164
PEDAGOGIA ADULŢILOR Modulul I ADULŢII ŞI EDUCAŢIA. SPECIFICUL EDUCAŢIEI ADULŢILOR Concepte de bază şi cuvinte cheie: educaţia adulţilor, formare continuă, lifelong learning, educaţia permanentă Bibliografie: Antonesei, L., (2005), Polis şi Paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici educaţive, Ed. Polirom, Iaşi Boeru, I., (coord.), (1995), Introducere în educaţia adulţilor, Ed. Fiat Lux, Bucureşti Schifirneţ, C., (1997), Educaţia adulţilor în schimbare, Ed. Fiat Lux, Bucureşti Urbansky, Fr., (1975), (trad.), Didactica pentru adulţi, EDP, Bucureşti Conţinutul informaţional detaliat ADULŢII ŞI EDUCAŢIA. SPECIFICUL EDUCAŢIEI ADULŢILOR Sintagma „educaţia adulţilor” este de dată relativ recentă, deşi, din punct de vedere istoric, încă din 1919, în Marea Britanie se înfiinţa Comitetul pentru Educaţia Adulţilor. În spaţiul cultural românesc, ASTRA, ca Asociaţie pentru cultura poporului român, înfiinţată cu mult înainte, poate fi considerată o instituţie de educaţie a adulţilor. În limbajul ştiinţelor educaţiei, sintagma a intrat mai ales după 1960, când se amplifica mult rolul instituţiile de profil, precum şi cercetările despre o astfel de problematică. Se vorbea tot mai des despre învăţământul pentru adulţi, despre perfecţionare, reciclare şi chiar despre universităţi pentru vârsta a treia. 1

PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Pedagogie

Citation preview

Page 1: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

PEDAGOGIA ADULŢILORModulul I ADULŢII ŞI EDUCAŢIA. SPECIFICUL EDUCAŢIEI ADULŢILOR

Concepte de bază şi cuvinte cheie: educaţia adulţilor, formare continuă, lifelong learning,

educaţia permanentă

Bibliografie:

Antonesei, L., (2005), Polis şi Paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici

educaţive, Ed. Polirom, Iaşi

Boeru, I., (coord.), (1995), Introducere în educaţia adulţilor, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

Schifirneţ, C., (1997), Educaţia adulţilor în schimbare, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

Urbansky, Fr., (1975), (trad.), Didactica pentru adulţi, EDP, Bucureşti

Conţinutul informaţional detaliat

ADULŢII ŞI EDUCAŢIA. SPECIFICUL EDUCAŢIEI ADULŢILOR

Sintagma „educaţia adulţilor” este de dată relativ recentă, deşi, din punct de vedere

istoric, încă din 1919, în Marea Britanie se înfiinţa Comitetul pentru Educaţia Adulţilor.

În spaţiul cultural românesc, ASTRA, ca Asociaţie pentru cultura poporului român,

înfiinţată cu mult înainte, poate fi considerată o instituţie de educaţie a adulţilor.

În limbajul ştiinţelor educaţiei, sintagma a intrat mai ales după 1960, când se amplifica

mult rolul instituţiile de profil, precum şi cercetările despre o astfel de problematică. Se

vorbea tot mai des despre învăţământul pentru adulţi, despre perfecţionare, reciclare şi chiar

despre universităţi pentru vârsta a treia.

Treptat, educaţia adulţilor cunoaşte modificări majore, iar pe unele dintre ele le

parcurge şi în prezent.

Secole de-a rândul a stăruit credinţa că educaţia omului este cea care se realizează în

prima perioadă a vieţii omului, adică în copilărie. De altfel, se considera că ar exista trei mari

secvenţe ale vieţii omului: copilăria, dominată de educaţie; maturitatea, când predomină

munca şi bătrâneţea, ce se credea a fi o pregătire pentru părăsirea acestei lumi. Treptat,

munca industrială a schimbat puternic întregul conţinut al vieţii omului, educaţia fiind nevoită

să se prelungească peste vârsta copilăriei. Chiar dezvoltarea puternică a învăţământului

universitar la sfârşitul secolului trecut şi începutului secolului al XX-lea, arată că e necesară

continuarea instruirii şi a educaţiei în perioada adultă.

Definirea educaţiei azi se face în mai multe: „transformare a conştiinţei psihologice a

individului” (J. Piaget); „a finaliza şi promova schimbări în organizarea comportamentala a

omului” (P. A. Osterrieth); „a schimba sensul experienţei umane” (A. Quellet); „modificarea

valorii pozitive în comportarea raţională umană” (I. Cerghit); „proces de asimilare şi

1

Page 2: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

practicare a informaţiilor, valorilor şi acţiunilor specifice omului” (N. Vintanu) etc. În fapt,

educaţia este construcţia şi reconstrucţia continua a unui model interior de cunoaştere,

apreciere şi acţiune în raport cu lumea în care trăim. Ea este totodată un proces de umanizare

prin care indivizii dobândesc noi calităţi umane cu ajutorul cărora pot stabili un echilibru

relativ stabil cu mediul social, cultural, profesional, natural etc.

Cauzele educaţiei adulţilor deriva din marile dezechilibre ce s-au produs în a doua

jumătate a secolului al XX-lea, mai ales intre om şi lume. Introducând schimbarea ca mijloc

de adaptare, omul se vede nevoit sa se schimbe şi el. astfel intre ceea ce gândeşte, apreciază şi

face practic şi rezultatele acestora se instituie grave dereglări,grave conflicte. Depăşirea nu se

poate face decât modificându-se propria cunoaştere, sistemul judecaţilor de apreciere şi

capacitatule de acţiune.

Dificultatea conceptului educaţiei adulţilor deriva atât din ruptura epistomologică

produsa în zilele noastre, cit şi din relativ slaba cunoaştere a adultului şi am spune chiar a

copilului şi tânărului. Adesea, întemeierea educaţiei s-a făcut doar pe bazele fiziologiei,

anatomiei şi psihologiei şi nu pe cele ale antropologiei. Teoria educaţiei, se pare ca nu a

incorporat în sine încă ideea ca în fiecare individ exista o istorie a speciei.

Din punctul nostru de vedere, educaţia este forma de adaptare esenţiala a omului la

lume şi a lumii la om. Adaptarea se face insa printr-un model interior tridimensional de

cunoaştere, de apreciere, de acţiune. Întreaga noastră activitate de la naştere până la 18-20 de

ani consta în construcţia unui astfel de model interior al lumii, cu ajutorul căruia gândim,

acţionăm, apreciem. Cum acest model este al unui timp dat, schimbarea cunoaşterii, a

valorilor şi a modurilor de acţiune din jur ne obliga la revizuire lui aproximativ din 15 în 15

ani. Educaţia adulţilor credem ca ar consta tocmai în acele schimbări majore din modelul

interior al lumii noastre, sub presiunea evoluţiei evenimentelor din afara şi din lăuntrul nostru.

Specific adulţilor, ceea ce conţine chiar definiţia lor, este angajarea variata intr-o

multitudine de roluri în munca, familie, activităţi politice sau obşteşti. Contrar părerilor de

până acum, s-a constatat ca aceasta angajare în multiple roluri sociale nu facilitează

schimbarea, ci duce la o inerţie în raport cu schimbarea. Adultul deci, nu accepta uşor

schimbarea, deoarece aceasta implica modificarea structurala a întregului model explicativ,

valoric şi acţional. Ca atare, sa nu ne închipuim ca schimbarea, modificarea unei asimilări

culturale anterioare, o putem realiza facil şi rapid. Schimbarea este posibila numai plecând de

la câmpul de aplicaţie al cunoaşterii, aprecierii şi acţiunii de la ceea ce e util şi accesibil.

Deosebit de importanta este luarea în considerare a caracterului de participare în

înţelegerea educaţiei adulţilor. Adică nu o educaţie ce se face unor mase caracterizate prin

absenta totala a acesteia, ci una care se naşte prin participarea maselor de indivizi, aflate pe

2

Page 3: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

diferite trepte de dezvoltare sociala, profesionala etc. operand cu anumite simboluri şi

culturale. Accepţia de mai sus reliefează un înţeles mai profund al însuşi actului de educaţie,

sensul major al acestuia constând în expansiunea mediului uman valoros, a activităţii umane

valoroase în raport cu omul. Exista aici una din paradigmele fundamentale ale epocii noastre:

nevoia de mediu uman, de activitate valoroasa se poate realiza numai prin crearea şi

receptarea noii civilizaţii la nivelul maselor; dar ceea ce ne cere practica, munca, viata

cotidiana, nu este înţeles deodată, spontan, în mod clar şi distinct, însăşi înţelegerea fiind şi

având sensuri multiple; convergenta înţelegerilor este data de progresul de învăţare, de nivelul

de rezolvare şi contradicţiei dintre ceea ce ne cere practica şi nivelul aptitudinilor noastre de

înţelegere şi participare la creaţie şi receptarea civilizaţiei noi. De aici, imperativul major al

epocii noastre: să învăţăm, să gândim, să simţim şi să lucram într-un mod nou, creator.

Dificultăţile teoretice şi practice sunt mari. De obicei este mult mai facil să gândeşti o

realitate noua cu instrumentele vechi. Dar nu şi productiv. Faptul reiese şi din încercarea de a

se gândi procesul de învăţare la adulţi prin instrumentele utilizate în cazul copilului. Este

adevărat ca atât copilul cit şi adultul au o caracteristica fundamentala comuna – învăţarea. Dar

diferenţierile şi deosebirile sunt esenţiale: la primul, procesul de învăţare este similar cu

acumularea şi structurarea; la cel de-al doilea, învăţare e adâncire, restructurare, creaţie.

Noul principiu al educaţiei şcolare - învăţ azi, produc azi – care înlocuieşte pe cel

vechi – învăţ azi, produc în viitor – tinde sa se apropie de cel al educaţiei adulţilor, dar

diferenţele rămân de ordinul esenţial, al statutului şi rolului celor care învaţă. În acest context

subliniem doar principiul diferit ce sta la baza organizării şi funcţionarii educaţiei adulţilor în

raport cu cel al copiilor. Pentru adulţi noţiunea de educator nu are în mod hotărâtor accepţia

de o persoana anume ca în cazul copiilor, când un educator (învăţător, profesor etc.) face

educaţie. La un adult, educatorul semnifica în primul rând activitatea de munca pe care o

desfăşoară, deopotrivă cu grupul uman, cu colectivul din care face parte (profesional, de

prieteni, familie etc.)

Educaţia adulţilor, învăţarea în acest caz este participare. Pasivitatea, metodele

şcolăreşti nu pot da rezultate tocmai datorita condiţiilor modificate în care se produce

învăţarea.

Pentru înţelegerea mai ampla a ceea ce poate face şi ceea ce nu poate face educaţia

adulţilor, consideram necesar sa ne oprim asupra câtorva caracteristici esenţiale ale acestora.

Etimologic cuvântul „adult” (adultus) vine de la participiul trecut al lui „adolesco” (ceea ce s-

a întărit, dezvoltat, a crescut). Adult semnifica deci ceea ce a crescut, este format; adică

sinonim cu matur. Sub raport socio-psihologic stadiul de adult cuprinde simultan maturizarea

dezvoltării fizice, intelectuale, morale, sociale, emoţionale şi afective. Maturizarea insa, la

3

Page 4: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

rândul ei, presupune acceptare unui nivel satisfăcător în dezvoltarea unei aptitudini. Spre

exemplu, în societatea româneasca rurala (tradiţională), pentru o tânără se considera

satisfăcător nivelul de dezvoltare de 16 ani, data la care se încheiau numeroase casatorii.

Maturizarea cere ea însăşi o raportare la ceva – la nivelul cerinţelor muncii şi vieţii.

Munca şi viata sunt, deci, termenul de referinţa în raport cu care măsurăm educaţia, stadiul de

adult sau maturizare. Munca şi viata noastră fiind sisteme deschise, din perspectiva sociala şi

chiar individual, înseamnă că nu rămâne decât o învăţare, o educare şi deci motivare intr-un

proces de adecvare permanenta.

Intr-un context mai larg, efortul educaţiei, al învăţării la adult, corelat cu celelalte

eforturi ale sale, vizează construirea de către acesta a drumului propriu în viata, găsirea

fericirii în activitatea pe care o desfăşoară. Dintr-o astfel de perspectiva, judecata de

cunoaştere şi apreciere, sentimentele şi voinţa de acţiune sociala joaca un rol important,

deoarece asigura atât însuşirea noilor cunoştinţe despre munca şi viata, modelul nou de

funcţionare a relaţiilor umane şi totodată, interiorizarea a ceea ce este de preţ în relaţiile dintre

om-natura şi societate, în munca,în viata cotidiana.

Un rol important în educaţia adulţilor îl joacă, de asemenea, ataşamentul la mijloacele

instituţionale de participare culturala relevând apartenenţa la comunitatea data şi perceperea

conflictului dintre valorile grupului şi opusul acestora.

