Grupul Scolar Agricol Rm-SaratJudetul Buzau

PROIECT DE SPECIALITATE

PENTRU SUSTINEREA EXEMENULUI DE COMPETENTE

IN VEDEREA OBTINERII CERTIFICATULUI DE COMPETENTE PROFESIONALE

ARIA CURICULARA –TEHNOLOGIIPROFIL:RESURSE NATURALE SI PROTECTIA

MEDIULUICALIFICARE:TEHNICIAN VETERINAR

PENTRU ANIMALE DE COMPANIE

Profesor INDRUMATOR: CANDIDAT : Dr. medic veterinar Echimescu Florin Neacsu Alexandru Cosmin

Ramnicu Sarat 2010

Tema Proiectului

Patologia noilor nascuti la animale de companie

Cuprins

Cap. I a. Patologia noilor nascuti b. Hemoragia ombilicala (omphaloragia) c. Tulburari digestive (constipatia nou-nascutilor) d. Diareea nou-nascutilor e. Icterul nou-nascutilor (boala hemolitica) f. Omphalopatii (Omfalita, omfaloflebita si omfaloarterita-omphalitis) g. Anomaliile nou-nascutilor (Ectopia cordului ) h. Fistula uracului sau persistenta uracului i. Imperforarea anusului si atresia rectului

Cap. II Contributii personale

Cap. III Norme de protectia muncii in domeniul sanitar veterinary al animalelor de companie.

Cap. IV Concluzii , propuneri , anexe

Cap. V Bibliografie

Patologia Noilor Nascuti

Organismul noului nascut , ajungind in mediul ambiant , trebuie sa sufere o serie de modificari pentru a se adapta la noile conditii de viata, cu totul diferite de cele avute in cavitatea uterina . Aceste procese de adaptare constau in modificarea rapida a unor aparate si sisteme functionale , iar altele isi declanseaza pentru prima data activitatea (de exemplu, functiunea pulmonara ,locomotorie). Procesele de adaptare uneori nu se pot realiza in conditii normale din diferite cauze si astfel se genereaza neintarziat starile patologice ale noului nascut. Numeroasele stari morbide constatate la noii nascuti sunt determinate de factori ce actioneaza : in timpul gestatiei , in actul fatarii sau imediat dupa ajungerea in mediul ambiant(greseli de ingrijire si alimentatie a noului nascut ). In timpul gestatiei , fatul poate avea o slaba dezvoltare organica , cu anumite anomalii sau datorita unor infectii ce au fost compatibile cu gestatia , In fatarile distocice (laborioase) fatul sufera compresiuni pe cordonul ombilical sau traumatizari in timpul interventiilor. Greselile de intretinere si alimentatie se constata cand noii nascuti sunt tinuti in adaposturi defectuase sau sunt necorespunzator hraniti. Noul nascut este considerat din momentul fatarii si pana la caderea bontului ombilical , perioada ce dureaza 7-10 zile.

Tulburari respiratorii Asfixia (asfixis-neonatorum). Prin asfixie sau moarte aparenta se intelege la noul nascut lipsa fenomenelor respiratorii si a celorlalte manifestari ale vietii, prezenta fiind numai activitatea cardiaca.Asfixia poate fi intra-uterina(congenitala)si dobandita (extrauterina), produsa in timpul fatarilor laborioase .

Etiologie . In viata intrauterina asfixia se produce din cauza aspirarii lichidelor fetale prin aparitia miscarilor respiratorii provocate din lipsa oxigenului. Starea de hipoxie se produce in cazul dezancorarii premature a placentei fetale , compresarii cordonului ombilical, hemoragii sau intoxicatii grave . De asemenea, diferitele accidente, ca: torsiunea uterina de un grad mai mic , miscari rapide sau caderi brutale. Asfixia castigata este determinata de fatarile distocice, mai ales in prezentarea posterioara cand cordonul ombilical

este compresat sau chiar rupt inainte de expulzare. Hemoragia ombilicala dupa expulzare impiedica instalarea micii circulatii. La caine se produce asfixia in cazul cand este expulzat in invelitori , fara ca acestea sa se rupa(fatare in sac). La pisica si catei , asfixia se produce prin astuparea orificiilor nazale si a gurii de foita amniotica ce se lipeste intim pe bot si nu este repede indepartata . Dintre toti nou-nascutii cainele este cel mai expus si apoi pisica.

Simptome. Dupa aspectul manifestarilor clinice si gravitatea acestor tulburari respiratorii la nou-nascuti se recunosc trei forme:moartea aparenta, asfixia periferica (livida) si asfixia centrala(palida) Cand asfixia se produce intrauterin , in urma excitatiei prin CO2(dioxid de carbon) , fatul se zbate puternic cu zvarcoliri, datorita contractiilor spasmodice ale musculatorii somatice. Trezindu-se si contractiile musculatorii netede(tubul digestiv) se poate elimina o cantitate de meconiu in lichidul amniotic. In asfixia dupa expulzare (moarte aparenta) se constata o apnee pasagera. Fatul expulzat ramane in decubit lateral, fara sa incerce vre-o miscare cu ochii deschisi.Bataile cordului sunt frecvectente , reflexul pupilar prezent . Aceasta stare de apnee se mentine 2-5 minute , iar la catel chiar 8 minute . Dupa un timp , noul nascut tuseste de mai multe ori , elimina mucozitati pe nari si gura si apoi face cateva inspiratii profunde. Aceste inspiratii sunt alternate cu accese de tuse , slabe ragete si treptat respiratia se instaleaza in ritm normal.

Asfixia livida (albastra). O forma mai grava de anoxie este asfixia livida ce se caracterizeaza printr-o vasodilatatie periferica, imprimand mucoaselor si tegumentului alb o culoare albastra .Nou-nascutul ramane in decubit lateral , inert, cu scadere a tonusului muscular, mucoasele cianotice , iar reflexul pupilar cu slab raspuns. Caile aerofore superioare sunt blocate de mucozitati.

