96
Cap.I.Apa si sanatatea Este extrem de dificil de evaluat implicatiile diferitelor substante ce se gasesc in apa asupra sanatatii oamenilor. Datele referitoare la aceste aspecte sunt adesea incomplete iar relatia dintre sanatatea omului si substantele ce polueaza apa sunt compexe si incerte. Cu toate acestea este foarte clar ca apa contine o mare varietate de substante care au implicatii asupra sanatatii omului. Poluantii apelor se impart in patru mari clase: fizici, chimici, microbiologici si radioactivi. Dintre acestia poluantii chimici sunt unici in sensul ca multi dintre ei sunt esentiali pentru sanatatea umana in timp ce altii sunt o mare amenintare pentru om. Printre elementele care joaca un rol important in sanatatea umana si in nutritie in mod special sunt: calciul, clorul, cromul, cobaltul, cuprul, fluorul, iodul, ferul, magneziul, manganul, molibdenul, nichelul, fosforul, potasiul, 1

Norme de Calitate a Apei Potabile

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Norme de Calitate a Apei Potabile

Citation preview

Page 1: Norme de Calitate a Apei Potabile

Cap.I.Apa si sanatatea

Este extrem de dificil de evaluat implicatiile diferitelor substante ce

se gasesc in apa asupra sanatatii oamenilor. Datele referitoare la aceste

aspecte sunt adesea incomplete iar relatia dintre sanatatea omului si

substantele ce polueaza apa sunt compexe si incerte. Cu toate acestea este

foarte clar ca apa contine o mare varietate de substante care au implicatii

asupra sanatatii omului.

Poluantii apelor se impart in patru mari clase: fizici, chimici,

microbiologici si radioactivi. Dintre acestia poluantii chimici sunt unici in

sensul ca multi dintre ei sunt esentiali pentru sanatatea umana in timp ce

altii sunt o mare amenintare pentru om.

Printre elementele care joaca un rol important in sanatatea umana si

in nutritie in mod special sunt: calciul, clorul, cromul, cobaltul, cuprul,

fluorul, iodul, ferul, magneziul, manganul, molibdenul, nichelul, fosforul,

potasiul, seleniul, siliciul, sodiul, strontiul, sulful, vanadiul si zincul.

Dimpotriva, exista anumite elemente care sunt cu siguranta toxice,

printre care: aluminiul, cadmiul, plumbul si mercurul, dar toxicitatea

acestora se manifesta la concentratii foarte variate ale acestor compusi in

apa. Arsenul poate fi un element esential in concentratii foarte mici in ciuda

faptului ca, ingerat in cantitati foarte mari devine toxic. In mod similar,

borul poate influenta negativ utilizarea calciului de catre organism. Rolurile

pe care le joaca beriliul si argintul sunt mai putin clare. Bineinteles ca

procentul de poluant adsorbit din apa de catre corpul uman este influentat

in mare masura de solubilitatea poluantului si de proprietatile solului in

cazul apelor subterane.

1

Page 2: Norme de Calitate a Apei Potabile

Situatia este cu atat mai complicata cu cat chiar si compusii cu efecte

pozitive , la concentratii mari pot avea efecte negative, in functie de

cantitatea ingerata prin apa, alimente, inspirata in plamani sau adsorbita

prin tegument. Dependenta efectului de doza poate fi redata printr-o curba

doza-raspuns; unele grupe de boli sunt asociate cu cantitati prea mici dintr-

un element iar altele cu cantitati prea mari.

Acest aspect atat de complex poate fi exemplificat prin cazul

fluorului. La concentratii in apa cuprinse intre 1 si 1,5 mg/l fluorul reduce

incidenta cariilor dentare. La concentratii mai mari de 6 mg/l prezenta

fluorului reduce posibilitatea aparitiei osteoporozei oferind o protectie

impotriva pierderilor osoase. Cu toate acestea, atunci cand concentratia

fluorului in apa creste mai mult de 8 mg/l, poate incepe calcifierea

ligamentelor.

In mod asemanator , in timp ce lipsa iodului poate fi legata de

aparitia Bolii lui Basedof (dezvoltarea excesiva a glandei tiroide) si de

cretinism (retardare mintala) este posibil ca concentratii prea mari sa fie

asociate cu aparitia melanoamelor (cancerul de piele).

Multe dintre substantele anorganice dizolvate in apa se gasesc atat in

apele de suprafata cat si in cele subterane datorita unor procese naturale,

cum ar fi dizolvarea rocilor de catre apa precum si scurgerile din sol.

Prezenta altor compusi poate fi cauzata de poluare cu reziduuri menajere si

nu numai, de la minerit, din agricultura sau din manufacturi. In schimb,

sunt folosite o seama de metode de tratare a apelor pentru inlaturarea

compusilor nedoriti printre care coagularea chimica, dedurizarea si

schimbul ionic, procese de membrana, adsorbtia, etc. Cu toate acestea,

substantele chimice folosite in in tratarea apelor precum si corodarea

tevilor din sistemul de distributie poate produce poluarea apelor dupa faza

de tratare prin adaugarea de urme de fer, cupru, si plumb. Acest aspect se

2

Page 3: Norme de Calitate a Apei Potabile

poate inlatura prin supravegherea atenta a surselor de apa atat la sursa cat si

la beneficiar.

Deasemenea o importanta deosebita trebuie acordata puturilor

private, mai ales daca sistemul de distributie este corodat sau forajele se

afla in apropierea unor surse de poluare. In general, din punctul de vedere

al poluarii, comparand apele subterane cu cele de suprafata, se poate spune

ca apele provenite din panza freatica sunt mai sigure din punct de vedere

bacteriologic, mai ieftin de tratat, sunt mai putin afectate de radioactivitate,

au o turbiditate mai redusa si sunt mai putin expuse poluarilor accidentale.

Exista controverse serioase cu privire la semnificatia absentei

anumitor compusi din sursele de apa. Un exemplu ar fi implicatiile ce le

are duritatea redusa a apei si pH-ul redus asupra sanatatii umane. Academia

Nationala de Stiinte a Statelor Unite ale Americii (USNAS) a facut peste

50 de studii, in noua state, cu privire la relatia de inversa proportionalitate

intre incidenta decesurilor cauzate de boli cardiovasculare si duritatea apei

(Foster, 1987). Se presupune ca persoanele care beau apa cu mai putin

calciu si magneziu sunt mai predispusi la a face boli cardiovasculare. In

urma acestor studii USNAS a sugerat imbunatatirea calitatii apei putin dure

prin adaugarea de calciu si magneziu in vederea reducerii ratei anuale de

deces cauzata de bolile cardiovasculare. Cu toate acestea, problema este

foarte controversata deoarece alti autori nu accepta ca duritatea apei

influenteaza incidenta bolilor cardiovasculare (Hammer si Heyden, 1980).

In acelasi context, duritatea apei a fost incriminata pentru incidenta:

Sindromului Mortii Subite la nou nascuti, pentru diabet, boli cerebrale si

vasculare precum si cancer. Comparand din nou apele subterane cu cele de

suprafata se constata ca primele au o duritate mai mare datorita contactului

cu rocile (3), (4), (7), (8), (11), (14), (19), (20), ((21), (24), (28),(31) (34).

3

Page 4: Norme de Calitate a Apei Potabile

Cap.II.Norme de calitate a apei potabile

In Romania , la ora actuala este in vigoare Legea 458/2002, care este

o transpunere la nivel locala Directivei 98/83/EC si care se refera la :

Conditii de calitate a apei potabile;

Monitorizarea calitatii apei potabile;

Masuri de remediere si restrictii in utilizare;

Asigurarea calitatii tehnologiilor de tratare, echipamentelor, substantelor

nedorite din apa potabila;

Informare si raportare.

In tabelul I. sunt prezentate normele de calitate a apei potabile in

conformitate cu Legea 458/2002.

Tabelul I. Normele de calitate a apei potabile in conformitate cu Legea 458/2002.

Parametrul/UM

(1)

Valoarea maxim admisa

(2)

Metoda de analiza

(3)

Parametrii microbiologici

Escherichia coli/100ml 0 ISO 9308-1

Streptococi fecali/100ml 0 STAS 3001/1991

ISO 7899-2

Parametrii microbiologici pt. apa imbuteliata in sticle sau alte recipiente

Escherichia coli/250ml 0 ISO 9308-1

Streptococi fecali/250ml 0 STAS 3001/1991

ISO 7899-2

Pseudomonas

aeruginosa/250ml

0 STAS 3001/1991

Pr EN ISO 12/80

Numar de colonii la 22°C 100 STAS 3001/91

4

Page 5: Norme de Calitate a Apei Potabile

Pr EN ISO 6222

(1) (2) (3)

Numar de colonii la 37°C 20 STAS 3001/91

Pr EN ISO 6222

Parametrii chimici

Acrilamida, μg/l 0,10

Arsen, μg/l 10 STAS 7882

ISO 6595

Benzen, μg/l 1,0 SR ISO 1423

Benzpiren, μg/l 0,01

Bor, mg/l 1,0 SR ISO 9380/01

Bromati, μg/l 10 SR ISO 5901/93

Cadmiu, μg/l 5,0 STAS 1118/78

SR ISO 5903/93

Clorura de vinil, μg/l 0,5

Crom total, μg/l 50 STAS 7886/7

SR ISO 9178/98

SR ISO 1156/98(CrVI)

Cupru, mg/l 0,1 STAS 3223/89

Cianuri totale, μg/l 50 STAS1089/77

SR ISO 6703/1-98

Cianuri libere, μg/l 10 STAS1089/77

SR ISO 6703/1-98

Dicloretan, μg/l 3,0

Epiclorhidrina, μg/l 0,10

Fluor, mg/l 1,2 STAS 6673/92

HAP, μg/l 0,10

Mercur, μg/l 1,0 STAS 1020/89

Nichel, μg/l 20

Nitrati, mg/l 50 STAS 3048/1-96

SR ISO 7893/1-98

Nitriti, mg/l 0,50 STAS 3048/4-96

SR ISO 6227/96

5

Page 6: Norme de Calitate a Apei Potabile

Pesticide, μg/l 0,10 STAS 1265/88

(1) (2) (3)

Pesticide total, μg/l 0,50 STAS 1299/91

Plumb, μg/l 10 STAS 6362/98

Seleniu, μg/l 10 STAS 1266/88

Stibiu, μg/l 5,0

Tetracloretan si

tricloretena, μg/l

(suma conc. comp.specif.)

10

Trihalometani total, μg/l

(suma conc. comp.specif.)

