Nichifor Crainic - Purificarea

7/23/2019 Nichifor Crainic - Purificarea

1/11

Purificarea

Purifcarea

Intaia faza a vietii spirituale e puricarea. Nota ei deosebitoare o constituie asprele stradanieicodicate de ascetica. Asceza inseamna exercitiu. Si nici un exercitiu e de natura corporala,e de natura psihologica, nu e un scop in sine, ci un mijloc in vederea unui anume progresurmarit. Cand zicem asceza, imediat ne apare in minte imaginea stranie si adanca a vreunuiadintre sntii care neau impresionat mai mult in pictura bizantina a !isericii noastre sau dinadmirabilele xilograi ce impodobesc vechile noastre carti rituale. Arta ortodoxa, in ceea ceare ea mai particular si mai in afara de in"uentele apusene sau de curentele plasticemoderne, este expresia covarsitoare a conceptiei ascetice, precum regimul monahal, careconstituie o glorie a !isericii rasaritene, e realizarea de fapt a aceleiasi conceptii.

Contempland pictura bizantina unde gura omeneasca apare de obicei in stofele cunenumarate cute ale vesmintelor, unde trupul subtiat se lungeste intro inaltime dincolo deproportiile normale, cu bratele lungi de asemenea subtiri, cu fata in care obrajii se scofalcescin concavitati umbrite, iar pometii impung pielea intunecata cu ascutimi unghiulare, cu frunteaadunata in cute incruntate intre sprancene, sub care ochii se adancesc enorm in absorbireaunei viziuni de dincolo de lume, intelegem fara multe explicatii ce insemneaza aceastaconceptie ascetica. #bservam de asemenea cadrul in care apare gura omeneasca, cu linia

pamantului inscrisa in spatele ei, care nu se ridica la un nivel mai sus de genunchi, si de undeincepe fondul cerului, disproportionat de mare, pe care se proiecteaza statura sfantuluizugravit si care domina astfel tabloul, sensul suprapamantesc al acestei arte ni se reveleazain toata solemna lui maretie. $ictura bizantina nu iubeste formele rotunde ale trupului ca arta%enasterii occidentale, bunaoara. %otunjimile dispar aici sub incisivitatea liniilor ascutite inunghiuri si trase cu duritate, corpul intreg, absorbit in sus, se ridica de la pamant la cer,ascuns in cutele vesmintelor puternic colorate, si adunat parca in gravitatea ochilor xatiextatic in viziune. Atitudinea lui, gestul lui, sunt hieratice si incremenite intro miscare rituala,eternizata. &iolentand formele realitatii materiale, aceasta arta modeleaza pe om nu dupacriteriile naturalismului, ci dupa criteriul unic si obsedant al spiritualismului in care isi aregeneza. 'aca ar sai cautam un corespondent intre curentele ce strabat plastica moderna,unul singur se apropie de ea( expresionismul german. 'aca naturalismul in plastica e mai multo copie a naturii, pe care, luindo ca model in redarea exacta a senzatiilor, a ajuns sa se

destrame in impresionismul difuz, expresionismul porneste de la principiu contrar,antinaturalist, abstract si metazic, caruia cauta sai dea realitate formala in mod paradoxal,adica desgurand formele naturale si utilizandule sub imperiul unei idei launtrice.

)xpresionismul abstractizeaza natura, construind arbitrar din elementele ei expresia adeseoribizara si caricaturala a unui fond launtric. ) arta unui fel de ascetism profan, foarte apropiat inconceptia lui teoretica de arta noastra bizantina. Caci bizantinism insemneaza modelarea cuneindurata cruzime a materiei si adoptarea ei violenta la un ideal de viata launtrica subimperiul spiritual. Asceza crestina sta la baza acestei arte, care urmareste in linii si culoriadaptarea naturii si transgurarea ei pana la nivelul inalt al unei vieti suprapamantesti.*endinta morala a unei astfel de arte a refugiului din imperiul pacatului in lumina sntitoare avirtutii. Acesta e insusi idealul ascezei ca metoda de puricare. )a e violentarea sistematica siprogresiva a trupului si a su"etului pentru a le face apte de sublimitatea contemplatiei.


2/11

Cautand sa aratam in prelegerea trecuta ca in ortodoxie nu se concepe mistica individualadecat incadrata in mistica liturgica, am aratat ca aceasta mistica liturgica, a carei esenta suntSntele *aine, e fondul permanent pe care se inscrie linia capricioasa a misticii individuale. ingeneral vorbind, caracterul experimental al vietii religioase individuale e o conditie neaparataa mantuirii. %eligia nu e un proces de instructie teoretica, ci un proces de participare la inta,de participare personala la bucuriile spirituale puse la dispozitie prin Iisus +ristos. Cine

cunoaste numai teoretic adevarul )vangheliei poate sa e savant, dar nu e crestin. Calitateade crestin o da numai trairea sau participarea personala, sau experimentarea launtrica a lui'umnezeu. Calea cea mai indemanatica e participarea liturgica, temelia oricarei vietireligioase. Caile extraordinare ale misticii nu sunt decat prelungiri individuale ale acestui maredrum obstesc al ortodoxiei. $entru a arma necontenit acest adevar in expunerea noastra, noivom inaugura metoda de a infatisa cele trei faze ale misticii individuale, in legatura cumomentele corespunzatoare ale misticii Sntelor *aine. 'intre cele sapte *aine, ale !isericii,autorii rasariteni, in frunte cu 'ionisie Areopagitul si Nicolae Cabasila, reliefeaza in mod cutotul deosebit trei, care sunt de la inceputul crestinismului *ainele de initiere in viata crestina(botezul, mirungerea si euharistia. Cel dintai o face in cartea Ierarhia bisericeasca cel de aldoilea in cartea &iata in Iisus +ristos. !otezul e prin excelenta taina puricarii mirungerea,taina iluminarii iar euharistia taina sntirii sau a desavarsirii. Aceasta nu insemneazalimitarea stricta a ecareia dintre aceste *aine la lucrarile ce le atribuim, ci numai ca aceste

lucrari atribuite dau caracteristica dominanta ecareia dintre aceste trei Snte *aine.

Astfel, botezul corespunde fazei de puricare mirungerea fazei de iluminare euharistia fazeide unire sau de desavarsire. In expunerea celor trei faze, vom tine seama, prin urmare, deaceste corespondente, care nu sunt justicate pe simple analogii sau aparente, ci pe legaturiorganice.

