of itscapacities to the Alliance. In the first cycle of the PfP PARP in 1996, the Czech Republic

committed itself to meet 12 of the 21 IOs sug-gested by NATO. Subsequent analysis in 1997showed that the Armed Forces were behind inaccomplishing 6 IOs, and had hardly started towork on the other half 39. The similar cases canbe found in most of the CEE countries alike.

Societal Context – Importance of publicsupport for military-defence expenditures andparticipation in peacekeeping missions, “thenew tasks” brought already with the PfP mem-bership, has been taken into account in a latephase of preparing for membership in the Alliance when the NATO Public Division beganworking with the countries on bilateral basis.

Stable democratic process in a countryensures education of the civil society and pub-lic support. This notion, at that time, wasunderstood by neither NATO nor its first post-Cold War newcomers, and thus both had noconcrete response to evident growing need.The public, in most of the CEE countries, sawNATO as an organisation which shifted itsfocus from collective defence (Article 5 mis-sions) towards collective security and peacesupport operations. This posture reflected,

higher or lower, public support expressed at the time of accession – from slightly over 50 inCzech Republic to 85% in Hungary40. “…[T]heaccession of the Czech Republic, Hungary andPoland into NATO did not have an effect onthe speed of democratization of these coun-tries, but it was the domestic support withinthese countries themselves that had been fos-tering democratization”41.

Domestic political pressures in Poland,

under the public demands, following NATOaccession have accelerated force reductionsand undermined Force Goals implementation.However, it was NATO’s inattention to beblamed for the lack of information and publiceducation42, through its PfP or bilateral mecha-nisms. Public opinion support for integrationremains uneven and the Alliance needs toassist Partners in developing more effectivepolicies and means in making the case forwider co-operation to the general public. It is aspace and a role for the NATO’s PublicDiplomacy Division to work not only withsecurity sector representatives on buildingtransparency, but also with the civil society on

the understanding of this sector’s particulari-ties. This continual process needs to be carriedout from the phase of a country’s preparing forthe membership (including both NATO andPfP membership), to the entering phase andfurther, with even more attention, after becom-ing a member.

Geo-political Context – The VisegradGroup was formed on 15 February 1991, at ameeting of the President of the CzechoslovakRepublic (Václav Havel), the President of theRepublic of Poland (Lech Walesa), and thePrime Minister of the Republic of Hungary(József Antall). The formation of the VisegradGroup was motivated by four factors of deci-sive relevance> 1) the desire to eliminate theremnants of the communist bloc in CentralEurope< 2) the desire to overcome historic ani-mosities between Central European countries<3) the belief that through joint efforts it will beeasier to achieve the set goals, i.e. to success-fully accomplish social transformation and jointhe European integration process< 4) the prox-imity of ideas of the then ruling political elites.It was especially in the initial period of its exis-

tence (1991–1993) when the Visegrad Groupplayed its most important role during talks withNATO and the EU43.

THE “BIG-BANG” SEVENBy the time of inviting seven44 more CEE

countries to join NATO in Prague, the PfPactivities and mechanism have largely beenenhanced. According to the understanding of many both politicians and military officers from



Monitor Strategic

138

CEE countries, PfP was all about an instrument for those interested in joining the Alliance. Bythe time of the second enlargement, the PfPovergrew the phase of a mere “entry room” toNATO. The Washington Summit, introducingMAP as a prerogative with values and norms tobe met by Partners wishing to join NATO,marked the critical point in NATO’s under-standing of newcomers’ SSR. While the focusof the enhanced PARP was still on armedforces’ interoperability and capacity require-ments, it took the bold steps towards theessence of the defence reform. In that respect,the MAP and additional third part in the PARPSurvey, built upon previous experiences and

lessons-learned, added substantive distinctionwith thus far practises. Namely, these changeswere reflected in an approach towards politi-cal and civil-military reforms, foreign and secu-rity policy, public support of military expensesof any kind, to overall capacity building,derived from commitments to the collectivedefence.

Political Context – Political situation in theseven countries, invited to join NATO inPrague, has been much more advanced, withfew more cycles of democratic electionsbehind, and hence raised commitments todemocracy and political stability. Nevertheless,political consensus regarding their militaries’role is only a recent development. As much aspolitical systems appeared to work, the abilityof the new governments to implement eco-nomic reforms, significantly determinedwhether or not lasting political reform couldtake hold in any of these countries45.

NATO is, therefore, best understood not simply as a military alliance but as the inter-national community’s military organizationwith its values and norms. NATO is embed-

ded in the Euro-Atlantic or „Western“ com-munity as an organization fundamentallybased on the liberal values and norms sharedby its members. Liberal human rights, i.e.individual freedoms, civil liberties, politicalrights are at the centre of gravity for the com-munity’s collective identity. The liberal princi-ples of social order – pluralism, the rule of law, democratic political participation andrepresentation as well as private property and

Nr. 3-4 / 2005

the market economy – are derived from, and justified by, these rights46. The faster a countryadopts the community values and norms, theearlier it becomes a member.

“Slovakia had been named together with itscentral European neighbours at the beginningof the process but then simply disappearedfrom the list of serious candidates as a result of the authoritarian domestic policies of theMeciar government. NATO consistently sig-nalled the Slovak government that it wouldhave to improve its democratic and humanrights record at home in order to become amember but did not exert any direct pressurefor change. In this situation, it was up to the

Meciar government to weigh up the benefits of membership against the costs of adaptation.Obviously, domestic power considerations pre-vailed”47.

Bureaucratic structures of the security sec-tor, by its nature, correspond to authoritarianrather than democratic patterns and are oftendeeply politicised. Security sector actors areoften also politicised and used to playing (orbeing used to play) a key (partisan) role indomestic politics, and in consequence haveeven been a key instrument of authoritariancontrol and tied to the old regime in relation toboth ideology and its own interests. Confir-ming examples can be found all over the globein every period of world history. Nowadays,lack of civilian expertise in security anddefence matters is much linked with the previ-ous communist period under which the wholesecurity sector (military, police and intelli-gence) acted as the system isolated outwardand homogenous inward, as well as politicisedto a great extent.

Freedom House ratings are from 1 (best) to7 (worst). The first figure in the column „Time“

is the number of years a country has continu-ously been classified as a „free“ country“< thesecond figure stands for the number of yearsthat the country has had a rating of 1 for polit-ical rights and of 2 or better for civil liberties.The „democracy“ and „economy“ ratings arespecific to the Freedom House’s „Nations inTransit“ reports. See Karatnycky/Motyl/Shor199748.

Normative Context – Adequate legal




Monitor Strategic

139

framework for democratic control of armedforces has been put in place little after the con-

stitution of all the (newly) independent, post-communist regimes and many have used PfPtools to develop security strategy documents.“Prior to 2001 Slovakia lacked a full comple-ment of national security documents statingthe threats and challenges of contemporarysecurity environment and the role of armedforces in meeting them”49. Estonian efforts onthe political/economic front in the secondMAP cycle included final approval of itsNational Security Strategy and continued par-ticipation in NATO and UN peace operations,as well as border monitoring. It was widely

understood that with no long-term strategicvision and stable national military strategy,there are no chances for success in transform-ing the military.

“The Bulgarian military, the country’s polit-ical leadership and society in general acceptedthe meaning and the consequences of the prin-ciple of civilian democratic control over thearmed forces. The period from 1989 to 1991marked an initial legislative and institutionalapproximation of the requirements of thedemocratic principle. The new democraticConstitution of 1991, followed by the newlaws on defence, armed forces, internal securi-ty and intelligence services defined the func-tions and responsibilities of the Parliament, thePresident, the Government and the GeneralStaff according to the requirements of thedemocratic civilian control”50.

Institutional Context – Direct impact onSSR by the MAP could be measured in politicaland institutional frameworks, insisting on a

structural and co-ordinated involvement of allrelevant government structures in the process.

One understanding of the institutional changesunder the SSR is the need for establishment of cross-governmental linkages among all relevant actors for proper defining of the place of andbetter strategic planning for the security sectorin a society. It usually involves not only theMinistry of Defence, the Ministry of Interior,the Ministry of Foreign Affairs and, if available,the nation’s joint security committee, but alsoother governmental bodies such as parliamen-tary committee for security and defence issues,Ministry of Economy and Finances, Ministry of Justice and other relevant governmental agen-

cies51. As it was stressed earlier, SSR is a joint exercise by political, politico-military and aca-demic circles, think-tanks and other decision-making and planning staffs.

“There was an unrealistic belief in many of the Bulgarian political and military leaders that once the formal requirements of the civiliandemocratic control are met the control itself will be guaranteed. The reason of this wrongperception is the lack of understanding that effective civilian control is attainable only if there is clarity about the relations among theresources, forces and goals of the defence pol-icy”52.

Economic Context – In this realm, thesecountries have been nothing more stable thanthe first three ones, whereas their budget plan-ning cycles have been gradually movingtowards compatibility with NATO standards –mostly by the merit of the Expanded and Adapted PARP. In the first MAP cycle, bothRomania and Bulgaria found that their budget

Country Political Rights Civil Liberties Time Democracy EconomyCzech Republic 1 2 7/4 1.38 1.88

Hungary 1 2 7/4 1.44 1.63Poland 1 2 7/2 1.44 2.00

Bulgaria 2 3 6/- 3.81 5.38Estonia 1 2 4/1 2.06 2.13Latvia 2 2 3/- 2.06 2.50

Lithuania 1 2 6/2 2.06 2.50Romania 2 3 1/- 3.88 4.63Slovakia 2 4 -/- 3.81 3.38Slovenia 1 2 6/4 1.88 2.38



Monitor Strategic

140

cycles were not synchronized with the Alliance. They also discovered that plans needto be more realistic and consistent withresource availability53. After undertaking partic-ipation in MAP and a number of PARP PGs,the country needs to plan these activities inaccordance with the disposed military budget.Slovenian Minister of Finance did not want topermit extra money to be allocated for MAPimplementation or PGs. This has led to aban-doning many PGs (Slovenia has opted for 56 of 82) because funding was not available54.

Even though, NATO incurs both financialcosts in order to finance enlargement and tosupport the new members. It was estimated by

NATO that their members will have to spendbelow $2 billion because NATO decided that,for the most part, the new members wouldhave to bear the costs of force modernizationthemselves and that allied forces would not bepermanently stationed in the new membercountries. Although these costs are not unaf-fordable at the moment, it is highly unlikelythat they are balanced by higher than averagecontributions of the new members. “This ismainly because their GNP per capita is at thelow end of NATO members. As a conse-quence, the joint contribution of the threenew members to the military budget of NATOwill amount to no more than approximately4.5 percent”55. The distribution of PfP Funds byregion, by 2000, was published by Lyle J.Goldstein56.

In addition, many countries are deceivedby the thought that PfP, and especially NATOmembership will provide not only adequatesecurity guarantee and aid their economicrecovery, but the necessity to reduce the finan-cial burden of the oversized and technicallyoutdated forces. That is often found as a main

reason for high public support. “While someeconomic improvement was registered, rela-tive stagnation with unemployment and infla-tion remains. For example, Slovenia showedeconomic growth but experienced a decline ininvestments. In some cases, where privatiza-tion has been significant, Partners have fundedtheir PGs from accrued funds, so their ability tosustain these resources is questionable”57.

Defence/Military Context – Democratic

Nr. 3-4 / 2005

and civil control over the military has beenestablished and successfully implemented inpractise, whilst the necessity of personnelreduction, education/training, modernizingequipment, and dealing with scarce resourcesinfluenced the unbalanced appearance of combat readiness and military capability.

“Those who oppose NATO admitting theBaltic states argue that they are indefensible. Ina crisis, however, a combination of the Balts’defence forces plus small units of rapidlydeployable western troops should be able toprovide a measure of deterrence and buy timefor diplomacy and the deployment of largerforces. (…). Since the mid-1990s they have

made considerable progress in consolidatingdemocracy and reforming their armed forces.Both countries gave vital support to NATO dur-ing the Kosovo air campaign of 1999. Neitherwill join the EU in its next round of enlarge-ment, expected in 2004. (…) The Central andEastern European states can also contribute alot to the fight against new threats such as ter-rorism – but the value they add will be throughpolitical support and co-operation in areassuch as intelligence and border controls, ratherthan through military capabilities58.