Asfixia palida(alba). Forma alba a mortii aparente este starea cea mai grava de anoxie , traduse printr-o vasoconstrictie periferica si o vasodilatatie centrala, urmata de staza si hemoragie celebrarala. Nou-nascutul ramane in decubit lateral, cu musculatura flasca , mucoasele aparente palide, codul slab perceptibil , iar reflexul pupilar

absent. Moartea definitiva survine repede,caci respiratia nu mai poate fi trezita.

Diagnostic. In asfixia intrauterina, diagnosticul se stabileste pe baza miscarilor dezordonate , de zvarcolire si dupa meconiu eliminat. In asfixia produsa de expulzare , diagnosticul se bazeaza pe starea de adinamie a nou-nascutului ; lipsa respiratiei si prezenta activitatii cardiace. Diferentierea se face de moartea adevarata(avorton) prin prezenta activitatii cardiace.

Prognosticul. In asfixia congenitala este rezervat , caci nu se poate asigura intotdeauna extragerea rapida a fatului.In asfixia dobandita prognosticul este favorabil, caci se poate interveni pentru a declansa actul respiratiei. Pentru forma livida si palida prognosticul este intodeauna grav.Gravitatea prognosticului consta si in faptul ca adeseori, dupa instalarea respiratiei , la 2-3 zile se produce o bronhopneumonie prin resturile de mucozitati ramase in caile respiratorii.

Tratament. Prima interventie consta in inlaturarea mucozitatilor ce obtureaza caile aerofore spre a permite patrunderea aerului. Pentru aceasta fatul este mentinut vertical, cu capul in jos. Se practica apoi masaje , frictiuni pe tot corpul pentru activitatea circulatiei periferice. Se va excita mucoasa pituitara cu un pai , spre a provoca reflexul de tuse. Se practica apoi respiratia artificiala fara violenta si ritmic . Se folosesc injectii cu lobelina(0,015 g pentru pisica) , pentru a excita centrul respirator sau adrenalina 1 ml solutie 1% intracardiac.

Hemoragia ombilicala(Omphaloragia)

In mod normal, dupa ce cordonul ombilical se rupe o data cu expulzarea fatului, arterele se inchid prin retractia intimei si prin organizarea unui trombus. Prin instalarea micii circulatii, sangele din venele ombilicale si vena cava este aspirat in cordul drept, asa ca hemoragia nu mai este posibila nici in vene. Hemoragia ombilicala se intalneste totusi la caine si pisica, mai ales daca functiunea respiratorie nu se instaleaza normal.

Etiologie. Cauza cea mai frecventa a hemoragiei ombilicale este intarzierea declansarii primului act respirator, ceea ce face ca presiunea sanguina in vasele ombilicale sa fie activa . Sectionarea

rapida a cordonului ombilical cu instrumente taioase,fara ligaturare , impiedica retractia arteriala. Hemoragia se produce uneori la catva timp de la fatare, mai ales la caine , din cauza linsului intens al ciumpului ombilical de catre femela , distrugand trombusul obstruant.

Simptome. In cazul hemoragiei arteriale sangele se exprima in jeturi sacadate , iar in cea venoasa sub forma de picaturi. Gravitatea acestor hemoragii depinde de cantitatea sangelui pierdut.

Tratament. Interventia ce se impune cat mai rapid este ligatura vaselor (cordonului) cu fir de matase (nr.4-5) steril. Ligatura se face la 2-3 cm deasupra extremitatii libere a bontonului. Daca bontul este prea scurt, firul de ligatura se va aplica chiar la orificiul ombilical, interesand si marginile inelului ombilical. Bontul ligaturat va fi bine dezinfectat cu tinctura de iod. Daca hemoragia a fost intensa, se va face transfuzie de sange de la mama mai ales la pisoi. De asemenea , admistrarile de ser fiziologic, ser glucozat sunt foarte indicate.In cazul tulburarilor respiratorii se va aplica sustinut respiratia artificiala .

Tulburari DigestiveConstipatia nou-nascutilor

Retentia meconiului in portiunea terminala a intestinului gros in primele doua zile dupa fatare provoaca tulburari generale alarmante , de foarte multe ori urmate de moarte, mai ales la pisica. Constipatia se mai constata frecvent la pisica, si catei insa nu atat de grav.

Etiologie. Retentia meconiului poate fi datorita, in primul rand , starii de debilitate a nou-nascutului sau a cantitatii prea mari a acestuia in intestinul gros si peristalismului intestinal prea redus ; in al doilea rand , lipsei substantelor cu actiune evacuanta din colostrul mamei .

Simptome. Manifestarile clinice evidente apar abia a doua zi dupa fatare , sub forma sindromului de colica. Pisica devine nelinistita , bate din picioare , in special , cu membrele posterioare , priveste des spre abdomen , se culca si se ridica brusc. Prezinta tenesme sustinute , in urma carora transpira . Pofta de supt dispare. De regula , moare sleit de puteri dupa 24 de ore , din cauza intoxicatiei stercorale. La catel si pisica se constata , pe langa agitatie , tenesme si un usor timpanism precum si reducerea apetitului la supt.

Diagnostic. Manifestarile clinice sunt , de obicei , suficiente pentru a stabili diagnosticul. Confirmarea se face prin tuseul rectal , cu degetul aratator ,intalnindu-se imediat dupa sfincterul anal o masa cleioasa , aderenta la peretele rectal.

Prognosticul este favorabil cand sunt forme recente si cantitatea de meconiu este redusa.

