NORMATIV PENTRU EXECUTAREA CONSTRUCTIILOR DIN PANOURI MARI

Indicativ P 42-71 Înlocuieşte C 42-63

Cuprins

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Prezentul normativ stabileşte cadrul general privind metodele de lucru şi condiţiile tehnice care trebuie avute în vedere la executarea clădirilor de locuit din panouri mari prefabricate din beton armat.

1.2. Domeniul de aplicare a prevederilor din cuprinsul normativului se referă numai la executarea clădirilor de locuit din panouri mari cu structura de rezistenţă fără schelet, bazată pe portanţa pereţilor interiori din panouri mari, pereţii exteriori putând fi portanţi, neportanţi sau autoportanţi.

1.3. Metodele de lucru din cuprinsul normativului sunt date cu caracter exemplificativ-orientativ: ele nu limitează posibilitatea adoptării şi a altor metode de lucru verificate, acceptate de proiectant, care pot asigura aceleaşi condiţii tehnice şi de eficienţă economică ca cele date în prezentul normativ.

1.4. Se precizează că executarea clădirilor din panouri mari se va face numai pe baza documentaţiei tehnice şi economice de execuţie elaborată de proiectant, care trebuie să se înscrie în prevederile cadrului general din cuprinsul prezentului normativ.

1.5. Documentaţia tehnicã de execuţie trebuie sã cuprindã :

a) detalii complete de execuţie pentru toate capitolele de lucrãri ;

b) indicaţii privind succesiunea lucrãrilor de montaj ;

c) condiţiile tehnice specifice şi indicaţii de detaliu privind executarea şi recepţionarea diferitelor capitole de lucrãri ;

d) mãsurile speciale privind tehnica securitãţii muncii ;

e) indicaţii pentru organizarea generalã a lucrãrilor, construcţia dispozitivelor auxiliare de montaj etc.

1.6. La executarea clãdirilor din panouri mari se vor respecta prevederile generale din prescripţiile tehnice în vigoare referitoare la ;punerea în lucrare a betoanelor din fundaţii, elevaţii şi îmbinãri, executarea lucrãrilor pe timp friguros şi recepţionarea lucrãrilor.

1.7. Executarea clãdirilor din panouri mari se va face numai sub conducerea şi supravegherea unui personal ingineresc şi tehnic de specialitate, având o pregãtire teoreticã corespunzãtoare şi o practicã suficientã pentru astfel de lucrãri.

1.8. Lucrãrile de montare a panourilor, de execuţie a îmbinãrilor dintre panouri şi de etanşare a rosturilor de la faţade se vor executa numai cu ehipe de muncitori calificaţi, special instruiţi în cadrul întreprinderilor de execuţie pentru executarea acestor lucrãri.

1.9. Înaintea începerii oricãror lucrãri de execuţie pentru realizarea unei clãdiri din panouri mari, prevederile de cadru general din cuprinsul prezentului normativ, precum şi prevederile tehnice speciale care însoţesc proiectul de excuţie se vor prelucra obligatoriu cu întreg personalul tehnic şi echipele de lucru de pe şantier, în vedera cunoaşterii şi însuşirii comple a acestor prevederi.

1.10. Unitãţile de execuţie care construiesc clãdiri de locuinţe din panouri mari de tipul celor menţionate la articolul 1.2 vor comunica annual la Institutul de cercetãri în construcţii şi economia construcţiilor (INCERC) şi la Institutul de studii şi proiectãri pentru sistematizare, arhitecturã şi tipizare (ISART), metodele de lucru folosite la executarea clãdirilor, precum şi observaţiile şi propunerile lor, apreciate ca utile, în vederea îmbunãtãţirii şi completãrii cu prevederile prezentului normativ.

[top]

2. CONDITII GENERALE PENTRU ORGANIZAREA EXECUTÂRII CLÂDIRILOR DIN PANOURI MARI

2.1. Lucrările de aprovizionare şi montare a panourilor mari vor începe după ce executarea lucrărilor de drumuri, reţele exterioare şi de organizare a şantierului sunt terminate.

2.2. Pentru transportarea panourilor şi a celorlalte materiale necesare şantierului se vor folosi drumurile permanente, executându-se drumuri provizorii numai când traseul, lungimea, lăţimea sau rezistenţa drumurilor permanente nu satisfac condiţiile tehnice de aprovizionare a panourilor.

Drumurile provizorii, în asemenea cazuri, vor fi executate cu dale de inventar din beton.

2.3. Lucrãrile de execuţie-montaj la clãdirile din panouri mari se organizeazã pe ‘tronsoane”şi pe “secţiuni de lucru” .

Prin “tronson” se înţelege porţiunea de clãdire aferentã unei scãri, iar în cazul clãdirilor cu rosturi de dilataţie, porţiunea de clãdire cuprinsã între douã rosturi sau între un rost şi faţada de capãt a clãdirii.

Prin “secţiune de lucru” se înţelege suprafaţa unui tronson la un anumit nivel.

2.4. Executarea clãdirilor din panouri mari trebuie organizatã pe complexe (cvartale sau microraioane), pentru a se putea asigura desfãşurarea diferitelor capitole de lucrãri prin metoda de lucru “în flux”.

[top]

3. EXECUTAREA LUCRARILOR DE INFRASTRUCTURA

3.1. Prin lucrările din ciclu zero se înteleg lucrările de executare a infrastructurii clădirii, inclusiv planşeul peste subsol.

3.2. La executarea pereţilor subsolului unui tronson se va urmări respectarea următoarelor condiţii tehnice:

- abatere la lungimea pereţilor longitudinali: maximum 50 mm;

- abatere la lungimea pereţilor transversali: maximum 30 mm;

- abatere la grosimea pereţilor : maximum + 20 mm sau - 10 mm;

- săgeata spre "în afară" sau spre "înăuntru" la pereţii exteriori longitudinali sau transversali: maximum 20 mm;

- diferenţa de cotă între două puncte de pe întreaga suprafaţă orizontală a pereţilor unui tronson pe care reazemă panourile de planşeu: maximum 15 mm.

3.3 Executarea planşeului peste subsolul unui tronson trebuie să fie făcută cu respectarea riguroasă a prevederilor din condiţiile tehnice elaborate de proiectant cu privire la abaterile admisibile la: planitatea generală a planşeului, poziţia mustăţilor din armătura de îmbinare cu suprastructura, poziţia golurilor în planşeu sau a elementelor de instalaţie etc.

3.4. În cazul executării planşeului peste subsol din panouri prefabricate se impune ca prevederea de la punctul 3.2. alineatul ultim, sã fie respectatã cu rigurozitat, astfel ca diferenţa generală de cotă între două puncte de pe întreaga suprafaţă a planşeului peste subsol, după montarea elementelor prefabricate, să fie de maximum 15 min.

(figura 1)

Se precizează, în completare la cele de mai sus, că între două panouri de planşeu alăturate se admite ca decalarea pe verticală între feţele superioare ale acestora să fie de maximum 10 mm, cu menţiunea expresă ca această decalare să fie compensată la pozarea panourilor de planşeu imediat următoare, astfel ca, în final, diferenţa de cotă generală între două puncte oarecare de pe suprafaţa planşeului peste subsol să se încadreze în abaterea maximă admisă de 15 mm.

Pentru respectarea acestor condiţii tehnice este necesar ca suprafeţele orizontale ale pereţilor subsolului (executaţi din beton monolit) pe care reazemă panourile de planşeu să fie verificate de nivel, rectificate sau completate după necesităţi, astfel ca, în final suprafeţele de rezemare a panourilor de planşeu să se înscrie într-un acelaşi plan orizontal, cu toleranţa maximă admisă menţionată anterior.

3.5. Verificarea nivelului suprafeţelor de rezemare a panourilor de planşeu se va face prin nivelment general, în raport cu punctul cel mai ridicat de pe întreaga întindere a subsolului din tronsonul respectiv.

Nivelul general se va materializa prin repere de lemn, care se vor fixa în mortar de ciment de marca 100, pe pereţii subsolului.

În funcţie de înălţimea completării necesare, aceasta se va executa:

- cu mortar de ciment marca 100, când înălţimea, de completat este mai mică de 3 cm;

- cu beton (având granule de maximum 15 mm), când înălţimea de completat este de 3 cm sau mai mare.

În ambele cazuri se va urmări realizarea unei bune legături cu betonul vechi, prin spargerea pe mică adâncime a acestuia, curăţarea suprafeţelor de orice impurităţi şi stropirea lor prealabilă cu lapte de ciment.

Acolo unde este necesară coborârea nivelului se va sparge betonul până la 2-3 cm sub cota nivelului general, pentru a se putea executa rectificarea cu mortar de ciment marca 100.

3.7. O dată cu lucrările de rectificare a suprafeţelor de rezemare a panourilor de planşeu pe pereţii subsolului se vor executa şi eventualele lucrări necesare de rectificare a poziţiei mustăţilor înglobate în pereţii subsolului, care au fost deplasate la turnarea sau la compactarea betonului.

3.8. Rectificarea poziţiei mustăţilor deplasate sau înclinate se va face prin îndreptare până la o pantă de maximum 1/4. Dacă astfel nu se poate obţine corectarea necesară, se va proceda la spargerea locală a betonului, scoaterea, replantarea şi, rebetonarea barelor, urmărindu-se o bună ancorare a acestora.

3.9. Lucrările de pozare a panourilor de planşeu de la nivelul zero vor putea începe numai după recepţionarea pereţilor subsolului; în procesul-verbal de recepţie se vor înscrie rezultatele verificărilor privind îndeplinirea condiţiilor tehnice specifice specificate la punctele 3.2 şi 3.4 şi cu privire la poziţia mustăţilor înglobate în pereţii subsolului.

3.10. Pozarea panourilor de planşeu se va face pe un strat de circa 2 cm grosime din mortar de ciment marca 100, întins pe suprafaţa de rezemare (în prealabil udată cu apă) cu cel mult 1/2 oră înainte de aşezarea panourilor.

3.11. După pozarea definitivă a panourilor de planşeu se va trece la executarea îmbinărilor dintre panouri, respectiv la aşezarea straturilor termoizolatoare din lungul centurii exterioare, armarea centurilor, înnădirea, când este cazul, prin sudură electrică cu electrozi a mustăţilor ieşinde din panouri şi betonarea îmbinărilor.

(figura 2)

3.12. La betonarea îmbinărilor se va avea grija ca nivelul betonului turnat să nu depăşească faţa superioară a panourilor de planşeu, ci să se situeze la nivelul acesteia.

3.13. La executarea planşeului peste subsol, fie din beton turnat monolit, fie din elemente prefabricate, este necesar ca poziţia laturii superioare a cofrajului pereţilor de la subsol să fie verificată prin nivelment, înainte de începerea turnării, astfel ca eventualele corectări necesare să poată fi făcute înaintea turnării pereţilor, pentru eliminarea în cât mai mare măsură a rectificărilor şi completărilor ulterioare.

Cofrajele pereţilor subsolului vor trebui să fie, după ultima verificare, bine sprijinite şi sprăiţuite, pentru a nu se deplasa sau deforma în timpul turnării betonului.

3.14. Lucrările din ciclul "zero" vor fi recepţionate cu întocmirea actelor respective. La recepţie se verifică: corectitudinea de realizare a planşeului (monolit sau din panouri mari) şi a tuturor elementelor de instalaţii în conformitate cu prevederile proiectului şi toleranţele admise, integritatea elementelor montate etc.

[top]

4. LUCRARI TOPOMETRICE LA POZAREA PANOURILOR MARI

Condiţii şi indicaţii tehnice generale orientative

4.1. Lucrările de pozare a panourilor mari de pereţi trebui să fie precedate şi pregătite de lucrări topometrice, şi anume:

a) lucrări topometrice de trasare, pentru precizarea poziţiei de pozare în plan orizontal a panourilor de faţadă şi a panourilor de pereţi interiori;

b) lucrări topometrice de nivelment, petnru precizarea poziţiei de pozare în plan vertical a panourilor de faţadă şi de corelare a poziţionării în plan vertical a panourilor de pereţi interiori portanţi, în funcţie de poziţionarea panourilor de faţadă.