A commitment to reform at the highest level of the armed forces would be difficult toimplement if the mid-level officer corps haveremained unconvinced of or did not under-stand the rational behind the reform process.This problem was likely to be reinforced if SSRhad involved a transformation of the role andstructure of particular elements of the securitysector that would threaten jobs or damageindividual interests, which at the bottom linehave been expected and inevitable. The devel-opment of security sector education and train-ing programmes tackled some of these prob-

lems, but in many cases it is likely that onlygeneration change within the security sectorwill address them fully. Bulgaria’s defenceestablishment decline in the period from 1999to 2004 from 112,000 to 45,000 and Romaniaalready in 1999 downsized to 150,000 forabout 55% of the 1990 total59.

It is essentially remarkable that some of these countries needed radical revision of theirmilitaries structures, while the others embark-




Monitor Strategic

141

ed on building their militaries from scratch(Slovenia, Slovakia, Latvia, Lithuania and Esto-nia). Neither NATO nor PfP mechanisms couldhave helped exclusively in this process, but PfP“Advanced” members committed themselvesand assisted Baltic states in this great effort.This kind of bilateral cooperation proved to bevery fruitful for both the recipient state andNATO. The experience of the first three newNATO members – whose SSR programmes didnot focus sufficiently on the development of effective, efficient and interoperable armedforces – has led to the introduction of more rig-orous technical SSR criteria (in the form of theMAP) for other prospective NATO members,

and progress in SSR is likely to be a necessaryprecondition of any further expansion of thePfP60.

Both MAP and Annual National Plan (ANP)have helped create a structure for defence re-form and civil-military coordination that other-wise might not have arisen. Pre-Prague aspi-rants Bulgaria, Romania and Slovakia were in,more or less, the same position as the CzechRepublic, Poland and Hungary, thanks largelyto the MAP experience. They were properlyprepared for NATO membership – in the sensethat their commitment to forward programmesdemonstrates a willingness and ability to makea relevant, sustainable and durable contribu-tion to the Alliance – which is something theirpredecessors were not required to show in1997 (nor 1999)61. Latvian lessons learned inthe second MAP’s Annual National Plan cycleof 2000 included how to coordinate nationalplans better with NATO interoperabilityrequirements as well as how to use MAP todevelop self-defence capabilities and preparefor membership. During that ANP, Lithuaniamade progress in developing its C3 system,

new force structure, professional military edu-cation, training and doctrine, logistics, infra-structure, airspace management, and quality of life for the military62.

In the case of Partners, in particular thoseparticipating in the MAP, defence reform is –for various reasons – pursued as a priority issueand closely monitored by the Alliance63. Inthese terms, there are many ways in whichNATO itself and NATO/PfP advanced member

states may support the transformation process-es in other partner countries. One of the most positive examples is inter-state multilateral co-operation between Nordic and Baltic states.Baltic defence capabilities, well-educated andwell-trained forces are due to the mentor-likework of the “Advanced” Partners – Swedenand Finland – with the Baltic states.

Societal Context – Common phenomenonin these seven countries was a close work withtheir civil societies, on their own and togetherwith NATO. Consequently, they managed toobtain very high public support not only for theNATO membership but also for the reformprocesses and the new tasks for their armed

forces. Civil society has a very important posi-tion in legitimizing the ‘new’ roles that securi-ty sector is increasingly expected to play.Bearing in mind the pace of military integrationprocesses, which again need to be clearlyunderstandable to general public, the “newtasks” they bring to military – such as peace-keeping missions abroad – require more com-plex mechanisms for legitimacy than tradition-al defence of national territory missions.Without public support, the security sector’sundertaking of these “new tasks” becomesproblematic. “MAP has become an increasing-ly important tool for member governments tobuild public support for NATO as well as par-liamentary support for necessary resources.NATO-related educational programmes arenecessary to help MAP partners implement public information strategies to build publicopinion support for the Alliance. NATO andEU need to make further efforts to help MAPmembers delineate the relationship betweenthe two organisations because some partnersare finding it difficult to establish priorities forNATO and the European Union”64.

Furthermore, it needs to be explained tothe civil society that in order for the armedforces to be ready to carry out these “newtasks”, they need to undertake bold reformsteps in that direction. It is noteworthy that inthe Czech Republic, similar to Slovenia, mili-tary did not have any support and understand-ing from the public due to the legacy of previ-ous military forces under the communist regimes. In the Czech Republic, for example, it



Monitor Strategic

142

could not have been forgotten that the militarydid not support the 1968 revolution, eventhough it was at the time under the Russianmilitary guidance which caused the position it took at the time65. Slovenians have never beensensitive to the Yugoslav Peoples’ Army. On thecontrary, they had much of discussions afterproclaiming independence in 1991 whether todemilitarize the state completely.

Geo-political Context – In 2002, NATOseized an opportunity to enhance stability inEastern Europe and build a new relationshipwith Russia inviting seven countries to joinNATO. “Bulgaria’s and Romania’s strategiclocation on Europe’s south-eastern fringe

makes them essential allies in the battlesagainst terrorism, weapons proliferation andorganised crime. If NATO admitted these twocountries, plus Slovenia, Slovakia and theBaltic three, it would greatly help to consoli-date the currently benign security situation inCentral and Eastern Europe”66.

Such a “Big Bang” would consolidate pro-western democratic politics, encourage co-operation among the states of the region,help them to reform their armed forces andprovide reassurance that they will never againfall under Russia’s influence. Baltic borderswith Russia entered the reckoning in theNATO capitals, which is a reason why theBaltic countries were the best prepared MAP-states. They designed defence efforts appro-priate to the strategic circumstances andaffordability from the start. Further examplesof combined multinational units, improvinginter-state relations and general cooperationand stability (particularly under the PfP’s tool- OCC main idea of strengthening regionalmilitary cooperation) have been> Romanian-Hungary military cooperation started in the

early 90’s, Czech-Slovak battalion after their“Velvet divorce”, the Polish-UkrainianBattalion in Kosovo and Iraq, and the Balticbattalion (BALTBAT)67.

The various bilateral basic treaties betweenCEE countries concluded to settle territorialand ethnic minority disputes are the most prominent foreign policy changes attributed tothe conditions of membership explicitly set upby NATO.

Nr. 3-4 / 2005

THE BALKANSThe second post-Cold War NATO enlarge-

ment left out three Balkan countries> Albania,Croatia and Macedonia, for failing to meet prescribed NATO requirements. Indeed, thesecountries have another common feature –transition in a form of post-conflict develop-ment> Albania, after the economic crash andthe civil war but also being involved with trou-blesome manifestation of support to its minori-ties’ ethnic demands in neighbouring coun-tries< Croatia, after engagement in the civilwars both on its territory and in Bosnia andHerzegovina< and Macedonia, economicallythe weakest and torn apart after the ethnic

conflict with Albanian minority. The other twoBalkan states, also with post-conflict status, areBosnia and Herzegovina and Serbia andMontenegro, which have established their spe-cial relations with NATO while being in the“waiting-room” for PfP membership. Remarka-bly enough, the activities of their Tailored Co-operation Programmes are more spanning inrange and deeper in context than the PfP activ-ities of Belarus and Moldova. However, Bosniaand Herzegovina and Serbia and Montenegrodo not participate in EAPC forum nor are theygranted a PfP membership, and hence meas-uring their involvement with disregard to PfPtools as such has no relevance here.

Political Context – As it was underlinedseveral times in this paper, the preparedness of the country for the membership has not been judged by the mere readiness of the armedforces, but by the democratic potential of andoverall state-of-affairs in the country. Politicalsituation in none of the three MAP Balkanstates is stable. Croatia’s performance is betterin democratic institution building, but thedemocratic potential assessed by the ethnic

and minority rights is much the same as in theother two countries. Current efforts towardsEuro-Atlantic integration are mainly fosteredby the political leaderships, i.e. by a closerinner cycle within government and the feworganisations/individuals directly affected andinterested in this process, concentrated prima-rily around the capital. The substance andextent of influence of civil government institu-tions (e.g. President, Prime Minister, Parlia-




Monitor Strategic

143

ment) in defence and security matters isdependant on leadership and ideological/polit-ical standpoint towards the defence and secu-rity issues and their inner organisation.

“Regarding defence reform specifically,there appears to be a genuine political consen-sus within Albania on the desirability of closerties with NATO, and NATO membership is inmany ways the holy grail of Albania’s securitysector reform agenda. It comes as no surprise,therefore, that defence sector reform is pro-ceeding faster than reforms elsewhere, asreforms in this sector are geared towards meet-ing NATO standards and achieving interoper-ability by 2006“68.

The most important factor in determiningthe timing of various elements of SSR is theabsolute priority of post-conflict rehabilitation>the need to stabilize further the country andreduce to the minimum the danger of recur-rence of violent conflict.

Normative Context – Normative frame-work for the military integration and reformprocesses in security sector is more or less inplace in all the countries of the Balkans, but theimplementation is questionable in many ways.

“While Croatia has made admirable progressin creating a new constitutional, legal and policyframework for security sector reform, some con-cerns remain in this area. In particular, the unclearand overlapping allocation of powers betweenthe president and the government raises concernsabout whether cohabitation would paralyze thestate. Similarly, the structure of the relationshipsamong the president, defence minister and chief of staff appear to create potential for conflict at the very core of the security sector”69.

Defence/Military Context – Two of threeMAP countries had to shape their armed forcesfrom the very basics due to dismantling of SFR

of Yugoslavia. The fact that each republic hadthe military officers of their nationality in the Yugoslav Peoples’ Army (YPA) and the unfortu-nate fact that both Croatia and Macedoniawent through civil wars in the years followingthe breakage, formed cornerstones for the for-mation of the two new armies heavily based onthe Yugoslav one legacy. Democratic control of armed forces has been normatively establishedsoon after the peace was restored.

“Similarly, post-conflict downsizing of thesecurity sector can create further problems,and add to the cost of implementing SSR.Indeed, while downsizing may reduce securitysector-specific budgets, often these transfersexpense to other sectors of government finances such as welfare. Effective retrainingprogrammes for demobilized personnel willadd further costs to downsizing programmes,but if they help to effectively prepare formersecurity sector personnel for life in the civilianeconomy, will bring benefits to the overalleconomy in the long-term”70.

The benefits from a strategic relationshipwith NATO are obvious. We only need to look

at cases like Croatia, Macedonia, and Albania.NATO’s PfP status and MAP helped these coun-tries speed up the necessary military, but alsocivil reforms, including strengthening the rule of law and improving transparency regulations71.

Although Croatia became a member of PfPin May 2000, it was only in 2002 that it inten-sified its defence reform programme, havingreceived unsatisfactory signals from Brussels.The main aim of the defence reform is theincrease in capabilities, based on the Alliance’sDefence Capability Initiative. Programmes likeNATO MAP, which Croatia joined in May2002, for the basis, and are reinforced bynumerous workshops, seminars, joint exercisesand consultations with bilateral partners72.

“Members of NATO and transitional coun-tries which are invited to NATO, are having lessforces compared to the number of inhabitants(Poland – 0.62%, The Czech Republic –0.57%, Hungary – 0.43%). With its 1.34%,Croatia would be second in Europe, immedi-ately after Greece (1.59%)”73.

Economic Context – The phenomenon of reaching high public support but with low

interest in defence matters lies in a low eco-nomic development and false expectationsthat NATO membership would bring enougheconomic benefits to cover big budgetary dis-crepancies – dispensation for high redundan-cies and changes of the role of the military insociety. “While effective SSR is generallyexpensive in the short to medium terms –through demobilisation costs, professionalisa-tion or the purchase of new equipment – in the



Monitor Strategic

144

long term an effective and efficient securitysector brings major economic benefit”74. In thelong-term SSR brings economic advantages,but during the transition, professionalizing anddownsizing the security sector often leads toan increase rather than a decrease in statebudgets.

Defence spending in Croatia is extraordi-narily high. Over 60% of the entire defencebudget is spent on immediate personnel costswhilst another 15% is spent purchasing goodsto support personnel. “…[T]he reduction of the armed forces of Croatia cannot be madeeasily, due to the harsh economic situation(more than 360,000 unemployed, which

makes 22% of the population). The problem isthat the whole Croat economy is in crisis, thereare no foreign investments and the domesticresources are not adequate to start the pro-duction. All cuts in the military sphere shouldbe made with maximum sensitivity, and try not to deepen the economic and political crisis. Aset of measures should be created like loansfor employment and stimulation of employers.Beside those unfavourable economic andsocial conditions the big problem is in the lackof formal training of military people”75. This sit-uation is evident in every MAP country andboth Balkan PfP candidates.

