3
NICOLAE GEORGESCU – TISTU Repere biografice Moto: „Bibliologia e o disciplină care-şi încheagă întreaga osatură sub ochii noştri. E o structură delicată, având ca obiect raporturile dintre autor, carte şi cititor.” Nicolae Georgescu – Tistu 1 septembrie 1894 – Se naşte la Coteşti, judeţul Vrancea, într-o familie da ţărani. Rămas orfan de mic, a studiat în cadrul Colegiului din Craiova, urmând apoi Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Dintre profesorii care l-au marcat în mod deosebit au fost: istoricul şi scriitorul Nicolae Iorga, celebrul filolog şi lingvist Ovid Densuşianu, precum şi faimosul bibliograf şi editor Ioan Bianu. 1920 Obţine licenţa 1921 – Profesor de limba română în Cluj; preparator şi asistent la Facultatea de Litere din Cluj. În acelaşi an, remarcabilul lingvist Sextil Puşcariu, rectorul Universităţii din Cluj şi editorul revistei filologice Dacoromania, îi propune colaborarea la rubrica bibliografică a acestei publicaţii. Articolele lui din acea perioadă l-au făcut remarcat şi alături de alţi tineri intelectuali români a fost propus pentru completarea studiilor de specialitate în străinătate. 1923-1928 Îşi desfăşoară activitatea la Muzeul Limbii Române din Cluj alături de Sextil Puşcariu. 1924 – 1926 - Perioadă în care pleacă în Franţa, ca bursier al Şcolii româneşti de la Fontenay aux Roses şi urmează cursurile la College de France şi École des Chartes, specializându-se în normele biblioteconomice franceze, dar luând cunoştinţă şi de noutăţile americane; Tot în această perioadă, se perfecţionează în domeniul bibliografiei, la Institutul Internaţional de Bibliografie de la Bruxelles sub îndrumarea savantului Paul Otlet – întemeietorul institutului. 1925 – Apare, la Paris lucrarea Emile Picot şi lucrările sale referitoare la români, realizată pe baza unui material documentar extrem de preţios, pus la dispoziţie de văduva renumitului filolog şi bibliograf francez Emile Picot (1844-1918). 1926 A călătorit în Italia şi a poposit la Florenţa, la Şcoala de bibliotecari şi arhivişti paleografi condusă de Luigi Schiaparelli. Aici s-a specializat în formarea şi perfecţionarea resurselor umane din domeniul bibliologiei. 1927 – Nicolae Georgescu-Tistu este primul din România care îşi ia doctoratul în bibliologie la Cluj 1928 – Urmează un stagiu de specializare la Deutsche Bücherei din Leipzig. 1928-1938 – Perioadă în care a fost director al Bibliotecii Facultăţii de Litere şi Filozofie, numit de către Ioan Bianu, decanul de atunci al facultăţii. În această perioadă a fost şi profesor la Şcoala superioară de Arhivistică şi Paleografie din Bucureşti.

NICOLAE GEORGESCU – TISTU

Embed Size (px)

DESCRIPTION

1 septembrie 1894 – Se naşte la Coteşti, judeţul Vrancea, într-o familie da ţărani. Rămas orfan de mic, a studiat în cadrul Colegiului din Craiova, urmând apoi Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Dintre profesorii care l-au marcat în mod deosebit au fost: istoricul şi scriitorul Nicolae Iorga, celebrul filolog şi lingvist Ovid Densuşianu, precum şi faimosul bibliograf şi editor Ioan Bianu.

Citation preview

Page 1: NICOLAE GEORGESCU – TISTU

NICOLAE GEORGESCU – TISTU Repere biografice

Moto:

„Bibliologia e o disciplină care-şi încheagă întreaga osatură sub ochii noştri. E o structură delicată, având ca obiect raporturile dintre autor, carte şi cititor.”

Nicolae Georgescu – Tistu

1 septembrie 1894 – Se naşte la Coteşti, judeţul Vrancea, într-o familie da ţărani.

Rămas orfan de mic, a studiat în cadrul Colegiului din Craiova, urmând apoi Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Dintre profesorii care l-au marcat în mod deosebit au fost: istoricul şi scriitorul Nicolae Iorga, celebrul filolog şi lingvist Ovid Densuşianu, precum şi faimosul bibliograf şi editor Ioan Bianu.

1920 – Obţine licenţa 1921 – Profesor de limba română în Cluj; preparator şi asistent la Facultatea de Litere

din Cluj. În acelaşi an, remarcabilul lingvist Sextil Puşcariu, rectorul Universităţii din Cluj şi editorul revistei filologice Dacoromania, îi propune colaborarea la rubrica bibliografică a acestei publicaţii. Articolele lui din acea perioadă l-au făcut remarcat şi alături de alţi tineri intelectuali români a fost propus pentru completarea studiilor de specialitate în străinătate.

1923-1928 – Îşi desfăşoară activitatea la Muzeul Limbii Române din Cluj alături de Sextil Puşcariu.