Tratamentul este destul de dificil si comporta o deosebita atentie intrucat masa impaslita a meconiului este partial aderenta mucoasei rectale. Uneori , masa de meconiu aderent de mucoasa rectala atinge o lungime de 1 m , astfel ca evacuarea poate dura mai mult de 24 de ore . Evacuarea se face cu atat mai greu , cu cat consistenta meconiului este mai mare . Se procedeaza , de regula , la extragerea cu ajutorul degetului sau se confectioneaza un lat (o ansa) de sarma groasa de 1 mm care se introduce cu prudenta pe langa mucoasa rectala , cat mai profund . Se extrag succesiv portiuni din masa de meconiu. In prealabil , pentru a dezlipi masa cleioasa de mucoasa intestinala , se va face o clisma calda cu apa saponata sau cu un mucilagiu . O deosebita importanta trebuie acordata manipularii ansei , spre a evita iritatia mucoasei rectale . Este de recomandat sa se administreze nou-nascutului si un purgativ 1 g calomel sau 50 ml ulei de ricin , emulsionat in 200 ml lapte de vaca ne-fiert sau 50-75 g sulfat de sodiu. Pentru activarea peristaltismului sunt indicate masajele abdominale moderate . Iritatia mucoasei rectale se va trata cu pomezi emoliente , eventual analgezice , spre a evita tenesmele. Ca actiune profilactica se va sa supraveghea ca ingerarea de colostru sa fie suficienta la primele supturi.

Diareea nou-nascutilor

Diareea nou-nascutilor se intalneste mai frecvent la caine ,pisica si vulpe . Dupa aspectul fecalelor se poate aprecia intr-o oarecare masura , gravitatea tulburarilor digestive .

Etiologie. Cauzele ce determina tulburari la nivelul tubului gastrointestinal ,manifestate sub forma de diaree , sunt extrem de numeroase si variate .

Factorii legati de individ sunt tulburarile in secretia enzimelor specifice diferitelor sectoare ale tubului digestiv . Aceste tulburari apar in urma unor anomalii congenitale sau in urma intarzierii in activitatea functiunii digestive. Factorii legati de mediu se refera la calitatea si cantitatea colostrului, igiena suptului , conditiile de adapostire si ingrijire ce trebuie sa se asigure nou-nascutilor si acestia contribuie in cea mai larga masura.

Tulburarile digestive consecutive deficientelor enzimatice sunt foarte greu de precizat la noul nascut. Aparitia in fecale a unor componente ale laptelui nedigerate sau anumite fermentatii ale continutului intestinal datorite florei bacteriene care se poate dezvolta in lipsa unor fermenti , pot servi drept sprijin pentru stabilirea diagnosticului. Tulburarile datorite factorilor de mediu, in special , alimentatia , sunt mai usor de sesizat. Astfel , alimentatia la galeata , cu lapte prea rece sau prea cald in cantitati prea mari , la intervale de timp neregulate , determina tulburarile digestive. Frecvente sunt tulburarile digestive cauzate de componentii straini din lapte , trecuti nemodificati din circulatia mamei in cazul starilor febrile din puerperium, in cazul alimentatiei cu cantitati mari de proteine prea acide , turnate rancede fermentate anormal , mucegaite sau putrede. Tulburarile digestive se mai constata in urma administrarii unor mediicatii sau ingerarii laptelui infectat in caz de mamite . In toate cazurile , la actiunea acestor factori se adauga si flora bacteriana banala care treptat isi exagereaza virulenta si devine patogena, in primul rand escherichia coli(60%) .

Simptome. Nou-nascutii prezinta evacuari frecvente de fecale subtiri de culoare galbena-cenusiu , rau mirositoare , adesea spumoase. Starea generala se modifica curand, nou-nascutul devine trist pare obosit , nu are pofta de supt. Se ridica numai cand este ajutat , sta cu spinarea cifozata . Articulatiile par intepenite , abdomenul supt. Fecalele semilichide , cu reactie acida , murdaresc eminentele ischiale si regiunea perianala, determinand , cand evolutia este mai lunga , o dermatita umeda si caderea parului. Pielea apare lipsita de elasticitate parul zburlit si fara luciu .Nou-nascutul slabeste

rapid in urma dehidratarii si prezinta endoftalmine ,insensibilitate si emana un miros acru sau chiar fetid.Treptat pielea se raceste , botul devine cianotic si animalul moare . Cateii proveniti de la catelele hranite in ultima perioada a gestatiei cu cantitati mari de proteine , se nasc cu aspesct normal sunt ceva mai mici dar foarte vioi dupa 2-3 zile insa devin lenesi , preferand decubitul lateral prelungit , cu ochii inchisi si nu mai sug. Tulburarea apare sub forma unei diaree lichide , care deshidrateaza organismul in cateva zile. Cand tulburarile gastrointestinale apar dupa 3-4 zile de la fatare , evolutia boli este mai lunga , unele exemplare putandu-se vindeca spontan.In general , gastroenteritele nou-nascutilor sunt cu atat mai grave cu cat apar mai curand dupa fatare si indivizii sunt mai debili.

Modificari anatomopatologice. La autopsie se constata leziuni tipice de gastroenterita , hemoragii de diferite tipuri sub epicard.Miocardul este flasc , palid. Plamanii congestionati ,ficatul degenerat si hemoragic pe sectiune . Cauza determinanta este greu de stabilit intrucat la aparitia acestei tulburari digestive intervin numerosi factori intrinseci si extrinseci .

Evolutia este totdeauna rapida , moartea survenind in 2-4 zile. Cand fenomenele apar mai tarziu , in perioada de sugar , evolutia se prelungeste si uneori animalul se vindeca , dar ramane in urma cu cresterea.

Diagnosticul nu intampina nici o greutate , tinand seama de tabloul clinic , varsta si conditiile de igiena ale noului nascut .

Prognosticul. In majoritatea cazurilor prognosticul este rezervat si cu cat animalul bolnav este mai tanar , cu atat devine mai grav .

