41
NUTRIŢIA ŞI ALIMENTAŢIA PEŞTILOR 1. PARTICULARITĂŢI DE DIGESTIE ŞI VALORIFICARE A HRANEI LA PEŞTI Digestia este un proces biochimic şi mecanic complex, care are loc în tubul digestiv şi în cursul cǎruia nutreţurile ingerate sunt transformate în substanţe simple uşor asimilabile. La crap, stomacul propriu- zis lipseşte, hrana trecând din esofag în intestin unde are loc digestia. Durata şi gradul de digestie al diferitelor nutreţuri sunt condiţionate de vârstǎ, varietate, temperaturǎ, cantitatea de oxigen din apǎ şi calitatea hranei. Puietul digerǎ mai greu decât indivizii adulţi, iar digestia la crap fiind de scurtǎ duratǎ, cantitatea ingeratǎ la un tain este micǎ. La peştii omnivori (crap) hrana este supusǎ în cavitatea bucalǎ unui proces de mǎcinare cu ajutorul dinţilor faringieni. Spre deosebire de aceştia, peştii rǎpitori (pǎstrǎvul) înghit hrana în întregime fǎrǎ sǎ o mǎrunţeascǎ. Deoarece glandele salivare lipsesc atât în cazul peştilor omnivori cât şi a celor rǎpitori, hrana nu este supusǎ nici unei transformǎri chimice în cavitatea bucalǎ. Abia în stomac, iar la speciile la care acesta lipseşte în intestin, au loc transformǎri chimice ale hranei sub influenţa pepsinei care acţioneazǎ în mediul acid şi la o anumitǎ temperaturǎ a apei. Temperatura optimǎ a apei la care digestia se desfǎşoarǎ în cele mai bune condiţii diferǎ de la o specie la alta (crap 20-23 0 C, iar pǎstrǎv 13- 15 0 C). La crap perioadele cu ingestele cele mai reduse şi procesele de digestie cele mai lungi sunt cele de la începutul furajǎrii (aprilie-mai) şi cele cǎtre sfârşitul furajǎrii (15 septembrie- octombrie). În

NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

NUTRIŢIA ŞI ALIMENTAŢIA PEŞTILOR

1. PARTICULARITĂŢI DE DIGESTIE ŞI VALORIFICARE A HRANEI LA PEŞTI

Digestia este un proces biochimic şi mecanic complex, care are loc în tubul digestiv şi în cursul cǎruia nutreţurile ingerate sunt transformate în substanţe simple uşor asimilabile.

La crap, stomacul propriu- zis lipseşte, hrana trecând din esofag în intestin unde are loc digestia. Durata şi gradul de digestie al diferitelor nutreţuri sunt condiţionate de vârstǎ, varietate, temperaturǎ, cantitatea de oxigen din apǎ şi calitatea hranei. Puietul digerǎ mai greu decât indivizii adulţi, iar digestia la crap fiind de scurtǎ duratǎ, cantitatea ingeratǎ la un tain este micǎ.

La peştii omnivori (crap) hrana este supusǎ în cavitatea bucalǎ unui proces de mǎcinare cu ajutorul dinţilor faringieni. Spre deosebire de aceştia, peştii rǎpitori (pǎstrǎvul) înghit hrana în întregime fǎrǎ sǎ o mǎrunţeascǎ.

Deoarece glandele salivare lipsesc atât în cazul peştilor omnivori cât şi a celor rǎpitori, hrana nu este supusǎ nici unei transformǎri chimice în cavitatea bucalǎ. Abia în stomac, iar la speciile la care acesta lipseşte în intestin, au loc transformǎri chimice ale hranei sub influenţa pepsinei care acţioneazǎ în mediul acid şi la o anumitǎ temperaturǎ a apei. Temperatura optimǎ a apei la care digestia se desfǎşoarǎ în cele mai bune condiţii diferǎ de la o specie la alta (crap 20-230C, iar pǎstrǎv 13- 150C).

La crap perioadele cu ingestele cele mai reduse şi procesele de digestie cele mai lungi sunt cele de la începutul furajǎrii (aprilie-mai) şi cele cǎtre sfârşitul furajǎrii (15 septembrie- octombrie). În sezonul rece, procesele de digestie sunt lente, hrana rǎmâne multe ore nedigeratǎ, iar asimilarea este redusǎ. Nutreţurile nu numai cǎ nu sunt ingerate, dar cele ingerate sunt eliminate în mare parte şi nu contribuie esenţial în procesele de creştere şi îngrǎşare.

La peştii rǎpitori, digestia se face treptat pe mǎsurǎ ce hrana intrǎ în stomac. La acest nivel pH-ul este acid cu valori cuprinse între 4,5- 4,7, pepsina fiind prima enzimǎ care intrǎ în acţiune. La speciile fǎrǎ stomac, pepsina lipseşte, iar rolul digestiv este asigurat de intestin şi glandele anexe.

Durata digestiei stomacale diferǎ în funcţie de specie şi de natura hranei ingerate. La peştii rǎpitori, digestia la nivelul stomacului are o duratǎ de 3- 6 zile, iar la crap este de pânǎ la 4 ore (funcţia stomacului este suplinitǎ de bulbul intestinal şi glandele lui).

La peştii rǎpitori, din stomac, hrana incomplet digeratǎ trece în intestinul mijlociu unde mediul este alcalin. La acest nivel substanţele nutritive vor fi complet digerate, dupǎ care sunt absorbite. Rolul hotǎrâtor în digestia intestinalǎ îl au cele douǎ glande anexe, ficatul şi mai ales pancreasul (Guillaume şi colab., 1999; Oprea 2000) . Sucul pancreatic conţine cele trei enzime: amilaza, însoţitǎ

Page 2: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

uneori de maltazǎ, lipaza şi tripsina. Existǎ o diferenţiere între speciile fǎrǎ stomac şi cele cu stomac. La peştii nerǎpitori acţioneazǎ douǎ enzime amilaza şi maltaza, în timp ce la rǎpitori doar amilaza. Amilaza acţioneazǎ asupra glucidelor pe care le descompune în zaharuri simple, solubile în apǎ, ce trec uşor în sânge sub formǎ de glucozǎ circulantǎ (Bergot 1981; Oprea 2000). În situaţia când cantitatea de glucozǎ din sânge este mare, intervin pancreasul prin mǎrirea secreţiei de insulinǎ şi ficatul care depoziteazǎ glucoza sub formǎ de glicogen.

Lipaza descompune grǎsimile în glicerol şi acizi graşi. O parte din grǎsimile asimilate contribuie la arderile interne, iar o altǎ parte se depun ca rezervǎ în ficat, muşchi, subcutanat, în ţesutul adipos (Guillaume şi colab., 1999; Oprea 2000).

În urma digestiei gastrice şi intestinale rezultǎ substanţe solubile în apǎ constituite din aminoacizi, acizi graşi, glicerol şi zaharuri simple. Prin adsorbţie intestinalǎ acestea ajung în sânge şi sunt transportate la celulele diferitelor ţesuturi, recombinate pentru a da naştere la substanţa corporalǎ proprie, sau utilizate pentru obţinerea de energie. Hrana nedigeratǎ este eliminatǎ în apǎ prin anus sub formǎ de materii fecale.

Peştii rǎpitori (cu stomac) sunt caracterizaţi printr-o activitate proteoliticǎ superioarǎ datoritǎ pH-ului acid favorabil activitǎţii optime a pepsinei, în timp ce peştii omnivori (fǎrǎ stomac) prezintǎ în tractusul digestiv o reacţie slab alcalinǎ favorabilǎ activitǎţii tripsinei şi enzimelor amilolitice. Se poate afirma cǎ peştii rǎpitori sunt specializaţi în digestia proteinelor din hranǎ iar cei omnivori digerǎ uşor glucidele.

Trebuie menţionat faptul cǎ speciile rǎpitoare sunt mai puţin adaptate la digestia glucidelor, comparativ cu peştii nerǎpitori.