100 STAS 1299/91

Parametrii indicatori

Aluminiu, μg/l 200 STAS 6326/90

Amoniu, mg/l 0,50 STAS 6328/85

Bacterii

coliforme(nr./100ml)

0 STAS 3001/91

ISO 9308-1

TOC Nici o modificare anormala SR ISO 8245/95

Cloruri 250 STAS 3049/88

SR ISO 9297/98

Clostridium

perfigens(nr./100ml)

0 STAS 3001/91

SR ISO 9297/98

Clor rezidual liber,mg/100g

-la intrarea in retea

-la capat de retea

0,50

0,25

STAS 364/78

Conductivitate, μS cm-1 la

20°C

2500 STAS 7722/84

SR EN 27888/97

Culoare Acceptabila consumatorilor si

nici o modificare anormala

SR ISO 7887/97

Duritate

totala(grd.germane),minim

5 STAS 3326/76

Fer, μg/l 200 STAS 3086/68

SR 13315/96

SR ISO 6332/96

6

Page 7: Norme de Calitate a Apei Potabile

(1) (2) (3)

Gust Acceptabil consumatorilor si

nici o modificare anormala

STAS 6324/61

SR EN 1622/97

Mangan, μg/l 50 STAS 3264/81

SR 8662-1;2/96

SR ISO 6333/96

Miros Acceptabil consumatorilor si

nici o modificare anormala

STAS 6324/61

SR EN 1622/97

Nr.de colonii la 22°C/ml Nedetectabili la 100 ml STAS 3001/91

EN ISO 6222

Oxidabilitate, mgO2/l 5,0 STAS 3002/85

SR ISO 6060/96

pH (unitati de pH) ≥6,5;≤9,5 STAS 6325/75

SR ISO 10530/97

Sodiu, mg/l 200

Subst.tesioact.tot. , μg/l 200 STAS 7576/66

SR ISO 7875-1;2/96

Sulfat, mg/l 250 STAS 3069/87

Sulfuri si hidrogen sulfurat,

μg/l

100 SR 7510/97

SR ISO 10530/97

Turbiditate(UNT) ≤5 STAS 6323/88

Zinc, μg/l 5000 STAS 6327/81

Tritiu, Bq/l 100 SR ISO 9698/1996

Doza efectiva totala de

referinta,mSv/an

0,10

Activitatea alfa globala,

Bq/l

0,1 SR ISO 9697/1996

Activitatea beta globala,

Bq/l

1 SR ISO 9697/1996

7

Page 8: Norme de Calitate a Apei Potabile

In tabelul.II este prezentata transpunerea in legislatia romaneasca a unor directive europene.

Tabelul.II. Transpunerea in legislatia romaneasca a unor directive europene si perspective(22).

Numarul directivei Europene

La ce se refera

Directiva

Transpunerea in legislatiaromaneasca

Cuprinsul Va fi inlocuita

cu:98/83/EEC Calitatea apei

destinate consumului uman

Legea 458/2002

-Conditii de calitate-Monitorizare-Masuri de remediere-Calit.tehnologiilor-Informere si raportare

-

80/86/EEC Protectia apelor subterane impotriva poluarii creste de unele subst.periculoase

HG 118/2002 -program de act.pt reducerea poluarii-lista subst.prioritare-componenta Comit.Interministerial-criterii de identif.-linii directoare

Directiva Cadru 2000/60In decembrie 2013

78/659/EEC Calitatea apelor in care traiesc pesti

HG 202/2002 -Normr tehnice privind calit.apelor de supr.-Indicatori de calit.,met de analiza-valori limita

Directiva Cadru 2000/60In decembrie 2013

79/923/EEC Calitatea apelor pentru moluste

HG 201/2002 -Normr tehnice privind calit.apelor pt.moluste-Indicatori de calit.,met de analiza-principalele specii de moluste

Directiva Cadru 2000/60In decembrie 2013

91/676/EEC Protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati

HG 964/2000 -plan de actiune pt.prot.impotriva poluarii cu nitrat-criterii pt. tdentif. Apelor-metode de masurare-codul bunelor practici-masuri din programele de actiune-continutul rapoartelor Planului de act.

-

8

Page 9: Norme de Calitate a Apei Potabile

In tabelul III sunt prezentate comparativ normele de calitate a apei potabile pentru CEE, Franta si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS).(16)

Directiva CEE grupeaza parametrii in cinci categorii: Parametrii organoleptici; Parametrii fizico-chimici; Parametrii referitori la substantele nedorite; Parametrii referitori la substantele toxice; Parametrii microbilogici.

Organizatia Mondiala a Sanatatii grupeaza parametrii in cinci categorii: Proprietati microbiologice; Compusi anorganici care influenteaza sanatatea umana; Compusi organici care influenteaza sanatatea umana; Parametrii estetici; Constituenti radioactivi.

Tabelul III.Normele de calitate a apei potabile, prezentate comparativ

Nr.

crt.

(1)

Parametrul

(2)

U.M.

(3)

Directiva

80/779/CEE

Norme

franceze

(6)

Norme

OMS

(Geneva

1986)

(7)

Nivel

orientativ

(4)

Concentratie

maxim

admisa(5)

1. Culoare Pt-Co mg/l 1 20 15 15

2. Turbiditate,Sio2 mg/l 1 10 - -

3. Unit.

Jacson

0,4 4 2 5

4. Miros(dilutie) 0 2-12°C

3-25°C

2

3

Fara efect

asupra

consumatorul

ui

5. Gust(dilutie) 0 2-12°C

3-25°C

2

3

Fara efect

asupra

consumatorul

ui

6. Temperatura °C 12 25 25

7. pH 6,5-8,5 6,5-9 6,5-8,5

9

Page 10: Norme de Calitate a Apei Potabile

8. Conductivitate μS/cm 400

9. Cloruri mg/l 25 - 250 250

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)

10. Sulfati mg/l 25 250 350 400

11. Silice mg/l - - - -

12. Calciu mg/l - - - -

13. Magneziu mg/l 30 50 50 -

14. Sodiu mg/l 20 150 150 200

15. Potasiu mg/l 10 12 12 -

16. Aluminiu mg/l 0,05 0,2 0,2 0,2

17. Alcalinitatea,d °T - - 50 -

18. Duritatea totala,d °F - - - 50

19. Reziduul sec(180°C) mg/l - 1500 1500 -

20. Oxigen dizolvat %

saturatie

- Saturatie>75%e

xceptand apele

subterane

- -

21. CO2 liber mg/l - Apa nu trebuie

sa fie agresiva

- -

22. Nitrati mg/l 25 50 50 44

23. Nitriti mg/l - 0,1 0,1 -

24. Amoniu mg/l 0,05 0,5 0,5 -

25. Azoy Kjeldahl mg/l - 1 2 -

26. CCOMn mgO2/l 2 5 5 -

27. TOC mgC/l - - - -

28. H2S μg/l - Organoleptic

nedetectabil

Organoleptic

nedetectabil

Organoleptic

nedetectabil

29. Subst.extractibile

cu cloroform

mg/l 0,1 - - -

30. Hidrocarburi dizolvate μg/l - 10 10 -

31. Fenoli(indice fenol) μg/l - 0,5 0,5 -

32. Bor μg/l 1000 - - -

33. Detergenti μglauril

sulfat/l

- 200 200 -

34. Compusi

organoclorurati(fara

Pesticide)

μg/l 1 Reducerea

Comp.halog.

La minim

- -

35. Fer μg/l 50 200 200 300

36. Mangan μg/l 20 50 50 100

37. Cupru μg/l 100(la iesirea

din tratare)

- 1000 1000

38. Cupru μg/l 3000 - - -

10

Page 11: Norme de Calitate a Apei Potabile

(12 h in retea)

39. Zinc μg/l 100(la iesirea

din tratare

- 5000 5000

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)

40. Zinc μg/l 5000

(12 h in retea)

- - -

41. Fosfati μgP2O5/l 400 5000 5000 -

42. Fluor μg/l 1500(8-12°C)

700(25-30°C)

-

-

1500

-

1500

-

43. Cobalt μg/l - - - -

44. Subst.in suspensie Abs. - - -

45. Oxidanti reziduali μgCl2/l - - - -

46. Bariu μg/l 100 - - -

47. Argint μg/l - 10 10 -

48. Arsen μg/l - 50 550 50

49. Beriliu μg/l - - - -

50. Cadmiu μg/l - 5 5 5

51. Cianuri μg/l - 50 50 100

52. Crom μg/l - 50 50 50

53. Mercur μg/l - 1 1 1

54. Nichel μg/l - 50 50 50

55. Plumb μg/l - 50

(la beneficiar)

50 50

56. Stibiu μg/l - 10 10 -

57. Seleniu μg/l - 10 10 10

58. Vanadiu μg/l - - - -

59. Pesticide

-per substanta

aldrin si dialdrin

hexaclorbenzen

-total

-PCB si PCT

μg/l -

-

-

-

-

-

-

0,1

-

-

0,5

-

Total 0,5

0,1

0,03

0,01

0,5

0,5

-

-

-

-

-

-

60. HAP(total) μg/l - 0,2 0,2 0,1

61. Coliforme totale /100ml - 0 0,01 0,01

62. Coliforme fecale /100ml - 0 0 0

63. Streptococi fecali /100ml - 0 0 0

64. Clostridii

sulfitoreducatoare

/20ml - NPP≤1 0 0

65. NTG(apa potabila)

la 37°C /1ml 10 - - -

11

Page 12: Norme de Calitate a Apei Potabile

la22°C /1ml 100 - - -

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)

66. NTG(apa tratata)

la 37°C

la22°C

/1ml

/1ml

5

20

20

100

20

100

-

-

67. Compusi organici

-benzen

-CCl4

-clordan

-clorbenzen

-cloroform

-2.4 D

-DDT

-1,2-dicloretan

-1,2-dicloretena

-heptaclor si

heptaclorepox

-hexaclorbenzen

-gamma HCH(lindan)

-metoxiclor

-pentaclorfenol

-tetracloretena

-tricloretena

-2,4,6-triclorfenol

μg/l

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

10

3

0,3

0,1-3

30

100

1

10

0,3

0,1

0,01

3

30

10

10

30

10

68. Radioactivitate

-radioactivitate α

-radioactivitate β

Bq/l

Bq/l

-

-

-

-

-

-

0,1

1

Legislatia franceza a stabilit prin Decretul 89-3/3 ianuarie 1989

tipurile de analize fizico-chimice si bacteriologice ce trebuiesc efectuate la

o apa in functie de situatie (tab. IV si tab.V) precum si in functie de locul

de prelevare al probelor (tab.VI).(16)

12

Page 13: Norme de Calitate a Apei Potabile

Tabelul IV. Amploarea tipurilor de analize fizico-chimice pentru ape, in conformitate cu legislatia

franceza.

Analiza

fizico-

chimica

redusa C1

(1)

Analiza

fizico-

chimica

sumara C2

(2)

Analiza

fizico-

chimica

completa C3

(3)

Analiza fizico-chimica

speciala

C4a

(4)

C4b

(5)

C4c

(6)

Parametrii

organoleptici

-calitativ(miros,

gust, culoare)

-turbiditate

-calitativ(miros,

gust, culoare)

-turbiditate

-calitativ(miros,

gust, culoare)

-turbiditate

Parametrii

fizico-chimici

-pH

-conductivitate

-temperatura

-pH

-conductivitate

-nitrati

-alti3 parametrii

dintre: azotiti,

amoniu, cloruri,

sulfati, CCOMn,

alcalinitate

totala sau

duritate totala

-temperatura

-pH

-conductivitate

-cloruri

-sulfati

-silice

-calciu

-magneziu

-sodiu

-potasiu

-aluminiu

-reziduu sec

-O2 dizolvat

-anh.carbonica

-carbonati

-bicarbonati

Parametrii care

se refera la

substantele

nedorite

-Cl2 rezidual sau

alt parametru

reprezentativ

pentru

dezinfectia apei

-Cl2 rezidual sau

alt parametru

reprezentativ

pentru

dezinfectia apei

-azotiti

-azotati

-amoniu

-CCOMn la cald

in mediu acid

-H2S

-Fer

-Cupru

-Zinc

-Mangan

-Fosfor

-Fluor

-azot

Kjeldahl

-hidrocar

buri diz.

-agenti

de supraf

-indice

fenol

-fer

-

cupru

-zinc

13

Page 14: Norme de Calitate a Apei Potabile

-Clor rezidual

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)

Parametrii

toxicologici

-Cd

-Pb

-HAP

-As

-CN-

-Cr

-Hg

-Fe

Alti parametrii Pestici

de

Comp

organo

hal.

Vol.

Tabelul V. Tipurile de analize bacteriologice pentru ape, in conformitate cu legislatia

franceza.

