Multiculturalitatea – unitate în diversitate

RReevviissttăă ffoonnddaattăă îînn 11992266

CCOOLLEEGGIIUULL NNAAȚȚIIOONNAALL „„MMOOIISSEE NNIICCOOAARRĂĂ””

LLaabboorreemmuuss

MMuullttiiccuullttuurraalliittaatteeaa ––

uunniittaattee îînn ddiivveerrssiittaattee

nnuummăărruull 1122 –– sseerriiee nnoouuăă ddeecceemmbbrriiee 22001111

rreevviissttăă ddee ooppiinniiee șșii aattiittuuddiinnee aa eelleevviilloorr

EEDDIITTUURRAA FFUUNNDDAAȚȚIIEEII „„MMOOIISSEE NNIICCOOAARRĂĂ”” AARRAADD

numărul 12 2 Laboremus

Decembrie 2011 Revistă de opinie și atitudine a elevilor

CCoolleeggiiuull NNaațțiioonnaall „„MMooiissee NNiiccooaarrăă””

LLaabboorreemmuuss

-- „„ppeennttrruu ccăă nnee ppaassăă”” --

MMuullttiiccuullttuurraalliittaatteeaa ––

uunniittaattee îînn ddiivveerrssiittaattee

DDeecceemmbbrriiee 22001111



CCuupprriinnss

Editoriale 5

Parteneriate şcolare 10

Colegiul Naţional Moise Nicoară-în evenimente europene multiculturale 20

Mărturii, experienţe personale - elevi 46

Mărturii, experienţe personale - profesori 53

Sondaj de opinie 58

Perspective asupra conceptului de multiculturalitate 67



CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccțțiiee

CCoooorrddoonnaarreeaa nnuummăărruulluuii::

PPrrooff.. NNeellaa BBRRAATTUU

PPrrooff.. AAddrriiaannaa FFIILLIIPP

PPrrooffeessoorrii ccoollaabboorraattoorrii::

PPrrooff.. RRaadduu BBEERREETTEEUU

PPrrooff.. OOvviiddiiuu BBOODDRROOGGEEAANN

PPrrooff.. CCaammeelliiaa CCIIRRCCAA--CCHHIIRRIILLĂĂ

PPrrooff.. MMaarriiaa HHAAŞŞ

PPrrooff.. LLiilliiaannaa NNEEGGRRIILLĂĂ

PPrrooff.. DDiiaannaa RROOTTAARRUU

PPrrooff.. DDiiaannaa ŞŞIIMMOONNCCAA--OOPPRRIIŢŢAA

FFooşşttii eelleevvii::

LLaauurreennţţiiuu CCăăppăăţţîînnăă

AAnnddrreeii MMaarrggeeaa

EElleevvii ccoollaabboorraattoorrii ddiinn ccllaasseellee:: aa IIXX--aa AA,, aa IIXX--aa DD,, aa XX--aa CC,, aa XXII--aa AA,, aa XXII--aa BB şşii aa XXIIII--aa FF

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::

RRoommeeoo DDaammiiaann



EEddiittoorriiaall

MMUULLTTIICCUULLTTUURRAALLIITTAATTEEAA ÎÎNNTTRREE FFAAIIMMĂĂ ŞŞII SSPPAAIIMMĂĂ

„„DDaaccăă uunnuull ddiinnttrree aaii ttăăii şşii uunn ssttrrăăiinn îîţţii cceerr oo bbuuccaattăă ddee ppâânnee,, ssăă ttaaii bbuuccaattaa aaşşaa,, ccaa

uunnaa ddiinn cceellee ddoouuăă bbuuccăăţţii ssăă ffiiee mmaaii mmaarree,, iiaarr ppee aacceeaassttaa ssttrrăăiinnuulluuii ss--oo ddaaii,, ccăăccii aall

ttăăuu îîţţii eessttee mmaaii aapprrooppiiaatt şşii ddiinn ppaarrtteeaa lluuii ddaaii cceeeeaa ccee eessttee mmaaii mmuulltt..””

(Ioan Slavici, Amintiri)

Lumea recentă în care ne vedem cu toţii trăind de ceva vreme este o lume din ce în ce mai mică,

având o structură mult schimbată faţă de ceea ce ştiusem a fi ea înainte.

Prizonieri înainte de 1989 ai unei lumi carcerale în care nimeni nu trebuia să aibă contacte cu

nimeni dinafară sau în care nimănui nu-i era permis să păşească dincolo de „cortina de fier”, ne vedem

puşi astăzi în faţa unei realităţi care de cele mai multe ori ne poate intriga, mira, revolta sau speria chiar.

De la privirile mirate ce li se aruncă în urbea noastră celor câteva studente musulmane cu văl, până la

surpriza de care suntem cuprinşi ca turişti în Occident, dând la fiecare pas de oameni de rase, culori,

orientări diferite, toate sunt în fapt prelungiri ale aceloraşi întrebări neadresate: Ce e cu celălalt? El

gândeşte oare altfel? Cum e lumea lui? De ce şi-a părăsit spaţiul continentului/al ţării/al civilizaţiei

pentru a veni aici?

La aceste întrebări am învăţat în timp să răspundem fiecare dintre noi în felul nostru şi după

puterea noastră de pricepere, venind din experienţa individuală sau din cea a comunităţii căreia îi

aparţinem.

E fals a crede că suntem primii puşi în faţa acestui fenomen de „mélange al civilizaţiilor” de

vreme ce pe şirianul nostru, Slavici, lumea natală pestriţă, în care ungurul şi neamţul erau salutaţi fiecare

în limba maternă nu-l speria, ci, din contră, îl încuraja spre o cunoaştere binevoitoare a celuilalt. Lumea

românească tradiţională e o lume profund inadaptată la ideea de progres în sensul cunoscut de



occidentali, o lume cu o „rânduială” în care nimic nu se clinteşte din buna aşezare dată de vreme şi de

om. Pentru românul tradiţional fiecare neam îşi are propria sa determinare culturală, aflată mereu în

disjuncţie şi de prea puţine ori în conjuncţie cu noi, astfel că celălalt nu e niciodată acelaşi.

Celălalt a reprezentat dintotdeauna alteritatea în forma ei exotică, dar şi înspăimântătoare. Evul

Mediu numea frica de tot ceea ce era altfel, frica de cel însemnat, astfel că estropiatul, cel de altă

culoare sau religie era cauza tuturor relelor întâmplări ale individului şi ale lumii sale. Lumea paradigmei

premoderne este din acest punct de vedere o lume care se închide tot mai mult, până la a nu mai da

nimic în afară şi până la a crea erori impardonabile de natură istorică.

Astăzi multiculturalitatea e o realitate, nu doar un termen vehiculat din snobism sau bunăvoinţă.

Este ceea ce întâlneşti la fiecare pas. Este o realitatea ubicuă a şcolii noastre ai cărei elevi, răspândiţi în

întreaga lume, învaţă să–l cunoască pe celălalt, dar şi să se reconsidere pe sine. Dacă e bună sau rea în

fiinţa ei, acest aspect depinde de fiecare societate care o trăieşte şi care învaţă progresiv să o accepte.

pprrooff.. ddrr.. DDiiaannaa ŞŞiimmoonnccaa--OOpprriiţţaa

CCoolleeggiiuull NNaaţţiioonnaall „„MMooiissee NNiiccooaarrăă””,, AArraadd



MMUULLTTIICCUULLTTUURRAALLIITTAATTEE ŞŞII DDIIVVEERRSSIITTAATTEE

DDIINN EEXXTTEERRIIOORR ÎÎNN IINNTTEERRIIOORR

DDEE LLAA MMAARREE LLAA MMIICC

YYaassmmiinnaa LLaazzaa,, ccllaassaa aa XXII--aa AA

Multiculturalitatea este definită, în linii mari, ca fiind însumarea mai multor caracteristici,

credinţe, convingeri şi orientări ale indivizilor, într-un spaţiu relativ restrâns, care se află sub protecţia

guvernelor şi a organizaţiilor internaţionale. În acest sens, multiculturalitatea devine o formă de definire

a identităţilor individuale şi, în aceeaşi măsură, de solidarizare a acestora.

Aceasta ar fi o definiţie obiectivă a multiculturalității, dar despre multiculturalitate şi puterea ei

de a influenţa viaţa omului vorbea, cu multă înţelepciune şi adresa omului un apel de a privi în adâncul

sufletului şi de a vedea esenţa firii umane, Mihai Şora în cartea sa „Firul ierbii”: ""......LLuummeeaa îînn ccaarree ţţii ssee

ppeettrreeccee vviiaaţţaa ee mmaaii bbooggaattăă ssaauu mmaaii ssăărraaccăă îînn pprrooppoorrţţiiee ddiirreeccttăă ccuu ccaappaacciittaatteeaa ddee aa ddeessccooppeerrii îînn jjuurruu--ţţii

mmiirraaccuullooaassaa bbooggăăţţiiee aa ddiiffeerreennţţeelloorr,, îînnttrruucchhiippaattee îînn ttoott aattââtteeaa cchhiippuurrii iirreedduuccttiibbiillee ccaarree,, llaa rrâânndduull lloorr,, ttee

vvoorr ddeessccooppeerrii ppee ttiinnee,, îînn ddeepplliinnăă rreecciipprroocciittaattee,, ccaa uunniicc,, iirreedduuccttiibbiill şşii ddee nneeîînnllooccuuiitt..

DDaa,, ddaa:: ssiinngguurraa şşaannssăă aa ffiieeccăărruuiiaa ddee aa ffaaccee ppaarrttee ddiinnttrr--oo aattaarree lluummee –– rreeuummaanniizzaattăă ((şşii rree--vvrrăăjjiittăă)),,

aaddiiccăă ddiinn LLuummeeaa nneettrruuccaattăă aa lluuii DDuummnneezzeeuu ((îînn ccaarree ssăă ssee ssiimmttăă ccuu aaddeevvăărraatt aaccaassăă)) –– ddeessccooppeerriitt ffiiiinndd ddee

ccăăttrree cceeiillaallţţii ddrreepptt oo ppeerrssooaannăă iirreedduuccttiibbiillăă îînnvveessttiittăă ccuu ddeemmnniittaatteeaa aassuummăărriiii îînn ddeepplliinnăă lliibbeerrttaattee aa cchhiippuulluuii

pprroopprriiuu şşii aa îîmmpplliinniirriiii aacceessttuuiiaa ppâânnăă llaa ddeepplliinnaa aasseemmăănnaarree;; ssiinngguurraa şşaannssăă aa ffiieeccăărruuiiaa ddee aa aacccceeddee llaa

pprroopprriiaa--ii îîmmpplliinniirree eessttee ddee aa îînncceeppee pprriinn aa ssee uuiittaa ddee--aa bbiinneelleeaa ppee ssiinnee şşii ddee aa--şşii îînnttooaarrccee pprriivviirreeaa sspprree

cceeiillaallţţii ((lluuaaţţii uunnuull ccââttee uunnuull)),, ddeessccooppeerriinndduu--llee ffiieeccăărruuiiaa îînn ppaarrttee cchhiippuull pprroopprriiuu,, uunniicc şşii iirreedduuccttiibbiill –– şşii

iiuubbiinndduu--ll îînn ccoonnsseecciinnţţăă ((ssuubb aaccooppeerriişşuull aacceelleeiiaaşşii ccaassee))"", oferindu-ne o prezentare subiectivă a

multiculturalităţii.



Multiculturalitatea există încă din momentul în care a avut loc colonizarea Americii. În Europa,

multiculturalitatea apare încă de pe vremea când şcolile medievale aveau legături care străbăteau orice

frontieră. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii de ştiinţă călătoreau şi făceau cunoscute idei şi

concepte întregii lumi.

Atunci când vorbim despre multiculturalitate, vorbim despre unitate şi diversitate. Diversitatea

este esenţa multiculturalităţii, ea ne prezintă diferenţele dintre culturi şi totodată frumuseţea de a le

găsi în acelaşi loc. Astăzi multiculturalitatea se bazează pe toleranţă, susţinere şi plăcerea de a te vedea

înconjurat de un tumult de idei, concepte, credinţe şi personalităţi formate de medii culturale cu totul şi

cu totul diferite. Multiculturalitatea o întâlnim oriunde am privi sau la orice conversaţie am lua parte. De

ce? Simplu, pentru că omul de astăzi este alcătuit dintr-un amestec de influenţe provenite din cultura şi

modul de viaţă al celor care îl înconjoară şi, de cele mai multe ori, aceştia provin din etnii diferite şi au

principii care sunt caracterizate prin diversitate.

Întâlnim multiculturalitatea atât la nivel continental şi naţional. Pe teritoriul Europei

multiculturalitatea este dată de însumarea culturilor tuturor popoarelor care o alcătuiesc. Pe tot

cuprinsul Europei diversitatea îşi face puternic simţită prezenţa atât la nivel cultural cât şi economic.

La nivel naţional diversitatea este dată de imigranţi şi de minorități, aceștia generând aspectul

de multiculturalitate. Diversitatea culturală este într-adevăr o realitate incontestabilă şi neasumarea

acesteia ar fi o eroare.

Pe teritoriul României multiculturalitatea este prezentată încă din cronicile lui Miron Costin când

acesta prezintă Italia şi asemănarile dintre români şi italieni, aceştia regasindu-se pentru celelalte

popoare sub numele de „vloh”. ””CCaauuttăă--ttee ddaarrăă aaccuumm,, cceettiittoorriiuullee,, ccaa îînnttrr--oo oogglliinnddăă șșii ttee pprriivvééșșttee ddee uunnddee

eeșșttii,, lleeppăăddâânnddŭŭ ddee llaa ttiinnee ttooaattee ccéélleellaallttee bbaassnnee,, ccââttee uunniiii aauu îînnsseemmnnaattŭŭ ddee ttiinnee,, ddiinn nneeșșttiiiinnțțăă rrăăttăăcciițții,, aallțțiiii

ddiinn zzaavviissttiiee,, ccaarree ddiinn lluummee îînnttrree nneeaammuurrii nn--aauu lliippssiittŭŭ nniicciiooddaattăă,, aallțțiiii ddee bbuuiigguuiittee ssccrriippttuurrii șșii ddeeșșaarrttee.. IIaarrăă



nnuu nnuummaaii nnuummeellee aacceessttaa,, pprreeccuumm aaii îînnțțeelleess ccăă iieessttee ttoott uunnuull,, llaa ttooaattee țțăărriillee,, șșii aall ttăăuu șșii IIttaalliieeii,, pprreeccuumm vveeii

îînnțțeellééggee șșii mmaaii pprree llaarrggŭŭ,, llaa ccaappuull ddeeoosseebbii ddee nnuummeellee aacceessttoorr țțăărrii,, ccăă șșii ttuurrcciiii șșii ggrreecciiii nnee zziicc vvllaahh,, ccee șșii

ddiinnttrr--aalltteellee ttee vveeii ccuunnooaașșttee:: oobbiiccééiiuurrii,, hhiirree,, ggrraaiiuull șșii ppăănnăă aassttăăzzii,, ccăă eeșșttii ddrreeppttŭŭ vvlloohh,, aaddeeccăă iittaalliiiiaann șșii

rrââmmlleeaann..

MMuullttee oobbiiccééiiuurrii îînnttrr--aacceesstt nneeaamm ttrrăăiieesscc aa iittaalliiiiaanniilloorr,, ppăănnăă aassttăăzzii:: aașșaa ddee ooaassppeețții llaa ccaassiillee lloorr,,

nneemmăărreețții,, vvooiiooșșii,, șșii lliibboovvnniiccii ((nnuu șșttiiuu ddiinn ccee mmuunnttéénniiii,, oo ssaammăă,, ss--aauu aabbăăttuutt ppuuțțiinntteell ddeenn aacceeaassttaa hhiirree)),, aașșaa

llaa ppeettrreeccăănniiii,, llaa îînnttrreebbaarree uunnuull pprree aallttuull ddee vviiiiaațțăă,, ffiirreeaa,, ccllăăttiirreeaa.. CCiinnee aauu ffoosstt llaa IIttaalliiiiaa,, ssăă vvaazzăă pprree

iittaalliiiiaannii,, ssăă iiaa aammiinnttee,, nnuu--ii vvaa ttrreebbuuii mmaaii mmaarree ddoovvaaddăă,, ssăă ccrreeaazzăă ccăă uunn nneeaamm ssuunnttŭŭ ccuu mmoollddoovvéénniiii..””

De-a lungul timpului multiculturalitatea a evoluat pe teritoriul ţării noastre şi prin influenţele

externe care se exercită asupra culturii române, aspect pozitiv care însă ar putea afecta identitatea

culturală naţională.

Pe teritoriul ţării noastre întâlnim un amalgam de culturi care dau savoare vieţii de zi cu zi.

Această diversitate o vedem mai pronunţat în rândurile tinerilor, poate pentru că aceştia sunt fără

prejudecăţi şi acceptă cu o mai mare ușurință noutatea şi ştiu cum să reacţioneze, cum să îşi păstreze

identităţile în faţa avalanşei de păreri şi opţiuni religioase ale celor cu care intră în contact, dar şi să îşi

însuşească ceea ce consideră necesar din ele pentru a se dezvolta ca om.

DAR multiculturalitatea înseamnă mult mai mult de atât. Adevărata multiculturalitate o regăsim

în interiorul nostru. Ea reuşeşte să pătrundă în sufletul nostru prin intermediul artei şi al muzicii. Poţi să

spui uşor: sunt o persoană care nu luptă împotriva diversității ci o acceptă, dar nu asta este ceea ce

contează cu adevărat ci ceea ce multiculturalitatea şi diversitatea creează în interiorul tău.



PPaarrtteenneerriiaatt şşccoollaarr

îînnttrree CCoolleeggiiuull NNaaţţiioonnaall „„MMooiissee NNiiccooaarrăă”” AArraadd

şşii „„AAqquuiinnaass CCoolllleeggee”” ddiinn SSttoocckkppoorrtt ((AAnngglliiaa))

AAnnddrreeeeaa RRuuss,, ccllaassaa aa XXII--aa AA

În luna octombrie a acestui an, o delegaţie de la „Aquinas College” din Anglia s-a aflat pentru a

16-a oară în vizită la Colegiul Naţional „Moise Nicoară”. Scopul evenimentului a fost de a crea un cadru

cultural, în care elevii din cele două ţări să schimbe idei şi să participe la diverse activităţi care să îi ajute

să se cunoască mai bine.

Anul acesta, elevii

clasei a 11-a A de la Colegiul

Naţional „Moise Nicoară”,

coordonaţi de prof. diriginte

Nela Bratu, în colaborare

cu: prof. Alina Bereteu,

prof. Diana Şimonca, prof.

Vanda Stan, prof. Krämer

Simona, prof. Anca Stoian,

prof. Mihaela Turcuş şi prof.

Marilena Diaconescu au răspuns de buna desfăşurare a evenimentului.

Cele şapte zile petrecute împreună cu cei 18 elevi din Anglia, însoţiţi de prof. Jaki Singleton şi

prof. Maxine Allcock, au trecut foarte repede, întrucât, în fiecare zi au fost planificate diferite activităţi.