Lucrările de trasare-nivelment se vor executa numai în porţiuni de lucru terminate, în care urmează a se executa în succesiune imediată lucrări de pozare a panourilor. Se interzice lucrări de trasare-nivelment în porţiunile de lucru neterminate în care se execută lucrări de pozare-montaj a panourilor de planşeu.

4.2. Poziţia definitivă de pozare în plan vertical a panourilor de pereţi interiori portanţi se va stabili la executarea propriu-zisă a lucrărilor de montare a acestora, în raport cu poziţia panourilor de faţadă a căror montare se execută înaintea montării panourilor de pereţi interiori.

Se consideră poziţionate corect panourile de pereţi interiori portanţi, atunci când la verificarea obligatorie ce trebuie efectuată pentru fiecare panou ce se montează, cota feţei superioare a panoului se afla în plan orizontal şi la acelaşi nivel cu cota de rezemare (0-0) a panourilor de planşeu pe panourile de faţadă (fig. 3).

Se precizează că pentru această prescripţie specială nu se admit decât tolerante negative; respectiv, cota feţei superioare a panourilor de pereţi interiori poate fi situată cel mult într-o poziţie mai coborâtă decât cota de rezemare a panourilor de planşeu pe panourile de faţade. Toleranţa negativă maximă admisă este de 5 mm.

4.3. Poziţia de pozare a panourilor de ventilaţie, planşeu, balcon, scară, cornişă se va stabili, atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical, la executarea propriu-zisă a lucrărilor de pozare, în raport cu panourile pozate anterior.

4.4. La pozarea panourilor de planşeu, cota feţei superioare trebuie să se situeze, faţă de cota pragului orizontal al panoului de faţadă pe care reazemă, astfel încât să se respecte cu rigurozitate condiţia tehnică arătată în figura 4, referitoare la înălţimea pragului (E) deasupra planşeului.

4.5. Lucrările de trasare-nivelment se vor executa de echipe permanente, specializate în lucrări topometrice, sub conducerea unui responsabil (inginer sau tehnician topometru). O echipă permanentă de lucru va fi dotată cu teodolit, ruleta metalică de 20-50 m, miră, fir cu plumb, rigle gradate, echer de dimensiuni mari, fir subţire (de sârmă sau de nylon), cretă, creioane etc.

4.6. Lucrările topometrice de nivelment se finalizează prin materializarea coţelor de pozare a panourilor prin intermediul unor repere (calaje) de nivel fixate pe suprafaţa fiecărui nivel (etaj) montat în parte.

4.7. Lucrările topometrice de trasare comportă:

a) marcarea axelor bazei de rezemare a pereţilor portanţi exteriori şi interiori pe soclul clădirii;

b) trasarea axelor de pozare a panourilor de pereţi pe fiecare planşeu.

Marcarea axelor bazei de rezemare a pereţilor portanţi exteriori şi interiori pe soclul clădirii. Indicaţii orientative.

4.8. Axa bazei de rezemare a pereţilor portanţi se va marca pe soclul clădirii prin linii verticale trasate cu creion chimic pe suprafeţe văruite (de circa 20x20 cm) situate în dreptul intersecţiei pereţilor interiori cu pereţii exteriori ai subsolului.

Lucrările de trasare şi marcare a axelor de rezemare a panourilor de pereţi interiori portanţi şi de faţadă se vor executa independent pentru fiecare tronson de clădire în parte.

Lucrările de trasare şi marcare a axelor de rezemare se vor începe totdeauna cu marcarea axelor pereţilor

transversali de la casa scării, notate TS1 şi TS2. Axele TS1 şi TS2 se vor marca iniţial la distanţa măsurată de

la cele două colţuri ale golului casei scării pe peretele longitudinal exterior, de beton, al subsolului. Distanţa reprezintă jumătatea grosimii peretelui transversal de la subsol (d) în dreptul casei scării.

(figura 5)

Distanţa a rezultată, între marcajele făcute în raport cu grosimea pereţilor transversali de la subsol, se va măsura cu ruleta şi se va verifica în raport cu distanţa interax prevăzută de proiect şi notată ts. Dacă distanţa a

este diferită de distanţa ts, axele iniţiale TS1 şi TS2 se vor marca din nou şi apoi trasa definitiv la distanţa de marcajul iniţial.

Axele TS1 şi TS2 definitive se vor trasa printr-o linie continuă pe soclul clădirii. Valoarea lui ∆ se stabileşte din relaţia: ∆ = ts - a.

4.10. Operaţia imediat următoare cuprinde marcarea punctelor axei longitudinale mediane LM - LM` la mijlocul grosimii peretelui median.

Marcarea axei longitudinale mediane (LM - LM`) se face pe pereţii frontali de subsol de la capetele clădirii, atât pe faţa superioară a pereţilor, cât şi pe faţa laterală exterioară a acestora.

În cazul clădirilor alcătuite din mai multe tronsoane, marcarea axei mediane LM - LM` se face pe pereţii transversali de capăt al fiecărui tronson pe faţa superioară, a acestora, iar la pereţii transversali de la capătul clădirii (frontali), marcarea se va face şi pe faţa exterioara laterală a acestor pereţi.

În cazul clădirilor alcătuite din mai multe tronsoane aşezate în linie, trasarea axei LM - LM` se va face o singură dată pe întreaga lungime a clădirii, iar marcarea acesteia se va face conform procedeului arătat mai sus.

În cazul clădirilor alcătuite din mai multe tronsoane decalate, axa mediană LM - LM` se trasează independent pentru fiecare tronson decalat în parte.

Marcarea punctelor LM şi LM` pentru trasarea axei mediane longitudinale se face înaintea executării planşeului peste subsol.

4.11. Pe direcţia axei LM - LM` se instalează apoi teodolitul, într-o poziţie convenabilă, notată Z. După verificarea situării riguroase a punctului Z pe direcţia axei LM - LM` (prin vizarea punctelor şi ) se roteşte luneta într-un sens cu 90o şi apoi se roteşte în sens opus cu 180o, marcându-se pe soclu punctele notate X şi Y.

Se măsoară distanţa b între punctul X şi TS1, iar pe faţa opusă se determină poziţia punctului de axa TS`1, la aceeaşi distanţă b măsurată de la punctul y (fig. 6).

4.12. Prin efectuarea operaţiilor de la 4.9 şi 4.10 s-au materializat axele principale definitive: LM - LM` şi TS1 - TS`1 faţă de care se marchează apoi, pe soclul clădirii, punctele axelor pereţilor transversali (TC şi TC' ), peretelui transversal exterior de capăt (TE şi TE' ), peretelui transversal de la rostul dintre tronsoane (TR şi TR' ) şi ale pereţilor longitudinali exteriori (LE1 şi LE2).

Poziţia punctelor de axa se va stabili prin măsurarea cu ruleta a distanţelor interax din proiect notate tc sau l (fig. 6), pornindu-se de la marcajele definitive TS1, TS2, TS`1, LM, LM`.

Marcajele TC, TC', TE, TE', TR, TR', LE1, LE2 etc. se vor stabili prin măsurarea cumulată a distanţelor interax (păstrând reperul zero de pe ruleta în dreptul unui marcaj definitiv TS1, TS2 sau TS'1 şi măsurând apoi distanţele tc, 2tc, 3tc etc.).

4.13. Dacă la marcarea axelor TE, TR sau LE se constată că la executarea subsolului s-au produs abateri pozitive, cu valori cuprinse însă în limitele admisibile precizate la pct. 3.2., respectiv axa pereţilor subsolului în raport cu grosimea lor se situează spre "în afară", axele TE, TR sau LE se pot deplasa cu 1 până la maximum 2 cm spre "în afară" (fig. 7). Se admite, astfel, ca lumina camerelor de la capetele clădirii să fie mai mare decât prevede proiectul cu 1-2 cm şi ca rosturile verticale de la extremităţile faţadelor longitudinale să fie de

asemenea mai deschise cu 0,5-1,0 cm decât prevede proiectul, însă cu condiţia respectării lăţimii minime de rezemare a panourilor de planşeu, în care scop se vor alege la aceste camere panourile cu abateri pozitive.

Dacă abaterile sunt însă negative, marcarea axelor TE, TR sau LE se va face în poziţia care rezultă din măsurători (măsurătorile de la casa scării), fără a se ţine seama de aceste abateri, urmând ca soclul clădirii să fie completat la exterior prin betonare sau prin tencuire.

Trasarea axelor de pozare a panourilor de pereţi portanţi pe fiecare planşeu, Indicaţii orientative

4.14. Poziţia de pozare a panourilor de pereţi exteriori şi interiori portanţi se precizează în raport cu o reţea de "axe de pozare", care se trasează pe fiecare planşeu, înainte de începerea lucrărilor de pozare pe secţiunea de lucru respectivă.

4.15. Trasarea reţelei de axe de pozare transversale şi longitudinale pe planşeul de peste subsol se va executa pornindu-se de la marcajele axelor bazei de rezemare a panourilor, şi anume:

a) Pe soclul clădirii se vor marca, prin linii verticale, punctele notate PE, PC, PS1, PS2, PR, PE1, PE2, PM (fig. 8), la distanţe m şi n de marcajele definitive ale axelor TE, TC, TS1, TS2, TR, LE1, LE2, LM.

b) Distanţele m şi n se vor stabili astfel:

grosimea peretelui exterior de la subsol + 15 cm;

grosimea panoului exterior portant + 15 cm.

c) Între punctele reciproce PE-PE', PC-PC', PS1-PS'1, PS2-PS'2, PR-PR', PE1-PE'1, PM-PM', PE2-PE'2 se întinde pe planşeu un fir subţire (de sârmă sau nylon) şi se trasează pe planşeu, prin linie întreruptă, axa de pozare respectivă, cu ajutorul unui creion chimic ghidat pe un dreptar plimbat în lungul firului întins.

Însemnarea axelor de pozare cu creion chimic se va face pe porţiuni văruite în prealabil pe suprafaţa planşeului.

4.16. Se va avea grijă ca axa de pozare a panourilor din peretele interior longitudinal (notată PM-PM' în fig. 8) să se traseze pe planşeu pe partea opusă golului de la casa scării.

4.17. Reţeaua de axe de pozare astfel trasată pe planşeul zero trebuie verificată în ceea ce priveşte liniaritatea axelor şi ortogonalitatea unghiurilor.

Verificarea se va face cu teodolitul instalat succesiv la intersecţia axei mediane longitudinale (PM-PM') cu 2-3 axe transversale (fig. 8).

Verificarea liniaritătii axelor se face astfel:

a) Se vizează punctul PM; pe axa PM-PM', trasată pe planşeu, se plimbă vârful creionului; acesta trebuie să se situeze permanent în coincidenţă cu firul reticular.

b) Se dă luneta peste cap, vizându-se punctul opus PM' şi se face aceeaşi verificare cu rectificările necesare privind poziţia aparatului faţă de axa PM-PM'.

Ortogonalitatea intersecţiei axelor se verifică apoi prin vizarea punctelor PC şi PC'; axele sunt corect trasate când rotirea lunetei se face riguros cu 90o respectiv 180o.

4.18. La executarea operaţiilor de verificare a ortogonalităţii axelor de pozare de pe planşeul zero se va proceda obligatoriu şi la instalarea la sol a trei borne topometrice, şi anume (fig. 8): o bornă (BL) pentru axa mediană longitudinală (PM-PM' ) şi două borne BT1 şi BT2) pentru axa transversală (PC-PC' ) pe care se află instalat teodolitul. Aceste borne vor fi utilizate ulterior pentru transmiterea axelor PM-PM' şi PC-PC' pe planşeele superioare şi în consecinţă trebuie amplasate la o distanţă cât mai convenabilă faţă de clădire, pe cât posibil mai mare, în afară zonelor de circulaţie, de depozitare sau de lucru şi vor fi protejate prin îngrădire,

pentru a putea fi utilizate pe tot timpul lucrărilor fără pericolul unor deteriorări sau degradări care ar putea duce la scoaterea lor din funcţiune.