Analize bacteriologice

Reduse(B1) Sumare(B2) Complete(B3)

-Coliformi termotoleranti

-Streptococi fecali

-Coliformi termotoleranti

-Streptococi fecali

-Numaratoarea de bacterii

aerobe la 22 si 37˚C

-Coliformi termotoleranti

-Streptococi fecali

-Bacterii coliforme

-Numaratoarea de bacterii

aerobe la 22 si 37˚C

-Bacterii sulfitoreducatoare

14

Page 15: Norme de Calitate a Apei Potabile

Tabelul VI. Tipurile de analize ce trebuie efectuate in functie de locul de

prelevare al probelor(dupa legislatia franceza).

La sursa Productie Distributie

La punctul de

extactie

Dupa tratament sau la punctul de

extactie(in absenta tratamentului)

In retea

Ape

subterane

Ape de

suprafata

Ape

subtera

ne si de

suprafa

ta P1

Ape

subtera

ne P2

Ape de

suprafa

ta P2

Ape

subtera

ne si de

suprafa

ta P3

Ape

subtera

ne si de

suprafa

ta D1

Ape

subterane

si de

suprafata

D2

B1

C3

B1

C3

C4a

C4c

B3

C2

C3 C3

C4a

C4a

C4c

B2

C1

C2

C4b

In ceea ce priveste apa pentru piscine si bai exista Decretul 81-324/7 aprilie 1981, Circulara din 9 mai 1983 pentru Franta si CEE nr. L 31/5: 76/160/CEE din 5 februarie 1976. Conform acestor reglementari, in tab.VII sunt prezentate valorile limita.

Tabelul VII.Valorile limita pentru apa din piscine si bai conform CEE nr.L 31/5: 76/160/CEE din 5 februarie 1976.

Parametrul Nivel orientativ Norma impusa(max)Coliforme totale/100ml 500 <10000Coliforme fecale/100ml 100 <2000Streptococi fecali/100ml 100 -Salmonela/1l 0 -Enterovirusi/10l 0 -PH 6,5-8 6,5-9Culoare - Fara modificariGrasimi minerale(mg/l) ≤0,3 -absenta unui film vizibil la

suprafata apei-absenta mirosului

Deterrgenti ce react.cu albastru de metilen

0,3 -fara spuma persistenta

Fenoli(mg/l) 0,005 -fara miros0,05

15

Page 16: Norme de Calitate a Apei Potabile

Cap.III.Proprietatile fizice ale apei

Cea mai importantă caracteristică fizică a apelor este continutul total

de substante solide, care cuprinde: materia în suspensie, materia

decantabilă, materia coloidală şi materia dizolvată. Celelalte caracteristici

fizice sunt: mirosul, temperatura, densitatea, culoarea şi turbiditatea.(2),

(3), (4), (5), (6), (7), (11), (13), (14), (21), (24), (25), (27),(28), (29), (34).

III.1.Conţinutul total în substanţe solide(reziduul sec)

Analitic, conţinutul în substanţe solide din ape este definit ca materia

care rămâne ca reziduu după evaporarea la 103C sau 105C. Materia care

are o presiune de vapori semnificativă la această temperatură (103C sau

105C) se pierde în timpul evaporării şi nu este definită ca solidă.

Solidele decantabile (SD) sunt acele solide care se depun la baza unui

con de decantare (Imhoff) într-o perioadă de 60 minute. Solidele

decantabile, exprimate în [ml/l], sunt o măsură aproximativă a cantităţii

de nămol care se înlătură la sedimentarea primară.

Solidele totale (ST) - sau reziduul după evaporare pot fi mai departe

clasificate în solide nefiltrabile (suspensie) (SS) şi solide filtrabile, (SF)

la trecerea unui volum de lichide printr-un filtru. Pentru această etapă de

separare, uzual se foloseşte un filtru din filtre de sticlă (Whatman GF/C)

cu porii în jur de 1,2 m. Deasemenea se mai pot folosi şi filtre de

policarbonat (De notat că rezultatele obţinute la filtrarea prin fibre de

sticlă sau prin fibre de policarbonat diferă puţin datorită structurii

diferite a filtrului).

16

Page 17: Norme de Calitate a Apei Potabile

Solidele filtrabile (SF) sunt compuse din solidele coloidale şi solidele

dizolvate. Fracţiunea coloidală constă din particule cu dimensiuni între

0,001 şi 1m. Solidele dizolvate sunt compuse din molecule organice

sau anorganice şi ioni. Fracţiunea coloidală nu poate fi înlăturată prin

decantare. Pentru înlăturarea acestor particule din suspensie se

recomandă în general, oxidarea biologică sau coagularea, urmată de

sedimentare. Principalele tipuri de materii solide (nefiltrabile şi

filtrabile) din apele reziduale şi dimensiunile lor aproximative sunt

prezentate în figura 2.2.

Fiecare din aceste categorii de solide poate fi mai departe clasificată pe

baza volatilităţii la 55050C. Fracţiunea organică se va oxida şi se va

transforma în gaz la această temperatură iar fracţiunea anorganică rămâne

ca şi cenuşă.

Termeni de “suspensie de solide volatile” (SSV) şi “suspensie de solide

fixe” (SSF) se referă respectiv la conţinutul organic şi anorganic al

solidelor in suspensie.

La 55050C descompunerea sărurilor anorganice este limitată de

carbonatul de magneziu care se descompune în oxid de magneziu şi bioxid

de carbon (350C) pe când carbonatul de calciu este stabil până la 825C.

(2), (5), (16).

III.2.Mirosul

În general, mirosul apelor poate fi cauzat de descompunerea materiei

organice sau de anumite substanţe adăugate în apele.

Cel mai neplacut este mirosul unei ape in care componentele au

suferit o descompunere anaerobă. Cel mai caracteristic miros al apei stătute

sau septice este de H2S, care este produs de microorganisme care reduc SO

17

Page 18: Norme de Calitate a Apei Potabile

42 la S2-. În cazul anumitor ape se poate degaja un miros dezagreabil chiar în

timpul tratării lor.

Anumite mirosuri si gusturi pot apare ca urmare a existentei unor

compusi organici in cantitati foarte mici si care se manifesta abia la tratarea

apei ( de ex. fenolii sunt sesizabili la 0,1 mg/l dar clorofenolii rezultati din

clorinarea apei sunt percetibili si fac apa nepotabila chiar si la 0,028 mg/l).

Efectele mirosului.

Mirosul în concentraţii mici, are ca efect primar stresul patologic.

Mirosurile “ofensive” pot produce scăderea apetitului, consum redus

de lichide, respiraţie diminuată, greaţă, vărsături şi perturbări mentale. În

situaţii extreme, mirosul neplăcut poate conduce la deteriorarea imaginii

personale şi a comunităţii, interferente în relaţiile umane, descurajarea

investiţiilor de capital, statut socio-economic scăzut şi împiedică

dezvoltarea. Aceste probleme pot conduce la declinul pieţei, scăderea

vânzărilor, taxe mai mari, etc.

O apa potabila trebuie sa fie lipsita de gust si miros; o apa cu gust si

miros strain poate fi nepotabila chiar daca substantele care produc aceste

proprietati organoleptice nu sunt daunatoare( CH ).

Detectarea mirosului

Compuşii cu mirosuri neplăcute, responsabile pentru stresul

psihologic sunt detectaţi de sistemul olfactiv, dar mecanismele care

decelează mirosurile nu au fost pe deplin elucidate. Din 1870 mai mult de

30 de teorii au fost propuse pentru a explica olfacţia.

Una dintre dificultăţile majore în dezvoltarea unei teorii universale a

fost neexplicarea faptului că unii compuşi cu structuri similare au mirosuri

diferite iar alţi compuşi cu structuri diferite au mirosuri asemănătoare. În

18

Page 19: Norme de Calitate a Apei Potabile

prezent s-a ajuns la concluzia că mirosul unei molecule trebuie atribuit

moleculei ca întreg.

În decursul anilor au fost făcute mai multe încercări pentru a clasifica

mirosurile în mod sistematic. Cele mai importante categorii de mirosuri

neplăcute şi compuşii care sunt implicaţi sunt prezentaţi în tabelul VIII, iar

limitele de detecţie sunt prezentate în tabelul IX.(16).

Tabelul VIII.Categorii de mirosuri neplăcute şi compuşii care sunt

implicaţi

Compusul Formula chimică Mirosul

Amine CH3-NH2; (CH3)3N peşte

Amonaicul NH3 amonaical

Diamine NH2-(CH2)4-NH2; NH2-(CH2)5-NH2 carne

putrezită

Hidrogenul sulfurat H2S ouă

stricate

Mercaptani (e.g. metil, etil) CH3-SH; CH3-(CH2)2-SH varză

stricată

Mercaptani (e.g. butil, crotil) (CH3)3-CSH; CH3-(CH2)3-SH dihor

Sulfuri organice (CH3)2S; (C6H5)2S varză

stricată

Scatoli C9H9N materii

fecale

Tabelul IX. Limitele de detecţie ale mirosurilor din ape

Compus Formula

chimică

Limita de detecţie (ppm,

Vol)

Limita de

recunoaştere (ppm,

Vol)

Amonaic NH3 17 37

Clor Cl2 0,080 0,314

Sulfură de dimetil (CH3)2S 0,001 0,001

Sulfură de difenil (C6H5)2S 0,0001 0,0021

Etilmercaptan C2H5-SH 0,0003 0,001

19

Page 20: Norme de Calitate a Apei Potabile

Hidrogen sulfurat H2S <0,00021 0,00047

Indol C8H7N 0,0001 -

Metilamină CH3NH2 4,7 -

Metilmercaptan CH3SH 0,0005 0,001

Scatol C9H9N 0,001 0,019

Caracterizarea şi măsurarea mirosurilor

Există patru factori independenţi care contribuie la caracterizarea

completă a mirosului: intensitatea, caracterul, perceptibilitatea şi

detectabilitatea (tabelul X). Până acum, singurul factor care s-a folosit

pentru caracterizarea mirosurilor deranjante a fost detectabilitatea.

Tabelul X. Factorii care trebuie luaţi în considerare la caracterizarea

mirosurilor.

Factorul Descrierea

CaracterulDă informaţii despre asociaţiile mentale făcute de subiect la

simţirea mirosului; determinarea poate fi subiectivă

DetectabilitateaEste numărul de diluţii care trebuie făcute pentru a reduce un

miros la limita sa minimă de detectabilitate (LMD)

Percepţia Plăcerea sau neplăcerea relativă resimţite de subiect

Intensitatea

Este tăria percepută a mirosului; uzual se măsoară cu

olfactometrul cu butan sau se calculează cu ajutorul diluţiilor

(D/T) când relaţia de calcul a fost stabilită.

Mirosul poate fi măsurat cu metode senzoriale iar concentraţiile

specifice ale mirosului pot fi măsurate cu metode instrumentale. S-a

dovedit că, în condiţii controlate, măsurarea organoleptică a mirosului

poate furniza informaţii semnificative.

De aceea deseori se folosesc metode senzoriale pentru a măsura

mirosurile degajate în tratarea apelor. În metoda senzorială subiecţii umani

20

Page 21: Norme de Calitate a Apei Potabile

sunt expuşi la mirosuri care au fost diluate cu aer curat inodor şi este notat

numărul diluţiilor efectuate până la reducerea mirosului la limita sa minimă

de detectibilitate (LMD). Dacă la un volum de eşantion trebuie adăugate 4

volume de aer inodor pentru a reduce proba la limita sa minimă de

detectabilitate, concentraţia mirosului va fi raportată ca 4 diluţii la LMD.

Altă terminologie folosită frecvent pentru a măsura tăria unui miros

este “ED 50”. Valoarea “ED 50” reprezintă numărul de diluţii ce trebuiesc

efectuate pentru o probă de aer odorizat astfel încât 50% din lotul de

subiecţi umani abia să mai perceapă mirosul.