Institutional Context – Most important institutional aspect, with regard to fulfilling theMAP objectives, is the required participationof other governmental bodies at the nationallevel. Albanian authorities initially believedthat MAP ANP applied only to the defenceministry, but after the first cycle realized that it requires nationwide application. Consequent-ly, all three countries dealing with MAP creat-ed new structures, including a senior inter-ministerial commission headed by the Prime

Minister and an inter-ministerial commissioncomprising the integration departments of thedefence and foreign ministries and threeGeneral Staff structures76. All PfP tools have aninstitutional component incorporated, whichfacilitates reform process of the security sectorand ease the institutional interoperability of astate’s structures with both its NATO-membercounterpart and immense NATO IS/IMS/Com-mand structures.

Nr. 3-4 / 2005

On the one hand, Albania now possesses“a complete and modern constitutional frame-work concerning the democratic control of armed forces”77, with the requisite parliamen-tary oversight committees and a more or lessclear chain of responsibility from civilian tomilitary authorities. On the other hand, gener-ating effective parliamentary oversight over thesecurity sector is not simply a matter of consti-tutional engineering, and multiple factors haveconspired to prevent adequate democraticoversight over the security sector78.

Societal Context – Weak civil society leadsto the low understanding of the subject thusthose countries have high public support for the

military integration process but low interest indefence matters and new tasks undertaken.PARP and MAP cycles managed to bring gen-uine idea of security sector reform to the atten-tion of the political elites, but under covered inthe aside effects that brought the attention of the broad public. “Polls in Croatia suggest that support for NATO is declining (especially sincethe Iraq campaign and in light of increasedactivities with the Alliance on the Adriatic coast)and now stands at just over 50%, as opposed tosome 75% supporting EU membership”79.

The prevalence of Western orientationfound today in the Balkan mindset is not stressed often enough. NATO popularity inMacedonia, for example, is close to 85%< like-wise in Kosovo, Albania and Bosnia. Those infavour of membership are also growing innumbers in Serbia, where also the EU enjoysclose to 80%80.

Geo-political Context – NATO commit-ments in the Balkans were, by all means, newsteps for the Alliance, in terms of out-of-areaengagement and intervention inside the terri-tory of a sovereign state. Also, they marked the

beginning of a new era for the Western Balkanstates. Indeed, “much progress has been madein the Western Balkans since war and ethniccleansing were the two adjectives used todescribe the region. Interstate war in theBalkans is no longer possible, while intrastatewar is highly unlikely. Instability in the region isno longer state driven. We are now past theconflict-prevention stage, and the focus is ondemocratic and economic reforms and inte-




Monitor Strategic

145

gration. Kosovo is perhaps the one last remain-ing area of high intensity risk, and even there,significant progress is being made”81.

In contrast to the first two groups of countries,in the Balkans membership in PfP brought about overall stability and secure environment to thisregion. The PfP tools utilized in the Balkansshould be knitted together with PfP Trust Funds,and coordinated with the EU assistance to SSRprocess. The PfP also needs to make closer tieswith successful sub-regional SEDM (Southeast European Defence Ministerial) process, the SECI(Southeast European Cooperation Initiative) inorder to better address regional security issues,and with the SEEBRIG (Southeast European

Brigade) in terms of the OCC.

THE EURO-ASIAN FRONTIERThere is only one geo-strategic reason why

these countries should be placed in the samegroup – as the former Soviet republics, now CIScountries, and states between the NATO areaand Russia. Ukraine’s distinctive relationship withNATO is developing under the NATO-UkraineCommission framework, whereas the other twostates are known as “Inactive” Partners.Respecting self-determination principle, Belarusand Moldova has utilized the PfP through onlyone instrument – IPP, and thus only by that verymean their progress could be assessed.

Political Context – Belarus is being charac-terised as authoritarian country and Moldova asa country with unsolved territorial problems.Therefore, neither Belarus nor Moldova havebeen considered as serious Partners. Ukraine isthe only country that could be said that heavilyusing the PfP toolkit is on the right path to meet the NATO requirements, but it was not a casebefore the presidential elections in spring 2005.

As in every other former Soviet republics, in

these three as well, there is an interest in secu-rity-sector reform and transparency building,for all the usual reasons associated with shed-ding a post-Soviet legacy, fostering democrati-sation and completing the ‘unfinished con-struction of the nation and the state’. Historicalheritage and old mentality that still influencethe state of mind and behaviour of politicalsociety plus perception of the exclusive role of the state by a big part of the society have a

direct impact on the formation and functioningof the executive and legislative branches of state power82.

Reaching a political consensus is a must before undertaking the PfP and NATO prepara-tory activities. As much as all CEE countriesmanaged to reach political consensus on Euro- Atlantic (military) integrations before undertak-ing concrete actions, that it not going to be eas-ily achieved in Ukraine, apart from the strongpolitical statements and open foreign policydeclarations. Ukraine, being a PfP membercountry since its foundation and havingdeclared its intention to join NATO, is facing adecrease of public support for NATO member-

ship (from 30-34% before the presidential elec-tions – to 15% after elections) due to theintense negative media propaganda against NATO during the presidential campaigns83.

Normative Context – All three countrieshave very strict constitutional constrains> Mol-dova and Ukraine proclaimed neutrality in1991 after declaring independence and Bela-rus and Moldova don’t allow dislocation of other military troops on its territories (Belarusin addition doesn’t allow dislocation of its owntroops anywhere abroad).

Reforms could not proceed without antici-pated changes in the legislation and such ad- justments came about as a result of two majorfactors – the urgent need to draft the necessarylegislation for newly created structures, as wellas in response to the international require-ments84. Ties between NATO and Belarus havebeen frozen, without getting Belarus’ PfPmembership in question, during some periodof time owing to Lukashenko undermining therule of law and the democratic legitimacy of the country’s legislation.

According to the Ukrainian law “About

democratic civil control over military organisa-tion and law-enforcement agencies” of 19 July2003, validity and appropriateness of applyingarmed forces inside and outside the country, aswell as issues of export and import of arma-ments, military technical cooperation, conver-sion and privatisation of defence enterprises,programmes for armed forces and law enforce-ment agencies development and others aresubject to civil control85.



Monitor Strategic

146

Economic Context – Even though Ukraineis richer in natural resources, none of the threecould be qualified as economically stable. But with NATO financial assistance, Ukraine man-aged even to participate in IFOR/SFOR andKFOR through the Ukrainian-Polish Battalion86.

In his speech at the EAPC Luxembourgmeeting on 29 May 1998, Belarus First DeputyForeign Minister Sergei Martynov explains eco-nomic background for often being accused of being not very active in the EAPC and PfP>“…Nothing compares to the budget problem.Inadequate financing obviously slows down theintensification of our participation in PfP andreduces the percentage of the IPP activities’

implementation. Our interested agencies havedifficulties to fund their participation even inthose activities which are partly subsidised byNATO. Frankly, it is hard to persuade the par-liamentarians to allocate special budget provi-sions for PfP co-operation which is doubtlessworthy and important…” Belarus problematicrelations with NATO are further exacerbated bythe inadequate funding for its PfP activities thusreducing the percentage of the IPP activities’implementation. Regardless of the genuineBelarus political background for their inactivity,many other PfP countries, during their PfPmandate, faced these same problems.

Today, Ukraine’s military leadership is doingmost of what it can to transform the ArmedForces without money. As already noted,money will not overcome the harm caused bymisguided policies, incoherent security con-cepts and flawed military programmes. But without money, even the best concepts andprogrammes are stillborn. Today the dynamicsof modernisation, stagnation and decay areprecariously balanced in the Armed Forces87.

Institutional Context – The appointment of

a civil man as defence minister still does not provide civil control over the Armed Forces,because there are still the same militarised struc-tures as existed under a military minister. That iswhy it is also necessary to establish in forcedepartments balanced proportions betweencivil people and military staff as well as definitedifferentiation of their authorities and functions,plus educative programmes regarding securitymatters for civil personnel. The significant con-

Nr. 3-4 / 2005

dition of establishing civil control over forcedepartments already has its legal basis.

The case of Ukrainian SSR also demon-strates that the progress of reform in each indi-vidual security structure depends predomi-nantly on the level of democratisation in that institution – transparency, accountability, andintroduction of effective civilian democraticcontrol. The most successful examples of reform can be found in the Armed Forces of Ukraine, which are more transparent and, con-sequently, more trusted by the population88.

Defence/Military Context – All the abovementioned has its repercussions on the positionof the armed forces and the respective reform.

There is a clear difference in the situation withUkrainian Armed Forces as the NATO-Ukraine Action Plan and the Joint Working Group onDefence Reform are merely concentrated onthe security sector reform. JWGDR betweenUkraine and NATO with permanent consulta-tions’ mechanism (26+1 formula) aims at ensur-ing NATO support of defence reform inUkraine, primarily of development of theUkrainian Armed Forces. Ukrainians are seek-ing NATO assistance in the following areas>gradual transition of the Ukrainian ArmedForces from transcript to professional army, fur-ther development of military education systemand training of peacekeeping contingents of the Armed Forces of Ukraine89. Nevertheless, theprogress has not been visible and the NATO-Ukraine Commission, after the Vilnius meetingin April 2005 “announced measures toenhance cooperation in support of Ukraine’sreform priorities”90. The decision to seek NATOmembership has provoked a more intensivereform process. The creation of the NATO-Ukraine Action Plan/Target Plan, whichincludes specific SSR objectives, was a key first

step. However, the Action Plan/Target Plan’simpact is limited by their generally declarativecontents and by a Ukrainian approach that focuses on targets as specific, limited steps to betaken, rather than as a part of a systemic trans-formation. The need for systemic transforma-tion can be readily seen in the area of develop-ing military interoperability. Ukraine’s current approach is to train specific units to NATOstandards in preparation for specific events.




Monitor Strategic

147

The security structures that all Ukraine,Moldova and Belarus inherited from the USSRwere unsuited to present day needs. If theprocess of transformation is confined toMinistries of Defence Armed Forces and not extended to other security and power struc-tures, it will not only be incomplete, but dis-torted, and it will become a dangerous sourceof tension within the state. Changing the char-acter of security structures is inseparable fromthe broader enterprise of changing the rela-tionship between state and society. The twoprocesses cannot be isolated from one anoth-er. Stagnation and failure in one sphere corrupt and undermine what is achieved in the other91.

Societal Context – In neither of the thesethree countries civil society is in favour of mili-tary integration through PfP, not even inUkraine, that showed interest in joining the Alliance membership and all of it is mostlyinfluenced by the internal political factors andunresolved issues with the Soviet legacies.While raising some public concern, citizenshave an ambivalent view on the new restruc-turing and reform that are taking place withinthe armed forces. On the one hand, they hard-ly recognize the value of the increasing of defence capabilities restructuring the officers’corps. As already elaborated in this paper,transformation of the broad security sectorcomes simultaneously with the transition of thewhole society. While prioritizing other subjects,citizens need to be cultured on the possiblestatus of the military in this changed societyand the role it has in creating the position of their society in the global environment. On theother hand, the inevitable reduction of person-nel primarily in the military causes civil-militarytensions, the enormous social consequencesfor many families and whole regions where

redundant bases were allocated.Geo-political Context – Even with all these

constrains, all three show high interest indeveloping further their relations with NATO.Belarus has intention in deepening its IPP,Moldova wants to intensify co-operation withthe Alliance through the new PfP tool – IPAPand Ukraine has even show interest in joiningNATO. PfP has created a sense of regionalsecurity and stability. Countries needed to be

committed to building a stable region, and seethemselves as players able to do so – specificposition Poland assumed in CE and Bulgaria inSEE. “Successful SSR can add to stability bothinternally and regionally. Internally, SSR canfacilitate the effective management of tensionsand problems which can lead to instability andconflict. Externally, a predictable, professional-ized security sector under democratic civiliancontrol and with a clearly defined role can act as an important regional confidence buildingmeasure. Moreover, the democratic peaceconcept suggests that democracies – with dem-ocratic civil-military relations – are less likely togo to war with each other”92.

All three countries see the EAPC as animportant mechanism for political consulta-tions on major issues of conflict prevention,peace-building and cooperative security.

