Parcuri

Parcul Țaul, DondușeniAproximativ la 200 km de Chişinău, la Nord în centrul satului Ţaul a raionului Donduşeni este situat cel

mai mare parc din Moldova. El a fost creat la începutul secolului XX, împrejurul conacului familiei Pommer. Parcul este una dintre cele mai reuşite creaţii ale arhitectului-peisajist cunoscut I. Vladislavskii-Podalko. Parcul a fost fondat în anii 1901-1904. Conform multor parametri parcul nu are egal în republică. În centrul său este situat un iaz.

Colecţia dendrologică alcătuieşte aproximativ 150 de specii de copaci, arbuşti şi liane, dintre care mai mult de 100 sînt exotice.

Parcul este împărţit convenţional în partea de sus, unde se afla reşedinţa sătească a boierului Pommer, dar şi o reţea întreagă, deasă de alei cu diverse compoziţii florale şi partea de jos, care mai mult aminteşte pădurea, alcătuită din diverse grupuri de copaci, caracteristici pentru diferite zone geografice. Fiind cel mai mare din Moldova, parcul de la Ţaul are o mulţime impunătoare de alei, cărări şi cărăruşe, lungimea cărora atinge mai mult de 12,5 km. Intrarea este liberă pentru toţi vizitatorii. Parcul rămîne un loc preferat de către vizitatorii din diverse colţişoare ale republicii şi de peste hotarele ei, este deosebit de frumos primăvara în perioada înfloririi şi toamna tîrziu.

Parcul oraşului EdineţParcul Vasile Alexandri al oraşului Edineţ a început să-şi scrie istoria începînd cu anul 1963. Este situat

în raza oraşului şi reprezintă o compoziţie dendrologică − un peisaj. Parcul ocupă o suprafaţă de 44,5 hectare şi reprezintă un întreg complex de plantaţii forestiere, atracţii şi lacuri Este un loc unic pentru recreere şi activităţi cultural-educative. Parcul se înscrie de minune în peisajul oraşului, fiind un fel de barieră verde, care desparte ocolişul de şosea şi restul oraşului, ceea ce îi sporeşte însemnătatea.

În timpul verii, în weekend şi de sărbători, aici de obicei era aglomerat, oamenii veneau aici să se odihnească, la teatrul de vară se ţineau spectacole, se organizau expoziţii, tîrguri, concursuri şi concerte. În plus, un întreg complex de atracţii pentru copii nu-i lăsa pe cei mai micii vizitatori să se plictisească în parc, tir, un ring de dans, stadion, complexul pentru gimnastică, piscina etc. Iubitorii de animale se puteau bucura de fraţii noştri mai mici, pentru ei exista un loc special î amenajat, pe parcursul timpului aici au trăit a trăit mai mult de 40 de specii de animale şi păsări.

La timpul său, inaugurarea insulei de poveste era un adevărat eveniment − cu podurile sculpturile şi havuzurile sale, cu un acvariu deosebit de frumos cu diverse specii de peşti.

Fără grijă constantă, fără lucrări de întreţinere parcul şi-a pierdut mare parte din frumuseţea sa de odinioară. Au fost practic distruse toate construcţiile inginereşti, starea lacurilor lasă de dorit, iar în consecinţă, au dispărut multe păsări şi animale. Autorităţile orăşeneşti au menţinut cum au putut parcul, dar în situaţia creată banii nu a fost suficienţi pentru a face posibilă funcţionarea acestuia.

În anul 2010, municipiul Edineţ a cîştigat un grant în sumă de 2,5 milioane de lei pentru restabilirea şi reconstrucţia parcului. Au fost alocaţi, de asemenea şi 500 mii lei din bugetul oraşului.

De la începutul anului 2011 au fost realizate lucrări de curăţare a zonelor din preajma lacurilor, lucrări de reparaţii capitale a acvariului, de asemenea, au fost restaurate treptele, care duc spre complexul memorial „Mama îndurerată” Au fost reparate havuzurile şi statuile, gardurile, cetatea situată pe insulă, podurile peste lac. Au fost realizate lucrările de iluminare, au fost montate urnele şi băncile. Acum terenul sportiv arată altfel, pe una dintre aleile parcului a apărut şi terenul de joacă pentru copii. În prezent, circa 85% din lucrările planificate au fost realizate.