Totuşi determinarea senzorială a acestei concentraţii minime poate fi

suspusă unui număr de erori. Principalele erori sunt: adaptarea, sinceritatea,

subiectivitatea şi modificarea probei (tabelul XI). Pentru a evita erorile

provenite din păstrarea probei un timp mai îndelungat s-au construit

“olfactometre” cu citire directă, pentru a măsura mirosul direct a sursă.

Mirosul apei sau al apei este determinat diluând apa cu apă inodoră.

Se notează numărul maxim de diluţii a probei de apă cu apă curată inodoră

până când mirosul devine abia perceptibil. Se recomandă ca volumul probei

de apă să fie de 200 ml.

Numărul de diluţii se determină cu următoarea formulă de calcul:

NA B

A

(1)

unde A - ml probă; B - ml apă inodoră.Mirosul emanat de proba de lichid

este determinat de un lot de subiecţi umani.(16).

21

Page 22: Norme de Calitate a Apei Potabile

Tabelul XI. Tipuri de erori la detectarea senzorială a mirosului

Tipul de eroare Descrierea erorii

Adaptarea Când un subiect este expus continuu la un fond de miros, el nu

mai poate să simtă acel miros la concentraţii foarte mici. Când

subiectul este mutat din acel mediu cu miros puternic,

sensibilitatea sa pentru acel miros în concenraţii foarte mici

revine la normal. În fine, un subiect care s-a adaptat la un

anumit tip de miros, după un timp este incapabil să mai

detecteze prezenţa acelui miros.

Modificarea probei În timpul păstrării probelor de gaz (aer) odorizat se poate

modifica şi concentraţia mirosului şi compoziţia lui. Pentru a

minimiza problema apărută în timpul depozitării probelor,

timpul de stocare trebuie redus la minimum sau chiar eliminat;

deasemenea trebuie evitat contactul cu orice substanţă

reactivă.

Subiectivitatea La măsurarea senzorială a mirosului pot apărea erori

întâmplătoare mai ales atunci când subiectul are deja

informaţii despre prezenţa unui miros. Simţul mirosului poate

fi deteriorat de alte semnale senzoriale, cum ar fi sunetul,

simţul tactil sau văzul.

Sinergismul Când într-o probă sunt prezente mai multe mirosuri s-a

observat că este posibil ca subiectul să dea dovadă de o

creştere a sensibilităţii pentru un miros dat, datorită prezenţei

altui miros.

22

Page 23: Norme de Calitate a Apei Potabile

Pentru măsurarea lui N există şi metode instrumentale. Echipamentul

utilizat pentru analiza mirosului include: (a) triunghiul olfactometric, (b)

roata cu butanol şi (c) scentometrul.

III.3.Gustul

Apa pura este lipsita de gust si miros.

In apele subterane si de izvor proprietatile organoleptice

necorespunzatoare se pot datora:

-unor cauze naturale (saruri, hidrogen sulfurat, dioxid de carbon, etc.)

-unor influente straine (infiltratii diverse).

In apele de suprafata, proprietatile organoleptice se datoreaza:

-dezvoltarii algelor si metabolitilor lor;

-patrunederii unor deseuri lichide si solide;.

Si in cazul tratarii apelor poate aparea un gust din cauza folosirii

necorespunzatoare a reactivilor de coagulare, clorinarii unor ape

impurificate organic, produselor de coroziune, etc. (5).

III.4.Temperatura

Căldura specifică a apei este mult mai mare decât cea a aerului;

temperatura apelor este mai mare decât temperatura aerului local în

majoritatea anului şi este mai joasă doar în lunile de vară toride.

În funcţie de zona geografică, temperatura anuală medie a apei

variază între 10 şi 21,2C, o valorea medie reprezentativă fiind de 15,6 C.

Temperatura apei este un parametru foarte important datorită

efectelor sale asupra potenţialelor reacţii chimice, vieţii acvatice precum şi

asupra adaptării apei prin reciclare - la folosirea casnică. De exemplu,

cresterea temperaturii apei poate duce la schimbarea speciei de peşti care

poate exista într-un receptor de apă. In general cresterea temperaturii apelor

de suprafata are ca efect favorizarea proceselor de autoepurare(5).

23

Page 24: Norme de Calitate a Apei Potabile

Mai mult, solubilitatea oxigenului scade în apă caldă. Creşterea ratei

reacţiilor biochimice ca urmare a creşterii temperaturii, combinată cu

scăderea cantităţii de O2 dizolvat în apele de suprafaţă datorită dependenţei

dintre solubilitatea O2 şi tC poate duce la o scădere serioasă şi gravă a

concentraţiei O2 dizolvat în lunile de vară. În plus, când se descarcă

cantităţi mari de apă fierbinte în receptori naturali, aceste efecte sunt

amplificate.

Trebuie amintit deasemenea că modificării bruşte ale temperaturii

apei poate duce la mortalitatea vieţii acvatice. În plus, temperaturi anormal

de ridicate pot provoca creşterea nedorită a plantelor acvatice şi a fungilor

acvatici.

Temperatura optimă pentru activitatea bacteriană este cuprinsă între

25-35C. Digestia aerobă şi nutrifierea încetează când temperatura creşte la

peste 50C. Când ea scade sub 15C bacteriile producătoare de metan devin

inactive iar la 5C bacteriile nitrificante autotrofe practic îşi încetează

activitatea. La 2C chiar şi bacteria chemoheterotrofă ce actionează asupra

materialului carbonic devine inactivă.

Apa potabila trebuie sa aiba temperatura cuprinsa intre 7°C si 15°C;

sub limita inferioara are efecte daunatoare asupra sanatatii iar peste 15°C

este fada.Se admite in mod exceptional pentru apele subterane un interval

de temperatura intre 5°C si 17°C(5).

III.5.Densitatea

Densitatea apei este definită ca masa apei pe unitatea de volum -

exprimată în kg/m3. Aceasta este o caracteristică fizică importantă a apelor

datorită posibilităţii de formare a curenţilor de densitate în tancurile de

sedimentare sau în alte unităţi de tratare. Densitatea apelor reziduale

menajere, care nu conţine concentraţii importante de reziduuri, este egală

cu densitatea apei la aceeaşi temperatură (2).

24

Page 25: Norme de Calitate a Apei Potabile

III.6.Culoarea

In cazul apelor subterane nu se pune problema existentei culorii apei

potabile decat in cazuri speciale. Totusi, in cele mai multe cazuri culoarea

galbena a apei este datorată hidroxizilor de ferc, care se gasesc in apa din

conductele de alimentare cu apa potabila, sau a substantelor humice.

Asadar culoarea apei potabile poate aparea si in faza de post-tratare a apei

si de aceea se acorda o importanta deosebita analizai apei potabile atat la

furnizor (statiile de tratare) cat si la beneficiar (la robinet).

O dezvoltare exagerata a unor alge poate imprima culoarea verde

deschis apei (Diatomee), verde inchis sau bruna ( CH).

III.7.Turbiditatea

Turbiditatea este o măsură a proprietăţii apei de a transmite lumina.

Măsurarea turbidităţii se bazează pe compararea intensităţii luminii

difuzate de o probă de apă cu intensitataea luminii difuzate de o probă de

referinţă, în condiţii identice. Materia coloidală va difuza sau va absorbi

lumina şi astfel va împiedica transmiterea sa.

În general nu există o relaţie matematică între turbiditate şi

concentraţia de solide în suspensie din apa reziduală netratată. Totuşi există

o legătură între turbiditate şi solidele în suspensie.(5), (6), (16).

25

Page 26: Norme de Calitate a Apei Potabile

Cap.IV.Proprietatile chimice ale apei potabile

Principalele caracteristici chimice ale apelor sunt: pH-ul,

clorurile,substantele organice totale, alcalinitatea, formele de azot, fosfatii,

sulfatii, siliciul, duritatea, compusii anorganici toxici, metale

grele,substantele tensioactive, compusii radioactivi. Masurarea continutului

în substante organice prezinta o importanta aparte în proiectarea si folosirea

statiilor de tratare a apelor precum si în managementul calitatii apei.(15)

În controlul calitatii apei, pe lânga compusii organici prezinta interes

si câtiva compusi anorganici. Concentratia si natura substantelor

anorganice depinde de formatiunile geologice de unde provin apele precum

si de apele reziduale care se descarca în apa naturala.(3), (4).

Reziduurile naturale dizolva substante din rocile cu care sunt în

contact. Concentratia substantelor anorganice creste datorita fenomenului

de evaporare naturala. Deoarece prezenta anumitor substante anorganice

poate sa afecteze serios folosirea apelor în anumite scopuri este important

sa se studieze natura anumitor constituenti, mai ales a celor care dupa

ciclurile de fabricatie ajung în apele de suprafata.

IV.1. pH-ul

Concentratia ionilor de hidrogen este un parametru important în

studiul calitatii apelor reziduale si al apelor naturale. Limitele între care

poate varia aceasta concentratie sunt destul de mici astfel încât viata

biologica sa nu fie afectata.

Apa reziduala cu concentratii ale ionilor de hidrogen nefavorabile

sunt dificil de tratat pe cale biologica iar daca concentratia este modificata

26

Page 27: Norme de Calitate a Apei Potabile

înainte de descarcare, efluentul natural în care se descarca apele reziduale

se poate altera serios.

Concentratia ionilor de hidrogen în apa este în strânsa legatura cu

disocierea moleculei de apa, conform cu reactia de mai jos:

H2O H+ + HO- (2)

Aplicând legea actiunii maselor, avem ecuatia:

K = (3)

unde parantezele drepte indica o concentratie exprimata în moli/l.

Deoarece concentratia apei într-o solutie apoasa diluata este

constanta, în aceasta ecuatie [H2O] poate fi incorporata în constanta K,

rezultând ca:

[H+] [HO-] = (4)

unde: = “constanta de ionizare” sau “produsul ionic al apei” si are

valoarea de aproximativ 10-14 la 25C.

Ecuatia de mai sus se poate folosi pentru calculul concentratiei

ionilor hidroxil când se cunoaste concentratia ionilor de hidrogen si

viceversa.

Concentratia ionilor de hidrogen se exprima uzual prin pH care este

logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen:

pH = -log10 [H+] (5)

Analog, pOH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentratiei

ionilor hidroxil.

Pentru apa pura, la 25C:

pH + pOH = Kp (6)

pH-ul unui sistem apos poate fi masurat cu pH-metrul. Se mai

folosesc si diferite hârtii indicatoare de pH precum si diverse solutii apoase

27

Page 28: Norme de Calitate a Apei Potabile

care-si schimba culoarea cu pH-ul. PH-ul este determinat prin compararea

culorii hârtiei sau solutiei cu o serie de culori standard.(2).

IV.2. Clorurile

Clorurile sunt un alt parametru important pentru calitatea apei. În

apele naturale, clorurile provin din rocile cu care apa vine în contact iar în

zonele marine din amestecul cu apa marina. În plus, apele reziduale din

agricultura, industriale si menajere descarcate în apele de suprafata sunt o

sursa de cloruri.

De exemplu, excretiile umane contin aproximativ 6 g Cl-/pers/zi.

Deoarece metodele conventionale de tratare a reziduurilor nu înlatura

clorurile, concentratia acestora poate fi luata ca un parametru de uzura a

apelor.

Infiltratiile apelor reziduale în pânza freatica duc la cresterea

concentratiei clorurilor si a sulfatilor.(2), (7), (9), (28).

IV. 3. Substantele organice

Concentratia in substante organice se poate exprima in Consumul

chimic de oxigen (CCO) si care esteo metoda indirecta deoarece nu se

determina cantitatea de carbon organic ci oxidabilitatea. Testul foloseste ca

oxidanti permanganatul de potasiu, bicromatul de potasiu, halogeni,

aminoacizi halogenati, sulfat de ceriu, persulfat de amoniu, dar nu

sugereaza tipul compusilor organici.

