1. Introducere

Conceptul de “mecatronică” (MECAnica + elecTRONICA) a fost folosit pentru

prima dată de către japonezi, la începutul anilor ’70. Primul program de educaţie

mecatronică în inginerie a fost elaborat în 1978 la Universitatea Toyohashi din Japonia.

Japonia a fost urmată, la scurt timp, de universităţi de tradiţie din Marea Britanie,

Finlanda, Olanda, Germania. La noi în ţară studiul mecatronicii a fost introdus după 1989.

Mecatronica constând din combinarea a trei domenii tehnice mari: mecanic

(mecanică fină), electric-electronic şi informatic.

Aceasta are ca obiectiv principal formarea de specialişti de concepţie, fabricaţie,

exploatare şi cercetare, în următoarele domenii de activitate:

- echipamente inteligente pentru industria de mecanică fină, instrumentaţie,

automatizări, roboţi industriali (concepţie, fabricare şi exploatare), automobile,

industria nuclearo-energetică, biologie, medicină, etc;

- aparatură electronică şi optoelectronică de uz industrial şi casnic;

- echipamente informatice şi pentru birotică;

- echipamente pentru cercetare ştiinţifică şi laboratoare.

Mecatronica reprezintă vârful în domeniul automatizării şi robotizării proceselor

tehnologice dintr-un număr foarte mare de industrii. Începând cu industria de automobile,

până la industria alimentară, şi chiar în agricultură (linii automatizate de creştere a puilor

etc) există foarte multe linii automatizate şi robotizate, care necesită o calificare de un înalt

nivel. Chiar şi în mica industrie există cereri din ce în ce mai mari pentru linii

automatizate, cum ar fi : linii de îmbuteliere, împachetare, producerea a unor componente

de mase plastice, componente metalice etc. care se pot executa cu un număr mic de

angajaţi.

2. Motoare pneumatice

2.1. Noţiuni generale

Motoarele pneumatice au rolul funcţional de a transforma energia fluidului (aici aer

comprimat) într-o energie mecanică pe care o transmit prin organele de ieşire

mecanismelor acţionate. După tipul procesului de transformare a energiei pneumatice în

energie mecanică motoarele pneumatice se împart în:

motoare pneumostatice sau volumice; la aceste motoare procesul de transformare

are loc pe baza modificării permanente a unor volume delimitate de părţile mobile şi părţile

fixe ale camerelor active ale motorului;

motoare pneumodinamice, cunoscute şi sub denumirea de turbine pneumatice; la

aceste motoare energia pneumostatica a mediului de lucru este transformată într-o prima

etapă în energie cinetică, care apoi este la rândul ei transformată în energic mecanică.

În sistemele de acţionare pneumatice în marea majoritate a cazurilor motoarele folosite

sunt motoare volumice.

Organul de ieşire al unui motor pneumatic poate fi o tijă sau un arbore. În primul caz

organul de ieşire are o mişcare rectilinie alternativă (cazul cilindrilor şi camerelor

membrană), în timp ce în cel de-al doilea caz mişcarea acestuia este fie de rotaţie

alternativă (cazul motoarelor oscilante), fie de rotaţie pe unghi nelimitat (cazul motoarelor

rotative).

Un alt criteriu de clasificare a motoarelor pneumatice îl reprezintă modul în care se

realizează mişcarea organului de ieşire; după acest criteriu se disting: motoare cu mişcare

continua şi motoare cu mişcare incrementală.

Tot în această familie, a motoarelor pneumatice, se pot încadra şi motoarele pneumo-

hidraulice, la care mişcarea organului de ieşire este controlată prin intermediul unui circuit

hidraulic auxiliar.

În general maşinile pneumatice sunt reversibile, adică pot funcţiona ca gnerator (pompă) şi

ca motor. Din cauza randamentului, ca motoare se folosesc în special cele cu piston, dar se

folosesc şi cele rotative.

2.2. Motoarele pneumatice liniare

Motoarele pneumatice liniare efectuează lucrul mecanic printr-o mişcare rectilinie,

ele se mai numesc şi cilindri pneumatici. Mişcarea organului de ieşire are loc între două

poziţii limită, stabilite constructiv sau funcţional, ce definesc cursa motorului.