-aza puricarii putem spune ca nu e decat o prelungire metodica a lucrarii duhovnicestisavarsite prin botez, pentru a ne mentine si intari in noua ordine in care am intrat. !otezul areun indoit caracter( negativ si pozitiv. Negativ, indca e ruperea dintro stare de lucruri in caream fost pozitiv, indca e intrarea intro ordine noua. !otezul in apa si in 'uh e o renastere sauo nastere din nou. %obul pacatului stramosesc devine u adoptiv al lui 'umnezeu. epadarea

de Satana devine impreunare cu +ristos. /oartea se schimba in nemurire. !otezul econsiderat ca o a doua creatiune, indca e o restabilire a naturii cazute si o ridicare a ei lastarea de dinainte de pacat. &echiul Adam, robit stricaciunii, devine noul Adam, rezidit indemnitate, restabilit in legatura cu 'umnezeu, investit din nou cu o parte din prerogativeleharice primordiale, pe care le pierduse, si pe care le va castiga in intregime atunci cand ciclulvietii pamantesti se va incheia denitiv prin judecata suprema, in ordinea cerului nou si alpamantului nou. &iata viitoare insa, al carei inceput e crestinismul pamantesc nu va o simplarefacere a $aradisului biblic, ci un $aradis nou, cu caracter de neschimbare eterna. Inparadisul biblic omul a avut posibilitatea sa pacatuiasca si sa cada. in $aradisul ceresc, intrandcei desavarsiti sau cei indumnezeiti, posibilitatea pacatului si a caderii va exclusa. %aiul insens spiritual insemneaza legatura directa si nemijlocita de perfecta armonie intre om si'umnezeu, a carei fericire e dragostea fara sfarsit. %aiul acesta incepe aici pe pamant prinIisus +ristos si se va desavarsi dincolo, in eternitate. Imaginea acestui paradis al iubirii

vesnice, fara posibilitate de alterare, planeaza in cerul spiritual deasupra vietii crestinepamantesti. 0radina lui nu e din lumea aceasta, dar poarta ei ni sa deschis prin Iisus +ristos,cel intrupat in istorie. $oarta raiului pentru noi e botezul. )l e moarte si inviere totodata. Insimbolismul baptismal al celor trei scufundari in apa prin invocarea Sntei *reimi, murimimpreuna cu Iisus +ristos, care a stat trei zile in mormant si reinviem impreuna cu )l. 'inaceasta decurge pentru noi obligatia de a realiza in omul launtric din noi pe Iisus +ristos, sauchipul si asemanarea ui. #mul launtric nu e altceva decat un +ristos realizat in ecare dintrenoi cei botezati in apa si in 'uh. $recum )I e -iul prin esenta al lui 'umnezeu, tot astfel noi, iiprin adoptiune sau prin har ai ui. 'e aceea crestinii desavarsiti sunt in terminologia veche asntilor $arinti 1hristosi1 sau 1dumnezei1.

/isticii rasariteni dau o insemnatate extraordinara tainei botezului, indca ea e increstinarea,

adica nasterea din nou in Iisus +ristos, realizarea lui in omul cel nou in epoca martirajelor,moartea e considerata ascensiunea crucicarii de pe 0olgota si e numita botez de foc saubotez de sange. /oartea martirica e semnul sigur al mantuirii, al snteniei si al indumnezeirii.


3/11

Caci ce dovada mai mare poate decat moartea reala in +ristos, care e mult mai presus decatmoartea simbolica a botezului ritual2 Cand martirajele inceteaza, conceptia aceasta continuasa stapaneasca atotputernica si, indca moartea martirica nu mai exista, ea se intrupeaza inmorticarea ascetica. in evolutia istorica a vietii crestine, morticarea ascetica ne apare, deci,ca o continuare a botezului si ca o implinire metodica a lui.

Ce este, dogmatic vorbind, actul botezului2 ) lepadarea de Satana sau lepadarea de pacat.$rin botez, pacatul stramosesc si eventualul pacat personal se sterg denitiv. Se sterg denitivin sensul desarcinarii totale de povara lui ereditara, sau si de povara personala eventuala, darnu se suprima denitiv posibilitatea de a pacatui personal. in natura omeneasca, restituitapuritatii sale primordiale, ramane ca si in Adamul paradisului biblic posibilitatea de a pacatui.

) acea inclinare spre rau a vointei, pe care teologia o numeste concupiscenta, adica pofta de apacatui. Asceza, chiar daca nar avea pacate personale de puricat, e o metoda de luptaimpotriva concupiscentei sau a inclinarii spre rau. Cu alte cuvinte stradania continua de a nementine in starea de natura pura redobandita prin botez. Iar atunci cand are a face cupacatele de care trebuie so elibereze, asceza ne apare, prin analogie, ca un botez repetatnecontenit pentru puricarea aceleiasi naturi.

Asceza ortodoxa are aceasta caracteristica pe care io da ideea despre 1natura buna1.#ccidentalii romanocatolici, de cate ori vorbesc despre spiritualitatea orientala, remarca maitotdeauna fara critica si, poate, cu o ravnire nemarturisita direct, aceasta conceptie aortodoxiei despre natura, care nu e socotita ca iremediabil corupta nici in incapacitate de a seridica decat exclusiv prin ajutorul lui 'umnezeu. *rebuie sa precizam insa ca pentru noi naturae buna, dar ca opera a lui 'umnezeu restabilita prin Iisus +ristos. !una in inteles ortodox enatura puricata prin botez si readusa in stare paradisiaca. 'ar ca in aceasta natura a ramasposibilitatea de a pacatui o dovedeste, in afara de doctrina, realitatea istorica a ascezei, caree un asezamant eminamente rasaritean. )a a fost instituita pentru a mentine natura puraparadisiaca, sau pentru a o purica necontenit de rautatea noilor pacate. Aceasta e insanatura din om( din omul crestin.