Timp de 3 zile, participanţii la schimb, au fost într-o excursie, unde au vizitat: Cheile Turzii, Salina Turda,



oraşul Cluj, Grădina Botanică din Cluj, Muzeul Etnografic al Transilvaniei şi oraşul Alba Iulia. Elevii au fost

impresionaţi în special de salină, unii spunând că nu au văzut ceva asemănător în Anglia. În următoarele

zile, elevii au vizitat şi oraşul Arad, dar şi Timişoara. Elevii români şi englezi au ajuns să se cunoască mai

bine bucurându-se de câteva ore de bowling, biliard şi de alte activităţi distractive.

Din feedback-urile completate de elevii de la „Aquinas College” reiese că, schimbul cultural a

fost unul foarte reuşit, în urma căruia au rămas multe amintiri şi prietenii de neuitat. Acum, elevii de la

Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, aşteaptă cu nerăbdare a doua parte a schimbului, adică vizita lor în

Anglia. Plecarea va avea loc în luna februarie a anului 2012, fiind însoţiţi de prof. diriginte Nela Bratu,

prof. Diana Rotaru şi prof. Diana Şimonca.



JJuurrnnaall ddee ccăăllăăttoorriiee

sscchhiimmbbuull ccuullttuurraall 22001111--22001122 --

CCoolleeggiiuull NNaațțiioonnaall „„MMooiissee NNiiccooaarrăă””-- AAqquuiinnaass CCoolllleeggee

MMaarraa DDiişş,, ccllaassaa aa XXII--aa AA

Joi, 20 Octombrie 2011

A sosit ziua cea mare! Deseară, elevii englezi, vor face cunoștință, pentru prima oară cu

România, cu Aradul și nu în ultimul rând, cu noi, gazdele lor pentru o săptămână.

Toți așteptăm cu înfrigurare ora 24, oră la care este programată sosirea lor... oh, dar vai, am

uitat că până atunci mai am școală, ceea ce implică, inevitabil, șapte ore (luuuuungi) de petrecut în

bancă. Timpul trece greu. Tot azi, Alina, Mihai și cu mine, trebuie să terminăm afișul...

Este ora 24. Toți suntem în fața școlii și așteptăm autocarul. Uite-l... în sfârșit ne putem bucura

de venirea englezilor. Ne luăm de îndată musafirul și o zbughim spre casă... mâine plecăm în excursie...

să înceapă aventura.

Vineri, 21 Octombrie 2011

Sună alarma... ne trezim cu greu (eu și Ben, musafirul englez), dar în același timp ne bucurăm,

căci azi plecăm în excursie... dar prima dată, școală... Ne bucurăm de munca colegului nostru Mihai,

datorită căruia filmulețul de prezentare al clasei a ieșit super. Se termină și întâlnirea din sala festivă. Ne

îndreptăm spre cantină, unde mâncăm prânzul...

Este ora 13. Suntem în fața școlii și așteptăm din nou autocarul... peste câteva minute va începe

drumul nostru... abia am așteptat excursia asta și cred că sunt în asentimentul colegilor mei.



Deși, poate unora li s-a părut o

veșnicie, am ajuns la Turda, primul nostru

popas. Aici am luat cina și ne-am retras în

camere pentru a ne odihni. Mâine vom avea

o zi plină...

Sâmbătă, 22 Octombrie 2011

E dimineață din nou... deși alarma

sună neîncetat de 5 minute nimeni nu se

sinchisește s-o oprească. Ne trezim (Alina, Gabi și eu) și ne îndreptăm cu greu spre sala de mese, pentru

micul dejun...

Suntem din nou în autocar... ne îndreptăm

spre Cheile Turzii. Profa de geogra ne face o

caracterizare pedobiogeografică a locului, dar din

păcate nu ne putem bucura pe deplin de

frumusețea peisajului... din cauza ceţii care ne-a

dejucat planul.

Pornim din nou... ne îndreptăm spre

următoarea destinație...

Am ajuns la salina din Turda. După

prezentarea salinei, făcută de ghid, ne sunt

rezervate aproximativ 60 de minute de timp liber în salină...



Plecăm spre Cluj. Ajungem la hotel, ne lăsăm bagajele, iar mai apoi, ne îndreptăm spre centrul

vechi al oraşului. După ce vizităm Catedrala Ortodoxă, avem la dispoziție două ore de plimbare prin

centru...

Duminică, 23 Octombrie 2011

Am luat micul dejun și mergem să

vizităm muzeul etnografic. Secțiunea în aer

liber ni s-a părut mult mai interesantă decât

pavilionul, dar niciunul dintre ele nu s-a ridicat

la nivelul salinei, pe care am vizitat-o ieri.

Grădina botanică, următorul obiectiv turistic

din programul nostru, ne oferă o plimbare

plăcută, admirând o gamă variată de plante...

Suntem din nou pe drum...

următoarea destinație: Alba Iulia. Vizităm

Cetatea și Catedrala, facem poze de grup și ne

îmbarcăm din nou... ultima destinație: acasă.

Luni, 24 Octombrie 2011

Ne reunim în sala festivă pentru a schimba impresii din excursie. Toți suntem uimiți să

descoperim admirația elevilor englezi vis-a-vis de locurile vizitate... nu ne așteptam să fie atât de

încântați...

Elevii claselor a X-a A și a XII-a A ni se alătură, pentru a face și ei cunoștință cu oaspeții noștri...



După ce terminăm de mâncat la cantină, pornim cu toții în turul Aradului. Le prezentăm

oaspeților englezi obiectivele culturale ale orașului, iar mai apoi mergem la o partidă de bowling.

Seara luăm cina în oraș, iar mai apoi petrecem puțin timp împreună.

Marți, 25 Octombrie 2011

Pentru prima dată îmi dau seama cât de repede trece timpul. Mai sunt doar 3 zile până la

plecarea englezilor... destul cu melancolia.

Ziua de marți e rezervată pentru Timișoara. Plecăm la ora 9 din fața școlii. Ajungem în Timișoara,

vizităm obiectivele culturale, iar mai apoi ne îndreptăm spre mall pentru a ne petrece acolo după-

amiaza. Ajungem în Arad la 17, ne grăbim acasă pentru a ne putea odihni câteva ore, pentru ca mai apoi

ne reîntâlnim în oraș...



Miercuri, 26 Octombrie 2011

E ultima zi. Mâine, la ora 9, noii noștri prieteni vor pleca spre casă. Petrecem ziua schimbând

impresii despre ultima săptămână. Toți suntem vizibil afectați din pricina despărțirii care va avea loc

mâine dimineață. După ce luăm prânzul, ne îndreptăm fiecare spre casele noastre pentru a ne pregăti de

petrecerea de rămas bun.

La sfârșitul întâlnirii profele lor precum și dira spun câteva cuvinte de mulțumire. Lor li se alătură

„Il Presidente”, pentru cei care nu știu, colegul nostru Gabor, și doi elevi englezi.

Joi, 27 Octombrie 2011

A venit ziua

cea mai tristă, ziua

plecării englezilor.

Nimeni nu se

aștepta să fie atât

de greu... toți

suntem triști... ei

urcă cu greu în

autocar, noi nu îi

lăsăm să plece... în

aer plutește un

sentiment puternic de melancolie îmbinat cu unul și mai puternic de tristețe.

Deși pare greu de crezut, în ultima săptămână s-au creat legături strânse de prietenie... Dar

suntem readuși imediat cu picioarele pe pământ, datorită începerii orelor de curs...



FFeeeeddbbaacckk –– eelleevviiii eenngglleezzii

AAnnddrreeeeaa AAddrriiaannaa NNeeaammţţuu,, ccllaassaa aa XXII--aa AA

În urma schimbului de experienţă dintre Colegiul

Naţional „Moise Nicoară”(România) şi Colegiul Aquinas

(Marea Britanie), delegaţia celor din urmă a fost chestionată

cu privire la experienţa trăită în România, print-un set de

întrebări cu răspuns pe o scară de la 1 la 5 (nota minimă a

fost considerată 1 şi cea maximă 5).

1. Ce părere aveţi despre primirea făcută în România?

2. Cum vi s-a părut festivitatea de întâmpinare şi turul Colegiului Naţional „Moise Nicoară”?

3. Cum apreciaţi cazarea din prima noapte a excursiei, în

Turda?

4. Cât de interesantă a fost salina Turda?

5. Cum apreciaţi cazarea din a doua noapte a excursiei, în

Cluj?

nota 2

nota 3

nota 4

nota 5

nota 2 nota 3 nota 4 nota 5

nota 2

nota 3

nota 4

nota 5

nota 2

nota 3

nota 4

nota 5

nota 2

nota 3

nota 4

nota 5



nota 2 nota 3 nota 4 nota 5

6. Cât de mult v-a plăcut vizita la Grădina botanică şi Muzeul etnografic din Cluj?

7. Ce părere aveţi despre organizarea turului Aradului şi celelalte activităţi de luni?

8. Cât de mult v-a plăcut turul centrului Timişoarei şi timpul petrecut în centrul comercial?

9. Care este părerea voastră despre cantitatea de informaţii acumulată în timpul săptămânii petrecute în România?

10. Care a fost cel mai plăcut moment din timpul excursiei? De ce?

Dintre cele mai plăcute momente petrecute în Romania, au fost amintite: vizita Salinei Turda

(47,3%); ieşirile organizate în timpul liber, destinate socializării (42,1%); fotografiatul mijloacelor

de transport (5,2%); alte răspunsuri.

11. Care a fost cea mai neplăcută experienţă pe care aţi avut-o în România?

Dintre cele mai neplăcute experienţe pe parcursul celor 7 zile petrecute împreună, au fost

amintite: trezirea dis de dimineaţă (26,3%); călătoriile lungi cu autocarul(21%); Muzeul Satului,

mai ales partea organizată în stilul unei expoziţii (10,4%); timpul mult prea lung petrecut în mall-

ul din Timişoara (10,4%); noaptea petrecută la primul hotel, datorită condițiilor (5,2%); ieşirile în

club (5,2%). 15,4% nu au menţionat un răspuns.

nota 2

nota 3

nota 4

nota 5

nota 2

nota 3

nota 4

nota 5

nota 2

nota 3

nota 4

nota 5



12. Pentru a îmbunătăţi următorul schimb, ce schimbări aţi sugera?

Schimbările sugerate de elevii şi profesorii Colegiului Aquinas pentru schimburile viitoare s-au

axat pe: reducerea timpului petrecut în autobuz; alocarea unei perioade mai lungi pentru dormit.

O sugestie extrem de interesantă a venit din partea unei doamne profesoare, care şi-ar fi dorit să

ia parte la activităţile locale precum Festivalul Vinului.

13. Ce aţi ştiut despre România înainte să veniţi aici?

Majoritatea recunosc să fi ştiut foarte puţine lucruri despre România, printre acestea cele mai

frecvente cunoştinţe făcând referire la aşezarea geografică şi faptul că a fost în sfera de

influenţă a regimului comunist.

14. Cu ce v-a îmbogăţit cunoștințele acest schimb de experienţă?

Toţi elevii britanici au observat diferenţa la nivel arhitectural dintre Romania şi ţara lor, descriind

clădirile de aici prin adjective precum „colorate”, „drăguţe”. Totodată, numărul de biserici şi

catedrale i-a impresionat, fiind menţionat de majoritatea elevilor care au observat şi un

amănunt negativ - multitudinea de câini vagabonzi. Mâncarea tradiţională a fost descrisă doar

ca fiind „diferită”.

Un răspuns imposibil de trecut cu vederea a fost însă extrem de pertinent în legătură cu cele

descoperite în România: „A fost o experienţă ce mi-a deschis ochii, întrucât am observat părţi ale

României, care sunt mult mai moderne şi mai sofisticate decât în Anglia. Totuşi, odată ce am trecut

prin zona rurală, am rămas fără cuvinte văzând diferenţa în comparaţie cu cea urbană.”



EEuurroowweeeekk 22001111 -- oo eexxppeerriieennțțăă uunniiccăă

PPrrooff.. AAddrriiaannaa FFiilliipp

Într-o societate în care conceptele de interculturalitate, globalizare și identitate europeană nu

mai sunt de mult doar niște noțiuni teoretice, ci mai degrabă o realitate a lumii în care trăim, un

fenomen precum Euroweek, o săptămână dedicată schimbului de impresii între țările componente ale

Uniunii Europene, reprezintă o experiență unică în viață și un prilej formidabil pentru participanți de a-și

lărgi orizonturile, într-o atmosferă relaxată.

Anul acesta, gazda Euroweek a fost orașul Stockport, din Marea Britanie, lucru care ne-a făcut

atât pe mine cât și pe ceilalți șapte elevi ai Colegiului Național „Moise Nicoară”, să fim cu atât mai

entuziasmați de săptămâna ce avea să urmeze și pe care sunt convinsă că nici unul dintre noi nu o va

uita în curând.

Astfel, incursiunea noastră în universul cultural și social englezesc a început pe data pe de 1

octombrie, în seara în care eu - Vișăoan Laura (clasa a 12-a A) și colegii mei Pârvu Răzvan (clasa a 12-a B),

Bran Diana (clasa a 12-a A), Oprean Octavian (clasa a 11-a E), Nădăban Sergiu (clasa a 10-a D), Crișan

Paul (clasa a 10-a A), Filip Francesca (clasa a 9-a A) și Haș Maria (clasa a 9-a D) însoțiți de doamnele

profesoare Filip Adriana și Haș Maria am ajuns la Aquinas College - Stockport, școala impresionant de

modernă ce avea să ne găzduiască pentru următoarele zile și am fost preluați de gazdele noastre. Ceea

ce este special la această experiență este faptul că pe lângă oportunitatea de a lua contact cu cultura

țării gazde, în cazul acesta Marea Britanie, și de a face parte dintr-o familie de englezi pentru o

săptămână, în cadrul Euroweek avem șansa de a învăța numeroase lucruri și de a afla informații și

despre cultura celorlalte 18 țări europene participante.



Pe parcursul următoarelor zile am urmat programul întocmit special pentru noi de către

organizatorii Euroweek. În ziua de luni, după terminarea festivității de deschidere, moment în care

fiecare delegație și-a depus steagul pe scena sălii de teatru, unde avea să rămână până la sfârșitul

săptămânii, am vizitat obiectivele cele mai importante ale orașului Stockport ca mai apoi să ne

întoarcem la Aquinas College pentru bufetul internațional, prilej cu care ne-am etalat și mândrit cu

mâncărurile și gustările noastre tradiționale pentru ca, la rândul nostru să gustăm și să aflăm mai multe

despre preparatele culinare ale celorlalte state. Marți a fost ziua în care am vizitat Castelul Medieval

Conwy și orașul Llandudno, aflate în Țara Galilor, fiind impresionați de fortăreața construită în secolul al

XIII-lea și de puternica cultură galeză. Ziua următoare ne-am petrecut-o la școală, în prima parte fiecare

țară prezentând proiecte referitoare la mâncarea, festivalurile, tradițiile și sistemul educațional propriu,

scopul fiind de a găsi atât asemănări cât și deosebiri între noi și ceilalți, iar în a doua parte, participând la

un „Euroweek quiz” special pregătit pentru a ne testa cunoștințele despre Europa și Uniunea Europeană.

Joi a fost a fost o zi extrem de frumoasă, în special pentru cei pasionați de fotbal, pentru că în urma

vizitării orașului Manchester, am avut parte și de un tur ghidat al stadionului Old Trafford.

Din păcate, șederea noastră în Anglia se apropia de sfârșit, vineri, 7 octombrie, fiind ultima zi din

cadrul Euroweek. În dimineața acelei zile, în sala de teatru a școlii, fiecare delegație urma să dea o

reprezentație. Din grupul nostru, Sergiu Nădăban a cântat la tobe, acompaniat la pian de Paul Crișan, ca

mai apoi să ne ofere un mini-concert, reprezentație ce ne-a convins pe toți de talentul celor doi. A urmat

o mică întrecere sportivă între toate țările participante, iar în ziua finală, bineînțeles că nu putea lipsi

„the Farewell Party”, petrecerea de rămas-bun. A fost o seară în care ne-am distrat cu toții, atât elevii

participanți la Euroweek cât și gazdele noastre, și în care tuturora le părea rău că a doua zi totul avea să

se termine.



Într-adevăr, cei care participă la Euroweek, au parte de o experiență unică: vizitează locuri

nemaipomenite, cunosc cultura a numeroase țări, sunt primiți în sânul unei familii, asimilând stilul de

viață al acestora, legând prietenii și creând amintiri pe care le vor păstra toată viața.

TTooţţii ooaammeenniiii ssuunntt eeggaallii

CCllaauuddiiaa LLaazzăărr,, ccllaassaa aa IIXX--aa AA

Toţi oamenii sunt egali, dar diferiţi. Iar acesta este unul dintre motivele pentru care, un mic oraş

aflat în vestul ţării devine timp de o săptămână o oază a diversităţii. Viaţa noastră de elevi şi profesori

este una simplă şi monotonă. Zi de zi avem aceleaşi idei, vedem aceleaşi chipuri, întreţinem aceleaşi

discuţii cu aceleaşi persoane, pe acelaşi ton încă adormit când spunem „bună dimineaţa”. Afişăm de

fiecare dată un zâmbet pe chipul nostru, deoarece deja ne-am obișnuit cu statutul de roboţi, iar viaţa

noastră nu se mai bazează pe sentimente, ci pe mecanism şi automatism. Parcă ne învârtim într-un cerc

din care nu mai putem ieşi... şi totuşi există o scăpare! În sfârşit putem evada şi putem învinge în lupta

noastră cu această rutină zilnică... Şi ştiu exact despre ce vorbesc.

Festivalul francofon Amifran este acea oază a multiculturalităţii care ne primeşte cu multă

căldură, multă simpatie, fericire şi zeci de zâmbete sincere. Forfotă, agitaţie, „Hy!” „Bon jour!” „Hallo!”

„Ciao!”, emoţii, regăsirea unor vechi prieteni, împărtăşirea amintirilor, discuţii... şi multe altele. Elevi

sosiţi din toate colţurile lumii reuşesc să creeze o legătură puternică. Dar ce stă la baza acesteia? Limba

franceză. Oameni atât de diferiţi, cu idei şi vieţi complet diferite reuşesc să privească aceeaşi stea în

acelaşi mod. Venită din Austria, Helene cu siguranţă nu va mai mânca Wurst la micul dejun, sau Pierre va

uita pentru o săptămână de croissantele pufoase... atâta timp cât se află aici, vor trăi ca aici.. dar nu

numai ei, ci toţi cei care participă la acest festival.



Este miercuri dupămasă, ora 14. Ies de la şcoală şi mă îndrept înspre casă. Ajung, mănânc, mă

apuc de teme... seara pe la ora 19 intru pe Facebook şi rămân ca de obicei lipită de calculator, privind

aceleaşi poze şi aceleaşi statusuri de zeci de ori. Când mă pun în pat realizez că a mai trecut o zi, că

mâine va fi la fel... Deodată îmi amintesc de festival... se întâmpla chiar săptămâna trecută. Da, era

miercuri. Ieşisem de la şcoală la ora 14, dar în loc să mă îndrept înspre staţia de tramvai, am mers la

teatru. Iar acela a fost momentul în care am simţit că ceva s-a schimbat. După ce am stat la teatru câteva

ore pentru a urmări spectacolele celor din Rusia şi din Baia Mare, am scris un articol pentru „Girouette”,

iar seara la ora 20, în loc să mă aflu pe „Wall”, mă aflam tocmai în sala teatrului pentru a-i urmări pe cei

din Viena. Cortina, jocul ireproşabil al vorbitorilor de limbă franceză, aplauzele din sală..totul. Era o

atmosferă ce nu poate fi descrisă în cuvinte... o altă lume, în care cu toţii am uitat că este doar miercuri,

că am avut o zi obositoare, sau că mâine vom da test.