După modul în care sunt separate cele două camere funcţionale motoarele pneumatice se

pot clasifica în:

cilindri la aceste motoare separarea se face prin intermediul unui piston 4, iar

etanşarea se realizează prin intermediul unor garnituri

nemetalice (fig.1);

camere cu membrană la aceste motoare rolul pistonului

este preluat de o membrană nemetalică, care realizează şi

etanşarea celor doua camere.

Din punct de vedere constructiv motoarele pneumatice liniare sunt formate din două

subansambluri principale:

subansamblul carcasă: format din cămaşa 1 şi capacele 2 şi 3;

subansamblul piston format din pistonul 4 şi tija 5.

2.2.1. Motoarele pneumatice cu piston de construcţie clasică

Au aplicaţii foarte largi şi se constituie într-o varietate de forme şi tipodimensiuni

foarte mare. În figura 2. sunt reprezentate simbolurile unor cilindri pneumatici.

Fig. 1

Performanţele constructiv-funcţionale sunt foarte diversificate:

Diametre : 6 – 320 mm;

Lungimea cursei: până la 4 m;

Viteze:

- cilindri de uz general : până la 1,5 m/s;

- cilindri de uz special: până la 10 m/s;

Forţe: până la 50000N.

După tipul constructiv, se poate face o clasificare generală a cilindrilor:

Cilindri cu simplu efect:

- cu revenire cu arc;

- cu revenire sub acţiunea unei forţe rezistente.

Cilindri cu dublu efect:

- cu tijă unilaterală;

- cu tijă bilaterală.

Cilindri în tandem:

- cu amplificare de forţă;

Fig. 2. Simbolurile motoarelor pneumatice cu pistona - cilindru cu simplu efect; b –cilindru cu dublu efect; c- cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală ; d - cilindru cu dublu efect with fără ajustarea cursei; e - cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei într-un

sens; f- cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei în ambele sensuri; g - cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei într-un sens şi inel magnetic; h - cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei în ambele

sensuri şi inel magnetic.

- având cursa în două trepte.

După posibilitatea de frânare la cap de cursă:

Cilindri fără frânare la cap de cursă.

Cilindri cu frânare la cap de cursă:

- reglabilă;

- ne reglabilă.

În figura 3 este prezentat un cilindru cu simplu efect cu revenire cu arc. Dacă racordul A

este alimentat cu aer de la compresor, pistonul este împins cu o forţă, care va determina

Fig. 4. Cilindru cu dublu efect cu tijă unilaterală fără frânare

a – simbolul; b – vederea; c – secţiunea; 1, 2 - capacele; 3 - corpul; 4- pistonul; 5- tija;

6, 7 – garniturile de etanşare; 8 – bucşă de ghidare

Fig. 3. Cilindru cu simplu efect cu revenire cu arca – simbolul; b- secţiunea; 1- corpul; 2, 3 – capacele; 4 - pistonul; 5, 8 – garniturile de

etanşare; 6 – resortul de revenire; 7 – bucşa de ghidare a tijei; 9 – tija

deplasarea acestuia spre dreapta, racordul B este conectat la atmosferă. Când racordul A va

fi conectat la atmosferă, resortul 6 determină revenirea pistonului la poziţia iniţială.

În figura 4 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu tijă unilaterală fără frânare la

cap de cursă. Cilindrul are două racorduri de alimentare: pentru cursa de avans se

alimentează racordul A, iar racordul B este conectat la atmosferă, iar pentru cursa de

retragere se alimentează racordul B şi racordul A se ventilează (această manevră se face cu

ajutorul distribuitoarelor).

În figura 5. este prezentat un cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală.

Există cazuri când este necesară frânarea la capăt de cursă, pentru a evita şocurile

care pot duce la deteriorarea mecanismului acţionat sau chiar a cilindrilor.