Tratamentul . In cazul diareei datorita insuficentelor functionale ale tubului digestiv (atonii , hiposecretii) , se recomanda un tratament stimulat al peristalismului si al secretiilor . Astfel , la catelul cu diaree se administreaza 10-15 g cheag sau 50 g acidofilin pulbere in ceai de musetel. Administrarea poate fi repetata pana la disparitia fenomenelor digestive. In lipsa acestor preparate se poate recurge la iaurt sau lapte prins , cate 300-400 g pe zi .Atoniile se combat administrand laxative sau purgative saline.

Tratamentul dietetic se adreseaza , in special , la alimentatia mamei si ordinea alimentatiei nou-nascutului. Regimul alimentar al mamei trebuie sa asigure o digestibilitate normala , evitandu-se fermentatiile din care rezulta produsi toxici ce pot trece nemodificati in lapte . Cantitatea de lapte supt si ordinea suptului joaca cel mai mare rol in evitarea diareei in toate cazurile , cand suptul trebuie intrerupt , pentru compensarea deshidratarii se recomanda diferite supe pentru omnivore si carnivore. Ca medicamente antidiareeice ce formeaza la suprafata intenstinului un pansament se recomanda : subnitratul de bismut si carbonatul de bismut, in doze zilnice 1-2 g la pisici si catei . Cu actiune antisecretoare si tonica : se administreaza clorura , carbonatul , si fosfatul de Ca in doze 5-20 g per os si prodie la caine si pisica 0,5-1 g la celelante specii. Ca absorbante ale toxinelor bacteriene si in acelasi timp usor evacuante carbunele vegetal sau animal in doze de 5 -20 de g pro die la caine si pisica si 5-10 g pro die la celelante specii . Medicatia cu antibiotice si chimioterapice se recomanda pentru a combate flora bacteriana si , in special colibacilul .Se recomanda , in special , sulfamidoterapia , cu produsele cele mai putin solubile . Se poate administra nou-nascutilor cate 25 cg in prima zi si 10 cg in rest pe kg de greutate vie . Pentru sustinerea organismului , in general , se poate utiliza serul gluconat , care pe de o parte restabileste hidratarea organismului, iar pe de alta parte mareste functiunea antitoxica a ficatului si grabeste eliminarea produselor toxice din organism, prin ameliorarea diurezei. Cordul trebuie sustinut cu cafeina, cardiazol, pentazol. Unul din cele mai bune tonica generale, ce se gaseste oricand la indemana practicianului este sangele matern citratat, care se poate administra in mai multe reprize , de cate 100 ml subcutanat , intramuscular si intravenos.Tratamentul profilactic joaca cel mai mare rol , mai ales in gospodariile mari .

Icterul Nou-Nascutilor(Boala Hemolitica)

Icterul nou-nascutilor se caracterizeaza prin distrugerea hematiilor , prin izoaglutininele ce se gasesc in laptele mamei . Se produce deglobulinizarea masiva cu bilirubinurie si hemoglubinurie. La

animale apar in primele 3-4 zile dupa fatare si s-a constatat frecvent la caine si pisic si mai rar la nurca.

Simptome. Cateii nou-nascuti imediat dupa expulzare sunt foarte vioi, fara nici un defect somatic . Dupa ce sug , in a-2-a , a-3-a zi devin tristi , apatici. Temperatura creste si se mentine in platou pana aroape de moarte . Mucoasele la inceput sunt subicterice , apoi net icterice . La inceputul manifestarilor clinice , cateii sunt constipati , apoi prezinta diaree, fecalele avand un aspect inchis . Urina devine hemoglobinurica , in cantitate din ce in ce mai mica . De regula , mor in a-3-a , a-4-a zi dupa fatare. Pisoii nascuti foarte vioi, cu apetit, dupa 48 de ore cei mai multi nu mai sug , devin apatici , se ascund in asternut , prezinta frisoane , au mersul vaccilant si tipa mereu. La rasele nepigmentate pielea si la cele pigmentate mucoasele devin de culoare icterica .Urina este rosie sau bruna-cafenie, bogata in albumina. Sangele recoltat de la pisicile bolnave nu se coaguleaza , are coloare rosie – deschisa cu irizatii galbele pe margini.

Evolutie. Boala apare la 24-35 de ore dupa fatare , evolueaza in majoritatea cazurilor timp de 24-48 ore , mai rar dupa 3 zile si foarte rar dupa 4 zile , terminand cu moartea. Daca cateii nu prezinta semne clinice in primele 4 zile , dupa acest rastimp nu se mai imbolnavesc. Faptul ca uneori nu toti cateii de la o catea se imbolnavesc se datoreaza montei duble cu 2 masculi diferiti , dintre care unul nu a transmis urmasilor sai antigenul hemolizant .

Modificari anatomopatologice. Semnul patognomonic este culoarea icterica- de la galben-rosu la galben-lamaie –care domina toate tesuturile cadavrului si in special , tesutul hypodermic. Ficatul este marit , friabil , de culoare galbena-bruna sau cu pete galbene si brune .Plamanul , in general , cu aspect galbui.

Diagnostic. Aparitia brusca a starii de apatie , culoarea subicterica si apoi icterica a mucoaselor aparente si hemoglobinuria constitue suficente date pentru stabilirea diagnosticului . Diagnosticul poate fi confirmat prin cercetari de laborator : pe frotiurile de sange colorate cu Giemsa apare clar fenomenul deglobulinizarii masive si aparitia eritroblastilor-eritroblastemia . La catei , diagnosticul se confirma si prin examenul serologic. In sangele si laptele catelelor – mame se gasesc intotdeauna aglutinine

pentru eritrocitele nou-nascutului sau ale masculului . Diagnosticul serologic trebuie impus pentru a exclude moartea in urma brucelozei sau din cauza leptosipirozei.

Prognosticul , in general este grav. La catei, 66% din bolnavi mor in primele 2-3 zile de la fatare iar pisoii mor 90% din cei imbolnaviti .