Educaţia adulţilor se identifica şi cu efortul de socializare, de dezvoltare a unei lumi

culturale, plecând de la experienţele specifice în situaţii date. Ea reprezintă şi un mod de

comunicare cu membrii grupului căruia ii aparţin. Ca atare, regulile formale şi neformale ce

guvernează aceste relaţii ale grupului vor duce la dezvoltări diferite în funcţie de coeziunea,

organizarea şi orientarea grupului. Prin regulile de organizare a acestuia, adultul dobândeşte

determinarea noilor opţiuni. Familia, în acest context, este chemata sa îndeplinească o funcţie

de modelator, atât în conturarea noilor atitudini, cit şi a criteriilor de opţiune, de însuşirea

practica a noului discurs profesional, social şi cultural. Din acest punct de vedere, orice

strategia educaţiei adulţilor se cere să includă în punctele ei de plecare şi de acţiune un astfel

de deziderat.

Dacă experienţa adultului exercita o influenta puternica asupra limbajului înţelegerii, a

atitudinii, aceasta nu poate fi transferata aidoma atunci când e vorba de relaţiile sale sociale.

Adultul, prin experienţa sa cu alţi membri ai societăţii, cu alte colectivităţi sociale, dobândeşte

o viziune pluralista despre munca şi viata, un sprijin în distanţarea de atitudinile sale

anterioare. Experienţa altor moduri de relaţii sociale-umane va contribui în felul acesta la

însuşirea valorilor noi din societate, configurând mai profund, mai puternic, rolul experienţei

culturale cu care el intra în legătura în viata de zi cu zi.

4

Page 5: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Astfel de constatare ridica problema identificării acelor situaţii educative care oferă

necesitatea şi certitudinea, învăţarea adulţilor însăşi putându-se desfăşura ca un proces

controlat şi nu spontan, supus întâmplării. Din aceasta perspectiva, determinarea relaţiilor

existente între reprezentările dobândite şi noile modele de acţiune sociala releva pregnant

întrepătrunderea reciproca a lor, găsindu-şi unitatea interna.

Observaţiile făcute sunt menite să sublinieze faptul că dimensiunea ştiinţifică,

informaţională, singura nu este suficientă pentru o dezvoltare a reprezentărilor culturale şi

acceptarea sau refuzul unui anumit sistem de valori sociale. Acesta depinde şi de factori de

mediu social, de dezvoltare bio-psihologică, de gradul de elevaţie al relaţiilor sociale din

colectivităţile în care adultul intra în legătura sau în care este integrat.

Ori din ce punct am analiza educaţia adulţilor, ea se raportează mereu la capacităţile

de învăţare ale acestora. De aici şi unul din preceptele fundamentale ale educaţiei permanente:

a învăţa să fii capabil să înveţi; să-ţi dezvolţi la maximum aceste posibilităţi.

Aptitudinile globale joaca un rol esenţial în învăţare. Cercetările reliefează insa o

dependenta certa a lor la nivelul anterior de instruire, studiile universitare asigurând o cota

mai înaltă de activare în acest sens.

Cercetările contemporane de psihologie infirma ideea ca intrarea în vârsta adulta ar

duce la stagnarea şi învechirea capacităţilor de instruire şi educare. Dimpotrivă, investigaţiile

atesta chiar prezenta unei legităţi în dezvoltare, ce poate fi astfel formulata: învăţarea continua

duce la dezvoltarea continua până la vârsta înaintată. Aceasta subliniază ca rolul esenţial în

educaţia adulţilor îl au capacităţile de învăţare realizate anterior, tipul şi motivele învăţării şi

nu vârsta ca atare. Abia după 70-75 de ani vârsta începe să-şi pună o pecete hotărâtoare. Dar

şi aici sunt mari varietăţi de la un individ la altul.

5

Page 6: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Modulul II TENDINŢE ŞI MODELE ÎN EDUCAŢIA ADULŢILOR

Concepte de bază şi cuvinte cheie: centrul de cercetare pentru educaţia adulţilor

Bibliografie:

Antonesei, L., (2005), Polis şi Paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici

educaţive, Ed. Polirom, Iaşi

Boeru, I., (coord.), (1995), Introducere în educaţia adulţilor, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

Schifirneţ, C., (1997), Educaţia adulţilor în schimbare, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

Urbansky, Fr., (1975), (trad.), Didactica pentru adulţi, EDP, Bucureşti

Centrul de Cercetare pentru Educaţia Adulţilor

Prezentare generala

str. Armatei Romane nr. 5, 410087 Oradea, ROMANIA

Centrul de Cercetare pentru Educaţia Adulţilor (CCEA) a fost creat în pentru a

răspunde provocărilor complexe datorate extinderii educaţiei continue prin forma de

învăţământ la distanta în învăţământul superior romanesc.

C.C.E.A. este o unitate de cercetare în cadrul căreia activează cadre didactice şi

cercetători din diferite catedre, departamente ale Universităţii din Oradea, cum ar fi: Educaţie,

Sociologie, Ştiinţe Economice, Calculatoare, Inginerie Manageriala şi Tehnologica etc. Aria

principala de studiu este orientata spre analiza activităţilor, metodelor, strategiilor şi

intervenţiilor care pot contribui la îmbunătăţirea educaţiei adulţilor.

Consiliul director al C.C.E.A. este alcătuit din: - preşedinte - director - responsabil de

relaţii internaţionale - administrator - referent.

Obiectivele propuse: - Evaluarea sistemelor existente de educaţie a adulţilor; - Analiza

nevoilor societăţii româneşti care pot fi satisfăcute prin sisteme, forme şi module de educaţie a

adulţilor; - Crearea de noi module de educaţie a adulţilor ce pot contribui la dezvoltarea

sistemului educaţional, la creşterea ocupării pe piaţa muncii şi reducerea şomajului; -

Dezvoltarea şi diseminarea de metode noi şi inovatoare de predare-învăţare-evaluare pentru

adulţi; - Promovarea relaţiilor de colaborare, parteneriat pe proiecte legate de educaţia

adulţilor intre Universitatea din Oradea şi universităţi, centre, instituţii, unităţi de cercetare

similare din tara şi străinătate.

6

Page 7: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Proiecte derulate

ROMANIAN-EUROPEAN eUNIVERSITY - RE2U

REVIEWING EDUCAŢION AND TRAINING FOR GOVERNANCE AND

ACTIVE CITIZENSHIP ÎN EUROPE - RE-ETGAGE ROMANIAN-EUROPEAN

eUNIVERSITY - RE2U

Proiect SOCRATES - MINERVA coordonat de Universitatea „Politehnica" din

Bucureşti, aprobat în 2002. Parteneri: Universitat Oberta de Catalunya, Lambrakis Research

Foundation, FIM - Psychologie Universitat, Abo Akademi, Universitatea Transilvania din

Braşov, Universitatea de Vest din Timişoara, Romanian Learning Network etc.

Programul RE2U are ca scop promovarea utilizării critice şi responsabile a tehnologiei

internetului şi a computerului în vederea sprijinirii procesului de dezvoltare a învăţământului

universitar romanesc datorat schimbărilor economice şi sociale din România. Obiectivele

concrete se refera la: sprijinirea instituţiilor de învăţământ universitar romaneşti în procesele

de inovare instituţionala, organizaţionala, pedagogica şi economica; crearea şi implementarea

unei platforme care va oferi cadrul colaborării la nivel naţional şi internaţional; sa stabilească

capacitatea de producere a calităţii conţinutului şi a serviciilor oferite în contextul

parteneriatelor naţionale şi internaţionale; dezvoltarea unui sistem de formare pentru

profesorii din învăţământul universitar şi pregătirea unor formatori specializaţi pe utilizarea

ICT în procesul de invitare; crearea unui sistem de calitate pentru instituţiile de învăţământ

universitar, competente, resurse pentru invitare, şi servicii bazate pe transferul de experienţa şi

cunoştinţe din Europa. În urma acestui proiect se va realiza un sistem virtual de predare -

învăţare care se va putea dezvolta ca o structura stabila, capabila de autosusţinere prin oferirea

de conţinuturi şi servicii de calitate pentru învăţământul universitar atât la nivele romanesc,

regional, sau european.

Obiective: Scopul proiectului este de a promova utilizarea critica şi responsabila a

tehnicilor oferite de internet şi computer (ICT) în vederea sprijinirii procesului de inovare a

sistemului universitar romanesc din perspective: - Integrarea europeana; - Responsabilitate

fata de cerinţele economice şi sociale; - Accesibilitate pentru studenţilor, profesorilor şi a

cercetătorilor la educaţia şi resursele virtuale europeana; - Accesibilitate pentru categorii

defavorizate la un sistem de educaţie universitara flexibila; - Îmbunătăţirea serviciilor

educaţionale prin teorii pedagogice moderne, tehnologii inovative de educaţie virtuala şi noi

infrastructuri logistice.

Activităţi în cadrul RE2U: Activităţile din cadrul programului au fost structurate în

următoarele pachete de lucru: WP 1: Crearea unui cadru pentru procesul de inovare Seminarii

pe probleme de politici (politicieni şi manageri din sistem universitar) dezvoltarea unui sistem

7

Page 8: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

de autoevaluare. WP 2: Implementarea colaborării inter-instituţionale 2.1 dezvoltarea unor

sisteme de management şi consultanta 2.2 dezvoltarea unui cadru de comunicare şi colaborare

pentru producerea calităţii conţinutului şi serviciilor. WP 3: dezvoltarea unei infrastructuri

tehnice, producerea calităţii conţinutului şi a serviciilor 3.1 Crearea infrastructurii tehnice şi a

sistemului de management al învăţării. 3.2 Stabilirea canalelor de comunicare. 3.3 Crearea

centrului naţional. 3.4 Crearea centrelor de coordonare regionale. 3.5 Dezvoltarea sistemului

de calitate. 3.6 Furnizarea serviciilor de e-learning. 3.7 construirea site-ului. WP 4: formarea

profesorilor. 4.1 instruirea tehnica a personalului care utilizează sistemul ICT în educaţie. 4.2

instruirea personalului referitor la modelele pedagogice şi organizaţionale ale sistemului e-

learning. WP 5: Elaborarea sistemului comprehensive de calitate. 5.1 Îmbunătăţirea

competentelor personalului în direcţia standardelor europene. 5.2 Elaborarea sistemului de

calitate necesar serviciilor, proceselor şi resurselor e-learning. 5.3 Dezvoltarea unui sistem de

acreditare furnizorilor de e-learning. WP 6: Monitorizarea proiectului, Evaluare, Diseminare

6.1 Întâlniri ale partenerilor pentru evaluare şi monitorizare. 6.2 Dezvoltarea planului calitativ

şi planul de evaluare al proiectului. 6.3 Scrierea rapoartelor. 6.4 Diseminarea rezultatelor prin

diferite canale de comunicare.

Parteneri: Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB) Universitat Oberta de

Catalunya (UOC) Lambrakis Research Foundation (LRF) FIM-Psychologie Universitat (FIM)

Abo Akademi (ABO) Universitatea Transilvania din Braşov (UTB) Universitatea de Vest din

Timişoara (UVT) Universitatea din Oradea (UO) Romanian Learning Network (ROLNET)

SRL Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS) RARTEL SRL

REVIEWING EDUCAŢION AND TRAINING FOR GOVERNANCE AND

ACTIVE CITIZENSHIP ÎN EUROPE - A CENTRAL AND EASTERN EUROPEAN

PERSPECTIVE

Proiect FP5 coordonat de Katholieke Universiteit Nijmegen - Olanda, aprobat în 2002.

Parteneri: Katholieke Universiteit Leuven-Belgium, University of Pecs-Hungary, Slovenian

Institute for Adult Educaţion etc.

RE-ETGACE este o replicã a proiectului ETGAGE (Educaţion and Training for

Governance and Active Citizenship în Europe), care s-a desfãşurat între martie 2000 şi

octombrie 2002. ETGAGE a avut ca scop îmbunătăţirea educaţiei referitor la abordări

integrative şi unitare ale guvernării şi cetăţeniei active.

În programul ETGAGE au luat parte reprezentanţi a sase tari: Finlanda, Olanda,

Belgia, Slovenia, Spania şi Marea Britanie. Rezultatele programului au fost relevante pentru

înţelegerea problematicii studiate, fiind apreciat de comunitatea ştiinţifica. De aceea partenerii

8

Page 9: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

au decis continuarea şi extinderea acestui studiu pe contexte socio-culturale diferite. Astfel a

fost elaborat programul RE-ETGAGE.

Proiectul RE-ETGAGE, ca o măsura complementara proiectului ETGAGE (2000-

2002), are implicaţii majore pentru doua tari din centrul şi estul Europei: Ungaria şi România.

Reprezintă o oportunitate pentru cercetătorii din aceste tari sa urmărească problema guvernării

şi a cetăţeniei active ca fiind o provocare importanta pentru tarile aflate în tranziţie, făcând

parte dintr-un consorţiu internaţional existent. În contextul integrării şi dezvoltării europene,

rolul statelor în curs de aderare trebuie sa fie unul activ.