CAUCASUS AND CENTRAL ASIA After the Istanbul Summit and the second

NATO enlargement, NATO’s interest is shiftingtowards Eurasia. Even though, there are twocountries left at the European territory that didnot embrace the NATO offered Partnership inits full capacity, it is more than obvious that Bosnia and Herzegovina and Serbia andMontenegro will become full fledged PfPmembers and even showed interest in themembership to NATO. Having that in mindand taking into consideration the post-9/11geo-political and security changes brought onby the anti-terrorism campaign, it was easy toforesee that the Istanbul agenda would beturned towards Caucasus93 and Central Asia94

regions. Mediterranean countries are of a great concern for the Alliance, but these countriesare not included in the framework of the PfP,but rather the Mediterranean Dialogue, thus

will not be discussed in this paper.Caucasus countries’ relation with NATO

has been developed though the EAPC Ad HocWorking Group on Caucasus (AHWG). Bothregions have on their disposal IPP, PARP andnewly presented IPAP and PAP-DIB.

Political Context – As much as some of theCaucasus states declared interest in joiningNATO, in political terms none of these coun-tries is ready. Different cultural and religious



Monitor Strategic

148

backgrounds constituting the states and nationsin Eurasia marked the significant part of theirevolution, and likewise the current transitionand reform processes. SSR in Central Asian andCaucasus countries, as well as in Central andEastern Europe, is occurring at a time whenother areas of transition – such as the introduc-tion of market economies and wider politicalreform – are more pressing priorities for gov-ernments and societies. This means that thepolitical commitment and resources availablefor SSR are limited and forcing governments toprioritise their activities in this area.

In addition to ethnic tensions, which havebeen the region’s main type of conflict ever

since the proclamation of independence in1990, all three countries have been afflicted bythe use of violent means to alter the leadershipof the respective states. This has includedarmed insurgencies that managed to over-throw existing governments in Georgia in1991, in Azerbaijan in 1993, as well as severalunsuccessful attempts made to alter the politi-cal environment since then95.

The political structures in Central Asia arealso still rather fragile with weak economies that make the Central Asian states unstable bothpolitically and financially. With strong nationalis-tic tendencies from the governments, the statesof Central Asia show a great reluctance in beingtreated as a homogenous region in all situations.Uzbekistan is probably the most reluctant of allstates in the region due to its multiethnic societyand the need to distance itself from the otherstates in order to reinforce its Uzbek identity96.

One needs to be reminded of the basicdemocratic values that provoked the originalpartnership over a decade ago> politicaldemocracy, free economy, equal treatment of ethnic minorities, good neighbourly relations,

and democratic oversight of whole securitysector. One can find an example in Central Asia where NATO intention was to extend PfPin order to bind them to Western values, but their practice of political democracy has gen-erally deteriorated over the past decade97.

Azerbaijan, Georgia and Uzbekistan sub-mitted IPAPs since its introduction in Prague,but only deeper reforms, democratic institu-tion development and positive moves towards

Nr. 3-4 / 2005

civilian control of armed forces will bring thesestates into desired stage of either MAP coun-tries or serious NATO Partners98.

Normative Context – One method of eval-uating performance of SSR can be based oncomparison of “ideal type” of norms andachieved standards against which these can bemeasured99.

Institutional Context – “It can easily besaid that Euro-Atlantic integration has provento be the driving force not only for reform inthe relevant ministries, but for the whole gov-ernment structure. Programmes such as MAPhave proven to be a real challenge and novel-ty for many not only in the decision-making

process, but lower down…”100.Given previous experiences of CEE coun-

tries and the importance of the SSR, it is verymind-provoking to see how the PAP-DIBwould be developed and implemented as thisnew PfP mechanism is aimed at exactly “rein-forcing efforts by EAPC Partners to initiate andcarry forward reform and restructuring of defence institutions to meet their needs andthe commitments undertaken in the context of the Partnership for Peace Framework Docu-ment and EAPC Basic Document, as well asthe relevant OSCE documents including theOSCE Code of Conduct on Politico-Military Aspects of Security”101.

Economic Context – Continued downturnsin their economies produced social dislocationand poverty followed by corruption, arms anddrugs smuggling and human trafficking. Insome form this could be changed “if the NATOSecurity Investment Programme (NSIP) wasmore directly focused on the region and thePfP Trust Fund was made more robust. NATOneed to make sure that the NATO Trust Fundbecomes more than just a rhetorical commit-

ment. Hopefully, the PfP Trust Fund, which hasallocated $4.2 million to destroy anti-person-nel mines in Albania, Ukraine, Moldova, anddisposing of missile stockpiles in Georgia, willbe expanded”102. Perhaps, NSIP and the PfPTrust Fund funds could be used to support NATO led peace support operations (toinclude repair to airfields, rail and roads) andreduce the financial burden from the PfPmember contributors, at least in that area.




Monitor Strategic

149

“As a result of the accession of seven formerPartners to NATO, where possible and appropri-ate, NATO will refocus existing resources towardthese two regions [Caucasus and Central Asia],consistent with NATO’s long term strategy toenhance stability across the Euro-Atlantic areaby encouraging and supporting reform”103.

Defence/Military Context – Their militaryreadiness is significant to NATO due to partici-pation of some in NATO operations and givingtheir territories and resources on disposal forthe use of NATO forces in Iraq and Afghanistan.PfP has focused on regional security through joint exercises between, primarily, Uzbekistanand Kazakhstan and bilateral exercises such as

in Kyrgyzstan. The NATO attempts suffer fromthe Central Asian states’ refusal to see theirsecurity problems as a common problemdespite clear overlaps in security threats.

As the former NATO Secretary General,Lord Robertson, stated during the visit to Tbilisiin September 2000, “the PfP Programme hasadded momentum to the reform processes of many partner nations, particularly, concerningpractical questions of how to organise and con-trol military forces in democratic societies. It has led to a degree of technical and conceptu-al interoperability among our forces that isunprecedented. PfP has marked the beginningof a new security culture throughout Eurasia –a culture based on practical security co-opera-tion”104. Co-operation in defence reforms andrestructuring, defence planning, transparencyand interoperability provided a very essentiallinkage to the substance of the PARP within theEAPC/PfP framework. By joining PARP, threeCaucasus countries made a significant step for-ward towards the reformation of the armedforces in the NATO standards.

Societal Context – Central Asian geo-polit-

ical situation before 9/11 seemed more opti-mistic compared to the Caucasus (and the Bal-kans), where newly formed states were invol-ved into the ethnic territorial conflicts.

Defence reform cannot be implemented bythe military alone, but in the spirit of establish-ment of democratic civil control and develop-ment of civil-military relations, it requires invol-vement of all state actors, including a broadersociety and the public. In different degrees in

the individual states of the current and “usedto be” PfP area, Central and Southeast Europe,Caucasus and Central Asia, there is no social,political and historical democratic tradition of civil-military relations.

Geo-political Context – The common pos-itive outcome of the PfP membership in theregion of Central Asia and the Caucasus is theculture of mutual understanding and regionalco-operation building military and politicalbridges among those countries and betweenthem and NATO. Event though, Central Asianstates refused to see their problems as com-mon, religious and political threats against thestate, the threat of organised crime and

Afghanistan have emerged as security threatsthat the Central Asian states could potentiallyagree about. The above-mentioned sharedthreats are unsurprisingly directly related toeach other. NATO and Central Asian leadersagreed to form the Central Asian PeacekeepingBattalion (CENTRASBAT) in late 1995, one of seven regional units organized under thePartnership for Peace105.

One method of evaluating the performanceof SSR could be the collective/regional approachmeasuring performance against specific interna-tional institutional agendas with specific goalsand indicators that must be achieved in SSR(e.g. EAPC and MAP criteria, OSCE Code of Conduct provisions)106.

PfP was viewed as a mechanism that couldhave enhanced the solution of conflicts in part-nership with other international institutions likeOSCE, UN, etc. Parallels are drown betweenthe conflicts in the Balkans and those of theSouth Caucasus, in particular Abkhazia andNagorno-Karabakh< it was regretted that theconflicts in the South Caucasus have not drown much of the international attention, and

calls are made for a more active engagement of NATO in the regional matters107. NATO underthe PfP framework plans to use Balkan modelof regional cooperation for modelling BlackSea and Caucasus regional cooperation. Oneof the significant achievements in terms of pro-moting regional co-operation was the creationof Ad Hoc Working Group on Caucasus withinthe EAPC. There was a clear message from the Alliance, that NATO cannot and does not claim



Monitor Strategic

150

a leading role in facilitating the peace process-es in this region. That responsibility rests first and foremost with the parties of the region.“The cooperation of the three South Caucasusstates (Georgia, Armenia and Azerbaijan)under AHWG on Caucasus has not proved atremendously success story in terms of bringingthe two nations very close together.Unfortunately, very frequently the Azerbaijaniare absent when AHWG meetings are held in Armenia while the Armenians do not attendthose held in Azerbaijan. However, both par-ties are always willing to attend the activitiesheld in Georgia and engage in lively discus-sions. In general, the development of AHWG

clearly demonstrates the will and necessity of co-operation between the three regional statesbut the political reasons block relationsbetween Armenia and Azerbaijan”108.

Notes>1. The American Heritage® Dictionary of the En-

glish Language, Fourth Edition 2004.2. Dragan Simic, Nauka o bezbednosti – savremeni

pristupi bezbednosti (The Science of Security –Contemporary Approaches to Security), OfficialGazette FRY and Faculty of Political Sciences,Belgrade 2002, pp.22-24.

3. Dylan Hendrickson, “A Review of Security-Sector Reform”, Working Paper No.1, Centre forDefence Studies, King’s College, London, 1999.

4. Timothy Edmunds, “Security Sector Reform>Concepts and Implementation”, DCAF WorkingPaper No.86, October 2002, p.2.

5. Miroslav Had ic, “Dimensions of Security SectorReform”, Vojno Delo No.1, 2004, p.10.

6. Nicole Ball, Tsjeard Bouta, Luc van de Goor, En-hancing Democratic Governance of the Security Sector> An Institutional Assessment Framework,The Netherlands Ministry of Foreign Affairs,Institute of International Relations ‘Clingendael’,2003, p.31.

7. Wilhelm N. Germann, “Evaluation of Security

Sector Reform and Criteria for Success> PracticalNeeds and Methodological Problems”, DCAFWorking Paper No.85, October 2002, p.3.

8. Timothy Edmunds, op.cit.9. Philipp H. Fluri , Facing the Terrorist challenge –

Central Asian Role in Regional and InternationalCooperation (SSR Vienna and Geneva, April2005).

10. Frank Schimmelfennig, “NATO’s Enlargement to the East> An Analysis of Collective Decision-making”, EAPC-NATO Individual Fellowship

Report 1998-2000, pp.8-9.11. Dr. Wilhelm N. Germann, op.cit., p.1712. Dr. Plamen Pantev, “Legal Issues of Democratic

Control of the Armed Forces in the Process of the Security Sector Reform> the Case of post-Communist Countries in South-Eastern Europe”,DCAF Working Paper Series No.57, August 2002, p.9.

13. Timothy Edmunds, op.cit., pp.10-11.14. Dr. Heiko Borchert, “Security Sector Reform

Initiative (SSRI) – How to Advance SecuritySector Reforms with the Help of a New Asses-sment and Development Framework”, Paperprepared for the Annual Conference of the WGon Security Sector Reform, PfP Consortium of Defence Academies and Security Studies Institu-tes, Berlin, 15-17 June 2003, footnote, p.6.

15. Gareth Evans, “Cooperative Security and Intra-state conflict”, Foreign Policy No.96, Septem-ber 1994 p.3.

16. Richard Cohen, “Cooperative Security> Indivi-dual Security to International Stability”, TheMarshal Center Papers No.3, April 2001, p.10.

17. NATO, the Western European Union (WEU), theCentral Treaty Organization (CENTO), the SouthEast Asia Treaty Organization (SEATO), and theWarsaw Pact were such treaty organizationsfounded in the aftermath of World War II.

18. Richard Cohen, op.cit., pp.6-10.19. Greek-Turkish friction over a variety of issues

would almost certainly have resulted in at least

one war between these states, if they had not been firmly embedded within the Alliance.

20. Timothy Edmunds, op.cit.21. Wilhelm N. Germann, op.cit., p.9.22. Ibidem, p.11.23. Jeffrey Simon, “Partnership for Peace (PFP)> After

the Washington Summit and Kosovo”, Strategic Forum No.167, August 1999, p.3.

24. “Organising National Defences for NATOMembership – The Unexamined Dimension of Aspirants’ Readiness for Entry”, CESS Harmo-nie Papers 15, 2001.

