Nevoi Persoane Cu Disabilitati_ro

8/2/2019 Nevoi Persoane Cu Disabilitati_ro

http://slidepdf.com/reader/full/nevoi-persoane-cu-disabilitatiro 1/11

Leonardo da Vinci WBT WORLD,

RO/02/B/F/PP 141053

Title: Nevoile persoanelor cu dizabilităţi Author: Universitatea Transilvania din Braşov, România

Leonardo da Vinci IIWBT WORLD

RO/02/B/F/PP - 141053

Raport

Nevoile persoanelor cu dizabilităţi

Issued by: Universitatea Transilvania din Braşov, România

Prep. psih. Iolanda Beldianu

Asist. psih. Laura Elena Năstasă

2005

1




RO/02/B/F/PP 141053


Raportul preliminar al Universităţii „Transilvania” Braşov

Cercetarea resurselor bibliografice privind

nevoile persoanelor cu dizabilităţi

Având în vedere complexitatea domeniului serviciilor şi programelor adresate

persoanelor cu dizabilităţi şi a informaţiilor conţinute, considerăm că implicarea noastră ar

putea să se axeze pe nivelul de dezvoltare a programelor de acest tip la nivelul învăţământului românesc ca parte a celui est – european.

Peste două treimi din cele 600 de milioane de persoane din întreaga lume care au un

anumit tip de dizabilitate, trăiesc în ţări în curs de dezvoltare sau în ţări cu economia în

tranziţie. Persoanele cu dizabilităţi sun abuzate şi discreditate permanent în fiecare ţară din

lume şi doar o mică parte din ele beneficiază de educaţie sau reabilitare.

Atât în ţările Uniunii Europene cât şi în cele aflate în proces de aderare, în ultima

perioadă, s-au adoptat Strategii Naţionale şi s-a conturat câte un cadru legislativ specific

care în concordanţă cu respectarea Drepturilor Omului să asigure persoanelor cu dizabilităţio integrare socio – profesională corespunzătoare şi cât mai aproape de nevoile acestora.

„Nu există nici o îndoială că persoanele cu dizabilităţi îşi pot revendica aceste drepturi

prevăzute în documentele obligatorii din punct de vedere legal; de asemenea, sunt cetăţeni

ai ţării lor, nu mai puţin îndreptăţiţi la consideraţie, respect şi protecţie decât concetăţenii lor.

Principalele motive sunt o conducere deficitară, corupţia, administraţia neinformată,

atitudinile negative, lăcomia, lipsa solidarităţii, indiferenţa ONU, o mişcare a dizabilităţi

slabe.”i

Ţările est – europene desprinse din „blocul comunist”, au început în ultimele două

decenii să descopere că pe lângă agricultori, clasa muncitoare şi intelectuali există multe alte

categorii de persoane care se confruntă în „tăcere” cu problemele traiului zilnic. Cauzele

problemelor lor nu erau atât de natură economică, cât ţineau mai mult de domeniul relaţiilor

interumane care depăşeau cadrul familial, datorită mentalităţilor existente în societate.

România nu face excepţie nici de la afirmaţia că persoanele cu dizabilităţi sunt

excluse din viaţa comunitară, nici de la cea privind existenţa exemplelor de bună practică.

Numărul copiilor instituţionalizaţi s-a redus în favoarea vieţii în comunitate. Cu noua Strategie

2




RO/02/B/F/PP 141053


Naţională privind Dizabilitatea bazată pe Regulile Standard ale ONU şi iniţiată de către

România Inclusivă, vom vedea aceeaşi tendinţă şi la adulţi.

Integrarea României în Uniunea Europeană presupune şi „rezolvarea” unor probleme

sociale de integrare a diverselor categorii de populaţie. Printre acestea se numără şi

persoanele cu dizabilităţi a căror nevoi specifice se limitează la nivelul trebuinţelor de

autonomizare: rampă de acces în clădiri, semnalizări audio – vizuale, etc şi la suportul socio

– economic acordat prin serviciile sociale specializate promovate de politicile

guvernamentale.

Tranziţia la economia de piaţă presupune un lanţ de reforme complexe. Ritmul lent al

implementării lor nu a permis economiei să se dezvolte suficient de mult pentru a fi capabilă

să susţină reformele în domeniul social.