O metoda directa de determinare a compusilor organici este

Consumul biochimic de oxigen (CBO). El reprezinta cantitatea de oxigen

necesara pt. mineralizarea biochimica a substantelor organice dintr-un litru

de apa, la 20°C.(4), (5), (13).

Compusi organici volatili

28

Page 29: Norme de Calitate a Apei Potabile

Compusii organici care fierb la temperaturi mai mici sau egale cu

100C sau care au o presiune de vapori mai mare de 1 mmHg la 25C sunt

considerati în general compusi organici volatili. De exemplu, clorura de

vinil, care are punctul de fierbere la -13,9C si o presiune de vapori de 2548

mmHg la 20C, este un compus organic foarte volatil.

Motivele pentru care trebuie acordata o atentie deosebita compusilor

organici volatili sunt urmatoarele:

un compus aflat în stare de vapori este mult mai mobil

prezenta acestor compusi în atmosfera poate crea probleme de sanatate

publica

ei contribuie la cresterea generala a concentratiei hidrocarburilor

reactive din atmosfera, care pot duce la formarea oxidantilor

fotochimici.

Eliberarea acestor compusi în canalele colectoare si în statiile de

tratare trebuie privita cu maxima precautie, mai ales datorita pericolului

exercitat asupra personalului care lucreaza în aceste statii de tratare.

IV.4.Alcalinitatea

Alcalinitatea apelor rezulta din prezenta bicarbonatilor si in mai mica

masura din cauza fosfatilor. Alti compusi care contribuie la alcalinitate sunt

boratii, silicatii, fosfatii si alti compusi similari.

Apele reziduale menajere sunt deobicei alcaline datorita apelor din

pânza freatica si datorita substantelor adaugate în decursul folosirii casnice

a apei.

Alcalinitatea se determina prin titrarea cu un acid standard.

Alcalinitatea apelor reziduale prezinta importanta acolo unde se impune

tratarea acestor ape, în tratarea biologica sau unde ionul amoniu se înlatura

prin stripare cu aer.

29

Page 30: Norme de Calitate a Apei Potabile

Practic alcalinitatea totala se datoreste bicarbonatilor de calciu si

magneziu si de aceea duritatea temporara a apelor naturale obisnuite este

egala cu alcalinitatea totala. Carbonatii acizi ai metalelor alcaline apar

numai la trecerea apei peste zeoliti naturali (5).

IV.5.Azotul si formele sale

Azotul si fosforul sunt elemente esentiale pentru cresterea plantelor

si poarta numele de nutrienti sau biostimulatori. Cantitati mici si din alte

substante, sunt deasemenea necesare pentru cresterea plantelor dar azotul si

fosforul sunt, în majoritatea cazurilor, cei mai importanti nutrienti.

Deoarece azotul este esential pentru alcatuirea proteinelor, este

recomandabil sa se ia în considerare concentratia azotului pentru a aprecia

tratabilitatea apei prin metode biologice.

O cantitate prea mica de azot în apa face necesara adaugarea de azot

pentru a face posibila tratarea biologica. Concentratia azotului trebuie

tinuta sub stricta observatie acolo unde nu se doreste dezvoltarea algelor în

apele receptoare.

Azotul total este alcatuit din azotul organic, amoniu, nitriti si nitrati.

Azotul organic se determina prin metoda Kjeldahl. Proba apoasa

este mai întâi fiarta pentru îndepartarea NH , apoi este mineralizata. Prin

mineralizare azotul organic este transformat în amoniu.

Azotul total Kjeldahl este determinat în aceeasi maniera ca si azotul

organic, doar ca NH nu este înlaturat înainte de mineralizare. Azotul

Kjeldahl este deci suma azotului organic si azotului amoniacal.

Azotul amoniacal exista în solutii apoase ca ion de amoniu sau ca

amoniac, în functie de pH-ul solutiei, în concordanta cu urmatoarea reactie

de echilibru:

NH3 + H2O NH + HO- (7)

30

Page 31: Norme de Calitate a Apei Potabile

La valori ale pH-ului sub 7 echilibrul este deplasat spre stânga iar la

valori ale pH-ului peste 7, predominant este ionul amoniu. Amoniacul se

determina prin cresterea pH-ului, distilându-l si antrenându-l, când proba

fierbe si apoi condensând aburul care contine amoniacul gazos.

Masurarea concentratiei amoniacului se poate face colorimetric,

titrimetric sau cu electrozi ion-selectivi. În general prezenta amoniacului

într-o apa reziduala din agricultura indica o poluare mai recenta a acestei

ape.

Azotul din nitriti se determina colorimetric si este relativ instabil,

oxidându-se usor la forma din nitrati. El este un indicator al unei poluari

mai vechi si depaseste deseori, mai ales in anumite zone din Banat

depaseste 1 mg/l în apele reziduale si 0,1 mg/l în apele de suprafata sau în

pânza freatica.

Cu toate ca sunt prezenti în concentratii foarte mici, existenta

nitritilor în apele reziduale sau în apele de suprafata este foarte importanta

deoarece ei sunt extrem de toxici pentru majoritatea speciilor de pesti.

Deasemenea nitritii prezenti în apa reziduala sunt oxidati de clor, aceasta

ducând la cresterea dozei necesare de clor pentru clorinare si implicit la

cresterea costurilor dezinfectiei.

Azotul sub forma nitratilor este ultima faza a mineralizarii în apele

reziduale. Prezenta lui indica o poluare foarte veche. Acolo unde efluentul

se descarca într-o apa de suprafata sau în pânza freactica, concentratia

nitratilor este foarte importanta.

STAS 1342-91 admite o concentratie a nitratilor de maximum 45

mg/l iar mai nou, legea 458/2002 admite o concentratie de maximum 50

mg/l datorita efectelor fatale asupra copiilor (boala numita

methemoglobinemie produsa prin blocarea de catre nitriti a hemoglobinei

care transporta oxigenul spre creier). Concentratia nitratilor în apele

reziduale poate varia între 0-20 mg/l. Nitratii pot lua nastere în apele de

31

Page 32: Norme de Calitate a Apei Potabile

suprafata si în zilele de vara în urma descarcarilor electrice. Concentratia

nitratilor este determinata prin metode colorimetrice.

Ciclul azotului în natura

Azotul prezent în apele reziduale proaspete este, în prima faza,

combinat în proteina si uree. Proteinele au o structura chimica complexa si

sunt instabile, fiind subiectul multor forme de descompunere. Unele sunt

solubile în apa dar altele sunt insolubile. Chimismul formarii proteinelor

implica legarea unui mare numar de amino-acizi. Greutatea moleculara a

proteinelor este foarte mare, de la 20000 la 20 de milioane. Toate

proteinele contin carbon, care este comun tuturor substantelor organice, dar

mai contin si hidrogen si oxigen. În plus, ele mai contin si o cantitate

relativ mare de azot (aproximativ 16%). În multe cazuri mai contin si sulf,

fosfor si fier.

Ureea si proteinele sunt sursele de baza ale azotului din apele

reziduale.

Când proteinele sunt prezente în cantitati mari în apa reziduala, se

pot dezvolta mirosuri foarte neplacute din descompunerea lor.

Descompunerea cu ajutorul bacteriilor duce la formarea amoniacului.

Vârsta (prospetimea) apelor reziduale se recunoaste dupa

concentratia amoniacului. În mediu anaerob, bacteriile pot oxida amoniacul

la nitriti si nitrati.

Prezenta predominanta a nitratilor indica stabilizarea deseurilor.

Ureea, constitentul de baza al urinei, este un alt compus organic din

apa reziduala menajera. Deoarece se descompune foarte repede, ureea

nedescompusa se gaseste rareori în alte ape decât în apa reziduala

proaspata.

32

Page 33: Norme de Calitate a Apei Potabile

Azotul în forma de nitrati poate fi folosit de animale pentru a

sintetiza proteina animala.(2)

Descompunerea proteinelor din plante si animale conduce din nou la

amoniac. Astfel, daca azotul sub forma nitratilor poate fi utilizat pentru

producerea de proteina de catre alge si alte plante, se impune reducerea

concentratiei acestor compusi din apa pentru a evita dezvoltarea nedorita a

acestor plante acvatice (eutrofizarea).

IV.6.Fosfatii

Fosforul este deasemenea esential pentru cresterea algelor si a altor

organisme biologice. Deoarece fosforul produce si el dezvoltarea exagerata

a algelor în apele de suprafata, concentratia lui din apele reziduale trebuie

strict supravegheata. Apele reziduale menajere pot contine de exemplu 4-

15 mg fosfor/l.

Formele uzuale sub care se gaseste fosforul în solutiile apoase

include ortofosfatii, polifosfatii si fosfatii organici. Ortofosfatii (de

exemplu PO , HPO , H2PO , H3PO4) sunt disponibili pentru

metabolismul biologic fara descompunere. Polifosfatii includ acele

molecule care au 2 sau mai multi atomi de fosfor, de oxigen si în unele

cazuri de hidrogen, combinati în molecule complexe. Polifosfatii sufera

hidroliza în solutii apoase si se întorc la forma de ortofosfati, cu toate

acestea hidroliza decurge foarte încet. Fosforul organic are o importanta

mai mica în apele reziduale menajere, dar poate fi un constituent important

în apele industriale si în namolurile apelor reziduale.

Metoda de determinare a ortofosfatilor este colorimetrica prin

formarea unui complex colorat în albastru cu molibdatul de amoniu.

Polifosfatii si fosforul organic trebuie transformati mai întâi în ortofosfati

printr-o etapa de mineralizare.(2), (5), (6).

33

Page 34: Norme de Calitate a Apei Potabile

IV.7. Sulfatii

Ionul sulfat se gaseste în mod obisnuit în majoritatea apelor naturale

si reziduale. Sulful intra în sinteza proteinelor si este eliberat prin

degradarea lor. Sulfatii sunt redusi biologic, în conditii anaerobe, la sulfuri,

care apoi se pot combina cu hidrogenul si pot forma hidrogenul sulfurat,

conform urmatoarelor reactii:

Materia organica + SO S2- + H2O + CO2 (8)

S2- + 2H+ H2S (9)

Hidrogenul sulfurat eliberat în atmosfera de deasupra apelor

reziduale are tendinta de a se acumula în tevile de scurgere si în canalele de

colectare. Aici el poate fi oxidat biologic la acid sulfuric, care este coroziv

si degradeaza tevile de scurgere.

Sulfatii sunt redusi la sulfuri în mineralizatoarele de namol si pot

tulbura procesul biologic daca sulfurile se afla în concentratie mai mare de

200 mg/l. Din fericire, asemenea concentratii sunt rare. Hidrogenul

sulfurat, amestecat cu alte gaze ale apelor reziduale (CH4 + CO2) sunt

corozive pentru tevi si daca sunt arse în motoare cu gaze produsul de ardere

poate deteriora motorul si poate coroda echipamentul, în special daca se

raceste sub punctul de roua.

La concentratii mari sulfatii imprima un gust amar apei, reduc

aciditatea gastrica si puterea peptica a aacesteia.

IV.8. Siliciul

Siliciul se gaseste in apele naturale sub forma de acid metasilicic si

sarurile acestuia. Concentratiile sunt cuprinse intre 2-4 mg/l (rer 100 mg/l).

34

Page 35: Norme de Calitate a Apei Potabile

Acidul silicic influenteaza negativ calitatea apelor folosite in

cazanele de abur datorita formarii unor cruste nedorite.(5)

IV.9. Duritatea

Duritatea este data de suma sarurilor solubile de calciu si magneziu.