In ce priveste natura lumii inconjuratoare a regnului animal si vegetal si natura cosmica ingenere, ea e considerata ca un ochi care vede in ea opera creata a bunatatii dumnezeiesti. )adevarat ca aceasta natura intreaga sufera si suspina, dupa invatatura Apostolului $avel, daraceasta suferinta nusi are izvorul in vreun principiu rau care ar creato cum invataugnosticii, ci mai mult in rautatea din om. Natura sufera odata cu el din pricina greselilor lui. )le acela care a sfarimat armonia principala, din paradis, dintre el si restul fapturii. ) foarteinteresanta si plina de inteles ideea aceasta care se arma cu tarie si cu o frumusete egala inviata marilor asceti rasariteni( daca omul cazut a distrus armonia dintre el si mediul cosmic,omul desvarsit e in stare sa restabileasca aceasta armonie. in aghiograi sunt nenumaratecazurile cand anahoretii imblanzesc cele mai inversunate are salbatice si se imprietenesc cuele, refacand astfel armonia paradisiaca de odinioara. in privinta aceasta, catolicismul insusiare un mare capitol de spiritualitate franciscanismul cu fermecatorul sau aspect idilic,intrupat de insusi -rancisc din Assisi, care predica pasarelelor, imblanzeste lupii, si se simteinfratit cu toate stihiile si fapturile lumii. -ranciscanismul, considerat indeosebi sub acestaspect pare mai mult un re"ex al geniului ortodox asupra catolicismului. 'e aceea, nimic dinformele in care sa realizat crestinismul occidental nu ne e atat de familiar, noua, ortodocsilorca franciscanismul.

Aceasta atitudine rasariteana fata de natura ne duce la concluzia ca in mijlocul ei, care e unre"ex al bunatatii lui 'umnezeu, pacatul omului e acela care a introdus dezechilibrul. 'acabunatatea Iui imblanzeste arele, rautatea lui este aceea care lea inrait pe unele din ele.Suferinta lor e o aspiratie surda catre armonia distrusa de pacatul omului. #mul desavarsit,redevenit prin +ristos la natura lui primordiala, pura, a redevenit, prin aceasta la armoniacosmica a paradisului. 'e aceea asceza, cu toate aparentele inselatoare nu e o luptaimpotriva naturii, ci o lupta pentru puricarea ei din nou si readucerea la starea primordiala.

/orticarea nu e moartea naturii, caci atunci asceza ar insemna o metoda de sinucidere lentamorticarea e moartea pacatului din natura umana pentru a o readuce in stare paradisiaca.


4/11

Am spus ca puricarea are mai ales un inteles negativ. Conditia ei e renuntarea sau lepadarea(lepadarea de lume si lepadarea de tine insuti.

Celor care vor sa se desavarseasca li se recomanda retragerea din mijlocul lumii. Aceastaretragere Ioan Scararul o vede realizata in trei forme( una e viata monahala cenobitica, adicain obste alta e retragerea in singuratate intovarasit de unul sau doi ostenitori similari, si a

treia e anahoretismul, pe care el il socoteste forma cea mai inalta.

Cele trei voturi sau fagaduinti care stau la inceputul vietii monahale, saracia, fecioria siascultarea, pun pe incepatorul intrale duhovniciei dintro data intro situatie exceptionala.Saracia, fecioria si ascultarea, in inteles ascetic, nu sunt porunci, ci numai sfaturi evanghelice.#mul se poate mantui si fara realizarea lor. 'ar legamantul benevol de a le tine pun peincepator dintro data pe un plan superior vietii crestine obisnuite, plan pe care puritateanaturii paradisiace se poate realiza mai sigur. Saracia e renuntarea totala la bucuriile cealcatuiesc desertaciunea lumii. A poseda ceva inseamna de fapt a te limita intrun spatiuredus unde e comoara voastra acolo e si inima voastra. imitarea aceasta intrun spatiu redussi totodata ingroparea ta intrun timp asa de redus, e forma concretizata a egoismului.$osedand ceva ai pierdut totul. $osedand ceva, esti de fapt, cel posedat. Numai posedand pe

'umnezeu posedam totul si ne eliberam de micile posesiuniale acestei lumi. -ecioria e inacelasi timp lepadarea de lume si de tine insuti. Cu alte cuvinte, ea e realizarea vietii ingerestipe pamant ingerii nu se insoara si nu se marita. In infranarea instinctului sexual seconcretizeaza renuntarea la patima carnii. in instinctul sexual nu e nimic condamnabil increstinism. 'impotriva, pentru el sa intemeiat taina casatoriei. Ceea ce osandeste moralacrestina in general e abaterea de la functiile consacrate ale acestui instinct, sau degenerarealui in patima. Abtinerea totala e numai un sfat. Sunt mistici care, gandinduse la tainacasatoriei recomanda, ca germanul 3ohannes *auler, imbratisarea monahismului abia de lavarsta de 45 ani. Si recomandarea lui, in afara de vocatie timpurie, e foarte inteleapta, avandin vedere ca lupta adevaratului monah, de multe ori se reduce la nevointa indelunga impotriva1demonului carnii1. -ecioria realizata e ceea ce se numeste 1inger in trup1. Ascetismulprimelor veacuri crestine, chiar inainte de organizarea monahismului, consta indeosebi dinfeciorie, despre care majoritatea $arintilor bisericesti au scris cate un tratat.

Ascultarea e in realitate cel mai greu de realizat dintre aceste trei voturi. )a inseamnarenuntare totala la tine insuti, uciderea vointei si acceptarea nelimitata a vointei lui'umnezeu. )a rezuma, de fapt si pe celelalte doua voturi, indca atat saracia cat si fecioria,nu sunt decat acte eroice de vointa. A te lepada de lume si de tine insuti si a te impreuna cu+ristos, a trai in 'umnezeu si a face ca 'umnezeu sa traiasca in tine, este a confunda vointata cu vointa lui 'umnezeu si a deveni cu inta ta intreaga instrumentul de executie al vointeiui.

# larga si complicata tehnica, savanta si bogata de toata experienta spirituala a veacurilor,organizeaza puricarea atat in ordinea zica cat si in ordinea su"eteasca. *ehnica aceasta e laindemana oricui in randuielile vietii noastre monahale, e de rang cenobitic, e de rangsuperior anahoretic. incadrarea insului in slujbele bisericesti de ecare zi, de dimineata, dedupa amiaza si de noapte, alternanta ceasurilor de rugaciune cu ceasurile de munca zica,sistemul posturilor si al veghilor indelungi, care scurteaza somnul pentru ca prin somn revindemonii si atractiile lumii in forma de visuri , lectura de carti snte in comun si in particular simeditatia lor, retragerea in duritatea chiliei, practicarea *ainelor, controlarea necontenita acontinutului su"etesc oferita de bunavoie duhovnicului, toate acestea sunt conditiile prime alepuricarii. #rdinile calugaresti din apus siau creat afara de aceasta disciplina, exercitii diferitepentru modelarea necontenita a trupului si a su"etului.