În tractusul digestiv al peştilor are loc şi o digestie microbianǎ, bacteriile participând la scindarea substanţelor nutritive într-o mǎsurǎ mai mare sau mai micǎ în funcţie de specia de peşte. De obicei, conţinutul ridicat în celulozǎ din hranǎ inhibǎ activitatea proteazelor şi carbohidrazelor, influenţând negativ digestia.Echipamentul enzimatic al peştilor în funcţie de caracterul alimentaţiei este prezentat în tabelul 1:

Tabelul 1Echipamentul enzimatic şi organele secretoare

(Guillaume şi colab., 1999)Caracterul nutriţiei Organul

Enzimele digestive pentru

Proteine Lipide Glucide

Peşti răpitori (cu stomac)

Stomac pepsina - chitinaza

Pancreas

tripsina chimotripsinacolagenazaelastaza

lipaza

α1-4glucozidazamaltaza chitinaza

Intestin enterokinaza maltaza

Page 3: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

erepsina - isomaltazachitobiaza

Peşti omnivori (fără stomac)

Pancreas

tripsinachimotripsinacolagenazaelastaza

lipaza

α 1-4glucozidazamaltazachitinaza

Intestin enterokinazaerepsina

-

maltazaizomaltazacelulaza (β1-4 glucozidaza)chitobiazalaminarinaza (β1-3glucozidaza)

Locul de acţiune şi activitatea enzimelor sunt prezentate în tabelul 2:Tabelul 2

Activitatea enzimelor(după Guillaume şi colab. 1999)

Categoria Enzima Activitatea

Proteaze

pepsinatripsinachimotripsinaelastazacolagenaza

hidroliza legăturilor interne

Peptidaze carboxipeptidaze

carboxilesteraza

hidroliza legăturilor externehidroliza peptidelor

Glucozidazeamilazachitinaza

hidroliza amidonuluihidroliza chitinei

Lipaze lipaza pancreaticăcolipazaesteraze

hidroliza triacilglicerolilor şi a altor lipide

Nucleaze ribonucleaza hidroliza acizilor nucleici

2. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CONSUMUL VOLUNTAR LA PEŞTI

Cantitatea de nutreţuri care poate fi ingeratǎ de cǎtre peşti este influenţatǎ de urmǎtorii factori: nutriţionali, ambientali şi comportamentali care pot sǎ mǎreascǎ sau sǎ reducǎ eficienţa nutriţiei.

Factorii nutriţionali. Unele cercetǎri au arǎtat cǎ peştii sunt capabili sǎ distingǎ douǎ nutreţuri. Utilizând distribuitoare automate pentru hranǎ, s-a demonstrat cǎ dupǎ douǎ zile de acomodare pǎstrǎvul poate face diferenţa între

Page 4: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

nutreţuri pe bazǎ de fǎinǎ de peşte şi pe bazǎ de cazeinǎ, manifestând o preferinţǎ pentru primele. Pǎstrǎvul mai este capabil sǎ detecteze deficienţa în zinc. Cantitatea de nutreţuri ingeratǎ este reglatǎ în funcţie de nevoile energetice ale speciei pe baza conţinutului nutreţului în energie digestibilǎ. Unii autori au constatat cǎ dupǎ primele zile care urmeazǎ unei perioade de flǎmânzire, energia ingeratǎ depinde de starea nutriţionalǎ a peştilor; cu cât rezervele de grǎsimi sunt mai mari cu atât ingestia voluntarǎ prezintǎ o importanţǎ mai redusǎ şi invers (Guillaume şi colab., 1999). În salmonicultură hrănirea materialului biologic se face după un program strict, timp de şase zile pe săptămână, cea de-a şaptea zi fiind impus post. În ziua următoare postului, consumul de nutreţuri poate fi crescut cu 10-20 %. Ingestia voluntară mai este influenţată şi de natura nutreţului care este dictată de comportamentul de hrănire al fiecărei specii (Talbot 1993). Astfel, păstrăvul curcubeu se hrăneşte la suprafaţa apei ceea ce impune ca nutreţul administrat să aibă o flotabilitate mai ridicată ceea ce se poate realiza prin încapsularea granulelor într-o peliculă de ulei, în timp ce siluridele se hrănesc cu precădere în parte inferioarǎ a bazinului, motiv pentru care granulele destinate furajării lor nu trebuie să aibă grad ridicat de flotabilitate.

Factorii ambientali. La poikiloterme, temperatura şi calitatea apei sunt principalii parametri care influenţeazǎ consumul voluntar. Pentru fiecare specie existǎ un optim termic la care consumul voluntar este maxim. Principalii factori ambientali ce influenţează ingestia voluntară sunt pH-ul, oxigenul dizolvat şi temperatura apei. Atunci când unul dintre aceşti factori depǎşeşte acest optim, consumul voluntar se menţine un anumit timp dupǎ care se reduce sau chiar poate sǎ înceteze hrǎnirea (Ali 1992; Guillaume şi colab., 1999). Temperatura optimǎ de hrǎnire la crap este de 20-230C, la somn 20- 250C şi 13- 150C la pǎstrǎv. Atunci când temperatura scade, diminuarea consumului voluntar este progresivǎ pânǎ la un anumit nivel la care se instaurează refuzul alimentar (Talbot 1993; Guillaume şi colab., 1999). De exemplu, crapul are un apetit redus la temperatura apei de 27- 280C încetând sǎ se hrǎneascǎ la peste 30-310C. Atunci când temperatura scade, diminuarea consumului voluntar este progresivǎ pânǎ la un anumit nivel sub care peştele nu se mai alimenteazǎ. Astfel crapul la temperatura apei de sub 12- 150C are un apetit mult diminuat iar sub 40C înceteazǎ complet hrǎnirea.

Peştii sunt foarte sensibili faţǎ de calitatea apei în care trǎiesc. Astfel, prezenţa unei mari cantitǎţi de amoniac sau de nitriţi blocheazǎ hrǎnirea ajungându-se la mortalitǎţi. La pǎstrǎv, un nivel de oxigen sub 6 mg/ l duce la încetarea hrǎnirii.Relaţia temperatură-metabolism-apetit. Temperaturile scăzute corespund unei activităţi metabolice reduse a păstrăvului. Păstrăvii consumă hrană pentru a-şi satisface necesităţile metabolice ceea ce înseamnă că o necesitate metabolică redusă reflectă un apetit diminuat (Coppens 2007). La temperaturi mai scăzute (lunile de iarnă) apetitul păstrăvilor este mult diminuat astfel că

Page 5: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

rezultă un ritm de creştere foarte scăzut. Din această cauză, ritmul de hrănire exprimat ca şi procent din biomasă este întotdeauna mai scăzut la temperaturi scăzute ale apei (Coppens 2007). La o temperatură de 4-5ºC a apei, cantitatea maximă de nutreţ ce poate fi consumată este de 1 % din biomasa totală, procent ce reprezintă hrana de întreţinere. La temperaturi mai ridicate ale apei, situaţia se inversează: ritmul metabolic creşte odată cu necesarul energetic al păstrăvilor. La un apetit crescut pot fi obţinute ritmuri de creştere mai rapide prin folosirea unei hrane cu aport mai mare de energie (Coppens 2007).

Factorii comportamentali. O inhibiţie de moment a consumului de hranǎ se observǎ ca urmare a stresului provocat de manipulǎrile dese ale peştilor, sau de prezenţa unor prǎdǎtori, ori a unor ecto- şi endoparaziţi. Dacǎ este înlǎturatǎ cauza stresului inhibiţia se menţine doar câteva ore (Talbot 1993; Guillaume şi colab., 1999). Dacă peştii sunt hrǎniţi la discreţie, aceastǎ perioadǎ de inhibiţie este urmatǎ de o scurtǎ fazǎ de hiperfagie compensatoare, care anuleazǎ sau diminueazǎ efectul negativ al stresului asupra creşterii. Existǎ stres cronic, ca de exemplu o densitate de creştere foarte scǎzutǎ, care permite sǎ aparǎ nişte relaţii interindividuale mergând pânǎ la ierarhizarea indivizilor şi apariţia unei relaţii de tip dominant-dominant. Aceastǎ situaţie conduce rapid la o puternicǎ heterogenitate a creşterii (neuniformitate) (Talbot 1993; Guillaume şi colab., 1999).

Efectul fotoperioadei este destul de controversat; nu durata zilei în sine determinǎ consumul voluntar, ci mai degrabǎ modificarea duratei. Marea majoritate a speciilor de peşti au un comportament alimentar în relaţie strânsǎ cu ciclul de alternanţǎ zi-noapte (Coppens 2007). De exemplu, pǎstrǎvul se hrǎneşte cu precǎdere ziua. Hrǎnirea lui se caracterizeazǎ printr-o fazǎ de hiperfagie care apare în primele ore ale dimineţii.

3. NUTREŢURILE UTILIZATE ÎN HRANA PEŞTILOR 3.1. Condiţiile îndeplinite de nutreţuri

Nutreţurile utilizate în alimentaţia peştilor trebuie sǎ îndeplineascǎ urmǎtoarele condiţii: sǎ conţinǎ nutrienţii necesari creşterii, dezvoltǎrii şi îngrǎşǎrii peştilor; sǎ se distribuie într-o formǎ accesibilǎ şi sǎ fie uşor asimilabile; sǎ se distribuie în cantitǎţi suficiente pentru a se obţine sporul de creştere dorit; sǎ nu se utilizeze în stare alteratǎ pentru a evita mirosul şi gustul neplǎcut al cǎrnii; sǎ fie uşor digerabile pentru specia respectivǎ; în perioada de hrǎnire sǎ fie raţional eşalonate cantitativ şi calitativ.