Când ne gândim la toţi aceşti copii aflați sub acelaşi acoperiş, care până acum nu ştiau că le

place aceeaşi muzică sau aceleaşi filme, dar care s-au regăsit şi au dat viaţă unor prietenii, mulţumită

faptului că, deşi proveniţi din ţări

cu totul diferite, pot comunica în

aceeaşi limbă, nu ne putem

imagina decât o portiţă prin care

au pătruns cu toţii în acest loc

magic.

Acesta este momentul în

care ni se dă o şansă să schimbăm

ceva şi să realizăm că viaţa trebuie preţuită în orice moment. „Trăieşte ca şi cum ai muri mâine, învaţă ca

şi cum ai trăi veşnic”.



CCuumm ssăă rrââzzii îînn ttiimmpp ccee îînnvveeţţii llaa MMaaddrriidd

PPrrooff.. CCaammeelliiaa CCiirrccaa –– CChhiirriillăă

Nevoia profesorilor de formare devine o realitate în contextul dezideratelor actuale ale

educaţiei şi al standardelor moderne pedagogice. În această situaţie, ne întrebăm mereu, noi, actorii de

la catedră, care ar fi strategiile ideale din punct de vedere didactic şi psihologic în munca la clasă. Un

răspuns de

confirmare a

direcţiei mele

didactice, de

stimulare

pedagogică şi

de inspiraţie în

munca alături

de copii l-am

primit în

această vară,

de la actori şi profesori traineri, în timpul unui curs de formare al cadrelor didactice la Madrid, de care

am beneficiat graţie unui grant Comenius.

Cursul a fost organizat cu profesionalism până în cele mai mici detalii. Prima seară a presupus o

întâlnire organizatorică la sediul instituției organizatoare, unde am făcut cunoştinţă cu organizatorii,

trainerii şi cu ceilalţi participanţi la curs. Încă de atunci, spiritul vesel, reprezentat de moto-ul companiei



Interacting, compania organizatoare, Râzi în timp ce înveţi, a produs o emulaţie deosebită. Fiecare

participant a primit câte un ecuson, în care se afla un bilet conţinând un indiciu referitor la o

personalitate culturală sau istorică. În funcţie de aceste indicii, am fost împărţiţi pe grupe, „în familii

culturale”, manieră în care am lucrat în majoritatea timpului petrecut acolo, între aceste echipe existând

un spirit competitiv, dar şi bucuria de a construi împreună o atmosferă relaxată şi dinamică. Familia mea

a fost cea a luptătorului irlandez Wellington, în acest grup am colaborat cu încă trei românce, un turc şi

o poloneză. O altă provocare în aceeaşi seară a fost aceea a extragerii unui alt bilet, pe care se afla

numele câte unui participant. Cel care extrăgea biletul devenea pentru toată săptămâna „prietenul

secret” al

persoanei

extrase,

aceasta

însemnând că

trebuia să-i

acorde o

atenţie

deosebită, să

comunice mai

mult decât cu

ceilalţi şi să-i

facă un mic dar, provocare ce a făcut apel la calităţi privind altruismul, intercomunicarea, capacitatea de

a-ţi face noi prieteni.

Începând cu a doua zi, la Teatrul Catalan din Madrid, cele patru grupe a câte 5-6 cursanţi, dar şi

o grupă paralelă de cursanţi ai cursului „Primeros pasos”, cu care am avut multe activităţi comune, am



început programul zilnic de formare cu trainerii Patrick Deas, John Grace şi David Ida, program care a

presupus mereu o atmosferă destinsă, plină de energie pozitivă, presărată cu surprize plăcute din partea

organizatorilor. Prima zi de curs a fost dedicată activităţilor de warm-up şi de spargere a gheţii, în care

jocurile şi metodele interactive au urmărit formarea spiritului de echipă în rândul participanţilor şi

comunicarea eficientă şi creativă în limba engleză (prin metode cum ar fi: jocul alfabetului, albinele

ocupate, litere şi forme, insulele alfabetului etc.). În cea de a doua şi a treia zi de curs, activităţile au

urmărit metode de relaţionare între gest şi cuvânt, întărind capacitatea de comunicare, exprimare şi

ascultare în limba engleză, prin metode cum ar fi: freeze - grup statuar în scene istorice, benzi desenate,

construirea de poveşti cu cuvinte - cheie, prezentări de grup cu sarcini multiple (blazonul „familiei”,

compunerea şi interpretarea unui imn al întregului grup, o mică scenetă de grup etc.)

De asemenea, fiecare zi s-a încheiat cu o activitate de reflecţie didactică, în cadrul căreia eram

invitaţi să gândim activităţi conforme programei şcolare pe care o parcurgem la clasă, în cadrul căreia să

integrăm metodele interactive asimilate în cursul zilei respective.

În ziua următoare, după exerciţiile de grup, în sala de spectacole a Teatrului Catalan, am vizionat

spectacolul interactiv al companiei Interacting, „A Fisherman's Tail”, în cadrul căruia surpriza a fost că

spectacolul s-a construit împreună cu participanţi din public, devenind şi noi, la rândul nostru, actori,

astfel având posibilitatea de a aplica strategiile asimilate în cadrul cursului, cu profesionalism.

De asemenea, ca grup, am beneficiat de activităţi organizate, cum ar fi: vizitarea Palatului Regal,

a muzeului Prado, vizionarea piesei de teatru „Visul unei nopţi de vară” de W. Shakespeare la Teatrul

Figaro din Madrid, mesele de prânz şi cinele în restaurante cu specific nu doar spaniol.

În ultima zi de curs ni s-au acordat certificatele de participare şi a fost premiată echipa care a

acumulat cel mai mare număr de puncte, aceasta fiind echipa din care am făcut şi eu parte, the

Wellington's. Tot în această zi, am realizat evaluarea întregului curs, atât oral, în cadrul unei discuţii non-



formale şi deschise, cât şi în scris, prin completarea unui chestionar, în care ni se solicita părerea vis-a-vis

de organizare, de calitatea şi noutatea informaţiilor primite, dar şi acordarea unui punctaj acestui curs.

Valoarea acestui curs este una ce focalizează o triplă perspectivă: una logică, ce a accentuat şi

latura aplicativ – didactică, una destinsă, reprezentând o modalitate relaxantă de învăţare şi una

constructivă, căci maniera de lucru şi-a găsit aplicabilitatea în cadrul spectacolului interactiv, A

fisherman’s tail.

Surpriza mea a fost nu

doar cea a revelaţiei

aplicării metodelor

învăţate în cadrul

materiei pe care o

predau, limba şi

literatură română, atât

pe zona de literatură şi

comunicare, cât şi pe

cea de gramatică, cât

mai cu seamă să comunic cu profesori de discipline exacte (matematică, fizică etc.) ce găseau uşor

aplicabilitatea acestor metode în cadrul propriei materii.

Un curs la care ne reamintim cât de important e să râzi în timp ce înveţi, să predai cu zâmbetul

pe buze şi, mai cu seamă, să înveţi de la partenerii tăi de scenă, elevii, aşadar un curs recomandat

tuturor profesorilor, indiferent de disciplina predată. Pentru mai multe detalii, se poate accesa site-ul

Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale,

www.anpcdefp.ro

http://www.anpcdefp.ro/



EEvveenniimmeennttee eeuurrooppeennee mmuullttiiccuullttuurraallee

CCoommeenniiuuss

PPrrooff.. ccoooorrddoonnaattoorr pprrooiieecctt:: LLiilliiaannaa NNeeggrriillăă

În perioada septembrie 2011 – august 2013 CCoolleeggiiuull NNaațțiioonnaall „„MMooiissee NNiiccooaarrăă”” AArraadd este

coordonatorul proiectului Comenius: Ins and outs of the magic MMööbbiiuuss strip. Partenerii săi sunt:

Devonport High School for Girls, Plymouth, UK, Justus-von-Liebig-Gymnasium, Neusäß, DE și XV.

gimnazija, Zagreb, HR. Acest proiect se adresează elevilor de liceu și este de natură transdisciplinară.

Obiectivele proiectului sunt următoarele: dezvoltarea abilităților interogative ale elevilor prin activități

provocatoare; stimularea creativității elevilor; motivarea elevilor pentru a urma o carieră în matematică

sau științe și schimbul de experiențe și bune practici printr-o cooperare europeană.

Banda lui MMööbbiiuuss este un paradox topologic, o banală fâșie de hârtie care sfidează logica

bunului-simţ, având o singură faţă, o singură muchie. „Peretele” dinafară e acelaşi cu

cel dinăuntru. Dacă tăiem banda lui Möbius pe jumătate, cu stupoare constatăm că

obţinem o singură bandă, nu două, cum ne-am fi aşteptat. Dacă o tăiem la o treime de

margine (respectiv două treimi de cealaltă margine), cu stupoare constatăm că

obţinem două benzi, nu una, cum am fi crezut.

În spaţiul tridimensional, corespondentul benzii lui MMööbbiiuuss este ssttiiccllaa

lluuii KKlleeiinn, obiect cu o singură faţă şi fără muchii. Construcţia geometrică (de

pe site-ul Wikipedia):

Pornind de la magica bandă a lui MMööbbiiuuss, elevii vor descoperi noi

oportunități de aplicare practică a conceptelor învățate în școală la



matematică, informatică și științe naturale, precum și conexiunile transdisciplinare dintre ele. Astfel, ei

vor fi mai bine pregătiți pentru a îmbrățișa o carieră compatibilă cu exigențele impuse de procesul de

integrare în spațiul european. Profesorii vor avea oportunitatea să își îmbunătățească metodele de

predare și învățare, dezvoltând o preocupare permanentă în direcția perfecționării profesionale.

Banda lui MMööbbiiuuss va fi aplicată în topologie, informatică, fizică, astronomie, chimie, biologie,

literatură, muzică și religie, în artă, în jocuri (leggo și puzzle) și labirinturi, chiar și în viața de zi cu zi. Vor

fi scrise eseuri și poezii, vor fi exprimate gânduri și simțăminte și vor fi create produse MMööbbiiuuss (bbaannddaa

ttrraannssppoorrttooaarree MMööbbiiuuss,, nnoodduurrii MMööbbiiuuss șșii ssttiiccllaa lluuii KKlleeiinn). Există șase întâlniri directe între partenerii

proiectului unde vor fi prezenți atât elevii, cât și profesorii implicați și unde comunicarea și cooperarea

europeană vor fi mai bine dezvoltate.

În curriculum școlii acest proiect va fi integrat la:

- matematică: volumul corpurilor, trigonometrie, logaritmi, spațiul tridimensional + lucrările

Conferințelor Internaționale de Matematică „Tiberiu Popoviciu” din Arad, România (mai 2012 și aprilie

2013);

- ICT: folosirea sistemelor de control, crearea website-urilor și comunicarea efectivă și în

siguranță pe internet, folosirea softului KKnnoott PPlloott pentru construirea modelelor MMööbbiiuuss;

- tehnologii: construirea benzii transportoare MMööbbiiuuss;

- artă și desen: crearea sculpturilor și/sau desenelor, eșarfelor și coafurilor inspirate de

conceptul benzii lui MMööbbiiuuss; câștigarea experienței practice în olărit prin confecționarea ssttiicclleeii lluuii KKlleeiinn;

- literatură: crearea eseurilor, poeziilor și/sau pieselor de teatru proprii și apoi prezentarea lor în

cadrul unui concurs;



- activități sociale: banda lui MMööbbiiuuss este simbolul reciclării; se vor investiga metodele de

reciclare din fiecare țară.

Va fi creat un website comun partenerilor proiectului, un DVD care va conține fotografii și filmări

video ale activităților și întâlnirilor dintre participanți, va fi publicată o broșură care va cuprinde atât

simțămintele și gândurile participanților la proiect, cât și articolele scrise de aceștia și vor fi publicate

două cărți cu articolele prezentate în cadrul Conferințelor Internaționale de Matematică „Tiberiu

Popoviciu” din Arad, România (mai 2012 și aprilie 2013).

Evaluarea proiectului se va realiza prin: feedback-uri la fiecare întâlnire (elevi și profesori),

video-conferințe și grile de evaluare a concursului proiectului.

În perioada 16-23 octombrie 2011 a avut loc în Neusäß, Germania, prima mare întâlnire din

cadrul proiectului. Colegiul nostru a fost reprezentat de următorii elevi: Bazili Giliano (clasa a 9-a A),

Papp Tamaş (clasa a 9-a A), Sabadus Andreea (clasa a 11-a C), Șiclovan Cristina (clasa a 11-a B), Unc

Roxana (clasa a 11-a B), iar profesorii însoțitori au fost: Negrilă Liliana (coordonator proiect), Potocean

Mircea (directorul CCoolleeggiiuulluuii NNaațțiioonnaall „„MMooiissee NNiiccooaarrăă”” AArraadd), Potocean Octavia (matematică) și

Arsenov Simona (fizică). Ceilalţi participanţi la proiect au fost șase elevi și doi profesori din Anglia, cinci

elevi și doi profesori din Croația, iar din Germania patru profesori și cincisprezece elevi.

În prima zi ne-am întâlnit la școală. După o

foarte călduroasă primire din partea directorului școlii

prof. Ernst Weidel și a coordonatorilor, elevii au

început să lucreze pe grupe. Prima cerință a fost

construirea benzii lui MMööbbiiuuss și apoi tăierea ei în

diferite moduri, folosind diferite numere de tăieturi. Elevii au investigat rezultatele și le-au înregistrat

sistematic. La început au fost reținuți, dar apoi au descoperit că ceva neașteptat se întâmplă. A fost



amuzant, o mulțime de benzi multicolore! După o mică cercetare în laboratorul de informatică, elevii au

făcut prezentări despre viața lui MMööbbiiuuss.

După-masa am pornit pe „urmele” lui MMööbbiiuuss. Am vizitat Schulpforta, locul lui de naștere.

Marți, în Leipzig, am fost la Facultatea de

Matematică și Informatică, acolo unde MMööbbiiuuss a fost

student și apoi profesor renumit. Prof. Dr. Kürsten ne-a

ținut un seminar despre viața și activitatea lui AAuugguusstt

FFeerrddiinnaanndd MMööbbiiuuss. De asemenea, dumnealui ne-a arătat

o aplicație interesantă a benzii lui MMööbbiiuuss, cunoscută sub numele de „testul iubirii”.

Vizita documentară a continuat la Berlin. O parte dintre

elevi și profesori au avut posibilitatea să intre în laboratorul

centrului de Cercetare Matheon 3D. Atracția principală a

constituit-o un captivant sistem de proiecție (trei ecrane cu

proiecție din spate). Ei au putut investiga interiorul capului unui

urs polar, s-au putut „plimba” pe lună sau au vizitat un templu grecesc.

Miercuri am vizitat „Imaginata” din Jena,

un centru științific care promovează imaginația,

creativitatea și spiritul inventiv. Aici am efectuat

diferite experimente fizice, am mers pe bicicletă

pe sârmă și am observat mișcarea pe o bandă

MMööbbiiuuss, urcați fiind într-un mic rollercoaster.



Ziua de joi a fost ziua întoarcerii

la Neusäß, cu popas în Nurnberg și în

Augsburg. Am admirat frumoasa fântână din Nurnberg, cu minunatele ei figurine colorate, figurine care

reprezintă cunoscuți filozofi, oameni de știință și conducători ai bisericii. Primăria din Augsburg ne-a

încântat, iar cel mai vechi complex de case sociale, Fuggerei, ne-a impresionat. A fost fondat în 1516 de

Jacob Fugger the Younger, iar chiria a fost mereu și este și în prezent de un gulden pe an (echivalentul a

0,88 €). Acolo locuiesc cetățeni nevoiași din Augsburg. Ei au obligația ca zilnic să se roage pentru Jacob

Fugger.

Dar nici în această zi nu am uitat de MMööbbiiuuss. Imaginile vorbesc de la sine. Cu toții am fost

preocupați de găsirea utilității benzii cu pricina.

Vineri, la școală, elevii au căutat aplicații ale benzii lui MMööbbiiuuss în fizică, chimie și biologie. Ei au

lucrat pe grupe și au găsit multe și interesante exemple pe internet. Prezentările au fost prezentate



tuturor elevilor și două echipe (din care au făcut parte Andreea și Giliano) au primit certificate. Apoi

elevii și-au pus întrebări și au răspuns la ele în cadrul jocului–concurs „Cine vrea să fie Mr. MMööbbiiuuss?” Și

aici a fost o echipă câștigătoare, reprezentantul nostru fiind Tomi.

Entuziasmul tuturor elevilor a fost molipsitor și buna dispoziție a fost permanent

prezentă. În această atmosferă elevii au completat fișele de evaluare a întregii săptămâni petrecută în

Neusäß, Germania.

Sâmbătă am vizitat un punct de colectare a deșeurilor în Neusäß, banda lui MMööbbiiuuss fiind

simbolul reciclării. Sticle, hârtie, metal, plastic, materiale textile și electronice, toate sunt colectate și

separate. Se adună, de asemenea, resturi obținute de la curățirea grădinilor.

După-masa am ajuns cu toții în cochetul oraș Ulm, unde ne-a impresionat catedrala cu cele mai

înalte turnuri din lume și cartierul vechi al pescarilor.

Duminică, la Deutsches Museum, am găsit o lume

fantastică, captivantă și, bineînțeles, banda lui MMööbbiiuuss!

După toate aceste minunate momente petrecute

împreună a fost foarte greu să ne luăm rămas bun. Dar proiectul continuă, așa că mai avem multe de

pregătit pentru întâlnirea din Plymouth, în martie 2012!

Acest proiect dorește să demonstreze că abordarea

transdisciplinară a predării și învățării este posibilă în CCoolleeggiiuull

NNaațțiioonnaall „„MMooiissee NNiiccooaarrăă”” ddiinn AArraadd. El este o continuare a

unor preocupări mai vechi ale elevilor și profesorilor din acest colegiu. Este o dovadă a faptului că în

CCoolleeggiiuull NNaațțiioonnaall „„MMooiissee NNiiccooaarrăă”” ddiinn AArraadd se desfășoară mereu activități care ne stimulează să visăm

noi vise și să căutăm adâncimi chiar și acolo unde totul pare să fie la suprafață!



„„AAllll ooff uuss aarree ttaalleenntteedd iinnddiivviidduuaallss wwiitthh eennoorrmmoouuss

ccrreeaattiivvee ppootteennttiiaallss””

iinntteerrvviieeww wwiitthh PPaattrriicckk DDeeaass,, mmaannaaggeerr aanndd ttrraaiinneerr aatt

IInntteerraaccttiinngg,, MMaaddrriidd,, SSppaaiinn

bbyy CCaammeelliiaa CCiirrccaa –– CChhiirriillăă

ttrraannssllaattiioonn:: DDiiaannaa RRoottaarruu

1. Dear Patrick Deas, thank you for your willingness and kindness in accepting this interview for

our school magazine. The training course Interacting in Madrid, which I gladly took part at

due to a Comenius grant, was by far one of the most professional I’ve ever attended. What

are your expectations, as organisers, as far as promoting what was done there is concerned?