Aceasta tehnica ascetica, avand ca scop crearea unui atlet al lui +ristos din ecare om,presupune nu numai o profunda cunoastere a doctrinei crestine sau a teologiei, ci si ocunoastere tot atat de profunda a rii omenesti sau a antropologiei. -unctiile trupului sifunctiile su"etului trebuiesc in prealabil studiate cu deamanuntul, indca nu exista exercitiu

care sa nu aiba in vedere pe ecare din aceste functii. Astfel se explica de ce marii nostriteologi au fost in masura necesara si antropologi, adica anatomisti, ziologi si psihologi.


5/11

Studiul naturii omenesti in aplicarea ascezei e o necesitate. Cunoasterea modului defunctionare a puterilor trupesti si su"etesti precum si a limitelor lor, e o conditie neaparataatunci cand se pune problema transformarii omului prin adaptarea lui necontenita la idealul deperfectiune al vietii viitoare. Caci toata lucrarea ascetica nu e altceva decat adaptareaprogresiva a trupului si a su"etului la acest ideal, pentru a face din ele o personalitateduhovniceasca in stare de nemurirea si de puritate fericita castigate prin botez, dar realizabile

integral numai in ordinea cereasca a vietii viitoare.

/orticarea ziologica si morticarea psihologica dozate dupa cunoasterea justa a functiilor silimitelor antropologice nu sunt scopuri in sine, ci numai mijloace pentru a atinge un grad maiinalt de perfectiune. Sub raport psihologic, lepadarea de lume sau morticarea e educareanecontenita a celor cinci simturi prin care luam contact cu lumea inconjuratoare. umeanavaleste in noi prin senzatii variate si aceste senzatii necontrolate de o disciplina launtrica,au darul de a se transforma in reprezentari si idei de natura sa ne sustraga idealului propus sisa ne imprastie su"eteste in lumea din afara. 'ar interesul disciplinei spirituale e tocmaicontrariul, adica realizarea unei reculegeri inlauntru prin ruperea de lumea inconjuratoare aunei concentrari progresive si a unei simplicari psihologice pentru a ajunge la forma pura acontemplatiei. 'aca am asemana cele cinci simturi cu niste tentacule prin care su"etul soarbein el senzatiile lucrurilor exterioare, morticarea ziologica urmareste tocmai retragereaacestor tentacule, dezlipirea lor de lucrurile din afara si transformarea treptata a functiunilorlor din exterioare in interioare. &azul trebuie sasi caute un obiect interior, auzul, mirosul,gustul si pipaitul de asemenea. )xpresia 1ochiul trupului trebuie sa devina ochiul mintii1, neduce tocmai pe drumul intors din afara spre inlauntru, al simturilor spiritualizate prin lucrareamodelatoare a ascezei. Senzatia zica a psihologiei obisnuite devine astfel 1sensatiasuprasensibila1 de care vorbeste #rigen, iar perceptia lucrurilor concrete devine 1perceptia lui'umnezeu1 adica a unui obiect material care nu mai are nimic a face cu perceptia concretului.

Afara de acestea, morticarea psihologica, adica plivirea necontenita de patimi, de afecte side inclinari spre chemarile raului, are ca o conditie neaparata ceea ce am putea formula inmod negativ( sa incetezi de a tu insuti masura lucrurilor. 'aca raportezi totul la tine ca lasuprema masura, te vei simti mereu iritat, ofensat si revoltat. In locul acestor miscari de

dezechilibru psihologic si moral, se recomanda practicarea rabdarii, a blandetii si a umilintei.$racticarea acestor virtuti isi are razimul solid in exemplul totdeauna viu in minte al /antuitorului care, in mijlocul umilintelor si al ofenselor de a se socoti masura lucrurilor, raporta totulla 1voia *atalui1. Cand 'umnezeu devine pentru tine si in locul tau masura lucrurilor, ofenseledin afara iti devin indiferente, impulsurile rele dinlauntru se pot infrange cu usurinta indca,fata de lumea inconjuratoare si fata de tine, ai atins starea de apatie. Apatia, adica indiferentafata de patimile trupesti si su"etesti, e rezultatul morticarii zice si psihologice.

Nu trebuie sa ne inselam insa asupra acestei indiferente. 'upa aparenta inselatoare, ea ar omonstruozitate imorala. Caci lipsa de sensibilitate fata de lume si fata de tine insuti ar intradevar o monstruozitate.

'e fapt, apatia, sub toata aparenta paradoxala, are o inalta semnicatie de perfectiunemorala. infrangerea vointei personale sub imperiul vointei divine plaseaza spiritul uman pe oinaltime de unde toate reapar intro perspectiva si intro stralucire noua. Apostolul $avel zice(1Nu mai sunt eu, ci +ristos este cel care traieste in mine1. $rin simturile tale chiar,functioneaza de acum incolo o putere divina. *otul iti reapare din punct de vedere divin. Siintelegi atunci ca, cu pretul putinului la care ai renuntat, ai castigat totul. $rivirea lui'umnezeu e o privire de dragoste innita fata de lumea creaturala. $rin ea, tu vezi acumlumea de care teai lepadat, pe care ai dispretuito si ai urato, poate. Iar aceasta lume cuconditia ei umana de suferinta, cu dezechilibrul provocat de pacat, traieste din nou in tine,intreaga in imensitatea ei si invaluita de dragostea ta plina de mila pe de o parte, de admiratiepe de alta.

'rumul dramatic al singuratatii ascetice, ridicanduti spiritul in 'umnezeu, te infrateste cu

toata faptura care aspira catre )l. %ezultatul puricarii e acea stare de natura primordiala, princare poti retrai sentimentul de armonie paradisiaca al lui Adam cel dinainte de cadere.