3.2. Clasificarea nutreţurilorNutreţurile se clasifică după 3 mari criterii: originea lor; tehnologia de obţinere; specia şi vârsta peştelui;

1. Originea nutreţurilor:

Page 6: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Nutreţuri de origine vegetală: lucernă, trifoi sau alte componente vegetale tocate; culturi de alge, făinǎ de nutreţuri fibroase; porumb, ovăz, orz, orzoaică; şroturi de floarea-soarelui, soia, ricin şi rapiţă; spărturi de cereale; reziduuri de la selectarea cerealelor; reziduuri de la industria berii, a zahărului; praf de moară; leguminoase: lupin, bob, soia ,mazăre, fasole; rădăcinoase şi nutreţuri însilozate. Nutreţuri de origine animală: făinuri de carne, sânge, oase şi peşte, făina de la abatoarele avicole, făina de pene, deşeuri de abator; subproduse din industria laptelui (zer praf, cazeină, lapte smântânit praf); crisalide; crustacee; moluşte, etc.Nutreţuri de origine minerală: calciu furajer; fosfaţii furajeri; tuf vulcanic.Nutreţuri biostimulatoare, de completare şi aditivi furajeri: drojdii furajere; zooforturi (vitamine, microelemente, medicamente); hormoni (tiroidieni, steroizi); preparate enzimatice; agenţi antimicrobieni (acid benzoic, acid formic, benzoatul de sodiu); antioxidanţi; coloranţi; aromatizanţi (făina de peşte, făina de creveţi şi calmar); lianţi (glutenul, tărâţele de grâu, amidonul, cazeina, bentonita, hemiceluloza) etc.În alimentaţia peştilor nu este autorizată folosirea nici unui antibiotic ca factor de creştere.

2. Tehnologia de obţinere. În funcţie de modul de preparare, nutreţurile combinate pentru peşti se clasificǎ în: nutreţuri combinate vrac; nutreţuri combinate granulate presate; nutreţuri combinate granulate extrudate- expandate; nutreţuri combinate hidrolizate.

3. Specia şi vârsta peştelui: nutreţuri pentru perioada larvară şi de alevini; nutreţuri pentru creşterea puietului; nutreţuri pentru peştele de consum; pentru reproducători.

3.3. Nutreţurile combinate

Nutreţul combinat este un amestec echilibrat de materii prime furajere de origine vegetalǎ, animalǎ, microorganicǎ, vitamine, sǎruri minerale şi alţi aditivi furajeri, complet echilibrat şi omogen, astfel alcǎtuit încât sǎ satisfacǎ cerinţele de energie şi substanţe nutritive pentru o categorie de animale bine stabilite dupǎ anumite criterii ştiinţifice. Structura nutreţului combinat cuprinde: materii prime energetice de origine vegetalǎ (porumb, grâu, orz, ovǎz etc); materii prime proteice de origine vegetalǎ (şrot de floarea-soarelui, şrot de soia, mazǎre etc); materii prime proteice de origine animalǎ ( fǎinǎ de peşte, carne, carne-oase, sânge, viscere, lapte praf etc); materii prime proteice de origine microorganicǎ (drojdii furajere, aminoacizi sintetici etc); sǎruri minerale: (carbonat de calciu; fosfat dicalcic etc); premix sau zoofort (microelemente, vitamine, substanţe biostimulatoare, medicamente etc).

Nutreţurile combinate vrac sunt amestecuri de făinuri de cereale, fǎinuri animale, şroturi, spărturi şi alte ingrediente. Valoarea lor nutritivă creşte pe măsură ce în compoziţia lor intră cerealele (porumb, orz, grâu), şroturile (soia,

Page 7: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

floarea-soarelui), materiile prime de origine animală. Introducerea ingredientelor de origine animală este indispensabilă unei reţete furajere, mai ales pentru puiet.

Nutreţurile combinate granulateUtilizarea nutreţurilor combinate granulate în hrana peştilor are în vedere:

reducerea consumului specific prin optimizarea hranei şi diminuarea considerabilă a pierderilor de substanţe nutritive, reducerea cheltuielilor cu forţa de muncă, economisirea spaţiilor de depozitare.

Nutreţurile combinate granulate prezintă următoarele caracteristici şi avantaje: consistenţa granulelor în apă trebuie să se menţină timp suficient pentru a fi consumate; trebuie sǎ aibǎ un miros pătrunzător pentru a atrage peştele; sunt observate uşor de peşti datorită dimensiunilor mai mari; sunt mai uşor digerate în comparaţie cu nutreţurile combinate vrac; pot fi depozitate între 2-6 luni fără riscul de a se altera (conţinutul în apă este mai mic de 10 %); permit mecanizarea lucrărilor de depozitare şi distribuire în heleşteie; înainte de distribuire, granulele nu se umecteazǎ; dupǎ administrare granulele se îmbibǎ cu apǎ în primele 15 minute şi prezintǎ apoi o consistenţǎ buretoasǎ- gelatinoasǎ pǎstrându-se omogenitatea amestecului; consumul specific este redus (1-2 kg/kg spor).Nutreţurile granulate simple- se pot obţine prin douǎ metode: granulare clasicǎ şi extrudare.Nutreţurile combinate granulate extrudate-expandate- prezintă însuşiri superioare cum sunt: digestibilitate mai ridicată; flotabilitate mai bună; textură corespunzătoare complexă, friabilitate redusǎ.Extrudarea constă în supunerea amestecului furajer la efectul conjugat al presiunii (30-120 bari) şi al temperaturii (90-1800C) pentru o perioadă scurtă de timp (30 sec.) şi introducerea acestora în presă.Expandarea este un caz particular al extruderii, rezultând în condiţii de hidratare mai redusă, temperatură mai ridicată (140- 1800C) şi presiune mai mare. Furajele granulate expandate au o flotabilitate mai mare decât extrudatele. Ele de multe ori plutesc la suprafaţa apei.

Utilizarea nutreţurilor combinate granulate extrudate- expandate prezintǎ urmǎtoarele avantaje: amidonul din ele este gelatinizat în procent de 70-100%; au digestibilitate ridicată; au un conţinut redus de fibră; se obţin fără lianţi; temperaturile ridicate la care sunt supuse distrug bacteriile; au o mare stabilitate în apă; sunt ecologice şi nu poluează apa; au coeficient de conversie redus.Nutreţurile hidrolizate. Obţinerea lor presupune existenţa unei etape de hidroliză enzimatică a unor componente sau a nutreţului în totalitate. Se obţin la temperaturi de 50-850C şi la presiuni normale (pentru a preveni inhibarea enzimelor). Durata hidrolizei este de aproximativ 0,5- 3 ore. Se folosesc mai ales în hrana larvelor şi alevinilor întrucât echipamentul enzimatic insuficient al acestora nu permite digerarea completǎ a nutrienţilor din hranǎ.

Page 8: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

4. NUTRITIA SI ALIMENTAŢIA CRAPULUIRegimul alimentar influenţează starea de sănătate şi vitalitate în

momentele critice ale dezvoltării peştilor de cultură, alimentaţia fiind factorul esenţial de stimulare a indicilor de creştere şi de prolificitate (Metaxa Isabelle, 2003). În tehnica actuală a furajării crapului se cere ca stabilirea raţiilor furajere să fie corelatǎ în funcţie de necesarul energetic, temperatura apei, vârsta peştilor şi ritmul de creştere a crapului. Furajarea suplimentară a crapului, crescut în sistem semiintensiv este făcută în funcţie de hrana naturală existentă în bazin (Lostun L. şi col.2004).

În prima perioadă de creştere pentru dezvoltarea crapului raţia furajeră va cuprinde în proporţie mai ridicată substanţe proteice şi minerale. La crap, digestibilitatea înregistreazǎ valori mai mari o datǎ cu creşterea temperaturii apei la valori de 22-250C după care la temperaturi mai mari dar fără a depăşi 300C digestibilitatea rămâne constantă. În raport cu perioada de hrănire raţiile sunt variabile, scăderea cantitativă a hranei naturale duce la o creştere a conţinutului proteic a nutreţului administrat suplimentar.