4.19. Lucrările de trasare pe planşeele superioare a axelor de pozare a panourilor de pereţi, prin metoda utilizării bornelor la sol, cuprind următoarele operaţii:

a) Transmiterea pe verticală a punctelor PM, PM-PM' şi PC, PC' care definesc axele de pozare longitudinală mediană şi respectiv transversală şi marcarea acestor puncte, cu creion chimic, pe planşeu şi pe muchia exterioară orizontală a panourilor de faţadă.

b) Marcarea pe muchia orizontală a panourilor de faţadă a celorlalte puncte PC, PC', PS1, PS'1, PS2, PS'2, PR, PR'..., plecându-se prin măsurare directă de la punctele PM, PM', PC, PC' marcate în cadrul operaţiei de la litera a.

c) Trasarea pe planşeu a axelor de pozare PE-PE', PC-PC', PS1-PS'1, PS2-PS'2, PR-PR', LE1-LE'1... şi verificarea ortogonalităţii intersectării axelor transversale cu axa longitudinală.

4.20. Operaţia de la punctul 4.19 a, privind transmiterea pe verticală a punctelor PM, PM' şi PC, PC' care definesc axele longitudinală şi transversală, se execută prin vizare cu luneta, folosind bornele de la sol (BL şi BT1-2) în două faze:

a) De la sol, staţionând cu aparatul în axul vertical al bornelor BL şi BT1-2 şi transmiţând viza de la reperul PM sau PC de pe soclu, pe rigla orizontală a unei capre de lemn asezată pe planşeu, prin faţa căreia se plimbă un fir cu plumb până la coincidenţa cu firul reticular al lunetei (fig. 9 a).

b) De la planşeu, vizând borna şi transmiţând viza pe capra de lemn deplasată la cealaltă extremitate a planşeului (fig. 9 b).

4.21. Punctele marcate pe planşeu în dreptul firului cu plumb sunt transmise apoi pe muchia orizontală a panourilor de faţadă, iar axele longitudinală (PM-PM') şi transversală (PC-PC') sunt trasate pe planşeu.

4.22. Când, datorită unor lucrări care se execută în jurul clădirii în curs de montare, este efectiv imposibilă instalarea la sol a bornelor BL şi BT1-2, transmiterea pe verticală a punctelor PM, PC, PE, PS, PR... se va putea face cu ajutorul firului cu plumb, menţinut la sol într-un vas cu ulei; pe cât posibil se va evita executarea acestei operaţii în perioadele de timp cu vânt.

4.23. Se impune drept măsură obligatorie ca poziţia axelor de pozare trasate pe planşeu să se verifice şi în raport cu axele de pozare trasate anterior pe planşeele inferioare, folosindu-se pentru aceasta golurile existente în panourile de planşeu.

Prin aceste goluri se pot ridica o serie de puncte cu ajutorul firului cu plumb (menţinut într-un vas cu ulei), conform indicaţiilor din figura 10, pentru a se transmite cu planşeul n o axă auxiliară trasată pe planşeul n-1 paralel cu axa de pozare, la distanţa arbitrară aleasă f.

Pe planşeul n se verifică dacă axa auxiliară transmisă se situează paralel cu axa de pozare trasată la aceeaşi distanţă f.

Transmiterea axei auxiliare de la nivelul n-1 la nivelul n se face astfel: se aşază pe o riglă de care este fixat firul cu plumb, deasupra a două puncte P1, P2 alese pe axa auxiliară de la nivelul n-1 în dreptul găurilor din planşeul superior. Se întinde apoi un fir subţire între punctele de fixare a firului cu plumb pe riglă şi se trasează pe planşeul n axa dintre axa de pozare anterior trasată şi axa auxiliară transmisă, folosindu-se un echer cu laturi mari (fig. 10).

Dacă se constată abateri între axele de pozare trasate la planşeele n şi n-1, se va rectifica poziţia axei pe planşeul n, prin compensarea abaterilor.

Lucrări topometrice de nivelment pentru precizarea poziţiei de pozare în plan vertical a panourilor de faţadă. Indicaţii orientative

4.24. Poziţia de pozare în plan vertical se va preciza numai pentru panourile de faţadă, urmărindu-se ca baza panourilor de faţadă să se situeze într-un acelaşi plan orizontal pe întregul contur al secţiunii respective.

4.25. Cota la care trebuie să se situeze baza panourilor de faţadă se materializează, pentru fiecare panou, prin două calaje din plăcuţe subţiri de azbociment, PFL-dur, stejar etc., care se fixează pe planşeu cu mortar de ciment sau bitum cald.

4.26. Se recomandă ca dimensiunile în plan ale plăcuţelor să fie de ordinul 5x5 cm - 8x8 cm. Grosimea lor trebuie să fie redusă, de ordinul 5-8 mm, înălţimea necesară a calajului urmând a se obţine prin suprapunerea plăcuţelor.

4.27. Pe suprafaţa planşeului peste subsol, calajele pentru panourile de faţadă se aşază în dreptul stratului portant al acestora, la distanţa de cca 30-50 cm de la marginile panourilor înspre mijlocul acestora (fig. 11). Stabilirea poziţiei stratului portant al panourilor de faţadă se face prin măsurarea unei distanţe p în raport cu axa de pozare longitudinală marginală, PE1-PE'1, sau PE2-PE'2, trasată pe planşeu, conform indicaţiilor din figurile 11-12. La aşezarea calajelor pentru panourile de faţadă se va avea grijă ca acestea să nu fie amplasate în dreptul unor goluri sau al unor nişe de îmbinare.

4.28. Înălţimea calajelor faţă de planul planşeului zero rezultat din montaj sau turnare monolită se stabileşte numai prin nivelmentul conturului planşeului zero, amplasându-se mira în fiecare loc unde urmează să fie fixat un calaj.

Conform proiectului, înălţimea calajelor deasupra planşeului zero trebuie să fie d (mm). Aceasta înălţime variază între 0 şi d1 (mm), în funcţie de diferenţa între planul orizontal de nivelment, pornind de la punctul cel mai înalt, determinat prin nivelmentul pe contur şi cota reală a planşeului în locul de aşezare a calajelor.

Înălţimea calajelor pentru panourile interioare portante se va stabili în strânsă corelare cu nivelmentul de pe conturul planşeului zero, avându-se grijă deosebită pentru ca înălţimea d a calajelor pentru panourile interioare portante să se situeze totdeauna sub cota nivelmentului de pe conturul planşeului zero sau cel mult în planul acestui nivelment.

Se va evita cu desăvârşire inversarea operaţiilor de poziţionare arătate, în sensul coordonării poziţionării pe verticală a panourilor de faţadă, în funcţie de poziţionarea pe verticală a panourilor interioare portante. Abaterile de la această prevedere pot da naştere la erori de montaj inadmisibile, care depăşesc tolerantele admise.

4.29. La nivelurile superioare, calajele pentru poziţionarea pe verticală a panourilor de faţadă şi a panourilor pentru pereţi interiori portanţi se vor aşeza şi fixa conform aceluiaşi procedeu ca şi în cazul planşeului zero (fig. 12).

Nivelmentul general de pe conturul fiecărui nivel montat în parte va fi factorul coordonator pentru poziţionarea pe verticală a panourilor pentru pereţii interiori portanţi, ca şi în cazul planşeului zero.

La poziţionarea pe verticală a panourilor de faţadă, pentru niveluri superioare, se va avea grijă deosebită ca la efectuarea nivelmentului de pe conturul planşeului, înălţimea stabilită pentru faţa superioară a calajelor, faţa de planul real al planşeului montat, să se încadreze între limitele admisibile d=15-28 mm.

Înălţimile calajelor peste valoarea d=28 mm vor duce inevitabil la deschideri inadmisibile ale rosturilor orizontale exterioare.

4.30. Se precizează în mod special că, în afară procedeelor orientative indicate pentru executarea diverselor lucrări prevăzute la cap. 4, pot fi folosite şi alte procedee pentru efectuarea acestor operaţii, cu condiţia ca rezultatele obţinute prin aplicarea lor să fie al acelaşi nivel ca şi rezultatele obţinute prin procedeul indicat orientativ în prezentul normativ.

[top]

5. EXECUTAREA LUCRARILOR DE POZARE A PANOURILOR MARI

Condiţii şi indicaţii tehnice generale.

5.1. Începerea lucrărilor de pozare a panourilor de la nivelul n este permisă după recepţionarea lucrărilor de montaj (pozare-îmbinare) de la nivelul n-1 şi după executarea completă a lucrărilor topometrice de pe secţiunea respectivă.

5.2. La executarea clădirilor din panouri mari nu se admite pozarea panourilor care nu satisfac condiţiile tehnice de calitate (cu privire la formă, dimensiuni, aspect, fisuri, ştirbituri, segregări, rezistenţa betonului, nivel de finisaj şi echipament etc.) precizate în condiţiile tehnice speciale care însoţesc proiectul de execuţie şi pe baza cărora se face recepţia obligatorie a panourilor la unitatea care le fabrică.

5.3. În scopul asigurării, la toate nivelurile, a unei pozări corecte a panourilor de faţadă, cu realizarea de rosturi exterioare în linie, având deschiderea uniformă şi cu mărimea în limitele prevăzute de proiect, pozarea panourilor de pereţi interiori portanţi şi despărţitori, se va începe numai după montarea tuturor panourilor de faţadă de pe secţiunea de lucru respectivă.

5.4. Lucrările de pozare a oricărui panou cuprind următoarele operaţii principale:

a) Prinderea panoului în dispozitivul de manevrare al macaralei şi ridicarea sa pe o înălţime de circa 50 cm pentru verificarea siguranţei prinderii panoului: totodată se curăţă panoul de noroi, zăpadă, gheaţă.

b) Ridicarea panoului spre locul de pozare, împiedicându-se balansul sau rotirea panoului prin ghidare de la sol, cu ajutorul a două frânghii legate de mustăţi opuse, bucle, urechi de ridicare etc.

c) Preluarea panoului de către montori, după ce panoul a ajuns deasupra planşeului, şi ghidarea lui spre locul de pozare, în prealabil pregătit pentru pozarea panoului pe mortar plastic sau "în uscat" (fără mortar), în funcţie de prevederile proiectului cu privire la umplerea rostului orizontal de rezemare a panoului.

d) Coborârea panoului până la 5-10 cm deasupra locului de pozare, corectându-se poziţia sa în raport cu axele trasate pe planşeu şi în raport cu panourile montate anterior.

e) Coborârea panoului pe suprafaţa de rezemare, cu ghidarea lui cu ajutorul răngilor.

f) Asigurarea panourilor de pereţi împotriva răsturnării cu ajutorul dispozitivelor de fixare provizorie, care în prealabil au fost prinse rigid de planşeu, de ancorele sau prin găurile special prevăzute în acest scop.

g) Verificarea şi corectarea poziţiei panoului în plan vertical şi în plan orizontal.

h) Îndepărtarea dispozitivului de ridicare al macaralei numai după fixarea panoului în poziţia definitivă.

5.5. Pozarea panourilor se face de regulă "pe mortar de poză", adică pe mortar plastic întins în strat de 3-4 cm grosime pe suprafaţa de rezemare, după curăţarea acesteia de orice impurităţi şi după udarea ei abundentă.

Mortarul plastic, având o caracteristică de consistenţă determinată cu conul-etalon de 7-9 cm, pentru a putea fi refulat sub greutatea panoului, se întinde pe suprafaţă de rezemare între şi în afară calajelor cu cel mult 1/2 oră înainte de pozarea panoului. După fixarea panoului în poziţie definitivă, mortarul refulat transversal este îndesat în rost, iar surplusul este îndepărtat prin netezirea rostului cu mistria.

În cazul în care proiectul prevede pozarea panourilor "în uscat", cu matarea ulterioară a mortarului în rost, se va utiliza mortar de consistenţă vârtoasă, având caracteristica determinată cu conul-talon de 3-4 cm, care se matează (se îndeasă energic) în rost după fixarea panoului în poziţia definitivă (fig. 13).

În ambele moduri de pozare a panourilor se va utiliza mortar de ciment de marca 100.

Se precizează că cele două sisteme de pozare indicate orientativ nu sunt limitative; prin proiectul de execuţie pot fi indicate şi alte procedee de pozare, spre exemplu: pozarea panourilor prin subbetonarea rostului orizontal, pozarea panourilor pe calaje metalice reglabile etc., pentru fiecare caz în parte urmând a fi date indicaţiile speciale de execuţie şi detaliile tehnice în documentaţia proiectului.