Tratament . Nu exista tratament medicamentos al icterului hemolitic imunologic se poate recurge la transfuzie sanguine pentru catei si pisoi cu sange citratat de la o catea sanatoasa si in acelasi timp si in aceeasi calitate se sangereaza din jugulara.In prealabil se incearca daca nu exista incompatibilitate sanguina intre donator si primitor . Nou-nascutul va fi alimentat artificial sau dat la o doica , timp de 4-5 zile dupa care poate suge de la mama sa . Pentru a combate insuficienta hepatica care in cazurile grave se iveste curand se , recomanda administrarea de vitamin C ,E ,K ,solutie hipertonica de glucoza si extracte hepatice.

Masuri. Ca masuri profilactice in gospodariile unde apare boala nu se va mai admite alimentatia in primele zile la mama (suptul), ci va fi alimentat artificial timp de 5 zile sau va fi dat la o doica , dupa care poate fi lasat sa suga la propria lui mama .In gospodariile unde se constata boala la catei este bine ca lotul de masculi sa fie complet schimbat pentru ca , desi nu la toate catelele la prima fatare apare icterul nou-nascutilor , la a-2-a fatare este posibil sa apara , intrucat cantitatea de izoaglutinine creste dupa a-2-a gestatie .Registrele de monta trebuie sa fie conduse real si la zi , spre a se putea identifica masculii ce au in substratul ereditar un asemenea antigen .

OMPHALOPATII

Omfalita, Omfaloflebita si Omfaloarterita-Omphalitis

In mod obisnuit , dupa ruperea cordonului ombilical , bontul ramas cu toata invadarea florei banale sufera un process de gangrena uscata si cade dupa 6-8 zile . Locul de desprindere se cicatrizeaza repede si se epitelizeaza . Cand flora microbiana gaseste un mediu favorabil pentru dezvoltare , invadeaza treptat cordonul ombilical in special vasele ce se continua in cavitatea abdominala. Procesul septic poate sa cuprinda numai tesutul conjuctiv al cordonului (omfalita) sau sa cuprinda vasele – arterele si vena (omfaloarterita si omfaloflebita ) . In ultimul caz , infectia poate fi si de origine hematogena. Infectia cordonului ombilical este cel mai des intalnita la caine , destul de rar la pisica si mai rar la celelante specii.

Etiologie. Cauzele care predispun la infectia bontului ombilical sunt : iritatiile produse in urma linsului mamei in regiunea ombilicala , sugerea cordonului de catre alti catei , traumatisme in urma calcarii , ruperea prea aproape de piele gangrena umeda apare frecvent in urma imbibarii bontului cordonului . La masculi , infectia se poate produce prin urina in timpul mictiunii normale germenii ce produc infectia bontului ombilical cel mai frecvent intalniti sunt : streptococii piogeni , coli , stafilococii , necrofosul , iar la pisica shigella . Se admite ca omfaloflebitele marea majoritate a cazurilor sunt in legatura directa cu infectiile din timpul vietii intra uterine .

Simptomele apar la 7-14 zile de la nastere cu evolutie acuta sau subacuta .Semnele Clinice ale omfalitei sunt de ordin local si general . La nivelul ombilicului se observa gangrene umeda , necroza sau numai inflamatia . Inflamatia acuta se insoteste de o reactie proliferativa intensa din care cauza nou-nascutul prezinta o sensibilitate in aceasta regiune. Cordonul ombilical este marit in volum, dur si lasat sa se scurga un exudat fetid.Tulburarile generale se traduc prin tristete , diminuarea poftei de supt , hipertermie , plus accelerat , respiratie frecventa si superficiala . Catelul prefera sa ramana culcat . cand totusi este fortat sa se ridice , merge greu , avand spinarea cifozata .

Omfaloflebita este caracteristica pisicului . Initial nu prezinta nici o alta particularitate locala fata de omfalita .Complicatiile sunt insa frecvente; Peritonita ca urmare a inflamatiei perivasculare , sau propagarea infectiei prin sange , sub forma de septicemie sau piemie . Procesul local evolueaza pana la formarea unui abces, mai mare sau

mai mic care prin presiune lasa sa se scurga un puroi cremos .Regiunea este umeda si sensibila . Pisoiul pare obosit, apetitul capricios slabeste foarte mult, are spinarea cifozata. Complicatia cea mai frecventa se intalneste la nivelul ficatului. La autopsie , fie in urma mortii, fie in urma sacrificarii de necesitate , in ficat se gasesc abcese multiple , de marimea unei alune sau mai mici . Din cauza septicopiemiei apar artrite sau tendinite si focare metastatice in organele parenchimatoase (plamani , cord , rinichi). Omfaloarteritele sau tromboarteritele sunt mai des intalnite la caine. Trombosul arterial infectat in parte se elimina si in parte progreseaza in interiorul arterelor obliterate , formand mici abcese care reluate de circulatie ajung la nivelul articulatiilor , unele dau nastere la abcesee extreme de mici (periartrita , in special a jaretelor ).In regiuni tetanigene se produce frecvent pe cale ombilicala la caine si pisica.

Diagnosticul nu intampina nici o greutate . Modificarile locale , precum si cele generale , permit stabilirea diagnosticului din timp .

Prognosticul afectiunilor ombilicale este totdeauna rezervat. Numai omfalita fara complicatii cedeaza spontan ; Omfaloflebita prin localizari hepatice si metastaze in celelante organe , conduce la casehtizarea timpurie a nou-nascutului si moarte sau intre timp se declanseaza septicemia cu deznodamant fatal . La caini tromboarteritele sunt extrem de grave iar tetanosul declarant intotdeauna mortal .

