Nevoia de putere se va manifesta prin nevoia de control, posesiune, agresivitate, orgoliu, gelozie, ambiţie, perfecţionism, indiferenţă, atitudine dominatoare. Prin deficitul funcţiei afective, cea mai puternică forţă a unui individ stă în dorinţa lui de putere şi în derivatele enumerate anterior nevoia de control apare în comunicare sub forma acaparării dialogului de către o persoană care se simte bine în situaţia de a fi în centrul atenţiei sau când te superi dacă eşti întrerupt în ceea ce spui. Nevoia de control degenerează în comunicare în neacceptarea părerilor, opiniilor şi punctelor de vedere ale altor interlocutori. Ceilalţi există doar pentru a nota şi executa ordinele pe care le dai fara a acorda celuilalt dreptul să se exprime şi să-şi spună punctul de vedere. De multe ori o astfel de abordare a comunicării tale îţi arată şi modul în care eşti privit ca om: nonvaloare, zero, bun de nimic. Totul ai fi bine şi nimic rău nu s-ar întâmpla dacă toţi oamenii care au probleme afective ar putea să-şi exercite în societate nevoile de putere, posesiune, control, prin accederea la funcţii, ranguri sociale, onoruri, recunoaştere socială şi acumulări materiale şi băneşti. Din păcate însă organizarea şi evoluţia societăţii nu oferă aceste oportunităţi şi aşa se face că, la marea majoritate a acestor oameni, nevoile de putere rămân nesatisfăcute şi sunt refulate. Omul nu are încotro şi adună tensiune, frustrare, ură, adună în inconştient tot ce ţine de refularea nevoilor puterii.      O variantă de eliminare a tensiunilor este defularea lentă a nevoilor de putere în familie. Partenerul, frustrat că regulile societăţii nu i-au permis satisfacerea nevoii de putere în cadrul ei, se descarcă zilnic pe membrii familiei, care devin astfel condamnaţi să îl suporte.Aceasta înseamnă violenţă verbală-ameninţări, urlete, crize de nervi-precum şi controlul şi supunerea celorlalţi voinţei lui absolute. Nevoia de control duce la gelozie şi neacceptarea exprimării vreunei opinii din partea membrilor de familie. Imaturitatea emoţională înseamnă deficitul funcţiei afective a personalităţii, refăcut prin nevoile de putere.      O altă posibilitate ca indivizii care şi-au refulat nevoile de putere să-şi refacă echilibrul psihic este abreacţia. Abreacţia înseamnă descărcarea bruscă, totală, uneori chiar violentă a materialului psihic refulat. Descărcarea bruscă şi violentă a nevoilor de putere refulate se produce de regulă şi pe cale sexuală. Sexualitatea este cea care preia imensele energii refulate şi care le dă dreptul la existenţă prin intermediul formelor ei de reprezentare. Şi când nevoile tale de putere refulate-posesiune, control, putere, agresivitate, indiferenţă-se descarcă brusc prin sexualitate, efectele vizibile sunt hărţuirile sexuale, agresiunile sexuale, violurile şi acel gen de crime care îţi îngrozesc prin cruzime şi animalitateÎn cazul oamenilor normali şi cu o personalitate dezvoltată armonios, sentimentul de putere se bazează pe conştientizarea anumitor calităţi personale, oricare ar fi acestea: nivel de educaţie, maturitate, experienţă, îndemânare etc. Când acestea lipsesc sau când persoana trăieşte permanent sentimente de inferioritate, de insignifianţă şi de neputinţă, când este nesigură pe sine şi are aproape constant stări de teamă şi sentimente de ostilitate faţă de ceilalţi, apare o dorinţă extrem puternică de a se bucura de prestigiu, de a-i domina şi chiar de a-i umili pe ceilalţi. Această dorinţă are ca scop tocmai anihilarea sentimentelor de anxietate, inferioritate şi neputinţă, care pentru persoana în cauză sunt de nesuportat. Ea îşi formează un ideal de putere de-a dreptul iraţional, ajungând să considere că trebuie să fie stăpână pe orice situaţie şi că trebuie să rezolve singură orice problemă, fiind extrem de orgolioasă.O astfel de persoana îşi va dori întotdeanuna să aibă dreptate de tot ceea ce face sau intenţionează să facă. Nu acceptă să fie contrazisă sau criticată şi se înfurie dacă i se demonstrează că a greşit. De fapt, nu poate accepta ideea că altcineva poate avea o soluţie sau un plan mai bune decât cele pe care el sau ea le propune. Prin urmare, nu va accepta decât cu greu să fie sfătuită sau îndrumată de către alţii, văzând acest lucru ca pe o manifestare a neputinţei sale, ca pe o slăbiciune care trebuie să rămână ascunsă, ferită de ochii celorlalţi. În fapt,

persoana care are această nevoie patologică de putere va căuta să îşi exercite în permanenţă controlul asupra altora, mergând până acolo încât nu va fi de acord cu nimic altceva decât cu ceea ce propune sau face ea însăşi. Mai mult, această persoană nu va ceda niciodată în faţa celorlalţi, ajungând să acţioneze tocmai pe dos.