Proiectul se va desfăşura intre 1 ianuarie 2003 - 1 ianuarie 2004, având ca parteneri: -

Olanda: Universitatea Catolica Nijmegen, Secţiunea de Educaţie pentru Adulţi (coordonator

proiect) Belgia: Universitatea Catolica Leuven, Secţiune de Educaţie pentru Adulţi Slovenia:

Institutul Sloven de Educaţie pentru Adulţi, Ljubljana Ungaria: Universitatea Pecs, Institutul

de Educaţie pentru Adulţi România: Universitatea din Oradea, Centrul de Cercetare pentru

Educaţia Adulţilor. Bugetul total al acestui proiect pentru România este de 60.000 euro.

Scopul proiectului RE-ETGAGE este de a investiga similarităţile şi diferenţele dintre

est şi vest, dintre tarile membre UE şi cele în curs de aderare. Implicaţiile noilor democraţii

asupra cetăţeniei active şi guvernare necesita investigaţii. Unul din obiectivele acestui

program este de a dezvolta şi sprijini educaţia şi instruirea adulţilor pentru toleranta,

abordarea unitara şi activa a educaţiei pentru guvernare şi cetăţenie activa în Europa centrala

şi de est.

Premiza acestui proiect, în contextul european de astăzi, este de a integra reţele şi

consorţii de cercetare cu parteneri din tari membre ale Uniunii Europene şi parteneri din tari

în curs de aderare. În vederea realizării unui studiu comparativ, diseminarea rezultatelor şi

pregătirea următoarelor activităţi ale consorţiului este necesara pregătirea şi implicarea de noi

parteneri potenţiali intr-un studiu profesional, cu un nivel de competitivitate înalt.

Obiectivele generale ale proiectului RE-ETGAGE sunt următoarele: - verificarea şi

validarea rezultatelor cercetării din cadrul programului ETGAGE în contextul Europei

centrale şi de est; - stimularea dialogului intre cercetători, politicieni, intre societăţile Europei

de vest, respectiv est, referitor la concluziile studiului, în vederea integrării europene; -

transpunerea noilor rezultate în masuri politice relevante. Activităţile principale din cadrul

acestui proiect sunt cele de cercetare şi diseminare a rezultatelor. Astfel programul este

structurat pe cinci dimensiuni principale, după cum urmează: 1. Explorare, planificare, reţele

de experţi, formarea echipei de consultanţi. 2. Analiza documentelor 3. Metoda biografica. 4.

Focus grupuri 5. Interpretare ştiinţifica şi dialog cu comunitatea politica Metodele utilizate în

cadrul fiecărei activităţi de cercetare sunt la fel în cadrul fiecărui grup naţional, datele obţinute

9

Page 10: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

astfel fiind comparabile internaţional. Rezultatele acestui studiu sunt astfel relevante pentru

îmbunătăţirea strategiilor educaţionale europene în domeniul cetăţeniei active şi pentru

guvernare.

Rezultatele generale ale cercetării le puteţi vedea accesând site-ul

http://www.socsci.kun.nl/re-etgace

Pentru informaţii suplimentare nu ezitaţi să ne contactaţi la tel 0259-408426, sau la

adresa de e-mail [email protected]

Parteneri

Universitat Oberta de Catalunya

Lambrakis Research Foundation

FIM - Psychologie Universitat

Abo Akademi

Universitatea "Transilvania" din Braşov

Universitatea de Vest din Timişoara

Romanian Learning Network

Katholieke Universiteit Leuven - Belgia

Katholieke Universiteit Nijmegen - Olanda

University of Pecs - Hungary

Slovenian Institute for Adult Educaţion

Universitatea "Politehnica" din Bucureşti

Contact

Director: prof. univ. dr. Anca Dodescu - [email protected]

Director ştiinţific: lect. univ. dr. Adrian Hatos - [email protected]

Responsabil relaţii internaţionale: lect. drd. - [email protected]

Administrator: Anca Drugas - [email protected]

Asistenţi cercetare: Roxana Titieni - [email protected]

Tomina Saveanu - [email protected]

10

Page 11: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Modulul III EDUCAŢIA ADULŢILOR ÎN SISTEMUL PREUNIVERSITAR

Concepte de bază şi cuvinte cheie: educaţia adulţilor, formare continuă, lifelong learning

Bibliografie:

Antonesei, L., (2005), Polis şi Paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici

educaţive, Ed. Polirom, Iaşi

Boeru, I., (coord.), (1995), Introducere în educaţia adulţilor, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

Schifirneţ, C., (1997), Educaţia adulţilor în schimbare, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

Urbansky, Fr., (1975), (trad.), Didactica pentru adulţi, EDP, Bucureşti

Parteneriatul social în învăţământul profesional şi tehnic reprezintă ansamblul

relaţiilor de colaborare dintre furnizorii de pregătire şi actorii sociali.

Scopul principal al parteneriatului social este corelarea ofertei de formare cu cerinţele

mediului economic şi social şi optimizarea procesului de formare în raport cu nevoile

societăţii şi ale beneficiarilor instruirii.

Se are în vedere dezvoltarea personală şi profesională a beneficiarilor de pregătire din

perspectiva învăţării de-a lungul întregii vieţi.

A învăţa să înveţi este cheia succesului într-o lume dinamică, în continuă schimbare,

în care individul este obligat să înveţe de-a lungul întregii vieţi.

Programele de formare adresate adulţilor trebuie să vizeze formarea echilibrată a

competenţelor cheie din acest domeniu prin însuşirea de către elevi a cunoştinţelor necesare,

respectiv formarea deprinderilor şi atitudinilor corespunzătoare. În acest mod, competenţele

formate pe parcursul educaţiei de bază răspund condiţiei de a fi necesare şi benefice pentru

individ şi pentru societate în acelaşi timp.

Programele de formare trebuie să asigure creşterea şanselor de ocupare a forţei de

muncă. Aceasta se realizează prin adecvarea conţinuturilor pregătirii profesionale la cererea

pieţei forţei de muncă, formulată de angajatori pe baza standardelor de pregătire profesională .

Programele de formare trebuie să fie atractive. Structurarea procesului de formare

profesională pe baza rezultatelor învăţării să fie derivate din performanţele aşteptate de

angajatori.

Prin creşterea transparenţei procesului de formare, a încrederii că aceste programe

oferă şanse reale de inserţie socio – profesională se va ajunge la recunoaşterea şcolilor şi

acreditarea lor ca furnizori de formare profesională.

În conformitate cu Legea privind parteneriatul social în formarea profesională iniţială

şi continuă prin instituţia şcolară, se desprind următoarele obligaţii:

11

Page 12: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

• stabilirea unor politici de dezvoltare partenerială (între şcoală şi agenţii

economici)

• dezvoltarea de structuri parteneriale specifice

• implementarea de practici flexibile de formare profesională.

Formele de parteneriat social se vor concretiza prin: protocol de colaborare şi/ sau

convenţii de practică

Activităţile în cadrul parteneriatului social în formarea profesională iniţială şi

continua prin instituţia şcolară constau în:

dezvoltarea bazei de cunoaştere şi a capacităţilor de inovare/schimbare

dezvoltarea resurselor umane

dezvoltarea capacităţii instituţionale

consilierea şi orientarea profesionala

dezvoltarea componentelor opţionale ale curriculumului naţional

stabilirea calificărilor profesionale pentru care formarea se realizează prin sistemul

educaţional şi elaborarea standardelor de pregătire profesională

formarea şi certificarea profesională

asigurarea coerenţei formării profesionale iniţiale cu formarea profesională continuă

protecţia şi susţinerea educaţională a colectivităţii vulnerabile – copii

instituţionalizaţi , “copiii străzii” , persoanele cu deficienţe , copii sau tineri necuprinşi

într-o formă de învăţământ sau în piaţa muncii, grupurile minoritare vulnerabile

finanţarea formării profesionale continue de către partenerii sociali sau din alte

resurse

diversificarea şi creşterea surselor de venituri ale unităţilor de învăţământ

diversificarea ofertei de servicii dezvoltate de şcoala pentru comunitate

promovarea unor măsuri, programe, reglementări şi legi necesare formării

profesionale continue

asigurarea unor instrumente şi practici de asistare a unităţilor de învăţământ în

dezvoltarea programelor specifice

asigurarea implementării programelor europene şi internaţionale care determină

măsuri de inovare şi de dezvoltare la nivel local, judeţean şi regional

alte acţiuni de interes comun.

Din Programul de Guvernare, strategia formării şi reformării resurselor umane

constituie punctual de pornire al politicilor de modernizare economico-socială a României.

În consens cu “Cartea albă asupra educaţiei şi formării” elaborată de Uniunea

Europeană, programul guvernamental situează pe un loc important realizarea “societarii

12

Page 13: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

educaţionale” care valorifică eficient resursele umane prin educaţie permanentă. Acest tip

de societate presupune noi demersuri de politică educaţională - “educaţia pentru toţi şi

educaţia pentru fiecare”.

În acest sens se vor iniţia şi dezvolta:

• accesul larg la servicii de educaţie şi formare

• educaţie pe toata durata vieţii

• extinderea funcţiei educaţive a societăţii la un ansamblu de instituţii formative

(şcoala, familia, comunităţi locale, societăţi comerciale etc.)

Una din direcţiile de acţiune pentru asigurarea educaţiei permanente şi construirea

societăţii educaţionale este: definirea cadrului legislativ pentru educaţia permanentă şi

educaţia adulţilor.

Prin Ordonanţa Guvernului României nr. 129/31 august 2000 privind formarea

profesionala a adulţilor, aprobata prin Legea nr. 375 din iunie 2002 , respectiv H.G. 522 din 8

mai 2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr.

129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, se urmăreşte alinierea sistemului de

formare profesională a adulţilor din România la tendinţele europene, sub aspectul:

implementării parteneriatului social ;

descentralizării deciziei;

facilitării accesului;

asigurarea calităţii.

Noul Cod al Muncii (Legea nr. 53/2003) acordă o atenţie deosebită formării

profesionale în cadrul întreprinderilor. Unul dintre articolele acestui document prevede

obligativitatea tuturor angajaţilor de a asigura accesul periodic al angajaţilor la formarea

profesională.

Angajatorii au obligaţia de a negocia planurile de formare profesională cu

reprezentanţii angajaţilor sau ai sindicatelor.

În acest sens este necesară realizarea unor parteneriate strategice în formarea

profesională.

De asemenea a apărut Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare

profesională a adulţilor, aprobată prin Ordinul comun al Ministerului Muncii Solidarităţii

Sociale şi Familiei 501/08.10.2003 şi al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

5253/16.10.2003

Participarea actorilor/partenerilor multipli creează premisele unei viziuni strategice

comune asupra formării profesionale înţeleasă ca investiţie în dezvoltarea profesională şi

personală a cetăţenilor.

13

Page 14: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Parteneriatul social trebuie înţeles, analizat şi dezvoltat ca un sistem deschis.

Parteneriatele strategice în formarea profesională au ca obiective :

1. Identificarea calificărilor profesionale, a nevoilor de formare şi planificare a ofertei

de formare profesională.

2. Acreditarea furnizorilor de formare.

O atenţie deosebită trebuie acordată de şcoli în selectarea acelor meserii ce absorb

forţa de muncă, dar pentru care au dezvoltate foarte bine resursele materiale şi umane. Agenţii

economici nu au resurse suficiente pentru a investi în formare. Dacă realizează acest lucru,

totul se reduce la formare asigurată pe plan intern.

Cooperarea cu agenţii economici reprezintă încă un punct slab, fiind limitată la

convenţii de formare practică. De obicei, angajatorii se implică foarte puţin în procesul de

formare.

Este necesar, în consecinţă, ca grupurile şcolare să se dezvolte ca furnizori de formare

profesională şi să se acrediteze în acest sens.

Implicarea partenerilor sociali în procesul de autorizare a furnizorilor de formare are

ca cop apropierea conţinutului formării de cerinţele pieţei muncii şi reprezintă, totodată un

mijloc de asigurare a calităţii formării profesionale continue.

3. Elaborarea curriculum-ului, structura modulară

Curriculum-ul este definit în baza competenţelor din standardele de Pregătire

Profesională. Se trece, astfel, la introducerea unui sistem de alocare de credite transferabile

pentru formarea profesională continuă. Creditele nu înlocuiesc evaluarea calitativă prin note

sau calificative.

Acest mod de evaluare va face posibilă construcţia individualizată a acţiunilor de

instruire în cadrul planului de formare profesională şi lasă loc iniţiativei personale pentru

dezvoltarea propriilor capacităţi.

4. Orientarea şi consilierea privind cariera

Se impune identificarea şi dezvoltarea unor măsuri active şi eficiente aplicate la

formarea grupurilor ţintă :

• omogenitatea în formarea iniţială

• aplicarea unor teste iniţiale de recunoaştere a competenţelor iniţiale.