25. Dr. Wilhelm N. Germann, op.cit., pp.4-5.26. Timothy Edmunds, op.cit., p.8.

27. Dr. Plamen Pantev, op.cit., p.2.28. Jeffrey Simon, “Roadmap to NATO Accession>

Preparing for Membership”, INSS SpecialReport, October 2001, p.7.

29. Ibidem, p.3.30. “Organising National Defences for NATO

Membership – The Unexamined Dimension of Aspirants’ Readiness for Entry”, CESS Harmo-nie Papers 15, 2001.

31. Jeffrey Simon, “Roadmap to NATO Accession>Preparing for Membership”, p.2.

Nr. 3-4 / 2005




Monitor Strategic

151

32. Ibidem, p.3.33. “Organising National Defences for NATO

Membership – The Unexamined Dimension of

Aspirants’ Readiness for Entry”.34. Ibidem.35. Timothy Edmunds, op.cit.36. Jeffrey Simon, “Bulgaria and NATO> 7 Lost

Years”, Strategic Forum No.142, May 1998, p.5.37. Idem, “Roadmap to NATO Accession> Prepa-

ring for Membership”, p.3.38. Idem, “Partnership for Peace (PFP)> After the

Washington Summit and Kosovo”, p.339. “Organising National Defences for NATO

Membership – The Unexamined Dimension of Aspirants’ Readiness for Entry”.

40. Ibidem.41. Claudia M. Carravetta, “EU Enlargement and

NATO Enlargement> Mutually Exclusive orMutually Reinforcing?”, p.13,


43. Visegrad Group official web-site> www.viseg-radgroup.org

44. Slovakia, Slovenia, Latvia, Lithuania, Estonia,Bulgaria and Romania.

45. Jeffrey Simon, “Bulgaria and NATO> 7 Lost Years”,p.2

46. Frank Schimmelfennig, “NATO’s Enlargement to the East> An Analysis of Collective Decision-making”, EAPC-NATO Individual FellowshipReport 1998-2000, pp.8-9.

47. Ibidem, p.52.48. Frank Schimmelfennig, op.cit., p.11.49. Marybeth Peterson Ulrich, “Armed Forces and

Society in Slovakia”, Government ResearchCentre, University of Bristol, 2002, p.1.

50. Plamen Pantev, Valeri Ratchev, Todor Tagarev,“Civil-Military Relations in Bulgaria> Aspects,Factors, Problems”, in Civil-military Relations inSouth Eastern Europe, PfP Consortium of De-fense Academies and Security Studies InstitutesWorking Group on Crisis Management inSouth-East Europe, 2002, p.35.

51. Dr. Wilhelm N. Germann, op.cit., p.5.52. Plamen Pantev, Valeri Ratchev, Todor Tagarev,

“Civil-Military Relations in Bulgaria> Aspects,Factors, Problems”, p.41.

53. “Organising National Defences for NATOMembership – The Unexamined Dimension of Aspirants’ Readiness for Entry”, CESS Har-monie Papers 15, 2001.

54. Jeffrey Simon, “NATO’s Membership ActionPlan (MAP) and prospects for the next round of enlargement”, EES Occasional Papers No. 58,November 2000, p.14.

55. Frank Schimmelfennig, op.cit., p.7

56. Lyle J. Goldstein, “Making the Most of Central Asian Partnerships”, JFQ / Summer 2002.

57. Jeffrey Simon, “Roadmap to NATO Accession>

Preparing for Membership”, p.13.58. Andrew Cottey, “NATO’s Big Bang”, CER Bulle-

tin, Issue 21, December/January 2001-02.59. Jeffrey Simon, “Transforming the Armed Forces

of Central and Eastern Europe”, Strategic Forum No.172, June 2000, p.2.

60. Timothy Edmunds, op.cit.61. “Organising National Defences for NATO

Membership – The Unexamined Dimension of Aspirants’ Readiness for Entry”.

62. Jeffrey Simon, “Roadmap to NATO Accession>Preparing for Membership”, pp.7-9.

63. Dr. Wilhelm N. Germann, “Responding to Post Cold War Security Challenges> Conceptualising

Security Sector Reform”, DCAF Working PaperNo. 94, October 2002.


65. “Organising National Defences for NATOMembership – The Unexamined Dimension of Aspirants’ Readiness for Entry”.

66. Andrew Cottey, op.cit.67. Jeffrey Simon, “Partnership for Peace and the

Istanbul Summit> Charting Course for a NewEra”, Strategic Forum No.206, March 2004, p.3.

68. Eden Cole, Timothy Donais & Philipp H. Fluri(Editors), Defence and Security Sector Governanceand Reform in South East Europe Self-Assessment

Studies> Regional Perspectives (Nomos Verlagsge-sellschaft, Baden-Baden, 2004), p.3.

69. Ibidem, p.27.70. Timothy Edmunds, op.cit., p.10.71. Borut Grgic, „From Intervention to Member-

ship> NATO in the Balkans“, (Delo, 2 June2005).

72. Dr Amadeo Watkins, “PfP Integration> Croatia,Serbia & Montenegro”, Conflict Studies ResearchCentre, Balkans Series 04/05, April 2004, p.5.

73. Radovan Vukadinovic, Lidija Cehulic, “Deve-lopment of Civil-Military Relations in Croatia”,in Civil-military Relations in South EasternEurope, PfP Consortium of Defense Academies

and Security Studies Institutes Working Groupon Crisis Management in South-East Europe,2002, p.79.

74. Timothy Edmunds, op.cit.75. Radovan Vukadinovic, Lidija Cehulic, op.cit., p.8076. Jeffrey Simon, “Roadmap to NATO Accession>

Preparing for Membership”, pp.11-1277. Timothy Donais, „Albania> Analysis of the Sta-

bility Pact Self-Assessment Studies“, p.3.78. Ibidem.79. Dr Amadeo Watkins, “PfP Integration> Croatia,



Monitor Strategic

152

Serbia & Montenegro”, Conflict Studies ResearchCentre, Balkans Series 04/05, April 2004, p.11.

80. Borut Grgic, op.cit.

81. Ibidem.82. Harmony Papers No.17, “Security Sector Re-

form and Transparency Building – Needs andOptions for Ukraine and Moldova”, 2004, p.11.

83. NATO Parliamentary Assembly, Open meetingof the Ukraine-NATO Inter-parliamentaryCouncil, Kyiv, Ukraine, 27-28 April 2005,www.nato-pa.int

84. Harmony Papers No.17, “Security Sector Reformand Transparency Building – Needs and Optionsfor Ukraine and Moldova”, 2004, p.107.

85. Ibidem, p.142.86. Jeffrey Simon, “Partnership for Peace (PFP)>

After the Washington Summit and Kosovo”, Strategic Forum No. 167, August 1999, p.3.

87. Harmony Papers No.17, “Security Sector Reformand Transparency Building - Needs and Optionsfor Ukraine and Moldova”, 2004, p.135.

88. Ibidem, p.142.89. Official website of the Ukrainian Ministry of

Defence, www.mil.gov.ua90. NATO Parliamentary Assembly, Open meeting

of the Ukraine-NATO Inter-parliamentaryCouncil, Kyiv, Ukraine, 27-28 April 2005,www.nato-pa.int

91. Harmony Papers No.17, “Security Sector Reformand Transparency Building - Needs and Optionsfor Ukraine and Moldova”, 2004, p.131.

92. Timothy Edmunds, op.cit.93. Caucasus NATO Partner countries are> Repu-

blic of Armenia, Republic of Azerbaijan andGeorgia (known as South Caucasus).

94. Central Asian NATO Partners are> Kazakhstan,Uzbekistan, Kyrgyzstan, Tajikistan and Turkme-

nistan.95. Svante Cornell, “NATO’s Role in South Cauca-

sus Regional Security”, Policy Paper, Central

Asia-Caucasus Institute, May 2004.96. Niklas Swanstrom, “The prospects for multilater-

al conflict prevention and regional cooperationin Central Asia, Central Asian Survey (March,2004) 23(1), 41–53.

97. Jeffrey Simon, “Partnership for Peace and theIstanbul Summit> Charting Course for a NewEra”, Strategic Forum No.206, March 2004,p.9.

98. Svante E. Cornell, “NATO after Enlargement>PfP Shifts Emphasis to Central Asia and theCaucasus”, NIASnytt No.2, 2004.

99. Dr. Wilhelm N. Germann, op.cit., p.17.100. Dr. Amadeo Watkins, “PfP Integration> Croatia,

Serbia & Montenegro”, Conflict Studies ResearchCentre, Balkans Series 04/05, April 2004, pp.6-7.

101. Partnership Action Plan on Defence InstitutionBuilding (PAP-DIB), NATO Basic Texts, Brussels, 7 June 2004, NATO Official web-site> www.nato.int

102. Jeffrey Simon, “Partnership for Peace and theIstanbul Summit> Charting Course for a NewEra”, p.8.

103. NATO Basic Text, “The Euro-Atlantic Partner-ship – Refocusing and Renewal”, Istanbul, 23 June 2004 (www.nato.int)

104. Inga Paliani, “EAPC and PfP Enhancement inPromoting Security – The Caucasian Perspec-tive”, NATO-EAPC Research Fellowship 2000-2002, Final report, Tbilisi, 2002, p.34.

105. Lyle J. Goldstein, “Making the Most of Central Asian Partnerships”, JFQ / Summer 2002.

106. Dr. Wilhelm N. Germann, op.cit., pp.17-18.107. Inga Paliani, op.cit., p.5.108. Eadem, p.33.

Nr. 3-4 / 2005

Djordje Petrovic has a MA in International Relations at the National School for Political Studiesand Public Administration (NATO Senior Executive Master Program), Bucharest, Romania. He is current-ly desk officer in NATO Section, International Military Cooperation Department, Defence Policy Sector,

MoD of Serbia and Montenegro.

This analysis is primarily concerned with examining the building blocks and mechanisms through whichNATO extends its political, normative, defence/military, economic, institutional, societal and geo-politicalinfluence and contributes (or not) to the implementation of Security Sector Reform (SSR) tasks in practise,within and around defined five clusters of the PfP – countries of the first and second round of NATOenlargement, Balkan countries, countries of Euro-Asian frontier, and countries of NATO’s strategic importance(South Caucasus and Central Asia). This contextual approach to holistic and never-ending process of SSR bringsabout its paradigm in the Euro-Atlantic context, with its centre of gravity in defence/military issues, as well asRichard Cohen’s model of Cooperative Security, with its core set in human security and liberal democraticgovernance. Within such general matrix, this study tries to assess the level of abstracted and empirical impact of the “PfP toolkit” on Partners’ SSR through above-mentioned seven contextual variables.

SUMMARY







RECENZII

Monitor Strategic

155

Shaul Shay, The Axis of Evil. Iran, Hizballahand the Palestinian Terror, The InterdisciplinaryCenter, Herzliya, The International Policy Insti-tute for Counter-Terrorism, Transaction Publi-shers, New Brunswick, London, 2005

Muta]iile survenite în structura mediului desecuritate [i a sistemului rela]iilor interna]ionaledup\ 11 septembrie 2001, ac]iunile politice [imilitare sus]inute de c\tre Statele Unite [i alia]iilor readuc în aten]ie, o dat\ în plus, problema-tica Marelui Orient Mijlociu [i a multiplelorconflicte ce macin\ aceast\ regiune de maibine de o jum\tate de secol. Înscris în acest context de redefinire [i restructurare a percep-]iei comunit\]ii interna]ionale fa]\ de riscurile[i amenin]\rile la adresa mediului interna]ionalde securitate, demersul analitic [i descriptiv

sus]inut de c\tre dr. Shaul Shay are drept subi-ect central statul iranian dup\ revolu]ia islami-c\ din deceniul [apte al secolului trecut, obiec-tivele politicii externe ale statului iranian [i mij-loacele prin care acesta [i-a sus]inut [i continu\s\-[i promoveze interesele politice, ideologice[i militare în planul rela]iilor interna]ionale.

Structura lucr\rii v\de[te interesul autoruluipentru a integra analiza pe care o dezvolt\ înproblematica general\ a studiilor dedicate fe-nomenului terorist [i implica]iilor acestuia pen-tru securitatea na]ional\ [i pentru mediul inter-na]ional de securitate, în general. Primele dou\

capitole trec în revist\ resursele teoretice pri-vind terorismul ca factor de risc al mediului in-terna]ional de securitate [i terorismul de stat caform\ particular\ de manifestare a acestuia.Demersul teoretic este completat de o investi-gare de detaliu a resurselor ideologice [i reli-gioase ale terorismului de stat iranian, v\zut cao manifestare a fundamentalismului islamic încontextul particular descris de varianta [iit\ aacestuia.