6/11

'intre toti scriitorii spirituali ai apusului, 3uan de la Cruz sau Ioan al Crucii, cum iam puteaspune pe romneste e acela care infatiseaza mai adancit si mai sistematic doctrina puricarii.*eolog de o vasta stiinta in specialitatea noastra, el cunoaste invatatura rasaritenilor, pe careo foloseste, precum si aportul occidentalilor de pana la vremea sa. 'octrina pe care oformuleaza se sprijina pe 'ionisie Areopagitul si pe /agistratul )c6art indeosebi.ucrul acesta,care nu e greu de observat cand ii citesti opera, il recunoaste si $. $ourrat care zice( 1)l a citit

scrierile dionisiene a citit fara indoiala si pe misticii germani si "amanzi. 7neori pare ca lereproduce expresiile1 8a spiritualit chretienne, vol.III9.Noi credem mai mult si anume ca inconceptia sa de viata spirituala, de un purism absolut si de un rigorism fara egal, in"uenta/agistrului )c6art e considerabila. # lucrare speciala de spiritualitate comparata near puteaarata masura justa a acestei in"uente. $urismul acesta, care are in vedere numaicontemplatia ca atare, fara amestecul a ceea ce se numeste in mistica 1fapteleextraordinare1, familiar autorului german si celui spaniol, isi are originea comuna in 'ionisie.'ionisie xeaza insa numai premisele acestui purism. /agistrul )c6art pornind de la ele, sidupa dansul 3uan de la Cruz, dezvolta aceasta idee pana la ultimele ei consecinte.

Noi am armat ca viata mistica are un caracter teandric in a carui desfasurare factorulomenesc se impleteste necontenit cu factorul dumnezeiesc in colaborare, inca din vechime,autorii nostri spirituali impart pe cei dedicati desavarsirii in activi si contemplativi. Activii suntcei care se nevoiesc ascetic pentru a ajunge la harul contemplatiei, contemplativ e cel care aajuns sa se bucure de. acest har. in terminologie tehnica, activa se numeste partea destraduinta a vointei omenesti iar pasiva se numeste actiunea 'uhului Sfant, pe care misticul oprimeste numai sau o sufera. Si cum viata mistica se desfasoara necontenit sub actiuneaharului, care sporeste in masura efortului personal, putem vorbi de o parte activa si de o partepasiva chiar atunci cand ne ocupam de faza puricarii.

3uan de la Cruz deosebeste astfel doua mari categorii de puricari( puricarea activa sipuricarea pasiva. 'espre cea dintai trateaza in cartea Suirea Carmelului, despre cea de adoua in cartea Noaptea obscura.Noi am spus insa ca intre cele trei faze ale vietii spirituale nuexista limite riguroase si ca puricarea, bunaoara, e o lucrare care daca incepe in faza intaia,se continua totusi si la cei care se desavarsesc. Astfel ne vom ingadui ca doctrina despre

puricarea activa so tratam in capitolul acesta, ramanind ca doctrina despre puricareapasiva so tratam la capitolul iluminarii unde, evolutiv, isi are locul.

'aca prin botez se recapata neprihana paradisiaca si daca nevointele ascetice nazuiesc lamentinerea acestei neprihane, ferindo de pacatele personale de dupa botez, aceasta are invedere contemplatia unitiva. Atingerea nemijlocita a lui 'umnezeu nu e cu putinta decat indesavarsita neprihana a su"etului. A realiza aceasta neprihana insemneaza cu alte cuvinte, agoli su"etul de orice continut, introdus in el din lumea creaturala. 1)liberarea de lumeasensibila si de lumea intelectuala1 precum si renuntarea la orice stiinta1 8*eologia mistica :.;9sunt dupa 'ionisie, stadiile acestei lucrari de puricare. 1A gol de tot ce e creatural insemnata plin de 'umnezeu si a plin de ceea ce e creatural inseamna a gol de 'umnezeu1 zice/agistrul )c6art. Aceasta despuiere spirituala, aceasta glorie launtrica, misticul german oconcepe intrun sens radical si absolut.7n su"et gol de orice continut creatural devine simplex

unum, se reintoarce la simplitatea primara, asemenea cu 'umnezeu. 7nirea mistica saunasterea lui 'umnezeu in su"et e simplex unum in simplex unum, nuditate in nuditate saupuritate in puritate. Aceasta intoarcere in lume, aceasta intoarcere a su"etului in propria luiinta e o cufundare in tacerea primordiala.


7/11

prin adancul lui, prin 0rund, prin natura lui pura si inefabila, el e in contact cu lumea prin celecinci simturi si prin cele trei facultati psihologice, ale vechii stiinti despre su"et( inteligenta,memoria si vointa. Acestea sunt caile prin care senzatiile, imaginile si reprezentarile lumii dinafara intra si se depoziteaza in su"et. Acest continut ne spune ce este lumea, iar nu ceea ceeste 'umnezeu. 'umnezeu, dupa doctrina lui 'ionisie, nu e nimic din ceea ce reprezinta acestcontinut venit din lume. $entru a ajunge la dansul, trebuie sa golim su"etul de continutul

creatural. in operatiile puricarii suntem, cu alte cuvinte, pe calea teologiei negative.'umnezeu ind altceva decat tot ceea ce este si se contine in su"etul nostru ca senzatii, caimagini si reprezentari ale lumii create, trebuie sa ne desfacem treptat de acest continut.

$uricarile, asa cum le sistematizeaza 3uan de la Cruz, si aici e vorba de puricarile active,vor , prin urmare, de doua feluri(

puricari privitoare la simturi si

puricari privitoare la facultatile superioare.

$uricarile active privitoare la simturi se numesc in terminologia personala a misticului spaniol

Noaptea simturilor.

$uricarile active privitoare la facultatile superioare se numesc Noaptea spiritului.

*ermenul acesta de noapte, care deriva ideologic din conceptia dionisiana despre 1intunereculdivin1 nu are, desigur, si mai ales in faza puricarilor active, sensul de1 intuneric divin1. Cualte cuvinte 1noaptea simturilor1 si 1noaptea spiritului1 nu insemneaza cel putin in aceastafaza o confundare a lor in orbitoarea lumina divina. 1Noaptea are aici intelesul de negatie afunctiunilor sensibile si a functiunilor psihologice in raportul lor cu lumea.

1Noapte1 inseamna acea golire, acea evacuare a continutului su"etesc provenit din lumeacreaturala. 1Noaptea1 e termenul ultim al puricarilor active, cand simturile retrase din

contactul cu lumea si facultatile psihologice desertate se gasesc in plin vid sau insuspensiune. 1Noapte1 insemneaza morticare. Iar morticare e unul din termenii cei mai desintilniti in literatura ascetica rasariteana. *oata Scara $aradisului a lui Ioan Climax e strabatutabunaoara de termenul acesta care e insasi tema lucrarii.

'ar inainte de a expune ideile lui 3uan de la Cruz asupra puricarilor, e locul sa ne intrebammai deaproape care e ratiunea morticarii2 -ie a morticarii simturilor, e a morticariispiritului. %aspunsul la aceasta intrebare il gasim la Sfantul Ioan Climax in cateva paginiadmirabile unde el rezuma psihologia ascetica a $arintilor bisericesti.

