ROBERT JORDAN

CiclulRoata Timpului

cartea intdi

OCHIUL LUMII

I

r*.t

t\

1

PROLOG

Piscul Dragonului

Palatul incd se mai cutremura din cdnd in c6nd, pe mdsurlce pim6ntul huruia din addncuri, amintindu-qi de ceea ce sepetrecuse, qi gemea de parcd nu-i venea sd creadS. Razele desoare care p6trundeau prin fisurile din perefi frceau sd scli-peasci fuioarele de praf care tot mai pluteau in aer. Peste tot,pe pere{i, pe podele, pe tavane, se vedeau urmele pArjolului.Dungi negre qi late sh[bdteau vopseaua scorojit[ gi luciulfrescelor ale cdror culori fuseserd c6ndva vii gi vesele; funin-ginea acoperea ddrdmdturile frizelor de oameni qi animale,care pireau cd incercaserd sd plece pdnl ce avea si se liniq-teascd haosul. Morfii zdceat peste tot, bdrbafi, femei gi copii,culcali la pimtnt, in timp ce incercau sI fugd, de fulgerelecare luminaserd fiecare coridor, sau cuprinqi de fldcdrile careizbucniserd de pe urma acestorao sau rimaqi prizonieri in pia-ha care se revdrsase peste tot, ca qi cum ar fi fost vie, inaintesi se lase iardqi liniqtea. Printr-un ciudat contrast, tapiseriilecolorate qi tablourile, toate niqte capodopere, atdmau incd lalocul lor, neatinse, cu exceplia porliunilor in care pereliiumflali le strdmbaserd pozilia. Mobilele meqtequgit lucrate,

q

8 ROBERTJORDAN

incrustate cu fildeq qi aur, rIm[seseri pe loc; se ddrdmaseridoar cele care fuseseri atinse de podeaua care se vdlurise.Mintea care provocase distrugerea lovise drept lal;intd, frri s[bage in seam[ lucrurile neimportante.

Lews Therin Telamon rdtAcea prin palat, lindndu-qi cuiscusinli echilibrul atunci cAnd pim6ntul se cl5tina.

- Ilyena! Iubito, unde eqti?Poala mantiei sale, de culoare cenuqiu-deschis, se umezi

de sdnge, atunci cdnd p5qi peste cadavrul unei femei carezdcea cl ochii incd deschiqi, incremenili a neincredere; fru-muse{ea ei bdlaie fusese distrusd de groaza ultimelor clipe.

- Iubita mea sofie, unde eqti? Unde se ascund cu to{ii?Privirile ii cdzurd asupra propriei imagini, reflectate intr-o

oglindd care atdma strdmb pe un perete de marmurS, umflatdin loc in loc. Cdndva, veqtrnintele sale fuseserd de o eleganldregald, colorate in cenuqiu, stacojiu qi aur; acum, stofa frumos

{esuti, adus[ de neguldtori de dincolo de Marea cea Mare, erarupti qi murdar6, plini de praf, acelaqi praf care-i n5c16iap6rul qi pielea. Pipii o clipi simbolul cusut pe mantie, un cercpe jumitate alb qi pe jumdtate negru, culorile fiind separate de

o linie qerpuitd. Simbolul acela insemna ceva. Dar cercul bro-dat nu-i putea line atenlia treazdpentru prea multd vreme. Lafel de mirat, se privi in oglindS. V52 un blrbat inalt, de-abiaajuns la vdrsta mijlocie, chipeq c6ndva, dar acum cu pirul maimult alb decdt castaniu gi cu chipul ridat din cauza incorddriiqi a grijilor, cu ochi intunecafi, care fuseserd martori la preamulte grozdvii. Lews Therin chicoti, apoi iqi d[du capul pespate. Risul s5u r[suni prin silile lipsite de via]5.

- Ilyena, iubito! Vino incoace, dragd solie. Trebuie sd vezisi tu asta.

ln spatele siu vdzduhul se vdluri, sclipi, apoi se incheg6,ddnd la iveal[ silueta unui bdrbat care privi in jur qi se strdmbdo clip6, dezgustat. Nu era la fel de inalt ca Lews Therin qi eraimbrdcat numai in negru, cu excepfia dantelei albe ca zdpadade la guler gi a modelelor argintii care impodobeau v0rfurilerisucite ale cizmelor sale inalte pdn[ la glezne. Piqi atent,(indndu-qi cu grij[ mantia ca sd nu atingd morfii. Podeaua incdtremura de pe urma cataclismului, dar atentia blrbatului eraindreptatd asupra celui care se privea in oglindd qi r6dea.