Our expectations as far as promotion are we hope far reaching. We depend on word of mouth and

that teachers identify us as a company that is an example of good practice. We take great pride in

being able to offer a very complete package for teachers not only in reference to the course but also to

the teachers stay in our country.

2. I mostly appreciated during the course your brilliant idea of designing all the activities, be

them play oriented or theatrical, from a triple perspective: a logical one, with emphasis on its

applicative- didactical approach; a comforting one, offering a pleasant way of learning; and

also a constructive one as the working method was integrated in the interactive

performance A fisherman’s tail. Given this multiple perspective, what did this experience

really mean to you as organizers and trainers?

We have an on going project titled From the stage to the class and back. This concisely describes the

organic basis of our courses. All our trainers are teachers and actors, they have been trained by



Interacting to be facilitators and to be actors. The transition of activities taken from the stage and

adapted to the class is fundamental to our training programmes, but also what is fundamental is that

teachers learn together and discover their creative potential.

3. There is no doubt that this training course emphasizes the need of a modern, interactive

approach for teachers within the subjects they teach. Being a language and literature

teacher, my view is that it’s very easy to integrate the activities performed in my classes;

what’s more, I was surprised to see that even science teachers found an immediate

correlation with the subjects they teach. Can this be a valuable feedback for you as trainers?

Naturally! We see our activities as having many and very diverse applications depending on the

teacher. As we’ve said before, the need for teachers to be able to adapt to the everchanging situations

is fundamental to education.

4. As one of the managers at Interacting, you mentioned that this type of activities is also

popular with students attending summer schools. What can you tell our students and other

interested readers of our magazine about this?

Every year we run programmes for students to stand up, speak out and to have fun with theatre. They

learn to play together, to work as teams, to contribute, to gain confidence and, as our motto says, to

learn while they laugh. Our schools run in Spain and Ireland, but if we can get students in Romania,

we’d certainly be up to the challenge. I would love it, as Romania is number one on my countries to

visit list!

5. Thank you once more for your time and effort and of course for the unforgettable

professional experience I was part of in Madrid. I would kindly ask you share some thoughts

with our readers (students, parents, teachers).



All of us are talented individuals with enormous creative potentials. We all have to discover this

source and work together to make education a dynamic and to move with the times! For more get in

touch at [email protected] or go to www.interacting.info

mailto:[email protected]

http://www.interacting.info/



„„NNooii ttooţţii ssuunntteemm ppeerrssooaannee ccuu uunn ppootteennţţiiaall ccrreeaattiivv

eennoorrmm””

iinntteerrvviiuu ccuu PPaattrriicckk DDeeaass,, ddiirreeccttoorr şşii ttrraaiinneerr llaa

IInntteerraaccttiinngg,, MMaaddrriidd,, SSppaanniiaa

iinntteerrvviiuu rreeaalliizzaatt ddee CCaammeelliiaa CCiirrccaa –– CChhiirriillăă

ttrraadduuss ddee DDiiaannaa RRoottaarruu

1. Dragă Patrick Deas, mulţumesc pentru deschiderea şi acceptul de a răspunde întrebărilor

revistei şcolii noastre. Cursul de formare Interacting in Madrid, la care am avut bucuria să

particip prin intermediul unui grant de mobilitate individuală Comenius, a fost pe departe

unul dintre cele mai pline de profesionalism. Care sunt aşteptările voastre însă, ale

organizatorilor, în ceea ce priveşte continuitatea a ceea ce am învăţat noi, profesorii, acolo?

În ceea ce priveşte răspândirea şi promovarea ideilor prezentate la curs, sperăm ca acest lucru să se

realizeze pe scară largă. Ne bazăm mai mult că informaţia va circula pe cale orală şi că profesorii vor

găsi în noi un exemplu pozitiv de bună practică. Ne mândrim cu faptul că putem oferi profesorilor un

program educaţional aferent nu doar domeniului lor de activitate, ci şi prin prisma experienţei

culturale de care au parte în timpul şederii în Madrid.

2. Am apreciat în cadrul acestui curs faptul că aţi gândit toate activităţile de tip jocuri şi

activităţi dramatice din triplă perspectivă: una logică, ce a accentuat şi latura aplicativ –

didactică, una destinsă, reprezentând o modalitate relaxantă de învăţare şi una constructivă,

căci maniera de lucru şi-a găsit aplicabilitatea în cadrul spectacolului interactiv, A



fisherman’s tail. Ce a însemnat pentru voi, ca organizatori şi traineri, această experienţă din

perspectivele enumerate mai sus?

Avem în desfăşurare un proiect intitulat De pe scenă la clasă şi înapoi. Acesta cuprinde componentele

esenţiale ale cursului nostru. Trainerii noştri sunt atât profesori, cât şi actori, au fost învăţaţi, instruiţi

de companie să fie mediatori şi actori. Procesul de tranziţie al activităţilor de la punerea în scenă la

aplicarea la clasă este fundamental în programele de training pe care noi le oferim. Pe lângă acesta,

este important şi următorul aspect: profesorii lucrează în echipă şi îşi descoperă potenţialul creator.

3. Cu siguranţă, acest curs confirmă la profesori necesitatea unei abordări moderne,

interactive, în cadrul diferitelor discipline pe care aceştia le predau. Din punctul meu de

vedere, ca profesor de literatură, toate activităţile din cadrul cursului îşi găsesc uşor

aplicabilitatea, dar am avut surpriza să văd că şi profesori de materii exacte, ştiinţifice, au

corelat uşor activităţile abordate cu subiectele pe care le predau la clasă. E acesta un feed-

back necesar pentru voi, ca traineri?

Evident că da. Noi considerăm că activităţile propuse au aplicaţii multiple, rămânând doar la

atitudinea profesorului să le selecteze. După cum am menţionat deja, este fundamental pentru

educaţie ca profesorii să fie capabili să se adapteze mediului / situaţiilor în continuă schimbare.

4. Fiind la rândul tău unul dintre directorii companiei Interacting, ai menţionat că acest gen de

activitate există ca posibilitate de şcoală de vară şi pentru elevi. Ce poţi spune despre acest

lucru elevilor noştri şi cititorilor interesaţi ai acestei reviste?

În fiecare an, noi derulăm programe în care elevii au ocazia să ia atitudine, să-şi exprime părerile, să

se distreze, interacţionând în cadrul activităţilor teatrale. Ei învaţă să se joace împreună, să coopereze,

să-şi aducă contribuţia personală, să capete încredere în forţele proprii şi, după cum o spune chiar



moto-ul nostru, să înveţe râzând. Şcolile noastre îşi desfăşoară activitatea în Spania şi Irlanda, dar,

dacă am avea elevi din România, cu siguranţă am face faţă provocării. Mi-ar face mare plăcere, mai

ales că România este prima pe lista ţărilor pe care aş vrea să le vizitez.

5. Îţi mulţumesc încă o dată pentru amabilitate şi, desigur, pentru experienţa profesională de

neuitat trăită în Madrid. Te-aş ruga să transmiţi un gând cititorilor revistei noastre (elevi,

părinţi, profesori).

Noi toţi suntem persoane cu un potenţial creativ enorm. Trebuie doar să-l identificăm şi să cooperăm

în aşa fel încât să facem din educaţie o dinamică, iar noi să evoluăm odată cu vremurile. Pentru mai

multe detalii şi informaţii, contactaţi-ne la adresa [email protected] sau pe site-ul

www.interacting.info

mailto:[email protected]

http://www.interacting.info/



ÎÎnnvvăăţţăămmâânntt ddee eexxcceeppțțiiee

PPrrooff.. MMaarriiaa HHaaşş

În data de 20.12.2010, domnul Președinte, Traian Băsescu, a acordat liceului nostru o

importanta distincție, cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la înfiinţare, pentru rezultate de excepție,

obținute în procesul de formare intelectuală şi umană a tinerelor generații, a conferit ordinul „Meritul

pentru învăţământ” în gradul de „ofiţer”. Acest ordin ne onorează mai ales că, vine din partea

Președinției României.

În data de 19.08.2011, domnul

ministru Daniel Funeriu a venit special

în Arad pentru a înmâna acest ordin

conducerii Colegiul National „Moise

Nicoară”. O zi importanta pentru noi şi

pentru Arad. Într-un cadru festiv

desfășurat în sala festivă a şcolii

noastre, domnul ministru mi-a înmânat

acest ordin.

La acest eveniment important au participat în număr mare foști şi actuali profesori, precum şi

foști şi actuali elevi. Au simțit nevoia să împărtășească această bucurie reprezentați ai: I.S.J Arad,

inspector şcolar general, doamna profesor Mirela Aldescu, împreună cu alţi inspectori școlari; domnul

primar, Gheorghe Falcă, consilieri ai municipiului şi ai judeţului Arad; reprezentați ai C.J.A şi ai

Prefecturii.

Cu ocazia acestei vizitei, domnul primar, Gheorghe Falcă, a prezentat domnului ministru, Daniel

Funeriu, proiectul de reabilitare a liceului, un proiect de mare anvergură realizat de personalul



specializat din primărie, proiect în valoare de 11 milioane de euro, bani, proveniţi din fonduri europene,

la care contribuie, conform legii şi Primăria Arad.

Domnul ministru a fost

încântat că această şcoală are o

asemenea susținere din partea

instituţiilor locale, felicitând pe

cei implicaţi.

La deschiderea

evenimentului, doamna

inspector şcolar, Mirela Aldescu,

a apreciat întreaga activitate a

corpului profesoral, apreciind seriozitatea, dăruirea şi pasiunea care sunt prezente în activitatea noastră

şi deopotrivă a elevilor. Domnul primar a apreciat încă o dată rezultatele noastre de excepţie, calitatea

superioară a procesului instructiv-educativ ce se desfăşoară în şcoala noastră, asigurându-ne de întregul

său sprijin, recunoscând că suntem un real model pentru învăţământul preuniversitar arădean şi cel

naţional.

Au fost amintite de distinșii vorbitori, rezultatele excepționale obținute de elevii noștri la

concursurile şi olimpiadele naționale şi internaționale. Rezultatele obținute de elevii claselor a VIII-a şi a

XII-a, la finalul procesului de învăţământ au fost pe măsura așteptărilor, note mari şi foarte mari,

confirmând din nou calitatea superioară a învăţământului ce se desfăşoară în şcoala noastră.

Domnul ministru, Daniel Funeriu, a fost plăcut impresionat atât de cuvintele de laudă pe care le-

a auzit la adresa noastră, precum şi de arhitectura şcolii şi de proiectul de reabilitare.



În discursul său, domnul ministru, Daniel Funeriu, înainte de a înmâna distincţia, a apreciat

întreaga noastră activitate, rezultatele de excepție, susținând că a dorit să vină special în Arad, la

Colegiul National „Moise Nicoară”, să ofere acest ordin, unui colectiv de elevi şi profesori de excepție. A

ținut să remarce că știa de foarte mult timp de rezultatele noastre, cele mai recente, fiind legate de

obținerea de către doi elevi de excepție, olimpici naționali şi internaționali, care au obținut media 10 la

bacalaureat, fiind felicitați şi la minister.

După încheierea acestui moment deosebit din sala festiva, domnul ministru împreună cu

profesorii liceului au purtat un dialog constructiv şi interesant pe marginea noii legi a învăţământului,

fiecare expunându-şi părerea şi recunoscând provocările acesteia, dialogul desfăşurându-se în sala

profesorală.

Întregul eveniment a

fost de o înaltă ținută. La

final, pot spune ca eu am

trăit un eveniment important

în viața şi cariera mea.

Această distincție ne

onorează şi ne obligă în

acelaşi timp. În cuvântul de

închidere i-am asigurat pe cei

prezenți că liceul nostru va păstra aceasta ştachetă pe care am preluat-o de la înaintașii noștri profesori

şi elevi.

Fiecare dintre noi, profesori, elevi şi părinţi contribuim în la menținerea prestigiului colegiului.





EEuurrooppaa ssccrriiee ssccrriissoorrii

PPrrooff.. CCaammeelliiaa CCiirrccaa –– CChhiirriillăă

Din toamna acestui an şcolar, un nou proiect internaţional leagă şcoala noastră de o iniţiativă

venită din partea unui profesor din Turcia, Özgür Karadeniz, un profesor tânăr, energic şi plin de

entuziasm, pe care l-am cunoscut în vară, la Madrid, în cadrul unui curs de formare pentru profesori,

graţie unui grant Comenius. Europa scrie scrisori este un proiect multicultural fără finanţare, bazat pe

comunicarea de tip pen – pale, al cărui moto este Învaţă în timp ce scrii, scrie în timp ce înveţi!

Şcolile implicate în proiect sunt: Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, Mehmet Akif İlköğretim

Okulu din Turcia, Quarrydale School din Anglia şi Publiczne Gimnazjum nr 30 im. Adama Mickiewicza

w Łodzi din Polonia.

Astfel, în decursul acestui an şcolar, elevi de gimnaziu din cele trei şcoli invitate în cadrul

proiectului vor face schimb de scrisori cu elevi turci. De ce scrisori şi nu e-mailuri? Pentru a ne reaminti

de maniera caldă, surprinzătoare de a scrie şi a aştepta un răspuns... Pentru a revitaliza comunicarea

autentică, de suflet, care să înlăture puţin din alienarea (deşi utilă şi comodă) a transmiterii mesajelor

rapide prin Internet... Pentru a reînvăţa să apreciem mesajele venite de departe la adevărata lor

valoare... Elevii comunică în engleză, astfel dezvoltându-şi abilităţile de a se exprima în această limbă,

însă adevăratul câştig este acela de a descoperi informaţii despre diferite culturi şi despre ei înşişi.

Primele scrisori au plecat spre Turcia. În ele, elevii din clasele a V-a şi a VI-a implicaţi în acest

proiect s-au prezentat, au vorbit despre pasiunile lor, au strecurat câte o fotografie sau un mic suvenir.

Scrisorile celor din Turcia au pornit spre noi şi le aşteptăm cu mare nerăbdare.



M-au impresionat grija cu care elevii noştri şi-au aşternut gândurile pe hârtie, dorinţa lor de a

comunica în acest fel, deşi mărturisesc că au fost surprinşi: Dar nu e mai uşor prin e-mail? a fost

întrebarea cu care m-au bombardat. Acum însă, după ce setul de scrisori a fost trimis, pe buzele lor se

află o singură întrebare: Când sosesc scrisorile din Turcia?

Iar eu aştept prima lor reacţie: chipul luminat şi ochişorii iscoditori când îşi vor citi primele

gânduri de la noii lor prieteni...



SSttuuddeenntt îînn ţţăărrii ssttrrăăiinnee

LLaauurreennţţiiuu CCăăppăăţţîînnăă

Clasa a 12-a presupune pentru mulţi luarea unei decizii pe atât de simplă în vorbe, pe atât de

complicată în evenimentele ce o succed. Este vorba despre dorinţa de a face studiile în străinătate

manifestată cu un lung şir de formalităţi: sortarea/traducerea diplomelor, crearea dosarelor,

completarea formularelor de pe diferite site-uri, alergarea după recomandări şi nu în ultimul rând

încercarea, care pare a fi mai tot timpul zadarnică, de a crea o scrisoare de motivație originală. Pe lângă

toate acestea, urmează întrebarea „Cum va fi dincolo?”, întrebare ce se dovedeşte a fi esenţială şi care

va primi un răspuns numai la faţa locului.

Plecarea în străinătate, implică un fapt care pare minor la început şi care va evolua în funcţie de

fiecare dintre noi. A fi „dincolo” înseamnă inevitabil o despărţire de tot ce a semnificat „acasă”. Acesta e

probabil cel mai dur lucru cu care se confruntă fiecare viitor student, care pleacă la studii în altă ţară.

Amintirile rămân vii numai prin intermediul pozelor şi, indiferent de efortul tehnologiei de a crea o

comunicare cât mai interactivă, nu vei mai avea niciodată impresia că eşti acasă până nu aterizezi la

propriu în România.

Ceea ce doresc să punctez este faptul că, plecarea în străinătate te azvârle într-un mediu, în care

fiecare e diferit în felul lui şi în care, la început, îţi dai brusc seama că o iei de la zero. Nu cunoşti pe

nimeni şi eşti singur printre străini. Aceste sentimente sunt împărtășite de către toţi cei implicaţi şi

ulterior devine o realitate cu care trebuie să te obişnuieşti. Într-un asemenea context, poţi reacţiona în

două moduri diferite. Pe de-o parte, dacă agreezi diversitatea, dacă reuşeşti să renunţi la ceea ce a fost,

şi dacă dai dovadă de dorinţa de a cunoaşte ceva nou, integrarea va decurge fără probleme. Pe de altă

parte, poţi rămâne prins în nostalgia trecutului fapt care îţi taie elanul de a da piept cu realitatea în care



te afli. În foarte multe cazuri, şi aici pot spune din experienţa personală, perioada liceului a fost una

extraordinară, o perioadă în care s-au legat prietenii preţioase şi care a adus cu sine multe amintiri

frumoase. Fiind în acest moment într-un mediu care nu mai are nicio tangenţă cu acest trecut al meu,

deseori am dorinţa de a mă „refugia” într-un colțișor, şi de a-mi aminti de momentele care mi-au definit

liceul. Deşi, trecutul pare splendid, trebuie să existe şi o dorinţă de conştientizare a realităţii, o dorinţă

de integrare în această nouă societate care, deseori, e cu mult diferită de aceea din care provenim.

În concluzie, a trăi într-un mediu multicultural îţi pune la încercare tăria de caracter. Dacă ai

dorinţă şi motivaţie, pasul dificil al integrării se va realiza în final. Aş dori, să închei cu un citat din

„Autoportret într-o oglindă spartă” de Octavian Paler. Citatul nu este o îndrumare ci, mai degrabă, o

situaţie pe care trebuie să o evităm pe cât posibil pe parcursul integrării într-o nouă societate. „„TToottuull ss--aa

ttrraannssffoorrmmaatt îînn ccuuvviinnttee.. AAcceessttaa ppaarree aa ffii ttrreeccuuttuull.. UUnn lliimmbbaajj.. PPooaattee ccăă ttooţţii ssffâârrşşiimm pprriinn aa vvoorrbbii oo lliimmbbăă

ppee ccaarree nnuu oo mmaaii îînnțțeelleeggee nniimmeennii..””



UUnnddee ee AAccaassăă??

AANNDDRRAA MMAAIIEERR,, ccllaassaa aa XXII--aa AA

Acum un an, am completat o lungă aplicaţie pentru a participa într-un program de schimb

internaţional. Totul părea incredibil de uşor însă, înainte cu o săptămână de plecare, totul a devenit

foarte stresant. Trebuia să-mi fac bagajele, să nu uit nimic, să-mi verific toate actele şi mai ales să-mi

primesc viza, care normal că a venit în ultima zi... Astfel, vineri, 26 august 2011, m-am îmbarcat cu

lacrimi în ochi în avionul care mă va duce spre cea mai mare aventură a vieţii mele de până acum. Habar

nu aveam dacă va fi greu sau uşor, eram atât de entuziasmată de împlinirea visului că nimic nu mai

conta...

