1

CÃLIN GRUIA

NUIELUªA

DE ALUN

ºi altepoveºti

Editura ALLFABd. Constructorilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512, Bucureºti

Tel.: 021 402 26 00Fax: 021 402 26 10

Distribuþie:021 402 26 30; 021 402 26 33

Comenzi:comenzi@all.ro

www.all.ro

Aceastã carte în format digital (e-book) intr sub incidenþa drepturilor de autor ºi a fost creatã exclusiv pentru a fi cititã utilizând dispozitivul personal

pe care a fost descãrcatã. Oricare alte metode de utilizare, dintre care fac parte împrumutul sau schimbul, reproducerea integralã sau parþialã a textului,

punerea acestuia la dispoziþia publicului, inclusiv prin intermediul Internetului sau a reþelelor de calculatoare, stocarea permanentã sau temporarã pe dispozitive sau sisteme – altele decât cele pe care a fost descãrcatã – care permit recuperarea

informaþiilor, revânzarea sau comercializarea sub orice formã a acestui text, precum ºi alte fapte similare, sãvârºite fãrã acordul scris al persoanei care deþine drepturile de autor, sunt o încãlcare a legislaþiei referitoare

la proprietatea intelectualã ºi vor fi pedepsite penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

ã

NUIELUªA DE ALUN ªI ALTE POVEªTICãlin Gruia

Copyright © 2014 Editura ALLFA

ISBN 978-973-724-844-2

Redactare: Mariana Cãrbunar Copertã: Alexandru Ciubotariu

3

CÃLIN GRUIA

NUIELUªA

DE ALUN

ºi altepoveºti

Ilustraþii de

Elena Drãgulelei Dumitru

(Nuieluºa de alun)

ºi

Alexandru Ciubotariu

(Fusul fermecat ºi Fata cu pãrul de aur)

4

Cuprins

Nuieluºa de alun .........................5

Fusul fermecat ......................... 53

Fata cu pãrul de aur ............... 109

Glosar .................................... 157

5

fost odatã ca niciodatã.A fost odatã o femeie

sãrmanã, care avea doi copii: unbãiat ºi o fatã. Pe fatã o chemaSprinteoara, iar pe bãiat, Mugurel.

Sprinteoara spãla ºi scutura,Mugurel aducea apã de la izvor ºiaduna surcele; Sprinteoara aprindea

NUIELUªA

DE

ALUN

6

focul în vatrã ºi fierbea bucatele,Mugurel culegea poame din pã-dure; Sprinteoara cosea ºi torcea,Mugurel împletea opinci1 din coajãde tei. ªi seara, când venea mamalor truditã de la muncã, toate eraula locul lor: masa aºternutã, mân-carea caldã, apa din ulcior rece,ograda curatã, casa mãturatã.

Într-o zi, dupã ce Sprinteoara îºipuse la cale treburile casei, porni cuMugurel prin pãdure sã culeagã ciu-perci. Soarele trecuse de amiazã, darcoºurile lor tot goale erau. ªi cummergeau ei ºi se afundau tot maimult în pãdure, uitându-se când îndreapta, când în stânga, numai iatãcã zãresc într-o vâlcea2 o ciupercãmare ºi frumoasã. Se aplecarã s-o

7

8

rupã, dar ciuperca se fãcu nevãzutã.Se uitarã miraþi în jur ºi o zãrirã cevamai departe. Cu cât se apropiau deciupercã, cu atât ciuperca se depãrta.ªi au mers ei, au mers, pânã au ajunsîntr-o poianã verde unde erau taremulte ciuperci. Însã cum se aplecausã le culeagã, ciupercile intrau în pã-mânt, iar dacã se ridicau în picioare,ciupercile rãsãreau din nou în altãparte. „Ce sã fie oare? se gândiSprinteoara. Ciupercile parcã ar aveapicioare, aºa aleargã de colo pânãcolo”. Mai erau însã ºi alte lucruriciudate în poianã. Copacii eraustrâmbi ºi aveau frunzele lungi, sub-þiri ºi se miºcau ca niºte degete.Sprinteoara se înfiorã. Vroi sã-l stri-ge pe Mugurel, care mai alerga încã

9

dupã ciupercile fermecate, dar nuavu vreme. Mugurel tocmai atunciprinsese în mâini o ciupercã mareºi trãgea de ea s-o scoatã din pãmânt.Ciuperca se rupse ºi din ea ieºi unfum galben-vânãt, care semãna cuun nor. Fumul învãlui toatã poianapentru o clipã, apoi se ridicã deasu-pra pãdurii ºi se mistui în zare…

Mugurel nu mai era acolo… nuera nicãieri… Copacii îºi foºnirãfrunzele, potecile se întunecarã.

Sprinteoara o porni la fugã, stri-gând dupã ajutor. Nu-i rãspunsenimeni. Cãrãrile îi erau necunos-cute… Se rãtãcise… Abia târziu ieºiîntr-un luminiº. Începu sã caute dru-mul spre casã. Dar cum sã se întoarcãea fãrã Mugurel? Porni în cãutarea lui.

10

ªi tot umblând ea ºi strigând în toatepãrþile, se pomeni într-o rariºte3 depãdure în faþa unui alun care se legãna.Nu adia nici un vânt, nu se miºca nicio frunzã în ceilalþi copaci; ºi totuºialunul se legãna de parcã îl scuturacineva de tulpinã. Cine îl miºca oare?Ba încã, lucru ºi mai ciudat, la fiecarelegãnare frunzele i se îngãlbeneau vã-zând cu ochii ºi cãdeau de pe ramuri.

– Ce ai, alunule? întrebã Sprin-teoara.

Mare-i fu uimirea când, din foº-netul frunzelor, auzi un glas:

– Nu te mira cã mã legãn cândnu bate vântul ºi-mi îngãlbeneºtepodoaba în toiul verii, cãci la rãdã-cina mea e un vierme care mã roade,de mã dor crengile ºi frunzele.

11

– Un vierme?! fãcu Sprinteoara.Dacã am sã pot, am sã te ajut.

ªi fata începu sã sape cu un bãþascuþit. Pãmântul era tare, rãdãcinileadânci, dar Sprinteoara nu se lãsãpânã nu gãsi viermele ºi-l strivi.Acoperi apoi rãdãcinile cu pãmântºi, fiind în vale un izvor, aduse decâteva ori apã în pumni, udã copaculla rãdãcinã ºi iatã!… alunul îºi lepãdãpe datã toate frunzele galbene, în-muguri, dãdu frunze noi ºi flori.

– Mulþumesc, fatã bunã, cã m-aiscãpat de vierme ºi, aplecându-ºiun ram înflorit, alunul adãugã: Rupede aici o nuieluºã. Cu atât te potrãsplãti. Poate-þi va fi de folos îndrumul tãu. Cu aceastã nuieluºã devei atinge copacii uscaþi, pe datã vor

12

înflori ºi vor lega rod; de vei atingecrenguþele uscate, ele vor înverzi ºivor da rãdãcini; de vei atinge cren-guþele verzi, ele sub ochii tãi se vorface copaci…

Sprinteoara luã nuieluºa de alunºi o bãgã în sân. Peste pãdure selãsã încetiºor noaptea. Unde sã por-neascã?

De dupã un nor se uita, miratã,luna. Hei, ºi de s-ar fi putut, Sprin-teoara ar fi întrebat-o ºi pe ea dacãnu i-a vãzut cumva frãþiorul. Câte-va lacrimi i se prelinserã pe obraz.Dar fata le ºterse repede ºi se urcãîntr-un copac, unde-ºi fãcu un cul-cuº din ramuri tinere. Nici pome-nealã de somn. Toatã noaptea segândi în fel ºi chip cum ar putea sã-ºi

13

gãseascã frãþiorul. Vântul miºcafrunzele copacilor, frunzele foºneauºi Sprinteoarei i se pãrea cã aude gla-sul lui Mugurel.

În zori, fata porni din nou ladrum. ªi merse… ºi merse… multezile la numãr ºi tot atâtea nopþi,întrebând râuri, izvoare, pãsãri cân-tãtoare, dacã nu ºtiu ceva de frãþio-rul ei; nimeni însã nu-i putu rãs-punde.

Dupã atâta umblet, iatã cã ajunseîntr-o poianã verde ºi se aºezã sã seodihneascã. ªi cum sta fata dusã pegânduri, numai ce aude un fluierat.Când se uitã, ce sã vadã?! Un balaurmare, verde, se târa prin iarbã. Flo-rile se aplecau speriate ºi se ascun-deau, iarba se usca în calea lui. Din

14

când în când, balaurul se oprea, îºiridica în sus capul ºi arunca în vãz-duh o dogoare înãbuºitoare. Ochii îistrãluceau ca jãratecul, iar printredinþi scotea un fluierat ascuþit de-þispãrgea urechile… Se îndrepta cãtreun copac înalt, pletos, în care sezãrea un cuib de pasãre. Vãzând-ope Sprinteoara, balaurul se fãcu odatã roatã ºi se aruncã asupra ei.Sprinteoara se dãdu îndãrãt. Scoasenuieluºa de alun ºi atinse cu ea unrug uscat de mure; ºi pe datã în caleabalaurului rãsãri o tufã mare demure, care încolãcindu-se asuprabalaurului, îl prinse ca într-o þesãturãîncâlcitã. Balaurul începu sã se zvâr-coleascã; dar cu cât se zbãtea, cu atâtrãsãreau în jurul lui mai mulþi rugi

15

16

de mure ºi-l legau din toate pãrþile.Sprinteoara aduna de pe jos fel defel de crenguþe uscate, le atingea cunuieluºa ºi le arunca asupra balau-rului. Acestea pe datã înverzeau,prindeau rãdãcini ºi creºteau în jurulbalaurului, strângându-l în ramuri,ca într-un cleºte. L-au încolãcit ºil-au strâns atât de tare ramurile ºirugii de mure, încât balaurul în celedin urmã rãmase fãrã viaþã. ªi cumrugii de mure ºi crenguþele aruncatede Sprinteoara creºteau încã, îl aco-perirã de nu i se mai cunoscu urma.Bucuroasã cã a scãpat de balaur,Sprinteoara vroi sã porneascã maideparte, dar nici nu apucã sã-ºi punãnuieluºa de alun în sân, cã ºi auzidin copac:

17

– Hei, ascunde-te, fatã viteazã…vine pasãrea cu penele de argint,muma noastrã, ºi ar putea sã te în-ghitã!…

– Cine strigã? întreabã miratã fata.– Noi, puii ei!Sprinteoara nu avu vreme sã se

dumireascã4 despre ce poate fi vor-ba, cãci vãzu în vãzduh o pasãre ne-spus de mare. Penele îi strãluceauca argintul ºi pe unde trecea, vântulse stârnea, copacii se aplecau, ramu-rile tremurau. Numai cu o aripã în-tinsã umbrea toatã poiana, dar cuamândouã întuneca lumina soarelui.Cât ai clipi, pasãrea cu penele deargint coborî jos, deschise ciocul, oînghiþi pe Sprinteoara, apoi se ridicãîn cuib la puii ei… Dar ce pui? Erau

18

mai mari decât fata... Puii începurãsã strige cu toþii într-un glas:

– Dã-i drumul, mamã, dã-i dru-mul din guºã...

– Cã flãmânzi mai sunteþi, puiimamei, îndatã, îndatã...

– Nu suntem flãmânzi, sã nu-ifaci nici un rãu, mamã… Fata pe careai înghiþit-o ne-a scãpat de la moar-te… Ne-a scãpat de balaurul cel verdecare venea sã ne mãnânce. Dã-i dru-mul sã nu moarã…

Pasãrea cu penele de argint zbu-rã spre tufiº ºi, dupã ce se încredinþãde adevãr, urcã din nou în cuib,cãscã ciocul ºi-i dãdu drumul feteiîn cuib, vie, nevãtãmatã... Sprinte-oarei nu-i venea a crede cã scãpaseatât de repede din guºa întunecoasã

19

ºi tremura încã de spaimã… Pasãreacu penele de argint îi spuse:

– Cum sã-þi mulþumesc, fatãviteazã, cã mi-ai scãpat puiºorii deun duºman atât de fioros?

– Sã-mi spui, pasãre de argint,unde l-aº putea gãsi pe frãþiorulmeu?

– Asta nu ºtiu!… Dar într-o clipãvoi înconjura lumea sã aflu.

ªi cât ai bate din palme, pasãreade argint zburã în zãri… ªi cât aifuma o lulea, pasãrea de argint se ºiîntoarse.

– Ca sã ajungi pânã la fratele tãuîþi trebuiesc opinci de fier ºi îndrãz-nealã de voinic... Fratele tãu acume la Zâna Hapsâna, a Muntelui Ne-gru stãpânã…. Zâna stã în acel mun-

20

21

te într-un palat ferecat, iar muntele-ipãzit de o lupoaicã cu dinþii de oþelºi ochii neadormiþi… Aºa mi-a spussora mea, pasãrea cu penele de aur.Þine fulgul acesta de la mine! Cândvei fi la greu, sã-l pui în podul pal-mei. Acum coboarã din cuib ºi por-neºte-te înspre Miazã-Noapte…. Fiiînsã cu bãgare de seamã: ZânaHapsâna, a Muntelui Negru stãpânã,e tare vicleanã ºi nu o vei puteadoborî decât cu sabia uriaºului.

Sprinteoara ar fi dorit sã mai în-trebe ceva, dar pasãrea îºi luasezborul.

ªi a mers Sprinteoara, ºi amers… zi de varã pânã-n searã, calelungã ca-n poveste, peste vãi ºipeste creste, trecând ape mânioase

22

ºi pãduri întunecoase… ªi tot mer-gând ea aºa, zilele nu numãra. Iatãcã-ntr-o dimineaþã se trezi c-unmunte-n faþã; gol, pleºuv; din poa-le-n vârf nu avea pic de verdeaþã; ºide-acolo-n zãri, cãrunþi, se-ntindeautot munþi ºi munþi…

Sprinteoara se aºezã pe o piatrãsã se odihneascã. Dar nu-i tihniodihna, cã pe datã auzi o larmã declocoteau vãgãunile. Când se uitãmai bine, vãzu într-o vale un ommare, mare ºi înalt, de ameþeai ui-tându-te în sus sã-i vezi capul, cuspinarea cât douã pãrþi alãturea, cubraþele groase cât copacii bãtrâni ºicare cu un fel de ghioagã5 loveastâncile ºi munþii. Munþii se prãvã-leau, stâncile se sfãrâmau în bucãþi,

23

pãmântul se cutremura. Sprinteoara,vãzându-l atât de înfuriat, se pitiîntr-o peºterã micã. Uriaºul loveamai departe în pietre de sãreau miide scântei ºi se vãicãrea:

– Dacã ar fi cineva sã-mi scoatãblestemata de viespe din ochi, i-aºdãrui orice mi-ar cere... Cãci viespeaîmi mãnâncã vederea. Am sã dãrâmtoþi munþii de durere!