OCHIULLUMII 9

- Prin! al Diminefii, rosti el. Am venit sd te iau.Rdsul incetd brusc, iar Lews Therin se intoarse, frrd sd

par[ surprins.

- Aha, un oaspete. Ai Glas, strline? in curdnd va fi vre-mea pentru Cdntare, iar pe-aici sunt cu tolii bine-veni{i sd iaparte. Ilyena, iubito, avem un oaspete. Ilyena, unde eqti?

Bdrbatul in negru frcu ochii mari de uimire, se repezi sprecadavnrl femeii cu pdrul auriu, apoi se inapoie la Lews Therin.

- Lua-te-ar Shai'tan, oare mana te-a atins deja atdt deadltnc?

- Numele ista, Shai..., murmur[ Lews Therin, tremurdndqi ridicAnd o mdni ca qi cum incerca sd fin6 ceva la distanld.Nu trebuie s6-l rosteqti. E primejdios.

- Deci mdcar atdta ifi aminteqti. Primejdios pentru tine,prostule, nu pentru mine. Ce-!i mai aminteqti? Trezeqte-te,idiot orbit de LuminS! N-am sd te las sd sfrrqeqti aqa, nep5s5-tor, cu mintea r[t5cit6! Amintegte-li!

O clip6, Lews Therin r[mase cu ochii holbafi la mdna saridicat6, fascinat de ddrele de negrealI. Apoi se qterse pe hainaincd qi mai murdarl qi-gi indrept6 atenfia citre celdlalt.

- Cine eqti qi ce wei?B5rbatul in negru iqi indreptd umerii, arogant.

- Cdndva, mi se zicea Elan Morin Tedronai, dar acum...

- Distrugitorul Speranlei, se auzi goapta lui Lews Therin;o amintire ii zvircni in minte, dar el intoarse capul, ferindu-se.

- Deci tot ili mai aminteqti cite ceva. Da, DistrugdtorulSperan{ei. Aqa mi-au spus oamenii, dupd cum gi {ie !i-au spusDragonul, dar, spre deosebire de tine, eu imi port numele cubucurie. Mi l-au dat ca sd md fac[ de rugine, dar mai am incivreme sd-i fac sE ingenuncheze Ei s5-l adore. Tu ce-ai sd faci cunumele t[u? Dupd ziua de azi ]i se va spune Ucigagul-de-Neam.Ce-ai de gdnd sI faci?

Lews Therin se incruntS, privind in lungul silii distruse.

- Ar trebui ca Ilyena s[ fie aici, s5 intdmpine oaspetele,murmur[ el absent, apoi ridici glasul. Ilyena, unde egti?

Pdmdntul se cutremur[; corpul femeii cu pdrul auriu tre-silt[, ca qi cum i-ar fi rdspuns, dar ochii lui nu il zdrir6.

Elan Morin f[cu o grimasd.

10 ROBERTJORDAN* Uitdte la tine, zise el cu disprel. Cdndva, erai primul

dintre Slujitori. Cdndva purtai Inelul de Tamyrlin qi qedeai peTronul inalt. C6ndva stlpdneai cele Noud Sceptre de Putere.

$i-acum, uit6-te la tine! O zdrear\6 de om, jalnic, distrus. Darnu-i de ajuns. M-ai umilit in Sala Slujitorilor. M-ai infrdnt laPorlile din Paaran Disen. Dar acum eu sunt cel mai mare. N-am sd te las sd mori pdn[ ce nu-!i dai seama de asta. Iar cdndvei muri, ultimul t[u gdnd va fi intruchiparea deplinl a infr6n-gerii tale qi vei vedea cd este desdvdrgitd. Sau, poate, nici nute las si mori...

* Nu inleleg de ce nu apare Ilyena. Ce-o sE m[ mai certedac[ i se va p[rea cd i-am ascuns un oaspete. Sper ci ili placeconversalia, ea e innebunitS dupl asta. Ai grij[. Ilyena i]i vapune atdtea intreblri, cd s-ar putea sd ajungi s5-i spui tot ce gtii.

D6ndu-gi mantia cea neagrd pe spate, Elan Morin iqi arcuipalmele.