Furnizorul de formare profesională acreditat trebuie să dezvolte acţiuni, precum :

parteneriate strategice cu agenţii economici de profil, cu scopul organizării

conversiei profesionale şi a perfecţionării personalului angajat ;

să aplice metode de iniţiere de învăţare centrate pe cursant ;

să dezvolte metode de evaluare, atât a formatorilor cât şi a formabililor ;

14

Page 15: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

să descopere surse de finanţare interne şi externe.

În decembrie 2003 s-a lansat «Monografia privind educaţia şi formarea profesională şi

serviciile de ocupare în România» de către Fundaţia Europeană de Formare Profesională de la

Ţarino (ETF).

Au participat reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ai Ministerului

Muncii Sociale, Solidarităţii şi Familiei, Ministerului Integrării Europene, ai Agenţiei

Naţionale pentru ocuparea Forţei de Muncă.

Concluzia care s-a desprins : Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă,

respectiv Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă reprezintă, în teritoriu, veriga de

echilibru între furnizorul de formare şi piaţa muncii.

Conform Legii nr. 76/2002, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

alocă, în prezent, mai multe resurse pentru măsuri active pe piaţa forţei de muncă.

În condiţiile în care resursele pentru măsurile active au crescut, rata de participare la

cursurile de formare profesională a rămas la nivel scăzut.

Cerinţele rigide vizând reintegrarea pe piaţa forţei de muncă a absolvenţilor cursurilor

de formare profesională au condus la o ofertă redusă de servicii de formare profesională

pentru şomeri. În aceste condiţii, un procent de peste 75% dintre activităţile de formare este

rezervat pentru şomerii cu plasament sigur.

Uniunea Europeană este cel mai important finanţator în domeniul măsurilor active de

ocupare. În ultimii ani au fost lansate şi finanţate programe Leonardo, Socrates, Phare etc.

Educaţia adulţilor - repere conceptuale

Cine este adultul în contextul programului GRUNDTVIG?

Proiectele de cooperarea europeana vizate de acţiunea GRUNDTVIG 1 sunt destinate

educaţiei adulţilor. Definirea clara a grupului-tinta şi a beneficiarilor ulteriori este foarte

importanta pentru determinarea eligibilitatii proiectului, decizie care se ia inainte de orice alta

apreciere privind continutul acestuia.

Cine este, prin urmare, adultul – beneficiar al rezultatelor unui proiect GRUNDTVIG

1, care sunt principalele criterii de delimitare a acestuia de alte categorii de persoane?

Aceste criterii sunt:

criteriul varstei: adultul trebuie sa aiba, de obicei, cel putin varsta la care o

persoana ar fi trebuit sa absolve învăţamamntul obligatoriu sau varsta la care

reglementarile internationale recunosc dreptul de a fi angajat şi de a ocupa un loc de

munca (cel putin 16 ani);

15

Page 16: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

situatia în care o persona se afla pe parcursul vietii sale profesionale, intre

momentul absolvirii învăţamantului obligatoriu pana dupa iesirea sa de pe piata

fortei de munca active. Pentru programele GRUNDTVIG adult este acela care a

abandonat scoala intr-un anumit stadiu al educaţiei (formarii) initiale şi care doreste

sa reia intr-un anumit moment activităţile educaţive. Ruptura cu învăţamantul initial

apare, deci, ca fiind importanta. Este importanta, de asemenea, situatia de

defavorizare în care se afla adultul, din diverse motive (economice, sociale,

culturale).

Pentru proiectele GRUNDTVIG populatiile de "risc", care au dificultati înceea ce

priveste accesul la educaţie sunt prioritare.

Prin urmare, adultul caruia i se adreseaza un proiect GRUNDTVIG este orice

persoana de peste 16 ani care:

din diverse motive, nu a absolvit nici o scoala sau nu a incheiat învăţamantul

obligatoriu şi doreste sa isi continue studiile şi pregatirea prin forme alternative de

educaţie, sau intentioneaza sa reintre în sistemul formal de pregatire;

a iesit din sistemul initial de formare, are sau nu o ocupatie, dar doreste sa isi

perfectioneze competentele, sa isi valorifice talentele personale, sa isi schimbe

domeniul profesional sau sa dea o destinatie educaţiva timpului liber.

Din aceasta perspectiva se pot distinge mai multe categorii de adulţi carora un proiect

de cooperare europeana GRUNDTVIG 1 se poate adresa, fară ca acestea să fie epuizate în

enumerarea care urmează:

tineri adulţi, care nu au incheiat învăţamantul obligatoriu sau au abandonat traseele

formarii initiale la un moment dat, care doresc sa se pregateasca pentru reluarea

procesului de educaţie intr-un cadru formal, institutionalizat, sau care doresc sa

participe la forme alternative de educaţie;

persoane care au o ocupatie, care decid sa continue procesul de educaţie în mod

individual, pentru imbunatatirea sau valorificarea competentelor personale, pentru

petrecerea timpului liber şi care doresc sa participe la cursuri şi programe în afara

timpului de lucru;

someri, persoane care ocupa un loc de munca temporar, care se afla în cautarea

unui loc de munca sau care nu au intrat niciodata pe piata fortei de munca şi care

doresc sa urmeze diverse forme de educaţie;

persoane de "varsta a treia", care au incheiat viata profesionala activa.

La nivelul fiecareia dintre aceste categorii, sunt considerate prioritare

persoaneledezavantajate, defavorizate, persoanele cu nevoi speciale.

16

Page 17: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Orientarea tematica a proiectelor: ce reprezinta domeniul educaţiei adulţilor?

Orientarea tematica (delimitarea continutului proiectului, a tipurilor de activităţi

specifice) este, de asemenea, foarte importanta pentru selectionarea unei candidaturi.

Proiectele trebuie sa se refere la domeniul educaţiei adulţilor, la abordari, metodologii,

metode, tehnici, instrumente specifice acesteia şi sa fie adecvate proritatilor Actiunii

GRUNDTVIG 1.

Vom incerca sa prezentam cateva concepte care sunt utilizate în educaţia adulţilor.

Educaţia adulţilor este conceptul care desemneaza un domeniul global – cel al

tuturor activităţilor educaţive desfasurate în beneficiul populatiei adulte, acoperind o arie

vasta de practici şi metode. Conceptul nu este insa uniform utilizat de către specialisti. Exista

tari în care, practic, nu mai exista ca atare, fiind inlocuit de alte concepte (Franta), dar, de cele

mai multe ori, termenul educaţia adulţilor este utilizat pentru desemnarea unui domeniu

general, "convietuind" cu o serie de alte concepte specifice (educaţie populara, educaţie de

baza, formare profesionala etc.) pe care vom incerca sa le prezentam pe scurt, în continuare.

Educaţia populara este un termen utilizat pentru toate formele de educaţie a adulţilor

care se realizeaza prin intermediul asociatiilor, fundatiilor, organizaţiilor etc. Aceasta

cuprinde forme de educaţie nonformala, desemneaza fenomenul care mai este denumit şi

"animatie/educaţie socio-culturala", avand uneori structura sa institutionala proprie

(universitati populare, case/cluburi de tineret sau de cultura, cluburile de cartier etc.),

activităţile fiind legate de petrecerea timpului liber (dans, muzica, teatru, yoga, pictura, sport

etc.) sau privesc orice tip de activitate educaţiva destinata adutilor care doresc sa-şi valorifice

talentele sau competentele personale. Acest tip de activităţi se incadreaza cel mai bine în

contextul proiectelor GRUNDTVIG.

Educaţia permanenta este conceptul adecvat scopurilor şi obiectivelor unui proiect

de cooperare europeana GRUNDTVIG 1 la nivel de principiu. Acesta nu se leaga nici de

aspectul calitativ al informatiei şi nici de nivelul varstei. Principiul educaţiei permanente ofera

posibilitatea realizarii unei educaţii profund individualizate pe “trasee proprii” de educaţie,

pregatire sau formare, care sunt definite şi alese nu în raport cu un nivel de cunostinte pre-

determinat, ci mai ales în raport cu ritmul, necesitatile, aspiratiile proprii fiecarui individ.

Principiul educaţiei permanente ar trebui sa faca posibila articularea educaţiei adulţilor cu

educaţia copiilor, intr-un sistem coerent şi coordonat.

Educaţia de-a lungul intregii vieti (“life long learning”, “educaţion tout au long de la

vie”) a inceput sa fie utilizat dupa anul 1972, cand presedintele Comisiei internationale

privind dezvoltarea educaţiei, Edgar Faure, a inmanat directorului general al UNESCO

raportul "A învăţa sa fii". Ideea fundamentala a raportului o constituia obiectivul general

17

Page 18: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

enuntat de Faure, şi anume cerinta ca orice individ sa aiba posibilitatea sa invete de-a lungul

intregii sale vieti, educaţia astfel inteleasa reprezentand “cheia de bolta” a ceea ce autorul

numeste “Cetatea educaţiva”. Educaţia de-a lungul intregii vieti trebuia sa permita fiecaruia sa

faca functionale informatiile şi cunostintele, sa stie sa identifice sursele, sa le selectioneze, sa

le ordoneze, sa le gestioneze şi sa le utilizeze. Educaţia trebuia sa se adapteze constant la

mutatiile societăţii, fara sa neglijeze transmiterea cunostintelor achizitionate, a bazelor

experientei umane.

Conferinta Internationala privind Educaţia adulţilor CONFINTEA V (Hamburg, 1997)

a promovat şi relansat conceptul de “educaţie de-a lungul intregii vieti”, subliniind faptul ca

pregatirea şi educaţia adulţilor nu mai trebuie sa fie un raspuns la insuficientele pregatirii

initiale, ci trebuie sa asigure tuturor posibilitatea de a învăţa şi crea de-a lungul intregii vieti.

Faza a doua a programului SOCRATES II se bazeaza pe conceptul de educaţie de-a

lungul intregii vieti, dar termenul este promovat în mod deosebit în cadrul acţiunii

GRUNDTVIG.

Educaţia de baza reprezinta o componenta centrala în educaţia adulţilor şi un

domeniu prioritar pentru proiectele GRUNDTVIG. Aceasta se refera la Instrumentele de

învăţare esentiale (lectura, scriere, exprimare orala, calcul, rezolvarea de probleme) care

constituie mijloacele indispensabile ale comunicarii şi cerintele obligatorii pentru dobandirea

continuturilor educaţive fundamentale, pentru asimilarea cunostintelor, aptitudinilor, pentru

determinarea valorilor şi atitudinilor de care fiinta umana are nevoie pentru a-şi dezvolta

propriile capacitati, pentru a participa la ameliorarea calitatii existentei sale, pentru a lua

decizii clare şi pentru a continua sa invete.

Domeniul educaţiei de baza include mai ales programe de alfabetizare şi de

alfabetizare functionala, programe care presupun învăţarea unei limbi straine ca a doua limba,

programe privind initierea în vederea angajarii.

Formarea profesionala continua sau permanenta desemneaza componenta cea mai

"tehnica" a educaţiei adulţilor şi cea care se adreseaza formarii profesionale a acestora,

implicand mecanisme şi structuri care apelaza la resurse materiale importante (statul este unul

dintre partenerii cei mai importanti în finantare) şi la resurse umane calificate special pentru

acest domeniu, urmarind diverse forme de pregatire profesionala a adulţilor (calificare/

recalificare profesionala, perfectionare profesionala, reorientare, reconversie profesionala

etc.). Sunt concepute strategii specifice şi sunt delimitate continuturi sistematic organizate şi

planificate, institutiile care ofera programe de acest tip fiind extrem de diverse (centre

specializate de formare profesionala independente, ca şi centre/ structuri afiliate sau aflate în

18

Page 19: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

parteneriat cu organisme guvernamentale responsabile pentru activitatea profesionala sau

pentru educaţie şi agenti economici, departamente specializate ale universitatilor etc.).

Programele de formare profesionala NU fac obiectul proiectelor GRUNDTVIG,

acestora fiindu-le destinate programul LEONARDO da Vinci. Proiectele care se centreaza

pe formare profesionala (oricat de bine ar fi concepute candidaturile din punctul de vedere

al continutului), sunt refuzate în cadrul acţiunii GRUNDTVIG.

Ce tipuri de proiecte sunt finantate de acţiunea GRUNDTVIG 1?