Parcul este foarte pitoresc şi foarte bine planificate. Are o cascadă din trei lacuri, peste care sînt aruncate poduri cu decor metalic. Zona centrală a parcului cu havuzuri şi fîntîni arată foarte ademenitor. Vizitarea acestui loc îţi lasă o impresie de neuitat. Foarte frumoasă este şi aşa-numita Insula de poveste, situată la mijlocul unui lac. Cu toate acestea, reconstrucţia ei nu a fost încă finalizată. Sălciile plîngătoare situate pe malurile lacurilor, cu crengile sale care ating practic cu crengile sale apa, fac ca locul acesta să fie unul cu totul special. Parcul este frumos, în orice anotimp, frumuseţea sa impresionează mai ales primăvara şi toamna tîrziu.

Grădina Botanică (Institut) a Academiei de Ştiinţe din Moldova, ChişinăuGrădina Botanică este situată la marginea oraşului Chişinău, în sectorul Botanica, în apropierea de aşa-

numitei Porţi a oraşului. Gradina Botanică a fost fondată în anul 1950, dar la început a existat în sectorul Buiucani. În anul 1964 pentru Grădina Botanică a fost ales un alt loc, iar în 1965 a fost începută proiectarea şi construirea unei grădini botanice moderne.

Gradina acoperă o suprafaţă de 104 hectare, dar numai pe panta din nord şi din vest s-a păstrat vegetaţia naturală. Peisajul general al grădinii ca şi cum ar reprezenta în miniatură relieful Republicii Moldova graţie alternanţei podişurilor cu depresiunile, lacurilor şi tipurilor de soluri, de care există circa 24 de specii. În parcul este creată o cascada din patru lacuri de acumulare, care, chiar şi în anii secetoşi, au suficientă apă pentru a iriga vegetaţia grădinii.

Grădina este împărţită în mai multe sectoare − dendrariul (arbori, arbuşti, liane), elemente ale Florei din Moldovei (Codri), sectorul de floricultură, sectorul de plante tehnice, medicinale, alimentare şi furajere, sectorul de hibrizi, sectorul experimental, sectorul cu plante tropicale şi subtropicale cu sera, pepiniera, mini expoziţii. În ultimii ani, în apropierea clădirii administrative a fost construită din piatră de Cosăuţi Alpinariul, care a devenit o mare platformă minunată pentru vizualizarea părţii de jos a parcului. De asemenea, au fost adăugate Rozariul, Lianariul, Siringariul, grădina cu forme, colecţia de irişi, colecţia de bujori şi alte sectoare.

În prezent, grădina numără aproximativ 10 de mii de specii, soiuri, forme şi plante cultivate. Personalul grădinii a creat şi a făcut descrierea  a mai mult de 2 mii de specii de plante superioare, 1 mii de alge, 300 de specii de ciuperci superioare, au fost descrise circa 200 de specii ale florei Miocenului şi Pliocenului inferior, a fost creat un Ierbar Republican, care include 200 de mii de pagini. Grădina Botanică a creat populaţii valoroase de hibrizi, nuci şi struguri.

Pentru mulţi oameni această grădină a devenit locul preferat de odihnă, chiar şi în zilele de lucru. Deosebit de aglomerat este aici, la sfîrşitul săptămînii şi de sărbători. Aici se vine cu copii şi cu toţi cei apropiaţi, pentru a se plimba pe aleile şi cărările parcului, a sta pe malul lacului, a urca în vîrful Alpinariului sau a sta pur şi simplu pe o bancă, urca pe o gradina de rock sau doar sta pe banca de rezerve. Parcul este foarte pitoresc şi divers şi nu vorbim aici doar de diversitatea speciilor de plante, inclusiv şi a acelora exotice pentru locurile noastre, dar şi în planificarea bine gîndită a parcului, aşa încît plimbîndu-te prin el ca şi cum te-ai afla într-un alt capăt al lumii, este destul doar să coteşti pe aleea următoare.

Sunt două atracții turistice la Grădina Botanică – înflorirea copacului de magnolie roz (în acest an ea a înflorit la sfîrşitul lunii aprilie) şi, desigur, înflorirea cireşului japonez (sakura), care a înflorit la începutul lunii mai şi în acest an arată deosebit de festiv. Numai privind cireşii japonezi înfloriţi putem înţelege atitudinea japonezilor faţă de ei – ca fiind simbol de cult. Într-adevăr este o privelişte incomparabilă.