În figura 6 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu frânare reglabilă la ambele

capete. Cilindrul are două racorduri de alimentare: pentru cursa de avans se alimentează

racordul A, iar racordul B este conectat la atmosferă, iar pentru retragere se alimentează

racordul B şi racordul A se ventilează. Se observă că fiecare capăt de cursă este prevăzut

cu un circuit suplimentar de evacuare a camerei inactive printr-o secţiune droselizată.

Luăm ca exemplu cursa de avans: în momentul în care manşonul 4 ajunge în dreptul

etanşării 6, evacuarea camerei din dreapta nu se mai poate face prin spaţiul dintre tijă şi

capac. Aerul este obligat să curgă printr-un orificiu a cărui secţiune este reglată de droselul

2. Deoarece secţiune de evacuare a aerului este mult mai mică, rezultă un efect de frânare a

pistonului. În funcţie de reglajul droselului, rezultă un efect de frânare mai redus sau mai

mare. Reglând cele două drosele în moduri diferite, se obţin viteze de frânare diferite

pentru cele două sensuri.

Fig. 5. Cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală

Forţa unui cilindru este dată de relaţia :

unde: F –forţa aerului comprimat;

S – aria secţiunii pistonului.

2.2.2. Motoare pneumatice liniare de construcţie specială

Pentru a satisface o gamă largă de aplicaţii, au o serie de motoare de construcţie specială,

numite motoare speciale.

Cele mai importante construcţii de acest tip sunt:

motoare cu mai multe pistoane solidarizate;

motoare fără tijă;

motoare antirotaţie;

motoare cu cursă scurtă;

motoare cu cămaşă deformabilă;

motoare cu mai multe poziţii.

2.2.2.1. Motoare cu mai multe pistoane solidarizate

Fig. 6. Cilindru cu dublu efect cu frânare reglabilă la ambele

capete de cursăa – simbolul; b – secţiunea; 1,2 – şuruburile (drosel) de reglare; 3,4 – manşoanele; 5,6 – garniturile de etanşare

Aceste motoare se folosesc acolo unde există restricţii privind gabaritul radial, sau în

cazurile în care este necesar la un anumit diametru o forţă mai mare decât cea care rezultă

din relaţia F=PS. Pentru astfel de situaţii se construiesc cilindrii cu două pistoane ( fig. 7).

Acest cilindru are patru racorduri de alimentare: pentru cursa de avans sunt alimentate

racordurile A şi B, iar C şi D sunt conectate la atmosferă, iar pentru cursa de întoarcere

racordurile C şi D sunt alimentate, iar A şi B sunt ventilate. Forţa dezvoltată de cest

cilindru este aproape dublă faţa de cel cu un singur piston de acelaşi diametru.

2.2.2.2. Motoare fără tijă

Există aplicaţii în care gabaritul axial nu

permite montarea cilindrilor clasici (cu tijă), în

acest caz se utilizează motoare fără tijă.

Soluţiile posibile sunt:

motoare cu cablu sau bandă;

motoare cu legătură rigidă;

motoare cu cuplaj magnetic.

Motoare cu cablu sau bandă (fig. 8) transmit mişcare alternativă a pistonului 1, prin

intermediul cablului 2, la sania 3, la care se cuplează sarcina ce trebuie antrenată.

Fig. 8

Fig.7

Cablul de secţiune circulară este confecţionat din plastic sau metal plastifiat, şi este

înfăşurat peste roţile 4 şi 5. Există construcţii la care cablul este înlocuit cu o lamelă

elastică de secţiune dreptunghiulară.

Motoare cu legătură rigidă

În figura 9.a este prezentat simbolul, iar

în figura 9.b, vederea unui motor liniar cu

legătură rigidă. În interiorul corpului 1

(fig.9), există un piston care este legat rigid

de căruciorul 2, de care se legat ansamblul

mobil care trebuie deplasat. Deplasarea căruciorului se face pe un canal prelucrat în corpul

motorului.