Proiecte care isi propun noi abordari, metode şi tehnici flexibile destinate

adulţilor,

care conduc la motivarea acestuia de a participa la procesul de educaţie;

Proiecte care pregătesc adultul sa si asume responsabilitatea educaţiei sale, care

contribuie la dezvoltarea sa personala, care recunosc şi respecta adultul în calitatea sa

de actor activ în procesul de educaţie;

Proiecte care dezvoltă capacităţile individuale şi care conduc la creşterea

şanselor adultului de a se integra în mediul profesional, oferindu-i acestuia posibilităţi

de a-şi valorifica aceste capacitaţi în funcţie de talentele personale, valorificând şi

explorând, în acelaşi timp, mediul sau social şi cultural;

Proiecte care vizează capacităţile de comunicare, care permit cercetarea şi

analiza, care diversifica oportunităţile oferite adultului în a-şi dezvolta creativitatea şi

posibilităţile de rezolvare a problemelor şi care contribuie la accesul real al adulţilor la

noile tehnologii şi mijloace noi de educaţie;

Proiecte care utilizează mijloacele de învăţământ deschis şi la distanta, adulţii

fiind încurajaţi sa lucreze în echipa şi în medii interdisciplinare sau, dimpotrivă,

autonom, în funcţie de ritmul propriu de învăţare;

Proiecte care urmăresc evaluarea şi certificarea rezultatelor, care pornesc de la

acceptarea diversităţii experienţelor şi capacitaţilor celor educaţi, încurajând

dezvoltarea şi recunoaşterea acestora;

Proiecte care implica instituţiile care mizează pe inovaţie şi creativitate,

"organizaţiile pentru educaţie/învăţare”, în care atât cei care învăţa cat şi cei care

susţin dezvoltarea individuala a primilor prin educaţie acţionează potrivit unui plan

focalizat pe principiul educaţiei permanente; aceste instituţii sunt structuri de pregătire

deschise comunitarii şi mijloacelor de educaţie la distanta, care promovează

cooperarea la nivel naţional, dar mai ales la nivel european.

Modulul IV

19

Page 20: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

LEGISLAŢIE, POLITICI, DEZVOLTĂRI INSTITUŢIONALE PRIVIND

EDUCAŢIA ADULŢILOR

Concepte de bază şi cuvinte cheie: instituţii care oferă programe de formare a

adulţilor, legislaţie specifică domeniului

Bibliografie:

Schifirneţ, C., (1997), Educaţia adulţilor în schimbare, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

LEGEA EDUCAŢIEI PERMANENTE

- proiect -

Art.1 (1) Prezenta lege reglementează cadrul general al educaţiei permanente în

România.

Art.2 (1) Educaţia permanentă reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare realizate

de-a lungul vieţii, de la educaţia timpurie, până la educaţia după pensionare, în scopul

dezvoltării cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală,

civică, socială sau ocupaţională.

(2) Educaţia permanentă se realizează în contexte formale, informale şi non-

formale.

Învăţarea formală se desfăşoară după obiective educaţionale şi curriculum

explicit formulate, este intenţională şi presupune înmatricularea cursanţilor şi certificarea

rezultatelor învăţării.

Învăţarea informală se referă la acele cunoştinţe, abilităţi şi competenţe

dobândite în contextul activităţilor cotidiene, neinstituţionalizate, legate de muncă, mediul

social sau de timpul liber, dobândite fără un obiectiv educaţional sau un curriculum explicit

formulate.

Învăţarea non-formală se referă la acele cunoştinţe, abilităţi şi competenţe

integrate în contextul unor activităţi planificate, instituţionalizate, dar fără obiective

educaţionale sau curriculum explicit formulate.

(3) Educaţia permanentă este o responsabilitate a persoanelor, grupurilor,

organizaţiilor şi instituţiilor şi este stimulată de către stat.

Art.3 (1) Finalităţile principale ale educaţiei permanente vizează dezvoltarea plenară

a persoanei şi dezvoltarea sustenabilă a societăţii.

20

Page 21: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

(2) Educaţia permanentă se centrează pe formarea şi dezvoltarea competenţelor

cheie, a competenţelor specifice şi a competenţelor avansate, necesare într-o economie a

cunoaşterii şi o societate democratică.

Art.4 (1) Statul garantează dreptul şi accesul egal la educaţie pentru toate persoanele,

fără niciun fel de discriminare pe criterii de sex, vârstă, etnie, zonă de rezidenţă, statut socio-

economic, convingeri religioase, politice sau alte criterii.

(2) Statul garantează şanse egale de acces la sistemele de informare, consiliere

şi orientare în carieră, precum şi la programe de sprijin educaţional pentru persoanele aflate în

situaţii de risc.

(3) Sistemele de informare, consiliere şi orientare în carieră, precum şi

programele de sprijin educaţional sunt reglementate prin ordine comune ale Ministerului

Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

(4) Statul are obligaţia să asigure acreditarea şi evaluarea periodică a

furnizorilor de educaţie şi formare, publici şi privaţi, care operează pe teritoriul României.

(5) Nerespectarea, intenţionată sau nu, a dreptului la educaţie şi a accesului

egal la educaţie, la servicii de informare, consiliere şi orientare în carieră şi la programele de

sprijin educaţional se consideră infracţiune şi se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.

Art.5 (1) Educaţia este o prioritate naţională.

(2) Pentru educaţie, statul alocă un buget anual de minimum 7 % din PIB, din

fonduri publice.

(3) Guvernul răspunde public în faţa Parlamentului de alocarea şi gestiunea

bugetului specificat la alin. (2).

Art.6 (1) Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul educaţiei permanente prin

intermediul Parlamentului, Guvernului, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi

Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

(2) Statul stabileşte parteneriate cu toate părţile interesate în promovarea

educaţiei permanente.

(3) Parlamentul are următoarele atribuţii:

a) aprobă bugetul educaţiei ca parte a bugetului de stat;

b)aprobă legile din domeniul educaţiei şi formării profesionale;

c) adoptă raportul anual privind starea învăţământului, prezentat de ministrul

educaţiei;

21

Page 22: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

d) aprobă legea cu privire la înfiinţarea, transformarea sau desfiinţarea unei

universităţi publice sau private.

(4) Guvernul are următoarele atribuţii, în domeniul educaţiei:

a) aprobă liniile strategice ale politicii naţionale în domeniul educaţiei;

b) asigură relevanţa educaţiei în raport cu piaţa muncii şi aprobă Cadrul Naţional al

Calificărilor ca parte a Cadrului European al Calificărilor;

c) propune Parlamentului, spre aprobare, bugetul educaţiei ca parte a bugetului de stat;

d) aprobă, prin hotărâri de guvern, modul de organizare, funcţionare, evaluare şi

control al serviciilor educaţionale şi al furnizorilor de educaţie;

e) propune Parlamentului, spre aprobare, înfiinţarea, transformarea sau desfiinţarea

universităţilor publice sau private;

f) reglementează regimul diplomelor şi certificatelor de studii recunoscute de către

statul român;

g)alte atribuţii, stabilite prin legislaţia sectorială referitoare la educaţie şi formare.

(5) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării are ca atribuţii principale:

a) elaborarea strategiilor şi politicilor naţionale în domeniul educaţiei, formării şi

cercetării;

b) elaborează reglementările referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de

educaţie din România;

c) monitorizează, evaluează şi controlează, direct sau prin organismele abilitate,

funcţionarea sistemului educaţional şi a furnizorilor de educaţie;

d) stabileşte mecanismele şi metodologiile de validare şi recunoaştere a rezultatelor

învăţării;

e) alte atribuţii, aşa cum apar ele specificate în legislaţia sectorială, referitoare la

educaţie şi formare.

(6) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are ca atribuţii principale:

a) elaborarea şi gestionarea, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, a

Cadrului Naţional al Calificărilor, ca parte a Cadrului European al Calificărilor;

b) reglementează modul de organizare şi funcţionare a furnizorilor de formare

profesională;

c) asigură acreditarea, evaluarea şi controlul periodic al furnizorilor de formare

profesională;

d) alte atribuţii, aşa cum apar ele specificate în legile sectoriale, referitoare la educaţie

şi formare.

22

Page 23: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Art.7 (1) Organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar este reglementată

în Legea învăţământului preuniversitar.

(2) Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior este reglementată în

Legea învăţământului superior.

(3) Organizarea şi funcţionarea formării profesionale la nivel terţiar este

reglementată în legislaţia referitoare la formarea profesională la nivel terţiar şi la educaţia

adulţilor.

Art.8 (1) Guvernul stabileşte mecanismele şi metodologia cadru de recunoaştere şi

transfer ale rezultatelor învăţării.

(2) În baza prezentei legi, Guvernul României va stabili mecanismele şi

metodologia de identificare, validare şi certificare a învăţării non-formale şi informale, în

vederea adaptării educaţiei la dinamica pieţei muncii.

(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării va stabili metodologia de

recunoaştere a învăţării non-formale şi informale a educatorilor, învăţătorilor şi institutorilor

din învăţământul preuniversitar şi condiţiile de certificare a acestora ca profesori în

învăţământul primar - preprimar.

Art.9 (1) Autorităţile locale, în parteneriat cu furnizorii de educaţie şi formare,

creează centre comunitare de învăţare permanentă.

(2) Centrele Comunitare de Învăţare Permanentă (CCIP) furnizează servicii de

educaţie şi formare pentru membrii comunităţii locale, pe baza analizei de nevoi prezentate în

rapoarte anuale adresate autorităţilor locale.

(3) Finanţarea CCIP se face din fonduri publice şi private. Toate veniturile

obţinute de CCIP rămân la dispoziţia acestora.

(4) Metodologia de acreditare, evaluare periodică, organizare şi funcţionare a

CCIP va fi aprobată prin hotărâre de guvern.

Art.10 (1) Guvernul României va înfiinţa Muzeul Naţional a Ştiinţei, cu filiale în

fiecare municipiu reşedinţă de judeţ.

(2) Muzeul Naţional al Ştiinţei are drept scop principal oferirea de experienţe

de învăţare non-formală şi informală, prin prezentarea principalelor realizări ale ştiinţei şi

tehnologiei contemporane.

(3) Finanţarea Muzeului Naţional al Ştiinţei se face prin bugetele ministerelor

Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi al Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

23

Page 24: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

(4) Metodologia de înfiinţare, organizare şi funcţionare a Muzeului Naţional al

Ştiinţei se stabileşte prin hotărâre de guvern, în termen de maximum 12 luni de la

promulgarea prezentei legi.

Art.11 (1) În termen de maxim 12 luni de la promulgarea prezentei legi, un post public

de televiziune şi un post public de radio vor fi dedicate exclusiv educaţiei. Ministerul

Educaţiei şi Cercetării, Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) şi Societatea Română de

Televiziune (SRTV) vor colabora pentru stabilirea grilei de programe ale acestor posturi.

(2) Guvernul va finanţa, prin programe speciale, emisiunile educative din

media privată.

Art.12 (1) Guvernul va deschide un cont bancar pentru educaţia permanentă, în

valoare de 500 EUR pentru fiecare nou-născut din România.

(2) Contul va putea fi utilizat de către titular numai după finalizarea

învăţământului obligatoriu, în scopuri strict educaţionale, pentru categoriile de cheltuieli

prevăzute prin hotărâre de guvern.

(3) Părinţii sau tutorii legali pot depune în contul de educaţie permanentă o

sumă totală de până la 500 EUR/an. Această sumă va fi scutită de impozit.

(4) Folosirea acestui cont în alte scopuri decât cele educaţionale este

considerată infracţiune şi se pedepseşte conform legii.

Art.13 (1) Fiecare instituţie publică este obligată să utilizeze minimum 2% din bugetul

propriu pentru formarea profesională a angajaţilor, în funcţie de nevoile instituţiei.

(2) Societăţile comerciale sunt scutite de impozitarea profitului investit în

formarea profesională a angajaţilor, în limita a maximum 5% din valoarea acestuia.

Art.14 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, împreună cu Ministerul Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale elaborează un set de indicatori statistici pentru monitorizarea,

analiza şi prognoza activităţilor de educaţie permanentă.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, împreună cu Ministerul Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale publică anual Catalogul furnizorilor de educaţie acreditaţi din

România.

Art.15 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării împreună cu Ministerul Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale înaintează Parlamentului un raport comun privind starea

24

Page 25: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

educaţiei permanente în România şi măsurile pe care se angajează să le întreprindă pentru

optimizarea acesteia.

Rolul Statului (administraţiei publice centrale şi locale) în educaţie

1. Statul are obligaţia de-a asigura existenta (şi), funcţionarea şi îmbunătăţirea

mijloacelor( structurale/ pârghiilor ) de auto-reglare a sistemului educativ (competenta asupra

auto-reglajului) - MEC asigura posibilitatea educabililor (elevi/studenţi) de a alege furnizorii

de educaţie/programele de studii/cursurile/ traseele curriculare ce corespund cu domeniile lor(

sau a reprezentaţilor legitimi ai acestora) de interes, excepţie făcând „core - curricula” şi

„curricula pentru antreprenoriat” care sunt obligatorii. Elevii vor putea urma în afara

programelor/cursurilor obligatorii şi programe/cursuri avansate, activităţi /studii practice sau

programe/ cursuri/trasee individualizate ce vor fi recunoscute în foaia lor matricola. Statul are

obligaţia de a asigura mijloacele tehnice de instruire motivaţionala prin realizarea cadrului de

efectuare a jumătate din orele de curs în afara sălilor de clasa (muzee, grădini zoologice,

monumente istorice, institute de cercetări aplicate, biblioteci interactive, rezervaţii naturale).