Celelalte capitole ale lucr\rii trec din planulteoretic în cel al investiga]iei practice, proce-dând la o analiz\ metodic\ a modului în carestatul islamic iranian în]elege s\ fac\ uz deterorism ca mijloc de promovare [i sus]inere aintereselor sale în plan interna]ional. Sunt ana-lizate formele de manifestare pe care le îm-brac\ ac]iunea terorist\ sus]inut\ de c\tre au-torit\]ile iraniene, modul [i mijloacele sale deoperare, precum [i sus]inerea logistic\ [i finan-ciar\ de care beneficiaz\.

Lucrarea pleac\ de la premisa fundamen-tal\ a caracterului totalitar, xenofob [i agresiv alregimului de la Teheran, utilizarea violen]ei înplanul vie]ii politice interne [i al rela]iilor inter-statale, promovarea intereselor sale fundamen-tale fiind considerat\ ca o caracteristic\ intrin-sec\ a regimului politic islamist, derivând din

înse[i determinantele ideologiei fondatoare aacestuia. Baza acesteia o constituie doctrina is-lamic\ în forma definit\ de figura emblematic\a revolu]iei islamice iraniene – Ayatolahul Kho-meini –, ce are drept componente fundamen-tale teoretizarea activismului [iit [i a violen]eirevolu]ionare. F\r\ a minimaliza componentasunit\ a terorismului fundamentalist islamic,Shaul Shay insist\ asupra r\d\cinilor profunde[i a resurselor ideologice pentru terorism întoate formele sale de manifestare pe care cre-din]a islamic\, în varianta sa [iit\, le ofer\ în in-terpretarea operat\ de ideologia statului isla-

mic iranian. Demersul analitic este completat de unul descriptiv, prin care autorul inventaria- z\ principiile fundamentale ce structureaz\ideologia islamist\ [iit\ în accep]iunea dat\ deKhomeini [i pune în eviden]\ mecanismeleprin care acesta reu[e[te s\ transforme pasivis-mul [i disimularea, ce definesc aceast\ ideolo-gie, în activism [i fanatism. Tabloul este com-pletat de o analiz\ de detaliu a mecanismelorimplicate în justificarea ideii de auto sacrificiu

The Axix of Evil

Iran, Hizballah and the Palestianian Terror

{erban Liviu Pavelescu



Monitor Strategic

156

[i de jertf\ în slujba societ\]ii [i credin]ei isla-mice [i de explicitarea derivei induse în acest concept pentru a fundamenta ideologic sinuci-derea/atentatele sinuciga[e, arm\ de prim rangutilizat\ cu predilec]ie în ultimii ani în arsena-lul terorismului de stat dezvoltat de c\tre statuliranian.

Analiza teoretic\ a resorturilor profunde aleobiectivelor [i ac]iunii politice externe ale statu-lui iranian este completat\ de o a doua parte alucr\rii, cea mai consistent\ din punct de vede-re al cantit\]ii de informa]ie con]inute. Aceasta î[i propune analizarea structurilor statale iranie-ne implicate în sus]inerea exportului ideologic[i revolu]ionar-islamic în statele lumii islamice

[i în promovarea prin mijloace violente a inte-reselor fundamentale ale statului iranian. Con-form lui Shaul Shay, activit\]ile teroriste sunt coordonate la cel mai înalt nivel al conduceriistatului iranian cu implicarea deosebit\ a struc-turilor informative precum [i ministerelor afa-cerilor interne, g\rzilor revolu]ionare [i de ex-terne. Paralel cu aceste structuri, sunt analizate[i prezentate mijloace [i metode favorite deac]iune, categorii ac]ionale (atacuri sinuciga[e,r\piri/sechestr\ri de persoane), ]inte predi-lecte, resurse financiare [i politice implicate îndezvoltarea acestei conduite specifice de ac-]iune politic\. Sus]inerea cu date [i fapte aanalizei propuse este una deosebit\, fiind im-presionant\ cantitatea de material statistic [ianalizele de caz prezentate în sus]inerea fapte-lor. În acest context, aser]iunea autorului asu-pra preferin]ei pentru ac]iune terorist\ a statu-lui iranian, direct sau prin ter]i, pentru aten-tatele sinuciga[e [i r\pirile de persoane, pre-cum [i aceea care postuleaz\ utilizarea cu pre-c\dere de c\tre statul iranian a unor ter]e per-soane/organiza]ii pentru ducerea la bun sfâr[it a obiectivelor sale, se sus]in pe deplin.

Demersul analitic este completat printr-otrecere în revist\ meticuloas\ a principalelorac]iuni teroriste implicând statul iranian, ca ini-]iator ori comanditar al acestora. De la deturn\-rile de avioane [i re]inerile de ostatici din anii’70 [i pân\ la atacurile sinuciga[e comise înteritoriile palestiniene ocupate sau în interiorulgrani]elor statului Israel, aceste ac]iuni sunt prezentate, analizate [i catalogate dup\ o gril\ in-terpretativ\ [i clasificatoare meticuloas\. La fel

Nr. 3-4 / 2005

stau lucrurile [i pentru rela]iile statului iranian cualte state practicante ale terorismului de stat cufundamentare islamist\ ori de alt\ natur\ (Su-dan, Libia, Siria) sau cu organiza]ii teroriste dinlumea arab\ sus]inute financiar [i logistic [i an-trenate în acest sens de c\tre statul iranian.

Acesta este cadrul utilizat de c\tre ShaulShay pentru a analiza resorturile organizatoriceale unora dintre cele mai notorii organiza]ii te-roriste inspirate de ideologia islamist\, în vari-anta sa iranian\, [i sus]inute de c\tre statul ira-nian – Hezbollah, Frontul Popular pentru Eli-berarea Palestinei – Comandamentul General, Jihadul islamic palestinian (fac]iunea ShkakiFahti). Analiza operat\, ce se sus]ine cu date [i

fapte rezultate din informa]iile disponibile,permite autorului s\ prezinte mecanismele im-plicate în organizarea, sprijinirea [i utilizareade c\tre statul iranian în satisfacerea interese-lor sale a organiza]iilor teroriste citate, precum[i rolul pe care statul iranian l-a jucat în declan-[area [i sus]inerea ultimei Intifade palestiniene.Implicarea statului iranian în apari]ia [i dezvol-tarea unor organiza]ii [i mi[c\ri islamiste înOrientul Mijlociu (Liban, în special), Africa (Su-dan, Somalia), America de Sud, cât [i în atacu-rile sus]inute de c\tre acestea împotriva unorinterese occidentale ori israeliene completeaz\tabloul analizei întreprinse de c\tre autor.

Distinc]iile utilizate între diferitele etapetemporale identificate în evolu]ia statului ira-nian, în ceea ce prive[te utilizarea terorismuluica arm\ politic\ extern\, precum [i delimit\rileoperate în analiza pozi]iilor diver[ilor factori dedecizie implica]i în structurarea [i dezvoltareaterorismului ca politic\ de stat în Iran, permit autorului s\ procedeze la o analiz\ de detaliua evolu]iei în spa]iu [i timp a acestei politici [is\ îi eviden]ieze principalele tendin]e.

Concluzionând, putem afirma f\r\ teama

de a gre[i c\ lucrarea lui Shaul Shay se consti-tuie într-o contribu]ie de marc\ în peisajul lite-raturii de specialitate consacrate fenomenuluiterorist [i c\ autorul reu[e[te s\ r\spund\ cri-teriilor de exigen]\ impuse de subiect [i decontextul în care acesta este tratat. Volumul seconstituie într-un ghid extrem de util pentru în]elegerea [i analizarea fenomenului terorist contemporan, a formelor sale de structurare, ametodelor de ac]iune folosite, a mijloacelor [i



RECENZII

Monitor Strategic

157

resurselor de care acesta dispune, conturând oimagine clar\ [i conform\ cu realitatea a

implic\rii în finan]area [i fundamentareaideologic\ a ac]iunii teroriste a statului iranian,

unul dintre cele mai importante state ale lumiicontemporane ce continu\ s\ utilizeze teroris-

mul ca arm\ de confruntare politic\ în arenainterna]ional\.





AGEND| {TIIN}IFIC|





AGEND| {TIIN}IFIC|

Monitor Strategic

161

Colaborare [tiin]ific\ interna]ional\ În cursul anului 2005, cercet\tori din

Institutul pentru Studii Politice de Ap\rare [iIstorie Militar\ (ISPAIM) au participat la confe-rin]e [i seminarii interna]ionale [i au efectuat vizite de documentare în str\in\tate, din carese remarc\ prin aspectele de cooperare [tiin]i-fic\, vizitele în Republica Moldova, Cehia, Tur-cia, China, Spania, SUA, Canada, Croa]ia, Po-lonia, Fran]a.

Colonelul dr. Petre Otu [i comandorul (r)Gheorghe Vartic, au participat, în perioada 25-27 aprilie a.c., la sesiunea de comunic\ri cutema {aizeci de ani de la sfâr[itul celui de-aldoilea r\zboi mondial. Adev\r [i mistificare,desf\[urat\ la Chi[in\u [i au prezentat comu-nic\rile “Semnifica]ia celui de-al doilea r\zboimondial” [i “România în faza final\ a celui de-

al doilea r\zboi mondial”. Manifestarea, orga-nizat\ de Asocia]ia Istoricilor din RepublicaMoldova [i g\zduit\ de Biblioteca “OnisiforGhibu”, a prilejuit un benefic schimb de opiniicu privire la cauzele [i consecin]ele celei de-adoua conflagra]ii mondiale, în urma vizitei de-cizându-se desf\[urarea la Bucure[ti a unui se-minar bilateral pe probleme de istorie comun\.

Colonelul Petre Otu a sus]inut o comunica-re, la simpozionul „Contribu]ia Armatei Româ-ne la eliberarea ora[ului Kromeri ” din Repu-blica Ceh\, manifestare care s-a desf\[urat, ;n ziua de 5 mai a.c., la Muzeul de Istorie al ora-

[ului Kromeri . Directorul Muzeului, reprezen-tan]i ai autorit\]ilor locale [i unii participan]i lamanifestare [i-au exprimat dorin]a de a primi în continuare lucr\ri [i publica]ii române[ti,care reflect\ cu prec\dere luptele armatei ro-mâne de pe teritoriul Cehoslovaciei din timpulcelui de-al doilea r\zboi mondial.

În perioada 9-10 iunie 2005, la Ankara, aavut loc conferin]a cu tema „Balkan Conferen-ce on Cooperation between the Strategic and

Research Centers”, organizat\ la ini]iativa Cen-trului de Cercet\ri Strategice din cadrul Minis-terului de Externe al Turciei. A participat directorul Institutului pentru Studii Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\, generalul-maior (r.)dr. Mihail E. Ionescu.

În urma discu]iilor, la care au participat re-prezentan]i din nou\ state din Balcani (Alba-nia, Bosnia-Her]egovina, Bulgaria, Croa]ia,Grecia, Macedonia, România, Serbia [i Munte-negru, Turcia), a fost decis\ constituirea uneiBalkan Communication Network, a unui Bal-kan Contact Group, precum [i a unui Wise Per-son Contact Group. S-a convenit ca re]eaua decomunicare între statele din Balcani s\ includ\22 de centre de cercetare strategic\ din stateleparticipante la conferin]\ (membrii fondatori)[i s\ aib\ ca obiectiv general stabilirea, dezvol-

tarea [i consolidarea transparen]ei în domeniulpublic, al bunei guvern\ri, al drepturilor omu-lui, [i democra]iei în Balcani, conform standar-delor europene [i euro-atlantice. Re]eaua ur-meaz\ a ac]iona în vederea asigur\rii unui ca-dru pentru schimbul de informa]ii, de proiectede cercetare [i publica]ii, precum [i pentrudezvoltarea de proiecte în comun între stateleparticipante, domeniile de interes fiind> eva-luarea comun\ a riscurilor la adresa securit\]iiregionale< identificarea de solu]ii la conflicteledin Balcani< promovarea unei culturi strategiceregionale. Va fi de asemenea creat\ o pagin\

web a re]elei pentru asigurarea interactivit\]ii.Participarea este deschis\ c\tre toate centrelede profil din regiune, cu aprobarea conferin]eianuale. Criteriile de aderare la aceast\ re]eaurmeaz\ s\ fie precizate în cadrul conferin]eifondatoare. Grupul de Contact din Balcani(Balkan Contact Group) va avea drept scopconsolidarea cooper\rii în cadrul organiza]iilorinterna]ionale [i regionale [i popularizarea in-forma]iilor [i experien]ei referitoare la spa]iul

Din agenda [tiin]ific\ a Institutului pentru Studii

Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\Cristina Romila

maior Stelian Fize[an



Monitor Strategic

162

balcanic. S-a stabilit ca urm\toarea conferin]\s\ aib\ loc în 2006, în Bulgaria.