Primele săptămâni au fost ca o vacanţă extraordinară... Eram extrem de emoţionată și foarte

fericită. Toată lumea se interesa de mine. Am nimerit într-o familie foarte interesantă și iubitoare de

sport, totul decurgea absolut perfect. Peste tot, pe unde mergeam eram întrebată despre ţara mea. E

aşa de frumos să fii ambasadorul ţării tale şi sa vorbeşti despre cum e acolo, despre cum e acasă... Eram

fericită că toată lumea de aici ştia despre Nadia Comăneci, despre Lucian Bute şi despre faimosul

Dracula şi toată lumea era foarte intrigată de faptul că eu vin chiar din Transilvania.

Sunt de două luni în Canada şi începe să devină dificil. Am momente în care mi-e foarte dor de

casă, în care nu îmi doresc altceva decât să vorbesc limba română! Iubesc limba franceză, dar nu e ca

limba mea maternă. Cu aceste greutăţi, ajungi câteodată să te întrebi unde e oare acel acasă? Sincer,

acasă e în România, acela e primul acasă, însă, şi aici în Canada încep să mă simt ca acasă... România ne

dă anumite învăţături pe care Canada nu ni le poate da, însă totul este şi vice-versa... Ceea ce simţi aici

nu poți simţi acolo...

Ei bine, fiindcă şcoala face parte din experienţa schimbului pot spune că şcoala aici îmi place,

însă îmi e dor de şcoala românească. Aici am opt materii în total, singura ştiinţă exactă pe care o fac fiind



matematica, însă nivelul de dificultate este incomparabil. Am dreptul la trei opţiuni, aşa că eu am ales

arte plastice, jurnalism şi muzică; pe lângă aceasta fac parte din echipa de volei a şcolii, din echipa radio

şi din clubul de cusut şi de broderie. Îmi este foarte uşor să fac conexiuni între materiile învăţate în

România şi ceea ce învăţ aici, pentru că totul e deja făcut şi munca e mai uşoară. Totuşi, am momente în

timpul examenelor când nu înţeleg ceea ce mi se cere pentru că nu cunosc cuvintele, însă nu e nicio

problemă pentru că profesorii de aici mă ajută ori de câte ori am dificultăţi în a înţelege.

Colegiul Naţional „Moise Nicoară” m-a învăţat să muncesc, să-mi gestionez timpul în aşa fel

încât după toate temele primite să mai am şi timp liber; m-a învăţat ce înseamnă respectul şi mi-a dat un

bagaj imens de cunoştinţe pe care îl folosesc la cote maxime. Ambele sisteme de învăţământ sunt bune

şi funcţionează, dar sunt şi diferite. În România aveam multe teme, învăţam de toate despre tot şi nu

aveam foarte mult timp liber, în timp ce în Canada sunt foarte relaxată la şcoală, deoarece este foarte

simplu. Materiile opționale îmi dezvoltă imaginaţia şi am foarte mult timp liber chiar dacă pentru ei sunt

în ultimul an de şcoală secundară.

Acest program m-a învăţat, până acum, că nu e uşor să fii departe de părinţii şi de prietenii tăi,

că e dificil să nu cunoşti pe nimeni şi să simţi că nu aparţii acestei culturi, însă, toate aceste sentimente

relativ negative sunt compensate de celelalte. Recomandarea mea este să profitaţi de toate

oportunităţile de a încerca ceva nou, ceva diferit, să spuneţi „da” oricărei noi ocazii, chiar dacă nu

sunteţi siguri că va fi plăcut, pentru că nu ştiţi niciodată ce vă aşteaptă. Ştiu că nu e simplu să laşi pe

toată lumea de acasă şi să porneşti singur într-o aventură atât de îndepărtată, că nu e uşor să te simţi ca

un intrus oriunde ai merge şi să nu ai cu cine să vorbeşti. Totuşi, toate aceste emoţii te ajută să câştigi

încredere în tine, să devii mai curajos, să îţi cunoşti limitele şi de ce nu, chiar să le depăşeşti. A studia

într-o altă ţară te responsabilizează, îţi dă nenumărate oportunităţi, te ajută să îţi faci prieteni noi şi te

învaţă cum e să fii singur, dar nu părăsit.



Sunt sigură că, după ce trece şocul cultural în care mă aflu acum, momentul în care mi-e dor de

toată lumea de acasă, tot anul de schimb va zbura cu viteza luminii. Totuşi, aceste două luni de

entuziasm nemăsurat la început şi de tristeţe şi dor acum, m-au învăţat să-i accept pe ceilalţi cu toate

calităţile şi defectele lor să fac în aşa fel încât să-mi fie bine şi să profit de toate oportunităţile date de

acest schimb. De asemenea, am învăţat cum e sa fii singură, dar înconjurată de toată lumea, cum e să

începi să plângi citind un mesaj de acasă, cum e să-ţi fie greu să ai încredere în oameni şi cum să nu stai

să suferi ci să spui sus şi tare că ţi-e greu!

Vă mulţumesc, pentru ocazia extraordinară de a scrie un articol în limba română, de a-mi etala

sentimentele şi ideile în paginile revistei Laboremus! Ne vedem la anul şi nu uitaţi: Profitaţi de orice

oportunitate, oricât de dificilă pare... Merită!



VViiaaţţaa îînn SSUUAA

AAnnddrreeii MMaarrggeeaa

Când am fost rugat, să scriu un eseu cu tema „viața într-o lume multiculturală”, m-am întrebat

dacă voi putea să mă încadrez într-o pagină, și în același timp, să surprind esența diversității de aici,

precum și opinia și experiențele mele. Nu știu dacă o să îmi iasă, dar o să încerc.

De când am terminat liceul, până acum, am studiat în (statul) New York și Texas, SUA (precum și

un an în Australia). Peste tot, am fost înconjurat de studenți din toată lumea, de diferite rase, religii,

etnii. În Departamentul de Informatică din cadrul UT Austin, unde studiez acum, doar 43% din studenți

sunt americani. Restul vin din alte țări, mai ales India și China. În general, diversitatea de aici reflectă

faptul că, această lume – universitatea (și SUA, în general) e deschisă pentru toată lumea, cu condiția să

fii cu adevărat bun în ceea ce faci. Acest sentiment are de multe ori efectul de a te motiva în studiu și

cercetare. Fără îndoială, pe plan profesional, acest mediu are un impact pozitiv asupra ta, nu atât

datorită diferențelor culturale, cât datorită faptului că, ești înconjurat de elite în domeniul în care

studiezi, lucru care inevitabil atrage diversitatea (în aproape orice domeniu, cei mai buni nu sunt de

aceeași cultură).

Reversul medaliei este că e mai greu să relaționezi cu studenți din alte culturi. În general, țara de

proveniență și cultura sunt factori importanți în întemeierea prieteniilor (de obicei în subconștient). În

general, studenți din aceeași țară sau regiune, au același stil de viață, spirit, interese, fel de a fi, și, ca

urmare, se află în același grup de prieteni. La nivel personal, pot să spun că studenții, cu care m-am

înțeles cel mai bine vin din țări est-europene. După părerea mea, culturile cele mai apropiate cu cea

română sunt cele europene, (nu atât latine, cât cele slave/balcanice).



În ultimul timp, am observat că noțiunea de multiculturalitate e la modă atât în SUA cât și în

Europa, și prinde rădăcini și în România. În opinia mea, poate nu întotdeauna, dar adesea, ea ascunde în

spatele ei simpla absență a unei culturi. Din câte am observat, studiind în SUA și în Australia, precum și

în excursiile pe care le-am făcut prin Europa, noțiunea de multiculturalitate se confundă cu cea de

aculturalitate. Dacă într-o societate, oamenii au același stil de viață, spirit, limbă, obiceiuri, se spune că

societatea respectivă are o cultură. În schimb, dacă toate aceste trăsături diferă de la individ la individ,

sau sunt comune doar în cadrul unor grupuri mici, societatea respectivă practic nu are o cultură, așa că e

mai degrabă aculturală decât multiculturală.



MMAATTEEMMAATTIICCĂĂ ȘȘII IINNTTEERRCCUULLTTUURRAALLIITTAATTEE

PPrrooff.. OOVVIIDDIIUU BBOODDRROOGGEEAANN

În perioada 27.05.2010 – 03.06.2010, am participat la stagiul de formare continuă pentru

personalul didactic organizat de EUROPEAN OFFICE OF CYPRUS (University of Cyprus) and THALES

Foundation, ca urmare a programului – PROGRAMUL SECTORIAL COMENIUS, ACŢIUNEA MOBILITĂŢI

INDIVIDUALE, cu titlul MATHEU–IDENTIFICATION, MOTIVATION AND SUPPORT OF MATHEMATICAL

TALENTS IN EUROPEAN SCHOOLS.

În cadrul acestui schimb au participat profesori din următoarele țări: Croația, Grecia, Norvegia,

Lituania şi România. Cursurile au fost ținute în Agros, o mică localitate din centrul Ciprului, situată la 60

km de Larnaca, la Rodon Mount Resort.

Pentru a putea realiza o mai bună coeziune și cunoaștere a participanților, la cererea

organizatorilor am pregătit doua CD-uri, unul în care am prezentat imagini cu orașul Arad legate de

istoria și tradiția acestui oraș, iar un alt CD în care am prezentat Colegiul Național "Moise Nicoară"; o

parte din numeroasele rezultate deosebite obținute de elevii colegiului nostru la faza națională a

olimpiadelor școlare precum și a concursurilor interjudețene, la toate obiectele de studiu, la care au

concurat aceștia, și în special, la matematică.

Am adus, de asemenea, la rugămintea organizatorilor câte ceva tipic zonei de vest a țării pentru

a putea realiza marketplace-ul, pregătind alături de ceilalți participanți din România, o prezentare a țării

noastre, a obiceiurilor și valorilor noastre, și totodată, am încercat să promovăm o imagine cât mai

frumoasă a țării.



Datorită varietății, pe care a avut-o cursul, fiecare activitate a fost foarte interesantă și

captivantă, trezind interesul fiecăruia la noutățile, similitudinile sau diferențele, pe care le întâlneam cu

fiecare punct din programul nostru. Astfel, am luat parte la toate activitățile din perioada stagiului,

încercând să mă implic cât mai mult în schimburile de informaţii.

Am participat, de asemenea, la discuţiile din cadrul atelierelor și am adus materialele necesare

pentru susţinerea temelor. Am răspuns întrebărilor profesorilor și colegilor despre România şi despre

sistemul educaţional românesc.

Activitățile desfășurate în cadrul stagiului de formare din Cipru au fost următoarele:

introducere în tematica cursului, discutarea agendei și a programului: sesiune în plen;

prezentarea temelor care vor fi predate;

atelier de lucru pe diferite teme matematice la nivel gimnazial și liceal: ore de curs,

seminarii, ateliere de lucru; s-au folosit diferite materiale pregătite de D-nul Lambrou

Michael, profesor universitar la Facultatea de Matematică de la Universitatea din Creta.

S-au prezentat subiecte legate de invarianți matematici, inducție matematică cu o

mulțime de exemple non-standard și tipuri speciale de inducție matematică, polinoame

și aplicații ale acestora în matematică prezentându-se aplicații deosebite atât în conținut

cât și în grad de dificultate; Excursie la Nicosia, unde am vizitat centrul istoric al orașului

și am servit cina la un restaurant cu tipic cipriot; Seminar în care ni s-a prezentat istoria

matematicii grecești cu principalii matematicieni și rezultatele acestora: prezentare

video, discuții libere;

ore de curs și ateliere de lucru pe tema: "Descoperirea și motivarea elevilor talentați la

matematică". A fost nevoie ca fiecare grupă să realizeze un plan de identificare a elevilor

talentați la matematică, să creăm un portofoliu al "talentului" unui elev, să creăm



metode pedagogice pentru motivarea intrinsecă şi extrinsecă a acestor elevi capabili de

performanță. În final s-a discutat despre importanța identificării cât mai timpurii (dacă

este posibil, chiar din grădiniță) a necesității de folosire a unor modele de învățare

diferențiată, care să servească necesităților unor astfel de elevi, precum și a necesității și

importanței colaborării dintre profesori, părinți și comunitatea locala pentru a putea

oferi cel mai bun suport pentru acești elevi talentați;

excursie la Protaras;

prezentarea proiectelor personale;

înmânarea certificatelor de participare la cursul de formare.

Ca profesor, necesitatea unei formări continue este esenţială pentru a asigura elevilor pe care îi

ai în instruire, un nivel de pregătire cât mai bun, care să corespundă nu numai nevoilor lui, dar și

nevoilor societății în care se dezvoltă. Cursul respectiv, a reprezentat în primul rând, un răspuns la

nevoile mele ca profesor ce pregătește elevi capabili de performanță la matematică, deoarece am

devenit familiar cu metode și teme noi și mai eficiente de predare, care răspund mai bine nevoilor

elevului.

Impactul:

1. a) Impactul asupra competențelor personale:

- cunoașterea unor persoane din alte țări, ce provin din alte sisteme de învățământ diferite de

cel românesc, dar apropiați prin dragostea față de matematică;

- schimbarea atitudinii față de poziția profesorului în societate;

- creșterea încrederii în propria persoană.

b) Impactul asupra competențelor profesionale:

- înlăturarea unor mituri pozitive sau negative despre situația învățământului românesc;

- mentalitatea este probabil lucrul cel mai greu de schimbat în sistemul de învățământ din

România, atât la nivelul de predare la clasă, cât și la nivelul de pregătire al elevilor dotați

pentru studierea matematicii;

- îmbunătățirea stilului de abordare a modului de predare a matematicii;



- schimbarea modului de relaționare între profesori și între profesor-elev

c) Beneficii lingvistice:

- discuțiile cu restul colegilor de curs pe diferite teme, îmi vor îmbogăți fluența discursului în

limba engleză;

- îmbunătățirea modului în care realizez discuții sau conversații în limba engleză;

- îmbunătățirea modului de redactare a unui text în limba engleză

d) Beneficii interculturale:

- consider că, orice program sau schimb internațional, are nu numai o valoare cuantificabilă la

nivelul rezultatelor ci, de asemenea, apar legături interculturale deosebite, deoarece cea

mai bună metodă de a apropia oamenii este ca aceștia să lucreze împreună;

2. Impactul asupra instituției:

- activități privind cetățenia europeană, acordarea unei atenții sporite aspectelor privind

șansele egale și nediscriminarea.

- determinarea colegilor mei și a instituţiei din care fac parte să participe la astfel de proiecte

care ar facilita o deschidere către schimbări favorabile, atât în sistemul educaţional, cât și în

interiorul instituţiei.

Valoarea potențial mai mare a acestui curs față de unul similar de la noi în țară este dată de

posibilitatea de a descoperi și alte metode de prezentare a matematicii diferite de cele cunoscute și

folosite la noi în țară astfel încât acest obiect de învățământ să atragă cât mai mulți elevi spre

performanță. De asemenea o parte din subiectele prezentate în descrierea cursului nu sunt tratate deloc

sau sunt tratate insuficient în lucrări de specialitate din țara noastră și din variate motive nu avem un

acces direct la noutățile ce apar în aceste domenii. Participarea unui profesor la un astfel de program

aduce pe lângă beneficiile strict profesionale și alte beneficii la nivel interpersonal realizându-se legături

directe între profesori din diferite țări iar discuțiile dintre profesorii care vor participa la curs pot

contribui la îmbunătățirea imaginii României în Europa.

Dimensiunea interculturală a acestui proiect oferă multiple oportunități pe lângă informația

strict profesională. Consider că scopul acestui proiect este de a elabora metode și instrumente



educaționale care să ajute profesorii să identifice și să motiveze elevii talentați la matematică precum și

să sprijine dezvoltarea acestora în cadrul Comunității Europene, fără nicio discriminare.

Proiectul va contribui la efectul „brain gain” pentru țările din Comunitatea Europeană și la

realizarea obiectivelor Consiliului pentru Educație al Uniunii Europene, așa cum au fost ele definite la 12

februarie 2001 la Stockholm, și care vizează plasarea matematicii ca una dintre cele mai importante

discipline de învățământ.

Acest stagiu a avut, are și va avea o importanță deosebită în procesul de formare ca profesor,

deoarece a reuşit să ne aducă în contact direct cu tot ceea ce ne era necesar: cu țara respectivă, cu

oamenii, cu istoria, cu limba, cu obiceiurile, cultura și cu educaţia.



SSOONNDDAAJJ DDEE OOPPIINNIIEE

1.Credeţi că un mediu multicultural poate stimula creativitatea şi imaginaţia?

Roxana Unc, clasa a XI-a B După părerea mea un mediu multicultural este precum o

grădină plină de numeroase flori, de toate felurile, în care, la înflorirea fiecăreia, grădina este

mai frumoasă, mai vie şi mai colorată. În mediul multicultural creativitatea şi imaginaţia sunt

florile care fără un spaţiu propice vieţii lor, mediul multicultural, nu pot înflori cu aceeaşi

intensitate ca atunci când mediul este îngrijit, înnoit, dar odată înflorite oferă acelui mediu

frumuseţea desăvârşită.

Ioana Stan, clasa a XI-a B

Nu se poate preciza cu exactitate un răspuns la această întrebare, deoarece, deşi există mari

şanse, ca tinerii să interacţioneze legând prietenii şi să-şi împărtăşească cultura ţărilor din care

provin, există de asemenea şanse să apară şi discriminări, care să inhibe creativitatea şi

imaginaţia. Dar, luând în considerare faptul că şi în lumea zilelor noastre există discriminare

multiculturalitatea nu este pe deplin dezvoltată. Consider că, într-adevăr, un mediu multicultural

ar putea inhiba creativitatea şi imaginaţia elevilor.

Anca Cismaş, clasa a XI-a B Eu cred că, un mediu multicultural este benefic pentru stimularea creativității şi imaginaţiei

oferindu-ne o viziune mai amplă despre viaţă, societate şi cultură.

Csimea Bubulici, clasa a XI-a B Un mediu multicultural este un punct forte în ceea ce priveşte creativitatea şi imaginaţia, având

în vedere că imaginaţia, respectiv creativitatea se dezvoltă prin ceea ce te înconjoară.

Denisa Szucs, clasa a XI-a B Părerea mea, este că un mediu multicultural poate stimula creativitatea şi imaginaţia deoarece

informaţiile pe care le acumulăm de-a lungul timpului ne pot fi folositoare aproape în orice

situaţie.



Erika Molnar, clasa a XI-a B Eu cred că, mediul multicultural poate stimula creativitatea şi imaginaţia deoarece într-un astfel

de mediu putem învăţa despre tradiţiile, obiceiurile şi legendele popoarelor, dezvoltându-ne

imaginaţia şi fantezia.

Cristina Şiclovan, clasa a XI-a B Eu cred că, un mediu multicultural ar putea stimula creativitatea şi imaginaţia deoarece ar fi un

mediu mai diversificat din care să culegi informaţii.