- Pdcat de tine, murmurd el, cI nu e aici vreuna dintreSurorile tale. Eu niciodatd nu m-am priceput la Vindecare, iaracum urmez calea unei alte puteri. Dar chiar qi una dintre ele

li-ar fi putut oferi cdteva clipe de trezie, dacd nu apucai s-o

distrugi mai int6i. Eu pot s[ fac ceva la fel de potrivit pentruceea ce vreau sd oblin.

Zdmbetul care-i apiru brusc pe fald exprima cruzime.

- Numai cd mi-e teamd cd vindecarea lui Shai'tan e dife-ritd de cea pe care o cunoqti tu. Vino-fi in fire, Lews Therinl

intinse mdinile, iar lumina se micqor6, de parcd o umbriacoperise soarele.

Lews Therin fu cuprins de durere qi !ipi, un |ipdt carevenea din addncurile fiinlei lui, un lipdt cdruia nu-i puteapune cap[t. Pe gira spindrii i se intinseri fl6c6ri; prin vene ise scurse acid. Se prdvili pe spate, cdz0nd pe podeaua de mar-mur6; capul sdu se lovi de piahd qi zvdcni. Inima incepu sd-ibatd de-i spirgea pieptul; fiecare bltaie ii trimitea prin trup onoui flacbri. Neajutorat, el incepu si se zvdrcoleasci. in locde craniu avea un glob care se zvdrcolea, pe punctul sd crape.Strigltele sale rdguqite rlsunar6 prin tot palatul.

incet, foarte incet, durerea se domoli. Trecurd parcd mii deani inainte sd se opreasci de tot, iar el incd mai tresirea slab,trlg6nd cu greu aer in piept prin gdtlejul rnnit. Mii de ani se

OCHIUL LUMII 11

scurser6, parc5, inainte sI izbuteasci si se intoarcd pe o parte,cu mugchii moi qi fleqc[i]i, apoi sd se ridice pe mAini qi pegenunchi. Privirea i se opri pe trupul femeii cu pdr auriu, iartipdtul care izbucni din el le inftecu pe toate cele scoase maidevreme. impleticindu-se, de-abia lindndu-se pe picioare, el se

t6ri cu greu pe podea pdnl la ea. Adundndu-qi toate puterile pecare le mai avea, o luI in brafe. Mdinile ii tremurau in timp ce-id[dea pirul pe spate, descoperindu-i chipul cu ochii larg des-chiqi.

- Ilyena! Lumina sd m-ajute, Ilyena!Trupul i se l6s5 protector peste al ei; suspinele lui erau

lipetele addnci ale unui b6rbat care nu mai avea pentru ce sdtrdiasc[.

- Nu, Ilyena, nu!

^ - O poti avea la loc, Ucigaqule de Neam. Marele Stdpdn

al Intunericului o poate readuce laviald, dacd primeqti s5-l slu-jeqti. Si m[ slujegti pe mine.

Lews Therin igi ridic[ ochii, iar birbatul in negru, flrd sdvrea, fEcu un pas inapoi, ferindu-se de privirea lui.

-De zece ani, Distrugdtorule, spuse incet Lews Therin, cagoapta unei lame de olel scoase din teaca ei, de zece ani std-pAnul t[u ticilos a distrus'lumea. $i-acum asta. i1i fEg[duiesccd...

- Zece ani! Neghiob jalnic! Rizboiul dsta nu fine de zeceani, ci de la inceputul wemii. Noi doi ne-am luptat de o miede ori pe misur[ ce Roata se invdrtea, de o mie de mii de ori,qi o sd ne mai luptdm pdni ce timpul moare qi Umbra ieseinvingdtoare!

Birbatul in negru iqi sfbrgi vorba cu un strigdt, cu pumnulridicat, qi veni rdndul lui Lews Therin sI se tragd inapoi, cur[suflarea tdiat[, din fala strSlucirii din ochii Distrugdtorului.

Cu mare grij6, el o lSsd pe Ilyena jos, trecdndu-i cu bl6n-dele degetele prin pdr. Se ridic[. Avea ochii ineca]i in lacrimi,dar glasul ii era de o!el:

- Nu existd iertare pentru toate celelalte faptg pe care le-aifEcut, Diskugdtorule, dar pentru moartea Ilyenei ifi f6gddu-iesc c5 te voi lovi in aqa fel incdt stdpdnul tdu nu te va maiputea face la loc. PregdteEte-te s5...