4.1. Nutriţia şi alimentaţia alevinilor şi puietului de crap Perioada larvarǎ are o duratǎ de aproximativ 6-10 zile, timp în care se

hrănesc atât endogen, din rezervele sacului vitelin, cât şi exogen. Etapa nutriţiei exogene începe din a 6-a zi de viaţă, când raportul proteic al nutreţului suplimentar trebuie să fie foarte strâns, cuprins între 1/0,5 şi 1/1 (Bud I. şi col., 2004). Pentru alevinii şi puietul de crap de o vară este necesar să asigurăm un nivel proteic cuprins între 35- 40%, în funcţie de vârstă. De la vârsta de 5 zile până la 21 zile alevinii de crap sunt hrăniţi cu nutreţ combinat prestarter. După această perioadă puietul de crap este hrănit cu nutreţ ce conţine proteină brută între 32- 38% (Oprea L., 2000). Puietul de crap este furajat suplimentar cu nutreţ combinat tip starter cu următoarea compoziţie: proteină 38,03%; umiditate 11,01%; grăsime 5,97%; minerale 9,45%; celuloză 3,50%; energie metabolizată 27,51 kcal/kg; vitamina A 20.000 U.I./kg furaj; vitamina D3 4.000 U.I./kg nutreţ ; vitamina E 40 U.I./kg nutreţ. Granulaţia nutreţului starter este cuprinsă între 0,3 – 1,5 mm. Pentru acest tip de nutreţ planul de furajare este în directă concordanţă cu greutatea peştelui, diametrul granulei, temperatura apei şi gradul de oxigenare a apei care trebuie să fie de minim 5 mg/l (tabelul 3). Nu se administreazǎ nutreţurile în perioada când conţinutul de O2 al apei scade sub 5 mg/ l şi peste temperatura apei de 270C.

Tabelul 3Plan de furajare kg nutreţ / 100 kg crap

Temperatura apei 0CGreutatea

crapului (g)Diametrul granului ( mm )

18 20 22 24 26 28

< 0,5 0.3 – 0.5 7 11 15 18 20 18

Page 9: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

0,5 – 2,0 0.5 – 0.8 5 6 9 11 12 112,0 – 10,0 0.8 – 1.2 4 5 6 7 8 610.0 – 20.0 1.5 3 4 5 5 6 5

Mod de calcul: Pentru un efectiv de 800 kg. crap, de 10,0 g, iar temeratura apei este de 200 C, se procedează astfel:

- din planul de furajare se extrage coeficientul corespunzător temperaturii şi greutăţii crapilor (în acest exemplu este 5)

- acest coefficient se va înmulţi cu cantitatea totală de peşte. În exemplul nostru: 800 kg. crap x 5 % = 40 kg. nutreţ de 0,8 – 1,2 mm.

Cantitatea zilnică de nutreţ necesar poate să ajungă până la 10% din greutatea estimată a efectivului pe zi. În cursul zilei se va controla consumul de nutreţ şi în funcţie de acesta nutreţul va fi suplimentat ori diminuat.

Administrarea hranei pentru alevini şi puiet se face prin împrǎştierea pe suprafaţa apei, în 6- 8 tainuri/ zi şi la 1-2 m faţǎ de maluri, iar pe masurǎ ce înainteazǎ în vârstǎ se va reduce numǎrul meselor pe zi.

Pentru creşterea tineretului în vara I, deci de la vârsta de 30 zile pânǎ la vârsta de 150 zile, orientativ un plan de furajare ar trebui sǎ prevadǎ urmǎtoarea repartiţie pe luni a nutreţului combinat: iunie 15%, iulie 25%, august 30%, septembrie 25%, octombrie 5%.

În tabelele 4 şi 5 sunt redate normele de hranǎ pentru alevinii şi puietul de crap.

Tabelul 4Norma de hranǎ a alevinilor de crap

ParametriiValori

Minim Optim MaximGranulaţie 0,1 mm 0,2 mm 0,4 mmProteină br. 40% 42% 45%Grăsime br. 8,5% 9,5% 10,5%

Energie metab. 3.450 Kcal 3.500 Kcal 3.550 KcalCenuşă br.-max 8,5% 9,5% 10%

Celuloză br. 1,5% 2,5% 3%Umiditate -max 10% 10% 10%

Vit. A 15.000 UI 30.000 UI 55.000 UIVit. D3 1.650 UI 1.700 UI 1.750 UIVit. E 200 mg 230 mg 250 mgVit. C 2 mg 2,5 mg 3 mg

Proporţia de participare a materiilor prime în structura nutreţului combinat pentru alevinii de crap (orientativ): porumb- (5- 15%); grâu (20- 25%); soia, şrot soia (35- 40%); drojdie furajeră (8- 10%); lapte praf (10- 15%); făină peşte (15-25%); zoofort (1%).

Page 10: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Tabelul 5Norma de hranǎ a puietului de crap:

ParametriiValori

Minim Optim MaximGranulaţie 2 mm 2,5 mm 3,5 mmProteină br. 32% 35% 38%Grăsime br. 6% 8% 10%

Energie metab. 3.500 Kcal 3.800 Kcal 4.000 KcalCenuşă br.-max 6% 10% 12%

Celuloză br. 3,2% 3,8% 4%Umiditate -max 10% 10% 10%

Vit. A 11.200 UI 14.000 UI 16.000 UIVit. D3 1.240 UI 2.600 UI 3.200 UIVit. E 30 mg 32 mg 56 mg

Structura nutreţului combinat pentru puietul de crap cuprinde urmǎtoarele materii prime (orientativ): Cereale (porumb,grâu, orz -20-35%); şrot soia (10-20%); drojdie furajeră (3-15%); lapte praf (5-10%); făină peşte (13-18%); făină carne (5-15%); făină deşeuri avicole (2-5%); zoofort (1%).

4.2. Nutriţia şi alimentaţia crapului de consum şi a reproducătorilor

Cantitatea de hranǎ administratǎ şi asimilarea acesteia este direct legată de temperatura apei, ţinând cont de faptul că peştele este poikiloterm. La temperatura de 5-70C crapul încetează a se mai hrăni, iar către 00C metabolismul său prezintă cele mai scăzute valori, astfel crapul intră într-o stare de amorţire care poartă denumirea de ,,somn de crap’’. Creşterea temperaturii din timpul iernii are ca rezultat întreruperea somnului hibernal şi intensificarea activităţii de căutare a hranei. Pentru a dispune de hrana naturală suficientă şi a nu pierde mai mult de 20% din greutatea corporală, în bazinele de iernat, densitatea crapului trebuie să fie redusǎ (Lostun L. şi col., 2004). Pentru condiţiile climatice din România, perioada când se face hrǎnirea suplimentarǎ cu eficienţǎ maximǎ este începând cu luna mai şi pânǎ în octombrie când temperatura apei este cuprinsǎ între 15- 280C, temperatura optimǎ pentru furajare este de 20- 250C, iar peste 270C se sisteazǎ furajarea.

Când conţinutul apei în Ca este mai mare de 40 mg/l, adǎugarea calciului în nutreţ are un efect negativ, determinând modificarea proceselor digestive şi inhibarea procesului de creştere.

Pentru crapul de consum crescut în sistem semiintensiv se recomandă un nivel proteic între 20- 30%, iar în cel intensiv 25- 35%. Se poate reduce consumul de hranǎ dacǎ nutreţurile au o digestibilitate ridicatǎ şi un raport optim între substanţele proteice şi energetice. Ciprinidele asimileazǎ foarte bine glucidele motiv pentru care ponderea sortimentelor vegetale în raţie poate sǎ depǎşeascǎ 50%. Distribuirea nutreţului se face în funcţie de temperatura apei şi

Page 11: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

greutatea corporală, ajungând la un număr maxim de 3 tainuri/zi, pǎstrându-se aceleaşi ore, faţǎ de care se formeazǎ reflexele condiţionate (tabelul 6).

Tabelul 6Plan de furajare creştere semiintensivǎ: kg nutreţ / 100 kg crap

Temperatura apei 0CGreutatea

crapului (g)Diametrul granului ( mm )

18 20 22 24 26 28

20 -25 2,0 4 4 5 6 7 625 - 50 2,0 3 4 5 5 6 550 - 250 3,0 2 3 4 4 5 4

> 250 4,5 2 2 2 3 3 3

Mod de calcul:Pentru un efectiv de 800 kg. crap, de 50,0 g, iar temeratura apei este de

200C, se procedează astfel:- din planul de furajare se extrage coeficientul corespunzător temperaturii

şi greutăţii crapilor (în acest exemplu este 4)- acest coefficient se va înmulţi cu cantitatea totală de peşte. În exemplul

nostru: 800 kg. crap x 4 % = 32 kg. nutreţ de 2.0 mm.Când se utilizeazǎ nutreţ combinat granulat, sporurile de creştere sunt

superioare altor forme de administrare. Granulele destinate alimentaţiei crapului trebuie sǎ îndeplineascǎ urmǎtoarele conditii: pǎstrarea formei şi structurii acestora timp de minimum 3-5 ore, pentru a putea fi integral valorificate; mǎrimea lor sǎ fie corelatǎ cu capacitatea de ingerare; imbibarea cu apǎ sǎ se facǎ într-un timp scurt.

Momentul cel mai potrivit de administrare al hranei este seara, obligând peştele ca in timpul zilei sǎ consume hrana naturalǎ. În bazinele cu suprafeţe reduse, furajarea se face în 2-3 puncte de hrǎnire, iar în cele cu suprafeţe mari, la un punct de hrǎnire revine 1 hectar luciu apǎ.

