slidetube.org Pag 1

NOȚIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A

SISTEMULUI NERVOS

Sistemul Nervos Central:

Totalitatea organelor constituite predominant din țesut nervos

specializat în receptarea, transmiterea și prelucrarea excitațiilor sau

informațiilor din mediu intern sau extern formează

sistemul nervos pe care-l gasim în componența tuturor

organismelor.

Sistemul nervos central este sistemul alcatuit din țesut

nervos,care avand la baza funcția reflexă, asigură legatura

organismului cu mediul în care acesta traiește și se dezvoltă,

realizând unitatea organism-mediu, iar pe de altă parte

coordonează activitatea tuturor organelor și aparatelor corpului,

asigurând unitatea funcțională a organismului.

slidetube.org Pag 2

Din punct de vedere funcțional sistemul nervos formează un

tot unitar. În mod arbitrar, pe considerente morfologice și

functionale, sistemul nervos poate fi împarțit în:

-sistemul nervos central sau cerebrospinal care cuprinde

creierul și maduva spinării. El conține centrii superiori de reglare și

coordonare a funcțiilor.

-sistemul nervos periferic reprezentat de totalitatea

prelungirilor care în mod direct sau indirect iși au originea

anatomică sau sunt conectate funcțional cu sistemul nervos central.

Sistemul nervos periferic conține prelungirile neuronilor care

constituie nervii pe traiectul carora se pot găsi și ganglioni (corpii

neuronali).

Din punct de vedere functional sistemul nervos poate fi împarțit

în:

-sistem nervos al vieții de relație alcatuit din sistemul nervos

central și sistemul nervos periferic;

-sistemul nervos al vieții vegetative sau visceral, alcatuit din

sistemul nervos simpatic și parasimpatic.

Sistemul nervos vegetativ își are centrii în sistemul nervos

central și coordonează sub conducerea acestuia,activitatea

organelor interne.

Activitatea sistemului nervos vegetativ și al vieții de relație sunt

strans intricate.

Maduva Spinării: Măduva spinării este partea sistemului nervos

central adăpostită în canalul vertebral. Măduva spinării se întinde

slidetube.org Pag 3

într-un plan convențional care trece prin gaura occipitală și a 2-a

vertebră lombară unde se termină prin conul medular. Acesta se

continuă cu o formațiune subțire până la fața posterioară a vertebrei

a 2-a coccigiene.

Lungimea măduvei spinării este de 45 cm la barbați și 43

cm la femei. Măduva spinării se împarte în mai multe porțiuni:

cervicală, toracală, lombară și sacrală.

Măduva spinării are forma unui cilindru turtit antero-posterior.

Ea prezintă doua porțiuni mai voluminoase, cervicala (intumescentă

cervicală și lombară) care corespunde originii nervilor plexului

brahial și respectiv lombar. Dezvoltarea mai accentuată a măduvei

în aceste regiuni corespunde funcțiilor complexe ale membrelor

superioare și inferioare.

Trunchiul Cerebral : Trunchiul cerebral este așezat în axul

median al etajului inferior al cutiei craniene și continuă la nivelul

encefalului maduvei spinării. Este format de jos în sus din pedunculi

cerebrali, bulb și punte. Bulbul se gasește în partea inferioară a

slidetube.org Pag 4

trunchiului cerebral și se continuă cu maduva spinării.Superior este

despartit prin santul bulbo-pontin de punte.

Diencefalul : Diencefalul sau creierul intermediar este așezat

sub emisferele cerebrale și deasupra mezencefalului (pedunculii

cerebrali și corpii cvadrigemeni).

Cerebelul : Cerebelul sau creierul mic este situat în etajul

inferior al cutiei craniene, posterior de trunchiul cerebral. Este

separat de creierul mare printr-o prelungire a durei mater, cortul

cerebelului, care îl separă de lobii occipitali, ai emisferelor

cerebrale.

Cerebelul constituie o zona superioară de integrare, avand

rolul de a doza și coordona mișcările pe care le comandă scoarța

cerebrală.

Cerebelul are forma ovoidă, turtit de sus în jos, cu diametrul

mare transversal. Prezintă o parte mediană, cu directie antero-

posterioară numită vermis și doua părți laterale, lățite numite

emisfere cerebeloase. Cerebelul participă la formarea tavanului

ventriculului al IV-lea. Legatura cerebelului cu trunchiul cerebral se

face prin intermediul a trei perechi de pedunculi cerebelosi:

-inferiori sau corpii restiformi, care fac legatura cerebelului cu bulbul

-mijlocii sau brațele punții care leagă cerebelul de punte

-superiori sau bratele conjunctive care leagă cerebelul de

mezencefal

slidetube.org Pag 5

Emisferele Cerebrale: Emisferele cerebrale sunt in numar de

doua fiind separate prin fisura interemisferică. Emisferele cerebrale

au formă ovoidală,cu axul mare antero-posterior.

Au trei fețe: laterală, medială și bazală și trei margini: laterală,

supero-medială și infero-medială. Suprafața exterioară este

brazdată de numeroase sanțuri de adâncime diferite, numite fisuri.