Parcul are multe spaţii deschise, multe edificii, galerii, grădini, lacuri, dar veţi fi încîntaţi aveţi în partea de jos a parcului lîngă cascadele de lacuri. Tot aici destul de des puteţi vedea diverse păsări − raţe sălbatice, porumbei sălbatici, sturzi şi alte păsări. Ar trebui să menţionăm, că teritoriul Grădinii Botanice este menţinut într-o ordine perfectă, pretutindeni pot fi întîlniţi angajaţi – specialişti calificaţi şi alţi lucrători care sînt ocupaţi cu plantarea, plivitul, curăţarea plantelor. Şi apoi e mai bine să vezi o dată decît să auzi de 7 ori, astfel încît noi vă oferim un mic raport fotografic a cîtorva zile de primăvară ale Grădinii Botanice.

Parcul dendrologic de la Chişinău, DendrariulA fost fondat în 1973 pe locul fostei Grădini Botanice a Academiei de Ştiinţe a Moldovei. La început a

avut o suprafaţă de 73 de hectare, în prezent a fost extins pînă la 83 de hectare. Este situat în partea de vest a Chişinăului, în valea pîrîiaşului Durleşti, între străzile I. Creangă, V. Lupu, E. Сoca şi A. Şciusev. Stilul arhitectural şi de planificare al Dendrariului – este unul de peisaj cu elemente nesemnificative de peisaj regulat. La Dendrarium sînt prezentate mai mult de o mie de tipuri şi forme de plante lemnoase.Există sectoare cu elemente ale vegetaţiei forestiere din Moldova. Este bogată colecţia de seminţe de legume, seminţe oleaginoase, rozacee ş.a. Colecţia de conifere numără mai mult de 50 de denumiri din zone floristice diferite ale globului. Dintre speciile lemnoase rare pentru Moldova la Dendrariu cresc: Ginkgo biloba sau arborele pagodelor, metasecvoia, tsuga canadiană, brad Douglas, chiparos de Arizona sau zadă, bradul Fraier, pinul galben, pinul flexibil, chiparos stardust, arborele de lalea, arţarul Mono, arţar trident, dud japonez, etc.

În baza colecţiilor Dendrariului se studiază, se selectează şi se înmulţesc speciile noi, promiţătoare, inclusiv şi tipuri ale plantelor lemnoase pentru spaţiile verzi. Unul din centrele ştiinţifice şi de propagare a cunoştinţelor ştiinţifice în domeniul botanicii, creării spaţiilor verzi şi de protecţie a naturii. Aici au loc

2

seminarii, excursii de teren, se fac consultaţii pentru elevi, pentru specialişti  spaţiilor verzi, iubitorilor naturii etc. Dendrariul este un parc cu un anumit regim de frecventare, este un loc de agrement public. Este luate sub protecţia statului ca monument al arhitecturii de configuraţie − peisaj.

Primul lucru, care uimeşte persoana care a intrat aici pentru prima oară – este senzaţia că e nemărginit. Dacă te plimbi de-a lungul gardului parcului în afara acestuia, niciodată nu veţi putea simţi acest lucru. Iar după gard înaintea domniilor voastre se deschide un spaţiu vast, planificat minuţios, astfel încît vă cufundaţi imediat într-o atmosferă de pace şi armonie. Dendrariul este loc, pe care orăşenii îl preferă demult ca un loc de odihnă, plimbări. Aici puteţi întîlni mulţi excursionişti, care vin în grupuri sau individual, elevii şcolilor din apropiere, colegilor şi studenţii Universităţii Pedagogice, cu care se mărgineşte parcul, vin aici să se pregătească de examene, seminarii. Am întîlnit mai multe grupuri de turişti străini, care se plimbau pe aleile parcului, iar acest lucru nu e deloc este surprinzător, căci Parcul dendrologic a fost mult timp şi pe bună dreptate în lista principalelor atracţii ale capitalei noastre.