Mesele furajere sunt amplasate până la 0,5- 0,6 metri adâncime şi sunt supravegheate periodic pentru a urmări cantitatea de nutreţ consumată. Cantitatea administrată în tehnologia de furajare a ciprinidelor se face eşalonat şi raţional, atât cantitativ cât şi calitativ, în funcţie de temperatură şi luni calendaristice: mai 5%; iunie 15%; iulie 27%; august 33%; septembrie 15%; octombrie 5% (Bud I. şi Vlădău V., 2004).

Compoziţia chimică a nutreţului pentru sistemul semiintensiv este: proteină 25%; grăsime 5%; celuloză 4%; umiditate 9%; celuloză 10%; vitamina A 20000 U.I./kg nutreţ; vitamina D3 2000 U.I./kg nutreţ; vitamina C 100U.I./kg nutreţ; vitamina E 100U.I./kg nutreţ. Diametrul granulei variază între 2- 4,5 mm (Horvath L., 2005).

Page 12: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Tabelul 7Norma de hranǎ a crapului de consum:

ParametriiValori

Minim Optim MaximGranulaţie 3,5 mm 4 mm 6 mm

Proteină brută 22% 26% 30%Grăsime brută 6% 8% 12%Energie metab. 3.600 Kcal 3.700 Kcal 3.800 KcalCenuşă br.-max 9% 10% 11%Celuloză brută 3,8% 4% 6%Umiditate -max 10% 10% 10%

Vit. A 3.800 UI 4.500 UI 10.000 UIVit. D3 800 UI 1.200 UI 1.800 UIVit. E 18,5 mg 20 mg 22 mg

Structura nutreţului combinat pentru crapul de consum cuprinde urmǎtoarele materii prime (orientativ): cereale (porumb, grâu, orz- 35-55%); şrot soia (10- 15%); şrot fl-soarelui (10-20%) drojdie furajeră (2-10%); făină peşte (10-15%); făină deşeuri avicole (2-5%); uruială de leguminoase sau oleaginoase (20-30%); zoofort (1%) .

Pentru reproducǎtorii de crap se va asigura un amestec furajer cu un conţinut de proteinǎ brutǎ de cel puţin 35% în perioada de prematurare şi 25% în perioada de refacere şi întreţinere fiziologicǎ. Pentru reproducǎtori, raţia zilnicǎ de hranǎ va reprezenta între 3- 5% din greutatea individualǎ a lor pe perioada de furajare.

5. NUTRITIA SI ALIMENTAŢIA PĂSTRĂVULUI

În ultimul timp, în creşterea intensivǎ a pǎstrǎvului, hrana acestuia o constituie în exclusivitate, nutreţul combinat granulat. Se folosesc nutreţuri de diferite mǎrimi, începând cu fǎina, brizurǎ finǎ, nutreţuri combinate granulate de diferite granulaţii. 5.1. Nutriţia şi alimentaţia alevinilor şi puietului de pǎstrǎv

Administrarea hranei pentru alevini se face la suprafaţa apei, sub formǎ de fǎinǎ sau brizurǎ finǎ cu un conţinut proteic de peste 52%(Coppens 2007). Cerinţele în substanţe nutritive şi componenţa nutreţului combinat granulat pentru alevini de pǎstrǎv sunt prezentate în tabelul urmǎtor:

Page 13: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Tabelul 8

Compoziţia chimicǎ a nutreţurilor extrudate pentru alevinii de salmonide Compoziţie: fǎinǎ de grâu, fǎinǎ şi ulei de peşte, fǎinǎ de soia şi fǎinǎ animalǎ, minerale,

vitamine (după Oprea 2000, S.C. Aller 1998)

ParametriiSalmonide

AllerKrystal

AllerKrystal 3600

Aller Brilliant

Granulaţia (mm) 1,5 1- 2 1- 2

Proteinǎ brutǎ (%) 48 53 56

Lipide (%) 18 14 11

SEN (%) 13,5 12 12

Cenuşǎ brutǎ (%) 9 11 11

Celulozǎ brutǎ (%) 1,5 1,0 1

Fosfor (%) 1,1 1,2 1,3

Fosfor disponibil (%) 0,9 0,9 1,0

Azot (%) 7,2 8,5 9,0

Energie brutǎ (Kcal/ kg) 4967 4810 4696

Energie metabolizabilǎ (Kcal/ kg) 3772 3607 3493

Aditivi: Vit. A (U.I./ g) Vit. D (U.I/ g) Vit. E (mg/ kg) Cu (mg/ kg) BHT (mg/ kg) Ethoxyquin mg/ kg)

2,51

240125100

51

240125100

51

240125100

Orientativ pentru puietul de pǎstrǎv proteina brutǎ din nutreţurile combinate poate varia între 48- 50%, cu o pondere mare a sortimentelor de origine animalǎ.Ceracteristicile nutritive ale nutreţului combinat granulat pentru puietul de pǎstrǎv sunt prezentate în tabelul urmǎtor:

Tabelul 9Nutreţ combinat granulat pentru puietul de salmonide (după Coppens 2007)

Specificare Valoarea

Granulaţia (mm) 0,3-1,5

Proteinǎ brutǎ (%) 56

Page 14: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Lipide (%) 15

Cenuşǎ (%) 9

Fibre (%) 0,5

SEN (%) 11,5

Aditivi: Vit. A (U.I./ g) Vit. C (mg/ kg) Vit. D3 (U.I/ g) Vit. E (mg/ kg)

22 500300

2 500200

Durata creşterii puietului este de aproximativ 4 luni (iunie-septembrie), la sfârşitul acestei perioade puietul realizând 15- 18 g şi o lungime de 10-11 cm. Creşterea tineretului are loc în perioada septembrie-martie, când ajung la 12- 15 cm şi o greutate între 25- 50 g .

Pentru tineretul de pǎstrǎv, în raţie nutreţurile de origine animalǎ trebuie sǎ reprezinte circa 75% iar cantitatea de hranǎ administratǎ sǎ reprezinte 2- 7% din greutatea corporalǎ.

În alimentaţia puietului de pǎstrǎv se foloseşte în ultimul timp nutreţul combinat granulat care se administreazǎ de 5- 6 ori/ zi (de la 2- 6 luni) în funcţie de temperatura apei, iar dupǎ 6 luni, de 3 ori/ zi (tabelul 10).

Tabelul 10Plan de furajare pentru 100 kg puiet de păstrăv

Mărimea peştelui

Mărimea granulei

Cantitatea de nutreţ (%) în funcţie de temperatura apei

g cm mm 2 4 6 8 10 12 14 16 18 200,0-0,5 0-4 0,6 2,9 3,6 4,4 5,1 5,8 6,5 6,9 7,1 6,8 5,60,5-2,0 4-6 1,0 1,8 2,1 2,6 3,0 3,5 3,8 4,2 4,3 4,0 3,42,0-4,0 6-7 1,2 1,4 1,7 2,0 2,3 2,7 3,0 3,2 3,3 3,1 2,6

Exemplu:Utilizând formula N = G x k % pentru un efectiv de 300 kg peşte de 3g la

temperatura apei de 14 0 C, obţinem următoarea cantitate de nutreţ granulat:300 kg x 3,2 % = 9 kg nutreţ de 1,2 mm

N- cantitatea de nutreţ ; G- masa peştilor; k- cantitatea de nutreţ în % în funcţie de temperatura apei

5.2. Nutriţia şi alimentaţia pǎstrǎvului de consum şi a reproducǎtorilorÎn alimentaţia pǎstrǎvului se utilizează în ultimul timp hrana concentratǎ

reprezentatǎ de nutreţurile combinate granulate, sub formǎ cilindricǎ, de diferite dimensiuni în funcţie de vârsta peştilor. În componenţa nutreţului combinat intrǎ: fǎina de peşte, de carne, de soia, de grâu, tǎrâţe, drojdie de bere, sǎruri minerale, vitamine, antioxidanţi şi lianţi. Sunt prezentate în continuare reţete de nutreţ combinat granulat, pentru pǎstrǎv :

Page 15: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Tabelul 11 Nutreţ granulat pentru creşterea pǎstrǎvului (Compoziţia: fǎinǎ şi ulei de peşte,

grâu, concentrat proteic de soia, fǎinǎ de sânge, vitamine şi minerale) (după Oprea 2000, S.C. Aller 1998)

ParametriiAller Diamant Aller

SafirAller Rubin

Aller Topaz

Aller GranatAD1 AD2

Granulaţia (mm) 2-4 5-9 2-7 2-5 3-4 5-9

Proteinǎ brutǎ (%) 46 43 45 45 48 46

Lipide (%) 24 26 20 22 24 28

SEN (%) 12,5 13,5 16 15,5 12 11

Cenuşǎ brutǎ (%) 7 7 8 7 7 7

Celulozǎ brutǎ (%) 1,5 1,5 2 1,5 1 1

Fosfor (%) 0,9 0,9 1 0,9 0,9 0,9

Fosfor disponibil (%) 0,7 0,7 0,8 0,7 0,7 0,7

Azot (%) 7 7 7,2 7,2 7,7 7,4

Energie brutǎ (Kcal/ kg) 5380 5440 5089 5257 5472 5696

Energie metabolizabilǎ (Kcal/ kg)