12 ROBERT JORDAN

- Aminte$te-fi, neghiobule! Amintegte-ti de asaltul t6uzadamic asupra Marelui Stdpdn al Intunericului! Aminteqte-lide riposta lui! Aminteqte-li! Chiar in clipa asta, cei O SutI deTovardqi IErdmi lumea in bucili gi, cu fiecare zi, alli o sutd lise al5turi. Ce bra! a ucis-o pe Ilyena cea cu p[r de aur, Uciga-qule-de-Neam? Nu al meu. Nu al meu. Ce bra! i-a culcat lapdmdnt pe toli cei cdrora le curgea prin vene un strop din s6n-gele tdu, pe toli cei pe care-i iubeai, care te iubeau? Nu almeu, Ucigaqule de Neam. Nu al meu. Aminteqte-li qi afld caree preful de plStit dacd i te impotriveqti lui Shai'tan!

Lews Therin incepu brusc sd transpire. Sudoarea ii lSsa

ddre umede prin praful qi murdiria de pe chip. iqi aminti, caprin cea{[, ca visul unui vis, dar qtia c[ totul era adevdrat.

Geamltul sdu se izbi de ziduri, geamitul unui om caretocmai descoperise ci-qi atrdsese blestemul asupra sufletuluisdu cu propria mdn6; el iqi br[zdd fata cu unghiile, ca pentrua smulge de acolo imaginea a ceea ce frcuse. Pe unde se uita,ochii sbi dldeau de morli. Erau rupli in bucSli sau frrAma1i,sau arqi, sau disp5ru1i pe jumdtate in piatr[. Peste tot zdceauchipuri fdrdvi4d pe care le cunoqtea gi le iubea. Bdtrdni slu-jitori qi prieteni din copil5rie, tovar[gi credincioqi de-a lungulanilor lungi de lupt[. $i copiii sdi. Fiii gi fiicele sale, culcafi lapim6nt ca niqte plpuqi sf6rdmate, ale clror jocuri se curmase-rd pentru totdeauna. Cu tofii, uciqi de mdna sa. Chipurilecopiilor il acuza:u, ochii goi il intrebau de ce o frcuse, iar lacri-mile lui nu ajungeau sd le rispundd. R6sul Distrugdtorului ilbiciuia gi-i ineca gemetele. Nu mai putea suporta chipurile,durerea. Nu mai putea indura si mai rdmdnd nicio clip5 in acelloc. Cu disperare, se intinse spreAdevdratullzvor, spre Saidincel Pdtat, qi Pluti.

P[mdntul din jurul s5u era plat qi gol. Prin apropiere cur-gea un rdu, drept si lat, dar Lews Therin simlea c5, de jurimprejur, cale de o sut[ de leghe, nu era niciun om. Era singur,at0t de singur pe cAt putea fi un bdrbat aflat ?nc[ in viaf6, darnu putea scipa de amintire. Ochii il urmlreau prin nesfbrgite-le caverrre ale minlii sale. Nu.se putea ascunde din calea lor.Ochii copiilor. Ochii Ilyenei. IEi intoarse chipul cltre cer, culacrimile sclipindu-i pe obraji.

- Iart6-m6, LuminS!

OCHIULLUMII 13

Dar nu credea cd iertarea putea veni vreodatS. Pentru ceeace fdcuse, nu exista iertare. $i totuqi, strigd spre cer qi cerqi ceeace nu credea cd ar fi putut primi.

* Iart[-md, Lumin[!Era incd in contact cu Saidin, jumitatea bdrblteasc[ a Pu-

terii care conducea universul, care fEcea sd se invdrteasclRoata Timpului, gi simlea mana uleioasi care-i intina suprafa-

[a, rdmasd de pe urma ripostei Umbrei, murddria care osdndi-se lumea. Din pricina lui. Din pricind c5, in trufia sa, crezusecd oamenii puteau fi pe potriva Creatorului gi puteau face laloc ceea ce Creatorul {5urise, iar ei sfficaserd. Asta crezuseo intrufia sa.

Sorbi addnc din Adevi{atul Izvor gi apoi qi mai addnc, caun om care murea de sete. In scurti vreme, adunase mai multdin Puterea Supremi decdt putea conduce frrI ajutorul altcui-va; se simlea de parcd pielea ii luase foc. incorddndu-se, sefor!5 s[ mai adune, incercd sd o soarbd pe toat5.