2. Statul are obligaţia de a asigura existenta şi funcţionarea mecanismelor ce permit

promovarea valorilor şi eliminarea non-valorilor (autoreglarea competentelor) – Daca, în

urma unor evaluări efectuate, se constata ca nu au fost luate din culpa - de către o anumita

administraţie din educaţie - unele masuri care se impuneau , atunci - la sesizarea organizaţiilor

profesionale de profil - se va trece la analizarea aprofundata a activităţii acelei administraţii,

eventual cu sprijinul organelor de ancheta. Eventualele posturi disponibilizate prin eliberarea

din funcţie a persoanelor responsabile pentru deficientele constatate în cadrul anchetei, vor fi

ocupate prin concurs( concursuri bazate în esenţa pe selecţie de oferte în competiţie), în

conformitate cu reglementările privind evaluarea competentei şi asigurarea calităţii educaţiei.

3. Statul are obligaţia de a promova prin educaţie : cultura, cercetarea ştiinţifică,

inventivitatea, forţa de lucru înalt calificată, dorinţa de a crea ceva peren, valorile unei

societăţi democratice de tip occidental şi urban, bazate pe îmbinarea armonioasă între

libertatea şi bunăstarea individului cu cele ale comunităţii, pe producţia de calitate, pe

schimburi de bunuri sau idei şi pe deschiderea spre lumea întreagă

4. Statul are obligaţia de a asigura existenta şi funcţionarea instrumentelor care sa

producă responsabilizarea persoanelor implicate în asigurarea calităţii educaţiei

(responsabilitatea calităţii) - Este obligaţia organelor administraţiei publice locale (primarii,

consilii, etc.) de-a asigura educaţia de baza pentru toţi copiii şi de-a se asigura ca educaţia este

posibila pentru toţi copiii de vârsta şcolara. Aceasta înseamnă pentru elevi gratuitatea

manualelor şi a auxiliarelor curriculare, a şcolarizării, a materialelor şcolare şi a transportului

25

Page 26: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

la distante de peste 5 km (costurile respective urmând a fi acoperite de administraţia publica

locala).

5.Statul are obligaţia de-a dezvolta şi pune în practica instrumentele necesare

asigurării funcţionarii indicatorilor şi mecanismelor de responsabilizare (calitatea

responsabilităţii) - Educaţia adulţilor pentru reangajare în alta profesie se va face prin

colaborarea dintre MEC şi Ministerul Muncii, utilizând furnizorii de educaţie existenţi, sau

dezvoltând cadrul de manifestare necesar pentru alţi furnizori de educaţie. Ministerului

Muncii ii revine sarcina organizării acesteia. Unităţile de educaţie vor face publice rezultatele

evaluărilor manageriale, cercetările performante şi alte informaţii cheie. Informarea publica

este destinata oferirii de informaţii cat mai exacte educabililor în efortul lor de a alege unitatea

şi programele de educaţie corespunzătoare dorinţei lor. Inculcarea acestui principiu sau

falsificarea rezultatelor pot duce la anchete penale cu rezultate în schimbarea administraţiei şi

alte consecinţe legale. Pentru a obţine fonduri guvernamentale universităţile publice sau

private trebuie sa stabilească politica de burse de performanta academica, sa angajeze

profesori cu diplome şi rezultate de renume internaţional, să invite ca profesori vizitatori

câştigători a Premiului Nobel. Universităţile ce îndeplinesc aceste cerinţe pot creste cota de

studenţi la admitere Universităţile publice cu grad înalt de performanta pot fi lăsate libere de

aceste restricţii de către MEC

6. Statul are obligaţia de a crea mecanismele care sa permită perfecţionarea

personalului din sistemul educativ pana la nivelul „best practices” (responsabilizarea

deschiderii) - Administraţia educaţiei va urmări următoarele obiective:1) gradele didactice

naţionale feedback-ul planificărilor la nivelul şcolilor;2) dezvoltarea centrelor de educaţie,

formare profesionala şi a stafului în educaţie;3) furnizarea de servicii de monitorizare a

rezultatelor din educaţie utilizând cercetări şi parteneriate externe şi anticipând viitoarele

nevoi; 4) centre de informare pentru educaţie; 5) centre de educaţie internaţionala şi schimburi

internaţionale.

7. Statul are obligaţia de a dezvolta mecanisme care sa determine o responsabilitate

auto-asumata a personalului implicat (deschiderea responsabilităţii) - Policy review cu

expertiza internaţionala angajat de parlament sub sesizarea ARACIP, organism independent

de MEC sau a oricărui alt organism acreditat de evaluare externa a calităţii furnizorilor de

educaţie şi a mecanismelor societarii civile

8. Statul are obligaţia de a dezvolta mecanismele de feedback necesare cheltuirii

corecte şi dezvoltării resurselor (responsabilizarea resurselor). De patru ori pe an MEC va

asigura auditarea externa a cheltuirii banului public în unităţile de educaţie pe criteriile

conformităţii cu planurile de dezvoltare locale, cu nevoile curente şi cu derularea activităţilor

26

Page 27: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

în mod performant. În urma acestor auditări şi în funcţie de rezultatele concrete, respectând

codul de deontologie profesionala, reglementările de calitate în educaţie şi în managementul

educativ se vor putea face corecţiile necesare atât la nivelul mişcării de personal prin

demitere, cat şi în direcţia programelor şi activităţilor finanţate. În cazul unor abuzuri făcute

de către comisia de audit sau de către MEC cu ajutorul organizaţiilor profesionale cazurile vor

fi înaintate Parlamentului, Parchetului General sau altor organe abilitate după caz.

9. Statul are obligaţia de a dezvolta structurile şi mecanismele necesare

responsabilizării educaţiei (resursele responsabilităţii) - Răspunderea asupra calităţii

funcţionarii MEC care revine unor mecanisme (parlament, ARACIP, organism independent

de MEC), mecanisme ale societăţii civile. Aceste mecanisme pot începe auditarea MEC în

urma reacţiilor societăţii civile, a părinţilor, ONG-urilor, presei sau se poate auto-sesiza. În

cazul în care componenţii structurii de gestiune a educaţiei din cadrul MEC sau a

ISJ-urilor/DRE- Departamentelor regionale pentru educaţie) au obţinut rezultate negative vis-

a vis de activitatea lor, gradul de pregătire profesionala, sau abuzuri în funcţie, atunci aceştia

vor fi eliberaţi din funcţie, posturile lor intrând în concurs de competente.

10. Statul are obligaţia de a dezvolta mecanismele de feedback care sa împiedice şi sa

elimine abuzurile (responsabilitatea autoreglării) - Sprijinul individual pentru învăţare a

elevilor trebuie bine pregătit şi curricula naţionala va conţine metodologii pentru acest scop.

Educaţia copiilor cu nevoi speciale este integrata în educaţia obişnuita pe cat posibil. Vor

exista de asemenea centre specializate şi programe specializate de educaţie pentru cazurile

copiilor cu dotare intelectuala excepţional de înalta sau cu handicapuri de învăţare ce nu le

permit integrarea în învăţământul obişnuit.

11. Statul are obligaţia de a dezvolta mecanismele care sa creeze feedback cu familia,

comunitatea locala, organizaţiile de elevi, organizaţiile profesionale (autoreglarea

responsabilităţii) - Familiile elevilor, organizaţiile profesionale, elevii şi studenţii, membri ai

comunitarii locale /părţi interesate vor fi părţi componente în toate structurile de evaluare şi

decizie interne ale unităţilor de învăţământ de toate gradele. MEC are obligaţia de a colecta

opiniile părinţilor, elevilor, profesorilor în privinţa modului în care funcţionează educaţia în

cadrul Programului de Supraveghere Naţionala. Aceste opinii sunt obligatoriu făcute publice

pe net de către MEC.

12. Statul are obligaţia de a dezvolta reţelele de colaborare care sa asigure

modernizarea educaţiei (calitatea deschiderii)- Parlamentul decide asupra principiilor generale

ale politicilor educaţionale şi asupra legislaţiei necesare. Implementarea este făcuta de MEC

care supervizează toata educaţia şi trainingul profesional ce se face pe bani publici. Sectorul

administrativ acoperit de MEC beneficiază de 14% din fondurile bugetare naţionale. MEC

27

Page 28: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

garantează cetăţenilor oportunitatea dezvoltării personale prin educaţie şi cultura şi asigura

cele necesare pe piaţa forţei de munca, cooperarea internaţională şi viata culturala a României.

Partenerii săi principali sunt Ministerul de Externe, Ministerul Muncii, Ministerul Sănătăţii ,

şi Ministerul Industriilor.

13. Statul are obligaţia de a dezvolta mecanismele care sa asigure competiţia interna

pentru calitate (deschiderea asupra calităţii) - MEC solicita anual evaluări externe a poziţiei,

rolului şi scopurilor activităţilor pe care le conduce în mediul de operare a schimbărilor şi pe

baza acestor evaluări propune masurile de adaptare-modernizare a educaţiei. Evaluarea se

bazează pe Programul Naţional de Dezvoltare Sustenabila, pe raportarile asupra

productivitatii, pe conditiile materiale, pe evaluarea situatiei curente. Raportarile vor fi

insotite de recomandari în urmatoarele directii: asigurarea calitatii, dezvoltarii de abilitati şi

competentei în educaţie, nevoile speciale, dezvoltarea vocationala şi educaţia universitara

fiind tratate ca un intreg considerandu-se nevoile speciale şi abilitatile şi competentele ce

trebuie dezvoltate pentru educaţia personala şi pentru piata muncii.

14. Statul are obligaţia de a dezvolta mecanismele de promovare (calitatea resurselor)

- Finantarea scolilor liceale, vocationale, politehnice, universitati va fi intrerupta în clipa în

care fondurile vor fi irosite fara a se vedea performanta ceruta.

15. Statul are obligaţia de a dezvolta mecanismele şi resursele necesare cresterii

permanente a calitatii resurselor şi proceselor (resurse de calitate) - MEC pregateste

reglementari şi decizii, creaza cadrul de cooperare europeana în domeniul educaţiei, creaza

granturi pentru institutiile publice şi sprijina organizaţiile educaţionale private şi consiliile

munincipale.

16. Statul are obligaţia de a dezvolta mecanismele şi codurile necesare dezvoltarii

calitative a mecanismelor de autoreglare (calitatea autoreglarii) - Educaţia pentru

responsabilitatea globala: sociala, de dezvoltare personala şi de protectie a mediului va

constitui programul prioritar al statului

17. Statul are obligaţia de a dezvolta mecanismele de piata ale calitatii (autoreglarea

calitatii) –Pentru dezvoltarea calitatii în educaţie orice forma de lucru se va realiza pe baza de

contract pe verticala şi orizontala în funcţie de indicatorii de performanta la toate nivelurile de

decizie. Educaţia adulţilor se face prin mecanisme de furnizare-ofertare de educaţie pe piata

libera şi va fi dependenta de nevoile de instruire solicitate de piata. Educaţia adulţilor poate

oferi cursuri interesante şi pentru studenti, în cazul unui parteneriat cu facultatea creditele

obtinute pot fi transferate. Educaţia adulţilor care duce la o forma de calificare este sustinuta

financiar partial sau total de către stat

28

Page 29: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

18. Statul are obligaţia de a asigura deschiderea asupra resurselor de orice fel prin

mecanisme descentralizate (deschiderea asupra resurselor) - Educaţia pentru responsabilitatea

globala: sociala, de dezvoltare personala şi de protectie a mediului va constitui programul

prioritar al statului. Angajarea sociala şi de mediu la toate nivelurile de educaţie se va realiza

prin exemple şi acţiuni directe, analiza indicatorilor, masuratori practice şi evaluari calitative.

Analiza evaluativa se va face pe: integrarea inovarii, integrarea pe piata muncii, integrarea

socio-ecologica, integrarea în dezbaterile sociale asupra politicilor publice şi deciziilor

publice, integrarea în operatiile de mediu.

19. Statul are obligaţia de a dezvolta sistemul de norme care permita autonomia

deciziei locale (resursele de deschidere) (autoreglarea resurselor) - Educaţia antreprenoriala

cu curricula locala va depinde de conditiile locale, atitudine, importanta data educaţiei

antreprenoriale, cunostinte şi resurse. Educaţia antreprenoriala va fi evaluata în funcţie de

elementele de baza din curricula nucleu. Trainingul profesorilor este obligatoriu. Acesta

cuprinde curricula nucleu, educaţia antreprenoriala şi psiho-pedagogia excelentei. Educaţia

continua trebuie motivata salarial. Educaţia antreprenoriala trebuie legata de proiectele de

dezvoltare nationale, judetene sau locale. În acelasi timp educaţia antreprenoriala trebuie sa

contina cunostinte şi sa vizeze competente privind dezvoltarea personala şi gestiunea propriei

vieti- în familie/în grupul social restrans, în comunitate şi în societate în general/ , pe piata

muncii şi business. Educaţia antreprenoriala va fi centrata pe elev şi se vor folosi metode

specifice şi stiluri de predare specifice. Educaţia antreprenoriala va fi finantata de către

autoritatile locale.