Aici e întotdeauna linişte, zgomotul urban practic nu se aude pe teritoriul parcului şi începeţi să uitaţi pur şi simplu că vă aflaţi în centrul oraşului. Şi mai surprinzător este faptul că parcul nu arata ca unul artificial şi construit, este foarte organic, iar dacă nu vă place peisajul regulat al părţii sale centrale, atunci puteţi savura plăcerea unui peisaj mai „sălbatic”, priveliştea marginilor parcului, unde se pare nici nu au fost atinse de mîna omului şi totul pare foarte natural şi neexplorat.

Înviorează mult parcul lacul în unul din colţurile sale, şi mai ales pîrîiaşul Durleşti, care trece prin partea de jos a parcului cu cîteva poduri aruncat peste el.

Monumente ale naturiiNatura Moldovei este unică, diversă şi specifică. Acest lucru a fost subliniat în repetate rînduri de toţi

cercetătorii, care au studiat teritoriul dintre Nistru şi Prut din timpuri străvechi şi pînă astăzi. Iar aceasta se referă în primul rînd la specificul dezvoltării geologice a acestei regiuni, situată la răscrucea cîtorva zone geografico-naturale. Nu am vrea să ne adîncim aici în probleme complicate, foarte interesante, de altfel, din punctul de vedere al specialiştilor în geologie, paleontologie, arheologie, geobotanică ş.a. Pentru a vă familiariza cu această temă vom menţiona doar, că practic toată suprafaţa teritoriului republicii, constă din roci sedimentare, adică, straturi rămase în urma retragerii mărilor străvechi calde întîi de Marea Tortoniană, apoi de Marea Sarmatică şi practic tot ce e viu şi e menit pentru viaţă  de pe acest pămînt se datorează rămăşiţelor de animale şi plante, care au existat cîndva pe acest pămînt. Anume de acest fapt este legată multitudinea tipurilor de sol din Moldova, preponderenţa pămînturilor de cernoziom, deşi numărul tipurilor de sol depăşeşte cifra de 750. Faptul că „munţii” moldoveneşti, mai bine-zis dealurile,  nu sînt de piatră, ci la fel constau din rămăşiţe ale organismelor vii (toltre), că practic toate zăcămintele minerale ale acestor localităţi sînt şi ele rămăşiţe ale aceloraşi organisme vii.

Istoria geologică a Moldovei e specifică şi pentru că, din ea lipseşte aşa-numita perioadă  a cărbunelui de pămînt, acesta nu „a reuşit” sa ajungă aici, de aceea printre „darurile Moldovei” nu sînt zăcăminte de carburanţi – petrol, gaze, şist bituminos, iar acelea care au fost descoperite sînt nesemnificative şi aproape că nu prezintă interes industrial.

Anume caracterul sedimentar al regiunii şi apropierea lui de zona, unde se formează „munţii” (Carpaţi) şi este cauzele plasticităţii şi mobilităţii proceselor care au ca rezultat din schimbările topografice, precum şi diversitatea florei şi faunei. Este suficient să spunem, că în diverse epoci geologice, în acest teritoriu erau asemenea reprezentanţi ai tropicelor precum elefanţi, rinoceri, girafe şi chiar animale marsupiene, apoi acestea au fost înlocuite cu asemenea animale nordice precum mamuţii, urşii, zimbrii, bourii ş.a. O anumită influenţă asupra formării florei şi faunei dintre rîurile Prut şi Nistru au avut-o şi procesele de migrare, care au avut loc în permanenţă pe aceste teritorii din cele mai vechi timpuri. Aceasta a influenţat asupra lumii vegetale şi animale a regiunii, în primul rînd, asupra modurilor de prelucrare a pămîntului şi asupra modificărilor configuraţiilor geografice în urma activităţii omului, aşa de exemplu precum tăierea în masă a pădurilor, desţelenirea stepelor şi pantelor.

Încheind această introducere scurtă, va trebui să menţionăm că în prezent pe teritoriul Moldovei sînt descrise destul de amănunţit mai mult de 500 de obiecte ale naturii, care sînt rezervaţii şi care sînt protejate de Stat. Multe dintre ele sînt absolut unice şi nu mai există nicăieri în lume. Ele se împart în patru grupuri.