4423 4507 4066 4293 4489 4725

Aditivi: Vit. A (U.I./ g) Vit. D (U.I/ g) Vit. E (mg/ kg) Cu (mg/ kg) BHT (mg/ kg) Ethoxyquin mg/ kg)

2,50,5240525100

2,50,5240525100

2,50,5120525100

2,50,5240525100

2,50,5240525100

2,50,5240525100

O reţetǎ de nutreţ combinat cu 45% proteinǎ brutǎ, elaboratǎ de ICAS prezintǎ urmǎtoarea structurǎ:

Tabelul 12 Reţetă ICAS

Nr. crt. Componentul Pentru pǎstrǎvul adult Pentru puiet

1. Fǎinǎ de peşte 55 65

2. Fǎinǎ de carne 10 15

3. Drojdie de bere 5 4

4. Fǎinǎ de grâu 5 9

5. Tǎrâţe de grâu 13 -

Page 16: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

6. Şrot de soia 8 -

7. Fǎinǎ germeni porumb 1 1

8. Fǎinǎ morcovi 1 1

9. Calciu fosfat 0,5 0,5

10. Calciu rocǎ 0,5 0,5

11. Premix 1 1

12. Ulei floarea- soarelui - 3

Total 100 100

Coeficientul de conversie al hranei la pǎstrǎvul de consum are valori de 0,9-1,1 kg NC/ kg spor. Valoarea acestui coeficient diferǎ la acelaş sortiment în funcţie de temperatura apei, cantitatea de oxigen dizolvatǎ în apǎ, de mǎrimea peştilor în momentul când nutreţul a fost distribuit. Coeficientul de conversie înregistreazǎ valori bune când temperatura apei este apropiatǎ de 10- 120C şi valori mai mari când temperatura este mai ridicatǎ de 160C şi sub 70C. Dacǎ apa conţine o cantitate mai mare de oxigen dizolvat, valoarea coeficientului de conversie este mai bunǎ. Cantitatea de hranǎ trebuie calculatǎ zilnic în funcţie de temperatura apei şi în deosebi de cantitatea totalǎ a peştilor în bazine (tabelul 13).

Tabelul 13Plan de furajare pentru 100 kg păstrăv de consum

Mărimea peştelui

Mărimea granulei

Cantitatea de nutreţ (%) în funcţie de temperatura apei

g cm mm 2 4 6 8 10 12 14 16 18 2050-150 16-23 3,0 1,1 1,3 1,5 1,8 2,0 2,2 2,4 2,5 2,2 1,9150-400 23-32 4,5 0,8 1,0 1,1 1,3 1,5 1,7 1,8 ,9 1,7 1,4400-600 32-36 4,5 0,7 0,8 1,0 1,1 1,3 1,4 1,5 1,6 1,4 1,2

În pǎstrǎvǎrii, alimentaţia se face zilnic în tot cursul anului (tabelul 14).

Tabelul 14Ponderea nutreţurilor distribuite la păstrăv

Luna Cantitatea de nutreţ( % )

Luna Cantitatea de nutreţ( % )

Ianuarie 1 – 0 Iulie 16,0Februarie 0,5 – 1,0 August 18,0Martie 1,0 Septembrie 16,0Aprilie 4,0 Octombrie 14,0Mai 7,0 Noiembrie 8,0Iunie 13,0 Decembrie 0,5 – 1,0

Hrana se distribuie în aceleaşi locuri din bazin şi la ore fixe în 2-3 tainuri/ zi.

Page 17: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

La distribuirea nutreţului combinat granulat trebuie respectate urmǎtoarele reguli: evitarea declanşǎrii reflexelor condiţionate înaintea distribuirii tainului, adicǎ sǎ se limiteze mişcǎrile personalului; tainul sǎ fie consumat în mai puţin de 10 minute; curǎţirea vaselor din care se distribuie nutreţul combinat pentru a evita fermentaţiile; respectarea orelor de distribuire; sǎptǎmânal se va fixa o zi de post.

Pǎstrǎvul curcubeu consumǎ hrana de la suprafaţa apei în timp ce indigenul şi fântânelul de la adâncime, motiv pentru care hrana granulatǎ destinatǎ curcubeului trebuie sǎ aibǎ o flotabilitate mai ridicatǎ, îndeosebi cea administratǎ puietului. Pentru reproducǎtori se folosesc nutreţuri combinate granulate sau extrudate care prezintǎ urmǎtoarele caracteristici nutritive:

Tabelul 15Nutreţul combinat extrudat pentru reproducǎtorii de salmonide

(după Coppens 2007)Parametrii Valoarea

Granulaţia (mm) 7-9,2

Proteinǎ brutǎ (%) 52

Lipide (%) 15

SEN (%) 13,4

Cenuşǎ brutǎ (%) 10,9

Celulozǎ brutǎ (%) 0,7

Astaxanthin (mg/kg) 50

Energie brutǎ (Mj) 20,7

Energie metabolizabilǎ (Mj) 16,6

Aditivi: Vit. A (U.I./ kg) Vit. D3 (U.I/k g) Vit. E (mg/ kg) Vit. C (mg/ kg)

30.0003.000400

1.000

Necesarul de proteinǎ pentru reproducǎtori este cuprins între 48- 50% PB din care cel puţin 40- 45% din aceasta sǎ fie de origine animalǎ. Pentru refacerea reproducǎtorilor se recomandǎ creşterea nivelului în grǎsimi pânǎ la 22%. Hrana se distribuie de 2-3 ori/ zi.

6. NUTRITIA SI ALIMENTAŢIA PEŞTILOR RĂPITORI

În ţara noastrǎ, creşterea peştilor rǎpitori este recomandatǎ atât în policulturǎ împreunǎ cu crapul, cât şi în monoculturǎ. Speciile de peşti rǎpitori care se cresc în ţara noastrǎ sunt: somnul, ştiuca şi şalǎul iar pe scarǎ mai redusǎ bibanul.

Page 18: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Alimentaţia somnului

Somnul este una din speciile de interes economic datorită capacităţii sale remarcabile de adaptare la diferite condiţii ambientale, ritmului său relativ accelerat de creştere şi datorită cărnii sale deosebit de gustoase şi lipsită de miosepte (Bud I. şi col., 2004).

Creşterea puietului în bazine de dezvoltare se poate face pânǎ la vârsta de 45 zile, perioadǎ în care puietul se hrǎneşte cu plancton, larve şi hranǎ suplimentarǎ alcǎtuitǎ din carne de peşte şi deşeuri de abator tocate şi administrate la nivelul pǎrţii inferioare a bazinului. Se poate administra şi nutreţ combinat. Pânǎ la o masǎ corporalǎ de 8 g/ exemplar, cerinţele în substanţe nutritive sunt aceleaşi ca la alevinii de crap cu masa de 5 g/ exemplar, adicǎ de 50% proteinǎ brutǎ în nutreţul combinat. La sfârşitul acestei perioade, greutatea realizatǎ este de 20- 25 g şi 5- 7 cm lungime.

Creşterea puietului de somn în vara I se poate face atât în monoculturǎ cât şi în policulturǎ. În monoculturǎ se face o hrǎnire pe bazǎ de nutreţ combinat granulat, completat cu larve şi puiet de peşte de talie micǎ fǎrǎ valoare economicǎ. Temperatura optimǎ a apei este de 22- 250C, somnul nu este pretenţios la conţinutul în oxigen. La sfârşitul verii puietul de somn ajunge la 80- 100 g şi 10- 12 cm. Nutreţul combinat granulat administrat la somnul adult trebuie sǎ conţinǎ circa 44% proteinǎ brutǎ, şi are în compoziţie: fǎinǎ de peşte, ulei de peşte, fǎinuri animale, proteine vegetale, cereale, vitamine şi sǎruri minerale. În alimentaţia somnului adult se foloseşte nutreţul combinat granulat extrudat. În tabelul urmǎtor este prezentat nutreţul granulat pentru creşterea şi îngrǎşarea somnului.