Motoare cu cuplaj magnetic

La aceste construcţii transmiterea mişcării de la

pistonul 1 (fig.10) la măsuţa mobilă 2, la care se

cuplează sarcina ce trebuie antrenată, se face printr-un

cuplaj magnetic. Pentru aceasta, pistonul 1 şi măsuţa 2

sunt prevăzute cu un număr de magneţi permanenţi 4.

Pentru a uşura cuplarea magnetică, este necesar ca ţeava 3 să fie confecţionată dintr-un

material nemagnetic, ca de exemplu: aliaj de aluminiu, alamă etc.

2.2.2.3. Motoare antirotaţie

În figura 11.a este prezentat simbolul, iar în

figura 11.b, vederea unui motor liniar

antirotaţie. Acest motor este utilizat în cazul

când sarcina antrenată nu trebuie să se

rotească în jurul axei longitudinale. Cilindrul are două tije paralele 1, pe care se deplasează

căruciorul 2, de care se legat ansamblul mobil care trebuie deplasat.

Fig. 10

1

2

Fig. 9

Fig. 11

21

2.2.2.4. Motoare cu cursă scurtă

În cazul în care sarcina trebuie deplasată pe o

distanţă mică (sub 100mm), se pot folosi

cilindri cu o construcţie specială (fig.12).

Comparativ cu construcţia clasică se constată

următoarele diferenţe:

Cămaşa exterioară este înlocuită cu piesa

1 în care este prelucrat alezajul

cilindrului;

Lipseşte capacul posterior, orificiul de alimentare este prelucrat în piesa 1;

Capacul anterior 2 este montat în interiorul piesei 1, fiind fixat cu un inel elastic 3.

Pistonul 5 are pe el un inel de etanşare 4.

2.2.2.5. Motoare cu cămaşa deformabilă

În această categorie intră motoarele liniare la care

deplasarea sarcinii se obţine prin deformarea unui

elemente elastic (fig.13). Elementul deformabil 3 se

realizează din cauciuc sau metal. Considerând piesa 2 fixă,

sub efectul aerului comprimat elementul elastic 3 se

deformează; piesa de capăt 1, mobilă, se va apropia de

piesa fixă 2, dezvoltând astfel o forţă de tragere.

2.2.2.6. Motoare cu mai multe poziţii

S-a arătat deja ca unul

dintre dezavantajele motoarelor

pneumatice liniare constă în

faptul că poziţionarea precisă a

sarcinii antrenate se poate face

Fig.12

Fig.12

Fig. 13

numai în două poziţii de pe cursa de lucru. Aceste poziţii pot fi capete de cursă, sau poziţii

intermediare de pe cursă, stabilite cu ajutorul unor limitatori mecanici. În lipsa acestora din

urmă, oprirea în orice altă poziţie de pe cursa de lucru este greu de controlat, din cauza

compresibilităţi aerului comprimat. Se pot însă concepe şi realiza variante de motoare care

să permită oprirea precisă într-un număr limitat de poziţii.

În figura 13 este prezentat un cilindru care permite oprirea în patru puncte de pe cursa de

lucru. În structura acestui cilindru există trei ansambluri mobile independente 1, 2 şi 3 care

se pot deplasa cu cursele s1, s1+s2 şi respectiv s1+s2+s3, diferite ca valoare.

Cele patru poziţii se obţin după cum urmează:

poziţia "0" (poziţia reprezentată în fig.13): atunci când cele trei orificii nu sunt

alimentate cu aer comprimat; această poziţie se obţine fie sub efectul sarcinii antrenate, fie

cu ajutorul unor arcuri (nefigurate);

poziţia "A": atunci când este alimentat numai primul orificiu; în acest caz sarcina se

deplasează cu s1;

poziţia "B": atunci când sunt alimentate primul şi cel de-al doilea orificiu; în acest

caz sarcina se deplasează cu s1+s2;

poziţia "C': atunci când sunt alimentate toate cele trei orificii; în acest caz sarcina se

deplasează cu s1+s2+s3.

2.3. Motoare cu membrană

Avantajele faţă de cele cu piston:

- lipsa frecării;

- construcţie mai simplă;

- siguranţă în funcţionare (la cele cu piston, garnitura pistonului se poate

lipi de cilindru, cea ce duce la blocarea lui)

Dezavantaje:

- cursa redusă a tijei (până la 60 mm)

- limitarea presiunii de lucru impusă de rezistenţa membranei.