Monumente ale naturii:     1. Geologice şi paleontologice

            2. Hidrologice

3

            3. Botanice            4. Arbori seculari

Primul grup este legat de procese pur geologice, dar şi de rămăşiţele de plante şi animale.Cel de-al doilea se datorează influenţei mărilor şi rîurilor asupra suprafeţei terestre.Cel de-al treilea de rămăşiţele de plante din timpurile străvechi, existente şi astăzi în natura Moldovei.Un grup separat, strîns legat de compartimentul botanic este alcătuit din arborii seculari şi multiseculari,

care sînt nu numai monumente ale istoriei, ci şi un fenomen istorico-cultural.

Geologice si paleontologiceEdineț - două defileuri în toltre

Frumuseţile raionului Edineţ sînt cu adevărat inepuizabile. În acest eseu succint vom povesti sumar despre două monumente naturale din preajma satelor Trinca şi Brînzeni, în ambele cazuri acestea vor fi defileurile dintre şirurile de toltre şi numai într-un caz la Trinca, prin adîncul defileului curge rîuleţul Draghişte, iar prin defileul Brînzeni – rîuleţul Racovăţ.

Satul Trinca se află nu prea departe de oraşul Edineţ, la numai 10 km de oraş. Acest sat străvechi al Moldovei, este cunoscut prin faptul că în apropierea lui, chiar după defileul Trinca se află cariera de extragere a celui mai bun var din Moldova. Anterior satul era vestit, aici locuiau mulţi meşteri, care modelau din terciul de var ornamente şi basoreliefuri, de aceea în literatură întîlnim multe descrieri ale caselor din Trinca, care nu seamănă între ele, elementele lor decorative, fiind diferite.

Case vechi sînt tot mai puţine. Chiar la marginea satului, de-a lungul albiei rîului Draghişte se întinde cel mai mare defileu dintre două toltre. Defileul atinge în cel mai lat loc 250 m. Lungimea defileului este de aproape 1 km, înălţimea pantelor este aproximativ 120-140 m. De pe „stăncile defileului” se deschide o privelişte minunată asupra satului, iar din partea opusă asupra carierei de var şi platoului cu nenumărate cuptoare pentru calcinarea (arderea) varului. Vîrful uneia dintre pante este plat cu un înveliş dens de ierburi multianuale şi cu arbuşti. Aici puteţi vedea întotdeauna vaci şi capre care pasc, iar puţin mai încolo se zăreşte şi marginea satului, ceea ce oferă acestui loc un farmec deosebit. Panta opusă a defileului prezintă un masiv de toltre care stau separat şi au o formă caracteristică rotunjită şi alungită (una similară poate fi văzută în ocolul silvic „La Castel” de lîngă satul Gordineşti).

Rîul Draghişte, deşi nu depăşeşte în lăţime 10 m, curge prin defileu printre cîteva sectoare cu praguri şi creează un ropot puternic, ce poate fi auzit chiar din vîrful defileului. Acest loc a fost îndrăgit de turiştii republicii şi este o adevărată „capodoperă” a naturii.   Defileul de la Brînzeni din apropierea satului se întinde de-a lungul albiei altui rîu – Racovăţ, care curge prin cîteva monumente ale naturii din acelaşi raion– „La castel”, rezervaţia naturală de la Feteşti şi defileul de lîngă satul Zăbriceni, dar despre ultimul vă vom povesti într-un alt eseu.

Defileul de la Brînzeni se află departe de sat, adîncimea lui este mai mică, nu are mai mult de 100 m, lăţimea lui atinge aproximativ 150 m. Este mai şerpuitor, ceea ce îl face să fie mai pitoresc. În apropierea lui se află o carieră mare de extragere a varului.

Rîul Racovăţ este la fel nu prea mare şi nici prea lat, nu depăşeşte 10 m, dar e mai şerpuitor şi mai capricios, aici sînt, de asemenea, sectoare cu praguri. Specificul său constă anume în faptul că albia e deosebită, iar acest lucru l-am întîlnit deja în ocolul silvic „La Castel” din apropiere Gordineştilor. Ambele pante sînt mai line şi în afara defileului nu se evidenţiază în nici un fel de teritoriul înconjurător, căci acest defileu, s-a format prin spălarea rocilor de rîu.

Acest defileu se deosebeşte de defileul Trinca, fiind mai puţin bogat în vegetaţie − pe vîrfurile sale, pe pante, totuşi este un loc deosebit de frumos, dar mai ales de neuitat şi pe bună dreptate este un monument al naturii.  

4