5.6. Nu se admite executarea lucrărilor de pozare a panourilor de faţadă în schimbul de lucru de noapte.

5.7. Toleranţele de pozare a panourilor vor fi precizate de proiectant în condiţiile tehnice speciale ale proiectului de execuţie.

5.8. La execuţie se va urmări, printr-o alegere adecvată a panourilor, compensarea toleranţelor de fabricaţie şi de pozare a acestora, în special a celor de continuitate pe verticală, întrucât cumularea lor ar putea duce la excentricităţi mai mari decât cele considerate în calculele de dimensionare a panourilor şi a diafragmelor verticale.

5.9. La pozarea panourilor de pereţi este obligatorie verificarea verticalităţii fiecărui panou de perete, utilizând dispozitive adecvate, de tipul "cu fir cu plumb" (fig. 14) sau cu nivelă.

Verificarea verticalităţii unui panou de perete se va face amplasând dispozitivul în două secţiuni situate la o distanţa de cel puţin 1/2 din lungimea panoului, pe aceeaşi faţă a acestuia şi compensând abaterile.

5.10. În afară verificării verticalităţii fiecărui panou de perete se va verifica obligatoriu şi continuitatea pe verticală a diafragmelor pe înălţimea a două-trei etaje. Aceasta operaţie se va face cu ajutorul firului cu plumb trecut prin golurile existente sau special prevăzute de proiect în panourile de planşeu (fig. 15).

Verificarea se va face numai pe una din feţele diafragmei prin măsurarea la fiecare etaj a distanţei dintre firul cu plumb şi faţa panoului. Abaterea pe înălţimea a două etaje nu va trebui să depăşească 10 mm.

Pozarea panourilor de faţadă şi etanşarea interioară a rosturilor.

5.11. La executarea clădirilor din panouri mari trebuie acordată o deosebită atenţie pozării corecte a panourilor de faţadă.

Pozarea panourilor de faţadă este corect executată dacă:

- deschiderea rosturilor verticale şi orizontale este uniformă pe toată lungimea lor şi este cuprinsă în limitele d ± f mm, unde d şi f sunt deschiderea şi respectiv abaterea admisă, prevăzută de proiect (fig. 16 a); se recomandă ca f să nu depăşească 5 mm pentru mm şi 8 mm pentru d > 20;

- decalările la continuitatea rosturilor verticale şi orizontale nu depăşesc f mm (fig. 16 a);

- decalările accidentale ale feţelor văzute exterioare a două panouri alăturate nu depăşesc 5 mm (fig. 16 b); decalările repetate sistematic la fiecare panou alăturat sunt interzise;

- faţa văzută a panoului superior (s) decalată accidental spre în afară în raport cu faţa panoului inferior (i) este ieşită cu maximum 5 mm (fig. 16 c); decalarea spre înăuntru a panoului superior (s) faţă de panoul inferior (i) nu se admite (fig. 16 d); decalările repetate sistematic la fiecare panou sunt interzise;

- la nivelul soclului se interzice că faţa văzută a panoului să se situeze retras faţă de a soclului (fig. 16 d); când asemenea situaţii nu se pot evita de la pozarea panourilor, datorită executării greşite a soclului, faţa văzută a soclului va trebui să fie cioplită şi rectificată pentru a se retrage în raport cu faţa văzută a panoului cu 5-15 mm.

Nu se admite ca la pozarea panourilor de faţadă să se realizeze rosturi exterioare, verticale sau orizontale cu deschiderea neuniformă, care să se reducă la mai puţin de d - f mm sau să crească peste d + f mm.

5.12. Pozarea panourilor de faţadă trebuie făcută, la orice nivel, continuu şi uniform pe tot perimetrul secţiunii de lucru. Nu se admite pozarea panourilor "pe sărite".

5.13. Se interzice pozarea panourilor de faţadă care prezintă degradări (ştirbiri) la muchii şi în special la muchia orizontală inferioară, exterioară sau la pragul (treapta de la latura orizontală superioară.

Panourile care reprezintă asemenea degradari vor trebui să fie mai întâi reparate până la restabilirea profilului iniţial, cu mortar de ciment cu adaos de Aracet E 50. Lucrările de reparare a panourilor se vor executa conform indicaţiilor din anexă.

5.13. Se vor respinge de la pozare şi se vor marca cu însemnele "rebut" panourile de faţadă care prezintă fisuri în stratul portant care nu se încadrează în categoria "fisuri admisibile" precizate de proiectant în condiţiile tehnice speciale ale proiectului.

În sensul celor de mai sus, condiţiile tehnice speciale ale proiectului trebuie să precizeze modul de utilizare a panourilor de faţadă cu fisuri admisibile şi proporţia de utilizare a acestora pe nivel, precum şi nivelurile la care pot fi utilizate astfel de panouri.

5.14. Ştirbiturile locale, de lungime şi adâncime redusă (lungime maximum 10 cm şi adâncime maximum 3 cm) de la muchiile şi profilurile laturii orizontale superioare pot fi reparate şi după pozarea panourilor, dar imediat după betonarea îmbinărilor orizontale (betonarea centurilor). Aceste reparaţii se vor executa de asemenea cu mortar de ciment cu adaos de Aracet E 50.

5.15. Pozarea panourilor de faţadă cuprinde următoarele operaţii indicate în figura 17, cu caracter de exemplificare, pentru cazul panourilor de faţadă corespunzătoare soluţiei de etanşare a rosturilor în sistemul cu "gol de decompresiune" în rostul vertical şi cu şicană (treapta şi prag) în rostul orizontal.

a) Pregătirea suprafeţei de rezemare:

- curăţirea de praf, resturi de beton etc. a suprafeţei de rezemare pe planşeu (1), a pragului orizontal (2) şi a treptei exterioare (3) de la panoul inferior;

- aşezarea în bitum cald a calajelor (4), şi a benzilor compresibile (5) prevăzute de proiect, în lungul rosturilor orizontale;

- aşezarea şi fixarea în poziţie corectă a şortului (6) de pânza bituminată sau de tablă, prevăzut în proiect la intersecţia rosturilor verticale cu rosturile orizontale; sortul pe pânză bitumată se va aplica prin lipire cu bitum cald;

- dacă betonul de monolitizare din îmbinările orizontale (7) a fost turnat în exces şi depăşeste nivelul feţei superioare a panourilor de planşeu, se va ciopli excesul până la realizarea complanităţii cu faţa superioară a panourilor de planşeu;

- întinderea stratului de mortar de poză pe suprafaţa de rezemare udată în abundenţă.

b) Pregătirea rostului vertical dintre panoul pozat anterior şi cel care se pozează.

Pe rebordul vertical al panoului pozat anterior se fixează două calibre de rost (8), care au rolul de a împiedica realizarea unor rosturi verticale cu deschiderea mai mică decât aceea minimă admisibilă (d - f mm).

Calibrele confecţionate din oţel-beton (fig. 18) cu diametrul d - f Ocalibru < d se vor fixa cu pene de lemn care se bat de jos în sus pe faţa interioară a rebordului panoului (fig. 16 şi fig. 17) la circa 1/3 şi 2/3 din înălţimea acestuia.

c) Pozarea propriu-zisă a panoului:

- aşezarea panoului pe planşeu şi prinderea dispozitivului de fixare provizoriu (9), panoul rămânând în continuare prins în macara; înainte de pozare, baza panoului se va uda cu apă;

- verificarea poziţiei panoului în ceea ce priveste:

• poziţia bazei panoului, atât în raport cu faţa văzută a panoului anterior pozat alăturat şi a panoului de la nivelul inferior, urmărindu-se ca decalările între feţele văzute să nu depăşească 5 mm, cât şi în raport cu axa longitudinală de pozare (10) trasată pe planşeu; rectificarea poziţiei bazei panoului se va face prin riparea panoului cu ranga;

• deschiderea şi continuitatea rostului vertical în care se află fixate calibrele de rost, urmărindu-se ca decalările la deschiderea şi continuitatea rostului să nu depăşească f mm rectificările necesare se vor face prin riparea panoului cu ranga;

• verticalitatea feţei interioare a panoului, cu ajutorul dispozitivului cu fir de plumb sau cu nivela, rectificarea poziţiei se va face prin acţionarea corespunzătoare a manşonului dispozitivului de fixare provizorie;

• orizontalitatea laturii superioare a panoului cu ajutorul unei nivele; simultan se va verifica şi coplanitatea feţei orizontale superioare a panoului ce se pozează, în raport cu a panoului alăturat, admiţându-se o decalare de maximum 5 mm; dacă decalarea este mai mare de 5 mm, se va sălta panoul cu ajutorul răngilor şi se vor bate pene de lemn (11) în rostul orizontal sau se va coborî panoul scoţându-se mortar de sub el până când panoul se aşază pe calajul de nivel; dacă este necesară coborârea şi mai mult a panoului, se va desprinde dispozitivul de fixare provizorie, se va sălta panoul pe circa 50 cm şi se va îndepărta şi calajul de nivel, se va reface stratul de mortar de poză peste care se va aşeză apoi panoul, reluându-se toate verificările de mai sus.

d) Operaţii finale:

- eliberarea macaralei de montaj;

- îndepărtarea calibrelor de rost de pe rebordul vertical al panoului pozat anterior şi fixarea lor pe rebordul vertical opus al panoului recent pozat;

- îndesarea suplimentară de mortar de ciment (12) în rostul orizontal şi netezirea acestuia cu mistria.

5.16. Înainte de pozarea panourilor de pereţi interiori vor trebui executate toate lucrările prevăzute în proiect pentru hidro- şi termoizolarea interioară a rosturilor verticale dintre panourile de faţadă. Pentru structura indicatã în exemplu din figura 17, aceste lucrări cuprind:

a) Introducerea în rosturile verticale a profilului prevăzut în proiect pentru realizarea "golului de decompresiune", în cazul sistemului de etanşare cu funcţionare mecanică. (fig. 19).

b) Aplicarea prin lipire a membranei hidroizolatoare prevăzută în proiect pe rebordul interior al panourilor: în cazul membranei hidroizolatoare din pânză bitumată, aceasta se va aplica prin lipire cu bitum cald, după amorsarea obligatorie a suprafeţelor rebordurilor cu bitum tăiat; fâşia de pânză bitumată se va tăia la lungime egală cu înălţimea etajului plus 30 cm, pentru a se putea îmbina prin petrecere cu fâşia de la nivelul superior.

c) Lipirea cu bitum cald a fâşiei hidroizolatoare de la nivelul respectiv peste fâşia hidroizolatoare anterioară.

d) Aplicarea stratului termoizolator din plăci pregătite dinainte la forma şi dimensiunile prevăzute în proiect (plăci de polistiren expandat, plăci de vată minerală ambalată în carton asfaltat etc.); în cazul în care proiectul prevede plăci termoizolatoare de polistiren expandat, acestea se vor fixa prin puncte de bitum topit aplicate pe hidroizolaţia de pânză asfaltată peste se vor aşeza şi presa plăcile de polistiren expandat; nu se va aplica bitum topit direct pe plăcile de polistiren expandat.

Pozarea panourilor de pereţi interiori portanţi

5.17. Pozarea panourilor de pereţi interiori portanţi se va putea începe numai după executarea lucrărilor de hidro- şi termoizolare interioară a rosturilor verticale dintre panourile de faţadă.

5.18. Panourile de pereţi interiori portanţi se vor poza, de regulă, pe mortar de poză şi calaje. În cazurile când proiectul prevede pozarea "în uscat", se vor aşeza numai calaje, câte două pentru fiecare panou, avându-se grijă ca înălţimea acestora să fie egală cu deschiderea prevăzută în proiect pentru rostul orizontal.

Se atrage atenţia că, atât în cazul pozări pe mortar de poză şi calaje, cât şi în cazul pozării "în uscat" numai pe calaje, mortarul de poză şi calajele vor fi aşezate numai în dreptul porţiunilor pline ale panourilor, evitându-se porţiunile cu goluri, cum sunt cele din dreptul nişelor pentru îmbinările de rezistenţă sau celor din dreptul golurilor de uşi.