-iind vorba de inriutirea su"etului asupra corpului si de inraurirea corpului asupra su"etului,chestiune atat de importanta pentru viata ascetica , Sfantul loan 8Scara $aradisului >&9spune(

17nii cred ca gandurile ce nasc in inima pun in miscare corpul sil imping spre activitatinecurate. Altii sustin ca simturile si organele corpului fac sa se nasca in su"et gandurilenecurate. 7nii acuza, deci, su"etul, altii acuza corpul ca e izvorul patimilor. -iindca gandurilerele nu aluneca in spirit decat prin vederea unui obiect placut, a unei frumuseti care izbeste siorbeste printro simpla atingere de mana printrun parfum pe care il respiri prin dulceatasunetelor pe care le auzi1, in fata acestor pareri contrarii, Scararul nu sta sa aleaga. )l stie casunt patimi care, ivinduse in su"et, bantuie cu urgiile lor corpul, si mai stie ca sunt altelecare, pricinuite de corp, devasteaza su"etul. $atimile pricinuite de simturile corpului seobserva mai ales la cei care traiesc in mijlocul lumii. $atimile pricinuite de su"et la cei retrasiin manastiri sau in singuratati. #bservatia lui e foarte justa, indca cei dintai traiesc in lumeprin senzatie, iar cei din urma o retraiesc prin amintire.


8/11

In ce priveste geneza si dezvoltarea unei patimi, Ioan Climax, rezumand de asemeneadoctrina patristica, deosebeste o serie de momente psihologice foarte importante. )le sunturmatoarele(

1# intaie miscare a su"etului, care e un fel de discurs simplu si nud precum si reprezentareaunui obiect, lucruri ce se petrec in imaginatie, apoi simpatia spiritului pentru obiectul gurat

de cugetare, care e un fel de intretinere, o anume conversatie intre su"etul nostru si obiectulpe care il considera, e ca su"etul o face cu o intentie rea, e ca o face fara nici un gand rauapoi consimtmantul pe care su"etul il da pacatului el e o dragoste si o afectiune care ildetermina sa voiasca si sa posede obiectul pe care si la reprezentat apoi captivitatea, ea eviolentarea inimii, care o tiraste si o inlantuie fara voie ei, sau o legatura puternica sistatornica, ce tintuieste su"etul si: lipeste de obiectul ce :a miscat si: face sa piarda stareafericita de har si de neprihana, apoi lupta ea e o egalitate de puteri pe care le intrebuintezipentru a combate un dusman astfel ca un angajat in lupta poate, dupa vointa, sa biruie sausa e biruit. in sfarsit, patima, dezvoltata care e un viciu ce de mult sa strecurat in su"etulnostru, a prins radacini si :a calauzit treptat intrun fel de obisnuinta a faradelegii pe caresu"etul o urmeaza cu placere si executa cu ardoare ceea ce ii porunceste1.

'upa acest proces analitic al genezei psihologice a unei patimi, Ioan Climax se intreaba devaloarea morala a ecaruia din momentele descrise. $rima miscare, zice el, prin care su"etul,fara sa vrea, primeste impresia unui obiect, nu e desigur criminala. %eprezentarea lui in spiritnu e cu totul nevinovata. Consimtamantul insa e un pacat care variaza dupa efortul su"etuluide a se impotrivi. upta e dupa rezultat( vrednica de pedeapsa sau rasplata. Captivitatea are ovaloare morala ce depinde de imprejurarile in care sa produs si de gradul de rautate alobiectului ce ne captiveaza. $atima deplin formata, daca nu e pedepsita in lumea aceasta, oasteapta dincolo, cu siguranta chinurile vesnice.

'ar concluzia pe care o trage Climax din aceasta analiza e cu deosebire importanta pentrupsihologia ascetica( patima isi are geneza in prima miscare a su"etului, prin urmare, dacasuprimi aceasta prima miscare, ai suprimat in principiu patima insasi.

Afara de aceasta cale a constiintei clare, prin care patima se inltreaza si creste in su"et, elmai vorbeste de una 1mult mai subtila1, insinuanta, imperceptibila si 1fara durata de timp1. )calea prin care aceleasi senzatii ale primei miscari se strecoara inlauntru pe sub atentie, pesub constiinta clara, fara sa ne dam seama. Sunt lucrurile care cad direct in subconstient si sedezvolta, libere de controlul nostru, in patimi.

Impresia prima insa, senzatia, ind geneza patimei, se impune puricarea trupeasca saupuricarea simturilor. *ot astfel, ea traind mai departe, ca amintire in spirit si in aceasta nouaforma putand sa faca sa renasca patima se impune puricarea spiritului.

'upa aceste consideratii, nu mai e nevoie sa staruim prea mult asupra morticarii simturilor, a1noptii1 lor sau a puricarii lor active. Izolarea de lume, pe care o recomanda atat de insistent

%egulele Sfantului &asile, o anume impietrire in indiferenta a simturilor fata de tot ce vineatractiv din afara, controlul necontenit prin trairea in ansamblul vietii cenobite si toatadisciplina bisericeasca si liturgica duc la acea 1moarte pentru lume1 care e intaia notadeosebitoare a ascezei. Caracteristic e bunaoara preceptul restrictiv ce se impune calugarilorde a rupe contactul chiar cu rudele cele mai apropiate, indca un asemenea contact oricat deresc si de nevinovat ar , infatiseaza puternice repercursiuni psihologice in spiritulmonahalului, e prin senzatii e prin amintiri redesteptate despre lumea care a ramas departein urma.

3uan de la Cruz, in consensul general al asceticii, prescrie insistent o anume disciplina devointa prin care sati aplici preferintele catre lucrurile cele mai respingatoare in defavoareacelor mai atractive. 1Cautati de preferinta, zice el, nu ceea ce e mai usor, ci ceea ce e maigreu nu ceea ce e mai savuros, ci ceea ce e mai insipid nu ceea ce place, dar ceea ce nuatrage nu ceea ce mangaie, dar ceea ce intristeaza nu ceea ce odihneste dar ceea cepretinde truda nu cei mai mare de cei mai mic nu ce e mai inalt si mai pretios, ci ce e mai


9/11

josnic si mai dispretuit nu dorinta de ceva, ci indiferenta pentru lucruri nu cautati ceea celucrurile au mai bun in ele, ci ceea ce au mai putin bun1 8Suirea Carmelului III, t., dupa$ourrat9

/editatia asupra vremelniciei acestei lumi si asupra mortii, pe care o recomanda mereu IoanScararul, e unul din mijloacele suverane ale deslegarii de farmecul ispitelor ce vin din afara.