În cadrul legislativ al protecţiei persoanelor cu dizabilităţi au apărut schimbări majore

începând cu anul 1999 şi, cu precădere, în perioada 2002-2003.

Strategia Naţională privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu

handicap (H.G. nr. 1215 / 2002 ) a definit axele principale: reforma administrativă şi reforma

instituţională.

Planul Naţional de Acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale (martie 2003) a

stabilit măsurile care trebuie luate iar Ordonanţa de Guvern nr. 14 / 2003 privind înfiinţarea,organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap (aprobată

prin Legea nr. 239 şi modificată prin OG nr. 2/2004) a stabilit cadrul legal pentru reforma

administrativă a sistemului.

Ordonanţa nr. 68 / 2003 privind serviciile sociale, HG nr. 1176 / 2003 care face

referire la desfăşurarea de către persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial a

unor servicii sociale în domeniul protecţiei speciale a persoanelor cu dizabilităţi şi

Standardele de calitate constituie cadrul pentru dezvoltarea serviciilor existente şi pentru

crearea de servicii alternative comunitare noi, pentru a facilita restructurarea, până la închidere, a instituţiilor rezidenţiale de stat de mare capacitate.

Descentralizarea sistemului a făcut posibilă luarea de decizii, administrarea şi

managementul instituţiilor / serviciilor la nivel local. În consecinţă, autorităţile locale au

evaluat deja persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate şi continuă cu evaluarea celor

neinstituţionalizate din sistem, pentru a identifica serviciile de care au nevoie. În urma

evaluării, listele de servicii au fost traduse în planuri de servicii şi de restructurare / închidere

de instituţii rezidenţiale vechi, în ordinea priorităţii. Acestea vor constitui anexe la strategiile

de acţiune judeţene anuale în cadrul Planului Naţional de Acţiune.

3




RO/02/B/F/PP 141053


Strategia este elaborată pe baza Regulilor Standard ale ONU privind egalizarea

şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi. Scopul acestei strategii este de a armoniza munca

tuturor organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale implicate în sprijinirea

persoanelor cu dizabilităţi şi de a alinia politicile noastre cu standardele internaţionale

relevante, urmând a sta la baza viitoarelor politici privind persoanele cu dizabilităţi.

Strategia subliniază:

importanţa creării unei reţele de servicii pentru sprijinirea vieţii independente în

familie;

servicii rezidenţiale pe baze comunitare pentru copiii şi adulţii cu dizabilităţi;

educaţie inclusivă şi angajare inclusivă.Un lucru important este evitarea instituţionalizării, iar experienţa pe care o avem în ultimii

15 ani a dovedit că indiferent câţi bani sunt investiţi în instituţii, aici nu vor exista standarde

de calitate înalte.

De aceea dezinstituţionalizarea este singura modalitate de creştere a calităţii vieţii

persoanelor cu dizabilităţi.

Introducerea de servicii de înaltă calitate pentru persoane cu dizabilităţi în comunitate

necesită timp, bani şi echipe dedicate, cu abilităţi şi experienţă. Pentru elaborarea unui plan

de acţiune în vederea implementării Strategiei Naţionale, Comisia Europeană a finanţat unproiect Twinning Light: ”Finalizarea Strategiei Naţionale Româneşti pentru persoanele cu

dizabilităţi şi elaborarea unui Plan de Acţiune pentru perioada 2001 – 2005”.

Obiectivele specifice ale acestui proiect sunt:

Adoptarea de către guvern a unei propuneri de Strategie Naţională actualizată, care

să se bazeze pe modelele strategiilor statelor membre, în acord cu legislaţia

europeană din domeniu, cu Regulile Standard ale ONU pentru egalizarea şanselor

pentru persoanele cu dizabilităţi, cu Carta Socială Europeană, cu Convenţia

Internaţională a Muncii 159 privind instruirea şi angajarea persoanelor cu dizabilităţi;

Elaborarea Planului de Acţiune pentru implementarea strategiei pe termen scurt şi

mediu, 2002–2005, pe baza priorităţilor stabilite în raportul de evaluare a situaţiei

actuale din România. O atenţie specială va fi acordată închiderii căminelor spitale

prin dezvoltarea de servicii sociale alternative;

Dezvoltarea instituţională a Serviciilor Sociale pentru Persoane cu Handicap (SSPH).