* Iartd-md, Lumind ! Ilyena I

Aerul se transform[ in foc, iar focul, in lumind lichidS.Fulgerul care cdzu din ceruri ar fi strdpuns qi ar fi orbit oriceochi care l-ar fr zdrit, fie qi pentru o clip6. Se prdbugi dinvdz-duh, il strdb5tu infl[cdrat pe Lews Therin Telamon qi se scursein miruntaiele pdmdntului. Piatra se frcu abur la contactul cuel. Pdmdntul se zv6rcoli qi tremur[ ca o ftpturi vie aflatd inghearele morfii. Dunga sclipitoare ddinui numai pentru oclipd, legdnd cerul de pdm6nt, dar qi dupd ce dispdru pdmdntultot tremura, ca marea pe timp de furtund. Piatra topitd erupsecinci sute de picioare in aer, iar solul care gemea se inilld,aruncdnd quvoiul arzdlor din ce in ce mai sus. De la miazd-noapte qi de la miazdzi, de la rdslrit qi de la apus, vdntul ince-pu s[ sufle, rupdnd copacii ca pe niqte be]iqoare, strigdndasculit qi ndpustindu-se ca pentru a ajttta muntele s[ creasc[din ce in ce mai sus spre cer. Mereu spre cer.

In sfbrsit, v6ntul se potoli; pdmdnful incd mai tremurauqor, de parcd ar fi murmurat ceva. Din Lews Therin Telamonnu mai rdmdsese niciun semn. Pe locul in care se aflase eraacum un munte, care se inilla mai multe mile citre cer, culava topitl care incd se scurgea din vdrful sdu neregulat. RAulcel lat qi drept fusese impins mai departe de munte qi silit si

14 ROBERTJORDAN

faci un cot, iar apoi sd se despartd pentru a forma la mijloc oinsuld lung6. Umbra muntelui aproape c[ atingea insula; se

intindea intunecati peste pdmdnt, ca braful r5u prevestitor alprofefiei. O vreme, nu se mai auzird decdt murmurele infun-date, ca de protest, ale pdm6ntului.

Pe insul6, vdzduhul sclipi qi se inchegl. Apiru bdrbatul innegru, care rdmase cu ochii alintili la muntele de foc ce se

indlfa din cdmpie. Chipul i se schimonosi de furie qi dispre!.

- Nu po{i scdpa aqa uqor, Dragonule. intre noi doi, povesteanu s-a terminat. Nu se va termina pdni la sfErgitul veacurilor.

Apoi el disp5ru, iar muntele qi insula rdmaserd pustii.Aqtept6nd.

Iar Umbra a cdzttt pe Pdmdnt qi Lumea s-a flrdmatpiatrd cu piatrd. Oceanele s-au retras, iar munlii aufost inghilili qi popoarele s-au imprdqtiat prin cele optcolluri ale Lumii. Luna era ca s6ngele, iar soarele eraprecum cenuqa. M6rile fierbeau, iar cei vii ii invidiaupe cei morli. Totul era sfErdmat $i totul se pierduse, inafara amintirii. $i mai presus de orice rdm5sese oamintire, a celui care adusese Umbra gi FrdngereaLumii. $i i s-a spus Dragonul.

(dinAteth"'"'"*';_!:::::K.:::;f :#"^'JL'\,

Iar in acele zile s-a-ntdmplat, aqa cum se maiintdmplase qi inainte qi se va mai intdmpla, ca intune-dintului, impovdrdnd sufletele oamenilor, iar celeverzi sd se usuce qi speranla si moari. $i oamenii i-austrigat Creatorului, spundndu-i: O, Lumind aCerurilor, Lumini a Lumii, fie ca in final Cel Figdduitsd se nascd din munte, aga cum spun profeliile, cum afost in vremurile trecute gi cum va fi din nou in celece vor veni. Fie ca Seniorul Zorilor si cdntepdm6ntului, pentru ca toate cele verzi sd creascd gimieii sd zburde prin vii. Fie ca bragul SenioruluiZorllor si ne ad5posteasci de intuneric, iar mareasabie a dreptilii sd ne apere. Fie ca Dragonul sdpluteascd din nou pe aripile timpului.

(dincharatD""""""oTill!ff{;"ff ,'(:,:;r:;"!::,

r ^l

*-&_lB:+lc.Ir,--,tr.( o

,6 IIts -:L -<,\(. ^-.,

:\^ $..-l ?l*lf.