Tratament . In cazul gangrenei umede , bontul ombilical se amputeaza . Se aplica o legatura , iar portiunea de sub legatura se pensuleaza de mai multe ori cu tinctura de iod sau se cauterizeaza . Daca gangrena atinge si inelul ombilical , acesta trebuie deschis , in plaga introducandu-se tampoane imbitate cu solutie de penicilina sau se pudreaza cu teramicina, furazon sau marfanil. Tampoanele trebuie schimbate de 2-3 ori pe zi . Se pot utiliza si tampoane cu solutie de sulfatiazol . Pentru combaterea tulburarilor generale se va aplica in mod sustinut tratamentul cu sulfamide si antibiotic( cloranfenicol , teramicina, penicilina). Masurile de ordin preventive insa sunt cele mai necesare in cazul gospodariilor. In primul rand dezinfectia severa a bontului ombilical prin aplicarea repetata de antisemptice (T-ra iodi glicerinata) in primele 3 zile .

Anomaliile nou-nascutilor

Ectopia cordului

Ectopia cordului consta in deplasarea lui din cavitatea toracica. Deplasarea poate fi extratoracica , in musculatura de la baza gatului , inima fiind protejata de o punga fibroasa sau poate aparea la exterior complet neprotejata printr-o deschidere circular la nivelul sternului , sau in fine ramane jumatate in cavitatea toracica si jumatate in musculatura de la intrarea pieptului . In primul caz , primele coaste raman mult indepartate si nu se sudeaza cu sternul . De regula , nou-nascutul este viabil , dar din punct de vedere economic nu are nici o valoare . Prezinta insa o deosebita importanta stiintifica , intrucat pe aceste exemplare se poate foarte bine studia functiunea cordului, fara nici un artefact operator .

FISTULA URACULUI SAU PERSISTENTA URACULUI

Canalul uracului, la o fatare , o data cu ruperea cordonului ombilical , se inchide definitiv printr-un mecanism asemanator inchiderii arterelor ombilicale . Portiunea intraabdominala se retracteaza si migreaza o data cu vezica urinara in cavitatea pelvina. Cand din diferite motive , obliterarea canalului nu se face complet, urina apare la nivelul bontului ombilical , sub forma de picaturi , iar in unele cazuri in forma de jeturi . Urina , scurgandu-se tot timpul , mentine o stare de umiditate permanenta a bontului si a regiunii periombilicale . Perii se aglutineaza , iar in urma fermentatiei urinei apar produsi iritanti care dau nastere unei dermatite insotita de un miros caracteristic . Procesul se poate complica prin interventia piogenilor , fie cu un abces , fie cu un flegmon . Anomalia este rar intalnita la

nurca(mai frecvent intalnita la masculi) . Printre cauzele favorizate ale persistentei canalului se citeaza rupturile cordonului ombilical prea apropiate de fanta abdominala , blocarea uretrei cu un dop mucofribinos sau chiar lipsa ei congenitala .

Simptome. Inca din prima zi , regiunea ombilicala este umeda , murdara .In zilele urmatoare perii se aglutineaza regiunea devine sensibila si apare mirosul caracteristit de urina. Daca se umezeste actul mictiunii , la nivelul bontului ombilical se vad picaturile de urina sau chiar jetul de urina , in cazul blocarii uretrei urinarea nu se face decat prin bontul ombilical. Nou-nascutul pare obosit si prefera decubitul .

Diagnostic . Trebuie sa se faca un diagnostic diferential intre persistenta canalului ca atare si omfaloarteritele cateilor sau omfalitele pisicilor de regula inflamatiile bontului ombilical apar dupa 6-7 zile de la fatare , pe cand inflamatia si maceratia bontului in urma infiltratiei urinei apare in prima zi. Tot in prima zi se observa bine picaturile de urina scurgandu-se la nivelul bontului. In cazul omfalitelor septice , reactia este puternica , bontului este ingrosat , extrem de sensibil. Tratament. Cand anomalia se descopera in prima zi dupa nastere , se va aplica o legatura cat mai aproape de inelul ombilical , profesorul Udrischi recomanda legatura elastica.

Imperformarea anusului si atrezia rectului

Atresia ani et atresia rectiLipsa congenitala a orificiului anal , insotita sau nu de lipsa ampulei rectale , constituie o imperfectiune organica intalnita in cele mai dese cazuri la catei, in urma incestului sau a consanguinitatii stranse . Simptome. In cazul lipsei congenitala a orificiului anal(imperformare) in regiunea parineala , dupa 2-3 zile de la nastere se observa o proeminenta destul de mare , deplasabila si reductibila , care nu este altceva decat fundul de sac al rectului destins de portiunile terminale ale masei de meconiu care trebuie sa fie eliminat .

In cazul coexistentei cu artrezia rectului, intestinul gros se termina printr-un fund de sac , in cavitatea pelvina sau abdominala. Meconiul intarit poate fi sesizat in portiunea terminala a colonului , prin traversul peretilor abdominali. Cateii sug in conditii normale imediat dupa nastere si anomalia poate trece neobservata 5-6 zile , dupa care incepe balonarea abdomenului , vomizari. Catelul devine trist , iar daca nu se intervine , moare in urma intoxicatiei . Cateii pot supravietuii 8-9 zile de la fatare. Diagnosticul se stabileste dupa aspectul balonat al abdomenului si imposibilitatea defecarii. Prognosticul in toate cazurile este grav in atrezia rectului si rezervat in imperforare. Tratamentul chirurgical trebuie sa restabileasca comunicarea directa intre intestin si medicul exterior. Pielea se sectioneaza in cruce , la nivelul unde apare mai subtire pe proeminenta perineala . Lambourile pielii pot fi excizate sau sunt rasfrante si fixate de perineul din jur , prin patru puncte de sutura.Dupa scoaterea mecanica a meconiului , buzele plagii se curata , se dezinfecteaza si se aplica o pomada sulfamidata pentru a favoriza cicatrizarea lor. In cazul atreziei rectului se poate incerca crearea unui anus contra nature , care , de regula, insa nu da rezultate.