Ea poate fi:

-dutitate temprara si este data de bicarbonatii de calciu si magneziu din apa;

-duritatea permanenta este data de celelalte saruri solubile de calciu si

magneziu ( mai ales cloruri si sulfati ).

Duritatea se masoara in grade de duritate care reprezinta duritatea

unui litru de apa care contine 10 mg CaO. Mai exista, ca unitati de masura

pentru duritate si: gradul german (10 mg CaO/l apa), gradul francez (10 mg

CaCO3/l apa), gradul englez ( 1 grain CaCO3/1 galon apa), mvali

(1mval=2,8 grade duritate).

In functie de duritate apele se impart in:

-ape foarte moi (0-4°dt);

-ape moi (4-8° dt);

-ape moderate (12-18 dt);

-ape dure (18-30 dt);

-ape foarte dure (dt>30).

De obicei apele subterane sunt mai dure iar cele de suprafata sunt

mai putin dure.(2), (5).

IV.10. Compusii anorganici toxici

Multi dintre acesti compusi fac parte din categoria poluantilor

prioritari.

Cuprul, plumbul, argintul, cromul, arsenul, borul, sunt toxice pentru

microorganisme si de aceea trebuie luati în considerare la proiectarea

35

Page 36: Norme de Calitate a Apei Potabile

statiilor de tratare biologica deoarece pot provoca moartea

microorganismelor si tratamentul înceteaza. De exemplu, în

mineralizatoarele de namol, cuprul este toxic la concentratii de 100 mg/l,

cromul si nichelul sunt toxice la concentratii de 500 mg/l iar sodiul este

si el toxic dar la concentratii foarte mari. Alti cationi toxici sunt si potasiul

si amoniu la concentratii de 4000 mg/l. Alcalinitatea prezenta în namolul

mineralizat se va combina si va precipita calciul înainte ca sa fie atinsa

limita toxica.a concentratiei ionilor de calciu.

În apele reziduale industriale sunt prezenti si anumiti anioni toxici

cum ar fi cianurile si cromatii. Acestia se gasesc în special în apele

reziduale de la atelierele de depuneri electrolitice si trebuiesc înlaturati

înainte de a se amesteca cu apele reziduale menajere. Florurile, un alt anion

toxic, se gasesc în apele reziduale de la fabricile de produse electronice.

Metalele grele

Cantitati mici din metale cum ar fi Ni, Mn, Pb, Cr, Cd, Zn, Cu, Fe,

Hg, se pot gasi în apele de suprafata sau subterane din cauza infiltratiilor

sau a scurgerilor accidentale. Unele dintre aceste metale sunt necesare

cresterii si vietii biologice iar absenta lor sau prezenta lor în cantitati

insuficiente limiteaza, de exemplu, cresterea algelor. Simultan, prezenta

acestor metale în cantitati prea mari este toxica, de aceea se impune

controlul si monitorizarea permanenta a concentratiei acestor substante.

Metodele de determinare a acestor substante variaza în complexitate

datorita intereferentelor ce pot interveni. Totusi, aceste metale se pot

determina în cantitati foarte mici datorita unor metode de dozare

instrumentale, foarte fine, cum ar fi polarografia sau spectroscopia de

adsorbtie atomica.(2)

36

Page 37: Norme de Calitate a Apei Potabile

IV.11. Substantele tensioactive

Surfactantii - agentii de suprafata sau substantele tensioactive - sunt

alcatuiti din molecule organice mari care sunt usor solubile în apa si

provoaca spumarea apei reziduale în statiile de tratare, precum si spumarea

apelor de suprafata în care se varsa efluentul.

Determinarea surfactantilor se face prin masurarea culorii unei

solutii standard de colorant albastru de metilen. De aceea, o alta denumire

pentru substantele tensioactive este de “substante active pentru albastru de

metilen” (SAAM).

Apele din subteran sunt mult mai putin expuse la poluarea cu

detergenti decat apele de suprafata.(2)

IV.12. Radioactivitatea

proprietatile radioactive ale apelor naturale depind de continutul de:

K40, uraniu, radiu, thoriu, radon, etc.

Pentru determinarea intregului fond natural radioactiv, determinarile

trebuie facute , atat asupra apei cat si namolului si organismelor acvatice,

elemente care acumuleaza in mod obisnuit izotopi radioactivi.(5)

IV.13.Gazele

Gazele care se gasesc cel mai des în ape sunt: oxigenul, bioxidul de

carbon, hidrogenul sulfurat. Primele trei sunt gaze care se gasesc în mod

normal în atmosfera si sunt prezente în toate apele expuse la aer. Ultimele

trei sunt gaze degajate din descompunerea materiei organice prezente în

apele reziduale. Alte gaze care prezinta interes sunt clorul si ozonul (de la

dezinfectia si controlul mirosului) si oxizi de sulf si oxizii de azot (rezultate

din procesul de combustie).

37

Page 38: Norme de Calitate a Apei Potabile

În cele mai multe cazuri, amoniacul din apele reziduale este prezent

ca ion de amoniu.

Oxigenul dizolvat.

Oxigenul dizolvat este necesar pentru respiratia microorganismelor

aerobe precum si a altor forme de viata aerobe. Totusi, oxigenul este putin

solubil în apa.

Cantitatea de oxigen (sau alte gaze) care se gaseste dizolvat în apa

depinde de:

(1) solubilitatea gazului

(2) presiunea partiala a gazului în atmosfera

(3) temperatura

(4) puritatea apei (salinitatea, solide în suspensie)

(5) alti componenti prezenti în apa care ar putea “consuma” din oxigenul

dizolvat.

Deoarece ponderea reactiilor biochimice care folosesc oxigen creste

cu cresterea temperaturii, valorea concentratiei oxigenului dizolvat în apa

poate fi critica in lunile de vara. Problema se accentueaza în lunile toride si

datorita faptului ca debitul râurilor scade deci cantitatea de oxigen

disponibil este mai mica. Oxigenul dizolvat este dezirabil în apele reziduale

deoarece previne formarea mirosurilor neplacute.

Hidrogenul sulfurat.

Dupa cum s-a precizat mai sus acesta se formeaza din

descompunerea anaeroba a materiei organice care contine sulf sau prin

reducerea sulfatilor si sulfitilor minerali. Nu se formeaza în prezenta unei

mari cantitati de oxigen.

38

Page 39: Norme de Calitate a Apei Potabile

Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor, inflamabil si cu un puternic

miros de oua alterate.

Colorarea apelor reziduale si a namolului în negru are loc deobicei

datorita combinarii H2S cu Fe prezent în sulfura feroasa, când se formeaza

si alte sulfuri metalice.

Cu toate ca hidrogenul sulfurat este cel mai important gaz care

provoaca aparitia mirosurilor neplacute ale apelor reziduale, sunt implicati

si alti compusi cum ar fi: indolul, scatolul si mercaptanii, care se formeaza

în decursul descompunerii anaerobe.

Bioxidul de carbon.

Cea mai mare parte a bioxidului de carbon liber se gaseste dizolvat

fizic in apa si numai 0,7% se gaseste sub forma de acid carbonic. Intre

forma libera si sarurile acidului carbonic se stabileste urmatorul echilibru:

MeCO3+CO2↔Me(HCO3)2 (10 )

In acest echilibru apar toate formele de bioxid de carbon din apa:

liber, semilegat ( in carbonatii acizi ) si legat ( in carbonati ).

Existenta uneia sau alteia dintre formele de mai sus este in functie

de pH-ul apei:

-la pH≤4,0 exista numai bioxid de carbon liber;

-la pH=8,4 exista nnumai carbonati;

-la pH≥10,5 exista numai bicarbonati.

Bioxidul de carbon liber nu dauneaza calitatii apei ci, dimpotriva, ii

confera un gust placut de prospetime. Bioxidul de carbon agresiv poate

face apa nepotabila deoarece poate dizolva anumite metale toxice (Pb, Cu).

(2), (5), (9), (16), (28)

39

Page 40: Norme de Calitate a Apei Potabile

Cap.V.Proprietatile biologice ale apei potabile

Specialistii în protectia mediului trebuie sa cunoasca totodata si

caracteristicile biologice ale apelor deoarece numai coroborarea tuturor

informatiilor despre diferitele proprietati ale apelor poate duce la o

interpretare corecta a poluarii si stabilirea corecta a posibilitatilor de tratare.

Un inginer chimist specialist în probleme de protectia mediului

trebuie sa cunoasca: principalele microorganisme care se gasesc în apele de

suprafata sî în apele reziduale, organismele patogene gasite în apele

reziduale, organismele care ofera indicatii despre poluare si semnificatia lor

si metodele de determinare a acestor organisme.

V.1. Bacteriile

Bacteriile sunt organisme unicelulare izolate sau coloidale.Bacteriile

se numesc patogene când sunt capabile sa se înmulteasca într-un organism

pluricelular si sa-i produca acestuia probleme de sanatate mai mult sau mai

putin grave.

Dintre principalele bacterii patogene ce pot provoca boli sunt:

bacilul febrei tifoide (Salmonella typliosa)

bacilul dizenteric

bacilul holerei

bacilul tularensis

40

Page 41: Norme de Calitate a Apei Potabile

campylobacter (provoaca enterite)

protens morgani (provoaca diaree)

protens vulgaris (provoaca diaree si infectii)

Escherechia coli (provoaca colibaciloza)

Stafilococul auriu (provoaca abcese, frunculoze)

Legionella (provoaca pneumopatie)

Leptospira (Spirochaeta) (provoaca icterul hemoragic).

Identificarea bacteriilor se efectueaza dupa izolare, prin crestere pe

un mediu specific de reactivi chimici si/sau prin reactii de seroaglutinare

care permit punerea în evidenta a caracteristicilor biochimice ale

citoplasmei sau ale membranei bacteriei, precum si virulenta lor.

Controlul sistematic al caracteristicilor bacteriologice ale apei începe

întotdeauna indirect, prin determinarea prezentei sau absenţei germenilor

de contaminare fecala.

Tehnica de dozare a bacteriilor din mediul acvatic este asemanatoare

cu cea folosita de laboratoarele clinice din spitale. Difernta consta în faptul

ca în mediu acvatic bacteriile se gasesc în dilutie mare. Izolarea lor necesita

deci tehnici particulare de concentrare (membrane filtrante) si de revigorare

(incubare la diferite temperaturi).

V.2. Virusurile

Virusurile sunt agenti patogeni foarte mici, vizibili doar la

microscopul electronic si care nu se pot înmulti decât în interiorul unei

celule vii. Un virus este alcatuit dintr-un acid nucleic si o proteina care se

poate separa chimic.

Virusurile hidrice care se pot gasi în apele reziduale sunt:

- enterovirusuri: virusul poliomelitic, care ataca centrii nervosi

41

Page 42: Norme de Calitate a Apei Potabile

virusul ECHO, care provoaca diaree la copii si

meningita limfocitara reversibila

coxackie A sau B; care provoaca meningita

limfocitara, mialgii sau miocardite.

- virusul hepatitei infectioase (numai tipul A se transmite prin apa)

- adenovirusul, care ataca caile respiratorii superioare si intestinul

- rotavirusul, care provoaca sindrom diareic la copii mici

- virusul Rev (mai putin cunsocut)

- Papillomavirus; responsabil de verucile contactate în piscine.

V.3. Ciupercile

Uneori Histoplasma capsulatum, o ciuperca microscopica, infesteaza

canalizarile. Ea este agentul histoplasmozei. Cu toate acestea, nu se cunosc

epidemii hidrice datorate ciupercilor.

V.4. Amoeba

Amoeba pot rezista mai multe luni în apa sub forma de chisti. Ele

sunt bine înlaturate de tratamentul cu ozon 0,4 mg/l. În patologia umana

sunt implicate doua specii importante de amoeba:

Eutamoeba histolytica (agentul dizenteriilor grave)

Naegleria gruberi (agentul meningitei)

Rezistenta acestor organisme la actiunea dezinfectantilor, superioara

celor mai multe bacterii, complica eliminarea lor; ele pot fi un indice

pretios al eficacitatii unei dezinfectii.