1924 – 1926 - Perioadă în care pleacă în Franţa, ca bursier al Şcolii româneşti de la Fontenay aux Roses şi urmează cursurile la College de France şi École des Chartes, specializându-se în normele biblioteconomice franceze, dar luând cunoştinţă şi de noutăţile americane; Tot în această perioadă, se perfecţionează în domeniul bibliografiei, la Institutul Internaţional de Bibliografie de la Bruxelles sub îndrumarea savantului Paul Otlet – întemeietorul institutului.

1925 – Apare, la Paris lucrarea Emile Picot şi lucrările sale referitoare la români, realizată pe baza unui material documentar extrem de preţios, pus la dispoziţie de văduva renumitului filolog şi bibliograf francez Emile Picot (1844-1918).

1926 – A călătorit în Italia şi a poposit la Florenţa, la Şcoala de bibliotecari şi arhivişti paleografi condusă de Luigi Schiaparelli. Aici s-a specializat în formarea şi perfecţionarea resurselor umane din domeniul bibliologiei.

1927 – Nicolae Georgescu-Tistu este primul din România care îşi ia doctoratul în bibliologie la Cluj

1928 – Urmează un stagiu de specializare la Deutsche Bücherei din Leipzig. 1928-1938 – Perioadă în care a fost director al Bibliotecii Facultăţii de Litere şi

Filozofie, numit de către Ioan Bianu, decanul de atunci al facultăţii. În această perioadă a fost şi profesor la Şcoala superioară de Arhivistică şi Paleografie din Bucureşti.

Page 2: NICOLAE GEORGESCU – TISTU

22 ianuarie 1929 – Are loc lecţia de deschidere Studiul şi organizarea cărţii din cadrul cursului ţinut la Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie. În acest curs vorbeşte de „ştiinţa generală a cărţii” şi distinge două mari ramuri principale: bibliografia şi biblioteconomia, cărora le adaugă şi o a treia: pregătirea personalului.

1929 – A înfiinţat Secţia de bibliologie la Institutul Social Român, ctitorit de Dimitrie Gusti, secţie condusă de Ioan Bianu, unde Nicolae Georgescu-Tistu a fost secretar dar şi sufletul întregii activităţi.

1932 – Urmează un stagiu de specializare la Universitatea din Berlin, sub îndrumarea unor mari personalităţi ale biblioteconomiei germane: Fritz Milkau şi Heinrich Uhlendhal. La această Universitate studiase, cu o jumătate de veac şi mai bine în urmă şi Mihai Eminescu.

În acelaşi an publică teza de doctorat Bibliografia literară română şi realizează Buletinul secţiei de bibliologie a Institutului Social. La elaborarea lucrării Bibliografia literară română a depus o muncă imensă, după cum ne dăm seama din propriile mărturisiri: „Am parcurs, fişă cu fişă, întregul catalog pus de Biblioteca Academiei la dispoziţia cititorilor şi am cercetat fiecare carte potrivită bibliografiei mele.” 1932-1955 – Perioadă în care a fost profesor la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, la disciplina de bibliologie, introdusă în planul de învăţământ la insistenţele lui. În aceeaşi perioadă a fost profesor şi la secţia de Biblioteconomie a Facultăţii, înfiin ţată tot de el.

1938 – Publică prima lucrare românească de teorie bibliologică Orientări bibliologice 1940-1944 – A participat la constituirea Centrului Român de Documentare. 1942-1949 – A înfiinţat un Centru de studii bibliologice în cadrul Facultăţii de Litere

şi Filozofie a Universităţii Bucureşti, care a funcţionat în această perioadă. Secretar al acestui centru era Mircea Tomescu, un alt reprezentant de seamă a Bibliologiei româneşti.

1943 – Editează buletinul bibliologic Scriptum, un singur volum cu lucrări ale participanţilor la Cercul de bibliologie pe care îl conducea la Facultatea de Litere

1946 -1948 – Publică, din cursul predat la Facultatea de Litere părţile de: bibliografie Curs de bibliologie (1946), de organizare a activităţii intelectuale Munca intelectuală. Idei generale şi îndrumări tehnice (1947) şi de istoria scrisului şi cărţii Scris şi carte. Istorie, tehnică, semnificaţie (1948).

1948-1949 – Publică un curs de biblioteconomie, dovadă a unei atenţii sporite pe care o acordă ştiinţei organizării bibliotecilor

1955-1959 – Perioadă în care a fost cercetător principal şi apoi colaborator la Ministerul Învăţământului

1957 - Apare culegerea de texte Cîntare cărţii , o antologie a elogiilor aduse cărţii, tiparului, literaturii, de către scriitorii români.

1965 – Sub conducerea sa un colectiv de bibliotecari de la Biblioteca Academiei Române a alcătuit primul nostru dicţionar de specialitate: Vocabular de bibliologie, care încerca să stabilească o terminologie bibliografică românească.