Impietrirea simturilor insa in indiferenta totala e o poarta zavorita in fata patimii, dar nu etotul. $entru ca patima, precum am vazut, poate sa se nasca nu numai din senzatie, ci si dininstinct si din idee.

Instinctul e un impuls inascut naturii vii, prin puterea caruia aceasta natura se conduce cunecesitate si fara deliberare spre telurile cei sunt xate. in regnul animal instinctul lucreazacu o regularitate fara gres si cu o putere care, daca se manifesta in ecare ins nui apartinetotusi insului ci naturii biologice.Animalul nu e responsabil de instinctul carei randuieste inmod inconstient functiunile biologice. 'e aceea actele lui nu sunt nici morale, nici imorale,dupa invatatura lui 'amaschin, care rezuma doctrina crestina. in om insa instinctul esubordonat spiritului. in om, dupa doctrina lui Nicolae $aulescu, instinctul, condus de vointa

libera, poate functiona drept ca in animal, sau poate degenera in patima. Caci patima, denitain raport cu instinctul e o deviere de la functiunea morala a lui. Instinctul foamei deviat poatedeveni lacomie instinctul reproducerii deviat poate deveni desfrau instinctul posesiunii deviatpoate deveni avaritie si asa mai departe.$e temeiul teoriei instinctelor formulata de $aulescusar putea clarica in mare parte asceza. -unctionarea reasca a instinctelor, ne da pe omulnormal. -unctionarea abuziva a lor ne da pe omul patimas. %estrangerea sau chiar suprimareafunctiunilor normale ale instinctelor ne da pe omul ascet. in asceza instinctul posesiunii sesuprima prin votul saraciei instinctul reproducerii se suprima prin votul fecioriei instinctulfoamei se reduce prin disciplina postului. Si asa mai departe.

Intrun sens mai inalt insa, instinctul de reproducere care e instinctul iubirii, se suprima inordinea zica, dar reapare spiritualizat in ordinea mistica a iubirii de 'umnezeu.

Cultivarea instinctelor, supuse disciplinei rationale a vointei, nu numai ca suprima patimile,dar e calea care duce la spiritualizarea insasi a naturii zice din om. Asceza aplica de faptaceasta disciplina instinctelor, chiar daca din doctrina ei nu reiese in mod evident o teorie alor. 'aca abaterea abuziva a functiunilor lor naste patima, restrictia sau suprimarea lor dinordinea normala a naturii naste virtutea. -iindca instinctele din om numai prin iesirea dinnormalul animalic capata o valoricare morala in sens negativ sau in sens pozitiv.

Sa ne ridicam acum din ordinea instinctelor in ordinea superioara a spiritului. Am vazut, dupaexpunerea lui Ioan Climax, ca nu numai senzatia dar si ideea poate sa nasca patima. 'inaceasta constatare decurge necesitatea puricarii spirituale, in ce consta puricarea activa aspiritului sau noaptea spiritului dupa 3uan de la Cruz2

)a consta in golirea celor trei facultati superioare ale lui de continutul lor creatural. Aceste treifacultati sunt, dupa psihologia veche, inteligenta, memoria si vointa. in ordinea crestina, lecorespund cele trei virtuti teologice. Astfel( inteligentei ii corespunde credinta, memoriei iicorespunde nadejdea vointei ii corespunde dragostea. Cele trei facultati sunt imaginea Sntei*reimi in spiritul omenesc. Cele trei virtuti sunt puteri supranaturale care vor hrani, ca sazicem asa, cu element divin cele trei facultati sau organe ale spiritului. Aceasta hranasupranaturala insa devine posibila prin evacuarea continutului lumesc din cele trei organe alespiritului.

$uricarea activa a inteligentei.

$entru a intelege aceasta puricare, sa ne reamintim metoda teologiei armative si a teologiei

negative, faurite de 'ionisie Areopagitul. 'umnezeu e tot ceea ce este, dar nu e nimic dinceea ce este. Sub raportul armativ, creaturile ii seamana. Sub raportul negativ insa,creaturile chiar cele superioare, nui seamana. Concluzia teologiei negative, e ca 'umnezeu e


10/11

fara de asemanare, si mai presus de orice creatura. Inteligenta noastra nu poate ajunge, prinurmare, in atingere nemijlocita cu 'umnezeu, pe calea armativa, adica acumuland in eaideile lucrurilor si oranduindule dupa logica ratiunii. -iindca aceste idei sunt in disproportieprapastioasa cu nemarginirea lui 'umnezeu. Astfel, continutul armativ al inteligentei noastree de natura mai mult sa impiedice unirea cu 'umnezeu decat so inlesneasca. /etodanegativa cere o eliberare de acest continut. Cu cat inteligenta e mai libera cu atat suirea ei va

mai usoara. )a va renunta deci la operatiunile psihologice care sunt proprii activitatiiintelectuale obisnuite.7rmatorul fragment, pe care il citeaza $ourrat. si care dupa parereanoastra, reaminteste cu evidenta in"uenta Areopagitului asupra lui 3uan de la Cruz, justicanecesitatea metodei negative.

1$entru ca, in viata aceasta, inteligenta sa ajunga la unirea cu 'umnezeu, pe cat e posibil,trebuie sai aplicam mijlocul propriu de unire, mijlocul avand o asemanare apropiata cu scopul.#bservati bine ca, dintre toate creaturile, e superioare, e inferioare, nici una nu ofera acestmijloc apropiat si nu poseda asemanarea care trebuie cu -iinta dumnezeiasca. 'upa teologi,toate au, e adevarat, o anume legatura cu 'umnezeu, si sunt marcate de o urma divina maiaccentuata la unele decat la altele, dupa gradul lor de excelenta, dar intre ele si 'umnezeu nue nici o legatura, nici o asemanare esentiala. in realitate, distanta ce desparte -iinta divina deinta creata e nesfarsita de aici neputinta inteligentei de a patrunde cu adevarat in'umnezeu prin mijlocirea creaturilor, e ele ceresti, sau pamantesti, pentru ca le lipsesteproportia si asemanarea1 8Suirea Carmelului, cartea II, cap.&II, tom I9.