Simina Popa, clasa a XI-a B În opinia mea, un mediu multicultural stimulează creativitatea şi imaginaţia.

Mădălina Morgoci, clasa a XI-a B

În opinia mea, un mediu multicultural poate stimula creativitatea şi imaginaţia, pentru că

învăţăm multe lucruri interesante şi utile de la ceilalţi, de cultură diferită de a noastră

Bianca Culda, clasa a XI-a B

Eu cred că, mediul multicultural oferă posibilitatea de a învăţa despre obiceiurile altor ţări,

despre viziunea oamenilor asupra unor probleme sociale. Acest lucru deschide orizontul şi dă

posibilitatea de a avea o părere lipsită de prejudecăți şi de multă creativitate.

Daniel Duca, clasa a XI-a B

Consider că, un mediu divers din punct de vedere cultural stimulează imaginaţia.

Ada Bubulici, clasa a XI-a B Eu consider că, un mediu multicultural poate stimula creativitatea şi imaginaţia deoarece putem

interacţiona cu mai multe naţionalităţi şi putem învăţa din tradiţiile acestora.

Vanesa Horvath, clasa a XI-a B Da, deoarece fiecare persoană din acel mediu multicultural are o anumită cultură, tradiţie,

obiceiuri pe care le comunică unii altora iar astfel se dezvoltă creativitatea şi imaginaţia lor.

Cristian Călbează, clasa a X-a C Da şi nu... În primul rând mă voi referi la un anumit tip de creativitate a autohtonului, a natalului

cultural şi expresiv ce pierde considerabil teren în această noua lume ce se arată la orizont. Pe de



altă parte însă, consider că multiculturalitatea e viitorul de azi şi virtuţi general acceptate vor

persista în societate atâta timp cât chinezul va fi „mândru” că e chinez, rusul că e rus … şi omul

că a depăşit graniţe mai mari, cum ar fi: ura, ignoranţa, invidia, reaua-voinţă şi mândria.

Adelina Bronda, clasa a X-a C Consider că, un mediu multicultural nu stimulează creativitatea şi imaginaţia, deoarece oamenii

nu caută o sursă de inspiraţie în domeniul multiculturalităţii.

Iulia Stancu, clasa a X-a C Sunt de părere că un mediu multicultural poate stimula creativitatea şi imaginaţia, deoarece

influenţele artistice ale fiecărei culturi dau unicitate şi diversitate.

Vlad Donescu, clasa a X-a C În opinia mea, un mediu multicultural poate reprezenta mediul perfect pentru stimularea

creativităţii şi imaginaţiei. Legendele şi miturile mai multor culturi pot duce la crearea unor

poveşti, nuvele sau romane cu un conţinut original şi interesant. De asemenea, cultura unei

anumite civilizaţii privită prin ochii unui străin poate constitui un subiect bun de carte / film.

Emanuel Martin, clasa a X-a C Mediul multicultural poate stimula creativitatea şi imaginaţia, deoarece oamenii care trăiesc

într-un mediu multicultural sunt atraşi într-un fel, vrând, nevrând, de nevoia de a cunoaşte cât

mai multe lucruri despre obiceiurile şi tradiţiile altor etnii.

Bianca Truţiu, clasa a X-a C Mediul multicultural a stimulat creativitatea şi imaginaţia chiar şi în zona noastră, a Aradului.

Spre exemplu, aici putem vorbi de coexistenţa nemţilor, a maghiarilor, a sârbilor şi a românilor.

Fiecare poate învăţa de la oameni de altă naţionalitate.

Darida Gabor, clasa a XI-a A Pot spune din propria experienţă că un mediu multicultural nu numai că poate stimula, ci şi

asigura creativitatea şi imaginaţia, în mod special la tineri. Culturi diferite înseamnă concepte,

credinţe, idei şi păreri diferite, iar schimbul acestora contribuie la evoluţia societăţii, întrucât

cooperarea, nu conflictul va duce la un viitor mai bun. Multiculturalismul va deveni curând

imposibil de evitat, astfel că trebuie să învăţam cu toţii să ne adaptăm.



Adriana Andreea Neamţu, clasa a XI-a A Un mediu multicultural, în opinia mea, nu doar poate stimula creativitatea şi imaginaţia, ci le

impune prin însăși bazele sale. Cu toate acestea, multiculturalitatea nu trebuie să încalce limitele

identității naţionale.

Ioana Nedescu, clasa a XI-a A Sunt de acord că un mediu multicultural poate stimula creativitatea şi imaginaţia deoarece, fiind

înconjurat de culturi diferite, un om începe să înţeleagă stiluri de viaţă diferite şi astfel, îşi

schimbă perspectiva asupra lucrurilor. Astfel, creativitatea şi imaginaţia sunt stimulate de lucruri

noi ce apar în viaţa unui om.

2. Consideraţi că multiculturalitatea poate avea în timp pierderea naţionalităţii? Roxana Unc, clasa a XI-a B

Eu cred că, multiculturalitatea poate avea ca efect pierderea

identităţii culturale deoarece odată cu acest fenomen dispar

unele elemente culturale proprii şi apar alte influenţe culturale

ale altor zone.

Ioana Stan, clasa a XI-a B Eu cred că, multiculturalitatea poate duce la pierderea identităţii

naţionale deoarece în timp vor fi acceptate în aceeaşi măsură culturile minorităţilor.

Anca Cismaş, clasa a XI-a B

Da, eu cred că, multiculturalitatea poate avea ca efect în timp pierderea identităţii naţionale prin

promovarea culturilor imigranţilor.

Csimea Bubulici, clasa a XI-a B Consider că, acest aspect poate fi prezent, depinde câtă tărie de caracter are populația ţării.

Denisa Szucs, clasa a XI-a B

Consider că, multiculturalitatea poate avea ca efect în timp pierderea identităţii naţionale.



Erika Molnar, clasa a XI-a B Eu nu cred că multiculturalitatea poate avea în timp pierderea identităţii naţionale din cauza

mândriei naţionale, deoarece fiecare popor ţine la tradiţiile şi obiceiurile sale.

Cristina Şiclovan, clasa a XI-a B

Nu cred că multiculturalitatea poate avea în timp pierderea identităţii naţionale.


Părerea mea, este că multiculturalitatea poate duce în timp la pierderea identităţii naţionale,

deoarece o ţară îşi pierde tradiţiile, obiceiurile, în timp.

Bianca Culda, clasa a XI-a B

In opinia mea, caracterul naţional este un lucru pe care tot timpul îl vom avea atât în suflet cât şi

în raţiune. Multiculturalitatea ar trebui să ajute în relaţiile interumane. Eu sunt de părere că,

fiecare ţară ar trebui să-şi păstreze tradiţiile, iar multiculturalitatea să fie doar o cale de a învăţa

lucruri noi.


Cred că, toleranţa promovată de Uniunea Europeană ar trebui să fie până la un punct, când este

în pericol identitatea naţională.

Ada Bubulici, clasa a XI-a B

Eu cred că, această pierdere de naţionalitate într-un mediu multicultural poate să depindă de

propria persoană.

Vanesa Horvath, clasa a XI-a B

Eu nu cred, dar totuşi poate fi în timp pierderea identităţii naţionale.

Cristian Călbează, clasa a X-a C

După părerea mea, naţionalismul are mereu o faţă normală, firească, demnă şi bogată, dar

mereu o stare latentă de înglobare a nemulţumirii unei persoane sau a unui „grup naţionalist” ce

generalizează limitele personale la cele ale grupului. Eu, îmi iubesc părinţii pentru faptul de a mă

fi născut, dar sunt liber să-mi aleg propriile valori şi repere... să-mi întemeiez o familie. Istoria

asumată nu va pierde naţiunea din inimile noastre, necinstirea originii şi dezrădăcinarea de la

„firesc” într-o lume a viitorului va pierde „naţiunea”.



Adelina Bronda, clasa a X-a C Nu cred că se va putea pierde vreodată identitatea naţională, deoarece oricâte alte etnii ar

popula ţara, poporul român nu va renunţa niciodată la tradiţiile şi obiceiurile sale, chiar dacă în

timp se vor face simţite efectele multiculturalităţii.

Iulia Stancu, clasa a X-a C

Da, poate avea acest efect dacă se pune mai mult accent pe tradiţiile altor naţiuni decât pe

tradiţiile şi obiceiurile propriei naţiuni.

Vlad Donescu, clasa a X-a C

Cred că multiculturalitatea nu poate avea ca efect pierderea identităţii naţionale. Identitatea

naţională poate fi pierdută numai printr-un proces de îndoctrinare destul de puternic, încât să

anuleze ceea ce a fost indus de către familie şi şcoală.

Emanuel Martin, clasa a X-a C

În opinia mea, multiculturalitatea nu poate avea ca efect în timp pierderea identităţii naţionale,

deoarece indiferent de câte etnii ar fi într-o ţară şi orice influenţă ar avea ele asupra acesteia,

identitatea ţării va rămâne aceeaşi.

Darida Gabor, clasa a XI-a A Da, consider că acest fenomen poate avea loc în special în această eră a globalizării, în care idei,

limbi şi concepte trec graniţele, fără vreun obstacol. Pe parcursul istoriei, acest fenomen a mai

avut loc (colonizarea Americii, întrucât în momentul de faţă aproape că nu mai există

amerindieni) şi nu văd vreun motiv pentru care nu s-ar mai întâmpla. Consider că mereu ţara cu

putere economică mai mare şi populaţie mai numeroasă influenţează ţările mai mici, aşa cum se

întâmplă acum cu SUA şi celelalte ţări. Cu toate acestea, nu cred că identitatea naţională

română se va pierde între graniţele României, întrucât UE asigură multe programe culturale,

chiar şi atunci când guvernul le refuză.

Ioana Nedescu, clasa a XI-a A Cred că da, deoarece în timp marile puteri ale lumii influenţează cultura şi obiceiurile naţiunilor

mai mici. Spre exemplu America prin marile companii ca Mc Donald’s şi Coca-Cola a influenţat

foarte mult România, iar în timp acest lucru va duce la pierderea identității naționale.



Casilde Sorrentino, clasa a XI-a A Pierderea identităţii naţionale este, din punctul meu de vedere, un efect inevitabil al

multiculturalităţii, astfel încât „excesul” de toleranţă poate duce la un amestec nedorit de tradiţii

într-atât încât diferențierea tradiţiei „reale” de cea „introdusă” nu va mai fi posibilă.

3. Credeţi că în România sec XXI mai există discriminări pe criterii etnice?

Roxana Unc, clasa a XI-a B Discriminarea nu mai există în România cu toate că, după părerea

mea, acesta nu este cel mai bun lucru, deoarece minorităţile de cele

mai multe ori profită de beneficiile oferite.

Ioana Stan, clasa a XI-a B

Din punct de vedere teoretic nu cred că, există discriminări etnice,

dar din punct de vedere practic cred că discriminările etnice reprezintă o problemă gravă care nu

se poate rezolva de pe o zi pe alta, ci în timp prin implicarea tuturor părţilor.

Anca Cismaş, clasa a XI-a B

Nu.Cu siguranţă în sec XXI în România nu mai există discriminarea pe criterii etnice.

Csimea Bubulici, clasa a XI-a B

Eu zic că, în România în sec XXI încă mai există discriminare pe criterii etnice.

Denisa Szucs, clasa a XI-a B

Nu consider că, în România secolului XXI nu mai există discriminare pe criterii etnice, deoarece

toţi cetăţenii României avem aceleaşi drepturi şi libertăţi.

Erika Molnar, clasa a XI-a B

Eu cred că, în România secolului XXI nu există discriminare pe criterii etnice, deoarece încercăm

să fim mai toleranţi pentru a deveni oameni mai buni.

Simina Popa, clasa a XI-a B

In opinia mea, discriminarea pe criterii etnice nu mai există.


Eu consider că, în România secolului XXI nu mai există discriminare pe criterii etnice pentru că

toţi avem aceleaşi drepturi şi libertăţi.



Bianca Culda, clasa a XI-a B România are legi care acordă drepturi minorităţilor, dar la noi, încă există discriminare.


Din nefericire discriminarea pe criterii etnice va mai fi prezentă în România pentru mult timp,

însă nu ar trebui să fim criticaţi pentru aceasta. Deşi nu este normal, ea încă mai este prezentă şi

în Uniunea Europeană, când ne gândim la atitudinea lor faţă de ţigani. În timp, prin educarea

acestora, problemele legate de discriminare vor fi eliminate, la fel ca şi în cazul afro-americanilor

din S.U.A.

Ada Bubulici, clasa a XI-a B

Eu nu cred că, în România în secolul XXI mai există discriminare pe criterii etnice deoarece toată

lumea a ajuns să aibă aceleaşi drepturi.

Vanesa Horvath, clasa a XI-a B

Da.

Cristian Călbează, clasa a X-a C

Ca o mişcare generală şi organizată, refuz să cred că mai există în România. Discriminarea etnică

e totuşi o greşeală a unei dileme fireşti: „cine e aproapele meu?”. Este el ceva de speriat sau sunt

eu de speriat? Ştiu eu ceva ce nu ştiţi voi sau ştiţi voi ceva ce nu ştiu eu? E o dragoste

direcţionată spre un anumit grup de persoane cu toată intensitatea pe care o implică aceasta.

Românul însă, se descurcă în orice împrejurare şi am convingerea că va depăşi această stare.

Adelina Bronda, clasa a X-a C

Personal, consider că mai există discriminări pe criterii etnice.

Iulia Stancu, clasa a X-a C

Discriminările există mai ales în privinţa românilor şi vor exista atâta timp cât celelalte naţiuni

vor face aceste discriminări.

Vlad Donescu, clasa a X-a C

Discriminările pe bază etnică există atât în România, cât şi în toată lumea secolului al XXI-lea.

Acestea se bazează pe unele prejudecăţi adânc întipărite în mintea populaţiei.

Emanuel Martin, clasa a X-a C

Cu siguranţă că, în România secolului XXI, mai există discriminări pe criterii etnice.



Bianca Truţiu, clasa a X-a C

Cred că, în România se fac discriminări pe criterii etnice, cauza principală fiind mentalitatea

oamenilor din zilele noastre.

Darida Gabor, clasa a XI-a A

Da, consider că discriminarea pe criterii etnice există în România şi va mai exista atâta timp cât

soarele ne dă căldură, dar consider că acest fenomen se aplică în toate ţările, întrucât este un

defect al firii umane. Părerea mea este că, indiferent cât se va investi în educaţie, indiferent cât

de multiculturali şi deschişi la minte suntem sau vom deveni, discriminările nu pot dispărea,

deoarece omul este programat să supravieţuiască şi să îşi ajute semenii să progreseze. Cu toate

acestea, nu trebuie să ne pierdem supremaţia, trebuie să luptăm împotriva discriminărilor prin

educaţie.

Mara Diş, clasa a XI-a A Problema discriminării pe criterii etnice în ţară este una foarte sensibilă. Deşi, aparent etniile par

a fi discriminate, în realitate ele ajung să aibă mai multe drepturi decât populaţia majoritară,

ceea ce duce, implicit şi inevitabil, la mai multe oportunităţi. Din punctul meu de vedere

popoarele de etnii diferite de la noi din ţară, se vor a fi victimizate, dar în realitate nu ei sunt cei

discriminaţi, din contră, ei sunt cei care discriminează.

Ioana Nedescu, clasa a XI-a A Cred că există discriminare pe criterii etnice atât în România cât şi în alte ţari, dar nu la nivelul

ţării, ci doar individual. În opinia mea, mereu vor exista oameni care îi vor discrimina pe cei de

altă etnie, dar într-un număr nesemnificativ.

Casilde Sorrentino, clasa a XI-a A Discriminările, deşi sunt deseori negate şi nerecunoscute, vor exista mereu astfel încât este tipic

omului să aibă prejudecăţi. Astfel, în România secolului XXI există cu siguranţă discriminare pe

criterii etnice. Deşi de-a lungul anilor s-au luat măsuri pentru a diminua discriminarea, aceasta a

persistat până în zilele noastre. Totuşi, ţinând cont de faptul că etniile trăiesc cu noi, în jurul

nostru şi interacţionăm în mod direct, trebuie să fim toleranţi şi să renunţăm la prejudecăţi.



PPeerrssppeeccttiivvee aassuupprraa ccoonncceeppuuttuulluuii ddee

mmuullttiiccuullttuurraalliittaattee

EEşşeeccuull iiddeeiiii ddee mmuullttiiccuullttuurraalliittaattee

TTooţţii eeggaallii,, ttooţţii ddiiffeerriițții!!((DDeevviizzaa CCoonnssiilliiuulluuii EEuurrooppeeii))

PPaattrriicciiaa GGiiuurrggiiuulleessccuu,, ccllaassaa aa XXIIII--aa FF

“Trăim într-o lume a diversităţii”, este sloganul pe care îl auzim din ce în ce mai des, ca un soi de

adevăr fundamental, fără de care nimic nu are voie să se întâmple. Diversitatea este într-adevăr o

realitate incontestabilă, şi cred că negarea acesteia ar fi o eroare, dar invocarea excesivă a diversităţii,

prin diverse canale şi în diferite contexte, o consider cel puţin inoportună.

Multiculturalitatea este definită, în linii mari, ca fiind însumarea mai multor caracteristici,

credinţe, convingeri şi orientări ale indivizilor, într-un spaţiu relativ restrâns, care se află sub protecţia

guvernelor şi a organizaţiilor internaţionale. În acest sens, multiculturalitatea devine o formă de definire

a identităţilor individuale şi, în aceiaşi măsură, de formare a solidarităţilor.

Nu putem vorbi despre multiculturalitate atâta vreme cât nu vorbim de cultură. Iar cultura este

o problemă naţională cu implicaţii religioase pentru că ea descoperă starea spirituală a unui popor şi

nevoia lui de multiculturalitate. Cultura implică neapărat modul original al personalităţii noastre etnice şi

expresia ecumenică a Bisericii privită dintr-o perspectivă multiculturală. Legea culturii nu poate fi

imitaţia ci autohtonia (N. Crainic „Nostalgia Paradisului”). De aceea înţelegerea acestei „autohtonii” se

sprijină pe realitatea unei culturi ce tinde să se înscrie multicultural printr-o definire proprie.

Fiind vorba de multiculturalitate, într-o zi, un profesor de la clasa afirma următorul lucru:

„Toleranţa este de fapt, cea mai convenabilă formă de intoleranţă”. Privirilor noastre mirate, domnul



profesor le-a dat un răspuns simplu: „Toleranţa este doar o modalitate de a-l accepta pe „celălalt”, fără

să-l înţelegem şi să-l respectăm, iar singura oprelişte în manifestarea făţişă a intoleranţei, o reprezintă

restricţiile impuse de societate (cele morale şi cele oficiale - adică legile)”.

Ca un exemplu pe această temă, aş aminti aici statutul de „toleraţi” al românilor din

Transilvania în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, statut prin care românilor transilvăneni li se oferea

„dreptul” de a sluji naţiunile „politice” din Principat.