O/{

:rLI

3L

rO\r- )

.t\r

o.a

r{

F16

o

:IG,NJ)

t^o

oo

,?

ao

6(I'

oLrlt

s-&,.

t(\s

,?'\irs

>vc7rd

"'€'gJnE0u

"F tti.'"o

CAPITOLUL 1

Un drum pustiu

Roata Timpului se invdrte mereu, iar Vremurile vin qi trec,las6nd in urm[ amintiri care devin legend[. Legendele pdlescqi se transforml in mituri, qi pdnd qi miturile sunt de mult uita-tc atunci cdnd Vdrsta care le-a dat via!6 se intoarce. intr-oVArstd, cdreia unii ii spuneau cea de-a Treia, una ce incdwmeazd sd vind, dar e de mult apusd, o pal6 de vdnt izbucniin Munfii de NegurS. Vdntul nu era inceputul inceputurilor,cdci miqclrile Rofii Timpului nu cunosc inceputuri qi sffirgi-(uri. Era doar un inceput printre atdtea altele.

Iscat de sub piscurile mereu inconjurate de nori de pe urmaclrora munlii iqi primiseri numele, vintul sufl5 spre rdslrit,peste Dealurile Nisipoase - care c6ndva, inainte de Frdngereal.umii, fuseserd malul unui mare ocean. Apoi se prdvdli spre'finutul celor Doud Rduri, shdbdtdnd pddurea incdlcitd numitdI'Sdurea de la Apus, qi se abdtu asupra a doi b6rbali care mer-gcau, cu o c6ru!6 gi un cal, de-a lungul drumului pietruit numit(lalea Carierei. Cu toate c5 primdvara ar fi trebuit sd inceapitlc mai mult de o lun5, vdntul purta cu el un suflu de gheald,ca Ei cum ar fi preferat sd aduci nori de zdpad6.

4

20 ROBERTJORDAN

Rafalele ii lipeau lui Rand al'Thor mantia de spate; iiincurcau bucata de l6nd de culoarea pdmAntului printre picioa-

re, apoi o ficeau sd fluture in spatele lui. B[iatul iqi dorea sd

fi avut un surtuc mai gros sau s6-qi fi pus incd o cdmaq6.

Aproape de fiecare datd cAnd incerca s6-qi tragd mantia pe

l6ng[ corp, aceasta se prindea in tolba care-i atdma la gold.

Oricum, nu prea il ajuta dac[ incerca sd-qi lind mantia cu osinguri mdnd- in cealaltd avea arcul, cu o slgeat[ deja pre-

gdtitd. gata sd tragi.Dupd ce o rafal[ foarte puternicd ii smulse mantia din

mdnd, el arunci o privire spre tatdl sdu, pe deasupra spindriiiepei l6!oase, maronii. Se simli cam ca un prostdnac pentru

faptul c5 voise si se asigure c[ Tam era inci acolo - dar era

una din acele zile in care totul pdrea cu putinld. Vdntul vuiaatunci cdnd se intelea, dar, in afari de asta, tot {inutul era

cufundat intr-o t[cere grea. Prin compara]ie, sc646itul uqor al

osiei pirea foarte zgomotos. in p5dure nu cdnta nicio pasire,

de pe nicio creangd nu se auzeau chilbiturile veverilelor. NucI s-ar fi aqteptat sb le audd - nu intr-o aqa prim[var6.

Numai copacii care nu-qi pierdeau frunzele sau acele intimpul iernii mai erau incl verzi. Mdnunchiuri de crengule

cdzute din tufiqurile rlmase din anul care trecuse se intindeau,ca niqte p6nze maronii de piianjen, peste lancurile de sttnc6de sub copaci. $i buruienile erau puline - cele mai numeroase

prinhe ele erau urzicile, iar celelalte erau tot felul de soiuri cughimpi sau cu ace sau buruienile puturoase care-{i l5sau unmiros de mucegai pe incillEri daci le c61cai cumva, din gre'qeald. Pe jos, acolo unde copacii adunali laolaltd lineau oumbrd deasi, inc[ se mai vedeau petice de zdpadd. Niciacolo unde reuqea si ajung6, lumina soarelui nu avea nici pu'

tere, nici cdldur6. Soarele palid se in6llase deasupra copacilor,

la rdsdrit, dar lumina lui era oarecum intunecatS, ca qi cumfi amestecat cu umbra. Era o dimineali tulbure, numaipentru gdnduri neplScute.