Proiectul este realizat de experţii olandezi împreună cu Serviciul Social pentru

Persoane cu Handicap. Încă de la început, ONG-urile au fost implicate în elaborarea Planului

de Acţiune.

4




RO/02/B/F/PP 141053


Deoarece implementarea Planului de Acţiune înseamnă reformarea întregului sistem

de asistenţă a persoanelor cu dizabilităţi, răspândirea modelelor de bună practică ce s-au

dezvoltat în ultimii ani este importantă pentru dezvoltarea unei reţele de servicii pe baze

comunitare în întreaga ţară.

Odată cu pătrunderea tehnologiilor avansate în viaţa cotidiană a românilor,

relaţionarea socială a persoanelor cu dizabilităţi devenea şi mai dificilă în absenţa anturajului

apropiat.

Primele contacte ale acestor persoane cu tehnologia avansată a constat în învăţarea

utilizării aparatelor electrocasnice, telefonia mobilă, folosirea cardului bancar. Treptat, în

deosebi sectorul neguvernamental a început să acceseze fonduri europene pentru înfiinţarea

şi dezvoltarea unor componente ale serviciilor sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi.

Ca rezultat al activităţii lor concertate s-a elaborat un ghid de bune practici ce poate fi

consultat pe site-ul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei / Agenţia Naţională

pentru Persoanele cu Handicap.

http://www . mmssf.ro

http://www . anph.ro

Acest ghid trece în revistă majoritatea programelor cu finanţare externă şi internă

derulate în ultimii ani şi care au vizat persoanele cu dizabilităţi şi nevoile lor de autonomizare

şi integrare socială.

În munca noastră de cercetare şi informare am întâlnit foarte puţine referiri la

programe care să presupună dezvoltarea învăţământului deschis la distanţă şi cu ajutorul

computerului pentru persoanele cu dizabilităţi din România. Posibila explicaţie constă în

faptul că la nivelul de dezvoltare a societăţii româneşti accentul s-a pus până în prezent cu

deosebire pe crearea cadrului legislativ şi instituţional care să vină în suportul grupului ţintăcu referire directă la trebuinţele de integrare socială din perspectiva serviciilor administrative

şi sociale.

Începând cu anul 2003 mai multe programe cu finanţare europeană vizează

dezvoltarea cadrului instituţional la nivel naţional şi local ca urmare a colaborării şi conlucrării

între instituţiile guvernamentale şi reprezentanţii sectorului civil care deţin expertiză şi

experienţă în domeniu. Programele se derulează în parteneriate public – privat

concentrându-se pe implementarea unor bune practici preluate din experienţa europeană şi

adaptate trebuinţelor şi condiţiilor specifice româneşti.

5

http://www/

http://www/

http://www/

http://www/




RO/02/B/F/PP 141053


Segmentul educaţional a început să fie vizat doar în ultima vreme prin implementarea

unor programe de către diferite organizaţii neguvernamentale care au avut ca scop esenţial

familiarizarea beneficiarilor cu utilizarea computerului.

În acest sens putem exemplifica experienţa Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a

României – filiala Braşov care în parteneriat cu Asociaţia Nevăzătorilor a desfăşurat proiectul

„ICON” care a urmărit exersarea deprinderilor de bază în folosirea calculatorului de către

persoane cu diverse grade a deficitului vizual, implicând adaptarea individuală la aparat şi nu

cea a aparatului la persoană cum ar fi fost de dorit. Deşi nu a avut ca scop primordial

eLearningul, considerăm că acest proiect poate fi o bază utilă în dezvoltarea învăţării sociale

care presupune în cazul persoanelor cu deficienţe vizuale facilităţi în comunicarea şi

relaţionarea cu alte persoane, autorităţi administrative, furnizori de servicii utilitare şi alte

segmente ale integrării socio – profesionale.

Persoană de contact: Director executiv Luana Minea

E-mail: [email protected]

Un alt exemplu poate fi Centrul de Recuperare şi Integrare Psihopedagogică aDeficienţilor Senzoriali din Braşov unde copiii şi adolescenţii cu dizabilităţi auditive şi vizuale

au acces la folosirea computerului şi internetului ca instrument de facilitare a învăţării şi

socializării.