Şi totuşi, dacă toleranţa nu este adevăratul răspuns la prevenirea unor conflicte, ce cale sau căi

ar trebui urmate? După opinia mea, ar trebui să fie urmaţi următorii paşi:

1. Acceptarea. Acceptarea faptului că nevoile „celuilalt” sunt justificate, şi că acestea nu

contravin neapărat intereselor unui individ sau grup

2. Dialogul. În aplanarea oricărui conflict, negocierea constructivă, schimbul de idei, şi găsirea

unor soluţii acceptate de ambele părţi, sunt elemente esenţiale în aceste situații cu potenţial conflictual

3. Comuniunea. Găsirea unei viziuni comune, în ceea ce priveşte interesele celor două „tabere”,

şi cooperarea în vederea atingerii unui scop comun.

Iată aşadar, că multiculturalitatea nu poate rezolva în mod complet nici măcar cerinţele unei

singure comunităţi, iar cât despre nevoile de ansamblu ale unei societăţi, nici nu poate fi vorba, mai ales

atunci când multiculturalitatea este percepută ca o sumă cantitativă de caracteristici, credinţe,

convingeri şi orientări, care se dezvoltă autonom unele faţă de celelalte.

Aşadar, dacă se va considera în continuare, că deosebirile dintre indivizi pot să aducă progresul

general al societăţii, riscăm să ridicăm ziduri de comunicare între indivizi şi comunităţi, contribuind astfel

la eşecul societăţii. Consider că între indivizi şi comunităţi există mult mai multe similitudini şi interese



comune, în comparaţie cu ideea că diferenţierile sunt mai importante. Şi totuşi nu văd nicio iniţiativă

serioasă în realizarea unor proiecte comune. NICI MĂCAR UNA…

Din punctul meu de vedere cu răbdare, deschidere, toleranţă, dar mai ales cu o stăpânire

acceptabilă a limbii celuilalt, poţi pătrunde într-o cultură diferită, fascinantă, care să te ajute să o

apreciezi mai bine pe a ta, dar şi să accepţi diferenţa, plurivalenţa. A trăi într-o regiune multiculturală se

poate transforma într-un avantaj cu condiţia de a nu cădea în xenofobie sau, din contră, în

xenocentrism. A deveni deschis în cunoaşterea celuilalt marchează un pas înainte în evoluţia ta

spirituală.

Nu ştiu în ce măsură romanii reuşesc să îşi depăşească ideile enclaviste ca şi complexul de

superioritate – de unde doar ce e al nostru e bun, deştept şi frumos, noi suntem naţiunea aleasă, toţi

sunt tâmpiţi iar pe noi nu ne vede nimeni cât de deştepţi suntem!

Ştiu că ar trebui ca lucrurile să se schimbe pentru ca lumea circula azi şi ideile odată cu ea!

Pe parcursul vieţii cunoaștem persoane şi nu naţiuni, oamenii sunt oameni şi nu provincii şi

înţelegem că în fond cu toţii suntem doar nişte biete fiinţe în căutare de mai bine! Un minim

comportament civic ne face să putem convieţui împreună înţelegându-ne unii pe alţii, tolerându-ne şi

permiţând fiecăruia să se manifeste în limitele bunei-cuviinţe. Nu culoarea pielii după cum nici limbă,

locul naşterii sau obiceiurile fac diferenţa. Ce ne deosebeşte între noi e calitatea umană. Şi în faţa

acestui argument trag aer în piept şi încerc să alung din minte clişeele, micimile, lipsa de toleranţa pe

care le-am moştenit.

Şi, dacă vrem să fim şi noi luaţi în seamă, ar trebui să începem prin a învăţa să respectăm şi să

nu desconsiderăm pe nimeni. Timpurile se schimba şi cu ele ne schimbăm şi noi. Trebuie să ne

schimbăm şi noi!



SSeessiizzaabbiilluull ddiinn ddiivveerrssiittaattee

SSoorreennttiinnoo CCaassiillddee,, ccllaassaa aa XXII--aa AA

Trăim într-o lume dominată de schimbare, dar oare „noul” impus în fiecare zi este acela la care

ne aşteptăm şi pe care ni-l dorim? Nu prea cred…

Schimbarea. Ne confruntăm cu ea atât la nivel general cât şi individual. Omul este, într-un mod

predominant inconştient, într-un ireversibil proces de schimbare. Astfel deseori ne dăm seama de

schimbare doar atunci când privim înapoi şi ne izbim de diferenţe. În consecinţă, odată cu noi se

schimbă şi lumea în care trăim. Tot ceea ce facem lasă amprente asupra lumii şi declanşează formarea

unui nou stil de viaţă, mai complex, mai diversificat, mai amplu, dar care în acelaşi timp păstrează ceva

din cel anterior.

Omul, aflat în plin proces de schimbare, se zbate totuşi să păstreze „vii” anumite aspecte din

trecut, să conserve originalul, chiar dacă acesta va suferi numeroase modificări de-a lungul timpului.

Omul preia şi modifică, schimbă, dar are grijă să conserve. Omul evoluează.

Ceea ce omul intenţionează să păstreze este valoarea. La nivelul ţării de exemplu prin păstrarea

valorilor înţelegem menţinerea acelui „ceva” care ne caracterizează, transmis intact mai departe altor

generaţii şi care reuşeşte să genereze specificul şi să diminueze efectul „intervenţiilor” efemere. Reuşim

deci să ne păstram identitatea naţională, tradiţiile, obiceiurile, individualitatea manifestată prin

creativitate, originalitate. Astfel, influenţaţi de alte popoare sau nu, afectaţi de schimbare sau nu, pentru

noi tradiţia va rămâne mereu tradiţie, iar preluarea anumitor obiceiuri sau sărbători de la alte popoare

nu va altera preţuirea celor vechi. Crăciunul de exemplu ne va duce mereu cu gândul la un brad frumos

împodobit şi înconjurat de colindători, la cina cu mâncăruri specifice, la lumina şi voioşia emanată în



atmosferă. În România Crăciunul este în primul rând momentul în care se strâng toţi membrii familiei

pentru a crea împreună acea armonie specifică sărbătorilor de iarnă. Pornind astfel de la această

premisă, tradiţiile se împart în funcţie de fiecare regiune a ţării, toate având drept scop răspândirea

spiritului sărbătorilor.

Este probabil în firea omului să respingă schimbarea, să îi fie teamă de necunoscut, dar la fel

este şi procesul invers, acela de acceptare, atunci când intervine obişnuinţa. Acceptarea nu este

instantanee, ci dimpotrivă uneori societăţii îi poate lua ani să aprecieze inovaţia. Deoarece extremele

par să evidenţieze mai bine diferenţele, Mihai Eminescu, George Enescu, Henri Coandă, Traian Vuia, Ana

Aslan sunt doar câţiva din cei care au îndrăznit să creeze „noul” şi fără de care lumea, în special

România, nu s-ar fi schimbat aşa cum a făcut-o. Aşa cum s-au înfruntat probabil şi personalităţile

menţionate cu atitudinea defensivă (care masca bineînţeles frica de schimbare) a societăţii, la fel s-a

întâmplat şi înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Aceasta a trezit, nu de puţine ori,

teama de pierdere a identităţii naţionale, a obiceiurilor şi tradiţiilor cu care am crescut. Totuşi Uniunea

Europeană nu şi-a propus dominare şi impunere de modele, ci convieţuire paşnică şi colaborare între

statele membre,iar păstrarea identităţii nu este doar o obligaţie, ci chiar singura şansă de supravieţuire a

individualităţii, fapt accentuat chiar de deviza Uniunii: „Unitate în diversitate”.

Având în vedere situaţia actuală, trebuie să acceptăm diversitatea, să o tratăm cu toleranţă, dar

în acelaşi timp trebuie să ştim, dar mai ales să ne amintim să valorificăm specificul. Multiculturalitatea

cauzează într-adevăr schimbări în ţara respectivă, însă într-o anumită măsură. Diversitatea culturala

implică intersectarea mai multor tradiţii şi obiceiuri, dar de asemenea necesită şi abordarea unei

atitudini de acceptare reciprocă, fără de care conviețuirea ar fi imposibilă. Esenţial este deci să realizăm

faptul că varietatea nu determină excluderea specificului, ci dimpotrivă, nu face decât să evidenţieze

contrastul dintre autentic şi preluat.



Unitatea se va menţine deci, poate chiar mai evidentă atunci când avem de-a face cu

diversitatea, care este precum William Cooper a afirmat „însăși condimentul vieţii, ce-i dă întreaga sa

savoare”.

IISSTTOORRIIAA UUNNUUII UUNNIIVVEERRSS:: DDEE LLAA ÎÎNNCCEEPPUUTTUURRII PPÂÂNNĂĂ AASSTTĂĂZZII

ZZeennoovviiaa MMuurrgg,,ccllaassaa aa IIXX--aa AA

Ochii săi mari străpungeau cu profunzime

trupul pruncului nou-născut, emanând căldură,

dragoste... Era un sentiment ciudat ce-i cuprindea

chipul, îl mângâia, îl îmbrăţişa, îl strângea cu putere

stârnindu-i inima să bată tot mai repede, şi mai

repede, şi mai repede, până ce gându-i zbura mai

departe de munţi, undeva spre ceriuri şi ca un

bumerang se reîntorcea instantaneu înlăuntru-i tânăr, fraged, încercat... Rostea o rugăciune... Inima îi

bătea tot mai repede, şi mai repede şi dând de privirea candidă a copilaşului începea să zâmbească, să

râdă, să plângă... Bătrâna aztecă se apropia de vulnerabila mamă cu paşi înceţi. Privirea-i îngheţată era

un amalgam al nebuniei, înlăuntru-i, parcă răbufneau vechi amintiri imagini uitate, triste, unice... triste...

Retrăia... Pe braţele-i îmbăiate în lumina soarelui luă pruncul şi treaptă cu treaptă începu să urce

piramida sacră. Îl puse pe lespedea groasă şi închinându-se înaintea luminii scoborâte din bolţile cereşti

văzu cum fiinţa vulnerabilă se ridica spre necunoscut şi dispărea puţin câte puţin. Fericire?... Nu.... Şi

totuşi, erau salvaţi... Nu mai aveau să fie singurii oameni de pe pământ... Zeul le-o promise... Şi totuşi...

Un suflet sacrificat pentru naşterea unei lumi întregi! Picioarele-i goale, bătrâne, cafenii călcau nesigur

pe piatra fierbinte, masivă a templului... Cobora treaptă cu treaptă... Şi parcă treaptă cu treaptă



întinerea, devenea prinţesă, regină, cavaler. Gesturile sale căpătau eleganţă, iar haina de frunze se

transforma dintr-o rochie în alta, până ce bătrâna venită din puritatea muntelui, din sfinţenia templului,

din leagănul perfecţiunii antice a devenit omul zilelor de astăzi.

Aglomeraţie, căldură, lume... Azi parcă simt cum ceva din vechea bătrână a sălbăticiei mai

dăinuie în mine, în noi. Se dezlănţuie o furtună ce nu poate fi oprită, o furtună a vremurilor, o furtună ce

întoarce timpurile, amestecă, şterge. Nu mai ştiu cine sunt... Nu mai ştiu ce vreau... Pământul e prea

mare pentru mine...

Trăim într-o lume liberă. Oameni de orice culoare, de orice cultură, de orice religie se pot integra

în societate, sunt apreciaţi, preţuiţi la cel mai înalt nivel. Mi se pare magnifică inexistenţa unei graniţe

între fiinţe, înţelegerea pe care în mare parte reuşim să o păstrăm.

Cultura trece peste cuvinte, ea se îndreaptă spre suflet, spre raţiune, e o combinaţie între

simţire şi dragoste, e o săgeată ce ne străpunge puternic până în străfunduri.

Hoinăresc pe străzi, merg, fără să-mi dau seama, spre necunoscut...

Clipe, imagini, chipuri toate se leagă în ceva nedesluşit, se materializează într-un cronotop.

În trepidaţia Istanbulului, unui negru i se năzăreşte zâmbetul larg, strălucitor; prietenii îi fac

semn să se apropie. Nişte mâini albicioase se lipesc de cele negre, strângând o prietenie puternică... Un

chip ciudat, o fiinţă scundă, cu ochi alungiţi, diamantini, captaţi de agitaţie contemplă. Graiul său asiatic

trezeşte vechi amintiri...

Alte feţe fascinate, cadaverice, cărămizii, pistruiate, limpezi, vesele, se adună toate într-un colţ

al pământului şi parcă sărbătoresc. Dragostea, bucuria, admiraţia se concentrează în fabulos, în gânduri,

în sentimente, în cuvinte..„.Încântător...Briliant”...se pierd în autenticitate, în originalitate, într-o lume

aparte a modernului ce încă mai păstrează ceva vechi.



Agerimea, profunzimea miilor de oameni care vin şi pleacă, sporesc trecerea timpului, aduc un

apus, un soare sângerând peste întreg globul... Versuri, cântece, doine, rânduri năvălesc asupră-mi, mă

zguduie cu portrete ale lumii: America, Africa, Asia, Europa, Australia se unesc într-un nesfârşit uscat,

alipesc obiceiuri, conservă tradiţii, găzduiesc popoare, oameni ce cred în dumnezei, ce sunt

supraviețuitori ai amestecului de concepţii, oameni ce formează pete de culoare, ce dau viaţă

multiculturalităţii.

O tăcere ciudată se reaşează... O veche limbă renaşte din adâncurile pământului... Lumea revine

la începuturi... Bătrâna cu tenul aspru coboară treptele templului desculţă, cu gândul la promisiunea

zeului...

Într-o lume vastă, imprevizibilă, acum ştiu cine sunt, căci într-un întreg necunoscut al mai multor

popoare m-am identificat ca fiind Eu, un suflet aparţinător unei culturi.

LLiibbeerrttaattee pprriinn mmuullttiiccuullttuurraalliittaattee

FFllaavviiaa BBăăllaaşş,, ccllaassaa aa XXIIII--aa FF

O definiţie a acestui concept ar suna cam aşa: posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau

dorinţă indiferent de naţionalitate, etnie, religie, sex. De ce am face asta? Pentru a cunoaşte lumea din

jurul nostru dar mai ales pentru a ne cunoaşte pe noi înşine.

Niciodată nu este prea târziu pentru a înlătura ideile preconcepute despre cum ar trebui să se

deruleze viaţa ta, despre planul sau planurile, pe care le ai deja pregătite cu privire la viitor, dar mai ales

despre persoanele din jurul tău. Deschide ochii! Cu cât încerci să îi deschizi mai tare vei vedea ce



înseamnă cu adevărat viaţa, ce semnificaţie au persoanele din jurul tău, ce importanţă are fiecare

necunoscut, care trece pe lângă tine în fiecare zi. Nu trebuie decât să vrei, să accepţi, să spui „DA!”.

De ce contează aşa de mult dacă suntem capabili sau nu, să înţelegem lumea din jur? În primul

rând, pentru că în acest mod, ne vom înţelege şi pe noi, ca persoane. Nu vom putea evolua niciodată în

ceea ce ne-am dorit de mici dacă nu trecem prin anumite etape. Viaţa pare simplă, un şir de întâmplări

care se mai repetă din când în când, o zi proastă, o noapte nebună, puţină oboseală, un duş rece şi

bineînţeles cafeaua fierbinte din fiecare dimineaţă. Însă viaţa înseamnă mult mai mult decât atât sau cel

puţin mai vine şi cu câteva bonusuri, înseamnă să cunoşti oameni, mulţi oameni, aşa de mulţi încât să ai

impresia că există posibilitatea, ca tu să cunoşti cel puţin o persoană din fiecare ţară a acestui continent,

sau planetă. Să îl accepţi pe cel de lângă tine înseamnă să vrei să îi cunoşti povestea, ideile amuzante şi

să vrei să îl cunoşti pe el. Nimic nu poate fi mai interesant decât să cunoşti alţi oameni care, la fel ca tine,

bat pământul în lung şi în lat, să le guşti din mâncare, să le bei băutura, să le studiezi istoria, să încerci să

le înţelegi glumele deşi niciodată nu ai să reuşeşti, sau pur şi simplu să le preiei felul de a se îmbrăca,

nimic mai simplu. Trebuie să încerci să treci peste bariere, să ai curaj să vezi şi ceea ce se ascunde după

zidurile casei, şcolii, oraşului, ale ţării. Oamenii, deşi nu îţi vine să crezi, emană fericire şi bunătate dar pe

drumul ales de ei câteodată se mai lovesc şi de tristeţe, dezamăgire sau singurătate. Dar asta nu

înseamnă că trebuie să renunţi, înseamnă doar că trebuie să ai răbdare, înţelegere şi, cu siguranţă,

încredere în tine. Să vezi lucrurile aşa cum sunt, fără să dramatizezi prea mult sau să cazi într-un extaz

nemotivat.

Cunosc mulţi oameni, însă ceea ce mă bucură de fiecare dată, când mă gândesc la libertatea, pe

care o oferă multiculturalitatea, este faptul că, spre exemplu, eu îl cunosc pe Mihai, care îl cunoaşte pe

Dan, Mihai fiind prieten cu mine, automat devine şi Dan prieten cu mine, şirul merge mai departe, iar eu

mă întreb... Există posibilitatea de a-l cunoaşte chiar şi pe Dalai Lama?



LLooccuull rreelliiggiieeii îînnttrr--oo ssoocciieettaattee mmuullttiiccuullttuurraallăă

AAnnddrreeii BBrrăăddeeaann,, ccllaassaa aa IIXX--aa DD

Spre deosebire de o societate uniculturală, care

presupune existenţa unui popor cu o singură religie, societatea

multiculturală religioasă este un conglomerat de religii, care se

manifestă în același spaţiu geografic. Această societate

multiculturală rezultă ca urmare a prezenţei mai multor

popoare în aceeaşi ţară, fiecare popor păstrându-şi cu sfinţenie

religia lui. Ca manifestare a religiei pe plan social avem biserica,

iar interacţiunile diferitelor biserici naţionale în acelaşi spaţiu,

dau naştere mai mult la conflicte între ele decât la o bună

colaborare.

Cel mai bun exemplu în acest sens este Israelul cu centrul său puternic religios, Ierusalimul. Cele

trei religii fundamentale: iudaismul, creştinismul şi islamismul, care se manifestă în acest loc de pe

planeta de mii de ani, oferă un argument suficient de bun de societate multiculturală religioasă. Într-o

astfel de societate, religia are un rol distinct asupra vieţii sociale instituţionale, mai puternic chiar decât

politicul.

Dacă un conflict politic între iudei şi musulmani, de exemplu, ar fi rezolvat printr-o soluţie de

compromis diplomatic, un conflict religios nu va cunoaște compromisul, ajungându-se „in extremis”

chiar la declanşarea unui război. Fiecare religie îşi are doctrina ei unică, bine argumentată, locurile şi

personajele sfinte, care nu pot fi schimbate cu nimic dintr-o altă religie.



De aceea, rolul religiei într-o societate multiculturală este fundamental, de el depinzând

stabilitatea politică şi socială, integritatea şi independenţa unui stat.

MMuullttiiccuullttuurraalliittaattee şşii lliibbeerrttaattee

MMaarriiaa DDiiaannaa HHaaşş,, ccllaassaa aa IIXX--aa DD

Multiculturalitatea presupune existenţa mai multor culturi într-un spaţiu bine delimitat: sat,

oraş, ţară. Multiculturalitatea este prezentă în zonele de graniţă ale acestor comunități umane.