Sarcini declarate inutile, inteligenta se va descurca rand pe rand de reprezentarile lucrurilorsensibile, de ideile lucrurilor inteligibile, de plasmuirile imaginatiei, in purismul sau, 3uan de laCruz elimina din inteligenta insasi faptele extraordinare cum sunt viziunile miraculoase informe sensibile sau viziunile interne, imaginative. *oate acestea impiedica o unire pura cu'umnezeu. 'ar aceasta golire totala a inteligentei nu insemneaza oare insasi distrugerea ei2Nu, indca pe masura ce ea se desarta de continutul resc, in aceeasi masura se umple deelementul supranatural al credintei. )liminarile se fac in favoarea credintei si sunt inlesnite deea. Intrand in noaptea morticarii fata de lume, inteligenta intra cu puterea credintei in'umnezeu. Convertirea ei in credinta e ca o prelungire spirituala pana la obiectul supremei

uniri.

$uricarea activa a memoriei se realizeaza sub puterea nadejdii supranaturale. umea, chiardaca neam despartii de ea prin morticarea simturilor si prin morticarea inteligentei,continua sa traiasca in noi sub forma amintirilor, care alcatuiesc continutul memoriei. /ultedin restrictiunile regulilor monahale, precum am vazut in treacat, isi au ratiunea de a inuciderea ultimelor resturi de amintiri in legatura cu lumea. $uricarea activa a memoriei e, cualte cuvinte, moartea tuturor amintirilor. Nimic din omul vechi nu trebuie sa mai dainuie inomul nou, in omul launtric. 0olirea memoriei de continutul amintirilor omenesti se petrece prininlocuirea lor cu elementul divin al nadejdii. 1in masura despuierii memoriei de formele siamintirile, care nu sunt 'umnezeu, zice 3uah de la Cruz, in aceeasi masura ea se va aseza in'umnezeu si va dispune de mai mult gol in nadejdea ca 'umnezeu il va umple in intregime1.innoptata sau morticata ca legatura a su"etului cu trecutul, memoria se converteste in

nadejde, in bucuria anticipata a adevarului divin pe carel vom trai candva.

Acelasi rigorism il determina pe 3uan de la Cruz sa elimine chiar amintirea faptelor miraculoasepe care su"etul lear exprimat eventual.

$uricarea activa a vointei e despuierea ei de orice sentiment, de orice pasiune sau afectiunefata de lume, e durere, e teama, e bucurie. ) 1renuntarea la tot pentru a duce totul la'umnezeu1. Iubirea de creaturi e inlocuita cu dragostea divina. &ointa noastra, convertita indragoste supranaturala, dispare de fapt in vointa lui 'umnezeu. )a e unica mangaiere si unicadesfatare. #rice alte mangaieri pe care ni lear procura bunaoara, meditatiile sau alteindeletniciri evlavioase, orice alte bucurii, e ele faurite de 1favorurile supranaturale inferioareunirii mistice1.8$. $ourrat.Spiritualii chretienne. III, p.?@;9, vor trebui parasite pentru unica si

in"acarata preferinta a dragostei de 'umnezeu.


11/11

Astfel, $. $ourrat, discutand aceasta exigenta absoluta a lui 3uan de la Cruz de a suprima dinsu"et insasi faptele extraordinare, amintirea lor si bucuriile pe care le procura, socoteste caautorul o face pentru a combate o anumita secta spaniola din timpul sau, aceea a1iluministilor1 sau, cu termenul spaniol( Alumbrados. Cum acestia pretindeau ca au frecventeviziuni sensibile si viziuni imaginative, 3uan ar combate fenomenul, socotit ca o boalaspirituala, excluzandul din conceptia sa de mistician pur. )xplicatia aceasta, legata de

contingente marunte, ni se pare insa insucienta. Istoriceste, 3uan de la Cruz e ucenicul*erezei de Avila, care admite toate harurile extraordinare ale viziunilor sensibile si imaginative,desi traieste in aceeasi epoca a iluministilor. 'aca ucenicul ei genial nu le admite, explicatia e,poate de alta natura. 3uan de la Cruz e un losof dublat de un mistic experimentat. Ca pentruorice losof mistic, pentru el suprema fericire e contemplatia unitiva, pura. *oate celelaltefenomene sunt pentru un asemenea spirit de ordin secundar. 'ionisie, care e maestrul luiincontestabil, vorbeste despre faptele extraordinare cu destula neincredere acordandule abiao valoare simbolica. /agistrul )c6art, care ii alimenteaza rigorismul intro masura imensa,manifesta un dispret suveran pentru faptele extraordinare. 'octrina misticului german despreAbgeschiedenheit si despre saracia divina constituie expresia ultima a purismului si arigorismului in ce priveste golul de realizat in spirit prin asceza. 0olul acesta realizat de ompentru al umple 'umnezeu cu lumina ui orbitoare, este tot una cu acela preconizat insistemul puricarilor active ale simturilor si ale spiritului de 3uan de la Cruz. 'in acest punct de

vedere, cuvintele lui )c6art( 1a gol de tot ce e creatural inseamna a plin de 'umnezeu si a plin de ceea ce e creatural inseamna a gol de 'umnezeu1 vin ca o concluzie reasca ladoctrina ascetica a misticului spaniol. 'upa expunerea sa, mai sistematica decat a oricaruiautor, puricarile active, convertind facultatile superioare ale spiritului omenesc in cele treivirtuti teologice marcheaza limpede un proces de supranaturalizare a intei omenesti. Acestae in realitate procesul urmarit de arta dura a ascezei. Caci toate aceste nevointi infricosate, cepar uneori adevarate coborari in chinurile iadului, nar avea nici un inteles daca din "acara lorinta omeneasca nar iesi mai pura, mai spiritualizata, mai transgurata, mai supranaturalizata, pentru a o face vrednica de apropierea nemijlocita a lui 'umnezeu, suprema eifericire.

a capatul puricarilor active, su"etul, trecut prin noptile morticarilor, se gaseste abia 1in

aurora1 vietii mistice. 'upa 3uan de la Cruz, el e capabil acum de contemplatie. Nu insa decontemplatia mistica propriuzisa, ci de o contemplatie activa. Contemplatia mistica, saupasiva, va veni abia dupa procesul puricarilor pasive, ce are loc in faza iluminarii.

'espre distinctiile acestor moduri de a contempla vom vorbi aparte dupa ce vom sfarsitexpunerea celor trei faze ale vietii spirituale.

Nichior Crainic

Documents

Nichifor Crainic - Purificarea