11 aprilie 1972 – Nicolae Georgescu –Tistu se stinge din viaţă la Bucureşti 1972 – apare volumul Cartea şi bibliotecile în care Dumitru Bălăeţ adună toate

studiile bibliologice semnate Nicolae Georgescu-Tistu, volum pe care acesta nu apucă să-l vadă tipărit.

Nicolae Georgescu-Tistu este o personalitate eminentă a bibliologiei şi biblioteconomiei româneşti, fondatorul acestor discipline în forma lor modernă.

Este cel mai important teoretician român în domeniul bibliologiei A lansat o concepţie nouă despre biblioteci şi rolul acestora în societate şi a pus bazele bibliologiei moderne româneşti. A fost un deschizător de drumuri şi un teoretician în multe domenii bibliologice şi bibliografice. Lucrările sale au servit ca model, îndrumar, nu numai pentru bibliografii din

Page 3: NICOLAE GEORGESCU – TISTU

epocă dar şi pentru istorici şi critici literari. „D-lui N. Georgescu-Tistu i se datoresc îndrumări capitale în privinţa bibliografiei generale a istoriografiei literare române”, spunea criticul şi scriitorul român George Călinescu.

Închinându-şi viaţa cărţii, bibliotecilor, literaturii Nicolae Georgescu-Tistu avea un adevărat cult pentru cuvântul scris şi tipărit. Multe din titlurile scrierilor sale arată atitudinea deosebită faţă de carte: Minunea tiparului, Motivul cărţii în literatura română, Paralela scris-carte, Ajutorul bibliologiei în munca intelectuală, Zăbava cărţii , Cărţile ca instrument politic şi altele. A publicat studii precum: Începuturile bibliotecilor din România, Vechi biblioteci româneşti şi O bibliotecă militară la Iaşi. Alte contribuţii privesc Depozitul legal, baza bibliografiei naţionale şi bibliotecile în cadrul documentării. În domeniul bibliografic Nicolae Georgescu-Tistu a alcătuit numeroase bibliografii ale operelor marilor personalităţi, cum ar fi: Alexandru Odobescu, Timotei Cipariu, Ilarie Chendi, George Bariţiu, episcopul Melchisedec, Perpessicius şi alţii.

A colaborat la numeroase publicaţii româneşti: Arhiva Românească, Dacoromania, Revista Istorică Română, Studii şi Cercetări de Bibliologie, Studii şi Cercetări de Documentare şi Bibliologie, Revista Bibliotecilor, Viaţa Nouă, Gândirea. A colaborat la prestigioasa publicaţie germană de la Leipzig: Internationale Bibliographie des Bucherei und Bibliothekswesens. Specialiştii din străinătate au apreciat contribuţiile ştiinţifice ale lui Nicolae Georgescu-Tistu prin numeroasele recenzii făcute cărţilor, studiilor şi articolelor sale. Activitatea sa de cercetare a acoperit toate domeniile: istoria cărţii, a tipăriturilor româneşti şi a bibliotecilor, organizarea bibliotecilor, documentarea, bibliografiile, studii despre mari personalităţi. Lucrările consacrate bibliologiei însumează aproximativ 13 cărţi, 170 de articole, 101 recenzii, 5 cronici teatrale şi numeroasele cursuri dedicate studenţilor lui. Simpla enumerare a titlurilor din bibliografia sa ilustrează varietatea domeniilor de care s-a interesat şi în care a adus contribuţii remarcabile.

Întemeietor de disciplină ştiinţifică, formator al unor generaţii de specialişti dedicaţi cărţii şi bibliotecii, Nicolae Georgescu-Tistu, a consolidat rolul ştiinţelor informaţiei ca domeniu fundamental în cercetarea ştiinţifică. A insuflat studenţilor dragostea pentru carte, pentru munca metodică, ordonată şi competentă în cadrul unei biblioteci.

Nicolae Georgescu-Tistu s-a bucurat toată viaţa de aprecieri frumoase. Iată un gând lăsat de Emanoil Bucuţa, colegul său de breaslă: „Ca un vrej de lumină, pe după viaţa cărţii se împleteşte şi viaţa cercetătorului ei...”

BIBLIOGRAFIE: 1. BERCIU-DRĂGHICESCU, Adina. Personalităţi ale ştiinţelor informării şi

documentării din spaţiul românesc. Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2008, p. 55-65.

2. BULUŢĂ, Gheorghe; PETRESCU, Victor. Galeria bibliologilor români. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2003, p. 31-33.

3. BULUŢĂ, Gheorghe; PETRESCU, Victor; VASILESCU , Emil. Bibliologi români: Dicţionar. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2011, p. 108-110.

4. POHILĂ, Vlad. Ca un vrej de lumină de după viaţa cărţilor . În: BiblioPolis: Buletin de specialitate al Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, Chişinău, nr. 1, 2004, p. 30-33.