Aşezarea mortarului se va face după curăţarea şi uscarea suprafeţei de rezemare, cu cel mult 1/2 oră înainte de pozarea panoului.

5.19. Lucrările de pozare a panourilor de pereţi interiori portanţi trebuie să fie precedată de operaţia de verificare cu privire la prezenţa şi caracterul fisurilor care s-au putut eventual produce în cursul manevrelor pe care panoul le-a suportat după recepţia de livrare de la unitatea producătoare.

5.20. Se vor respinge de la pozarea şi marca cu însemnele "rebut", panourile care prezintă fisuri care nu se încadrează în categoria de "fisuri admisibile", ce trebuie precizată de proiectant în condiţiile tehnice speciale ale proiectului.

Aceste "condiţii tehnice" vor trebui să stabilească modul de utilizare a panourilor cu "fisuri admisibile", precizând proporţia de utilizare pe nivel a panourilor fisurate şi la ce niveluri se pot poza asemenea panouri.

5.21. Lucrările de pozare a panourilor de pereţi interiori portanţi se execută după indicaţiile de faţă.

5.22. După aşezarea panoului pe mortar sau pe calaje (în cazul montării "în uscat"), se prinde dispozitivul de fixare provizorie şi se procedează la:

a) Verificarea verticalităţii panoului cu ajutorul dispozitivului cu fir cu plumb aşezat succesiv în două secţiuni situate la 1/3 din lungimea panoului şi pe aceeaşi faţă.

b) Verificarea în sens transversal a poziţiei bazei panoului în raport cu axa de pozare trasată pe planşeu, prin măsurarea directă a distanţei a1 dintre faţa panoului şi axa de pozare (fig. 20 a).

Verificarea în sens longitudinal a poziţiei bazei panoului se va face prin măsurarea distanţei a2 (fig. 20 b) dintre faţa interioară a panoului de faţadă şi faţa verticală laterală a panoului de perete interior portant, admitându-se abateri de maximum 10 mm faţa de distanţa prevăzută în proiect.

c) Verificarea ori de câte ori este posibil, a poziţiei panoului de perete în raport cu panourile de pereţi portanţi montate la nivelurile inferioare.

d) Verificarea coplanităţii suprafeţei orizontale superioare a panoului de perete inferior în raport cu suprafaţa orizontală a panoului de faţadă pe care reazemă panoul de planşeu; corectarea poziţiei panoului de perete interior se va face prin ridicarea lui cu ranga şi prin introducerea unei pene trapezoidale, care se va bate în rost până când decalarea între cele două suprafeţe de rezemare va fi de cel mult 10 mm (fig. 20 b).

Cealaltă extremitate a panoului de perete interior se va ridica sau coborî când va ajunge la acelaşi nivel cu extremitatea de la faţadă, ceea ce se va verifica cu ajutorul furtunului de nivel.

5.23. În cazul panourilor de pereţi interiori portanţi longitudinali, care nu se îmbină cu panouri de faţadă, poziţia suprafeţei orizontale superioare se va verifica în raport cu suprafaţa orizontală superioară a panourilor transversale montate anterior, admiţându-se decalări de ordinul 10 mm.

5.24. După pozarea panoului în poziţie definitivă se va proceda la umplerea totală a rostului orizontal.

Pozarea panourilor de planşeu

5.25. Panourile de planşeu de tipul "cu centură îngustă", adică proiectate a rezema continuu sau discontinuu (prin intermediul unor "dinţi") pe panourile de pereţi portanţi, pe o lăţime de cel puţin 4 cm (fig. 21), se vor poza pe mortar de poză aşezat în strat de circa 2 cm grosime în locurile de rezemare pe panourile de pereţi.

Panourile de planşeu de tipul "cu centură lată" adică proiectate a rezema continuu pe panourile de pereţi portanţi, dar pe o lăţime redusă, de ordinul 1-2 cm, se vor aşeza pe patru stâlpi de inventar (fig. 22 şi 23) prevăzuţi cu dispozitive de reglare fină a înălţimii lor şi de fixare de panourile de pereţi, care se vor îndepărta numai după ce betonul turnat în centură a atins marca 100.

5.26. Panoul adus de macara este coborât fără ghidare până la circa 20 cm deasupra locului de pozare. Aici el este rotit şi orientat de montatori corespunzător poziţiei corecte de pozare şi lăsat încet pe reazeme.

5.27. După aşezarea panoului de planşeu pe reazeme, se procedează la următoarele verificări:

a) Se verifică distanţa notată t în figura 21 a (cota pragului orizontal al panoului de faţadă faţa de suprafaţa superioară a panoului de planşeu), verificarea se face prin măsurarea directă pe verticală cu ajutorul unui metru dulgheresc, a distanţei dintre faţa superioară a panoului de planşeu şi muchia inferioară a unei nivele aşezate transversal pe prag.

Panoul de planşeu se consideră corect pozat în raport cu panoul de faţadă, când distanţa t, măsurată în două secţiuni situate în apropierea urechilor de ridicare a panoului de faţadă, este cel puţin egală cu E-5 mm şi maximă E+5 mm, unde E este distanţa conform proiectului (fig. 4).

b) Se verifică vizual şi prin măsurare lăţimea suprafeţei de rezemare a panoului de planşeu pe panourile portante, de faţadă şi de pereţi interiori; se consideră că planşeul este corect pozat când lăţimea suprafeţei de rezemare pe unul din panourile portante nu este redusă cu mai mult de 20 mm faţă de lăţimea de rezemare prevăzută în proiect.

c) Cu ajutorul nivelei se verifică, pe toate laturile, dacă faţa superioară a panoului de planşeu se situează în acelaşi plan cu faţa superioară a panourilor alăturate montate anterior (fig. 21 b); panoul de planşeu se consideră ca fiind corect pozat când decalările măsurate în cel puţin două secţiuni pe fiecare latură nu depăşesc 10 mm; aducerea panoului de planşeu în poziţie corectă de pozare se va face prin ridicarea şi translatarea panoului din poziţia iniţială şi apoi recoborârea pe reazeme, cu sporirea sau reducerea grosimii stratului de mortar de poză sau prin aşezarea unor calaje de grosime corespunzătoare.

5.28. Imediat după eliberarea macaralei se procedează la matarea suplimentară a rosturilor de pe conturul planşeului în zona de rezemare a acestuia pe pereţii portanţi ai încăperii, prin îndesarea până la refuz a unui mortar de ciment de consistenţă vârtoasă, în tot lungul rostului de rezemare.

Operaţia de matare-îndesare se face de sub planşeu, din interiorul camerei acoperite de acesta şi pe la partea feţei inferioare a acestuia.

După terminarea operaţiei de matare, rostul se va curăţa de excesul de mortar şi se va netezi la nivel cu faţa pereţilor portanţi de pe contur.

5.29. În cazul semipanourilor de planşeu se va proceda în modul următor:

a) Primul semipanou se va poza cu respectarea strictă a prevederilor de la punctele de mai sus.

b) La pozarea celui de al doilea semipanou se vor face verificări suplimentare şi rectificări de poziţie corespunzătoare, pentru:

- obţinerea la faţa inferioară a unui rost cu deschiderea uniformă pe toată lungimea lui; pentru a se asigura îndeplinirea acestei condiţii tehnice, se recomandă fixarea a două calibre de rost (fig. 21 c) pe rebordul semipanoului montat anterior şi care se îndepărtează după pozarea definitivă a semipanourilor;

- realizarea coplanităţii feţelor inferioare ale celor două semipanouri; se va considera că al doilea semipanou este corect pozat, când o riglă aşezată normal pe rost nu poate fi balansată.

5.30. Se recomandă ca montarea semipanourilor să înceapă cu semipanoul care reazemă pe panoul de faţadă (deoarece poziţia acestuia trebuie sã satisfacã şi verificarea de la punctul 5.27a).

5.31. În cazul când la unele soluţii de proiect, la montarea panourilor de planşeu din celulele cu panouri de pereţi despărţitori neportanţi, intervine complicaţia provocată de necesitatea pătrunderii simultane a mai multor urechi de ridicare ale pereţilor despărţitori prin găurile prevăzute în panourile de planşeu, se va proceda astfel:

Panoul de planşeu va fi coborât până la circa 5 cm deasupra urechilor de ridicare ale pereţilor despărţitori; se va roti şi deplasa apoi panoul până când cea mai mare parte din golurile practicate în planşeu se vor afla în dreptul urechilor din pereţii despărţitori; se va coborî panoul încet, urmărindu-se pătrunderea urechilor prin goluri; dacă unele urechi nu pătrund prin golurile practicate în planşeu la prima încercare, datorită contrării insuficiente a urechilor pe poziţia golurilor şi în consecinţă lovesc faţa inferioară a panoului de planşeu, panoul va fi ridicat la o înălţime convenabilă (3-4 cm) deasupra nivelului urechilor, iar prin golurile respective se va acţiona cu ajutorul unei răngi asupra urechilor în cauză, centrându-le corespunzător pe axul golurilor, pentru a putea pătrunde pe dimensiunea acestora până la faţa superioară a panoului de planşeu.

La coborârea panoului de planşeu pe pereţii portanţi acesta va fi ghidat continuu.

Se atrage atenţia că se interzice cu desăvârşire, atât găurirea suplimentară a planşeului pentru traversarea urechilor pereţilor despărţitori cât şi îndoirea urechilor pereţilor despărţitori sub planşeu şi rezemarea planşeului pe urechile astfel îndoite. Practicarea unor astfel de procedee poate duce, atât la fisurarea planşeului cât şi la imposibilitatea efectuării legăturilor absolut necesare între pereţii despărţitori şi planşeu şi în consecinţă la o lipsă de asigurare a poziţiei pereţilor despărţitori.

5.32. În cazul panourilor de planşeu "cu centură lată", lucrările de pozare cuprind operaţiile următoare:

a) Fixarea stâlpilor de inventar la distanţe egale de axa panourilor de pereţi transversali şi aducerea capătului lor superior la aceeaşi cotă, ceea ce se verifică utilizând furtunul de nivel; cota la care trebuie să se situeze capătul superior al stâlpilor se va stabili astfel încât să se satisfacă condiţiile prevăzute la punctul 5.27.

b) Aşezarea panoului de planşeu pe stâlpii de inventar fixaţi conform detaliilor precizate la pct. a.

Pozarea panourilor de pereţi despărţitori

5.33. Pozarea panourilor de pereţi despărţitori neportanţi se începe numai după ce au fost definitiv pozate toate panourile de pereţi portanţi care formează celula respectivă.

5.34. Lucrările de pozare a panourilor de pereţi despărţitori se vor executa în două faze, întrerupte la lucrările de pozare a panoului de planşeu care acoperă celula respectivă, şi anume:

a) Faza de pozare provizorie, în cadrul căreia panourile de pereţi despărţitori se vor putea poza "în uscat" pe câte două calaje (de 1,5-2 cm grosime), aşezate liber pe planşeu spre extremităţile suprafeţei de rezemare, care a fost desenată pe planşeu prin măsurarea directă în raport cu panourile de pereţi portanţi. Imediat după

aşezarea pe calaje, panoul de perete despărţitor este prins cu dispozitivul de fixare provizorie, iar poziţia lui este corectată în funcţie de verificările privind verticalitatea şi poziţia bazei în raport cu pereţii montaţi anterior. Este necesar ca faţa orizontală superioară a peretelui despărţitor să se situeze cu 1-2 cm sub nivelul feţei inferioare a panourilor de planşeu care închid celula respectivă.

b) Faza de pozare definitivă, care se execută după pozarea panoului de planşeu de deasupra celulei respective. În aceasta fază se execută lucrările de rectificare a poziţiei peretelui despărţitor în raport cu panoul de planşeu şi cu panourile de pereţi alăturaţi, pentru a se elimina eventualele deplasări provocate la operaţia de pozare a panoului de planşeu.

5.35. După ce panoul a fost aşezat în poziţia definitivă se trece la executarea îmbinărilor cu panoul de planşeu superior, la instalarea conductelor electrice prevăzute eventual în proiect şi la matarea rosturilor orizontale (superioare şi inferioare) şi verticale cu mortar de ciment.