Acesta a funcţionat mai întâi sub formă de proiect pilot în cadrul Asociaţiei Sprijin

pentru Deficienţii Senzoriali înfiinţată în 1995 în baza programului desfăşurat de către

Consiliul Naţional pentru Protecţia Copilului pentru premierea proiectelor de integrare a

copiilor cu nevoi educative speciale. Asociaţia avea deja colaborări strânse cu European

Deaf Children’s Trust din Marea Britanie (organizaţie de caritate care a acordat centruluisprijin pe linie profesională) şi cu School Project Romania din Irlanda de Nord (care a oferit

un important sprijin material ). Ambele organizaţii au semnat o convenţie de colaborare cu

Inspectoratul Şcolar Braşov pe o perioadă de 5 ani (1995-2000). Asociaţia Sprijin pentru

Deficienţii Senzoriali îşi oferă serviciile şi persoanelor adulte cu deficienţe de auz.

În urma rezultatelor pozitive obţinute în toţi aceşti ani, Inspectoratul Şcolar Braşov a

decis înfiinţarea în septembrie 1998 a Centrului de Recuperare şi Integrare Psihopedagogică

a Deficienţilor Senzoriali, dorindu-se ca pe viitor această instituţie să sprijine şi persoanele cu

deficienţe de vedere.

6




RO/02/B/F/PP 141053


Scopul centrului constă în facilitarea accesului la educaţie integrată a copiilor, tinerilor

şi adulţilor deficienţi de auz.

După un mare volum de muncă (testarea auzului, adaptarea aparatelor auditive,

întreţinerea lor în stare bună de funcţionare, antrenarea auzului, activităţi educaţionale de

grup, individuale locale itinerante şi de sprijin , integrare, incluziune) efectuat cu pasiune şi

deschidere totală faţă de condiţia lor, aceşti copii şi tineri frecventează cursurile unor şcoli de

masă, chiar universităţi, rezultatele lor sunt mulţumitoare iar integrarea lor socială este

realizată în totalitate.

Persoane de contact: Director prof. Mihai Scafaru şi prof. itinerant Bianca Mitu

E-mail: [email protected]

Astfel, persoanele cu dizabilităţi se pot familiariza încă de timpuriu cu tehnologia

modernă şi avantajele acesteia ca instrument de extensie a integrării sociale şi dezvoltării

personale.

La nivel universitar, în cadrul colaborării dintre Institutul Naţional de Cercetare şi

Dezvoltare în Informatică Bucureşti şi Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, s-a derulat un

proiect: „Accesibilitatea site-urilor Web publice. Studiu de caz: InHand (Centru de informarepersoane cu nevoi speciale)” în perioada 2002-2003.

Accesibilitatea se referă la:

compatibilitatea cu o anumită platformă hardware sau software sau cu un browser;

accesul pentru utilizatorii cu dizabilităţi (vizuale, auditive, fizice sau cognitive);

accesul pentru diferite tipuri de agenţi utilizatori (tehnologii de asistare).

Puterea Web-ului constă în universalitatea sa. Accesul tuturor este un aspect

esenţial.

iniţiativa UE “eEurope – An Information Society for all”: toţi europenii vor beneficia deavantajele societăţii informaţionale.

unul din obiectivele specifice: îmbunătăţirea accesului la Web al persoanelor cu

dizabilităţi;

adoptarea recomandărilor WAI (Web Accessibility Initiative) pentru a face site-urile

Web publice din Europa şi conţinutul acestora accesibile persoanelor cu dizabilităţi.

Recomandările WAI: standard global pentru proiectarea unor site-uri Web accesibile.

Adoptarea recomandărilor va avea un impact major asupra accesibilităţii şi din alte domenii

7

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]




RO/02/B/F/PP 141053


eEurope. De exemplu, aplicaţiile pentru eSănătate, eGuvernare, eLearning bazate pe site-

uri Web publice trebuie să fie accesibile pentru a servi toţi cetăţenii. Aceasta va permite

persoanelor cu dizabilităţi să folosească aceleaşi servicii on-line ca şi ceilalţi cetăţeni.