42

Page 43: Norme de Calitate a Apei Potabile

V.5. Protozoare

Giardia lamblia este raspunzatoare de numeroase gastroenterite de

origine hidrica. Rezistenta ei la dezinfectie este crescuta; mai ales în forma

închistata. Se elimina bine prin floculare la doza optima urmata de o filtrare

rapida pe nisip.

V.6. Parazitii (viermii)

Apa poate servi drept vehicul pentru numerosi viermi paraziti,

proveniti de la oameni sau de la animale. Acesti viermi sau ouale lor nu

sunt distrusi prin dezinfectie la dozele de dezinfectant practicate deobicei;

totusi, dimensiunile lor sunt suficient de mari pentru a fi eficienta o filtrare.

Dintre parazitii cei mai cunoscuti amintim:

- Tenia Solium, tenia saginata, tenia echinococcus (la câini)

- Distoma hepatica (în faza adulta se fixeaza în ficat)

- Ascaris lumbricoides (se dezvolta în apa sau în pamânt umed, formând un

embrion de 0,3 mm care contamineaza direct omul).

- Oxyures vermiculis (frecvent la copii); se pare ca nu traieste în apa un

timp îndelungat)

- Ankylostoma duodenale: traieste în intestin provocând hemoragii si diarei

persistente.

- Filaria medinensis: formeaza abcese subcutanate

- Filaria sanguinis hominis: acest vierme traieste în vasele de sânge în

trenul inferior al corpului

-Anguillula instinalis: vierme de 2-3 mm care traieste în duoden. Oul se

dezvolta în apa.

43

Page 44: Norme de Calitate a Apei Potabile

V.7. Insectele

Insectele acvatice periculoase din punct de vedere sanitar sunt în

special musculitele, a caror larva traieste obligatoriu în apa si care sunt

agenti de transmitere a anumitor boli.

Malaria este transmisa prin intermediul Anoplieile iar febra galbena

este transmisa de Aedes aegypti. Filarioza si encefalita virala pot fi

transmise de genul Culex.

V.8. Organismele saprofite care au habitatul în apele dulci

Spre deosebire de organismele descrise anterior, bine adaptate sa

traiasca depinzând de organisme mult mai complexe, în particular

homeoterme în apa se pot gasi si organisme adaptate la viata acvatica.

Aceste organisme constituie flora si fauna acvatica. Ele au un rol benefic

pentru echilibrul natural, dar daca se înmultesc prea mult (datorita

îmbogatirii apei în azot sî fosfor) pot provoca diverse neplaceri: fenomene

alergice la cei care fac baie, gust si miros neplacut, dificil de eliminat prin

potabilizare.

Biotopul acvatic reclama un echilibru complex care consta în

convietuirea organismelor consumatoare sau a moleculelor organice

(heterotrofe) si producatorii de materie organica care sunt autotrofi. Algele

si plantele acvatice pot sintetiza cantitati enorme de materie organica,

pornind de la elemente chimice simple (carbon, azot, fosfor, oxigenul), prin

fotosinteza sau prin chimiosinteza.

V.9. Algele

44

Page 45: Norme de Calitate a Apei Potabile

Algele pot fi flotante (planctonul) sau prinse pe un suport

(perifitonul). Clasificarea algelor este bazata pe pigmenti, pe morfologie,

pe substantele de rezerva si aparatul flagelar.

Identificarea algelor se face de catre specialisti si necesita o mare

experienta si utilizarea unor referinte numeroase.

V.10. Zooplanctonul

Zooplanctonul apelor dulci este sarac în germeni si specii; el este

reprezentat de un numar mic de indivizi în fluvii si râuri, contrar cu

numarul din lacuri si elestee.

Animalele planctonului sunt transparente si poseda apendice care le

permit sa se mentina în apa. Ele se gasesc la o adâncime variabila în functie

de curentii care agita suprafata apei. Deasemenea exista si migratii verticale

zilnice, în relatie cu fitotrofismul.

Marimea animalelor planctonice este variabila. Unele încrengaturi nu

cuprind decât indivizi microscopici (Protozoare, Rotifere) iar altele indivizi

de câtiva centimetrii (Crustacee). Ele se hranesc cu alge, bacterii, resturi

organice si uneori se manânca între ele.

Exista o legatura strânsa între zooplancton si alge. Se observa o

proliferare a algelor în rezervoarele sau râurile în care zooplanctonul

algivor este distrus prin intoxicare.

Ouale, chistii sau larvele zooplanctotnului pot traversa filtrele si sa

se

dezvolte ulterior. (2), (3), (6), (16), (26), (27), (29), (30).

45

Page 46: Norme de Calitate a Apei Potabile

Cap.VI. Modul in care anumiti parametrii ai apei

influenteaza activitatile umane si sanatatea

Agentii spumanti – au efect toxic asupra organismului si au un efect

estetic negativ.

Amoniul – apare in prima etapa de descompunere a materiei

organice. Sub influenta bacteriilor din sol (nitrobacter si nitrosomonas ) se

reduce la nitriti si la nitrati. Este periculos pentru sanatateea omului mai

ales cand este insotit de bacterii patogene. Confera apei proprietati

corozive.

Argintul – provoaca boala denumita “Argyria”, caracterizata prin

colorarea pielii. Expuneri cronice la ingestia de argint provoaca colorarea

in gri a tegumentelor si organelor.

Arsenul –poate proveni in apa fie de la infiltratii din industria de

profil fie de la aplicarea pe sol a insecticidelor care contin acest element.

Are efect toxic si cancerigen, mai ales la ingestie repetata.

Bacteriile – care se gasesc in apa pot fi patogene sau nepatogene.

Bacteriile patogene sunt periculoase pentru sanatatea omului, ele fiind

responsabile pentru aparitia “febrei tifoide”, a “dizenteriei”,

46

Page 47: Norme de Calitate a Apei Potabile

”gastroenteritelor”, ”hepatitelor”, “holerei” ,etc. Daca bacteria denumita

E.coli se gaseste in apa alaturi de concentratii mari de cloruri, nitriti, nitrati

sau amoniu este clar ca poluarea apei provine din infiltrarea dejectiilor.

Bariul – este foarte toxic pentru om cand este ingerat sub forma de

saruri solubile.

Benzenul – are efect cancerigen.

Bicarbonatii – confera apei o alcalinitate care deranjeaza mai ales in

industria alimentara.

Bioxidul de carbon si acidul carbonic – provine in apa din apa de

ploaie care dizolva CO2 din atmosfera; au efect coroziv.

Boratii – deranjeaza atunci cand este prezent in apa folosita la irigatii

deoarece afecteaza productia de citrice.

Bromurile – au un efect coroziv si produce iritarea tegumentelor si

chiar arsuri pe piele.

Cadmiul – patrunde in apa ca impuritate a zincului.

Calciul– Confera duritate apei si deranjeaza atunci cand se gaseste in

cantitati prea mari in apa de racire sau in apa folosita in industria

alimentara.

Cianurile – sunt foarte toxice pentru om, doza letala fiind foarte

mica.

Clorul – provine in general din clorinarea apei in faza de dezinfectie

iar in cantitati prea mari devine suparator la gust . Formeaza cu amoniacul

din apa cloramine care sunt toxice si cancerigene.

Clorurile – aflate in cantitate prea mare in apa confera acesteia un

gust sarat, neplacut, totodata accetuand si coroziunea conductelor.

Deasemenea, apa prea salina , folosita la irigatii are un efect toxic asupa

plantelor.

47

Page 48: Norme de Calitate a Apei Potabile

Cromul – cel trivalent este esential in buna derulare a

metabolismului glucidic, lipidic si protidic. Cromul hexavalent este

considerat toxic si cancerigen.

Cryptosporidium – este un protozor care se poate gasi in apa si care

poate provoca diaree si febra redusa.

Culoarea apei – provine din descompunerea materiilor organice din

apa, de la continutul de Fe si Mn al apei si de la acizii humici (culoarea

galbena). Confera apei un aspect inestetic si in functie de sursa de colorare

a apei are si alte impedimente.

Cuprul – apare in apa din cauza coroziunii conductelor de apa si

provoaca deranjamente stomacale, intestinale si “boala Wilson”.

Cuprul – este necesar organismului in nutritie, deficiente de cupru

ducand la deficiente de fer in organism. Cantitati prea mari de cupru

ingerate duc la afectiuni hepatice si la anemie.

Duritatea – o prea mare duritate a apei determine cresterea

consumului de sapun, afecteaza gustul multor alimente si deranjeaza la

spalarea hainelor si a veselei, lasand urme inestetice. Apa tehnologica dura

folosita la racire deranjeaza deoarece provoaca depuneri nedorite. Se

presupune ca o duritate prea mica sta la baza aparitiei bolilor

cardiovasculare.

Fenolul – la concentratii de 1 ppb confera apei clorinate un gust

neplacut datorita formarii clorofenolilor; este toxic.

Ferul – atunci cand se gaseste in apa ofera acesteia un gust metalic,

coloreaza in rosu obiectele sanitare din bai si lasa urme nedorite pe rufarie

la spalat;

Florurile – pot fi bune sau rele in apa, in functie de concentratia in

care se gasesc. La concentratii de 1mg/l impiedica aparitia cariilor dentare;

la 2-4 mg/l apare patarea dintilor iar la concentratii mai mari de 4 mg/l

apar depuneri nedorite de calciu pe articulatii.

48

Page 49: Norme de Calitate a Apei Potabile

Giardia lamblia – este de asemenea un protozor care provoaca

crampe si oboseala.

Gustul – provine de la diferiti componenti ai apei cum ar fi: Fe, Mn,

Cu, Zn, substante organice in descompunere, H2S, florurile, etc.si poate

face ca apa sa fie nepotabila

Hidrogenul sulfurat – confera apei un caracter coroziv si formeaza pe

suprafete “dare de fum “.

Legionella – este o bacterie care provoaca boli grave insotite de

diaree, voma si simptome gastrointestinale.

Manganul – aflat in concentratii prea mari confera apei un gust si

miros neplacut si provoaca colmatarea conductelor.

Mercurul – este un compus cu toxicitate cunoscuta. In timp ce

mercurul organic ataca Sistemul Nervos Central, cel anorganic ataca

rinichii.

Metanul – cu toate ca confera apei un aspect laptos nu se cunosc

efectele asupra sanatatii umane.

Nichelul – este clasificat ca un element cu potential cancerigen

Nitratii – se pot afla in apa fie din surse naturale fie datorita poluarii.

Nitratii se pot gasi in apele de suprafata din descarcarile atmosferice;

poluarea apelor cu nitrati se realizeaza fie de la ingrasamintele aplicate

nerational, fie de la poluarea cu dejectii. Nitratii se transforma in cavitatea

bucala in nitriti (fenomen accentuat la copii mici datorita pH-ului mai alclin

al salivei lor ) si se leaga in sange de hemoglobina formand

methemoglobina. Aceasta blocheaza celulele rosii ale sangelui provocand

“cianoza” iar la copiii mici poate cauza chiar moartea (”copil albastru”).

Nitritii – provin in apa in general din nitrati. Ei au aceleasi efecte

toxice ca si nitratii.

Pesticidele - sunt in general substante organice sintetice si in general

sunt toxice (v. Subst. Org. Sint.)

49

Page 50: Norme de Calitate a Apei Potabile

Plumbul – cu ani in urma nu s-a cunoscut toxicitatea plumbului si de

aceea s-au folosit la conductele din sistemele de distributie a apei. Ulterior

s-a descoperit toxicitatea acestui element pentru creir, rinichi, sistemul

nervos si globulele rosii din sange si ca el poate fi extrem de periculos mai

ales la copii mici.