În perioada 11-16 iunie 2005, loc]iitoruldirectorulului ISPAIM, colonelul dr. Petre Otu[i asistent de cercetare Cristina Romila au efec-tuat o vizit\ de lucru în Kingston (Canada), laColegiul Militar Regal. În cursul întâlnirii gaz-dele au prezentat principalele direc]ii din înv\-]\mânt [i cercetare, programele de studii acce-sibile militarilor [i civililor. Tendin]a actual\, auexplicat gazdele, este de a încuraja studiile ladistan]\ [i cursurile prin coresponden]\. Aces-tea se desf\[oar\ atât în Kingston, cât [i în altelocuri din Canada, fiind sus]inute de profesoriiColegiului, dar [i de profesori de la alte univer-

sit\]i, exper]i din diferite domenii. Se încura- jeaz\ flexibilitatea programului de studii, efor-tul fiind îndreptat c\tre dezvoltarea abilit\]ilorcritice ale studen]ilor. Actualmente, în planulanual de organizare a Colegiului se au în vede-re trei ini]iative> „interna]ionalizarea” acestuia,prin cooptarea de studen]i [i profesori din alte]\ri, extinderea activit\]ii de la nivel militar lacel diplomatic, cooptarea unui num\r sporit de civili.

S-a convenit, totodat\, asupra continu\riicooper\rii dintre Colegiul Militar Regal din Ca-nada [i ISPAIM, realiz\rii unor proiecte de cer-cetare comune [i amplific\rii contactelor din-tre cele dou\ institute.

Directorul ISPAIM [i cc.[t. Lucia Vreja auparticipat, în perioada 12-14 iunie 2005, la Viena, la cea de-a 8-a Conferin]\ Interna]iona-l\ Anual\ a Consor]iului PfP al Academiilor de Ap\rare [i Institutelor de Studii de Securitate. Au fost discutate probleme referitoare la>schimbul de informa]ii [i expertiz\ pentru spo-rirea contribu]iei Consor]iului, în acord cu de-ciziile luate la Summitul NATO de la Istanbul(2004)< reforma sectoarelor de securitate în

contextul luptei împotriva terorismului interna-]ional< rolul înv\]\mântului în formarea leade-rilor< aspecte de cooperare regional\< procesulde transformare a NATO. Cu acest prilej, direc-torul ISPAIM a participat la discu]iile în vede-rea constituirii unui grup de lucru pentru zonaextins\ a M\rii Negre în cadrul Consor]iului.

În perioada 26-27 iunie 2005, cc.[t. CarmenRîjnoveanu a participat, la Washington, la lu-cr\rile conferin]ei interna]ionale Warsaw Pact

Nr. 3-4 / 2005

from its Foundings to its Demise> 1955-1991.Reuniunea a fost prilejuit\ de împlinirea a 50de ani de la înfiin]area Organiza]iei Tratatuluide la Var[ovia [i a fost organizat\ de Cold WarInternational History Project (SUA), Militärge- schichtliches Forschungsamt (Germania) [iHarvard Project on Cold War Studies (SUA), încooperare cu Kennan Institute (SUA). Au fost prezen]i invita]i din Albania, Bulgaria, Elve]ia,Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia, Ce-hia, România, SUA [i Ungaria.

Comunic\rile sus]inute [i discu]iile care auavut loc au favorizat schimbul de opinii asupramomentelor celor mai semnificative care aumarcat evolu]ia de ansamblu a organiza]iei po-

litico-militare comuniste, începând cu creareaPactului, cu sistemul de gestionare a crizelordin cadrul acestuia [i evolu]ia structurilor [imecanismelor sale de func]ionare, pân\ ladezmembrarea [i dispari]ia definitiv\ a acestu-ia. În cadrul conferin]ei, reprezentantul ISPAIMa abordat situa]ia pactului de la Var[ovia dinanii ’60-’70 [i pozi]ia adoptat\ de autorit\]ilede la Bucure[ti fa]\ de ini]iativele sovietice dinacea perioad\.

Locotenent-colonelul Cristian Dumitru aparticipat la conferin]a interna]ional\ The roleof reserves in NATO member states and PfP programmes, care a avut loc în Polonia, în pe-rioada 1-2 iulie, 2005. Manifestarea a fost organizat\ de Comitetul Parteneriatului pentruPace al CIOR (Comitetul Interaliat al Organiza-]iilor de Rezervi[ti) [i Federa]ia Asocia]iilor Re- zervi[tilor [i Veteranilor din For]ele Armate aleRepublicii Polonia, având ca scop examinareaschimb\rilor politice din Europa Central\ [i deEst, evaluarea rolului misiunilor de men]inere ap\cii în combaterea terorismului interna]ional[i a posibilit\]ilor de utilizare a rezervi[tilor încadrul acestor tipuri de misiuni. Seminarul a

avut ca tem\ dezbaterea rolului atribuit rezer-vi[tilor în teoria [i practica militar\ a unor statemembre NATO [i ale programului Parteneria-tului pentru Pace. Au luat parte la eveniment delega]ii din 12 state membre NATO (Belgia,Estonia, Germania, Italia, Lituania, Marea Bri-tanie, Olanda, Polonia, România, Slovacia, Spa-nia [i Statele Unite), patru state membre aleprogramului Parteneriatului pentru Pace (Alba-nia, Elve]ia, Macedonia [i Republica Moldova),



AGEND| {TIIN}IFIC|

Monitor Strategic

163

precum [i invita]i din partea Senatului Republi-cii Polonia [i a Statului Major General al For]e-lor Armate Poloneze.

Maiorul Ovidiu Stelian Fize[an a participat, în perioada 11-14 iulie 2005, la seminarul in-terna]ional cu tema Democratic Control of the Armed Forces, desf\[urat la sediul Centrului de Asisten]\ Regional\ pentru ImplementareaControlului Armamentelor [i Verificare (RAC-VIAC SE Europe), lâng\ Zagreb, Croa]ia. La se-minar au fost prezen]i parlamentari, exper]i, jurnali[ti, ofi]eri din Albania, Bosnia [i Her]ego-vina, Bulgaria, Croa]ia, Republica Moldova, Ro-mânia, Serbia [i Muntenegru, Slovenia, Turcia. Activitatea a fost eficient\, constituind un bun

prilej de prezentare a experien]ei statelorNATO în domeniul controlului civil, democra-tic al for]elor armate [i al rela]iilor civili-militari,reprezentan]ilor din ]\rile partenere PfP, dinSerbia [i Muntenegru [i din Bosnia [i Her]ego-vina.

În perioada 16-23 iulie 2005, o delega]iemilitar\ din care au f\cut parte, printre al]ii,directorul ISPAIM, general-maior (r.) dr. MihailE. Ionescu [i cc.[t. {erban Cioculescu, a efec-tuat o vizit\ în R.P. Chinez\, la invita]ia Institu-tului Chinez pentru Studii Strategice Interna-]ionale (ICSSI). Cercet\torii chinezi au prezen-tat opinia lor privind situa]ia interna]ional\ dinperioada post-R\zboi Rece, rela]ia sino-ameri-can\, rela]iile dintre China [i NATO dup\ 1989,perspectivele reformei ONU [i au analizat, deasemenea, perspectivele rela]iilor sino-euro-pene.

Directorul ISPAIM a prezentat importan]astrategic\ a regiunii extinse a M\rii Negre încontextul extinderii c\tre Est a NATO [i a UE, alglobaliz\rii [i al campaniei antiteroriste la nivelmondial. Zona extins\ a M\rii Negre cuprindestatele riverane, la care se adaug\ R. Moldova,

Armenia [i Azerbaidjan [i reprezint\ un com-plex de securitate caracterizat prin interdepen-den]a actorilor din domeniul politic, economic[i de securitate. România, membru al NATO [i, în curând, [i al UE, are interesul legitim de a pro-mova participarea la ini]iativele regionale politice,economice [i militare (CEMN, GUAM, BLACK-SEAFOR) specifice regiunii, spre a-[i face auzit\vocea, a valorifica oportunit\]ile economice [ipentru consolidarea securit\]ii regionale.

Cc.[t. {erban Cioculescu a analizat evolu-]iile din domeniul politicii externe [i de secu-ritate ale UE dup\ 1990 [i rela]iile României cuaceast\ structur\, subliniind faptul c\ ]aranoastr\ a semnat în aprilie a.c. Tratatul de ade-rare la UE. Vorbitorul a relevat c\ For]a de Re-ac]ie Rapid\, Grupurile tactice de lupt\, Agen-]ia European\ pentru Ap\rare [i func]ia deministru al afacerilor externe sunt elementeaflate în prezent în dezbatere în cadrul foru-rilor [i institu]iilor europene.

Pe lâng\ continuarea colabor\rii tradi]iona-le dintre cele dou\ institute, s-a convenit publi-carea concomitent\ în China (în revista ICSSI)[i în România ;n Monitor Strategic , a comunic\-

rilor prezentate la acest seminar [i editareaunui volum comun cu toate prezent\rile sus]i-nute la reuniunile româno-chineze.

În perioada 20-27 august 2005, a avut loc, laMadrid, cel de-al XXXI-lea Congres Interna]io-nal de Istorie Militar\, cu tema”Puteri navale [iputeri terestre în epoca b\t\liei de la Trafalgar”,organizat de Comisia Spaniol\ de IstorieMilitar\. Au participat 194 de istorici din 36 de]\ri de pe toate continentele. Din partea ISPAIMau participat generalul-maior (r.) Mihail E.Ionescu [i colonelul (r.) Petre Otu.

Directorul ISPAIM a prezentat comunicarea„Marea Neagr\ în rela]iile interna]ionale de laR\zboiul Crimeii la cel de-al doilea r\zboi mon-dial (1853-1947)”, abord=nd> statutul M\rii Ne-gre în aceast\ perioad\, care a oscilat între „ma-re închis\” [i „mare deschis\” [i arealul ponticca spa]iu de confruntare între marile puteri.

Dezbaterile s-au concentrat asupra aspecte-lor militare [i politice din diverse regiuni aleglobului la sfâr[itul secolului al XVIII-lea [i înce-putul secolului al XIX-lea, perioad\ marcat\ deRevolu]ia francez\ [i de r\zboaiele napoleonie-ne. Un interes aparte a suscitat [i masa rotund\

consacrat\ noilor apari]ii istoriografice referitoarela R\zboiul Rece. Au prezentat ultimele nout\]i în domeniu Mircea Munteanu, de la Cold WarInternational History Project (pentru America deNord [i Europa), prof. univ. Yashiaki Katada(pentru Asia) [i prof.dr. Abel Esterhuyse (pentrucontinentul african). :n cadrul discu]iilor care auurmat, generalul-maior (r.) dr. Mihail E. Ionescu asubliniat necesitatea reînnoirii formatului de des-f\[urare a congreselor de istorie militar\, prin



Monitor Strategic

164

promovarea formelor interactive, de tipul meserotunde, dezbateri etc.

Congresul din acest an a luat în dezbatere[i multiple probleme organizatorice [i adminis-trative necesare bunei func]ion\ri a ComisieiInterna]ionale de Istorie Militar\. La Madrid s-aufinalizat discu]iile referitoare la adoptarea unuinou statut al forului interna]ional de speciali-tate, care s\ prevad\> posibilitatea primirii denoi membri de c\tre Adunarea General\ înfiecare an [i nu o dat\ la cinci ani ca pân\acum< asimilarea pre[edin]ilor comitetelor debibliografie [i de arhiv\ pre[edin]ilor comisiilorna]ionale, ei urmând a avea acelea[i drepturica ace[tia< reducerea num\rului limbilor ofi-

ciale ale Comisiei Interna]ionale la [ase (engle- z\, francez\, german\, italian\, spaniol\, pluslimba ]\rii organizatoare) etc. În cadrul reuniu-nii de la Madrid s-a procedat [i la alegerea or-ganelor de conducere ale Comisiei Interna]io-nale de Istorie Militar\.