Site-ul InHand permite:

accesul persoanelor cu nevoi speciale la o largă categorie de informaţii;

realizarea unei legături între beneficiarii potenţiali ai asistenţei şi furnizorii potenţiali

de servicii şi asistenţă;

eliminarea unor bariere din calea educaţiei şi încadrării în muncă a persoanelor cu

dizabilităţi.

8




RO/02/B/F/PP 141053


In cadrul Centrului de informare a persoanelor cu dizabilităţi au fost implementate

principalele recomandări privind accesibilitatea ale WAI.

http://www.anph.ro/InHandRom.ppt./

În munca noastră de documentare am accesat şi site-ul finanţărilor europene care

aveau ca obiectiv eLearning-ul. De aici, ne-a reţinut atenţia o serie de proiecte derulate în

intervalul 2001-2004 în diverse ţări europene promovând parteneriatul între instituţii

guvernamentale şi O.N.G.-uri, facilitând accesul organizaţiilor noi înfiinţate la experienţa în

domeniul promovării politicilor social – educaţionale de inclusiune. În acelaşi timp se

înlesneşte cunoaşterea specificului socio – cultural al partenerilor incluşi în programe.

http://www.elearningeuropa.info/

În acest context menţionăm existenţa unor programe care au avut ca aplicant

principal organisme din „blocul comunist”: Cehia, Slovenia, Ungaria, Bulgaria şi / sau în

parteneriat cu ţări occidentale.

Proiectele specifice s-au referit la: training vocaţional în domeniul tehnicii informaţionale pentru formarea formatorilor

dintre persoanele cu deficienţe vizuale;

elaborarea modulelor de training individual pe computer pentru învăţarea limbajului

semnelor pentru persoanele cu deficienţe auditive;

analiza de nevoi şi îndepărtarea obstacolelor întâmpinate de persoane vârstnice în

folosirea tehnologiei computerizate în viaţa cotidiană;

dezvoltarea unui pachet de formare cu accent pe ICT pentru personalul care

lucrează în servicii sociale de îngrijire a persoanelor cu dizabilităţi.

Problematica educaţiei şi învăţământului pentru persoanele cu dizabilităţi a înregistrat

în ultimii ani trei tendinţe fundamentale:

reformularea şi schimbarea concepţiilor şi termenilor de bază din domeniu: educaţie

specială, handicap, nevoi educative speciale, normalizarea, valorizarea (rolurilor

sociale) şi integrarea în comunitate;

9










RO/02/B/F/PP 141053


reconsiderarea modelelor de educaţie şi asistenţă specifică, accentuându-se

apropierea progresivă a locului şi condiţiilor de educaţie a persoanelor cu dizabilităţi

de oportunităţile asigurate prin diversificarea formelor de integrare socială,

profesională şi socială în comunitate;

acţiunea complexă de modificare a atitudinii sociale şi a legislaţiei cu privire la

problematica generală a dizabilităţilor şi – într-un context mai larg – cu privire la

diversitatea şi diferenţele interumane.

Bibliografie:

1. Gherguţ, A., (2001), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţa speciale. Strategii de

educaţie integrată.

2. Mara, D., (2004), Strategii didacticeîn educaţia incluzivă, Bucureşti: Ed.Didactică şi

Pedagogică.

3. Purcia, S., (2003), Ocrotirea şi integrarea copiilor handicapaţi, Sibiu: Ed.

Psihomedia.

4. Vrăşmaş,T., (2001), Învăţământul integrat şi / sau incluziv, Bucureşti:Ed. Aramis.5. Vrăşmaş,T., Daunt, P., Muşu, I., (1996), Integrarea în comunitate a copiilor cu

cerinţe educative speciale.

6. UNICEF, Exemple de bună practică din domeniul serviciilor comunitare privind copiii

şi tinerii cu dizabilităţi din România.

Site-uri:

1. http://www . mmssf.ro

2. http://www . anph.ro

3. http://www.anph.ro/InHandRom.ppt./

4. http://www.elearningeuropa.info/

5. http://www.imsglobal.org/

Referinţe:

10

http://www/

http://www/







http://www/

http://www/






i UNICEF, „Exemple de bună practică din domeniul serviciilor comunitare privind copiii şi tinerii cu dizabilităţi din România”

Documents

Nevoi Persoane Cu Disabilitati_ro