20. Statul are obligaţia de a incuraja şi dezvolta mecanismele deontologice

(deschiderea asupra autoreglarii) –MEC are obligaţia de a face o raportare anuala privind

starea natiunii la capitolul educaţie. Aceasta raportare trebuie sa citeze raportarile

internationala facute, sa faca o analiza a obiectivelor propuse şi masura în care acestea au fost

atinse, sa arate care vor fi obiectivele cheie pe anul urmator şi de ce. Raportarea anuala va lua

în consideratie feedback-ul pietei asupra gestionarii educaţiei. De patru ori pe an, în funcţie de

acest feedback MEC va evalua modul în care administratia în subordine şi functionarii din

MEC au dus la indeplinire sarcinile fixate şi va face corectiile necesare atât la capitolul

personal angajat, cat şi la capitolele buget şi programe.

21. Statul are obligaţia de a dezvolta mecanismele de network profesional intern şi

international (autoreglarea deschiderii) - Reforma curriculei trebuie centrata pe dezvoltarea

profesionala a profesorilor, pe realizarea curriculei locale în educaţie antreprenoriala şi pe

dezvoltarea de componente nucleu de curricula antreprenoriala care sa poata fi transferate

altor scoli

29

Page 30: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

22. Statul are obligaţia de a dezvolta sistemul de credite transferabile şi recunoaştere a

competentelor (resursele de autoreglare) - MEC va asigura un sistem de educaţie formala,

informala şi nonformala deschis şi flexibil incepand cu educaţia obligatorie, continuand cu

educaţia complementara şi cu educaţia continua. Educaţia va fi adaptata nevoilor personale

sau specifice de educaţie. Profesorii vor fi antrenati obligatoriu pentru practicarea acestor

forme de educaţie.

23. Statul are obligaţia de a dezvolta piata libera şi competitia performantelor în

educaţie, în special în institutiile de învăţamant superior, stimuland dezvoltarea şi aplicarea de

programe „brain regain” (autoreglarea resurselor) - Educaţia universitara este de doua feluri:

universitati şi politehnici. Universitatile reprezinta o conexiune intre predare şi cercetare atât

pentru profesori cat şi pentru studenti din programele de masterat şi doctorat. Politehnicile vor

furniza educaţie legata direct de sectorul productiv fiind furnizoare de masterate şi doctorate

pe cercetari aplicative practic. Diplomele universitatilor top 100 din orice top mondial sunt

recunoscute, iar absolventii acestora pot preda în institutiile de învăţamant superior publice

sau private din Romania. Institutiile de învăţamant superior au autonomie în alegerea

curriculei şi în angajarea de personal. Institutiile de învăţamant superior vor fi finantate de

către stat şi vor acorda burse de merit şi burse sociale. Universitatile şi politehnicile vor

practica sistemul creditelor transferabile, studenţii putand lua credite de la alte cursuri din alte

universitati.

MEC creaza în institut pentru leadership în educaţie în colaborare cu universitatile şi

centrele de formare specifica, pune în aplicaţie legea 17/2007 pentru crearea CNID cu rolul de

crestere a expertizei profesionale şi creaza un Centru de Mobilitate Internationala care sa

permita amplificarea programului de formare de experti şi “brain regain”

24. Statul are raspunderea de a asigura calitatea competentei furnizorilor de educaţie

(calitatea competentei) - La toate nivelele scolare profesorii vor avea calificare inalta şi

motivatie profesionala. Aceasta cere masterate şi practica profesionala. Universitatile vor

selecta pe cei mai motivati şi mai talentati aplicanti. Profesorii vor lucra independent şi vor

avea o puternica autonomie de lucru la clasa. Autoevaluarea furnizorilor de educaţie,

evaluarile studentilor şi evaluarile externe vor fi clarificate şi intarite pentru a corespunde

criteriilor calitatii în educaţie. Standardele de performanta sunt privite ca o resursa de instruire

şi evaluare. Profesorii pot folosi aceste standarde pentru evaluarea şi raportarea progresului;

identificarea elevilor ce pot beneficia de interventii specifice; dezvoltarea de profile de grup

capabile sa ia decizii în sprijinirea reciproca; discutiile cu parintii privind performantele

elevilor; informarea profesionala şi dezvoltarea de activităţi; identificarea setului de obiective

ale scolii, clasei, programului;oferirea de modele pentru modelarea performantei

30

Page 31: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

25. Statul are competenta de a asigura deschiderea sistemului educaţional prin politici

educaţive (competenta deschiderii) - Evaluarea şi autoevaluarea scolilor şi elevilor sunt

incurajate cu scopul de a produce informatii utile atât scolilor cat şi elevilor/parintilor. Nu

sunt practicate teste nationale ,inspectii scolare, sau topuri intre scoli. Evaluarile se fac în

funcţie de directiile de dezvoltare eficienta a programelor de dezvoltare institutionala şi

personala specifice fiecarei scoli. Se favorizeaza educarea intregii populatii la standarde

internationale. În acest scop evaluarile sunt utilizate pentru crearea de politici educaţionale

specifice

26. Statul are obligaţia de a asigura fluxurile de perfectionare externa şi modernizarea

didactica pentru managementul învăţarii (deschiderea competentei) - Organizarea muncii

scolare se bazeaza pe conceptia învăţarii centrate pe procese - pe activitatea elevului,

interactia cu profesorul, cu alti elevi sau cu mediul. Calitatea de buni cetateni urmarita de

educaţie cuprinde nu doar cunostinte acumulate ci şi responsabilitati legate de sanatatea

populatie şi a mediului natural, siguranta generala şi participarea activa la problemele cetatii.

Programele scolare destinate citirii în scoala şi dezvoltarii creativitatii vor fi aplicate incepand

de la gradinita. La intrarea în scoala copiii trebuie sa fie pregatiti pentru a învăţa şi pentru a

antrena/ dezvolta propriile abilitati.

27. Statul are obligaţia de a asigura gestionarea competenta a resurselor materiale prin

orientarea spre programe concrete (competenta resurselor) - Interacţiunea şi parteneriatele

sunt urmarite la toate nivelele de activitate. Pentru dezvoltarea scolilor se creaza cardul de

cooperare intre diferite nivele de administratie şi furnizori de resurse şi alti actori

educaţionali. Autoritatile în educaţie vor lucra în cooperare cu scolile şi organizaţiile de

conducere ale scolilor dandu-le sprijin pentru activităţile de dezvoltare.

Necesitatile de alfabetizare functionala impuse de societatea bazata pe cunoaştere

conduc la programe educaţive atât pentru copii cat şi pentru adulţi. Programele de învăţare a

scrierii şi citirii corecte în limba romana, de cunoaştere a traditiilor şi specificului

comunitatilor/ regiunilor romanesti sunt unele dintre programele de baza pentru emigrantii ce

doresc sa se integreze pe piata de munca a Romaniei.

28. Statul are obligaţia asigurarii resurselor de specialisti şi formatori de formatori

(resurse de competenta) - Telul MEC este de a face Romania unul dintre cele mai bune locuri

în lume pentru stiinta, cercetare şi inovare, dar este de asemenea în responsabilitatea MEC

dezvoltarea, finantarea şi performanta în educaţia universitara atât în predare cat şi în

cercetare şi educaţie continua. Strategia educaţiei rurale asigura echitatea accesului elevilor,

parintilor şi profesorilor la programele şi serviciile educaţionale indiferent de locul în care

locuiesc. Strategia de distribuire a educaţiei permite educarea copiilor prin mijloace online,

31

Page 32: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

corespondenta şi modele hibride de lucru în clasa şi învăţare distribuita. Retelele de scoli şi

alti furnizori de educaţie pot furniza programe de educaţie accesibile şi recunoscute de alte

scoli şi transferabile în foaia matricola a elevilor.

29. Statul are raspunderea asigurarii nivelului de competenta necesar unei educaţii de

buna calitate (responsabilitatea competentei) - MEC are responsabilitatea de a promova

binele, siguranta, protectia şi grija pentru copii şi tineri, incluzand politicile de servicii sociale

pentru copii. Sistemul educaţional este flexibil, iar administrarea sa este bazata pe delegare şi

sprijin. Componentele centralizate sunt conduse prin reglementari şi core curricula.

Munincipalitatile sunt responsabile cu organizarea educaţiei şi implementarea scopurilor sale.

Scolile şi profesorii au o foarte mare autonomie în procurarea şi alegerea resurselor de

educaţie şi a continuturilor. MEC va urmari continua imbunatatire a colaborarii şi cooperarii

cu alte ministere, agentii şi organizatii,şi cresterea conexiunii dintre comunitatea locala şi

scoala în vederea cresterea capacitatilor de construire şi integrare a serviciilor educaţive.

Pentru a imbunatati sansa promovarii profesionale MEC va genera şi achizitiona programele

de alfabetizare functionala, în core curricula, care sa permita adecvarea la nevoile generale ale

pietei muncii. Curricula de specializare şi dezvoltare de abilitati va fi la dispozitia scolii şi va

depinde de programele judetene de dezvoltare, de programele locale de dezvoltare, de traseul

individual de educare al fiecarui copil.

30 Statul are raspunderea asupra corelarii educaţiei cu programele de dezvoltare

nationala (competenta responsabilitatii) - Educaţia adulţilor pentru reangajare în alta profesie

se va face prin colaborarea dintre MEC şi Ministerul Muncii utilizand furnizorii de educaţie

existenti, sau dezvoltand cadrul de manifestare pentru alti furnizori de educaţie. Ministerului

Muncii ii revine sarcina organizarii acesteia. Cetatenii bine educaţi au o mai mare capacitate

de a face fata la cerintele economiei moderne, de a deveni mai productivi şi mai participativi

la problemele cetatenesti. Asigurarea ca toti elevii de liceu au fost inclusi în programele de

dezvoltare de cariera şi de explorare de cariera; practicarea programelor de practica pentru

imbunatatirea abilitatilor de integrare pe piata muncii; ofertarea de programe de training

profesional elevilor de liceu care doresc sa se angajeze imediat dupa absolvirea liceului.

CNID va evalua şi va masura procentajul copiilor cu rezultate evident peste media statistica

cu doua deviatii standard în abilitatile de scriere-comunicare şi calcul-modelare. Tinand

seama de aceste rezultate CNID va proiecta curricule şi programe specializate care sa

corespunda nevoilor de învăţare ale copilor cu nevoi speciale de educaţie. Pregatirea acestor

copii trebuie sa le permita acomodarea şi integrarea pe piata muncii în funcţie de nivelul lor

de abilitate.

32

Page 33: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

31. Statul are competenta asigurarii calitatii în educaţie prin respectarea standardelor

de calitate (competenta calitatii) - MEC are drept responsabilitate cresterea promovabilitatii

bazata pe calitatea educaţiei pana la varsta intrarii pe piata muncii adulte. Nivelul controlului

normativ va fi redus şi evaluarile vor fi facute în principal calitativ. MEC colecteaza anual

opiniile de la parinti, elevi, profesori în privinta educarii, dezvoltarii personale şi sociale şi a

sanatatii. În cadrul supravegherii anuale a satisfactiei educabilii sunt în mod obligatoriu

intrebati: „esti satisfacut de modul în care scoala te pregateste pentru angajarea viitoare?” şi

„esti satisfacut de ceea ce face scoala pentru avansarea ta în urmatoarea forma de educaţie?” „

consideri ca scoala te-a pregatit ŞI pentru viata familiala, în grupul de prieteni( social restrans)

sau pentru viata în comunitatea în care vrei sa traiesti”?. Rezultat satisfacator este raspunsul

„tot timpul, sau în cea mai mare parte din timp”. Toate unitatile de educaţie publice raporteaza

anual gradul de indeplinire a contractului de educaţie facut cu administratia MEC pentru

imbunatatirea performantelor elevilor sau studentilor. Toate unitatile de învăţamant planifica

activităţile de perfectionare profesori şi programele educaţive pe care le vor dezvolta în cursul

anului urmator. MEC are obligaţia sa pregateasca şi sa faca public un Contract Anual de

Realizare. Scopul acestui contract este de a atrage atentia (inspectoratelor)/ Departamentelor

Regionale pentru Educaţie şi de a distribui resursele necesare imbunatatirii educaţiei scolare;

de a detalia scopurile specifice ce trebuie atinse pentru a imbunatati educaţia elevilor, de a

comunica aceste eforturi audientei. Fiecare scoala identifica pe baza acestui contract ceea ce

trebuie imbunatatit bazandu-se pe nevoile specifice de educaţie ale zonei. Scolile dezvolta

scopuri, obiective şi tinte pentru directiile ce trebuie imbunatatite. În fiecare an scolile vor

raporta reusitele pe baza contractului. În cazul în care (inspectoratul)/ Departamentul regional

– prin oficiile locale- nu a realizat tintele contractului i se cere sa conceapa o strategie pentru

urmatorul an, sau se trece la masurile de corectie prin inbunatatirea profesionala a activităţilor

(inspectoratului) DRE, eventual eliberarea din funcţie a celor responsabili de esec.Bottom of

Form

Modulul V

ÎNVĂŢAREA LA VÂRSTA ADULTĂ: SPECIFIC, PUNCTE TARI, PUNCTE

SLABE, EXIGENŢE, EXPECTANŢE

Concepte de bază şi cuvinte cheie: centrare pe competenţe, competenţe profesionale

Bibliografie:

Isac, I., (2000), În căutarea modelului paideic, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca

33

Page 34: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Kidd, J.R., (1981), (trad.), Cum învaţă adulţii, EDP, Bucureşti

Instruirea adulţilor prin predare nu este neapărat ca predarea la copii sau adolescenţi în

licee, sau la studenţi în universităţi. Acolo unde există diferenţe, trebuie să le controlăm.