În figura 14. este prezentată schema unui cilindru cu membrană. Forma membranei

poate fi: plană (fig.14.a), trapezoidală (fig.14.b), gofrată (fig.14.c), cilindrică (fig.14.d), iar

materialul din care se confecţionează este cauciucul , care uneori, pentru a avea o rezistenţă

la tracţiune mai mare, conţine inserţii din bumbac sau fibre de sticlă.

După modul în care se realizează cursa de revenire se disting:

camere cu simplă acţiune (fig.15.a);

camere cu dublă acţiune (fig.15.b).

Fig. 14. Cilindru cu membrană elastică1 – membrană elastică; 2, 3 discuri de rigidizare; 4– tijă;5 – resort de revenire; 6- corp; 7- capac;

Fig.14.

Fig. 15.a.

b.

3. Motoarele pneumatice oscilante

3.1. Motoarele pneumatice rotative

La motoarele pneumatice rotative aerul comprimat roteşte rotorul cu palete, care

transmite mişcarea de rotaţie la mecanismul acţionat.

În figura 7.10. sunt reprezentate simbolurile unor motoare pneumatice rotative.

În figura 7.11. este prezentat un motor rotativ cu dublu sens. Pe rotorul aşezat

excentric faţă de corp, se găsesc mai multe palete dispuse radial. Paletele sunt menţinute în

contact cu peretele carcasei datorită presiunii unor arcuri aflate în canalele dintre palete şi

rotor. Dacă se poate regla excentricitatea rotorului faţă de carcasă motorul devine cu debit

variabil.

Fig. 7.10. Simbolurile motoarelor pneumatice rotativea – motor cu sens unic; b- motor cu dublu sens; c – motor cu sens unic cu debit variabil; d- motor cu dublu

sens cu debit variabil; e- motor cu limitarea cursei; f – generator de vacum

În figura 7.12. este ptezentat un generator de vacum. Generatorul este alcătuit dintr-

un distribuitor, un regulator de presiune cu evacuare în aer şi o ventuză. Distribuitorul este

de tip 3/2 cu acţionare pneumatică şi revenirea la poziţia iniţială cu arc. La racordul 1V se

leagă ventuza.

Măsuri de protecţia muncii şi paza contra incendiilor

1. Protecţia privind curentul electric

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare este necesară eliminarea posibilităţilor de trecere a unui

curent electric periculos prin corpul omului. Se mentionează că masurile, amenăjarile şi mijloacele de protecţie

contra electrocutări trebuie să fie cunoscute de personalul muncitor din toate domeniile de activitate. Principalele

măsuri de prevenire a electrocutări la locul de muncă în care există instalaţii electrice sunt :

- asigurarea inaccesibilităţi elementelor care fac parte din circuitele electrice; acest

lucru se realizează prin amplasarea conductoarelor electrice izolate electric şi protejate

mecanic;

- izolarea electrică dublă a terminalelor şi conductoarelor şi folosirea mufelor de

conectare standardizate.

- împământarea obligatorie a carcaselor motoarelor;

- iingrădirea cu panouri metalice, plase performante a instalaţiilor din care face parte motorul electric ;

Fig.7.11. Motor rotativ cu dublu sensa – simbolul; b- secţiunea: 1- corpul(carcasa);

2- rotorul;3 – paletete; 4- arcuri elicoidale

Fig. 7.12. Generatorul de vacuuma – schema bloc; b - vederea

- folosirea tensiunilor sub 24 V pentru lampile şi sculele portabile;

- interzicerea strictă a reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionări

motorului;

- lăsarea fără supraveghere a maşini de lucru în funcţiune antrenată de motorul

electric este strict interzisă;

- folosirea obligatorie a mijloacelor de avertizare în timpul execuţiei în punctele de

lucru periculoase.

Concepţia constructivă a aparatelor electrice trebuie să asigure o deplină securitate a

operatorilor.