Ele delimitează circumvoluțiile sau girusurile cerebrale.

Meningele: Meningele este un sistem format din trei

membrane conjunctive de origine mezenchimală, care învelesc

sistemul nervos central (situat în cavităţi osoase: canalul vertebral

şi cutia craniană), adică atât măduva spinării cât şi encefalul. Ele

intervin în protecţia şi nutriţia ţesutului nervos, precum şi în

păstrarea lichidului cefalorahidian în spaţiul destinat lui.

Meningele Spinal: Maduva este alcatuită din 3 membrane de

protecție, care o învelesc.

La nivelul găurii occipitale, meningele spinale se continuă cu

meningele cerebral.

Membrana exterioară, numită dura mater are o structură

lamelară fibroasă, rezistentă și este separată de pereții canalului

vertebral prin spatiul epidural în care se află țesut conjunctiv și gras,

cât și vene multiplu anastomozate.

Superior, la nivelul găurii occipitale se continua cu dura

mater craniană. Inferior se termină în fund de sac în care sunt

adăpostite filum terminale, împreună cu învelisul dural cu care vine

în contact, formând ligamentul coccigian.

slidetube.org Pag 6

Arahnoida este cea de a doua membrana din constituția

meningelui. Are o structură conjuctivă și este separată de dura

mater prin spatiul subdural și de pia mater prin spatiul

subarahnoidian care contine lichid cefalorahidian.

Pia mater sau meningele vascular este o membrană

conjuctivo-vasculară, cu rol nutritiv care învelește maduva de care

adera intim, pătrunzând în șanțuri și fisuri. În grosimea ei se găsesc

numeroase vase arteriale și nervi, în special simpatici. Prelungirile

în piale pătrund, împreună cu ramurile arteriale, în substanța

nervoasă, participand la constituirea barierei hematoencefalice.

Meningele Cerebral: Structura meningelor este astfel

alcatuită încât corespunde întrutotul necesității funcționale, de

protejare a S.N.C. și a anexelor sale.

Componentele meningiene sunt alcatuite, din interior în

exterior din: dura mater (membrana fibroasă, densă), arahnoida

(foița intermediară cu numeroase trabecule) și din pia mater (foiță

foarte fina, bogat vascularizată). Topografic, meningele se împarte

în cerebral si medular, dura mater alcătuind pahimeningele iar

arahnoida și pia mater, leptomeningele, creind între ele spațiile:

slidetube.org Pag 7

epidural, subdural, subarahnoidian, în care circulă lichidul

cefalorahidian.

Cavitățile ventriculare și ependimul, aflate în interiorul

nevraxului, comunică cu spatiul subarahnoidian prin: ventriculii

laterali care comunică cu ventriculul al III-lea prin gaura Monro,

ventriculul III comunică prin apeductul lui Sylvius cu ventriculul IV,

care prin gaura lui Magendie și orificiile Luschka comunică cu

cisterna mare.

Dura mater encefalică spre deosebire de dura mater

spinală, aderă intim de oasele cutiei craniene. În interiorul craniului

trimite prelungiri orizontale și sagitale. Dintre prelungirile orizontale

fac parte cortul cerebelului, care separă cerebelul de lobul occipital

al emisferelor cerebrale, și diafragma șeii turcești în care se află

hipofiza.

Diafragma șeii turcești este perforată de un orificiu prin care

trece tija hipofizară. Dintre prelungirile sagitale fac parte: coasa

creierului, care separa incomplet cele 2 emisfere cerebeloase și în

slidetube.org Pag 8

grosimea acestor septuri se găsesc sinusurile venoase, care aduna

sange venos de la creier si îl duc în vena jugulară internă.

Arahnoida trece peste șanțurile cerebrale ca o punte. Între ea

și dura mater există un spațiu virtual. Ea este separată de pia mater

printr-un șant numit subarahnoidian, plin cu lichid cerebrospinal

(L.C.R.).

Arahnoida trimite o serie de prelungiri care străbat dura mater

și pătrund în sinusurile venoase sub formă de vilozitați arahnoidiene

și sub forma de diverticuli, alcătuind granulațiile arahnoidiene

Pacchioni.

La nivelul bazei creierului, începând de la limita cu maduva,

arahnoida se îndepărtează de pia mater și formează spații mai

dilatate, numite cisterne subarahnoidiene strabatute de vase de

sange importante și cu un conținut bogat în lichid cefalorahidian.

Cisterna mare (cerebro-medulară) situată între ventriculul IV și

fața inferioară a cerebelului,este locul de elecție al puncției

suboccipitale. Cisterna bulbo-pontină, la nivelul șanțului bulbo-

pontin prin care trece artera bazilară. Cisterna interpenduculară,

între picioarele pedunculilor cerebrali. Cisterna laterala, in

profunzimea scizurii laterale Sylvius, cu artera cerebrala mijlocie, pe

lobul temporal. Cisterna chiasmatică, la nivelul chiasmei optice,

prelungindu-se și pe fața superioară a corpului calos.