Contributii personale

Istoric

Dispensarul Sanitar Veterinar Rm. Sărat a fost înfiinţat în anul 1950, era subordonat Raionul Rm. Sărat, regiunea Ploieşti şi avea ca obiect de activitate controlul asupra sanătăţii animalelor precum şi controlul calităţii produselor de origine animală comercializate in magazinele din oras si in targurile de animale organizate saptamanal si la sarbatorile religioase. Cresterea animalelor in regim gospodaresc era o

indeletnicire frecventa pentru locuitorii orasului Rm. Sarat si ai localitatilor limitrofe. Cladirea prezenta urmatoarele compartimente: cabinet , sala de consultatii , farmacie, stationar pentru animale. In dispensar lucrau un medic veterinar si 3 tehnicieni , iar dispensarul era subordonat Directiei pentru Agricultura Buzau. Pe raza orasului functiona un abator situat la marginea orasului a carui activitate era supravegheata tot de personalul dispensarului. Din anul 1975 activitatea veterinara in Romania se separa odata cu dezvoltarea pietei de comercializare a produselor de origine animala , infiintandu-se Circa sanitar veterinara pentru controlul animentelor , circa unde lucrau un medic veterinar si un tehnician veterinar. In anul 1999 activitatea veterinara in Romania se privatizeaza , seviciile sanitar veterinare fiind scoase la licitatie . In prezent la Circa Sanitar Veterinara Concesionata actiunile se desfasoara dupa un Program Strategic National de supraveghere a starii de sanatate a , animalelor intocmit anual si sunt asigurate de un medic veterinar si 2 tehnicieni. In functie de efectivul de animale arondat dispensarului, se recolteaza probe de laborator. In cursul anului scolar 2009-2010 am facut practica ,la dispensarul sanitar veterinar din strada Stefan cel Mare,nr.56 Ramnicu Sarat. In acest timp am intalnit numeroase cazuri de parazitism la caini si pisici. Cel mai impresionant caz a fost un ciobanesc german care avea patru ani si doua luni si era infestat cu ascarizi (limbrici). Pacientul prezenta o pierdere mare in greutate, anemie si chiar manifestari nervoase. In primul rand era vizibil ca este intr-un stadiu avansat datorita aspectului fizic, era foarte slab. Stapanul lui mi-a comunicat ca in ultimile 2 zile cainele s-a prezentat foarte slabit, cu un apetit scazut, fecalele erau acoperite cu mucus, mi-a mai zis si ca a omis sa efectueze deparazitarile interne periodice care erau necesare la fiecare 3 sau 4 luni. Dupa ce am realizat analiza fecalelor pentru a cunoaste sigur tipul parazitilor care au infestat cainele, am realizat ca era vorba despre ascarizi (limbrici).I-am administrat 2 tablete de Drontal plus, deoarece doza este de o tableta la 10 Kg iar dupa 14 zile i-am administrat iar acelasi tratament.

L-am sfatuit pe proprietar ca pe viitor sa faca deparzitarea interna periodica deoarece ascarizii la fel ca si teniile sunt zoonoze, adica data viitoare ar putea sa se infesteze si el nu numai cainele cu acesti paraziti intestinali care se transmit de la caine la om si invers. La fel ca si deparazitarea interna a cainelui, trebuie facuta si deparazitarea adapostului unde este tinut cainele deoarece exista riscul de a fi reinfestat din mediul in care traieste.

La 3 luni dupa acest caz, stapanul s-a prezentat cu cainele la deparazitarea interna a acestuia si am fost placut impresionat sa vad ca acel caine foarte slabit care cantarea 23 de Kilograme in urma cu 3 luni, acum era foarte sanatos si avea 34 de kilograme si un corp robust. Acesta a fost unul dintre cazurile rezolvate cu succes si recuperarea animalului s-a desfasurat „ca la carte”. Asta si datorita stapanului pentru ca a fost intelegator si a cooperat respectand cu strictete toate sfaturile pe care i le-am dat, a inteles de asemenea ca nu este de joaca cu acesti paraziti intestinali care se intalnesc atat la cainii maturi cat si la nou nascuti. Un numar mare de noi nascuti se nasc cu limbrici in tesuturile lor. Larvele ajung in organismul lor prin migrare din organismul mamei, daca aceasta este infestata, in uterul acesteia si apoi in organismul nou nascutilor prin alaptare. Larvele isi croiesc apoi drum spre tractul intestinal unde incep sa depuna oua, ouale eliminate prin fecale pot reimbolnavi cainele sau pot imbolnavi alti caini daca acestia vin in contact cu zona contaminata – prin zona contaminata se intelege inclusiv solul, in care limbricii pot supravietui o perioada buna de timp.

Limbricii sunt activi in intestinele cainelui, adesea cauzand varsaturi sau balonari. O infestare severa poate duce chiar la decesul animalului. Avand in vedere ca ouale depuse sunt in jur de 200.000 zilnic, la cel mai mic semn de alarma trebuie sa duceti cainele la medicul veterinar pentru a-i aplica tratamentul adecvat. Cea mai importanta cale de profilaxie , pentru a nu ajunge la infestarea sau chiar pierderea uniui animal este educarea sanitar venetrinara a populatiei.