“Ziarul 21 redactat de Andrian Hirsea 2010 “

CHESTIONAR

Vă rog să evaluați cât de caracteristică este pentru dvs. fiecare dintre următoarele

afirmații. Înregistrați răspunsurile dvs. în spațiul din stânga fiecărei afirmații/ item folosind

următoarea scală de evaluare:

1 = foarte necaracteristic pentru mine

2 = oarecum necaracteristic pentru mine

3 = putin caracteristic

4 = oarecum caracteristic pentru mine

5 = foarte caracteristic pentru mine

1. Rareori nu-mi pot controla impulsul de a lovi pe cineva. 1 2 3 4 5

2. Le spun deschis prietenilor atunci când nu sunt de acord cu ei. 1 2 3 4 5

3. Mă aprind repede dar îmi trece la fel de repede 1 2 3 4 5

4. Uneori gelozia nu-mi dă pace. 1 2 3 4 5

5. Daca sunt provocat/ă, s-ar putea să lovesc vreo persoană. 1 2 3 4 5

6.Adesea ma găsesc în situația de a mă contrazice cu lumea. 1 2 3 4 5

7. Când sunt frustrat/ă, îmi manifest iritarea. 1 2 3 4 5

8. Au fost situații în care nu am putut controla dorința de a lovi altă persoană. 1 2 3 4 5

9. Dacă cineva mă loveste, il lovesc și eu. 1 2 3 4

5

10. Dacă oamenii mă enervează, s-ar putea să le spun ceea ce cred despre ei. 1 2 3 4

5

11. Uneori mă simt ca un butoi cu pulbere gata să explodeze. 1 2 3 4

5

12. Mă aprind repede dar îmi trece la fel de repede. 1 2 3 4

5

13. Sar la bataie mai des decât majoritatea oamenilor. 1 2 3 4

5

14. Nu mă pot abține să nu intru în dispută atunci când oamenii mă contrazic. 1 2 3 4

5

15. Unii dintre prietenii mei cred că sunt iute la mânie. 1 2 3 4

5

16. Ma întreb de ce sunt câteodata atât de înverșunat/ă. 1 2 3 4

5

17. Dacă trebuie să recurg la violență pentru a-mi apăra drepturile, o voi face. 1 2 3 4

5

18. Prietenii mei spun că sunt cam certăreț/certăreață. 1 2 3 4

5

19. Câteodată îmi ies din sărite fără nici un motiv. 1 2 3 4

5

20. Știu că “prietenii” mă vorbesc pe la spate. 1 2 3 4

5

21. Sunt oameni care mă provoacă într-atat, încât ajungem la bătaie. 1 2 3 4

5

22. Am dificultăți în a-mi controla temperamentul. 1 2 3 4

5

23. Sunt suspicios/suspicioasă în ceea ce privește străinii prea draguți/prietenoși. 1 2 3 4 5

24. Nu găsesc nici un motiv pentru a lovi o persoană. 1 2 3 4

5

25. Câteodată am senzația că oamenii râd de mine pe la spate. 1 2 3 4 5

26. Am amenințat persoane cunoscute. 1 2 3 4 5

27. Atunci când oamenii sunt drăguți, mă întreb ce vor. 1 2 3 4

5

28. Am fost atât de furios/furioasă, încât am spart lucruri. 1 2 3 4

5

29. Sunt o fire calmă/echilibrată . 1 2 3 4

5

Concluzie: In general, persoana interogata reuseste sa-si controlezi agresivitatea, desi exista suficiente situatii cand izbucneste violent, chiar daca dupa aceea regreta manifestarea in cauza. Ea recunoste ca are partea ta de vina pentru relatiile uneori incordate cu cei din jur. Ceva mai multa stapanire de sine ar face mult mai rare starile emotionale negative.

Mihaela Bagrii - Grupa VI

Psihologia comunicarii si resurselor umane