Din instinct, b[iatul atinse coada sdgelii; era pregltit sd

ridice qi sd gi-o lipeascd de obraz intr-o clipi, aqa cum illase Tam. Iama fusese destul de rea qi pe la ferme, mai rea

oricare dintre cele de care-qi aminteau fie qi cei mai bdtrdni

sat, dar pesenme ci in munli fusese 9i mai cumplit5, dacd

OCHruLLUMII 2IsI se ia dupd num5rul de lupi care fuseseri silili sd ndvlleasc[in Jinutul celor DouE R6uri. Lupii atacau periodic larcurile deoi Ei strdpungeau cu collii perelii grajdurilor, ca sd ajungd lavite qi la cai. Ba oile mai fuseser[ atacate gi de urqi, deqinimeni nu-i mai vdzuse prin acele locuri de ani inhegi. Daciicqeai din casd dupd ldsarea intunericului, nu mai erai in sigu-ranfd. Oamenii cddeau pradd fiarelor la fel de des ca oile qilsta nu intotdeauna dupd asfin{it.

Tam mergea cu paqi mari de cealaltd,parte a Belei, sprijirrindu-se in sulild ca intr-un toiag, neblgdnd in seaml vdntulcare-i frcea mantia maronie sd fluture ca o flamur5. Din cdndirr cAnd, atingea uqor qoldul iepei, ca s5-i aminteasc[ sd-qicontinue drumul. Cu pieptul s6u puternic qi cu fala lat[, ofereacuncretele atmosferei acelei diminefi, ca o stdncd nemiqcatd,in mijlocul unui vis vag. Deqi obrajii sii argi de soare eraurida{i, iar pdrul nu mai avea decdt cdteva quvi}e negre printreccle c5runte, era in el un sdmbure de duritate, de parcd nicirulcar un potop nu l-ar fi putut culca la plmdnt. Acum p6qeanctulburat pe drum. Fie, pdrea sd spund mersul siu, deci fie-ctre crescdtor de oi trebuie sd se pdzeascd de urqi qi de lupi,tltr fiarele ar face bine s[ nu incerce s5-l opreascd pe Tamnl'Thor din drumul spre Emond's Field.

Tres[rind cuprins de un sentiment de vinovS]ie, Rand seitttoarse cu ochii la partea sa de drum; calmul lui Tam ii adu-rcse aminte de sarcina pe care o avea. Era cu un cap mai inaltdcc6t tat5l sdu, mai inalt decdt oricare alt birbat din finut, ginu prea semdna cu Tam, dectt poate la lilimea umerilor. Ochiinili cenuqii qi nuanfa roqiaticd a pdrului erau o mo$tenire de lanlama sa, din c6te ii spusese Tam. Ea nu fusese dinspre parteaIocnlui, iar Rand nu prea iqi mai amintea decdt de z6mbetul depc chipul ei; totuqi, in fiecare an ii punea flori pe mormdnt - giprirndvara, la slrbdtoarea Bel Tine, qi vara, laZiua Soarelui.

In cirula care inainta leg[nat se aflau doud butoiage curachiu de mere, f5cut de Tam, qi opt butoaie ceva mai mari cueitlru, care, dgpd o iarnd intreagd de ingrijiri, de-abia prinsesepulind tdrie. in fiecare an, Tam u"r"i i, aceste produse lahunul Izvorul de Vin, dSruindu-le pentru slrb[toarea de Belfinc; aqa cd, dupl cum o declarase, nu avea de g6nd nici inEcctst[ primdvari sI se lase intimidat de lupi sau de v6ntul

I

22 ROBERTJORDAN

rece. Chiar qi aqa, nu mai fuseseri in sat de siptdmdni intregi,Nici mdcar lui Tam nu prea-i venea sd c[ldtoreascd mult zileleastea. Totuqi, el iqi ddduse cuvdntul cd va aduce rachiul gicidrul, deqi intdrziase chiar p6nd in ajunul sdrbbtorii.Tam era important s6-qi lind cuvdntul. Rand era pur qi simpfericit s[ plece de la ferm6, aproape la fel de fericit ca gi pen.tru faptul ci venise ziua de Bel Tine.

in timp ce Rand supraveghea partea $a de drum,sdJ incerce o senzafie, din ce in ce mai intens6, c[ ilcineva. O weme, incercd si n-o bage in seam6. Printrenu se miqca nimic qi nu se auzea decdt zgomotul v0ntului.senza{ia nu numai c6 persista, ci devenea qi mai puterniP6rul de pe biale i se ridicase; pielea il mdnca, de parcldurea ceva pe dinduntru.