Sprinteoara se ridicã ºi începusã strige:

– Îþi scot eu viespea din ochi,numai astâmpãrã-te, cã nu mã potapropia.

– Unde eºti? strigã o datã omulde clocotirã vãile.

– Aici, pe o stâncã.– Nu te vãd!

24

– Stai locului, cã vin numai-decât…

Fata se apropie de uriaº, dar abiaîi putu ajunge pânã la gleznã. Seurcã pe o stâncã, dar abia îi putuajunge pânã la brâu. Se ridicã peun pripor6, dar abia îi putu ajungeumerii. În cele din urmã se sui peun munte ºi-i ajunse la ochi. Uriaºulse domoli, fata îi cãutã în ochi. Cuun vârf de broboadã7 îi scoaseviespea.

– Mulþumesc, fatã bunã! spuseuriaºul. Mi-ai scãpat lumina ochiu-lui… Cu ce te pot oare dãrui? Eu suntmeºterul Faur, din Munþii Pleºuvi.

Fata îi povesti întâmplarea cufrãþiorul ei. Omul ascultã, ascultã,îºi luã apoi de jos ghioaga ºi lovi în

25

26

munte. Pe datã se deschise o poartãºi intrarã într-o fierãrie uriaºã.

– Sabia mea – zise Faur – nu þi-odau cã n-ai s-o poþi duce, are maibine de o mie de ocale8; dar, iatã,rup din ea o bucãþicã ºi-þi fac o sabiepe mãsura ta, care va avea tot atâtaputere de vei fi îndrãzneaþã ºi hotã-râtã în luptã!

ªi uriaºul rupse o aºchie din sa-bie, o trecu de câteva ori printre de-gete ca pe o bucatã de cearã ºi-i fãcufetei noastre o sabie. Apoi luã o altãbucatã de fier, o frãmântã în pumnica pe un aluat moale ºi-i fãcu Sprin-teoarei ºapte perechi de opinci, fie-care mai mare ca cea dinaintea ei.ªi rupând din ghioaga lui de fier obucatã, îi fãcu pe datã un ciocãnel:

27

– Cu acesta de vei lovi munteleacela blestemat, el se va deschide.

Sprinteoara mulþumi uriaºului,îºi puse sabia la ºold, vârî ciocãnelulîn sân, încãlþã o pereche de opinci,iar pe celelalte ºase perechi le puseîn spinare ºi o porni la drum.

ªi merse, ºi merse multã vreme,pânã ce simþi cã o dor picioarele ºicã o strâng opincile – pasã-mi-te,fata crescuse; se descãlþã ºi vãzu cãopincile erau roase la tãlpi de atâtadrum. Încãlþã altã pereche. Obosealaîi trecu pe datã ºi prinse din nouputeri. ªi iar merse ºi tot merse zilefãrã numãr, pânã începurã iar s-ostrângã opincile. Vremea trecea ºifata creºtea. Le descãlþã ºi pe asteaºi luã altele mai mari. ªi cu cât mer-

28

gea, cu atât simþea Sprinteoara cumcreºte la trup, cum creºte în putere.Cât o fi mers, câþi ani au trecut, ni-meni n-ar putea spune, dar fataschimbã în cale ºase perechi deopinci ºi de frãþiorul ei tot nu putuda. Când încãlþã a ºaptea pereche,începu sã meargã atât de repede în-cât nu-ºi mai dãdea seama pe undetrece. ªi poate Sprinteoara nu ar fiºtiut c-a ajuns la poalele munteluide cremene9 neagrã, de nu-i ieºeaîn cale lupoaica cea cu dinþii de oþel,care când lãtra ºi-ºi clãnþãnea colþii,îi sãreau scântei din gurã.

Nimeni nu se putea apropia demunte. Ce sã facã Sprinteoara? Cumsã doboare lupoaica? Nu era glumãsã te iei la luptã cu aºa lighioanã. De

29

aceea, fata se urcã într-un copac ºiaºteptã sã vinã noaptea, doar, doarva adormi lupoaica. Noaptea veni,dar ochii lupoaicei nu se închiserã.A stat Sprinteoara trei zile ºi trei nopþiîn copac, dar degeaba… Se gândeamereu la frãþiorul ei, care nu mai eradeparte, dar pe care nu-l putea vedeaîncã. Chibzui10 ea ce chibzui ºi pânãla urmã îºi aduse aminte de pufulpãsãrii de argint. Îl puse în palmã.Pasãrea de argint veni pe datã:

– Cu ce te pot ajuta, Sprinteoarã?– Nu ºtiu cum sã dobor lupoai-

ca…– Puterea lupoaicei e în dinþii de

oþel... Numai atunci ar putea firãpusã când i s-ar topi dinþii la foc,spuse pasãrea.

30

– ªi ce-i de fãcut?– Las’ pe mine!Pasãrea de argint bãtu din aripi

ºi într-o clipã venirã atâtea pãsãri,încât nu mai încãpeau în copaci miiºi mii de pãsãri. Pasãrea de argintmai bãtu o datã din aripi. Pãsãrilezburarã ºi nu dupã mult timp seîntoarserã fiecare cu câte o ramurãuscatã în cioc. Cât ai clipi aruncarãramurile jos în jurul lupoaicei, dese fãcu un ocol11 de crengi mare ºiînalt ca un zid. Lupoaica sãri spe-riatã din culcuº, încercând sã rupãocolul de crengi cu dinþii. Dar câtte-ai ºterge la ochi, venirã alte pãsãricu tãciuni aprinºi în cioc. Lãsarã tã-ciunii peste vreascuri. Vreascurile seaprinserã de jur împrejur, cãci toate

31

32

pãsãrile fãceau vânt cu aripile ca sãse înteþeascã12 focul. Pe datã, lu-poaica fu învãluitã de flãcãri mari,ce se aruncau asupra ei ca niºte limbide balaur. Începu sã urle, sã se zbatã,sã sarã, dar încotro o apuca, tot pesteflãcãri da. De cãldurã, dinþii începurãsã i se topeascã. Vãzând aceasta, sãriprin foc. Focul însã o aprinse ºi lu-poaica, îngrozitã, fugi arzând, pânãcãzu într-o prãpastie adâncã ºi pieri.

Sprinteoara vroi sã mulþumeascãpãsãrilor, dar când se uitã, nu le maivãzu. Auzi numai un fâlfâit de aripiîn depãrtare.

Se apropie de munte ºi-l atinsecu ciocãnelul de fier. În munte sedeschise o poartã. Sprinteoara intrã.Poarta se închise în urma ei… ºi fata

33

prinse a urca pe scãri minunate demarmurã albãstrie. Erau acolo fel defel de cãrãri care duceau în multepãrþi: unele din piatrã verde, altelegalbene, altele ca para focului. Nuºtia pe care sã apuce. Cãrãrile coteaucând în dreapta, când în stânga,când urcau, când coborau. Uºile ise deschideau singure în cale ºi tre-cea prin cãmãri împodobite cu pietrescumpe de toate culorile, ce strãlu-ceau de-þi luau vederea, nu alta.Totul însã pãrea pustiu; ºi era o li-niºte de-ºi auzea bãtãile inimii. ªicu cât mergea Sprinteoara, cu atât ise pãrea cã nu are nici un spor. În-cepu sã-i fie teamã cã nu-ºi va gãsifratele în acele locuri cu totul ºi cutotul ciudate…. ªi iatã cã se pomeni

34

într-o peºterã mare, cu pereþii ºi bol-þile de cleºtar. În mijlocul peºteriiera o gurã de fântânã. ªi parcã auziaºa ca un huruit în adânc. Se dãduîndãrãt. Inima i se fãcu ca un purice.Când se uitã din nou la pereþi, vãzuîn ei o mulþime de fete cu feþele strâm-be care se uitau la ea. Pasã-mi-te, pe-reþii erau acoperiþi cu oglinzi strâm-be. Fãcu câþiva paºi, fetele din pe-reþii de cleºtar o priveau speriate ºise miºcau o datã cu ea. ªi erau aºade multe fete în pereþi ºi în bolþi,încât Sprinteoara se vãzu înconju-ratã din toate pãrþile de acele arãtãricu chip omenesc, însã schimono-site în fel de fel de forme. O sudoa-re rece îi trecu pe ºira spinãrii. κipuse palmele la ochi. În cele din ur-

35

mã, prinzând puþin curaj, strigã laele. Toate începurã sã-ºi miºte bu-zele, dar nu li se auzea glasul. Sprin-teoara aplecã ochii în jos sã nu lemai vadã, nu se uitã nici în dreapta,nici în stânga, ci se apropie din noude gura fântânii de unde – de dataasta – i se pãru cã aude paºi din ce înce mai apropiaþi. Luându-ºi inima îndinþi, strigã:

– Hei, care eºti acolo?Nu-i rãspunse nimeni. Ridicã iar

ochii spre oglinzi. Fetele din pereþiipeºterii îºi strâmbarã gurile sã o în-gâne, parcã.

– De ce vã strâmbaþi la mine? leîntrebã Sprinteoara. Mai bine mi-aþispune unde-l pot gãsi pe Mugurel!

36

Abia spuse cel din urmã cuvântºi din gura fântânii vãzu ieºind omogâldeaþã cu un sac în spate:

– Mugurel!– Sprinteoara! Surioara mea! Cum

de ai putut veni pânã aici? Sprinteoaraîºi îmbrãþiºã fratele. Mugurel era slab,gãlbejit ºi zdrenþuit.

– Cine a bãgat fetele acelea urâteîn pereþii peºterii? Cine sunt ele?…Uite, acuma vãd ºi bãieþi. Vezi,Mugurel?

– Nu-i nimeni în pereþi, surioaramea. Pereþii aceºtia au fel de fel deoglinzi strâmbe, care schimonosescchipul oriºicui s-ar apropia de aceas-tã fântânã blestematã, ca sã-l sperie,sã-l alunge pe acel ce ar pãtrundeaici, pentru cã prin aceastã fântânã

37

e drumul sub pãmânt pânã la co-mori. De când m-a luat Zâna Hap-sâna, cobor în fiecare zi prin fântânaasta ºi caut nestemate. ªi mi-a spusblestemata cã atunci îmi va da dru-mul de aici când voi umple ºapteodãi cu nestemate. Eu n-am umplutpânã acum decât un ungher, cãcipietrele scumpe se gãsesc tare greu.

– ªi unde-i Zâna Hapsâna? ºoptiSprinteoara.

– Unde anume ºade, nu ºtiu! Darvine din trei în trei zile aici sã nu-mere nestematele. ªi de te va gãsi,va fi rãu ºi de tine, ºi de mine. Cumai putut sã ajungi în acest loc?…Întoarce-te mai bine acasã, surioaramea. Ieºi din munte pe unde ai in-trat. O sã vinã Hapsâna. Din clipã

38

în clipã trebuie sã soseascã. Întoar-ce-te acasã, surioara mea.

– Nici nu mã gândesc! Am venitsã te scap de aici!

– Ne va prinde ºi ucide pe amân-doi!

– Hai repede, Mugurel. Vinodupã mine!

Mugurel lãsã sacul jos, alese dinel o piatrã scumpã, o puse în sân ºispuse:

– Are putere asupra întunericu-lui… Ea tãmãduieºte pe cei ce-ºipierd vederea… E o piatrã atât derarã, încât nu ºtiu de se aflã multepe lume… dacã scãpãm de aici, neva fi, poate, de folos…

Cei doi copii pornirã. Dar dru-mul pe care venise fata nu se mai

39

vedea. Trecurã prin peºteri boltite,pe cãrãri cotite, prin cãmãri împo-dobite, pe scãri de marmurã, prin vãiluminoase, prin hrube întunecoase…Deodatã însã, cum treceau pe o po-tecã îngustã, o stâncã se rostogoli ºile tãie calea. Încercarã sã iasã prin altãparte. De sub o bucatã de piatrã þâºniun izvor cu apã clocotitã… Se în-toarserã. În munte începu un vuietsurd. Cãrãrile ºi drumurile se în-chideau vãzând cu ochii. Începurãsã sarã peste bolovani colþuroºi, pesteprãpãstiile ce li se deschideau în caleca niºte guri de fiare nemaivãzute…Vuietul creºtea din ce în ce mai mare,bolþile se prãbuºeau, peºterile seferecau13, întunericul îi împresura14.Mugurel scoase din sân piatra minu-

40

natã, care începu sã le lumineze calea.Zãrirã o crãpãturã prin care încercarãsã se strecoare. Abia trecurã însã ºipereþii se apropiarã… Pânã la zidulmuntelui nu mai era mult…

– Ne-a simþit Hapsâna, abia putusã spunã Mugurel.

Sprinteoara atinse peretele mun-telui cu ciocãnelul ºi în faþa lor sedeschise o uºã. Cei doi copii ieºirãla lumina zilei… Dar abia fãcurãcâþiva paºi, cã Zâna Hapsâna, zã-rindu-i din vârful Muntelui Negru,rupse cu ghearele o bucatã de stâncãºi o aruncã înaintea lor. Din bucatade stâncã crescu numaidecât unmunte înalt pânã la cer.

Sprinteoara îºi încãlþã repedeopincile de fier, îl cuprinse pe Mu-

41

gurel cu braþele ºi cât ai bate dinpalme trecurã peste munte. ZânaHapsâna, vãzând lucrul acesta, semânie ºi mai tare ºi trimise dupã eivântul de Miazã-Noapte.

– Vânt de Miazã-Noapte, într-oclipã sã mi-i umfli pe sus ºi sã-i urcipe Muntele Secetei, sã moarãacolo… Din zbor sã-i dezlegi feteiopincile de fier, sã-i smulgi sabia ºiapoi sã mi le aduci mie.

Vântul porni vâjâind. Îi ridicãîn vãzduh pânã la nori, îi luã feteiopincile, dar sabia nu i-o putu smul-ge din mânã… Înfuriat, îi aruncã pecei doi copii pe Muntele Secetei. Îiduse babei opincile, cât despre sabieîi spuse cã a scãpat-o într-o prãpastieºi cã se duce sã o caute. Îi era ºi

42

vântului fricã de zgripþuroaicã ºi ceera sã spunã… Zâna Haspâna, luândopincile de fier, strigã de se cutre-murarã vãile:

– Acolo sã staþi, îndrãzneþilor!…Cine mi-a vãzut comorile, nu maivede niciodatã faþa lumii… niciodatã!