Măsuri privind construcţia aparatelor

Măsurile constructive care se iau se împart în mai multe categorii:

Protecţia împotriva electrocutării prin asigurarea izolaţiei, atât a pieselor de manevră,

cât şi a pieselor metalice cu care operatorul poate veni accidental în contact. Piesele de

manevră trebuie să fie din material izolant sau îmbracate în material izolant, iar piesa

metalică pe care actionează piesa de manevră trebuie să fie izolată faţă de părţile sub

tensiune, respectându-se distanţele de strapungere şi conturnare stabilite de norme.

Cadrul metalic al aparatului trebuie sa fie prevazut cu şurub de punere la pământ, iar

zona din jurul şurubului trebuie să fie cositorită şi să rămână nevopsită pentru a asigura un

contact electric bun al contactorului de legare la pământ.

Pentru mai multă siguranţă împotriva electrocutării, se recomandă folosirea tensiunii

nepericuloase de 24 V în toate circuitele de comandă.

Aparatele care nu sunt montate în încăperi speciale trebuie să fie închise în carcase.

În locurile umede, cu pericol mare de electrocutare, carcasele trebuie să nu poată fi

deschise de personal necalificat. Ele trebuie să fie prevăzute cu şuruburi necesitând chei

speciale (de exemplu şuruburi cu cap triunghiular) sau cu blocaje care să nu poată permite

deschiderea capacului decât după ce întreruptorul interior a fost scos de sub tensiune.

Protecţia împotriva acţionării accidentale a aparatelor prin prevederea butonului de

comandă cu inele de protecţie. Pentru evitarea comenzilor greşite, indicaţiile butoanelor

trebuie să fie foarte clare, eventual cu imagini sugestive.

Protecţia împotriva manifestărilor exterioare ale întreruperii curenţilor: flăcări, gaze

fierbinţi, gaze ionizate etc. pentru aceasta carcasele de protecţie trebuie să reziste la

presiunea gazelor produse la întreruperea curentului corespunzător capacităţii de rupere,

ieşirea gazelor fierbinţi trebuie să fie orientată numai în sus, în afara zonei în care s-ar

putea găsi mâna sau faţa operatorului.

Măsuri privind exploatarea aparatelor

Măsurile care trebuie luate în exploatare se împart în:

Măsuri care trebuie luate la montarea aparatelor;

Măsuri care trebuie luate în cursul exploatării;

La montarea aparatelor este necesar:

Să se verifice izolaţia aparatului şi funcţionarea lui corectă.

Să se fixeze bine aparatele pe panou sau pe perete, să se etanşeze corect trecerile

conductoarelor, să se închidă bine capacele, să se respecte distanţele minime prevăzute în

instrucţiuni faţă de alte aparate şi în special în partea superioară faţă de alte piese puse la

pământ sau sub tensiune.

Să se instruiască personalul asupra modului de deservire marcându-se explicit

butoanele şi manetele de comandă şi afişându-se principalele indicaţii privind acţionarea

maşinii şi în special acţiunile periculoase care trebuie evitate.

În exploatarea aparatelor este necesar:

Să nu se intervină la aparate decât după ce au fost sigur scoase de sub tensiune, de la

întreruptorul sau separatorul de amonte. La aceasta trebuie atârnată o tabliţă cu textul

‘Atenţie! Se lucrează pe linie’.

Orice manevră la aparatele deschise trebuie făcută cu mâna protejată cu mănuşa

electroizolantă de cauciuc şi cu faţa ferită printr-o mască sau un paravan.

Închiderea este mai periculoasă decât deschiderea pentru că se poate închide pe un

scurtcircuit.

În privinţa pazei contra incendiilor se mentionează ca un motor electric ales

corespunzator sarcini nu poate fi sursa de incendii decât în cazul în care schema de

alimentare cu energie electrică sau schema de comandă nu au fost dimensionate

corespunzator.

Se mai menţionează cazul în care motorul electric lucrează într-un mediu exploziv şi

nu a fost ales cu gradul de protecţie corespunzator. Dacă în schema de forţă conductoarele

au secţiuni prea mici se pot încălzi până la foc izolaţia.