Radiul – este un element radioactiv, avand efect cancerigen mai ales

la nivelul capului.

Radonul – este un element radioactiv cu efect cancerigen asupra

plamanilor.

Seleniul – are efect potential toxic, fiind observate efecte de acest

gen pe animale.

Silicea – deranjeaza deoarece sta la baza colmatarii conductelor de

racire

Sodiul – creste actiunea coroziva a apei, ii ofera acesteia un gust

neplacut si stinghereste dedurizarea apei cu ajutorul schimbatorilor de ioni.

Sunt de dorit concentratii cat mai mici de sodiu la persoanele cu

hipertensiune si afectiuni cardiovasculare.

Substantele organice sintetice – mai ales cele solubile se dizolva in

apa din sol si majoritatea au efecte toxice. Toxicitatea acestor compusi se

exprima prin timpul de injumatatire care este perioada de timp in care un

compus isi injumatateste concentratia in sol. Iata mai jos o lista a

substantelor organice toxice si limitele maxime propuse de US EPA pentru

apa potabila (tabelul XII).

Tabelul XII. Substantele organice toxice si limitele maxime propuse

de US EPA pentru apa potabila

Substanta Chimica Organica

(1)

Concentratia maxima propusa, mg/l

(2)

Acrilamida 0,0005

50

Page 51: Norme de Calitate a Apei Potabile

Alaclor 0,002

Aldicarb 0,01

Aldicarb sulfoxid 0,01

Aldicarb sulfon 0,04

Atrazina 0,002

Carbofuran 0,04

Clordan 0,02

Cis-1,2-dicloretilena 0,07

(1) (2)

DBCP 0,0002

1,2- diclorpropan 0,005

o-diclorbenzen 0,6

2,4-D 0,1

EDB 0,00005

Epiclorohidrina 0,002

Etilbenzen 0,7

Heptaclor 0,0004

Heptaclorepoxid 0,0002

Lindan 0,0002

Metoxiclor 0,4

Monoclorbenzen 0,1

Difenil policlorinat 0,0005

Pentaclorofenol 0,2

Stiren 0,005

Tetracloretilen 0,005

Toluen 2,0

2,4,5-TP 0,01

51

Page 52: Norme de Calitate a Apei Potabile

Toxafen 0,001

Trans-1,2-dicloretilen 0,1

Xilen 10,0

Solidele dizolvate totale – accelereaza coroziunea si deranjeaza prin

depunerile de pe cazanele de racire si in industria alimentara. Pentru

comparatie se poate observa ca valoarea acestui parametru variaza foarte

larg in apa (Tabelul XIII)

Tabelul XIII.Valorile comparative ale solidelor totale dizolvate, in

mg/l, pentru diferite tipuri de ape.

Sursa STD, mg/l

Apa distilata 0

Apa deionizata 8

Apa de ploaie 10

Lacul Michigan 170

Rauri din USA 210

Raul Missouri 360

Raul Pecos 2.600

Oceane 35.000

Marea Moarta 250.000

Substantele organice volatile – prezinta risc pentru sanatatea unmana

datorita potentialului lor cancerigen. Mai jos este prezentata o lista a

substantelor organice volatile care au concentatia limitata de US EPA

precum si limita maxima (tabelul XIV).

Sulfatii – confera apei un gust neplacut si au efecte laxative.52

Page 53: Norme de Calitate a Apei Potabile

Tetraclorura de carbon – face parte din clasa substantelor organice

volatile (VOC) si este o substanta cancerigena.

Trihalometanii – au efect cancerigen cunoscut mai ales asupra

tubului digestiv.

Turbiditatea – ofera apei un aspect neplacut si deranjeaza faza de

dezinfectie a apei cu UV.

Tabelul XIV. Lista substantelor organice volatile care au

concentatia limitata de US EPA

Substante Organice Volatile Concentratia maxima admisa, mg/l

Tricloretilena 0,005

Tetracloretilena 0,005

Tetraclorura de carbon 0,005

1,1,1-Tricloretan 0,2

1,2-Dicloretan 0,005

Clorura de vinil 0,002

Clorura de metilen 0,002

Benzen 0,005

Clorobenzen 0,1

Diclorbenzen 0,6

Triclorbenzen 0,07

1,1-Dicloretilena 0,007

Trans-1,2-Dicloretilena 0,1

Cis1,2-Dicloretilena 0,07

Uraniul – este un element cu efect toxic asupra rinichilor si potential

efect cancerigen.

53

Page 54: Norme de Calitate a Apei Potabile

Virusurile – depind total de celulele vii, cunoscandu-se peste 100 de

tipuri de enterovirusi. Mai jos sunt prezentate efectele pe care le produc

majoritatea virusurilor(tabelul XV).

Zincul – este un compus toxic in cantitati prea mari si confera apei

un gust neplacut. (1), (3), (7), (12), (17),(24), (25), (27), (29), (31), (32),

(33), (34).

Tabelul XV. Efectele pe care le produc cele mai importante virusuri.

Virusul Boala

Enterovirus Poliomielita, Meningita aseptica si

Encefalita

Reovirus Boli respiratorii si intestinale

Rotavirus Gastroenterite

Adenovirus Boli respiratorii si intestinale

Virusul Hepatitei A Hepatita Infectioasa

Virus tip NorWalk Gastroenterite

54

Page 55: Norme de Calitate a Apei Potabile

BIBLIOGRAFIEBIBLIOGRAFIE

1. Balanescu, Gr., Dictionar de chimie, Ed. Tehnica, Bucuresti,1964

2. Burtica, G.,Pode, R., Vlaicu, I., Pode, V., Negrea, Adina, Micu, Daniela, Tehnologii de tratare a efluentilor reziduali ,Ed. Politehnica Timisoara , 2000

3. Calancea, I., Toxinele solului, Ed.Ceres, Bucuresti, 1973

4. Ceausescu, D., Analiza chimica a apei-metode simple si rapide in conditii de teren-,Ed. Facla, 1978

5. Cocheci,V. si col. , Bazele tehnologiei chimice ,Institutul Politehnic « Traian Vuia »  Timisoara , 1984

6. Decun, M., Igiena veterinara si protectia mediului, Ed. Helicon Timisoara 1997

7. Ionescu-Sisesti, G.,-Agrotehnica, Min. Agr. Si Silv., Ed. Agrosilvica de stat, Bucuresti,1958

8. Ivanova, T., Stoyanov, I., Stoilov, G., Kostov, P. and Sapunova, S. “Zeolite Gardens in Space”, Properties and Utilization of Natural Zeolites, Thessaloniki, Greece, June 3-7, 2002, pp.7

55

Page 56: Norme de Calitate a Apei Potabile

9. Strambeanu N. , Rus Valeria , Ursoiu I. , Schimbul ionic, principii teoretice si aplicatii in alimentarile cu apa , Ed. Eurostampa , Timisoara 1999.

10.***, Techniques , Sciences , Methodes , nr. 4 si 9, 1988 , pg.243-246

11.Thessaloniki, Greece, June 3-7, 2002, pp.146*** , Infoterra , Buletin de documentare , Gospodarirea apelor , 2000

12.***, Environmental & Techn. , nr. 167 , iunie 1997

13.***, Infoterra , Buletin de informare , Tratarea apelor si a apelor uzate

14.***, Journal of environmental Engineering , 123 , nr. 4 , 1997

15.***, Infoterra , Metode de tratare a apei , Caiet de traduceri , Romania Water & Waste Treatment , vol 36 , nr 11, 1993 , pg. 30, pg 23.,

16.***, Degremont, Memento technique de l’eau Tome 2 , ed. Degremont, Paris 1989

17.***, 1 st International Conference of the Chemical Scientists of the South-East European Countries, Book of abstracts , volume II , june 1-4, 1998, Halkidiki , Greece

18.***, Revista Agentiei de apa , Adour Garonne , nr. 45 , 1990 , pg 29

19.***, http://edis.ifas.ufl.edu., Groundwater and Pesticides

20.***, http://www.anchete.ro, Anchete si reportaje

21.***,http://wlapwww.gov.bc.ca,Grounwater Resources of British Columbia

22.***, http://aquadoc.rowater.ro, Actualitati referitoare la implementarea Directivei apelor

23.***, http://uwsp.edu/water

24.***, http://www.defra.gov.uk, Nitrates reducing Water polution from Agriculture

56

Page 57: Norme de Calitate a Apei Potabile

25.***, http://ohioline.osu.edu, Pesticides and Groundwater Contamination, Bulletin Extension

26.***, http://www.subiectiv.go.ro, Apa.

27.***, http://www.grida.no, Starea apelor subterane. Implicatiile economice si sociale ale deteriorarii starii de calitate a apelor subterane

28.***, http://www.uwsp.edu, What could contaminate groundwater

29.***, http://www.italocorotondo.it, Water Pollution

30.***, http://www.bgs.ac.uk, Hidrogeology-Groundwater Pollution

31.***, http://www.ecomond.ong.ro,  Efectul si combaterea poluarii cu crom la Sebis 

32.***, http://www.nanoinvestornews.com

33.***, http://www.h2ofilter.ro/contaminanti.php

34.***, http://greanpeace.ro, Nitratii in apa potabila

57

Page 58: Norme de Calitate a Apei Potabile

UNIVERSITATEA “POLITEHNICA” DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE CHIMIE INDUSTRIALA SI

INGINERIA MEDIULUI

NORME DE CALITATE A APEI

POTABILE

REFERAT

58

Page 59: Norme de Calitate a Apei Potabile

CONDUCATOR STIINTIFIC DOCTORAND::

Prof.Dr.Ing.Aurel Iovi Ing.Daniela Micu

TIMISOARA

2004

CUPRINS

Cap.I.Apa si sanatatea...............................................................................1

Cap. II. Norme de calitate a apei potabile................................................4

Cap. III. Proprietatile fizice ale apei potabile........................................16

III.1.Rcontinutul total in solide..........................................................................16 III.2.Mirosul.......................................................................................................17 III.3.Gustul.........................................................................................................23 III.4.Temperatura...............................................................................................23 III.5.Densitatea...................................................................................................24 III.6.Culoarea......................................................................................................25 III.7.Turbiditatea................................................................................................25Cap. IV.Proprietatile chimice ale apei potabile.....................................26

IV.1.pH-ul.........................................................................................................26 IV.2.Clorurile.....................................................................................................28 IV.3.Substantele organice..................................................................................39 IV.4.Alcalinitatea...............................................................................................29 IV.5.Azotul si formele sale................................................................................30 IV.6.Fosfatii.......................................................................................................33 IV.7.Sulfatii.......................................................................................................34 IV.8.Siliciul.......................................................................................................34 IV.9.Duritatea....................................................................................................35 IV.10.Compusii anorganici toxici......................................................................35 IV.11.Substantele tensioactive...........................................................................36 IV.12.Radioactivitatea........................................................................................37 IV.13.Gazele.......................................................................................................37

59

Page 60: Norme de Calitate a Apei Potabile

Cap.V.Proprietatile biologice ale apei potabile......................................40

V.1.Bacteriile.....................................................................................................40 V.2.Virusurile.....................................................................................................41 V.3.Ciupercile....................................................................................................42 V.4.Amoeba........................................................................................................42 V.5.Protozoare....................................................................................................42 V.6.Parazitii........................................................................................................43 V.7.Insectele.......................................................................................................43 V.8.Organismele saprofite..................................................................................44 V.9.Algele...........................................................................................................44 V.10.Zooplanctonul............................................................................................45

Cap.VI. Modul in care anumiti parametrii ai apei influenteaza

activitatile umane si sanatatea.................................................................46

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................55

60