Pe vârful acelui munte nu eranici un fir de iarbã. Nu era nici unstrop de apã, iar de coborât nu puteafi vorba. Muntele era din cale afarãde înalt ºi avea peretele drept ºi lu-cios ca marmura.

Au stat acolo, sus, ce au stat ceidoi copii ºi iatã cã de la o vremeîncepu sã-i chinuie foamea ºi setea.Au început sã colinde muntele, dardegeaba. Când nu mai ºtiau ce sãfacã, Sprinteoara zãri într-o vãgãunã

43

44

un trunchi uscat de copac, putredaproape. Fata bãtu din palme veselã.Scoase nuieluºa de alun din sân ºiatinse trunchiul de copac. Acesta pedatã înverzi, dãdu flori ºi legã rod.Poamele lui erau tare gustoase. Ceidoi fraþi îºi potolirã foamea ºi seteaºi se aºezarã la umbrã.

Copacul creºtea, creºtea din ceîn ce mai mare, acoperindu-i cufrunziºul lui rãcoros. ªi cum chib-zuiau ei ºi socoteau ce-ar putea facesã coboare de pe munte, din copaccãzu o crenguþã. Sprinteoara atinsecrenguþa cu nuieluºa de alun ºi pedatã crenguþa dãdu rãdãcini ºi în-cepu sã creascã sub ochii lor. AtunciSprinteoara ºi Mugurel prinserã sãrupã crenguþe din copac, sã le atingã

45

cu nuieluºa de alun ºi sã le aruncepe munte. Crenguþele prindeau rã-dãcini ºi creºteau în faþa lor adevãraþicopaci. Au început atunci sã aruncecrenguþe pe peretele muntelui. Mun-tele prinse a se împãduri. În ramurilecopacilor începurã sã cânte pãsãri,prin vãgãuni pornirã la vale izvoa-re limpezi cum e cristalul…

De jur împrejurul muntelui, dinvârf ºi pânã în poale, crescurã copacicu rãdãcinile înfipte în stânci. Þi-nându-se de tulpinile copacilor, ceidoi copii începurã sã coboare. Co-borâºul era greu ºi plin de primejdii,dar Sprinteoara ºi Mugurel nu seînspãimântarã, mai ales cã rãdãcinilecopacilor se întindeau sub picioarelelor ca o scarã. De la tulpinã la tulpi-

46

nã, de pe-o rãdãcinã pe altã rãdãcinã,încet ºi cu bãgare de seamã, ajunserãpânã aproape de poalele muntelui.Dar, când sã punã piciorul pe pã-mânt, vãzurã în faþa lor o prãpastieadâncã, adâncã, peste care nici orãdãcinã nu se întindea, peste carenici un cerb nu ar fi îndrãznit sã sa-rã… ªi cum sta Sprinteoara ºi se gân-dea ce sã facã, tot îndemnându-l peMugurel sã nu-ºi piardã cumpãtul,îºi aduse aminte de pana pãsãrii deargint, dar când sã o punã în palmão scãpã ºi pana pluti ce pluti, apoicãzu în adâncul fãrã fund al prã-pastiei. Aºteptã, aºteptã, dar nimeninu se arãta… Deodatã auzi un glas:

– Sprinteoara, numai eu te potajuta, dar asta-i pentru cea din urmã

47

oarã!…. Îi vorbea nuieluºa de alun…Scoate-mã din sân ºi înfige-mã înmunte sub picioarele tale. Sã ºtiiînsã cã de-acum ne despãrþim!

Sprinteoara luã din sân nuieluºade alun, o înfipse în munte ºi pe datãdin nuieluºã începu sã creascã pesteprãpastie un pod împletit din ramuriverzi… creºtea, creºtea, peste prã-pastie se sãlta, pânã ajunse pe celãlaltmal. ªi podul acela de ramuri era aºade des ºi aºa de mare, încât nici nuse vedea prãpastia. Sprinteoara ºi Mu-gurel pornirã repede pe podul deramuri ºi frunze, bucuroºi nevoiemare cã scãpaserã de Muntele Seceteiºi de prãpastia fãrã fund…

Zâna Hapsâna, uitându-se spreMuntele Secetei ºi vãzându-l verde,

48

împãdurit, îºi puse mâinile în pãr denecaz ºi porni ca o vijelie într-acolo.Mugurel ºi Sprinteoara tocmai co-borau pe o potecã într-o vale minu-natã, când le ieºi în cale zgrip-þuroaica.

– Ha, Ha! V-am prins! fãcu ZânaHapsâna. De-acum nu-mi maiscãpaþi. Furioasã, se repezi spre ei.Sprinteoara se dãdu un pas înapoi ºiscoase sabia dãruitã de meºterul Faur.Zâna Hapsâna îºi lungi o datãmâinile sã-i apuce sabia. Sprinteoarai le retezã pe datã. Dar mâinile se ri-dicarã de jos ºi se lipirã la loc detrupul Zânei Hapsâna. Fata se în-spãimântã pentru o clipã. Dar parcãauzi în urechi vorbele uriaºului:„Sabia ce þi-o dau va avea tot atâta

49

putere dacã vei fi îndrãzneaþã ºihotãrâtã în luptã”. Sprinteoara prinsecuraj ºi începu din nou sã loveascã.Nici Mugurel nu stãtea cu mâinileîn sân, ci prinse sã arunce în babã cuce îi ieºea în cale. Zâna Hapsâna seprefãcea când în corb întunecat, cândîn ºarpe înveninat, când se înãlþa cao trestie pânã în nori, când se lãþeaca o broascã, la pãmânt. Nu era uºorde luptat cu aºa zgripþuroaicã… Hap-sâna scrâºnea, zarea se-nnegrea.Sprinteoara însã, cu sabia ei, cumlovea-n Hapsânã, cum sãreau scân-tei ºi cu cât lovea, cu atât creºtea fatamai voinicã. Baba însã se fãcea,parcã, tot mai micã.

Simþind Zâna Hapsâna putereasãbiei, vroi sã fugã sã-ºi cheme

50

ajutoarele ei. Sprinteoara nu-i dãdurãgaz ºi venindu-i bine îi retezã pedatã capul. Din trupul Zânei Hap-sâne ieºi un fum vânãt, înecãcios cade pucioasã, care se risipi în vânt.ªi în acel moment se auzi o zgu-duiturã de se cutremurarã vãzdu-hurile. Muntele Negru ºi PalatulZânei Hapsâne se scufundarã înpãmânt ºi în locul acela se iscã obaltã cu apã gãlbuie.

Sprinteoara îl apucã pe Mugurelde mânã ºi pornirã spre casã. Trecurãprin pajiºti înflorite, se oprirã pe laizvoare limpezi, strãbãturã codriumbroºi ºi câmpii mãnoase. Pãsãrilecântau în calea lor, copacii le în-tindeau roadele coapte, iar vântul lerãcorea fruntea.

51

Mama Sprinteoarei ºi a luiMugurel îºi prãpãdise nãdejdea dea-i mai vedea. Ochii ei se întune-caserã de atâta plâns, cãci trecuserãani mulþi de aºteptare.

– Noi suntem, mamã! Ne-amîntors. Nu ne mai cunoºti? spuserãcopiii.

– Vã aud, dragii mamii, vã simt,dar nu vã vãd… Mi-am pierdut ve-derea de atâta plâns.

Atunci, Mugurel scoase din sânpiatra nestematã. Piatra prinse astrãluci ºi mama pe datã îºi cãpãtãvederea ºi zise:

– Cât de voinici v-aþi fãcut, dragiimei! Câþi ani au trecut de-atunci!

ªi a fost mare bucurie în cãsuþalor. Iar acea piatrã scumpã ºi azi

52

strãluceºte la ivirea serii, deasuprapãdurii.

Eu am vãzut acea piatrã scumpãºi de acolo am adus povestea.

53

fost odatã ca niciodatã.A fost odatã o fatã pe

care o chema Mãdãlina.De micã se pomenise roabã la

curtea unei zgripþuroaice hapsâne1

ce stãpânea multe sate ºi pãduri,multe câmpii ºi ape. Nimeni nu-iputea sta împotrivã babei, cãci pu-terea ei era în „vânturile turbate” careo ascultau ºi care o apãrau la nevoie.

FUSUL FERMECAT

54

ªi se îmbrãcau, zgripþuroaica ºifata ei – cãci avea o fatã – numai înmãtãsuri scumpe, mâncau numaibucate alese ºi toatã ziulica trândã-veau în faþa oglinzilor. Fata zgripþu-roaicei era atât de urâtã, de plezneauoglinzile când se uita în ele ºi atât deleneºã, încât nici bucatele nu ºi leducea singurã la gurã, ci avea slugãanume care o hrãnea, slugi care ogãteau2 ºi o îmbrãcau, o pieptãnau,îi potriveau podoabele. Dar cu toatepodoabele, cu toatã bogãþia ce oavea, nici un fecior de crai nu veneas-o cearã de nevastã. ªi fata zgrip-þuroaicei îmbãtrânea, ºi cu cât îmbã-trânea, cu atât se fãcea mai rea.

Mãdãlina toatã ziulica ºi toatãnoaptea torcea sã-i facã fetei zestre;

55

mãtura, scutura, deretica, dar degea-ba. Stãpânele ei nu erau niciodatãmulþumite; ºi fiind cea mai tânãrãdintre roabe, cea mai harnicã ºi ceamai frumoasã, atât baba, cât ºi fataei o puneau la fel de fel de treburi,care de care mai grele. Singura mân-gâiere a Mãdãlinei erau vieþuitoareledin câmp ºi din grãdinã de care fataavea grijã. Ea scotea din pânzelepãianjenului fluturii ºi punea fãrâ-mituri de pâine în cuibul pãsãrilor.O datã legã aripa unei turturele rã-nite de uliu, altãdatã scãpã un aricidin labele vulpii. Într-una din zile,scoase din fântânã cu ciutura3 o bros-cuþã micã ºi strãlucitoare ca aurul ºibroscuþa era parcã gata-gata sã vor-beascã, dar cum o zãri fata zgripþu-

56

57

roaicei, i-o luã din palme ºi o aruncãîntr-un cuptor cu jeratec. Mãdãlinase repezi, o scoase repede de acoloºi-i dãdu drumul în fântânã…

La tors nu era nici o fatã s-o în-treacã; fusul se învârtea în mâinileei de aproape nici nu-l puteai vedea,iar degetele trãgeau firul din caier4

atât de repede, încât din ceas în ceaspunea alt caier în furcã.

Într-una din zile, cum torceaMãdãlina dusã pe gânduri, în grã-dinã, la umbra unui pom, scãpã dinmânã fusul ºi fusul alergã la valeînvârtindu-se, pânã cãzu în fântânã.Fata se duse repede sã-l scoatã, darfântâna era adâncã. Ce sã facãMãdãlina? Dacã aflau stãpânele ei,apoi era vai de ea. Vroi sã coboare

58

59

în fântânã, dar pietrele erau lune-coase. Acasã nu se putea întoarcefãrã fus, aºa cã rãmase abãtutã lângãfântânã. Stãtu acolo pânã ce se în-noptã de-a-binelea. Târziu rãsãriluna. ªi luna, ridicându-se pe cer,ajunse în dreptul fântânii ºi o luminãîn adânc. Apa ºi firul de tort5 se fã-cuserã de aur parcã, dar fusul nu sevedea nicãieri. Mãdãlina începu sãtragã firul afarã, firul aurit se adunala picioarele ei, se grãmãdea ºi nuse mai termina, de se fãcuserã lamalul fântânii o mulþime de sculuriaurite. Dar fusul ia-l de unde nu-i…Mãdãlina începu sã plângã. ªi sevede cã-i cãzurã câteva lacrimi înfântânã, cã pe datã se arãtã la faþaapei o broscuþã aurie ºi-i spuse:

60

– Trage firul, nu te opri… ªipentru cã ºi tu mi-ai fãcut mie unbine, ºi m-ai ascuns când fata zgrip-þuroaicei vroia sã mã ardã de vie,iatã, îþi dãruiesc un fus fermecat…Trage firul, nu te opri. La capãtulfirului, vei gãsi fusul. De azi înainte,fusul tãu va face tot ce vei dori.Numai sã-i spui aºa:

„Fus neasemuitªi nepreþuit,Aratã-þi puterea,Împlineºte-mi vrerea!”

Mãdãlina prinse a trage din noude fir ºi trase, ºi trase, pânã ieºi fusuldin fântânã. Dar ce-i vãzurã ochii?…Fusul era poleit cu aur. Cum îl vãzu,fata prinse a-i spune:

61

„Fus neasemuitªi nepreþuit,Aratã-þi puterea,Împlineºte-mi vrereaªi strânge de datFirul deºirat!”

Deodatã fusul prinse a se învârtiºi a strânge firul.

Se uita Mãdãlina ºi se mira…Cum era sã nu se mire? Ea nu ºtiacine-i broscuþa. De unde era sã ºtie cãde mult, tare de mult, trãise pe acoloo zânã neasemuit de frumoasã ºi fãrãpereche de bunã!… N-avea de undesã afle fata cum într-o noapte, cândzâna dormea fãrã grijã, zgripþuroaicase furiºã în palatul ei de cristal, oprefãcu în broascã ºi o aruncã în

62

fântânã; numai cã în acea clipã se risipiºi palatul zânei, iar baba nu putu aveaparte de el. Nu, nu avea de unde sã leºtie pe toate astea, Mãdãlina.

Dupã ce fusul isprãvi de strânsfirul, se înfipse în caierul din furcã.

Zgripþuroaica, mânioasã foc, oaºtepta pe Mãdãlina sã o batã ca deobicei, dar când vãzu firul de aurpe fus, o datã prinse a-ºi schimbavorba ºi a zice:

– ªtiam eu cât de vrednicã eºtitu… Dã-mi mai repede firul sã faco broboadã6 pentru fata mea ºiapucã-te de tors. Pânã dimineaþasã-mi torci zece grãmezi de cânepãºi zece grãmezi de in, dar firul totaurit sã fie, cã altfel îþi voi rupe de-getele. Mãdãlina nu zise nimic, luã

63

cele zece grãmezi de cânepã ºi celezece grãmezi de in, intrã în cocioabaei, puse caierul în furcã ºi începu sãtoarcã. ªi cum era biata fatã ruptãde obosealã, de-abia i se þineaupleoapele. Adormi cu furca în brâu.Dimineaþa când se trezi, se frecã laochi speriatã, dar când se uitã în jurvãzu cã cele zece grãmezi de cânepãºi cele zece grãmezi de in erau toarse,fãcute ghem lângã ghem, toate cufirul de aur. Abia se dumiri7 fata,cã Zgripþuroaica ºi intrã sã vadã câtlucrase ºi, când zãri ghemele, numai avu ce spune. Le luã în palme,le suci, le rãsuci, apoi zise:

– Din firul acesta, pânã în searãsã-i faci fetei mele o rochie cum încãnu s-a pomenit pe lume.