Capitolul IV Norme de protectia

Muncii in domeniul sanitar veterinar

Ordin Nr.149 din 19.03.1997 Ministerul Muncii si Protetiei Sociale, Alexandru Athanasiu, in baza Decretului nr 591/12.12.199 pentru numirea Guvernului Romaniei, Avand in vedere:- Legea protectiei muncii nr.90/1996;- Hotararea Guvernului Romaniei nr. 448/1994 privind organizarea

si functionarea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale;- Avizul Consiliului Tehnico- economic nr 122/18.IX.1996 al

Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, emite urmatorul

Ordin Art.1. Se aproba normele specifice de securitate a muncii pentru activitatea de crestere a animalelor. Art.2. Normele prevazute la art. 1 intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii prezentului ordin in Monitorul Oficial al Romaniei. Incepand cu aceeasi data se abroga Normele departamentale de protectie a muncii care se refera la activitatea cresterii animalelor. Art.3. Normele specifice de securitate a muncii pentru activitatea cresterii animalelor sunt obligatorii pentru toate activitatile cu acest profil si se difuzeaza celor interesati prin inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii. La orele de instruire practica ce se desfasoara in laboratoarele de anatomie si patolofie veterinara sau in ferma didactica si in clinica veterinara este necesar sa se respecte o serie de masuri de protectie,deoarece materialul cu care se lucreaza poate fi infectat,

animalele pot transmite diferite boli la om,unele substante medicamentoase de uz veterinar sunt toxice,putandu-se astfel produce de multe ori grave accidente. In timpul tuturor sedintelor de laborator se va purta obligatoriu halat alb de protectie ,boneta alba (fetele vor avea parul strans) iar in cadrul orelor de instruire practica ce se desfasoara in ferma, salopete, cizme de cauciuc si,dupa caz,sort impermeabil si manusi de cauciuc. Folosirea instrumentarului de laborator,in special a aparaturii electrice se fa face numai dupa un instructaj de folosire,executat de cadrul didactic care conduce lucrarea respectiva.Daca aparatura electrica se defecteaza,aceasta va fi reparata si verificata numai de un electrician autorizat.Se impune,de asemenea,verificarea periodica a instalatiei electrice,integritatea prizelor,intrerupatoarelor, conductorilor,a izolatorilor.Aparatele folosite pentru sterilizare vor fi dotate cu termometru,iar cele care realizeaza si marirea presiunii(de tipul autoclavelor)vor fi prevazute cu manometre pe cadranul carora este marcat vizibil,cu o linie rosie,limita maxima de functionalitate normala. Manipularea substantelor medicamentoase se va face cu mare atentie tinand-se cont de grupa din care aceastea fac parte: -substantele foarte toxice care se pastreaza la “Vanena”, precum si cele mai putin toxice,pastrate la “Separanda”,se vor administra animalelor numai sub supravegherea cadrului didactic; - substantele inflamabile se vor folosi numai in conditii de asigurare a unei aerisiri corespunzatoare si fara existenta unei surse de foc in apropiere ; -substantele volatile se vor folosi numai cand conditiile de aerisire sunt optime sau sub nisa; -lucrarile cu degajari de substante nocive se vor executa numai sub nisa,dupa ce a fost verificata functionalitatea ei; -inainte de a pune o substanta intr-un vas,aceasta se eticheteaza; -este obligatoriu ca lucrarile sa se execute numai in vase perfect curate, care se vor spala imediat dupa folosire; -cadrul didactic care conduce lucrarea va instrui elevii pentru ca acestia sa nu guste substante le si sa nu utilizeze vasele de laborator pentru mancare sau pentru baut; Piparea substantelor lichide toxice sau a celor chimic agresive se va face cu para de aspiratie.

Resturile de substante acide si bazice ramase in urma analizelor vor fi neutralizate inainte de a fi varsate in chiuveta. Se va atrage atentia ca folosirea pentru uz uman a medicamentelor de uz veterinar este total contraindicata. La lucraril de microbiologie,anatomie patologica si boli infectioase, manipularea culturilor microbiene,cadevrelor si organelor provenite de la animale infectate se face numai prin respectarea normelor de asepsie,lucrandu-se la flacara,cu instrumentar corespunzator, sterilizat in prealabil.Instrumentele cu care se lucreaza vor fi introduse in recipiente cu solutii dezinfectante,culturile microbiene si produsele patologice vor fi recoltate in galeti se vor pune substante dezinfectante puternice in concentratii mai mari decat cele uzuale. Culturile microbiene ce urmeaz a fi pastrate nu se lasa pe mese,ci se depoziteaza in dulapuri inchise cu cheia. In timpul lucrarilor de instruire practica se vor lua masuri corespunzatoare de contentie a animalelor,in vederea evitarii accidentelor.Este necesar sa se cunoasca modul de abordare si contentie corespunzator fiecarei specii de animale.Atunci cand elevii vor lucra cu animalele bolnave de boli transmisibile la om se vor lua masuri speciale menite sa evite contaminarea aceastora.Echipamentul de protectie se va dezinfecta pe loc.Animalele de experienta vor fi in permanenta tinute sub control sanitar-veterinar,in vederea diagnosticarii la timp a eventualelor maladii contractate de acestea si pentru eliminarea pericolului transmiterii lor la om in cazul antropozoonozelor.Cand se executa necropsii se vor lua masuri de prevenire a infectarii elevilor, acestia fiind obligati sa lucreze cu pense si manusi de cauciuc .

Concluzii, propuneri, anexe

In urma acestor studii despre parazitologie am realizat cat de importanta este aceasta stiinta care se ocupa cu studierea parazitilor. Si cred ca este nevoie de a insista mai mult intr-ale parazitologiei deoarece nevoile productiei , modul modern de crestere al animalelor in sisteme intensive si industriale, cer in permanenta rezolvarea unor noi aspecte ale bolilor parazitare. Ar trebui investit mai mult in laboratoarele de parazitologie pentru a creea medicamente noi si eficiente care sa intre in arsenalul terapeutic si profilactic pentru ca sunt inca multe goluri in terapie, in profilaxie precum si in cunoasterea patogenitatii multor boli. Constatam in prezent ca alaturi de bolile parazitare clasice, la unele specii de animale s-a semnalat prezenta unor paraziti considerati banali si cu o slaba patogenitate dar care constituie din ce in ce mai mult puncte de plecare in reducerea rezistentei organismului si a randamentului productiv , uneori chiar imbolnaviri cu pierderi apreciabile.

Bibliografie

Reproductia Obstetrica si insamantarile artificiale la animalele domestic

Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1967

Prof. Dr. Doc. N.LuncaConf. Dr. P.Popescu

Prof. Dr. N. Gluhovschi