Dacă în schema electrică de alimentare şi comandă nu au fost amplasate elemente de

prtecţie la un moment dat poate lua foc înfăşurarea motorului electric.

în toate aceste situaţii prima masură este debranşarea motorului electric de la reţea.

Ulterior incendiile se sting folosind stingatoarele cu praf şi dioxid de carbon sau spumă de

dioxid de carbon iar în extremis jetul de apă.

2. Protecţia privind aerul comprimat

Norme specifice de securitate a muncii pentru activitatea de producere a aerului

comprimat cuprind masuri de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor

profesionale, specifice acestei activitati.

Scopul prezentelor norme specifice este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc

existenti in sistemul de munca (executant-sarcina de munca-mijloace de productie-

mediu de munca).

Vârsta persoanelor admise la exploatarea instalaţiilor pentru producerea aerului

comprimat va fi de minim 18 ani.

La instalaţiile de producere a aerului comprimat se vor afişa, la loc vizibil,

instrucţiuni specifice de securitate a muncii privind exploatarea acestora.

Operatorul care lucrează la instalaţiile de producere a aerului comprimat va avea

echipamentul de lucru, încălţămintea şi mâinile curate, fără urme de ulei sau

grăsime.

Atunci când agregatul de comprimare are un singur filtru de aer este interzis

curăţarea acestuia în timpul funcţionării.

Inainte de punerea in functiune a agregatului de comprimare se va verifica de catre

operator intreaga instalatie, inc1usiv legarea la nulul de protectie si la priza de

pamant,comform prevederilor standardelor in vigoare, dupa care se va deschide

robinetul cu ventil pentru alimentarea cu apa de racire a instalatiei.

Debitul apei de racire va fi reglat astfel incat temperatura [mala a apei,dupa racirea

instalatiei, sa nu depaseasca temperatura indicata in Cartea tehnica a utilajului.

Se interzice pornirea agregatului de comprimare fara ca apa de racire sa circule in

instalatie.

Pornirea si oprirea agrgatului de comprimare trebuie sa se faca conform

instructiunilor prevazute in Cartea tehnica a utilazului.

0peratorul nu va permite functionarea agregatului daca temperatura aerului

comprimat va depasi 60°C, la iesirea din racitoarele finale.

Temperatura apei de racire la evacuarea din racitoarele intermediare,precum si din

camasile de racire, nu trebuie sa depaseasca valorile prescrise in Cartea tehnica a

utilajului.

Se interzice utilizarea agregatelor de comprimare a aerului daca apa de rae ire nu are

parametri in conformitate cu eei indieati in Cartea tehnica a utilajului.

Înainte de oprirea agregatului de comprimare se va proceda la purjarea impuritatilor

si a condensului din racitoarele intermediare si finale, oalele de condens, recipiente

tampon, precum si a celorlalte puncte de purjare ale separatoarelor pe o distanta de

50 m de statia de compresare in toate directiile.

Agregatul de comprimare a aerului trebuie sa fie oprit in mod obligatoriu

in urmatoarele cazuri:

a )spargerea unei conducte;

b )vibratii datorate cuplajelor defecte ale organelor in miscare si fixarii

incorecte a conductelor;

c )cresterea presiunii de refulare peste limita maxima prescrisa;

d)scaderea presiunii de separatie sub limita prescrisa;

e )jocuri radiale sau zgomote anormale ale agregatului de comprimare;

f)defectiuni in sistemul de ungere;

g)defectiuni in sistemul de racire;

h)defectiuni in sistemul de transmisie.

Daca se observa si alte defectiuni, decat cele mentionate mai sus, operatorul

trebuie sa opreasca imediat instalatia.

Agregatele mobile de comprimare a aerului trebuie adapostite pe timp de vara sub

soproane iar in timpul verii in incaperi care sa protejeze instalatia contra inghetului.

Se interzice instalarea agregatelor de comprimare mobile in incaperile care nu au usi

si ferestre cu deschiderea in exterior.