64

– Eu, stãpânã, nu ºtiu decât sãtorc! Dã firul þesãtoarelor.

– Leneºo, îmi mãnânci pâineadegeaba, eu atâta îþi spun: disearãsã fie rochia gata… Cum, necum,nu-i treaba mea.

Trânti uºa, puse un bolovan depiatrã în prag sã nu poatã ieºi fata,apoi plecã. Mãdãlina se uitã la ghe-me, se uitã la furcã ºi cum n-o tãiacapul cum ar putea sã þeasã pânã-nsearã ºi sã coasã rochia, fusul seapropie de ea ºi îi spuse:

– Fii pe pace, Mãdãlino, am eugrijã de asta! Fata îºi aduse aminteîndatã de vorbele broscuþei ºi spuse:

„Fus neasemuitªi nepreþuit,Împlineºte-mi vrerea,

65

Aratã-þi puterea,Þese pânza-ndatã,Pânzã fermecatã,ªi apoi din eaCoase rochia.”

Ce anume fãcu fusul, ce nu fãcu,Mãdãlina nu putu sã vadã, cã deodatãse pomeni cu o vârtelniþã8 , cu o ur-zitoare, cu un rãzboi de þesut, cu foar-fece ºi ac. Vârtelniþa depãna, urzitoareaurzea9 , rãzboiul începu sã þeasã. Bafoarfecele se apucã de croit, iar aculde cusut rochia. ªi mai rãmase atâtapânzã de aur acolo, încât abia încãpeaîn cocioabã. Zgripþuroaica veni, luãrochia ºi pânza, apoi spuse:

– Ei, acum poþi sã te mai odih-neºti. Adã apã, dã mâncare la pãsãri,

66

mãturã ograda, iar când mi-or venioaspeþii, sã te ascunzi în grajdul vite-lor, cã mã tem sã nu mã faci de râscu prostia ta.

Mãdãlina fãcu tot ce-i spusesestãpâna ºi, când auzi rãdvanele10

huruind, caii nechezând ºi biceleplesnind, pricepu cã vin oaspeþi ºise duse în grajdul vitelor. ªi, cumºedea ea acolo ºi asculta cânteceleºi veselia din palatul stãpânilor ei,numai ce-i ºopti fusul:

– N-ai vrea sã mergi ºi tu lapetrecere?

– Cum n-aº vrea, dar pe mine numã primec acolo… N-am nici hainede-mbrãcat, nici papuci de încãlþat…

– Vei avea tot ce doreºti. ªi voiface sã nu te cunoascã nimeni.

67

Mãdãlina zise:

„Fus neasemuitªi nepreþuit,Toarce fir subþire.ªi apoi, din fire,Fã-mi aici, pe datã,Hainã minunatã.”

Abia isprãvi de spus aceste vor-be, cã hainele de pe ea se fãcurã noiºi strãlucitoare, iar în picioare i sepotrivirã papucei de aur, bãtuþi cupietre scumpe de toate culorile. ªiera aºa de frumoasã Mãdãlina ºi atâtde împodobitã, încât atunci când seuitã în oglindã, nu se mai cunoscu.Gãtitã cum era, intrã în palat. Oas-peþii când o vãzurã se ridicarã în pi-

68

cioare ºi i se închinarã, iar Zgripþu-roaica, socotind cã e cine ºtie cecrãiasã, nu ºtia ce scaun sã-i dea ºicum s-o mãguleascã cu vorba, deºiîn inima ei crãpa de ciudã cã-i atâtde frumoasã ºi aleasã la chip. Câþivacrai se apropiarã de babã ºi o între-barã dacã asta e fiica ei, cãci nu searãtase încã fata zgripþuroaicei, încinstea cãreia se dãdea ospãþul11 .Zgripþuroaica le spuse cã fata ei emult mai frumoasã, cã o gãtesc încãroabele ºi cã trebuie sã se arate încurând. Ochii celor de faþã nu se maisãturau privind-o pe Mãdãlina, aºacã nici nu bãgarã de seamã cândintrã fata babei, care era înzorzonatãde sus pânã jos cu podoabe grele,cu pietre scumpe ºi brãþãri strãluci-

69

toare, de nici nu se putea aºeza pescaun singurã. Muzicanþii începurãsã cânte ºi toatã lumea se ridicã înpicioare, afarã de Mãdãlina. Fatazgripþuroaicei bãgã de seamã acestlucru, dar se fãcu cã nu vede. Craiiºi peþitorii ce erau de faþã începurãdin nou sã se uite la Mãdãlina ºi s-oîntrebe fel de fel de lucruri. O crãiasãbãtrânã, care se afla pe lângã fatazgripþuroaicei, începu s-o iscodeascãcine a þesut acea pânzã de aur dincare era fãcutã rochia, cãci pe la câtecurþi boiereºti ºi împãrãteºti fusese,ea nu mai vãzuse aºa minunãþie.

– Eu, spuse fata zgripþuroaicei,eu am tors, eu am þesut, eu am cusut!

Dar abia isprãvi de spus vorbeleastea ºi pânza de aur începu sã o

70

strângã din toate pãrþile, de nu maiºtia ce sã facã. Se îngãlbenea, simþeacã se înãbuºe, o treceau sudorile ºifaþa începu a i se strânge, încât mu-safirii se uitau unul la altul ºi-ºi dã-deau coate.

– Poate n-ai lucrat-o tu, ziseMãdãlina.

– Nici nu te ºtiu cine eºti, nicide unde vii, nici nu te-am poftit laospãþ ºi te rugãm sã nu te amesteciîn vorbã – spuse supãratã fata zgrip-þuroaicei.

– Bine! zise Mãdãlina. Se ridicãde pe scaun ºi ieºi. Câþiva crai por-nirã dupã ea s-o îmbuneze, dar nu omai gãsirã. Toþi întrebau: Cine-i?Cine-i? ªi de unde-i fata aceea atâtde frumoasã. Cu cât se vorbea mai

71

mult de Mãdãlina, cu atât fata zgrip-þuroaicei îmbãtrânea, se urâþea maitare, cã pânã la urmã toþi oaspeþiinemaiavând nici un chef de ospãþ,plecarã spre casele lor. Zgripþuroaicanu mai ºtia ce sã facã de necaz. Ieºiafarã ºi începu sã batã roabele. Intrãîn grajd ºi o gãsi pe Mãdãlina sin-gurã, stând pe un maldãr de paie.

– Dormi, leneºã?… Dormi? ªiîncepu s-o loveascã cu biciul.

– Nu mi-ai spus sã stau aici,stãpânã?… Uite, stau!

– Din pricina voastrã, leneºelor,nu mi se poate mãrita fata.

Mãdãlina, care avusese grijã dintimp sã-i povesteascã fusului celevãzute la petrecere ºi care se dezbrã-case de hainele ºi încãlþãrile cele

72

frumoase, nu mai spuse nimic ºirãbdã toate ocãrile12 zgripþuroaicei.ªi cum pânã la ziuã mai era mult,se duse sã se culce. Nu avu însã partede hodinã13 , cã din nou zgripþu-roaica se arãtã cu o falcã în cer ºiuna în pãmânt:

– Cum ai fãcut hainele? Din cele-ai þesut?… Cã fata mea nu sepoate dezbrãca de ele… Sã merginumaidecât s-o dezbraci!

Mãdãlina se duse ºi spuse fetei:– Nu cumva, stãpânã, te-ai lãu-

dat cã tu le-ai fãcut?…– … ! ?– Dacã-i aºa, atunci zi: Mãdãlina

le-a fãcut. Mãdãlina le-a cusut. Fatanu avu încotro ºi spuse vorbeleastea, iar hainele se lãsarã dezbrãcate.

73

Din acea clipã, zgripþuroaica in-trã la bãnuieli. Mãi, cum de a pututsã þeasã Mãdãlina într-o searã atâteafuioare14 ?… Cum a putut sã facãîntr-o zi pânza ºi hainele?… E dreptcã eu i-am poruncit… Nu-i lucrucurat aici.

Fata asta ori îi nãzdrãvanã, orio ajutã cineva. O chemã la ea ºio întrebã:

– Cine te-a ajutat la tors?– Fusul!– Cine te-a ajutat sã þeºi ºi sã coºi?– Vârtelniþa, urzitoarea, rãzbo-

iul, foarfecele ºi acul.– Dacã e aºa, am sã-þi dau de

acum înainte sã torci fuior din paieºi de nu mi-i toarce, îþi tai mâinilede la coate.

74

Mãdãlina se rugã de fus:

„Fus nepreþuitªi neasemuit,Aratã-þi puterea,Împlineºte-mi vrerea!…..…..

În vremea aceea, zgripþuroaicase aºezã la pândã ºi vãzu totul cumse întâmplã. Fusul se învârtea atâtde repede ºi torcea singur, încât pebabã o trecuserã fiorii. Multe ºtia eaºi multe vãzuse, dar aºa lucru numai pomenise. „Stai dacã-i aºa! ziseîn sinea ei zgripþuroaica, aºa fusmi-ar face trebuinþã ºi mie”.

Lãsã sã toarcã toate paiele ºi cândMãdãlina nu ºtiu pe unde era, baba

75

îi luã fusul de la furcã ºi-i puse altulîn loc, apoi o chemã ºi-i spuse:

– Multe lucruri de ispravã mi-aifãcut tu, fatã, ºi m-am gândit cã s-arcuveni sã-þi dau o mare cinste. Tunici nu visezi despre ce-i vorba, darpentru asta va trebui sã-mi faci unlucru aproape de nimic pentru tine.

– Spune, stãpânã, trimite-mãunde ai de trimis, dã-mi orice delucru; pot þine furca, fusul, mãtura,sapa…

– Nu de asta e vorba. Va trebuisã te duci în creºtetul MunþilorAlbaºtri. Creºte acolo pe o stâncã ofloare minunatã: Floarea tinereþii.Cine are asemenea floare, din bãtrânse face tânãr, din urât se face frumos.Cã, iatã, pânã acum am tot trimis din

76

roabele mele în acei munþi, dar toateau fost bicisnice15 , de le-au rãmasoasele prin vãgãuni. Tu eºti vrednicãºi vei izbândi… Dar nu care cumvasã te abaþi din cale ºi sã fugi în altãparte a lumii cu floarea, cã de voivedea cã întârzii, voi trimite dupã tine„vânturile turbate” sã te piardã.

– Dar nici nu ºtiu în care partesunt munþii de care spui, stãpânã!

– Cum ai ºtiut sã torci atâta, aºasã ºtii sã gãseºti munþii ºi floareatinereþii… Atâta îþi spun! Hai, por-neºte-te, cã nu-i vreme de pierdut.

ªi zgripþuroaica îi aruncã o bu-catã de pâine ºi o ceapã pentrudrum. Mãdãlina nu avu încotro; îºipuse fusul în sân ºi porni. ªi merseea, ºi merse, pânã ajunse la o vale

77

mare, prãpãstioasã ºi adâncã pestecare nu se putea trece. Scoase fusuldin sân ºi spuse:

„Fus neasemuitªi nepreþuit,Toarce fir subþireªi apoi din fire,Valea cât cuprinde,Pod pe ea întinde!…”

Dar fusul nu se clinti din loc.–Fusule, ajutã-mã ºi învaþã-mã

ce sã fac!Dar fusul nu vorbi. Când se uitã

Mãdãlina mai bine la el, abia atuncivãzu cã nu-i fusul dãruit de broscuþã,ci un fus obiºnuit, poleit puþin sãsemene cu acela. Atunci fata înþelesecã zgripþuroaica îi aflase taina, îi luase

78

fusul cel adevãrat ºi cã anume otrimise în acei munþi, ca sã o piardã.Ar fi pornit în altã parte a lumii, darnu se îndura sã-ºi lase fusul în mâinistrãine; s-ar fi întors sã-l caute, sãîntrebe pe broscuþã ce sã facã, dar arfi aflat-o zgripþuroaica ºi ar fi fostamar de zilele ei.

În cele din urmã se hotãrî sãplece în cãutarea florii. Aruncã fusuldat de zgripþuroaicã ºi porni sãcoboare în prãpastie, ca sã o poatãtrece. Se apucã cu mâinile de colþu-rile stâncilor ºi coborî, coborî, pânãajunse în fundul prãpastiei, apoiîncepu sã urce pe partea cealaltã,pripor16 cu pripor, piatrã cu piatrã;ºi abia spre searã izbuti sã iasã dinacea adânciturã pustie, cãscatã ca o

79

gurã plinã de primejdii, în faþatrecãtorilor. ªi fata nu se odihni, cimerse mai departe pânã ajunse lapoalele unor munþi. Acolo, ce-i vã-zurã ochii? Pe o stâncã, într-o coli-vie, sta închis un ºoim…

– Bine ai venit, fatã isteaþã – îispuse ºoimul – dar ce gând te poartãpe aici, prin pustiul ãsta? Dacã te-airãtãcit, întoarce-te înapoi.

– Nu ºtiu dacã m-am rãtãcit saunu, pentru cã încã nu ºtiu în careparte mi-i calea… Tu, de ce staiînchis în colivia asta?