Tabelul 16

Nutreţ combinat granulat pentru creşterea şi îngrǎşarea siluridelor (somn)(Compoziţia: fǎinǎ şi ulei de peşte, subproduse animale, proteine vegetale, cereale,

vitamine şi minerale) (după Oprea 2000)Specificare Varianta

Nutreţ extrudat Nutreţ presat

Granulaţia (mm) 3,5- 8 3,5- 8

Proteinǎ brutǎ (%) 44 44

Lipide (%) 16 11

Cenuşǎ (%) 13 14,5

Celulozǎ (%) 2,7 3

Fosfor total (%) 2 1,8

Umiditate (%) 10 10

Page 19: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Aditivi: Vit. A (U.I./ g) Vit. C (mg/ kg) Vit. D3 (U.I/ g) Vit. E (mg/ kg)

80002001400100

80002001400100

7. NUTRITIA SI ALIMENTAŢIA STURIONILOR (CEGA)

Tehnologiile de creştere a sturionilor s-au dezvoltat în special pe cegǎ, deoarece aceasta este o specie de dimensiuni mai reduse, reproducǎtorii ajungând la 2- 4 kg. Deasemenea aceastǎ specie ajunge la maturitatea sexualǎ mai repede decât ceilalţi sturioni (2- 3 ani) în condiţii de fermǎ.

Temperatura optimǎ de creştere este cuprinsǎ între 12-180C, însǎ cega se dezvoltǎ bine şi în intervalul 11- 220C. Comparativ cu crapul, sturionii sunt mai pretenţioşi la nivelul de oxigenare al apei, şi în general la calitatea apei, fiind afectaţi foarte uşor de diferiţi poluanţi.

Cega (sturionii în general) prezintǎ particularitǎţi de nutriţie prin care se deosebeşte de alţi peşti comuni: intoleranţa la nivele ridicate de glucide care degenereazǎ ficatul; esofagul îngust al sturionilor face dificil consumul granulelor obişnuite; hrana naturalǎ bogatǎ în nutrienţi (crustacee, larve de insecte şi moluşte) este mai puţin consumatǎ de cǎtre sturioni.

Nutreţurile combinate pentru sturioni (cegǎ) prezintǎ urmǎtoarele caracteristici: granulele trebuie sǎ fie mici, scufundabile; un nivel scǎzut al glucidelor în nutreţul combinat pentru a preveni degenerarea ficatului; creşterea nivelului proteic şi al uleiurilor esenţiale la un nivel corespunzǎtor; un nivel de 8% caroten, precum şi includerea aminoacizilor, acizilor graşi nesaturaţi, macro şi microelementelor, vitaminelor B1, B2, B6, B12, E şi PP în nutreţul combinat granulat stimuleazǎ creşterea peştilor; scade coeficientul de conversie al hranei, creşte imunitatea acestora şi are loc o îmbunǎtǎţire a indicilor de calitate ai cǎrnii.

Nutreţul combinat granulat folosit în alimentaţia sturionilor trebuie sǎ asigure urmǎtorii nutrienţi şi în urmǎtoarele proporţii: nivelul proteic sǎ fie cuprins între 53-55% (larve şi puiet) şi 45- 47% (peştele de consum şi reproducǎtori); nivelul energetic este de circa 3900 Kcal/ kg EM (larve şi puiet) şi 3500- 4000 Kcal/ kg EM (peştele de consum şi reproducǎtori); lipide 15- 23%; cenuşǎ brutǎ 7- 11%; celulozǎ brutǎ sub 1% (larve şi puiet) şi 1-2% (adulţi şi reproducǎtori); SU 91-92%. Se pot folosi şi nutreţurile combinate pentru pǎstrǎv cu condiţia ca granulele sǎ nu aibǎ dimensiuni prea mari (cerinţele salmonidelor şi sturionilor sunt foarte apropiate).

Sturionii nu se mai alimenteazǎ începând cu temperatura apei de 40C.

Page 20: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

8. ADITIVII FURAJERI FOLOSIŢI ÎN ALIMENTAŢIA PEŞTILOR

Pentru a satisface cerinţele fizilogice ale speciilor de peşti de cultură, nutreţurile trebuie să conţină o serie de ingrediente (aditivi furajeri). Aditivii furajeri reprezintă o categorie de substanţe sau produse care se introduc în cantităţi mici în hrana animalelor pentru a acoperi unele cerinţe specifice şi/sau pentru a influenţa în sens util (direct sau indirect) performanţele zootehnice sau sănătatea. Din aceastǎ grupǎ fac parte: preparatele enzimatice, antioxidanţii, agenţii antimicrobieni, substanţele aromatizante (atractanţi), hormonii, lianţii, premixurile, pigmenţii şi bioaditivii.

8.1. Preparate enzimaticePreparatele enzimatice se introduc în structurile furajere pentru a accelera

procesele de hidrolizare, în scopul creşterii disponibilităţii nutrienţilor, având astfel un efect benefic asupra valorificării hranei şi asupra sintezei substanţelor nutritive în organism. Adaosul acestor preparate enzimatice în nutreţ permit creşterea indicelui de digestibilitate şi scăderea coeficientului de conversie al nutreţului. Preparatele enzimatice se pot obţine din viscere de peşte, pancreas de porc şi slaim de porcine precum şi din microorganisme prin biosinteză din tulpini de Bacillus subtilis. Unul din aceste preparate este fitaza care se foloseşte cu succes în amestecurile furajere destinate salmonidelor şi siluridelor (Cain şi Garling 1995; Vielma şi col., 2000; Eya şi Lovell 1997). Un alt preparat enzimatic este reprezentat de endo-xylanaza care descompune glucidele prezente în sursele vegetale, ce nu pot fi digerate de către peşti.

8.2. AntioxidanţiiAceştia sunt substanţe chimice care se adaugă în nutreţ pentru a prevenii

oxidarea vitaminelor şi a provitaminelor şi pentru a stopa degradarea grăsimilor. Doza recomandată de antioxidanţi este 1-2 %, în funcţie da cantitatea de grăsimi existentă în nutreţ. La ora actuală, antioxidanţii folosiţi sunt reprezentaţi de etoxiquin, butilhidroxianisol (BHA) şi butilhidroxitoluen (BHT) ca şi antioxidanţi sintetici precum şi antioxidanţi naturali reprezentaţi de vitamina A, E şi C (Guillaume şi colab., 1999).

8.3. Agenţii antimicrobieniSunt reprezentaţi de acidul benzoic 0,1%, acid formic 2,5%, distearil

tiodipropionat 0,005%, nitrit de sodiu 0,002% şi benzoat de sodiu 0,1%. Aceştia se introduc în nutreţuri pentru a împiedica apariţia şi dezvoltarea bacteriilor, a drojdiilor şi a mucegaiurilor care pot determina pierderi de peste 50% din valoarea nutritivă a substratului pe care se dezvoltă (nutreţul) datorită degradării glucidelor în acid oxalic precum şi apariţia în organismul peştilor a micro şi macroleziunilor, distrugerea vaselor sangvine, având totodată şi acţiune anticoagulantă şi antivitaminică.

Page 21: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

8.4. Substanţele aromatizante (atractanţi)Atractanţii sunt substanţe care orientează peştii de la distanţă spre nutreţ,

având un rol major îndeosebi la speciile al căror comportament alimentar se bazează mai mult pe receptorii olfactivi, cum este cazul somnului (Silurus glanis). Principalele surse de atractanţi naturali utilizaţi în piscicultură sunt făina de peşte (foarte bogată în nucleotide) şi făina de creveţi şi calmar (bogate în baze azotate). Un atractant pentru peştii răpitori este Nitrobait Gravy 20z, produs al firmei Nitrobait. Acest atractant pe bază de feromoni are o consistenţă mai lichidă, fapt ce permite eliberarea imediată a aromei.Unul din cei mai buni atractanţi este reprezentat de extractul de caracatiţă , fapt dovedit de studiul efectuat de Min X. 2001. Atractanţii luaţi în studiu au fost betaina 0,5%, glicina 0,1%, L-lizina 0,1%, L-metionina 0,25% şi extractul de caracatiţă, 0,1%.

8.5. HormoniiUtilizarea hormonilor ca şi aditivi furajeri pentru a stimula creşterea

peştilor este o acţiune secundară. Hormonii care pot fi adăugaţi direct în nutreţuri sunt: triiodotironina(în concentraţii de 4-20 mg/kg nutreţ), ethynyltestosteron, metiltestosteron (30-60 mg/kg nutreţ) şi 17-β-estradiol. Utilizarea acestor hormoni reprezintă o modalitate de a intensifica ritmul de creştere al peştilor. Ethynyltestosteronul şi metiltestosteronul administraţi în cantitate de 30 mg/kg nutreţ timp de 14-21 zile în alimentaţia alevinilor de Tilapia vor duce la obţinerea unui procent de masculi de 90-100%. Administrarea de hormoni steroizi în hrana peştilor poate avea consecinţe negative: dezvoltare gonadală prematură, deformări ale scheletului şi creşterea susceptibilităţii la infecţii (Gannam şi Lovell, 1991).

Scopul principal al utilizǎrii hormonilor în acvaculturǎ este inducerea sterilitǎţii şi inversarea sexului. Utilizarea peştilor sterili în culturǎ prezintǎ avantaje, deoarece aceştia nu mai sunt precoci, iar energia necesarǎ pentru dezvoltarea gonadelor este dirijatǎ spre creşterea somaticǎ.