Delega]ia român\ a avut numeroase întreve-deri cu speciali[tii prezen]i la Congres, în cursulc\rora s-au discutat aspecte ale cooper\rii [tiin-]ifice.

As.cc.[t. Oana Vasile a participat, în perioa-da 23-25 septembrie a.c., la cea de-a treiaconferin]\ a Societ\]ii Interna]ionale pentruStudierea Primului R\zboi Mondial, de laDublin. Programul conferin]ei a fost structurat pe mai multe sesiuni de comunic\ri, având te-me variate [i tratând aspecte care, reunite, cl\-desc o imagine cuprinz\toare asupra primeiconflagra]ii mondiale> victime [i refugia]i, per-cep]ii asupra r\zboiului, via]a religioas\, expe-rien]e ale ocupa]iei, mobilizarea, experien]ede lupt\, portrete din r\zboi, sistemul medical,via]a economic\ [i altele.

În ziua de 26 septembrie a.c., directorul In-stitutului pentru Studii Politice de Ap\rare [i Isto-

rie Militar\, generalul-maior (r.) Mihail E. Ionescua participat, la Paris, la Conferin]a anual\ a Insti-tutului de Studii de Securitate (ISS) al UE. Activi-tatea s-a desf\[urat în cadrul a dou\ sesiuni dediscu]ii, care au vizat identificarea modalit\]ilorde consolidare a rolului de actor interna]ional alUniunii Europene [i, respectiv, de dep\[ire aproblemelor actuale cu care se confrunt\ aceas-ta. În cadrul primei sesiuni, Javier Solana, :naltulReprezentant pentru PESC [i secretar general al

Nr. 3-4 / 2005

Consiliului UE, a sus]inut un discurs despre Poli-tica Extern\ [i de Securitate Comun\ [i desprestarea actual\ a Uniunii, iar în cadrul celei de-adoua sesiuni, dup\ o introducere f\cut\ de di-rectorul ISS, Nicole Gnesotto, a urmat o mas\rotund\ privind viitorul UE. La conferin]\ au fost prezen]i numero[i diploma]i, oameni politici,consilieri, exper]i, jurnali[ti [i al]i invita]i, dinpartea unor institu]ii [i structuri ale UE, ministe-re, universit\]i, institute [i centre de cercetare,funda]ii, agen]ii, publica]ii.

În perioada 29-30 septembrie, cc.[t. {erbanPavelescu a participat, la Bratislava, la Confe-rin]a interna]ional\ cu tema Security Policies of the Central European Countries, activitate orga-

nizat\ de Institutul de Studii de Securitate [i Ap\rare al Ministerului Ap\r\rii al RepubliciiSlovace, împreun\ cu Funda]ia Friedrich Ebert [i Centrul pentru Afaceri Europene [i Nord- Atlantice din capitala slovac\. La conferin]\ auparticipat oameni politici, exper]i, militari, ana-li[ti, reprezentan]i ai unor ONG-uri din Slova-cia, România, Ungaria, Cehia, Polonia, Germa-nia, Austria, Ucraina, Croa]ia, Marea Britanie [ide la Colegiul NATO de la Roma. Discu]iile s-au concentrat asupra analizei strategiilor desecuritate ale unor state din Europa Central\ [ia conexiunilor acestora cu strategiile ]\rilor ve-cine, asupra rela]iilor dintre unele state dup\criza irakian\ [i asupra evolu]iilor viitoare desecuritate [i posibilelor riscuri la adresa ]\rilordin regiune.

S\ men]ion\m [i participarea cc.[t. {erbanPavelescu la stagiile doctorale din Fran]a, înurma dobândirii diplomei de studii aprofun-date în cadrul Institutului de Studii Politice dinParis.

Conform planului de activit\]i interna]ionalepentru anul 2005, ISPAIM a organizat vizitele delucru în România ale delega]iilor reprezent=nd

Departamentul de Istorie Militar\ din Israel (29mai - 02 iunie), Comisia Elen\ de Istorie Militar\(04-07 iulie), Institutul Regal de Istorie Militar\ dinOlanda (07-10 august), Serviciul Istoric al Ap\r\riidin Fran]a (10-14 octombrie), Oficiului de Cerce-t\ri de Istorie Militar\ al Armatei Germane (17-20octombrie). Împreun\ cu oaspe]ii din aceste insti-tu]ii s-a decis continuarea cooper\rii [tiin]ifice cuISPAIM, prin includerea în planul de activit\]i aleInstitutului a unor ac]iuni pentru anul 2006.



AGEND| {TIIN}IFIC|

Monitor Strategic

165

Activitatea publicistic\ a cercet\torilordin Institutul pentru Studii Politice

de Ap\rare [i Istorie Militar\Sub egida Comisiei Franceze de Istorie Mili-tar\ [i a Comisiei Române de Istorie Militar\, aap\rut, la sfâr[itul anului 2004, culegerea destudii, Guerre et société en Europe. Perspecti-ves des nouvelles recherches, Editions EuropaNova, Bucure[ti, 2004. Dintre studiile publica-te în acest volum, men]ion\m pe cele semnatede> pre[edintele Comisiei de Istorie Militar\,colonelul dr. Petre Otu – La guerre totale dansla pensée et la pratique militaire roumaine pen-dant la première moitié du XXème siècle [icc.[t. dr. Sergiu Iosipescu – Dans la Dobroudja

ottomane aux XVI-XVIII siècles>Le chateau-fortde Karaharman et son trésor. În acest an a v\zut lumina tiparului volumul

US Realignment and NATO’s Transformation –Implications for Southeast Europe and theGreater Black Sea Region, ai c\rui coordonatorisunt directorul ISPAIM, dr. Mihail E. Ionescu [idr. Jeffrey Simon, cercet\tor la Institutul pentruStudii Strategice Na]ionale al Universit\]ii Na-]ionale de Ap\rare din Washington, D.C. Volu-mul cuprinde lucr\rile conferin]ei interna]io-nale cu acela[i titlu, organizate de ISPAIM în2004. De altfel, trebuie men]ionat c\ în ultimiiani, ISPAIM a organizat împreun\ cu Institutulpentru Studii Strategice Na]ionale din Wa-shington, cu Centrul European pentru Studii deSecuritate “George C. Marshall” din Germania[i cu Asocia]ia #Manfred Wörner“ Rom=niaseminarii dedicate situa]iei de securitate inter-na]ional\, la care au fost invita]i ;n mod special[i au participat exper]i din ]\rile zonei extinsea M\rii Negre (România, Turcia, Bulgaria, R.Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia,Ucraina [i Rusia), fiind dezb\tute [i problemelespecifice regiunii.

O lucrare care a ap\rut în acest an [i care a întrunit aprecierile publicului de specialitate [iale cititorilor pasiona]i de istorie este cartea Ma-re[alul Alexandru Averescu> militarul, omul politic, legenda, scris\ de colonelul dr. Petre Otu, în prezent director adjunct al Institutului.Lansarea a avut loc la Târgul Interna]ional decarte din Bucure[ti, din perioada 1-5 iunie 2005.

Tot în acest an, Institutul Cultural Romândin Cluj-Napoca a reeditat cartea cc.[t.dr.

Alexandru Madgearu, de data aceasta în limbaenglez\, în traducerea autorului> The Roma-nians in the Anonymous Gesta Hungarorum>Truth and Fiction. De acela[i autor, merit\men]ionat studiul The Spreading of the Christi-anity in the Rural Areas of Post-Roman Dacia(4th-7th Centuries), ap\rut în Archaeus (VIII/ 2004), bogat în argumente lingvistice [i de na-tur\ arheologic\, destinat speciali[tilor [i nunumai acestora, precum [i capitolul al treilea(intitulat Salt Trade and Warfare> The Rise of theRomanian-Slavic Military Organization in Early Medieval Transilvania), din culegerea de studii“East Central & Eastern Europe in the EarlyMiddle Ages”, ap\rut\ în acest an la The Uni-

versity of Michigan Press, sub coordonarea luiFlorin Curta.

Dintre studiile publicate de cercet\torii In-stitutului în revista Lumea Militar\ men]ion\mpe cel al cc.[t.dr. Sergiu Iosipescu – Românii [iMarea Neagr\ – perspective istorice în geopoli-tic\ [i analizele Ruxandrei Vidra[cu> Aliatul strategic Pakistan, statul nobililor punjabi< De laOrientul Mijlociu la Marele Orient< Lunguldrum al p\cii c\tre Palestina. Aceea[i autoarepublic\ [i articolul Irak – de la “r\zboiul-fulger”la “pacea armat\” în enciclopedia politic\ [imilitar\ Lumea 2005, editat\ de Centrul TehnicEditorial al Armatei.

Cc.[t. Lucia Vreja, membr\ a grupului delucru pentru combaterea terorismului din ca-drul Consor]iului PfP al Academiilor de Ap\ra-re [i Institutelor de Studii de Securitate, con-tribuie cu un studiu interesant – Narcoterro-rism in Southeastern Europe – în Connections.Quarterly Journal , Spring 2005.

România în cadrul ONU [i problematicaasigur\rii p\cii [i securit\]ii interna]ionale înanii ’70 sunt dou\ teme care au f\cut obiectulunui articol în Studii [i Articole de Istorie,

respectiv al unui referat prezentat de maiorul,actualmente locotenent-colonelul Cristian Du-mitru, la Sesiunea de comunic\ri [tiin]ifice aUniversit\]ii Na]ionale de Ap\rare din 14-15aprilie 2005. S\ mai remarc\m articolele ace-luia[i autor> Crearea Pactului de la Var[ovia.Probleme legate de securitatea continentuluieuropean (în Revista Centrului de Studii Euro-atlantice al Universit\]ii din Bucure[ti) [i Carac-teristicile ac]iunilor militare postconflict. Partici-



Monitor Strategic parea Armatei României la misiuni interna]io-nale, în Revista de Istorie Militar\.

Revista de studii de securitate [i ap\rare aInstitutului, Monitor Strategic , include contri-bu]iile mai multor cercet\tori> {erban F. Ciocu-lescu – Rational choice. Stabilitate [i schimbare sistemic\ în abordarea [tiin]ific\ a securit\]ii<Maria Sinescu – Evolu]ii în cadrul PESA< Cristi-na Romila – Strategia de securitate a UE în con-text euroatlantic. Diferen]ieri conceptuale UE-NATO-SUA.

Revista de Istorie Militar\ red\, [i în nu-merele sale din acest an, pagini din istoria na-]ional\, valoroase studii monografice, dar [iarticole cu tematic\ specific\ domeniului secu-

rit\]ii na]ionale [i interna]ionale, dintre careamintim> Sfâr[itul marii conflagra]ii – Necunos-cutele p\cii (colonel dr. Petre Otu)< NicolaeD\sc\lescu, un mare general [i, mai ales, unmare rom=n (dr. Mircea Soreanu)< R\zboaie [ir\zboinici în polemografii din secolul al XVII-lea(dr. Sergiu Iosipescu)< Fran]a [i Germania, de la

dii de Securitate, cu lucr\ri [i comunic\ri [tiin-]ifice la reuniunile grupurilor de lucru din carefac parte. Directorul ISPAIM, dr. Mihail E. Io-nescu este reprezentant pentru Europa Cen-tral\ [i de Est, în cadrul Consiliului ConsultativSuperior (Senior Advisory Council) al Consor-]iului PfP. {i în acest an, cercet\tori din ISPAIMau participat activ la grupurile de lucru “Secu-ritate Euroatlantic\” [i “Istorie Militar\”.

De asemenea, Institutul între]ine bune rela-]ii de colaborare cu Asocia]ia Euroatlantic\ Man-fred Wörner (România), cu Casa NATO [i cu Asocia]ia George C. Marshall din Bucure[ti.

:n cadrul manifest\rilor care marcheaz\ înacest an a 125-a aniversare a stabilirii rela]iilor

diplomatice româno-americane, la 13 octom-brie a.c., Ministerul Afacerilor Externe a g\z-duit, în colaborare cu Ambasada SUA la Bucu-re[ti, vernisajul unei expozi]ii de documenteistorico-diplomatice de arhiv\, urmat de unsimpozion la care a participat [i directorulISPAIM, dr. Mihail E. Ionescu. Aceste ac]iuni