– Dacã aº fi ascultat la vreme desfatul tatãlui meu, n-aº fi avut azitrupul acoperit cu pene ºi n-aº fi statîn colivia asta blestematã. Eu eramînainte vânãtor iscusit, fiarele îmi

80

81

ºtiau de fricã, potecile munþilor mãcunoºteau, sãgeþile arcului meu luaupasãrea din zbor… Tatãl meu mi-aspus într-o zi:

– Sã te fereºti de valea urºilornegri. Pe acolo sã nu vânezi nici-odatã, cã cine intrã în acea vale nuscapã teafãr… Stãpâneºte acele lo-curi zgripþuroaica cea mai hapsânãdin câte se aflã în lume ºi de te vaprinde cã-i calci pãmânturile, veiavea de luptat cu ea… Din acele pã-mânturi, apã sã nu bei, poamã sãnu guºti!…

Eu însã, într-o zi, luându-mãdupã un iepure, pe care sãgeþile melenu-l puteau nimeri ºi, înciudat pestemãsurã, am uitat vorbele înþelepteale pãrintelui meu ºi am ajuns în

82

valea urºilor negri. Pe iepure tot nul-am putut sãgeta… deodatã însãmi-a ieºit zgripþuroaica în cale ºim-a întrebat de ce îi calc pãmântul.Eu am pus o sãgeatã în arc, în locde rãspuns. Pe datã însã se pornirãniºte vânturi groaznice ºi toatã zarease întunecã. Când se potolirã vântu-rile cele turbate, pe vrãjitoare n-ammai vãzut-o, dar nici de ieºit din aceavale n-am mai putu ieºi… Mã în-vârteam parcã pe loc! Începu sã-mifie foame ºi pe datã începurã a rãsãriîn jurul meu fel de fel de pomi în-cãrcaþi cu roade, dar nu m-am atinsde ele… Începu sã-mi fie sete ºi înjurul meu prinserã a þâºni izvoarecum încã n-am mai vãzut… Buzelemi se uscau nu alta, dar mã stãpâ-

83

neam, încercând sã ies din acea vale.Degeaba însã, puterile îmi slãbirã,setea mã chinuia ºi în cele din urmãm-am aplecat sã beau. Abia am luato gurã de apã cã m-a cuprins unsomn greu, ochii mi s-au închis ºiatât am mai putut zãri, zbura deasu-pra mea un ºoim… Am adormit. ªicând m-am trezit, eram prefãcut înºoim ºi închis în aceastã colivie dinmunþii pustii. Zgripþuroaica, râzândîmi spuse:

– Aici ai sã rãmâi pânã or ruginigratiile ºi atunci ai sã te faci cum aifost, când vei bea apã din fântânazânelor de unde se bat munþii încapete…

De atunci au trecut amar de ani,dar gratiile de fier nu ruginesc. De

84

nu mi-ar aduce pãsãrile hranã ºi den-ar cãdea dimineaþa rouã, de multaº fi pierit… Dar tu unde ai pornit,fatã isteaþã?

Mãdãlina îi povesti totul din fira pãr.

– Eu ºtiu unde se aflã MunþiiAlbaºtrii!… Dar ca sã ajungi pânãacolo e tare greu. Opinci de fierde-ai încãlþa, muntele tot nu l-aiputea urca, aripi de-ai avea, de eltot nu te-ai putea apropia! spuseºoimul. Dacã aº scãpa de aici, m-aºduce eu sã-þi aduc floarea tinereþii…

– Am sã-þi dau eu drumul,ºoimule!

ªi fata porni prin munþi sã cautepietre cu care sã poatã rupe gratiile.Dar cum lovea cu piatra, piatra se

85

sfãrâma, iar gratiile rãmâneau neclin-tite. Mãdãlina nu se lãsa. Lovea me-reu în ele de sãreau scântei nu alta.Dar colivia nu se clintea. Încercã fatacu o bucatã de fier pe care o gãsipe-acolo; bucata de fier se rupse, dargratiile rãmaserã ca neatinse. Ce sãfacã Mãdãlina? Porni dupã pietre înmunþi ºi ca sã le încerce le loveaunele de altele; piatra care nu se sfã-râma, o punea de o parte ºi tot aºapânã gãsi o piatrã care pe toate lespãrgea, fãrã ca din ea sã se clin-teascã fir de nisip. Luã piatra aceeaºi începu sã loveascã în gratii. Piatranu se sfãrâma, ci rupea câte o bu-cãþicã din fierul coliviei. VãzândMãdãlina cã piatra e bunã, începusã roadã cu ea gratiile. ªi roase, ºi

86

roase, pânã tãie o gratie. O dãdu lao parte ºi începu sã taie alta. Se fãcuziuã, se fãcu amiazã ºi abia putu sãtaie cu piatra aceea trei gratii.

– Hei, ºoimule, ia vezi, încapi?ªoimul încercã, dar aripile nu-i

încãpurã. Mãdãlina începu din nouºi abia spre searã izbuti sã rupã ºaptegratii. De data asta ºoimul putu sãiasã din colivie. ªi cum se vãzuliber, o datã se înãlþã în vãzduh, sus,atât de sus, încât Mãdãlina nu-l maizãri ºi nu mai ºtia ce sã creadã. Darîntr-o clipã, ºoimul veni la pãmânt.

– Mi-am încercat aripile… Rãmâiaici, Mãdãlina, pânã mã întorc.Cautã-þi o peºterã în munþi ºi sã mãaºtepþi trei zile ºi trei nopþi. Dacã nuvin pânã în rãsãritul soarelui zilei a

87

patra, sã nu mã mai aºtepþi… cãnu-i uºor sã culegi acea floare.

ªi terminând de spus vorbeleacestea, ºoimul îºi ridicã aripile, seroti de câteva ori pe deasupra mun-telui, apoi porni ca o sãgeatã pestecrestele întunecate.

** *

ªoimul ajunse în Munþii Albaºtri,munþi înalþi pânã deasupra norilor. Seroti, ce se roti, dar nu-i fu cu putinþãsã se apropie, cãci floarea era pãzitãde o pasãre uriaºã, sub a cãrei aripãputea sã pascã în voie o turmã decapre. Sta pasãrea cu aripile întinse casã apere floarea de gheþuri, de vânturi,de arºiþã, de ºuvoaie, de apã ºi mai

88

ales de acei care vroiau s-o culeagã.A ocolit ºoimul stâncile, vârfurilemunþilor ºi s-a pitit apoi într-o peºterãsã aºtepte miezul nopþii, când pasãreauriaºã adoarme pentru un ceas.

Abia în a treia noapte ºoimul rup-se floarea tinereþii, dar simþindu-l,pasãrea mãiastrã porni furioasã dupãel… Zbura ºoimul când sub aripa pã-sãrii mãiestre, când deasupra ei, cândîn dreapta, când în stânga, dar pasãreamãiastrã nu-l scãpa o clipã din ochi ºise arunca din ce în ce mai mânioasãpe urma lui sã-l sfâºie cu ghearele.

................................................

Mãdãlina umbla de colo pânãcolo pe vârful munþilor, uitându-sespre zarea îndepãrtatã; dar nici nor

89

pe cer, nici fâlfâit de aripã… Trecumiezul nopþii ºi alte ceasuri trecurã,geana spre rãsãrit prinse a se rumeni,dar nici un semn. Mãdãlina se uitaîngrijoratã de data asta mai mult larãsãritul soarelui, cãci ºtia cã dacãrãsare soarele peste a patra zi de laplecarea ºoimului, el nu mai vine.Pânã la rãsãritul soarelui nu maierau decât câteva clipe… Inima feteibãtea cu putere… Soarele se ivi…dar în acel moment se zãri ºoimul.Pasãrea mãiastrã nu-l putuse prindeîn Munþii Albaºtri, iar peste hotarullor ea nu mai avea nici o putere.Mãdãlina rãsuflã uºuratã. Aripilefâlfâiau din ce în ce mai aproape ºiºoimul coborî lângã Mãdãlina. Fataluã floarea tinereþii în mânã ºi pe

90

datã simþi în tot trupul o putere ne-maiînchipuitã. Era o floare micã,albã ºi care avea în mijloc, cât unvârf de ac, o patã albastrã.

– Nu ºtiu cum sã-þi mulþumesc,ºoimule, cã mi-ai adus aceastã floare.

– M-ai mulþumi, dacã n-ai da-ostãpânelor tale… Aceastã floare teva ajuta pe tine ºi pe celelalte roabeca sã scãpaþi de zgripþuroaicã.

– Dar ce va trebui sã fac? Zgrip-þuroaica îmi va cere floarea.

– Uite, îi vei da una aºa de ase-mãnãtoare, cã dacã le-ai pune alã-turi, n-ar ºti nimeni care-i una ºicare-i alta… Asta-i floarea somnu-lui, ea nu are în mijloc pata albastrã.Asemenea flori cresc la poaleleacelor munþi, înadins semãnate de

91

pasãrea mãiastrã, stãpâna MunþilorAlbaºtri, ca cei ce o culeg sã adoar-mã pe datã. Pune floarea tinereþii însân, iar floarea somnului la cingã-toare, în basma, cã atâta vreme câtai pus mâna mai întâi pe floareatinereþii, floarea somnului nu maiare nici o putere asupra ta… Acumporneºte-te! Când zgripþuroaicelevor adormi, vei putea sã-þi gãseºtifusul. El te va învãþa ce trebuie sãfaci… Eu mã îndrept spre fântânazânelor, tocmai acolo unde se batmunþii în capete, sã iau un strop dinapa fermecatã, ca sã-mi pot cãpãtachipul de altã datã… Pe acolo voiveni ºi eu la vreme, dacã nu mã vorprinde zânele sã mã prefacã în stanãde piatrã.

92

Mãdãlina porni spre casa stã-pânelor ei.

ªi a mers, a mers de cu zori ºipânã-n searã. La ivitul luceafãruluiintrã în ogradã. Cum o zãri, zgrip-þuroaica cea bãtrânã îi ieºi înaintesã-i ia floarea ºi-i spuse:

– De acum, mai mare peste roa-bele mele vei fi.

Mãdãlina îi dãdu floarea som-nului. Baba alergã sã o ducã fiiceiei. Erau bucuroase nevoie mare.Intrarã în palat ºi puserã floarea în-tr-un ulcior cu apã, apoi se aplecarãamândouã asupra ei sã o miroasã,ca sã le întinereascã pe datã. Însã înloc de întinerire ºi înfrumuseþare, eleadormirã pe datã buºtean.

93

Mãdãlina se furiºã în palat ºi nudupã multã cãutare îºi aflã fusul în-cuiat într-o lãdiþã.

– Bine ai venit, stãpânã, spusefusul. Grãbeºte-te, cã dacã se vortrezi zgripþuroaicele ºi vor vedea cãnu s-au schimbat, te vor da pe mâi-nile vânturilor turbate, cãci în ele lestã toatã puterea.

– ªi unde sunt vânturile turbate?întrebã Mãdãlina.

– În grãdinã e o gurã de peºterã,de acolo vin ele când le strigã. Vintocmai de pe tãrâmul celãlalt… Cuele e greu sã te lupþi, rup stâncile ºile macinã, scot copacii din rãdãcinã,dãrâmã bordeiele, când sunt furi-oase. De zgripþuroaicã ascultã deparcã ar fi muma lor. Când le chea-

94

mã, ies vâjâind din adâncuri de secutremurã pãmântul… Taina astanumai ele o ºtiu.

– ªi cum pot fi rãpuse vânturileturbate? întrebã Mãdãlina.

– Numai apele râului din ValeaAlbã, care curg în spatele palatului,le pot potoli; numai dacã ai sãpa sãaduci râul în acea peºterã. E greu.Dar dacã toate roabele te vor ajuta –ºi roabe sunt multe în aceastã curte –ºi vreme ai, cãci stãpânele tale vordormi trei zile ºi trei nopþi de-a-rân-dul, veþi scãpa curând de vânturileturbate!

Mãdãlina adunã roabele ºi le dã-du sã miroasã floarea tinereþii. ªiroabele cum o miroseau, întinereau,se fãceau voinice ºi frumoase. Înce-

95

purã apoi sã sape un ºanþ adânc dela râul din Valea Albã pânã la peºteravânturilor… Nu trecu multã vremeºi râul începu sã curgã în peºterãpânã ce o umplu cu apã. Aºa seînecarã vânturile turbate.

Trecu o noapte ºi o zi; zgripþu-roaicele dormeau neîntoarse. Trecualtã noapte ºi altã zi ºi zgripþuroaicelesforãiau de se auzea în toatãograda…

Abia în a treia dimineaþã se trezibaba din somn cu ochii umflaþi caniºte cepe, se uitã la fatã ºi vãzând-otot aºa de bãtrânã ºi urâtã, se gândicã floarea tinereþii a schimbat-onumai pe ea ºi nu spuse nimic.Trezindu-se fata ºi vãzând-o pe mu-mã-sa tot aºa de urâtã ºi bãtrânã nu

96

zise nici ea nimic, crezând cã floareanumai pe ea o întinerise. Se uitauuna la alta ºi fiecare din ele credeacã ea e cea întineritã ºi înfrumuseþatãde floare. Pânã în cele din urmã fatachemã o roabã. Când o vãzu pe roa-bã atât de tânãrã ºi frumoasã, sã-ivinã rãu nu alta. Ceru îndatã ooglindã. Dar când se uitã fata zgrip-þuroaicei în oglindã, oglinda se fãcuþãndãri ºi nu putu sã se vadã. La felpãþi ºi mumã-sa. Nici uneia nu-i fucu putinþã sã se uite în oglindã. Bazgripþuroaica cea bãtrânã voi sã sepriveascã în fântânã, dar broscuþaaurie tulburã pe datã apa. Cu toateastea, nici una nu îndrãznea sã în-trebe de cealaltã cum aratã, ci ieºirãprin curte la plimbare. Roabele toate

97

erau întinerite ºi frumoase, numaizdrenþele de pe ele rãmaserã ca maiînainte. Baba o chemã îndatã peMãdãlina:

– De când te-am pus mai marepeste roabe, ai prins sã mã sãrã-ceºti… Uite cât de zdravene sunttoate: mãnâncã degeaba… ªi tinere:dorm numai… ªi frumoase: staunumai la umbrã…

– Nu-i adevãrat, stãpânã, ele sunttot aºa cum au fost. Þi se pare numai,ºi asta din pricina florii tinereþii.

Bãtrâna tãcu, dar se gândea; dece fata ei tot urâtã a rãmas? Mãdãlina,ghicindu-i gândurile, adause:

– Aºa-i la început, stãpânã. Totce e frumos, îþi pare urât ºi tot ce eurât, îþi pare frumos.

98

Baba se bucurã ºi împreunã cufiica ei hotãrârã ca în noaptea urmã-toare sã facã un mare ospãþ. Pentruasta s-au fãcut mari pregãtiri ºi multecrãiese ºi mulþi crai au fost poftiþiacolo.

Dupã ce isprãvi cu treburile,Mãdãlina se duse în cocioaba ei sãstea de vorbã cu fusul.

– Am fãcut tot ce m-ai învãþat.De acum începe greul…

– Ba, de acum, greul a trecut…ªoimul a luat picãtura de apã dinfântâna zânelor ºi spre noi se în-dreaptã. Dar pânã o veni, du-te laospãþ fãrã nici o grijã! îi spuse fusulfermecat. Mãdãlina zise:

„Fus neasemuitªi nepreþuit,

99

Toarce fir subþireªi apoi, din fire,Fã-mi aici, pe datã,Hainã minunatã”.