5.36. Elementele spaţiale cu planşeu propriu inferior se recomandă a fi pozate pe un strat elastic de egalizare (spre exemplu: din vată minerală). Poziţia de pozare a acestor elemente se marchează prin măsurarea directă, atunci când nu este determinată de poziţia golurilor în planşeu sau a legăturilor cu pereţii portanţi.

Pozarea panourilor de scară

5.37. Panourile de rampă vor fi aduse la locul de pozare în poziţia lor normală de exploatare, în care scop executantul va trebui să dispună de dispozitivele de ridicare adecvate (cu cabluri de lungimi diferite).

5.38. Panourile de podest şi rampă se pozează de regulă "în uscat", cu rezemare directă pe elementele de sprijin (fără calaje) şi cu executarea imediată a îmbinărilor metalice prin sudură.

Ordinea de montaj a panourilor de podest şi rampă se face în următoarea succesiune a operaţiilor:

a) montarea panourilor de podest de la nivelul fiecărui etaj o dată cu montarea panourilor de planşeu;

b) executarea panourilor prin sudarea mustăţilor panourilor de planşeu şi a panourilor de podest pe întreg nivelul montat;

c) monolitizarea stâlpişorilor şi centurilor de la nivelul inferior montat;

d) fixarea prin sudură a suportului metalic pentru podestul intermediar, de pereţii tranversali ai nivelului inferior montat;

e) aşezarea rampelor de scară pe cele două podeste şi fixarea acestora prin eclise sudate de elementele de podest montate anterior.

5.39. La pozarea panourilor de scară se va urmări ca lăţimea de rezemare să nu fie redusă cu mai mult de 1 cm faţă de prevederile proiectului.

Pozarea cornişelor şi balcoanelor

5.40. Pozarea cornişelor şi a balcoanelor independente se va face în conformitate cu detaliile de execuţie, cu utilizarea dispozitivelor auxiliare şi cu respectarea prevederilor din condiţiile tehnice speciale ale proiectului.

5.41. Când centrul de greutate al cornişelor se situează în afară suprafeţei de rezemare, fixarea cornişelor se va face cu ajutorul unor dispozitive speciale de inventar (de exemplu tiranţi prevăzuţi cu manşon de strângere stânga-dreapta).

5.42. Pentru pozarea balcoanelor independente se vor utiliza dispozitive speciale de inventar de susţinere, tip schelă, rezemate pe placa balconului de la nivelul inferior, sau tip tirant, cu manşon de strângere, care se fixează de panourile de pereţi interiori sau exteriori şi de extremitatea liberă a plăcii balconului. Rezemarea fiecărui balcon se va face în două puncte, respectiv pe două dispozitive de susţinere.

5.43. Se precizează că prevederile orientative indicate la cap. 5 din prezentul normativ nu sunt limitative, putând fi adoptate şi alte metode de pozare a panourilor mari, cu condiţia asigurării condiţiilor tehnice cerute de proiect.

În special, pentru cazul panourilor de faţadă fragmentate de tipul spalet, parapet, pot fi adoptate procedee de pozare speciale pentru care indicaţiile tehnice corespunzătoare vor fi date prin proiectul de execuţie al clădirii.

[top]

6. EXECUTAREA LUCRARILOR DE ÎMBINARE A PANOURILOR MARI

6.1. Asamblarea panourilor, pentru a da diafragmelor verticale şi orizontale caracterul monolit, considerat în calculele de proiectare, trebuie efectuată cu respectarea condiţiilor tennice precizate de proiectant în documentaţia tehnică de execuţie.

În acest sens, documentaţia tehnică de execuţie trebuie să cuprindă prevederile speciale în legătură cu recepţia înnădirilor de rezistenţă cu sudură, a căror betonare va fi admisă numai după efectuarea recepţiei şi întocmirea actelor respective ca pentru lucrări ascunse.

6.2. Executarea înnădirilor cu sudură, controlul calităţii sudurilor, încercările pe epruvete (ca număr şi mod de încercare) şi verificarea periodică a sudorilor se vor face în conformitate cu prevederile din: "Normativ pentru executarea armăturilor sudate pentru elemente de beton armat monolit şi prefabricat" C. 28-62 şi din STAS 768-66: "Construcţii civile şi industriale. Construcţii din oţel, sudate. Prescripţii de execuţie."

6.3. Se recomandă ca ciclul de pozare a panourilor verticale şi orizontale să fie astfel organizat încât betonarea îmbinărilor orizontale şi verticale să se poată executa simultan.

6.4. La îmbinările verticale de la faţade este necesar ca, înainte de aşezarea armăturii, să se execute lucrările prevăzute în proiect cu privire la termoizolarea îmbinărilor.

6.5. În cazul unui strat termoizolator din material cu rezistenţă redusă la temperaturi ridicate, cum este spuma de polistiren expandat, la executarea cu sudură a înnădirilor mustăţilor din panourilor de faţadă se vor lua măsuri de protejare a stratului termoizolator împotriva încălzirii sale locale excesive. În acest scop, între mustăţile care se înnădesc cu sudură şi stratul termoizolator se vor interpune plăci de protecţie din azbociment sau tablă de 1-2 mm grosime (fig. 24), care se vor îndepărta numai după răcirea cordonului de sudură.

6.6. La îmbinările orizonatele armarea centurilor şi îmbinarea în sudură a mustăţilor de continuitate lăsate din panourile de planşeu sau a plăcuţelor metalice se pot executa imediat după pozarea panourilor.

6.7. La lucrările de corectare a abaterilor de la coaxialitate a barelor care se îmbină în sudură se interzice lovirea barelor cu ciocanul; îndreptarea barelor trebuie făcută cu cheia de îndoit. În cazul barelor cu diametrul mai mare de 12 mm se va aplica procedeul de îndoire "la cald".

6.8. Verificarea abaterilor de la coaxialitatea barelor care se îmbină în sudură va fi făcută chiar de la pozarea panourilor. Dacă se constată abateri mai mari decât cele admise şi serviciul C.T.C. apreciază că nu se pot aduce corectările necesare el poate dispune - în lipsa proiectantului - ca panoul să fie îndepărtat şi marcat cu însemnul "rebut".

6.9. La executarea îmbinărilor cu eclise sudate se vor respecta cu rigurozitate prevederile proiectului privind lungimea diametrul şi calitatea de oţel a ecliselor, amplasarea lor şi lungimea cordoanelor de sudură.

6.10. La îmbinările metalice, care nu se betonează şi se acoperă numai cu mortar de protecţie, după recepţionarea sudurilor se va proceda la vopsirea tuturor pieselor metalice cu grund reactiv C. 404-50; după 1/2 oră, peste grund se va aplica, prin pensulare, un strat de mastic de lac MVT (movital) L 004-53 cu ciment, în proporţia de 100 părţi movital la 70 părţi ciment, în greutate.

6.11. Montarea cofrajelor şi betonarea îmbinărilor vor putea începe numai după recepţionarea lucrărilor de hidro- şi termoizolare a îmbinărilor de la faţade, de armare a îmbinărilor şi de executare a înnădirilor cu sudură, cu întocmirea actelor respective pentru lucrări ascunse.

6.12. Pentru cofrarea stâlpilor de îmbinare se recomandă utilizarea cofrajelor de inventar de metal sau placaj impermeabilizat.

Cofrajele vor trebui să fie bine şpraiţuite şi fixate cu şuruburi (trecute prin tuburi de PVC pentru a putea fi recuperate), astfel încât să nu cedeze (să nu se deplaseze) sub acţiunea de împingere a betonului proaspăt.

6.13. O dată cu montarea cofrajelor trebuie fixate de acestea toate diblurile sau manşoanele metalice necesare fixării sau trecerii elementelor de instalaţii.

6.14. Înainte de cofrare şi betonare, baza stâlpilor şi centurilor trebuie să fie curăţată de orice impurităţi şi să fie stropită abundent cu apă.

6.15. Marca betonului din îmbinări trebuie să fie cel puţin B 250. Betonarea îmbinărilor se va face cu betoane de consistenţă plastică. Compactarea betonului se recomandă a se efectua cu pervibratoare.

6.16. Pentru prepararea betonului de turnat în îmbinări se recomandă utilizarea de agregate cu diametrul maxim de 10-15 mm şi a cimenturilor cu marca cel puţin 400. Se interzice folosirea adaosului accelerator de clorură de calciu.

6.17. Se recomandă ca decofrarea îmbinărilor să se facă după cel puţin 24 de ore de la turnarea betonului.

Îndepărtarea dispozitivelor de fixare provizorie a panourilor de pereţi se va face numai când rezistenţa la compresiune a betonului turnat în îmbinări este de minimum 50% din marca prevăzută în proiect. Vârsta la care se realizează această rezistenţă se determină prin încercări preliminare şi se verifică continuu prin încercări pe cuburi de probă.

Pentru accelerarea întăririi betonului se recomandă utilizarea cimentului cu rezistenţe iniţiale mari.

6.18. Controlul calităţii betonului se va face pe cuburi de probă cu latura de 10 sau 20 cm; se recomandă ca lucrările de betonare să se execute într-o singură etapă pe întreaga secţiune de lucru.

La betonarea stâlpilor şi centurilor dintr-o secţiune de lucru se vor confecţiona minimum şase cuburi de probă, care se vor păstra în condiţii similare cu stâlpii şi centurile respective şi se vor încerca în serii de câte trei bucăţi, la vârsta de decofrare stabilită prin încercările preliminare şi la 28 de zile.

Pentru verificarea mărcii betonului se va mai confecţiona o serie de trei cuburi de probă, care se vor păstra în condiţii de laborator (în atmosferă standard) şi care se vor încerca la 28 de zile.

Rezultatele se vor înscrie într-un registrul special care să poată fi controlat la recepţionarea îmbinărilor.

6.19. La betonarea centurilor se va avea grijă ca nivelul betonului turnat să nu depăşească faţa superioară a panourilor de planşeu (fig. 2).

6.20. Pe timp călduros, centurile se vor proteja prin acoperire cu rogojini umede, iar stâlpii se vor stropi abundent cu apă.

6.21. După decofrarea stâlpilor se va proceda la examinarea aspectului exterior al îmbinărilor. Eventualele rectificări necesare se vor executa numai cu avizul serviciului C.T.C. şi se vor consemna în actele de recepţionare a îmbinărilor.

6.22. Trecerea la executarea lucrărilor de finisare a feţei văzute a îmbinărilor betonate se va putea face numai cu avizul serviciului C.T.C. după recepţionarea îmbinărilor cu privire la calitatea betonării acestora.

6.23. Indicaţiile de cadru general mentionat în cuprinsul prezentului capitol al normativului nu sunt limitative, putând fi adoptate şi alte procedee de executare a lucrărilor de îmbinare în funcţie de tipul îmbinprilor preconizate prin proiect şi de condiţiile impuse pentru realizara acestuia.

[top]

7. EXECUTAREA LUCRARILOR DE MONTARE PE TIMP FRIGUROS

Condiţii tehnice

7.1. Continuarea lucrărilor de montare (pozare-asamblare) pe timp friguros impune luarea unor măsuri speciale, cu caracter obligatoriu, legate de protejarea împotriva înghetului prematur al betonului din îmbinări şi al mortarului din rosturi.

Se precizează, însă, că lucrările de monolitizare a îmbinărilor se sistează complet în perioada de timp când temperatura atmosferică exterioară este coborâtă sub - 5oC.

7.2. Se admite ca îndepărtarea dispozitivelor de fixare provizorie, decofrarea îmbinărilor şi încetarea acţiunilor de protejare a betonului din îmbinare împotriva înghetului să se facă atunci când rezistenţa betonului la compresiune este de minimum 0,5 R 28, dar nu mai puţin de 100 kg/cm2 (la care pericolul se înghet este practic înlăturat). Vârsta de decofrare se va determina prin încercări preliminare şi se va verifica permanent prin încercări pe cuburi de probă menţinute în acelaşi conditii ca îmbinările.

7.3. Pentru mortarul din rosturi se pune condiţia ca procesul chimic de întărire să se producă într-un interval de timp cât mai scurt, în care temperatura mortarului nu trebuie să scadă sub +5oC.