Nervos, el iqi schimbd pozilia arcului, ca si se poatd s

pina, gi-qi spuse cd ar fr cazsl si nu-qi mai facd idei. Nunimic in pddure pe partea lui de drum, iar dacd ar fi fostpe cealaltd parte, i-ar fi spus Tam. Arunc[ o privireumdr... gi clipi surprins. Pe drum, la nu mai mult de doudzecilungimi in spate, o silueti cdlare, inviluit[ in mantie, iirea. $i calul, qi cdldreful erau la fel de intunecafi, de unmat qi fErd strdlucire.

Obignuinfa, qi nimic altceva, il impiedicd sd se opreasc5loc in timp ce privea.

Mantia clllrefului il inviluia din cap pdnd in picigluga ii venea mult peste faf5, aqa cd nu se vedea nimic dinRand se gdndi in treac6t cd era ceva ciudat in infEligarearefului; insd ceea ce-l fascina cu adev[rat eraumbriti a glugii. Nu reuqea si z[reascd decdt foarte vagtururile felei, dar avea senzalia cd privea drept in ochiinoscutului. $i nu-qi putea lua privirea de la el. Stomacul istrdnse de neliniEte. De sub glugd nu se zdrea decdt odar simli un val de duqm[nie care-l lovi atAt de puternic,parcd ar fi v[rut limpede un chip schimonosit de ura fa{itoate flpturile vii, qi mai ales fa![ de el. Fa]6 de el, maide orice.

Dinh-odati lovi o piah6 cu c6lcdiul gi se impiedic5, lu6nduochii de la Cil5reful cel intunecat. Arcul ii cdzu pe drum

OCHIULLUMII 23

numai faptul ci intinsese mdna qi se prinsese de frdul Belei ilopri s5 nu se prdvileasc[ qi el pe spate. Sforlind surprins[,iapa se opri, intorcdndu-qi capul sd vadd cine o prinsese. Tamse incruntd la el peste spinarea Belei:

- Ei, bdiete, ai p6{it ceva?

- E un cdldrel, zise Rand gdfbind, in timp ce se indreptadin qale. Un strdin, care ne urmiregte.

- Unde? intrebd blrbatul mai v6rstnic, ridicdndu-gi sulilacu vdrful lat qi privind in urm[ cu mare grij[.

- Acolo, pe...Dar Rand t6cu brusc, odatd intors spre locul in care se

uitase ceva mai devreme. Drumul din spatele lor era gol.Neincrezdtor, el privi in pldure, pe ambele pdrli ale drumului.Copacii cu crengi goale nu ofereau niciun loc bun pentru oascunzdtoare, qi totuqi nici urmi de cal sau cdl6ref, Bliatulprinse privirea nedumeritd a tatllui sdu.

- Era acolo. Un bdrbat intr-o mantie neagri, pe un calnegru.

-N-a$ vrea si-!i pun cuvAntul la indoiald, biiete, dar atunciunde a dispdrut?

- Nu qtiu. Dar era acolo.Dintr-o miEcare, Rand igi ridicl arcul gi sdgeata care-i

c6zuserd. Intr-o clip5, cerceti penele din coada sigelii, apoi opuse la loc in arc qi-l incordd pe jum[tate. Apoi insd se opri.Nu avea in ce sI {inteasc5.

- Zdu cd eru.Tam iqi cl[tind capul cdrunt.

- Ei, dacl zicita,bdiete. Atunci hai sd vedem. Un cal lasiurme de copite, chiar qi pe pdmdntul [sta bAtetorit.

O apucd spre spatele cIrulei, cu mantia fluturdndu-i invEnt.

- Dacd le g5sim, atunci qtim sigur ci a fost. Dacd nu... mdrog, in zile ca asta orice om poate avea vedenii.

Brusc, Rand iqi dddu seama ce fusese in nereguld cu cdl[-retul (pe ldngd faptul cI apEruse intr-un chip at6t de ciudat).VAntul care-i biciuia qi pe el, qi pe Tam nu-i miqcase acestuianici m6car una dintre cutele mantiei. Dinh-odat5, bdiatului itc usc6 gura. Pesemne ci i se piruse. Tatdl sdu avea dreptate.O dimineafi ca asta putea si facd pe oricine sd aib[ vedenii.