Cât ai clipi, Mãdãlina fu gãtitãºi era aºa de frumoasã, încât la soarete puteai uita, dar la dânsa ba. Intrãîn palat. Nimeni n-o cunoscu ºi toþii se închinarã. Câþiva crai o poftirãla joc. Mãdãlina jucã de se minunarãtoþi mesenii. Nici un peþitor nu seuita la fata zgripþuroaicei. Toþi oîntrebau pe Mãdãlina de unde esteºi peste ce lume e crãiasã… Mãdã-lina râdea ºi nu spunea nimic. ªi iarprinserã a o întreba. Vãzând cãn-are încotro, zise:

100

101

– Aº vrea sã vin la ospãþ ºi cusurorile mele de se poate. Am cammulte, cã împãrãþia mea e mare.

– Poftim – spuse zgripþuroaica.– Pot sã-l aduc ºi pe fratele meu?– Cu atât mai bine, adãugã fata

zgripþuroaicei.Mãdãlina ieºi în curte, adunã

roabele ºi-i spuse fusului:

„Fus neasemuitªi nepreþuit,Toarce fir subþireªi apoi, din fire,Haine minunateÞese pentru toate”..........................

102

Pe datã fusul le îmbrãcã, le împo-dobi însã în aºa fel, ca zgripþuroaicasã le poatã cunoaºte dintr-o datã.

Dupã ce au fost gãtite, Mãdãlinale trimise la petrecere. Zgripþuroaicavãzându-le, se supãrã ºi începu sãstrige:

– Ieºiþi afarã, cine v-a poftit?Cine v-a gãtit?

– Mãdãlina ne-a poftit, fusulne-a gãtit ºi nu ieºim…

Zgripþuroaica se învineþi, ochiii se bulbucarã, începu sã tremure ºisã strige:

– Vânturi turbate! Vânturi turbate!– Poþi sã le chemi mult ºi bine!– Vânturi turbate! Vânturi tur-

bate! Într-o clipã sã mi le umflaþi pesus de aici.

103

În ogradã se auzi aºa ca o bãtaieuºoarã de vânt, apoi ca un fâlfâit dearipã. În loc de vânturi, intrã pe uºãºoimul. ªi rãsucindu-se de câteva oripe sus prin odaie, unde se fãcu, mãre,un voinic, de nu-þi puteai lua ochiide la el. Toþi încremenirã pentru oclipã. Baba urla: „Vânturi turbate!Vânturi turbate!” ªi unde intrã Mãdã-lina îmbrãcatã cu alte straie mult maiminunate, decât cele dinainte. Dar dedata asta toþi o cunoscurã. Baba strigaîntr-una înfuriatã când o vãzu: „Vân-turi turbate! Vânturi turbate!”… Darnimeni nu se arãtã. Mãdãlina puse pemasã fusul ºi se gândi: in a tors, cânepãa tors, paie a tors. Bine ar fi ca acumfusul fermecat sã toarcã pãrul acestorzgripþuroaice, aici, în vãzul lumii…

104

ªi pe datã Mãdãlina spuse:

„Fus neasemuitªi nepreþuit….Mi-ai tors fir subþireªi apoi, din fire,Mi-ai fãcut pe datãHainã minunatã…Aratã-þi puterea!Împlineºte-mi vrerea,La babã, la fatãDu-te de îndatã,Prinde-le ca-n cleºtePãrul le-ncâlceºte,Toarce-l apoi strâns,Pentru cât au plâns,Roabã lângã roabã,N-o cruþa pe fatã,N-o cruþa pe babã!”.................................

105

Fusul sãri îndatã ºi prinse atoarce pãrul babei cu pãrul fetei ei,de începurã cele douã zgripþuroaicesã strige ca din gurã de ºarpe ºi sãse roage în genunchi de iertare. Ceimai mulþi din oaspeþii babei o zbu-ghirã pe uºã afarã. Fusul însã, dupãce le legã bine pe amândouã, le târîpânã la fântânã, dându-le drumulacolo. Pe datã broscuþa aurie scãpãde blestemul babei, lepãdã pielea debroascã, se împodobi ºi veni laospãþ. Dar ce ospãþ! Se porni pe datãchiar nuntã adevãratã. Cãci ºoimulºi Mãdãlina cum se vãzurã, pe locse plãcurã. Fostele roabe dãdurã deveste prin sate ºi poftirã lumea lanuntã. ªi au sosit bãtrâni sfãtoºi,bãtrâne jucãuºe, fete ºi flãcãi ºi se

106

porni mãre o nuntã, de-þi era maimare dragul. Era mare veselie cãscãpaserã de cele douã zgripþuroai-ce, era mare veselie, mã rog, ca laorice nuntã. ªi juca Mãdãlina cuºoimul ei pe care-l pierdea din ochide drag. Jucau babele cu moºnegiiºi fetele cu flãcãii. ªi s-au adus bu-cate alese la masã ºi s-au turnatpahare pline cu vin.

Am jucat ºi eu, nu-i vorbã, cuMãdãlina, dar mai mult cu fru-moasa din fântânã, cã era mai ju-cãuºã ºi mai dornicã de petreceredecât toate, cã nu-i puþin lucru sãstai atâta vreme îmbrãcat în piele debroascã.

107

108

ªi poate mã veþi întreba ce s-afãcut cu fusul?

Chiar pe el încãlecatBasmul tot v-am depãnat…

109

fost odatã ca niciodatã.A fost odatã un moººi-o babã.

Trãiau ei într-o cocioabã ca vaide lume, în sãrãcie, dar cu toate asteadoreau din toatã inima sã aibã uncopil. „Sã nu fie casa pustie”, oftababa. „Sã avem toiag la bãtrâ-neþe”… spunea moºneagul.

FATA

CU

PÃRUL DE AUR

110

ªi anii treceau, pãrul li se albeatot mai mult ºi întristarea începusesã-ºi facã cuib în vatra casei lor.

– Mare lucru sã ai un copil! spu-nea baba lãcrãmând.

– Parcã nici nu-mi vine sã maitrag la casã – zicea moºul – de câteori pleca la muncã.

Iatã însã cã într-o bunã zi, du-cându-se baba la pãdure dupã vreas-curi, gãsi sub un copac un copil.Nici una, nici douã, baba luã copi-lul ºi porni cu el spre casã. Ba pedrum îi puse ºi numele.

Cãtãlin, i se pãru babei cã ar fimai frumos, ºi Cãtãlin a rãmas.

Bucuroasã, baba scãldã repedecopilul, îl înfãºã ºi-l aºezã într-oalbie sã-l legene. ªi cum prinse baba

111

a cânta ºi a legãna, numai ce audecâteva pocnituri… Ce sã fie oare?…Când se uitã mai bine, vãzu cãpocniserã feºele cu care era înfãºatbãiatul; ºi mai vãzu cã a început sãcreascã sub ochii ei.

Îl chemã pe moº. Se uita baba lamoº, se uita moºul la babã, ºi nu levenea sã creadã, ba de bucurie moºullãsã la o parte treburile ce le avea ºiîncepu sã cânte ºi el… Cânta baba ºilegãna, cânta moºul ºi se uita. Cãtãlinîn albie nu mai încãpea. Vãzând unaca asta, îl mutarã în covata de pâine.Dar nu dupã multã vreme ºi covataera prea micã pentru Cãtãlin, care nuse mai oprea din crescut.

– Unde sã-l punem, babo? ºoptimoºul. Nici în covatã nu mai încape!

112

– Nu duceþi grijã, cã n-am sãtrândãvesc mult – spuse Cãtãlin.

ªi dupã ce se mai suci de câtevaori în covatã se ridicã de-a dreptulîn picioare; voinic în lege. Luã to-porul din tinda casei ºi plecã la pã-dure sã taie lemne.

Spre searã, Cãtãlin veni acasã cuun copac gros, gros cã de-abia l-arfi putut cuprinde trei oameni, darpe care îl ducea ca pe o nimica toatã.

A doua zi bãiatul se apucã decioplit, de meºterit, ºi pânã la amiazãfãcu doniþe1, ciubere2 ºi fel de felde alte lucruri trebuitoare la casaomului.

– Hei, tatã – spuse bãiatul – dulucrurile astea la iarmaroc3, sã maiscãpãm de sãrãcie.

113

114

ªi azi aºa, mâine aºa, Cãtãlin fãceafel de fel de lucruri, care de care maiminunate, parcã era meºter de cândlumea. Se întorcea moºul de laiarmaroc ba cu o caþaveicã4 pentrubabã, ba cu o pereche de încãlþãrinoi, ba cu bunãtãþi de ale gurii… Mãrog dãduse cum s-ar spune noroculpeste babã ºi moºneag.

Într-o zi, pe când Cãtãlin ochiaun plop mare din pãdure, numai cevede cã plopul se deschide ºi din eliese o fatã neasemuit de frumoasã.Straiele de pe ea erau mai albe cazãpada, trupul mai mlãdiu ca trestia,iar pãrul, care-i ajungea pânã labrâu, era cu totul ºi cu totul de aur.Când pãºea, parcã nici nu atingeapãmântul cu condurii ei mici bãtuþi

115

116

cu pietre scumpe. Cãtãlin rãmaseuimit de atâta frumuseþe. Vroi s-oîntrebe cine este, dar parcã amuþise,aºa nu ºtia ce vorbe sã aleagã. Vroisã se apropie de ea, dar inima îibãtea aºa de tare, încât mai-mai sã-iiasã din piept. Când mai ridicã odatã ochii s-o priveascã, ia-o de undenu-i. Parcã intrase în pãmânt. „Mãi,cine sã fie?” gândi bãiatul. Dar nuera nimeni pe acolo sã-i rãspundã ºinici el singur nu se putu dumeri.

Lãsã Cãtãlin ºi topor ºi traistã josºi se piti dupã un copac sã stea depândã; cãci se gândea el, de vremece din plopul ãsta a ieºit, aici trebuiesã se întoarcã. Aºteptã bãiatul, aº-teptã pânã seara târziu. Nici foamenu-i era, nici setea nu-l chinuia, nu-

117

mai gândul îl muncea. Rãsãri o stea,rãsãrirã douã, nouã, se umplu totcerul. Prinserã pãsãrile sã cânte princopaci, licuricii sã iasã la plimbarecu felinarele în brâu, broaºtele sãorãcãie prin bãlþi, vântul sã scuturefrunzele plopului, dar frumoasa cupãrul de aur nu se arãta.

Târziu de tot, când „Gãinuºa” îºiaduna puii de argint deasupra pã-durii, fata cu pãrul de aur se întoarseºi cât te-ai ºterge la ochi intrã încopac. Cãtãlin se apropie de plop:plop ca toþi plopii.

Se mai gândi, se mai rãsgândi ºiîn cele din urmã se întoarse acasãcam abãtut. Dar nu suflã o vorbãnici babei, nici moºneagului.

118

A doua zi se apucã de lucru, dargândul de la frumoasa cu pãrul deaur nu ºi-l putu alunga. Când po-trivi cã-i vremea, se duse din nou lalocul cu pricina. Fata cu pãrul deaur ieºi din plop, porni pe o po-tecuþã ºi târziu de tot se întoarse iar.Cãtãlin nu putu vorbi nici de dataasta cu ea. A treia searã se întâmplãla fel.

ªi-i cãzuse atât de dragã fataaceea cu pãrul de aur, încât bãiatulnostru nici somn ca lumea nu avea,nici lucrul nu-i sporea, dar nicipãrinþilor lui nimic nu le spunea.

Vãzând Cãtãlin cã nu poate aflacine este acea fatã, într-o bunã zi sehotãrî sã taie plopul. Zis ºi fãcut. Oaºteptã sã iasã ºi apoi tãie copacul

119

din rãdãcini. Ba îl ºi aºchie cu gân-dul sã gãseascã ceva în el, însã nimic;plop ca toþi plopii. Se aºezã la pândã.Când se întoarse fata cu pãrul de aurºi gãsi plopul tãiat, spuse mâhnitã:

– Hei Cãtãline, rãu ai fãcut… Demai aveai rãbdare, peste trei nopþicobora Soarele aici ºi aurea frunzeleplopului… De mai aveai rãbdare,peste trei zile venea Luna aici ºiarginta crengile plopului… Atuncieu scãpam de vraja lui Barbã-de-Câlþi cãlare pe Cãpãþânã-de-Cal.

– Dar pentru ce anume te-a vrã-jit, ºi cine-i Barbã-de-Câlþi cãlare peCãpãþânã-de-Cal? întrebã miratbãiatul.

– Hei, Barbã-de-Câlþi e o poci-tanie, ce stã tot timpul cãlare pe o

120

cãpãþânã de cal, iar împãrãþia lui esub pãmânt, în celãlalt tãrâm. ªi euam trecut prin împãrãþia lui ºi cumm-a vãzut, mi-a luat ºiragul de mãr-gele pe care-l aveam la gât… ªiragulera tare scump, cãci în fiecare mãr-gea aveam ascuns câte un meºteºugnecunoscut încã oamenilor. ªi nunumai atât, ci m-a legat cu vrajã caatunci sã fiu din nou în stãpânireaacestor taine, când plopul acesta vaavea frunzele de aur ºi crengile deargint. De nu-l tãiai, venea Soareleºi-l aurea, de nu-l tãiai, venea Lunaºi-l arginta….

– Acum, ca sã-mi amintesc aceletaine, va trebui sã stau închisã 1000de ani în peºtera unde se bat munþiiîn capete, iar Barbã-de-Câlþi va

121

folosi meºteºugurile numai pentruel… Rãu ai fãcut, Cãtãline. Rãmâicu bine…

– ªi nu-i chip ca acele taine sãfie luate din împãraþia lui Barbã-de-Câlþi cãlare pe Cãpãþânã-de-Cal?

– Ba chip ar fi, dar cine ar în-drãzni sã coboare în acea împãrãþieca sã poatã lua ºiragul meºteºu-gurilor? ªi apoi chiar de ar ajungecineva acolo ºi ar afla tainele, nu vaputea ieºi viu, nevãtãmat din aceaîmpãraþie… Cu Barbã-de-Câlþi egreu de luptat… În el, sabia nu intrã,sãgeata nu-l strãpunge… Foculnu-l arde, apa nu-l îneacã… Cines-ar încumeta?!