Pozarea panourilor

7.4. Operaţiile de trasare a axelor de pozare şi pozarea panourilor se vor desfăşura conform prevederilor de la cap. 4 şi 5, cu luarea următoarelor măsuri speciale:

a) Desprinderea panourilor cu ajutorul răngilor, în cazurile mai uşoare, sau cu ajutorul apei calde, în cazurile mai grave, şi în nici un caz prin tragerea cu macaraua a panourilor prinse prin îngheţ de elementele pe care se reazemă.

b) Îndepărtarea zăpezii şi a gheţii cu apă caldă, abur sau cu lampa de benzină, de pe panouri şi suprafeţe de rezemare.

c) În cazul pozării panourilor pe mortar de poză, acesta se va prepara cu apă şi nisip încălzite până la cel mult +40oC şi se va aşeza pe suprafaţa de rezemare cu cel mult 1/4 de oră înainte de pozarea panourilor.

d) În cazul în care pozarea panourilor se face "în uscat" (cu matarea ulterioară a mortarului în rosturile orizontale) se recomandă ca matarea mortarului în rosturi să se facă după pozarea tuturor panourilor de pereţi şi de planşeu care închid cel puţin o încăpere şi după astuparea golurilor de uşi şi ferestre, astfel încât să fie posibilă încălzirea încăperilor cu sobe, cocsiere, serpentine prin care circula abur etc.

În cazul în care încălzirea încăperilor nu este posibilă, se pot folosi radianţi cu raze infraroşii, dirijate pentru încălzirea zonei rosturilor matate cu mortar.

Executarea îmbinărilor

7.5. Oricare ar fi metoda de protejare a betonului turnat în îmbinări pe timp friguros, se recomandă:

a) Sporirea mărcii betonului faţă de prevederile proiectului cu cel puţin 25%.

b) Prepararea betonului cu apă şi agregate încălzite şi turnarea lui cu o temperatură cât mai ridicată, dar nu mai mare de +40oC.

Dintre metodele folosite în practică, pentru protejarea betonului turnat în îmbinări se recomandă utilizarea metodelor care se bazează pe încălzirea suplimentară a betonului după turnarea în îmbinări, cu abur introdus printr-un gol în lungul cofrajului betonului din îmbinare sau cu rezistenţe electrice fixate pe cofraj etc.

[top]

8. UTILAJE SI DISPOZITIVE AUXILIARE PENTRU MONTAREA PANOURILOR MARI

Utilaje de montaj

8.1. Pentru montarea panourilor mari se pot utiliza următoarele utilaje de putere corespunzătoare:

a) macarale capră;

b) macarale turn.

În cazul clădirilor dispuse izolat se pot utiliza şi automacarale (pe pneuri sau pe şenile).

8.2. Tipurile de macarale care urmează să fie utilizate la lucrările de montaj vor fi precizate de proiectantul de investiţie în proiectul de organizare a lucrărilor.

8.3. Pentru utilizarea macaralelor capră sau turn în condiţii optime se recomandă adoptarea dispozitivelor care să permită ca toate manevrele macaralelor să se poata comanda de pe planşeul clădirii unde se execută lucrările de montaj.

Dispozitive auxiliare pentru fixare provizorie a panourilor de pereţi

8.4. Panourile de pereţi vor fi fixate în poziţia finală de pozare cu ajutorul unor dispozitive de inventar, care se îndepărtează numai după executarea îmbinărilor conform indicaţiilor de la punctele 6.17 şi 7.2.

8.5. Dispozitivele de fixare a panourilor mari vor fi astfel dimensionate încât să asigure stabilitatea panourilor sub acţiunea forţelor orizontale seismice sau datorită vântului considerat cu o presiune de minimum 50 kgf/m2.

8.6. Se recomandă utilizarea dispozitivelor de tipul contrafişă-tirant (fig. 25), care permit fixarea panoului de perete numai de pe o singură parte, prin prinderea cu o menghină pe sub buiandrug sau cu şurub prin găuri practicate în panouri de la confecţionarea sau prin bucşe înglobate de la turnare în panouri.

De planşeu, dispozitivele se fixează prin intermediul unei cruci metalice prinse cu şurub de panoul de planşeu.

8.7. Dispozitivele trebuie să aibă o construcţie robustă, dar o greutate proprie cât mai redusă, să realizeze prinderi rigide cu o manevrare cât mai simplă şi comod de executat de un singur muncitor şi să nu provoace degradări panoului.

8.8. Panourile de pereţi mai lungi de 4,5 m vor fi prevăzute cu câte două dispozitive de fixare provizorie, amplasate înspre cele două extremităţi ale panourilor, în dreptul secţiunilor de la 1/4 din lungimea acestora.

Dispozitive de manevrare a panourilor

8.9. Pentru manevrarea panourilor se vor utiliza numai dispozitive de inventar verificate metrologic:

a) dispozitive de agăţare cu legături flexibile din cabluri sau lanţuri. Se recomandă utilizarea acestor dispozitive când se dispune de macarale cu înălţime mare de ridicare;

b) dispozitive cu traverse rigide, executate din profile laminate cu secţiunea simplă sau compusă: 1 , ][, [] sau chiar din grinzi cu zăbrele de tip balanţă simplă sau multiplă (fig. 26).

8.10. La alcătuirea şi utilizarea dispozitivelor de manevrare a panourilor se vor respecta următoarele condiţii tehnice:

a) Înclinarea tijelor faţă de planul orizontal nu trebuie să fie mai mică de 45o, pentru a se evita deformarea urechilor din panouri şi sfarâmarea locală a betonului, ceea ce ar duce la reducerea lungimii de ancorare (fig. 27)

b) Prinderea şi desprinderea dispozitivelor trebuie să se execute cu uşurinţă, fără demontări de piese sau lovituri; cârligele dispozitivelor trebuie să aibă posibilitatea rotirii şi balansării în orice direcţie.

c) În timpul manevrării panourilor, prinderile trebuie să prezinte o siguranţă deplină, în care scop se recomandă prevederea unor dispozitive de siguranţă de tip clapă simplă, cu arc sau contragreutate, manşon etc.

d) Inelul de prindere a unui grup de legături flexibile trebuie să fie demontabil, pentru a se putea înlocui legăturile uzate.

e) Fiecare îmbinare a cablurilor trebuie asigurată cu cel puţin trei cleme pentru d 16 mm şi şase cleme pentru d>16 mm sau prin matisare; evitarea ruperii firelor din cabluri prin frecare necesită la fiecare buclă o apărătoare (un ochet).

f) Lungimea legăturilor trebuie să fie riguros egală, în special pentru cazul de nedeterminare statică a prinderii panourilor din mai mult de trei puncte; pentru reglarea lungimii legăturilor se recomandă prevederea unor dispozitive de întindere (cu manson stânga-dreapta) la una din patru legături.

g) Dispozitivele de ridicare a panourilor, fiind puternic solicitate şi permanent expuse la intemperii, trebuie să aibă o construcţie robustă, dar nu trebuie să depăşească 1/10 din greutatea celui mai greu panou pe care-l manevrează.

h) La stabilirea înălţimii de construcţie a dispozitivelor de manevrare a panourilor se va ţine seama că pentru trecerea deasupra panourilor de pereţi montate la ultimul nivel este necesară prevederea unei înălţimi de siguranţă de minimum 50 cm.

i) La dispozitivele cu scripeţi este necesar să se prevadă scuturi de protecţie şi ghidaje de cablu.

j) Depozitarea dispozitivelor cu scripeţi se va face pe capre de lemn, pentru a se evita înfăşurarea cablurilor.

Dispozitive auxiliare şi unelte curente de lucru

8.11. Brigada complexă de montaj trebuie să dispună de următoarele dispozitive auxiliare şi unelte curente de lucru:

a) tomberoane, de preferinţă cu roţi sau bandaje de cauciuc, pentru transportul betonului pe planşeu;

b) aparat de sudură electrică;

c) dispozitive cu fir de plumb pentru verificarea verticalităţii panourilor;

d) calibre metalice pentru rosturile verticale (fig. 18);

e) pâlnii pentru turnarea betonului în îmbinările verticale (fig. 28);

f) schele metalice uşoare, mobile şi scări de lemn sau metalice, care se utilizează pe planşeul clădirii;

g) unelte curente: răngi, cretă, chei de fierar etc.

8.12. O deosebită atenţie se va acorda prezenţei permanente a dispozitivelor pentru protecţia muncitorilor, precum centuri şi parapete de siguranţă; acestea din urmă se vor fixa pe conturul planşeului, al golurilor de la casa scării şi de la curţile de lumină etc.

[top]

9. ORGANIZAREA LUCRARILOR DE MONTARE A PANOURILOR MARI

9.1. Lucrările de montare a clădirilor din panouri mari se vor executa în baza unui proiect de organizare elaborat de proiectantul de investiţie şi care trebuie să cuprindă:

a) graficul ordinei de montare (pozare-îmbinare) a panourilor verticale şi orizontale;

b) succesiunea operaţiilor diferitelor capitole de lucrări de construcţie, instalaţii, izolări etc. care se execută concomitent cu lucrările de montare.

9.2. Se recomandă ca la stabilirea planului de organizare a lucrărilor de montare, premisa de bază să fie montarea panourilor direct din mijlocul de transport.

9.3. Lucrările de montare se vor organiza pe secţiuni de lucru, pentru a face posibilă executarea în succesiune normală a principalelor operaţii de trasare-pozare-îmbinare.

9.4. Pozarea panourilor se recomandă a se executa în ordinea indicată la pct. 5.17 sau, în cazuri speciale elaborate de proiectant.

În toate cazurile este recomandabil să se asigure deplasarea macaralei, pe cât posibil, într-un singur sens.

9.5. În cazul utilizării macaralelor turn se recomandă organizarea montajului în ordinea "spre macara", pornindu-se cu elementele cele mai depărtate de macara.

9.6. Ridicarea panourilor din mijloacele de transport se va face numai pe o singură parte a construcţiei, pe care se vor amenaja drumurile de acces. Pe aceeaşi parte se vor amplasa şi stelajele pentru un eventual depozit tampon de panouri.

9.7. Atunci când este inevitabilă depozitarea panourilor pe şantier, ea se va face pe cât posibil în concordanţă cu succesiunea lor de pozare, pentru a se evita deplasări inutile ale macaralei şi panourilor.

9.8. Depozitarea panourilor pe şantier, atunci când aceasta este absolut necesară, se va face în depozite special amenajate prevăzute cu rastele rigide, executate din lemn, beton sau metal de tipul celor utilizate la unităţile producătoare de panouri.

Rastelele se vor amplasa pe suprafeţe nivelate acoperite cu un strat de minimum 5 cm grosime de nisip, zgură, pietris etc.

Rezemarea panourilor se va face pe suporturi elastice (pe longrine de lemn, beton sau metal, dar acoperite cu plăci de cauciu, pâsla etc.), pentru a nu se stirbi muchiile. O atenţie deosebită trebuie acordată la depozitarea panourilor de faţadă, care nu trebuie să rezeme pe muchiile profilului exterior.

[top]

10. CONDITII GENERALE PENTRU EXECUTAREA LUCRARILOR DE INSTALATII, FINISAJE SI ETANSARE A ROSTURILOR

Lucrări de instalaţii şi de finisare interioară

10.1. Lucrările de instalaţii se vor executa în conformitate cu prevederile documentaţiei tehnice de execuţie şi cu respectarea prevederilor şi condiţiilor tehnice din normativele şi instrucţiunile în vigoare, specifice sistemului prevăzut în proiect pentru instalaţiile electrice, de încălzire, apă, canalizare, sanitare, gaze.

10.2. Documentaţia tehnică de execuţie va cuprinde toate detaliile şi indicaţiile cu privire la executarea lucrărilor de instalaţii la unitatea de producţie a panourilor mari şi la atelierul de pregătire a elementelor de instalaţii care se montează pe şantier.

10.3. În ceea ce priveşte lucrările de instalaţii care se execută pe şantier, documentaţia tehnică va preciza detaliile de execuţie, materialele de utilizat şi condiţiile tehnice care se impun, pentru fiecare din fazele lucrărilor de instalaţii.