8.6. LianţiiSubstanţele utilizate ca lianţi în procesul de granulare sunt reprezentate de

subproduse obţinute din cereale şi substanţe chimice. Lianţii nutritivi sunt reprezentaţi de gluten, tărâţe de grâu, cazeină, făina de bumbac şi amidonul nativ şi pregelatinizat. Lianţii nenutritivi sunt alginaţii, bentonita, hemiceluloza, lignosulfonatul, agarul şi carboximetilceluloza. Utilizarea acestor lianţi este necesară când nutreţurile au o umiditate crescută, 35-70%. În astfel de reţete lianţii sunt indispensabili, aceştia adăugându-se în proporţie de 0,5-2% (Oprea 2000). Super B (produs al firmei Konnect) este un compus polimeric de culoare albă sau galben deschis, cu proprietăţi coezive foarte puternice şi o stabilitate ridicată. S-a dovedit a fi cel mai eficient liant pentru nutreţurile destinate acvaculturii şi pentru alte tipuri speciale de nutreţ care cer o stabilitate mare la apă. În compoziţia acestuia intră peste 48 % aldehidă şi peste 27 % azot. În

Page 22: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

nutreţul combinat granulat intrǎ în proporţie de 0,1-0,8%. Se recomandă ca granulele să fie păstrate 2 zile înainte de a fi utilizate (perioada de maturare).

8.7. PremixuriAceastă categorie de aditivi furajeri cuprinde premixurile vitaminice şi

cele minerale. Premixurile vitaminice sunt concentrate în care formele stabile ale vitaminelor esenţiale sunt integrate pe o substanţă suport. Premixurile vitaminice se adaugă în raţie în concentraţii de 0,5- 4%. Acest adaos are rolul de a preveni şi combate stările de stres, unele maladii şi ca stimulatoare şi fortificante.

Tabelul 17 Amestec vitaminic pentru peşti (Guillaume şi colab., 1999)

Vitamina U.M. ValoareVitamina A acetat U.I. 2500

Vitamina D3 U.I. 2400Vitamina E acetat mg/kg aliment 50

Vitamina K3 mg/kg aliment 10Tiamina mg/kg aliment 1

Riboflavina mg/kg aliment 4Piridoxina mg/kg aliment 3

Pantotenat de Ca mg/kg aliment 20Niacina mg/kg aliment 10Biotina mg/kg aliment 0,15

Acid folic mg/kg aliment 1Vitamina B12 mg/kg aliment 0,01

Acid ascorbic monofosfat mg/kg aliment 50Colina mg/kg aliment 1000

Premixurile minerale sunt concentrate ale elementelor chimice esenţiale ce se adaugă în nutreţ în cantităţi foarte reduse. Se adaugă în reţete în scop mai mult preventiv, în special cînd în reţeta de nutreţ există cantităţi mari de proteine vegetale. În primele stadii de dezvoltare (vara I) un aport de oligominerale induce o creştere mai bună şi o rezistenţă sporită la acţiunea factorilor mediali.

Tabelul 18Amestec mineral pentru peşti (Guillaume şi colab., 1999)Ingredient Cantitate (g/kg preamestec)

Fosfat bicalcic 500Carbonat sau clorură de Ca 215

Sare marină 40Clorură de potasiu 90

Hidroxid sau carbonat de magneziu 124Citrat sau sulfat de fier 20

Sulfat de zinc 4

Page 23: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Sulfat de cupru 3Iodura da potasiu 0,004Sulfat de cobalt 0,02

Sulfat de mangan 3Florură de sodiu 1

8.8. PigmenţiÎn salmonicultură rolul pigmenţilor este cel de a imprima cărnii un colorit

comercial, roşiatic sau portocaliu. Principalul grup de pigmenţi naturali îl reprezintă carotenoidele, pigmenţi ce se introduc în nutreţul peştilor. La salmonide două oxicarotenoide sunt responsabile de culoarea roşie sau portocalie a cărnii, astaxanthin şi canthaxanthin. Astaxanthinul este principalul pigment în salmonidele sălbatice şi este obţinut din zooplancton .

Tabelul 19Conţinutul în astaxanthin a ingredientelor naturale folosite în pigmentarea

salmonidelor (Torrissen şi colab., 1989)Materia primă Astaxanthin

(mg/kg)ulei de Mallotus villosus 6-94

copepode - Calanus finmarchicus 39-84crabi - Pleuroncodes planipes

- Chinochetes opilio - Greyon quinquedens

100-160576

raci - Procambarus clarkii 137

Krill - Euphausia pacifica - Megannyctiphanes norvegica

100-13046-93

ulei de macrou 6-11creveţi - Pandalus borealis

- ulei 20-1281095

drojdii - Phaffia rhodozyma 30-80

8.9. BioaditiviDin categoria bioaditivilor fac parte probioticele, prebioticele şi

mineralele organice. De interes major în alimentaţia peştilor sunt prebioticele şi mineralele organice. Prebioticele sunt aditivi furajeri naturali, fără efect cumulativ în organism, ce modifică activitatea microbiană în tractusul digestiv, împiedicând dezvoltarea microorganismelor patogene şi favorizând dezvoltarea microorganismelor utile. Cercetările efectuate pe plan mondial în domeniul nutriţiei au scos în evidenţă tot mai mult biodisponibilitatea şi activitatea biologică crescută a mineralelor organice în comparaţie cu formele anorganice. Printre mineralele organice de mare importanţă în nutriţia peştilor se află şi seleniul.

Page 24: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

Seleniul organic menţine sănătatea peştilor, în mod particular imunitatea, calitatea cărnii, dezvoltarea, scăderea procentului de mortalitate, creşterea procentului de ecloziune şi scăderea ratei de conversie a nutreţului (Wang şi colab., 1997). Seleniul are mai multe funcţii în sistemul biologic al peştilor, dar principalul rol este acela de componentă a glutationperoxidazei, o enzimă care detoxifică peroxizii lipidici, asigură protecţia membranelor celulare, şi poate fi antioxidant dacă are o rezervă adecvată de seleniu şi vitamina E.

Într-o serie de teste, primul datând din 1995 (Hanley şi colab. 1995), a fost evaluat efectul prebioticului Bio-Mos ca supliment administrat în doze de 2 g/kg nutreţ combinat granulat în hrana peştilor. Speciile de interes economic în piscicultura europeană sunt reprezentate de crap şi păstrăvul curcubeu, motiv pentru care studiile efectuate au fost concentrate asupra acestor două specii. Studiile întreprinse au relevat următoarele efecte ale Bio-Mos-ului:

Tabelul 20Efectele Bio-Mos asupra performanţelor de creştere la crap (Ciprinus carpio) şi păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss) (Staykov şi colab., 2005, Culjak şi colab.,

2006)Specia şi sistemul de

creştere ParametrulLotul Lotul

ControlBio-Mos

2 g/kg nutreţ combinat granulat

Păstrăv curcubeu (Oncorhynchus

mykiss) crescut în viviere

spor în greutate (g)

56,37 68,36

mortalitate (%) 1,68 0,58FCR 0,91 0,83biomasa totală (kg)

611,44 703,16

Păstrăv curcubeu (Oncorhynchus

mykiss) crescut în sistem race-way

spor în greutate (g)

193,31 223,27

mortalitate (%) 4,97 2,94FCR 1,19 1,09biomasa totală (kg)

5550 6200

Crap (Ciprinus carpio) crescut în

sistemul clasic (heleştee)

spor în greutate (g)

292,62 341,1

mortalitate (%) 3,52 1,92FCR 1,99 1,69biomasa totală (kg)

5550 6200

O tendinţă nouă în acvacultură este reprezentată de înlocuirea surselor de proteină animală din structurile furajere destinate creşterii peştilor. Nutriţioniştii

Page 25: NUTRITIA SI ALIMENTATIA PEŞTILOR

caută surse de proteine alternative, care să fie cât mai digestibile şi mai palatabile. Una dintre alternative o reprezintă extractele din drojdie, datorită faptului că sunt considerate naturale. Un astfel de extract este NuPro. Acest produs se prezintă sub forma unei pulberi fluide, foarte palatabile, ce conţine aproximativ 30 % aminoacizi liberi, di şi tripeptide precum şi nucleotide.

NuPro are în componenţa sa nucleotide şi aminoacizi cu rol de atractanţi şi stimulatori de hrănire la peşti. Constituenţii NuPro ce îndeplinesc aceste roluri sunt acidul glutamic şi nucleotidele active (Diehl, 2004).

Cercetările întreprinse în acest domeniu au evidenţiat eficienţa câtorva extracte din drojdie, extracte ce pot constitui o sursă de proteină alternativă, ecologică care poate înlocui cu succes proteina de origine animală şi vegetală (făina de peşte, făina de soia) în structurile furajere destinate peştilor (Li şi Gatlin, 2004).