– Mã voi duce eu! spuse Cã-tãlin. ªi de voi izbuti, voi veni dupã

122

tine, tocmai unde se bat munþii încapete, sã-þi aduc ºiragul de mãr-gele…

– Tare-i departe pânã acolo…Cãtãlin vroi s-o întrebe unde se

aflã împãrãþia lui Barbã-de-Câlþicãlare pe Cãpãþânã-de-Cal, dar fatacu pãrul de aur porni pe potecilepãdurii ºi nu se mai zãri… Cãtãlinalergã dupã ea, o strigã, dar degea-ba. Îl cuprinse o mare mâhnire ºistãtu ca împietrit multã vreme lângãplopul tãiat; apoi, întorcându-seacasã, povesti babei ºi moºului celeîntâmplate.

– Poate þi s-a pãrut – spusemoºul.

– Sau ai visat, dragul mamei –spuse baba îngânduratã…

123

– Nici n-am visat, nici nu mi s-apãrut, ci cum vã vãd, aºa am vãzut-o.Pregãtiþi-mi cele trebuitoare ladrum, cã pânã nu voi deslega deblestem pe fata cu pãrul de aur, numã mai întorc…

În zadar prinse a se boci babaprin ungherele bordeiului, în zadarîncercã moºul sã-l opreascã dindrum, Cãtãlin îºi luã rãmas bun,traista pe umeri ºi porni sã caute îm-pãrãþia lui Barbã-de-Câlþi cãlare peCãpãþânã-de-Cal.

Merse el cât merse, tot întrebândîn cale pe cine întâlnea de nu cumvaa auzit în care parte a lumii e aceaîmpãrãþie, dar nimeni nu-i putu danici un rãspuns. Unii nici nu auzi-serã, iar alþii îl sfãtuiau sã se întoarcã

124

acasã. Cãtãlin mulþumea fiecãruia desfat ºi-ºi urma drumul, gândindu-semereu la fata cu pãrul de aur. ªimerse ºi iar merse, pânã ajunse lapoalele unor munþi înalþi, pãduroºi.ªi cum se aºezase pe o stâncã sã mairãsufle, numai ce auzi un behãit decaprã. Ascultã el, ascultã, dar be-hãitul nu se mai oprea, þinea întruna,de parcã nu era lucru curat. Se ridicãºi porni într-acolo. ªi ce sã vezi? Ocaprã neagrã, cum îi corbul, îºiîncurcase coarnele între trunchiurilea doi copaci ºi nu-ºi putea scoatecapul de acolo.

Sãrea, se zbãtea ºi behãia deparcã o ducea cineva la tãiere.

Cãtãlin apucã zdravãn trunchiulunuia din cei doi copaci, îl trase

125

spre el, îl îndoi ºi astfel capra îºiputu scoate coarnele din strânsoare.Se scuturã puþin ca ºi cum ar fi vruts-o rupã de fugã, dar în loc de fugã,vorbi:

– Îþi mulþumesc, voinice, cãm-ai scãpat de strânsoarea copacilor,cã, de mai rãmâneam pe aici, ºi iedul,ºi Înþeleptul ar fi murit de foame….

– Cã þi-ar fi pierit iedul de foa-me, înþeleg, dar nu pricep despre ceÎnþelept e vorba?

– Sus în vârful cel mai înalt dinmunþii ãºtia, trãieºte un Înþelept careºi-a uitat numãrul anilor, dar ºtiecâte-n lunã ºi stele. La el vin oameniisã-i cearã sfatul la nevoie. Eu mãduc pe acolo în fiecare zi ºi-i daudin prisosul laptelui meu, dupã ce

126

îmi hrãnesc iedul. ªi capra vroi sãporneascã în vârful muntelui.

– Stai puþin – zise Cãtãlin. Aºvrea sã-l vãd ºi eu pe Înþelept, cãam mare trebuinþã de sfatul lui, dacãspui cã ºtie atâtea... Aratã-mi ºi miedrumul pânã la el.

– Bucuroasã, rãspunse capra.Mergi dupã mine. Eu am sã sar dinpisc în pisc…

Cãtãlin urcã, urcã în urma caprei,pânã ajunse la peºtera în care trãiaÎnþeleptul. Pletele bãtrânului eraualbe ca omãtul. Sprâncenele îi aco-pereau faþa, iar barba îi ascundeapieptul. Stãtea pe o lespede mare depiatrã înverzitã de muºchi. Când auziipaºii bãiatului îºi ridicã sprâncenelecu o cârjã, se uitã la el cu blândeþe

127

128

ºi-l întrebã ce cautã. Cãtãlin îi spusedin fir a pãr povestea.

– Hm! fãcu bãtrânul. Drumul careduce în împãrãþia lui Barbã-de-Câlþicãlare pe Cãpãþânã-de-Cal e peaproape. Acolo nu-i greu de ajuns,dar cine intrã în acea împãrãþie, care-itocmai pe tãrâmul celãlalt, cu greu semai întoarce… Dacã þi-ai pus în gândsã ajungi pânã acolo, apoi ca sã poþisã vezi iar pãmântul unde te-ai nãscut,ascultã sfatul meu. Tu, ºiragul feteicu pãr de aur nu-l vei putea lua decâtatunci când vei rãpune pocitania; darca s-o rãpui, trebuie mai întâi sã intrica ucenic acolo.

Când vei învãþa tot ce ai de în-vãþat, sã-i ceri lui Barbã-de-câlþicãlare pe Cãpãþânã-de-Cal sã-þi dea

129

drumul acasã, atunci el va face unmare ospãþ ºi te va aºeza în capulmesei lângã el. Dupã ce te va lãuda,îþi va da sã bei o bãuturã dintr-unpahar de aur…

ªi de vei bea, pe loc te vei pre-face în stanã de piatrã… Iar de nuvei bea, ºi va bãga de seamã lucrulacesta, Barbã-de-Câlþi cãlare peCãpãþânã-de-Cal te va face prinvrãjile lui sã uiþi de pãrinþii tãi, defata cu pãrul de aur ºi vei rãmâneacolo toatã viaþa.

– ªi ce va trebui sã fac? întrebãCãtãlin.

– Va trebui sã bei, însã nu dinpaharul tãu, ci din paharul lui…

Dar ca sã nu bage de seamã cândvei schimba paharele, þine inelul

130

acesta… Sã-l pui pe deget atunci…Piatra lui va strãluci atât de tare, încâttuturor li se va lua vederea pentru oclipã…

Atunci schimbã paharele. Aºa îlvei putea rãpune pe Barbã-de-Câlþicãlare pe Cãpãþânã-de-Cal. Dar pânãla vremea aceea sã nu te uiþi la inel,sã nu-l scoþi din învelitoarea lui,chiar de vei merge pe întuneric, cãaltfel vei orbi.

ªi bãtrânul îi întinse un inel în-fãºurat într-o basma.

– Acum – adaugã Înþeleptul –coboarã de pe munte prin partea demiazãzi. Acolo, la poalele lui, e ofântânã adâncã ºi fãrã apã. De veicoborî în ea, vei da de drumul ceduce spre tãrâmul celãlalt.

131

Cãtãlin mulþumi Înþeleptului,coborî muntele ºi, intrând în fântânã,porni pe un drum ce pãrea fãrãsfârºit… Greu era pe acolo, prin în-tuneric, dar voinicul nu-ºi pierducumpãtul, ci merse ºi merse fãrã po-pas, cu gândul numai ºi numai lafata cu pãrul de aur.

ªi, ajungând el la porþile aceleiîmpãrãþii, nici nu avu vreme sã batã,cã-l înconjurarã o ceatã de pitici ºi-lduserã în faþa lui Barbã-de-Câlþicãlare pe Cãpãþânã-de-Cal.

ªedea pocitania într-un palatfãurit numai din pietre scumpe, mailuminos decât soarele ºi împodobitcu cele mai preþioase odoare.

Cãpãþânã-de-Cal, pe care ºedeacãlare, avea ochii ca jãratecul.

132

Ochi care nu se închideau nicizi, nici noapte. Barbã-de-Câlþi eraatât de pocit, încât dacã te uitai la elnumai o singurã datã, a doua oarãnu mai îndrãzneai ori cât de tare aifi fost de fire.

În jurul lui roiau mulþime de pi-tici. Unii cântau fel de fel de cânte-ce din instrumente nemaivãzute, alþiidãnþuiau, unii îi aduceau pe tãvimâncãruri ºi bãuturi, alþii îi pieptã-nau barba de câlþi.

Pereþii palatului strãluceau în felde fel de culori, care se schimbaudin clipã în clipã, aºa încât chipullui Barbã-de-Câlþi cãlare peCãpãþânã-de-Cal era când verde camãtasea broaºtei, când albãstrui,când rubiniu, când galben cum sunt

133

nisipurile pustiului, când întunecatca miezul nopþii.

Cu toate astea, însã, el rãmâneatot aºa de pocit. Cum îl vãzu peCãtãlin îl întrebã:

– Ce vânt te-a abãtut pe aici, ompãmântean? Ai pus gând rãu bogã-þiilor mele sau ai venit sã iscodeºtitainele împãrãþiei?

– Nici una, nici alta. Am auzitvorbindu-se de minunata ta împã-raþie ºi am venit sã te slujesc… Sãintru ucenic.

– Dar ce ºtii sã faci?– ªtiu mult mai puþin decât

meºterii tãi. Dar mã voi sili sã-þi fiupe plac. ªi n-o sã-þi parã rãu de mãvei primi.

134

Barbã-de-Câlþi cãlare pe Cãpã-þânã-de-Cal, care ºtia cã nimeni nuscapã cu vreo tainã din împãrãþie ºicã nici un pãmântean nu va fi înstare sã facã ce fãuresc meºterii lui,dãdu poruncã sã fie pus la încercareºi-l încredinþã mai marelui fãurar5.

Câte minunãþii nu vãzu Cãtãlinîn acea împãrãþie!!

Unii pitici fãceau fel de fel deoglinzi, prin care dacã te uitai vedeaitot pãmântul în lung ºi în lat cumunþii ºi apele, cu dealurile ºi vãilelui… Se uitã Cãtãlin cât se uitã cubãgare de seamã, pânã prinse tainaacelui meºteºug ºi se apucã sã facãºi el una.

ªi fãcu o oglindã atât de meºte-ºugitã, încât când te uitai în ea ve-

135

deai pãsãrile în înaltul cerului, peºtiicei mici în fundul mãrilor, vedeaicomorile ascunse în adâncul pãmân-tului, vedeai tot ce se întâmplã înlunã ºi în stele… Se bucurã Barbã-de-Câlþi cãlare pe Cãpãþânã-de-Calde aºa minune.

Stãtu Cãtãlin, stãtu multã vremeprintre piticii care lucrau din aur ºiargint, din nestemate, fel de fel depodoabe; printre cei ce þeseau dinfire mai subþiri ca pânza pãian-jenului pânzeturi de mãtase; printrecei ce topeau ºi amestecau diferitemetale. În altã parte a acelei împã-rãþii, câþiva pitici cu bãrbile albe secãzneau sã facã o pasãre de fier.

Pasãrea se ridica puþin în sus, darcãdea îndatã ºi se sfãrâma… Piticii

136

începeau din nou lucrul. ªi pasãreadin nou se prãbuºea… Se uitã Cã-tãlin, se gândi, se rãsgândi ºi, în celedin urmã, se apucã ºi el sã facã oasemenea pasãre de fier. ªi o fãcuatât de mare, încât pe spinarea eiîncãpeau mai bine de doisprezecepitici. Pasãrea pãrea vie, clipea dinochi, miºca din aripi ºi zbura ca opanã deasupra acelei împãrãþii.

Se uitã la ea Barbã-de-Câlþicãlare pe Cãpãþânã-de-Cal ºi sebucura.

ªi aºa, învãþã Cãtãlin, rând perând, toate meºteºugurile, toate tai-nele din acea împãrãþie ciudatã. ªicând nu mai avu nimic de învãþat,se duse ºi-i spuse lui Barbã-de-Câlþicãlare pe Cãpãþânã-de-Cal cã l-a

137

apucat dorul satului ºi al pãrinþilorºi nu mai poate sta acolo.

– Mã întristeazã mult lucrulacesta – îi rãspunse pocitania. Te-aiarãtat tare isteþ ºi nu numai cã aiînvãþat meºteºugurile, dar ai fost maipriceput decât supuºii mei… Dacãvrei sã rãmâi aici, mare cinste îþi voida. Cu mine la masã vei sta, în pa-late de aur te voi purta, mai marepeste robi te-oi face… Iar dacã nu,uite, cu daruri te dãruiesc, du-te deaici unde vrei…

Vãzând pocitania cã nu-l poateopri pe voinicul nostru, fãcu unsemn cu mâna ºi pe datã în faþa lorse aºternu o masã încãrcatã cu bucateºi daruri. Cântãreþii începurã sãcânte, dãnþuitorii sã þopãie, palatul

138

sã lumineze în toate chipurile ºi întoate culorile. Pocitania îºi mângâiabarba ºi râse cu poftã, când, pe douãtipsii de aur, douã arãtãri au adusdouã pahare pline cu bãuturã. Peunul îl aºezã în faþa lui Cãtãlin ºi pecelãlalt în faþa stãpânului aceleiîmpãrãþii. Cãtãlin îºi aduse amintede sfatul Înþeleptului ºi scoase re-pede din sân inelul. Acesta strãluceaatât de tare, încât Barbã-de-Câlþicãzu de pe Cãpãþânã-de-Cal aproapeorbit. În acea clipã, bãiatul nostruschimbã paharele. Pocitania se frecãla ochi ºi spuse:

– Multe bogãþii am, dar aºapodoabã n-am mai vãzut. N-ai vreasã mi-l dãrui mie?…

139

140

– Ba da. Dar dupã ce bem câteun pahar cã mi-e o sete straºnicã –spuse Cãtãlin.

Ridicarã paharele, ciocnirã ºi ledãdurã peste cap… Ce sã vezi?Pocitania începu sã tremure, sã tre-mure ºi se prãbuºi din capul mesei,se înnegri, se înnegri, apoi, prefã-cându-se în stanã de piatrã, rãmasenemiºcat. Vãzând lucrul acesta,Cãpãþânã-de-Cal lãsã în jos urechilecare-i slujeau ºi de picioare ºi serepezi la Cãtãlin sã-l sfâºie cu dinþii.Cãtãlin prinse însã repede Cãpãþânã-de-Cal în palme ºi o aruncã câtcolo… Cãpãþâna iar se apropia,clãnþãnea, Cãtãlin în pãmânt oazvârlea.