10.4. Se recomandă ca toate lucrările de pregătire a subansamblurilor elementelor de instalaţii să se execute în ateliere specializate astfel încât pe şantier lucrările să se rezume la operaţii de montare şi asamblare.

10.5. Toate elementele instalaţiilor sanitare şi de încălzire, subansambluri şi ansambluri, se vor supune la probe hidraulice la atelierul de pregătire a lor, înainte de expediere la şantiere.

10.6. Instalaţiile de încălzire, sanitare şi gaze se vor supune la probele de presiune, etanşeitate şi circulaţie, pe cât posibil astfel încât să fie executate în secţiuni de lucru diferite de acelea în care se execută lucrări de montare.

10.7. Lucrările de instalaţiii se vor organiza pe cât posibil astfel încât să fie executate în secţiuni de lucru diferite de acelea în care se execută lucrări de montare.

10.8. Lucrările de finisare interioară se vor executa în conformitate cu prevederile documentaţiei tehnice de execuţie şi cu respectarea prevederilor şi condiţiilor tehnice din normativele şi instrucţiunile în vigoare specifice soluţiilor de finisare prevăzute în proiect.

10.9. Se recomandă ca tâmplăria de uşi şi ferestre care se montează pe şantier să fie vopsită cu primul strat înainte de montare.

10.10. Pentru etanşarea rosturilor dintre tocurile tâmplăriei exterioare şi feţele de beton care mărginesc golurile de fereastră din panourile de faţadă, în cazul montări tâmplăriei după confecţionarea panourilor, se recomandă adoptarea soluţiei de etanşare cu chit elasto-plastic (figura 29).

Lucrările de etanşare cuprind următoarele operaţii:

a) Curăţarea suprafeţelor de beton de praf, resturi de beton etc. prin periere.

b) Amorsarea suprafeţelor de beton pe care se aplică chitul de etanşare, prin pensulare cu emulsia indicată în instrucţiunile sau prospectul de utilizare şi de punere în lucrare a chitului respectiv.

c) Aplicarea în exces a chitului pe tot lungul rosturilor orizontale şi verticale.

d) Introducerea tocului de uşă sau de fereastră în golul din panou, astfel încât să preseze asupra chitului şi fixarea lui cu pene de lemn şi cuie bătute în ghermelele ancorate în panou de la confecţionarea acestuia.

e) Îndepărtarea chitului expulzat din rost la montarea locului şi netezirea chitului rămas, cu racordare (scafă) pe tot conturul tocului, urmărindu-se a se realiza un contact intim şi continuu cu tocul şi cu peretele de beton al rostului.

f) Montarea şorţului de tablă prin aplicare cu presare asupra chitului din rostul orizontal inferior şi prindere prin cuie de tablă bătute în toc, la distanţa necesară pentru a se împiedica ondularea tablei. Lateral, capetele şorţului se vor introduce în şanturile special prevăzute în acest scop la colturile golului de fereastră, iar şanţurile se vor astupa cu chit elastic.

g) Aplicarea de rigle de lemn peste stratul de chit din rosturile verticale.

h) Rostul interior de pe conturul tocului se va umple apoi cu vată minerală îndesată.

Lucrări de finisare exterioară şi de etanşare a rosturilor exterioare

10.11. Lucrările exterioare la faţadele clădirilor din panouri mari cuprind:

a) repararea muchiilor panourilor ştirbite în timpul operaţiilor de montare;

b) etanşarea şi finisarea rosturilor verticale şi orizontale, zugrăvirea, spălare etc., în funcţie de natura stratului de prefinisare a panourilor.

10.12. Lucrările exterioare la faţade nu se vor executa pe timp friguros.

10.13. Documentaţia tehnică de execuţie trebuie să cuprindă instrucţiuni detaliate privind executarea lucrărilor de etanşare exterioară a rosturilor de la faţade, specifice pentru sistemul de etanşare adoptat, astfel:

- cu funcţionare mecanică, prevăzând "gol de decompresiune" în rostul vertical şi închiderea exterioară din mortar de ciment cu adaos de Aracet E 50 sau de chit elasto-plastic;

- cu "ecran" de etanşare din chit elasto-plastic, cu sau fără protecţie exterioară din mortar de ciment cu adaos de Aracet E 50;

- cu rosturi "deschise" spre exterior cu "funcţionare mecanică", respectiv gol de decompresiune-drenaj în rostul vertical şi treaptă de înălţime mare în rostul orizontal.

10.14. Instrucţiunile tehnice de execuţie a lucrărilor de etanşare exterioară a rosturilor de la faţade vor trebui să precizeze:

- condiţiile tehnice generale de executare a lucrărilor de etanşare;

- rolul şi importanţa fiecărui dispozitiv şi material special prevăzut pentru sistemul de etanşare adoptat;

- condiţiile tehnice cu privire la deschiderea rosturilor şi integritatea muchiilor;

- procedeele de lucru, fazele tehnologice şi succesiunea obligatorie a acestora, cu precizarea, în funcţie de caracteristicile materialelor, a condiţiilor climatice de execuţie;

- condiţiile tehnice pentru materiale;

- sculele şi uneltele speciale caracteristice executării lucrărilor de locuinţe din panouri mari;

- descrierea detaliată a operaţiilor tehnologice;

- condiţii tehnice de recepţie.

10.15. Finisarea finală a suprafeţelor de beton drişcuit se recomandă a se executa prin vopsire cu vopsele pe bază de poliacetat de vinil. Utilizarea acestor vopsele se va face în conformitate cu prevederile normativului de specialitate şi la o temperaturăde minimum +10oC.

10.16. La executarea lucrărilor de finisare a faţadelor se va evita utilizarea schelelor fixe rezemate pe sol.

10.17. Se interzice fixarea sau prinderea schelelor de lucru prin legături în rosturi, întrucât orice fel de legături s-ar utiliza, acestea ar avea discontinuităţi inadmisibile în stratul de închidere a rosturilor.

10.18. Se interzice executarea lucrărilor de finisare exterioară şi de etanşare a rosturilor exterioare pe timpul nopţii pe timp de ploaie, precum şi imediat după încetarea ploii, când faţadele ce urmează a fi executate sunt încă ude din cauza precipitaţiilor.

10.19. Se recomandă ca în cazul rosturilor în sistemul de etanşare cu chit aparent la exterior (fără strat de acoperire din mortar de Aracet E 50, ca în figura 31 a şi c), la nivelul parter să se acopere totuşi chitul cu mortar de Aracet E 50, pentru a-l proteja împotriva degradărilor pe care le pot produce copiii şi trecătorii.

10.20. Operaţiile de etanşare şi de finisare a rosturilor verticale se vor desfăşura de "sus în jos", evitându-se întreruperile de lucru la intersecţia cu rosturile orizontale.

10.21. Repararea muchiilor panourilor de faţadă se va face cu mortar de ciment cu adaos de Aracet E 50 preparat şi pus în lucrare conform indicaţiilor din anexă.

10.22. În cazul în care proiectul prevede şi închiderea exterioară a rosturilor cu mortar de ciment de adaos de Aracet E 50, operaţia de închidere a rosturilor se va executa obligatoriu într-o etapă distinctă de operaţia de reparare a muchiilor după un interval de cel puţin 48 de ore (fig. 30 şi 31)

10.23. În cazul rosturilor proiectate în sistemul de etanşare cu funcţionare mecanică (cu "gol de decompresiune" în rostul vertical) se va acorda o deosebită atenţie realizării barbacanei prevăzute în proiect la toate intersecţiile rosturilor verticale cu rosturile orizontale.

10.24. Se recomandă ca mortarul de închidere şi de finisare a rosturilor să fie tăiat pe toată lungimea secţiunii mediane şi pe o adâncime de cel puţin 1/2 din grosimea stratului de mortar; operaţia de tăiere se va executa după 2-3 ore de la fuguirea mortarului (fig. 30 şi 31 b şi d).

[top]

12. CONDITII PRINCIPALE DE RECEPTIE A CLADIRILOR DIN PANOURI MARI

12.1. Clădirile din panouri mari nu se vor recepţiona în cazul în care comisiei de recepţie nu i se va prezenta vreunul din următoarele acte:

a) certificatele de calitate a panourilor eliberate de unitatea producătoare;

b) buletinele cuprinzând rezultatele încercărilor efectuate pe cuburile de probă confecţionate din betonul turnat în îmbinări;

c) certificatele de calitate a oţelului-beton şi a electrozilor utilizaţi la executarea îmbinărilor.

d) certificatele de calitate a pentru materialele utilizate la etanşarea rosturilor şi la termo- şi hidroizolarea îmbinărilor de la faţadă;

e) tabelul nominal al sudorilor, cu rezultatele verificărilor periodice privind calitatea sudurilor, executate de aceştia;

f) procesele-verbale sau registrul cuprinând rezultatele verificărilor de la recepţiile parţiale efectuate pe parcursul executării lucrărilor privind corespondenţa cu prevederile proiectului şi calitatea de execuţie, în legătură cu:

- lucrările din ciclu "zero";

- verticalitatea panourilor de pereţi şi a diafragmelor (verificată, prin sondaj, cu firul cu plumb);

- poziţia de pozare a panourilor de pereţi (verificată cu calibre de rost la faţade şi prin măsurarea distanţei dintre faţadele panourilor de pereţi interiori);

- lăţimea de rezemare a panourilor de planşeu şi de scară;

- hidro- şi termoizolarea îmbinărilor verticale şi orizontale de la faţade;

- armarea îmbinărilor verticale şi orizontale dintre panouri;

- îmbinarea cu sudură a mustăţilor ieşinde din panouri (cu privire la poziţia mustăţilor, poziţia, lungimea şi calitatea de oţel a ecliselor, lungimea, grosimea şi continuitatea cordoanelor de sudură);

- protejarea anticorosivă a îmbinărilor metalice;

- calitatea betonării îmbinărilor;

- executarea lucrărilor de etanşare a rosturilor de la faţade (în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor tehnice şi tehnologice de execuţie).

Recepţia clădirilor se va efectua dacă se constată;

a) pătrunderi ale apelor din precipitaţii prin rosturile de la faţadă, prin rosturile tâmplarie-panou sau prin hidroizolaţia planşeului terasă;

b) panouri de pereţi, planşeu etc. fisurate, dacă nu există un aviz al proiectantului în care se recomandă recepţionarea;

c) pierderi de apă din instalaţii, scurgeri care funcţionează defectuos, insuficienta etanşeitate în jurul sifoanelor de pardoseală sau în jurul căzii de baie;

d) conductoare întrerupte, aparate electrice lipsă sau funcţionând defectuos;

e) închiderea-deschiderea defectuoasă a ferestrelor sau a uşilor interioare şi exterioare, armături lipsă sau funcţionând defectuos, lipsuri din echipamentul tâmplăriei exterioare (găuri de scurgere, lăcrimar etc.);

f) pardoseli degradate sau incomplet finisate;

g) zugrăveli, vopsitorii, tapete degradate sau incomplet executate;

h) corpuri de încălzire funcţionând defectuos (încălzind parţial) sau incomplet executate (radiatoare fără ventil de aerisire sau fără aparate de închidere-deschidere etc.);

i) ventilaţii cu funcţionare defectuoasă;

j) placaje cu tendinţe de desprindere;

k) obiecte sanitare lipsă sau degradate.

12.3. Se recomandă ca eficacitatea lucrărilor de etanşare a rosturilor de la faţade să se verifice prin încercări de comportare a rosturilor la ploaie artificială.

În cazul în care nu se dispune de un aparat adecvat pentru crearea ploii artificiale, încercarea se poate face şi cu ajutorul unui furtun la capătul căruia s-a adaptat o pâlnie de stropitoare.

Lucrările de etanşare se vor considera ca fiind bine executate dacă nu se constată infiltraţii de apă în interiorul clădirii după opt ore de încercare.

Se recomandă ca încercarea să fie efectuată în cel puţin două locuri la un tronson de clădire cuprinzând 40-60 de apartamente, la intersecţii de rosturi situate la o înălţime cât mai mare.

Rezultatul încercărilor va fi consemnat într-un proces-verbal, indicându-se condiţiile în care s-au efectuat încercările, rezultatele obţinute şi eventualele măsuri rezultate ca necesare pentru remediere.

[top]