Multiculturalitatea este formată din două cuvinte alăturate, baza acestui cuvânt o constituie cultura.

În Arad întâlnim aspecte ale multiculturalităţii. Fiecare comunitate vine cu specificitatea ei la

acest „bagaj” al multiculturalități. Din întâlnirea acestor culturi se formează o cultură comună pe care o

denumim multiculturalitate. Multiculturalitatea are următoarele principii:

- respectul

- toleranţa

- solidaritatea

Aceste principii contribuie la exprimarea specificităţii fiecărei comunități. În Arad sunt mai multe

comunităţi-etnice(maghiari, germani, slovaci, etc.) care au contribuit la dezvoltarea culturală a întregii

comunităţi arădene indiferent de originea etnică. Întâlnim în cultura populară (obiceiuri, tradiții, balade,

folclor) influenţe reciproce ale acestor etnii.

La anumite sărbători religioase sau laice, fiecare comunitate îşi aduce contribuţia la

înfrumuseţarea momentelor sărbătorilor respective. Multiculturalitatea contribuie prin trăsătura ei de



bază la dezvoltarea armonioasă a întregii comunităţi. Multiculturalitatea se exprimă şi se dezvoltă în

strânsă legătură cu libertatea.

Libertatea presupune multiculturalitate şi multiculturalitatea presupune libertate. Poţi să fii liber

într-o comunitate multiculturală doar în momentul când la rândul tău respecţi principiile mai sus

amintite.

Libertatea asigură cadrul necesar al afirmării şi al dezvoltării relațiilor interumane, indiferent de

apartenența la o etnie sau alta. Libertatea înseamnă să faci tot ce doreşti, fără să deranjezi pe celălalt.

De aici tragem concluzia că libertatea este necesară şi vitală în exprimarea şi afirmarea

multiculturalităţii. Fiind liber, omul sau întreaga comunitate căreia îi aparţine se poate exprima şi poate

să aducă un plus în armonizarea relațiilor dintre diferiţi membri ai întregii comunităţi.

În opinia mea, libertatea şi multiculturalitatea sunt într-o relaţie dependentă şi necesară în

acelaşi timp. Cele două situaţii au contribuit deplin la specificitatea culturală a Aradului.

TTooțții eeggaallii,, ttooțții ddiiffeerriițții

MMoottttoo:: „„CCuullttuurraa eessttee cceeeeaa ccee rrăămmâânnee dduuppăă ccee aaii uuiittaatt ttoottuull!!””

((EEddoouuaarrdd HHeerrrriioott))

AAnniittaa PPuussookk,, ccllaassaa aa IIXX--aa DD

Într-o societate în care multinaționalitatea este o realitate, se impune

și multiculturalitate.

Multiculturalitatea reprezintă existența în același spațiu a unor

grupuri de indivizi, provenite din mai multe culturi.



Fiecare națiune, etnie își are rădăcinile ei, cultura proprie, cultura reprezentând totalitatea

valorilor materiale şi spirituale ale unei națiuni. Ea trebuie transmisă generațiilor viitoare. Valorile

reprezintă nucleul culturii, de aceea înțelegerea valorilor celuilalt reprezintă cel mai important moment

al procesului de comunicare interculturală.

Dacă într-un anumit spațiu (fie chiar și unul restrâns) coexistă indivizi diferiți în ceea ce privește

aspectul şi religia, toleranța devine cuvântul cheie. Toleranța față de diversitate trebuie învățată și

practicată. Copiii trebuie învățați că, cei din jur sunt altfel, dar totodată asemănători cu ei. Cei de lângă

noi sunt străini, poate chiar ciudaţi, până când acceptăm să-i privim, până când ne oprim puțin şi

încercăm să-i cunoaștem.

Însumând diferitele obiceiuri și datini ia naștere pluralismul cultural.

Apărarea diversității pune problema comunicării între culturi, fiecare contribuind tocmai prin

diferențele specifice la îmbogățirea experienței umane.

Conviețuirea diferitelor culturi în interiorul unui sistem social nu înseamnă asimilarea,

acumularea identității unei culturi. Conviețuirea înseamnă interacțiune, schimb, deschidere,

reciprocitate.

Cel mai important este ca fiecărei culturi să i se acorde libertate: libertatea de mișcare,

libertatea de exprimare, libertatea de a exista.

Societatea în care se împletesc mai multe culturi are obligația de a le oferi tuturor legalitate,

egalitate şi libertate.

Fiecărui om trebuie să i se ofere posibilitatea de a acționa după propria să voință sau dorință.



MMuullttiiccuullttuurraalliittaattee şşii lliibbeerrttaattee

TTooaaddeerr AAmmaalliiaa,, ccllaassaa aa IIXX--aa DD

Conceptul de multiculturalitate este tot mai frecvent nu numai în discursul ştiinţific, ci şi în

limbajul cotidian. Oricine ştie că trăim într-o societate multiculturală, că universitatea dintr-un anumit

oraş a devenit multiculturală, că există tot mai multe familii multiculturale, cetăţenie multiculturală, etc.

Dar ce înseamnă multiculturalitatea?

Cu privire la definiţia acestui termen, nu există prea mari diferenţe între specialişti. Prin

„multiculturalitate” se înţelege, în general, convieţuirea diferitelor culturi în interiorul unui sistem social,

chiar dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală. Înseamnă diversitate, iar o diversitate bine

trăită are efecte benefice. Ne expune altor culturi, altor mentalităţi, ne oferă reculul necesar faţă de

cultura şi identitatea noastră. În al doilea rând înseamnă maturitatea de a nu acționa în detrimentul

celuilalt conform reflexelor identitare, sau mai precis spus, a acelor reflexe identitare care ar atenta la

libertățile celuilalt de o altă cultură şi identitate decât a noastră.

Peter S. Adler a avansat conceptul de „om multicultural” spre a desemna un individ care nu

recunoaşte diferenţele culturale şi etnice, decât ca pe nişte limite pe care trebuie să le înfrângă, putând

deveni treptat, cetăţean al lumii: „O persoană multiculturală aparţine şi nu aparţine în întregime culturii

sale. Ea trăieşte mai degrabă într-o zonă de frontieră.”

Multiculturalitatea se manifestă prin diferenţe culturale, de identitate şi politice. Aceste

diferenţe sunt hotărâtoare îndeosebi în centre migraţionale, dar în acelaşi timp nenumărate grupuri,

reduse la tăcere, încearcă să-şi dobândească recunoaşterea: indigeni, minorităţi etnice, femeile,

minorităţile sexuale, etc. Însă termenii multicultural şi multiculturalism nu au un înţeles unic şi exact



stabilit. Se pot referi la pluralitatea grupurilor culturale distincte sau la concepţii despre diferenţe

culturale.

CCuunnooaașșttee,, îînnțțeelleeggee,, aalleeggee!!

„„OOaammeenniiii ttrrăăiieesscc iinn ccoommuunniittaattee îînn vviirrttuutteeaa lluuccrruurriilloorr ppee ccaarree llee aauu iinn ccoommuunn,, iiaarr ccoommuunniiccaarreeaa eessttee mmooddaalliittaatteeaa pprriinn ccaarree eeii aajjuunngg ssăă ddeeţţiinnăă îînn ccoommuunn aacceessttee

lluuccrruurrii.. CCoommuunniiccaarreeaa ee uunn mmoodd ddee aa eexxiissttaa aall ccoommuunniittăățțiiii””

JJoohhnn DDeewweeyy

AAddiinnaa OOpprreețț,, ccllaassaa aa XXIIII--aa FF

Într-o schimbare rapidă, continuă a existenței multiculturalitatea s-a transformat dintr-un

concept prea puțin cunoscut într-un mod de viață. Dacă în urmă cu câțiva ani, ne-am fi mulțumit cu o

definiție din DEX a ceea ce reprezintă acest concept atât de vast, astăzi îl trăim, conștient sau nu.

Într-o fugă prin istoria propriei noastre țări nu e deloc greu de observat tardivitatea cu care am

cunoscut libertatea de a pricepe lumea. Suntem o generație a cărei normalitate este definită de

libertate, de tehnologie, dar privind nu cu mult în urmă, părinții noștri au ajuns să vadă târziu existența

unei lumi exterioare culturii române.

Aspectul micilor comunități locale s-a dezvoltat, și în același timp a crescut și nivelul de

înțelegere a ceea ce ne înconjoară. Nu putem cunoaște forma unui obiect doar pentru că i-am văzut un

colț și nu-i putem cunoaște detaliile dintr-o privire îndepărtată de ansamblu. La fel nu putem ști cum

arată lumea până nu ieșim din colțul nostru natal, dar nici dintr-o privire aruncată de pe geamul

avionului. Întreaga lume e doar o mare comunitate, un puzzle viu din care îți vor lipsi mereu câteva

piese.



Ceea ce trebuie cu adevărat să învățăm e că multiculturalitatea e cea care-ți oferă șansa ca, în

loc să te uiți ciudat pe stradă la cel, ce arată altfel, să stați de vorba. După lungi conversații, multe

expresii faciale de dezgust, uimire sau amuzament, punctele comune vor ieși la iveală indiferent cât de

greu ar părea de găsit. Ele sunt cele ce ne dau curaj să ne continuăm conversațiile, pentru ca mai târziu

tot, ceea ce e diferit să ne intrige, să ne atragă, să ne pună pe gânduri. Ceilalți nu trebuie tolerați sau

acceptați, trebuie înțeleși și apreciați pentru ceea ce sunt. Comunicarea e punctul de pornire și canalul

de transmitere a existențialității.

În excesul de tehnologie au apărut și comunitățile online. Site-urile de socializare, pe lângă

multele efecte dăunătoare, pot fi un beneficiu din punctul de vedere al unei comunicări interculturale.

Că e Facebook, Twitter, My Space sau alte „locuri” de petrecere a timpului liber, șansele de a cunoaște

oameni sunt imposibil de ignorat. Dacă tot preferăm să vorbim online în defavoarea comunicării directe,

am putea să o facem cu folos. Să vorbim cu cei din alte colțuri ale lumii ar fi mai mult decât interesant.

Am putea într-adevăr la fel de bine printr-o simplă căutare să citim despre întreaga istorie, geografie și

cultură a unei țări, dar timpul nu rămâne întipărit în publicații. Viața e ceea ce se întâmplă în fiecare zi, și

cea pe care ar trebui să o ascultăm și să o cunoaștem. Oamenii de azi sunt cei ce mențin sau schimbă

tradiția.

Lumea ta există doar raportată la lumea de afară. Propria persoană există doar raportată la cei

din jur. Cunoașterea culturilor, tradițiilor, oamenilor, nu reprezintă altceva decât cunoașterea propriei

persoane. Ideea nu e să luăm de la alții, nici să-i obligăm să se poarte ca noi. Cunoscând, poți alege ce e

mai bine, și dacă nu găsești varianta bună, poți măcar să alegi răul, pe care încă nu l-ai încercat.



MMuullttiiccuullttuurraalliittaattee șșii lliibbeerrttaattee

„„ÎÎnnllăăuunnttrruull nnoossttrruu ssuunntteemm llaa ffeell,, ccuullttuurraa ee ssiinngguurraa ccaarree ffaaccee ddiiffeerreennțțaa””

CCoonnffuucciiuuss

PPooppaa AAlliinnaa,, ccllaassaa aa XXIIII--aa FF

Ce înțeleg eu prin multiculturalitate? Prin multiculturalitate înţeleg în general convieţuirea

diferitelor culturi în interiorul unui sistem social.

Într-o mare măsură, cei mai mulţi dintre noi nu suntem conştienţi de trăsăturile fundamentale

ale culturii comunităţii din care facem parte. Aşa cum nu simţim greutatea aerului, nu simţim nici

presiunea atmosferei spirituale în care trăim. Acest lucru se petrece numai atunci când luăm distanţă

faţă de ea, când o părăsim pentru un timp spre a trăi în atmosfera unei culturi străine. Atunci când

întâlneşti persoane din alte culturi şi încerci să stabileşti cu acestea diverse raporturi, constaţi că ei se

comportă după alte reguli decât cele care în cultura ta treceau ca fiind de la sine înţelese. Şi nu numai

comportamentul este altfel, ci şi gândirea, modalitatea de percepţie, reperele axiologice. Individul este

modelat de atmosfera culturală în care trăieşte şi pe care o resimte ca « normală ». Fireşte că el are

libertatea lui de a gândi, de a acţiona, însă toate acestea sunt modelate de cultură. Trăim în epoca în

care modernizarea este imperios necesară. Multora nu le surâde ideea de amestecare a culturilor. Ei

bine, se spune că preiei ceea ce consideri tu că îi lipsește cu desăvârșire culturii din care provii tu și ar

putea-o îmbogăți. Luând în considerare situația noastră actuală e imperios necesar să fac câteva

observații. În primul rând, preluăm fără necesitate diferite obiceiuri de la străini (cărora nici măcar nu le

știm semnificația. Având în vedere situația prezentată, putem fi liberi să preluăm ceea ce considerăm că

trebuie preluat dintr-o cultură? Desigur, dacă această preluare nu semnifică să ne uităm pe noi ca popor,

să nu ne uităm valorile care ne-au consacrat de-a lungul istoriei, să nu uităm oamenii care au luptat

pentru independența. Tradițiile noastre ar trebui să le păstrăm cu sfințenie căci sunt singurele care ne



mai pot aminti din ce neam vrednic facem parte. Desigur, nimeni nu ne impune să nu agreăm o

sărbătoare care, într-o anumită țară, e văzută ca un mare motiv de bucurie, dar înainte de aceasta,

trebuie să ne gândim foarte bine, dacă preluarea acesteia e cerută de nevoia spirituală şi culturală a

țării.

În concluzie, ne putem păstra specificul național dacă ne vom ocroti valorile, tradițiile,

obiceiurile, dacă nu ne vom lăsa conduși de dorința de a fi precum alte popoare.

RRoolluull rreelliiggiieeii îînnttrr--oo ssoocciieettaattee mmuullttiiccuullttuurraallăă

PPooppaa AAlliinnaa,, ccllaassaa aa XXIIII--aa FF

Fiecare dintre noi poartă în suflet un altar, un colț mai mic sau mai mare de regăsire cu sine și cu

Divinitatea. De ce? Cum? Pentru ce? Fiecare își păstrează cu sfințenie și își cultivă această lume

spirituală? Sunt întrebări al căror răspuns rămâne un mister.

Pe cei puternici, îi însoțește mereu credința, ca un foc care arde, le dă putere și încredere, fără

să se stingă niciodată. Alții, prea prinși în vârtejul vieții, descumpăniți sau pur și simplu neîncrezători,

uită să includă și latura religioasă în viața lor. Cei mai mulți dintre noi abia când ne copleșesc grijile și

nevoile ne rugăm mai des, altminteri, uităm de religie și credință sau „vizităm” biserica ocazional – de

Paști şi de Crăciun. În opinia mea, toate religiile au un rol important. Nu cred că există religii care să

învrăjbească oamenii, care să-i facă răzbunători și să-i învețe cum să facă rău. Nu contează cărei religii

aparţine cineva. Important este să crezi fără a cădea în extreme! Pentru că, din păcate, există și acestea.

Tot noi, oamenii, reușim să interpretăm religia cum ne convine și să acționăm ca atare. Vezi

interminabilele războaie declanşate de diferențele de religie. Majoritatea religiilor cultivă: iubirea,



bucuria, veselia, pacea, răbdarea, bunătatea, blândeţea, dorinţa de a face bine, modestia, îndemnându-

ne la fapte bune, la o viață pașnică, ceea ce e absolut necesar într-o lume, care e absorbită de valorile

materiale. Se pare că pe zi ce trece ne „maturizăm” și pierdem viziunea esențială asupra lumii. Zilele trec

pe lângă noi, tot mai confuze, din ce în ce mai uniforme. Deci, având în vedere că suntem dezorientați,

din punct de vedere spiritual, avem nevoie de religie să ne călăuzească pașii, avem nevoie de religie ca

de aer. Desigur, există multe religii, fiecare însă promovează ceva bun. Religia este importantă şi pentru

faptul că îi ajută pe oameni să găsească adevărata semnificaţie a propriei vieţi, în condiţiile în care

începe să crească numărul indivizilor, care nereuşind să găsească un sens propriei vieţi, alunecă foarte

uşor spre alcool, droguri şi altele.

În concluzie religia semnifică patrimoniului cultural şi spiritual al întregii lumi, care cu siguranţă

poate să îndeplinească rolul cel mai important, acela etic în formarea tinerelor generaţii.

UUnniittaattee îînn ddiivveerrssiittaattee

HHeennrriieettttaa LLoovvaass,, ccllaassaa aa XXIIII--aa FF

Pentru a înţelege cu adevărat sensul conceptului de „unitate” este nevoie de o abordare mai

profundă, întorcându-ne chiar la rădăcinile adânci ale istoriei continentului. În prezent unitatea

europeană a devenit un concept obsesiv în cadrul mass-mediei, însă cum spuneam, această idee de

unitate nu este ceva nou, bazele sale fiind puse cu mult timp în urmă ca soluţie pentru evitarea

conflictelor dintre state şi prin urmare pentru un nivel de trai mai ridicat. Aşadar, de-a lungul timpului

unitatea a jucat un rol important, fiind principala forţă motrică a integrării europene.



Un alt concept esenţial în definirea situaţiei europene prezente este diversitatea, fiind un

fenomen de bază al societăţii, care vizează diferenţele existente între oameni, ca identităţi multiple, cum

ar fi tradiţiile, obiceiurile, educaţia.

În opinia mea, unitatea în diversitate ar trebui să constituie o contopire armonioasă din punct de

vedere social, cultural, politic sau economic. În ciuda faptului că suntem oameni diferiţi, fiecare în parte

având o gândire diferită, ar trebui să avem acelaşi scop, cum ar fi întrajutorarea tuturor ţărilor care fac

parte din Uniunea Europeană, deoarece este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care are ca

ţel menţinerea păcii, stabilităţii şi prosperităţii.

În concluzie, oricât de diferiţi am fi, promovarea toleranţei şi diversităţii culturale este un pas

important către libertate, pace şi progres. Din această cauză Uniunea Europeană a adoptat deviza

„Unitate în diversitate”, semnificaţia sa fiind faptul că, prin Uniunea Europeană, europenii îşi unesc

eforturile pentru a lucra împreună pentru menţinerea păcii, iar numeroasele culturi, tradiţii şi limbi

diferite, care coexistă în Europa, nu sunt altceva decât un atu pentru continentul nostru.



CCCooollleeeccctttiiivvvuuulll dddeee rrreeedddaaacccțțț iiieee aaalll rrreeevvviiisssttteeeiii LLLaaabbbooorrreeemmmuuusss uuurrreeeaaazzzăăă tttuuutttuuurrrooorrr

ccciiitttiiitttooorrriiilllooorrr:::

CCRRĂĂCCIIUUNN FFEERRIICCIITT!!

şşii

LLAA MMUULLTTII AANNII!!



EDITURA FUNDAȚIEI „MOISE NICOARĂ” ARAD

ISSN 122-6394

Documents

Multiculturalitatea – unitate în diversitate