141

Piticii se ascunserã cu toþii ca îngaurã de ºarpe. ªi tot luptând bãiatulîncolo ºi încoace, ajunse lângã unmare cazan cu plumb clocotit ºi,apucând în mânã zdravãn cãpãþâna,o aruncã acolo.

Focul se stinse, plumbul se rãci,dar nici Cãpãþânã-de-Cal nu maiputu ieºi de acolo.

Piticii prinserã a se arãta din toatepãrþile ca furnicile ºi, asvârlindu-ºiîn sus fesurile, nu mai ºtiau cumsã-i mulþumeascã lui Cãtãlin cã-iscãpase de Barbã-de-Câlþi ºi deCãpãþânã-de-Cal, cãci o datã cupieirea pocitaniilor, pieri ºi vrajacare-i þinuse multã vreme subpãmânt în acea împãrãþie sã-l

142

slujeascã pe Barbã-de-Câlþi cãlare peCãpãþânã-de-Cal, fãrã ºovãire.

Nu trecu mult ºi palatul luiBarbã-de-Câlþi se întunecã ºi seprãbuºi la pãmânt ºi din dãrãmã-turile lui ieºi la ivealã, strãlucitor,ºiragul de mãrgele, ºiragul fetei cupãrul de aur. Cãtãlin îl puse în sânºi pãrãsi vesel acele locuri. Dupã elpãrãsirã toþi piticii acea împãrãþie ºiapucarã care încotro bucuroºi ne-voie mare.

Cum ajunse la lumina zilei,Cãtãlin porni sã caute peºtera undese bat munþii în capete.

ªi trecea în zbor,ªirul nopþilor…ªi treceau ca-n gând

143

Zilele pe rând…Cãtãlin mergea,Zarea strãbãtea,Nici nu obosea,Nici nu se oprea…

ªi dupã ce trecu el prin codriibãtrâni, peste ape adânci, prin pus-tiuri, zare dupã zare, iatã cã se po-meni în calea lui cu o mulþime deoameni ca vai de ei, zdrenþuroºi ºigãlbejiþi la faþã.

– Dar unde v-aþi pornit, oamenibuni? îi întrebã Cãtãlin.

Dar oamenii mergeau încet, cuprivirile în pãmânt ºi nici unul nu-irãspunse nimic. Cãtãlin mai întrebão datã. Atunci un bãtrânel îi spuse:

144

– Parcã tu nu ºtii?!… De ce maiîntrebi? ªi copiii din leagãne ºtiuamarul nostru!

– Nu vã fie cu bãnat, oameni buni,dar eu îs din altã parte a lumii…

Bãtrânul îl iscodi cu ochii multãvreme, apoi zise:

– Pe drept cuvânt, atunci nu ºtiinimic de nebunia împãratului nos-tru… Nimeni nu ºtie unde a vãzutîmpãratul, unde a visat, cã s-ar putearidica un palat cu luna în cerdac ºicu acoperiºul de stele. A strâns toþimeºterii ºi toþi oamenii mai în puteredin împãrãþie ºi ne chinuie ca vaide lume… Cãci zidesc meºterii, detrei ani întruna zidesc, zidurile seînalþã, se înalþã, apoi se prãbuºescpeste oameni… ªi nu-i nici un

145

spor… ªi nu-i piatrã pe lume pentruaºa palat, ºi nu-s pãduri sã se taie casã se ridice asemenea schele… ªinu-i izbãvire pentru norod, ºi nu-imeºter faur sã poatã face asemeneaminune, ºi nu-i nimeni sã ne scapede nebunia împãratului…

Cã, iatã! a dat poruncã asprã ºide nu-i vom ridica palatul pânã înºapte zile, pe toþi ne va trece prinsabie…

Cãtãlin stãtu o clipã locului, semai uitã la chipurile posomorâte aleoamenilor, apoi spuse:

– Cred cã voi putea eu sã vã ajut,duceþi-mã pânã la împãratul vostru.

– Mai bine þi-ai vedea de drum– zise bãtrânul. Vrei sã-þi rãmânã ºiþie oasele pe aici?

146

Dar ori câte i-au spus oameniiaceia, nu l-au putut îndupleca peCãtãlin sã-ºi vadã de drum. Voi-nicul nostru porni cu ei la loculunde se zidea palatul. Erau acoloadunaþi o mulþime de oameni vlã-guiþi, cu feþele înspãmântate. Uniicãrau bolovani de piatrã în spinare,alþii amestecau varul cu nisip, alþiiurcau pe schele împovãraþi, alþii zi-deau de zor.

Cãtãlin stãtu ºi se gândi în fel ºichip cum s-ar putea face asemeneapalat. În cele din urmã, se duseînaintea împãratului ºi îi spuse cãel, împreunã cu câþiva meºteri, ar fiîn stare sã ridice palatul. Împãratulîl mãsurã cu ochii ºi zise:

147

– Te crezi în stare sau nu-þi stãbine capul pe umeri?

– Mã cred, mãria ta! Numai sãne împãcãm din preþ…

– Preþ? fãcu împãratul. Ne îm-pãcam noi la urmã… Cu ce vei dori,te voi dãrui…

Cãtãlin nu spuse nimic, îºi alesemeºteri ºi dupã ce se sfãtui cu eiîncepu zidirea palatului. Zidurilecreºteau, ca prin farmec, palatulprinse a se înãlþa, a se înãlþa dreptîn sus, fãrã sã se poticneascã. Sebucurã împãratul. Palatul se înãlþamai sus decât dealurile, mai susdecât munþii, mai sus decât norii.Toþi se minunau de dibãcia luiCãtãlin. Iatã însã cã dupã o vremenu mai avurã nici piatrã pentru zidã-

148

rie, nici lemn pentru schele. Împã-ratul nici nu vroia sã audã de asta,ci numãra zilele meºterilor ºi pusepe cãlãu sã ascutã sãbiile. Mai era ozi ºi o noapte ºi capetele meºterilorîmpreunã cu al lui Cãtãlin aveau sãcadã la pãmânt. Stãtea voiniculnostru ºi se gândea ce sã facã, dardegeaba. κi aduse atunci aminte deºiragul meºteºugurilor ºi-l scoase dinsân, cu chipul cã va gãsi în ºirag omãrgea care sã-l înveþe sã facãpalatul…

Dar cum sta el ºi se uita la mãr-gele, numai ce o vede venind în faþalui, pe fata cu pãrul de aur.

– Hei, de ce eºti necãjit, Cãtãlin?– Cum sã nu fiu, când n-am din

ce zidi palatul…

149

– Nu te îngrijora, câtuºi de pu-þin, mai ai vreme…

– Dar cum ai ajuns pânã aici?Cine þi-a spus?

– Stãteam în peºtera aceea ºiaºteptam sã treacã o mie de ani sã-mipot aminti meºteºugurile furate deBarbã-de-Câlþi cãlare pe Cãpãþânã-de-Cal ºi deodatã în mintea mea s-afãcut luminã, pe toate mi le-amamintit. Am înþeles atunci cã vrajapocitaniei a pierit… cã tu l-ai rãpusºi am pornit sã te caut prin lume.Nu mi-a fost greu sã te gãsesc ºi sunttare bucuroasã…

– Uite – spuse Cãtãlin – þi-amadus ºiragul de mãrgele; ºi eu spretine pornisem, dar dupã cum vezi,m-am oprit pe aici sã scap pe oa-

150

meni de nebunia împãratului lor ºimi-am gãsit beleaua cu el. Multemeºteºuguri am învãþat, dar sã clã-desc palate cu vãzduh nu mã pricep,cã pe aproape piatrã nu se gãseºte,iar ceasurile îmi sunt numãrate…

Fata cu pãrul de aur luã ºiraguldin mâna lui Cãtãlin, alese din el omãrgea ºi, întinzând-o bãiatului, îispuse:

– Cu aceastã pietricicã vei zidimai departe palatul. Urcã-te peziduri, pofteºte-l ºi pe împãrat susºi sfarmã aceastã mãrgea pe zidullui. Tu însã sã rãmâi pe schele, iarcând va începe palatul sã se zideascãsingur, sã cobori. Dupã ce vei is-prãvi, cautã-mã la Izvorul Cer-bilor…

151

Cãtãlin se duse la împãrat ºi-ispuse:

– Mãria ta, am tot gândit ºi m-amrãsgândit, cum sã fie mai frumos ºimai minunat palatul. Acum avemtot ce ne trebuie; te-aº pofti însã sãte urci pe schele ºi sã vezi cum vinmunþii de piatrã spre palatul tãu,cum aleargã pãdurile, cã aºa minunen-ai mai vãzut încã, mãria ta!!

Împãratul îºi luã cei mai credin-cioºi sfetnici, înarmaþi pânã în dinþi,urcã ºi începu sã se plimbe pe ziduri…

– E prea jos palatul! spuse el.Bagã de seamã, meºtere. Stelele încãsunt departe…

– Pânã la stele se va ridica… ºiCãtãlin sparse mãrgeaua în zidulpalatului.

152

…ªi ce sã vezi? Palatul începusã creascã fãrã meºteri, fãrã schele,ridicându-l pe împãrat ºi pe sfetniciilui în sus.

ªi atât de repede creºteau zidu-rile, încât de pe schele, de unde rã-mase, Cãtãlin abia putu sã strige:

– Mai sus, împãrate?Nu auzi însã nici un rãspuns. ªi

zidurile palatului creºteau, se sub-þiau. Împãratul ºi sfetnicii se ridicauo datã cu zidurile ºi dupã câtevaclipe nu se mai vãzurã…

Cãtãlin coborî de pe schele. Lu-mea adunatã acolo se uita cu mânastreaºinã la ochi… Cãtãlin le fãcusemn sã se îndepãrteze…

Zidurile creºteau, se subþiau, fã-cându-se din ce în ce mai strãvezii…

153

154

Deodatã se auzi o bubuiturã…Palatul se prãbuºi pânã la temelii.

Din împãrat ºi sfetnici nu rãmasenici urmã…

Dãrâmãturile prinserã sã intre înpãmânt… ºi cât se scufundau dãrâ-mãturile, cu atât feþele oamenilor seluminau…

Dupã ce-ºi luã rãmas bun de latoþi meºterii ºi oamenii de acolo,Cãtãlin porni spre Izvorul Cerbilor.Fata cu pãrul de aur îl aºtepta…

ªi cum era pe acolo o buturugã,încãlecarã pe ea ºi cât ai pune furca-nbrâu ajunserã la casa lui Cãtãlin. Babaºi moºul erau atât de bãtrâni, încât abiase miºcau de colo pânã, colo…

ªi cum îi vãzurã, nu mai ºtiauce sã facã de bucurie. Se uita baba

155

la moº, se uita moºul la babã, ºi apoiamândoi la bãiat ºi la fatã, se uitau,ºi cum se uitau cum întinereau…

ªi începu baba sã frãmânte pâi-nea în covatã, iar moºul sã aducãvin… Ba mai venirã ºi vecinii ºivecinele ºi dãdurã o mânã de ajutorla fãcutul sarmalelor, la friptul pui-lor, la gãtitul miresei…

ªi unde începu, mãre, o nuntãcum pe lume nu se pomenise. ªivenirã atâþia nuntaºi, încât se umpluograda… Ba venirã ºi din împãrãþiadin care Cãtãlin scãpase oamenii deîmpãrat, ba venirã ºi piticii pe care-iscãpase de robia lui Barbã-de-Câlþi,aducând fel de fel de daruri. Cãtãlintrimise câþiva flãcãi isteþi de-l aduserãºi pe Înþelept sã stea în capul mesei.

156

ªi porni un ospãþ ºi o veselie dese opri soarele pe cer mirat. ªi jucababa cu moºul, ºi juca Cãtãlin cufata cea mândrã, ºi jucau nuntaºiide râdea pãmântul sub opinci6.

M-am pornit ºi eu într-acolo, darcând am ajuns, nunta se sfârºise, iarfata cu pãrul de aur ºi Cãtãlin tocmaiîmpãrþeau oamenilor mãrgelele dinºiragul meºteºugurilor.

Din ºirag mai rãmãsese o singurãmãrgea, pe care mi-au dat-o mie.

Când am desfãcut mãrgeaua, amgãsit în mijlocul ei povestea pe carev-am spus-o ºi de atunci am prinsmare dragoste de poveºti.

157

GLOSAR

1 opincã – încãlþãminte þãrãneascã 2 vâlcea – vale îngustã ºi puþin adâncã, cu

fundul aproape plat 3 rariºte – loc dintr-o pãdure unde copacii

sunt foarte rari 4 a (se) dumiri – a pricepe, a-ºi da bine seama 5 ghioagã – ciomag, bâtã 6 pripor – pantã abruptã 7 broboadã – basma mare ºi groasã 8 oca – veche unitate de mãsurã pentru

greutãþi 9 cremene – rocã care are proprietatea sã

producã scântei atunci când este lovitã cuobiecte de oþel

10 a chibzui – a se gândi11 ocol – (aici) gard fãcut în jurul unui loc12 a (se) înteþi – a (se) face mai intens13 a fereca – a încuia14 a împresura – a înconjura din toate pãrþile

NUIELUªA DE ALUN

158

1 hapsân – rãu la inimã 2 a (se) gãti – a (se) îmbrãca, a (se) împodobi 3 ciuturã – gãleatã care serveºte la scos apa din

fântânã 4 caier – mãnunchi de lânã, de in, de cânepã,

care se pune în furcã pentru a fi tors 5 tort – (aici) fir de tors 6 broboadã – basma mare ºi groasã

7 a se dumiri – a pricepe, a-ºi da bine seama 8 vârtelniþã – unealtã de lemn cu ajutorul cãreia

se deapãnã firele de cânepã, de lânã, de bumbac 9 a urzi – a pregãti, a întinde firele textile paralele

montate în rãzboiul de þesut, prin care se trece

firul pentru a obþine þesãtura10 rãdvan – trãsurã de lux închisã, trasã de mai

mulþi cai11 ospãþ – petrecere cu masã mare12 ocarã – jignire, insultã13 hodinã = odihnã14 fuior – mãnunchi de in, de cânepã gata de

tors15 bicisnic – (om) lipsit de inteligenþã ºi de

energie16 pripor – pantã abruptã

FUSUL FERMECAT

159

1 doniþã – vas din lemn, cu toartã ºi capac2 ciubãr – vas mare din lemn prevãzut cu toarte3 iarmaroc – târg, bâlci4 caþaveicã – hainã þãrãneascã scurtã (îmblãnitã),

cu mâneci largi, purtatã de femei5 fãurar – fierar6 opincã – încãlþãminte þãrãneascã

FATA CU PÃRUL DE AUR