Cisterna mare a venei cerebrale, între spleniusul corpului calos

și trigonul (fornix).

Cerebral, conține vena Galen și epifiza.

slidetube.org Pag 9

Cisterna ambiens,situată în jurul protuberanței și a

pedunculilor cerebrali, întinzându-se până la epifiză și corpii

cvadrigemeni.

Pia mater este un înveliș subțire care îmbracă toată suprafața

creierului, patrunzând în șanțuri și scizuri. Este o membrană

vasculară. Vasele cerebrale sunt plasate pe fața externă a piei

mater, deci în plin spațiu subarahnoidian, spre deosebire de pia

mater al maduvei, unde vasele sunt conținute în grosimea acesteia.

Lichidul Cefalorahidian : Lichidul cefalorahidian își are

originea la nivelul plexurilor coroidei.

Din ventriculii laterali, lichidul cefalorahidian trece prin orificiile

Monro în ventriculul III, de aici prin apeductul Syllvius ajunge în

ventriculul IV unde fie trece în canalul ependimar de la nivelul

maduvei, fie prin orificiile de la nivelul parții inferioare a plafonului

ventriculului IV (orificiul median Magendie) trece în spațiul

subarahnoidian, iar de aici excesul e absorbit în sinusurile venoase.

slidetube.org Pag 10

La fiecare 3-4 ore își schimbă compoziția (se reinnoiește). Din

cei 140-300 cm3, numai 25-30 cm3 se găsește în ventriculii

cerebrali, restul aflându-se în spațiul subarahnoidian.

Lichidul cefalorahidian are rol protector, menține o presiune

constantă în cutia craniană, permite schimbul dintre vase și

substanța nervoasă.

Debitul mediu ar fi de 0,3 ml/minut, variind în funcție de

persoană. Circulația este lentă, putând fi perturbată.

Presiunea se măsoară cu ajutorul manometrului Claude.

Variază în funcție de poziție și de regiunea explorată.

În poziție șezând presiunea este de 30-45 cm (la puncția

lombară), la cea suboccipitală de la -3 la +1, iar la cea ventriculară

de la -1 la -5. Daca este culcat, valorile cresc, după inspirația

profundă scade cu 1-2 cm și crește dacă bolnavul tușește de

cateva ori. Scade și după injectarea intravenoasă de soluții

hipertonice sulfat de magneziu 15%, glucoză 30%, crește după

administrarea de NaCl, apa distilată.

Proba Queckenstedt-Stookey. Compresiunea bilaterală a

venelor jugulare timp de 10 secunde provoacă o creștere a presiunii

lichidul cefalorahidian până la 70-80 cm de apă. Imediat după

încetarea compresiunii, presiunea revine la normal. Atunci când

urcarea și scăderea presiunii se face lent. Presupunem un blocaj

parțial.

Sistemul Nervos Periferic : Componentele principale ale

sistemului nervos sunt nervii, care leagă sistemul nervos central de

slidetube.org Pag 11

alte părți ale corpului, și ganglionii nervoși, grupe de celule

nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos.

Un nerv este un fascicul alcătuit din fibre motorii și senzitive,

împreună cu țesutul conjunctiv și vasele sanguine. Nervii principali,

în număr de 43 de perechi, își au originea în sistemul nervos

central: 12 perechi se desprind din porțiunea inferioară a creierului

(nervii cranieni) și 31 perechi din măduva spinării (nervii spinali).

Nervii cranieni inervează, în principal, organele de simț și mușchii

capului, deși un nerv cranian foarte important,nervul vag inervează

organele digestive, inima și căile respiratorii din plămâni.

Unii nervi cranieni, cum ar fi nervul optic, conțin doar fibre

senzoriale.

Nervii spinali se desprind la intervale regulate din măduva

spinării și conțin întotdeauna atât fibre motorii cât și fibre senzitive.

slidetube.org Pag 12

Ei inervează toate regiunile corpului situate mai jos de gât. Fiecare

nerv spinal este atașat de măduva spinării prin intermediul a două

rădăcini, una alcătuită din fibre motorii și cealaltă din fibre senzitive.

După unirea rădăcinilor, cele două tipuri de fibre se alătură pentru a

forma nervul, deși fiecare acționează independent de cealaltă. În

timp ce la nervii cranieni, de asemenea atașați de regiunea

inferioară a creierului prin rădăcini, fibrele senzitive și motorii

formează de regulă nervi separați.

La mică distanță de măduva spinării, fiecare nerv spinal se

divide în ramuri care la rândul lor, se divid în numeroase ramuri mai

mici, formând o rețea care inervează tot corpul.

Atât fibrele senzitive, cât și cele motorii sunt doar parți ale

neuronilor senzitivi și motorii. Fibrele motorii și senzitive sunt

prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. De exemplu, o

fibră motorie a unui neuron din măduva spinării se poate intinde

fără întrerupere până la un mușchi al piciorului.

slidetube.org Pag 13