Cum şi De Ce, sau Ce trebuie extins, predării la studenţi în şcoală sau în context

academic şi prin ce sunt diferite de instruirea adulţilor? Care este natura specială a

profesioniştilor ce instruiesc adulţii?

Există bineînţeles multe diferenţe între aceste două grupuri de învăţare:

- Studenţii dintr-o şcoală sau universitate sunt (în general) tineri şi posedă slabe

cunoştinţe şi scurtă experienţă de viaţă (chiar dacă ei pretind altceva!). De fapt, ei nu au nici

experienţă profesională, nici referinţe ce pot fi comparate cu cele dobândite de profesor. Chiar

dacă profesorii intenţionează să aplice metode şi tehnici de învăţare moderne şi atractive,

acest fapt duce la multe constrângeri la predare.

- Pe de altă parte, profesioniştii adulţi în contextul instruirii sau reinstruirii sunt mai în

vârstă, cu experienţă de viaţă şi cu mai mult sau mai puţină experienţă profesională. Când se

gândesc şi se instruiesc pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele profesionale şi îndemânarea, ei au în

mod automat reminiscenţe care le vin în minte. Ei pot compara critic ceea ce cred cu ceea ce

cunosc sau au experimentat deja în viaţa profesională. Când li se cere opinia despre

experienţele anterioare de instruire date într-un context academic, executanţii sau

profesioniştii îşi manifestă des dezacordul. Ei spun că cursul a fost mult prea teoretic, departe

de ocupaţia lor şi de experienţa de zi cu zi şi nu-l ajută să-şi rezolve mai bine problemele cu

care se confruntă.

" ÎNVĂŢAREA ADULŢILOR VERSUS ÎNVĂŢAREA COPIILOR

Cercetătorii au studiat diferenţele modului în care oamenii învaţă începând cu anii

1920.

Deşi adulţii şi copii împart anumite similitudini, ei diferă în preferinţele de a învăţa,

necesităţile şi răspunsul la diverse elemente ale procesului de învăţare.

- Adulţii doresc să ştie beneficiul a ceea ce învaţă. Ei cer adesea şi doresc să li se

spună care sunt valoarea adăugată şi rezultatele proprii înainte de a li se prezenta concepte şi

idei. Ei doresc să vadă cum se regăseşte ceea ce învaţă în lumea reală.Pe de altă parte, copii

pot accepta “o să-mi trebuiască odată” ca motiv în a asculta.

34

Page 35: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

- adulţii se aşteaptă să participe la învăţare. Adesea, ei pot lega cunoştinţele anterioare

şi experienţa de conţinutul programului şi cu referire la ceea ce deja ştiu. În timp ce copii au

experienţă de viaţă limitată, ei depind mai mult de cunoştinţele şi îndrumarea profesorilor.

- adulţii sunt motivaţi de nevoi intrinsece sau dorinţe. În general, cursanţii adulţi

participă la programe de instruire deoarece ei voi sau au nevoie de conţinut informaţional

pentru a-şi exercita meseria sau a se dezvolta personal. Copiii urmăresc deoarece ei sunt

îndrumaţi de alţii.

- instruirea adulţilor este în mod normal bazată pe competenţă. În general, programele

de instruire ajută adulţii să-şi exercite mai bine meseria. Învăţarea copiilor tinde să fie de

scurtă durată, cu un câştig imediat, orientată pe trecerea unui test.

- mediile de instruire a adulţilor sunt variate. Depinzând de program, conţinut,

activităţi planificate şi instructor, configuraţia sălii adesea diferă. Mediile de instruire ale

copiilor tind să fie rânduri de birouri cu faţa la profesor care lecturează, cu mici diferenţe”

A fi efectiv instructor implică înţelegerea a cum învaţă adulţii mai bine.

Comparaţi cu copii sau adolescenţii, adulţii au nevoi speciale şi cereri ca şi cursanţi.

În ciuda adevărului aparent, învăţarea adulţilor este un domeniu relativ nou de studiu.

Domeniul învăţării adulţilor a fost abordat pentru prima dată de Malcom Knowles. El a

identificat următoarele caracteristici:

• Adulţii sunt independenţi şi motivaţi. Ei nu au nevoie să fie îndrumaţi. Profesorii lor

trebuie să implice în mod activ participanţii adulţi în procesul de învăţare şi să fie facilitatori

pentru ei. În mod specific, ei trebuie să înţeleagă ce anume aşteaptă cursanţii şi să-i lase să

lucreze la proiecte care reflectă interesul lor. Ar trebui să permită participanţilor să-şi asume

responsabilităţi de prezentare şi conducere a grupului. Trebuie să fie siguri că acţionează ca

facilitatori, orientând participanţii către propriile cunoştinţe decât să le furnizeze argumente.

În final, ei trebuie să arate participanţilor modul în care cursul îi ajută să-şi atingă obiectivele

(ex. Fişa obiectivelor personale).

• Adulţii au acumulat o bază de cunoştinţe şi experienţe de viaţă în care sunt incluse

activităţi legate de muncă, responsabilităţi familiale şi şcolarizarea anterioară. Eu au nevoie să

lege învăţarea de această bază de cunoştinţe/experienţe. Pentru a-i ajuta în acest sens

formatorii trebuie să « extragă » din experienţa şi cunoştinţele participanţilor pe cele relevante

pentru tema propusă. Ei trebuie să relaţioneze teoriile şi conceptele cu participanţii şi să

recunoască valoarea experienţei acestora pentru învăţare.

• Adulţii sunt orientaţi către scop. Când se înscriu la un curs ei ştiu ce obiective vor să

atingă. Prin urmare ei apreciază un program de instruire care e bine organizat şi are elemente

clar definite. Formatorii trebuie să le arate participanţilor cum îi va ajuta acest curs pentru

35

Page 36: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

atingerea obiectivelor proprii. Clarificarea scopurilor şi obiectivelor trebuie făcută încă de la

începutul cursului.

• Adulţii caută relevanţa. Eu trebuie să vadă motivul pentru care trebuie să înveţe

ceva. Ceea ce învaţă trebuie să fie aplicabil la serviciu sau în alte sarcini şi responsabilităţi şi

să aibă valoare pentru ei. Prin urmare, formatorii trebuie să identifice obiectivele

participanţilor adulţi înainte de începerea cursului. Aceasta înseamnă că teoriile şi conceptele

trebuie legate de ceva familiar participanţilor. Această necesitate poate fi îndeplinită lăsând

participanţii să aleagă proiecte care reflectă propriile lor interese.

• Adulţii sunt practice concentrându-se pe acele aspecte ale unei lecţii care le sunt cele

mai folositoare la locul lor de muncă. Ei pot să nu fie interesaşi de cunoştinţe doar de dragul

cunoştinţelor. Formatorii trebuie să le comunice în mod explicit participanţilor cum le va

folosi această lecţie la locul lor de muncă.

• Ca toţi care învaţă, adulţii au nevoie de respect. Formatorii trebuie să aprecieze

abundenţa de experienţe pe care o aduc participanţii adulţi în clasă. Aceştia trebuie trataţi ca

egali în experienţe şi cunoştinţe şi trebuie să li se permită să-şi exprime opiniile în mod liber

în clasă..

Citându-l pe Robert W. Lucas, vrem să vă propunem cele şapte principii pentru

pregătire/instruirea adulţilor ce rezultă în mod direct din acele diferenţe dintre pregătirea

adulţilor şi cea a copiilor (la care adăugăm un principiu elaborat de noi).

- Legaţi instruirea de locul de muncă

- Faceţi ca întreg programul să fie DISTRACTIV!

- Trataţi-i pe cursanţi ca adulţi!

- Apreciaţi cunoştinţele şi experienţa participantului.

- Implicaţi participanţi în activităţi.

- Păstraţi o atitudine flexibilă şi adaptabilă

- Creaţi un mediu ambiant motivaţional şi funcţional

- Concentraţi-vă pe priorităţile A.S.K.(Atitudini, Deprinderi, Cunoştinţe) legate de

competenţele dorite.

Modulul VI

TRASEE PERSONALE DE DEZVOLTARE PERSONALĂ ŞI

PROFESIONALĂ. MOTIVATIA ŞI IMPORTANTA ÎN CARIERA

Concepte de bază şi cuvinte cheie: obiective de dezvoltare, traseu profesional, traseu

personal

Bibliografie:

36

Page 37: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Isac, I., (2000), În căutarea modelului paideic, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca

Plosca, M., Moiş, A., (2001), Consiliere privind cariera, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Săcăliş, N., (1997), Politica culturală şi politica educaţională – la noi şi în lume,

ANUP, Bucureşti

Daca din procesele cognitive omul reuseste sa diferentieze, sa identifice, sa

interpreteze, sa inteleaga şi sa explice ceea ce se afla şi se intampla în jural sau, prin procesele

de energizare, potentare şi directionare el devine capabil sa ia o anumita atitudine şi sa

exprime activ şi selectiv prin comportamente specifice. În categoria acestor procese includem:

motivatia şi afectivitatea.

Motivatia. Prin termenul de motivatie se desemneaza un intregansamblu de “entitati”

psihice care reflecta oscilatiile, disonantele şi deficitele care apar în cadrul diferitelor

componente ale sistemului personalitatii, determinand subiectul sa actioneze în directia

inlaturarii lor şi restabilirii echilibrului. Luata global, motivatia reprezinta, forta motrice

interna a comportamentului şi activităţii, conferindu-ne caracterul de fiinte active şi relativ

autonome.

Orice act comportamental integrat are o anumita baza motivationala, iar motivatia

devine o lege generala de organizare a comportamentului.

Elementul central al structurii motivationale este trebuinta. Aceasta exprima nevoia

puternic consolidata de ceva anume: hrana, apa, aer. odihna, informatie. Nesatisfacerea

indelungata a unei trebuinte duce la perturbari majore ale echilibrului pshicial personalitatii.

De aceea, trebuintele, prin actualizare, se impart în doua grupe mari: primare sau innascute

(aici intrand trebuintele biologice şi fiziologice) şi secundare sau dobandite (aici intrand

trebuintele de cunoaştere, estetice, religioase sau morale).

37

Page 38: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Piramida Lui Maslow

Luand drept criteriu urgenta şi ordinea de satisfacere, Abraham Maslow a construit

“piramida trebuinteleor” , larg acceptata în psihologie. În forma ei finala, piramida cuprinde 8

clase, care în ordine de sus în jos sunt urmatoarele:

1. Trebuinte biologice

2. Trebuinte de securitate

3. Trebuinte de afiliere sociala

4. Trebuintele Eului

5. Trebuinte de autorealizare

6. Trebuinte de cunoaştere

7. Trebuinte estetice

8. Trebuinte de concordanta

Din analiza acestei piramide se degaja urmatoarele aspecte şi relaţii:

A. O trebuinta este cu atât mai improbabila, cu cat este mai continuu satisfacuta

B. O trebuinta nu apare ca motiv decat daca cea anterioara ei a fost satisfacuta

C. Efectul perturbator al nesatisfacerii cronice a unei trebuinte este cu atât mai mare,

cu cat trebuinta respectiva se situeaza mai aproape de baza piramidei

D. Activarea şi satisfacerea trebuintelor se subordoneaza legii alternantei: o trebuinta o

data satisfacuta se retrage lasand locul alteia.

Pe langa trebuinte, în alcatuirea sferei motivationale a omului intra alte doua

comportamente: interesele şi idealurile. Interesele realizeaza legatura noastra selectiva şi

38

Page 39: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

relativ stabila cu diferite aspecte ale realitatii şi domenii de activitate. Idealurile reprezinta

forta de proiectie şi propulsie a etaloanelor şi modelelor de devenire a propriei personalitati.

Dupa efectul în timp pe care il are satisfacerea lor, trebuintele pot fi impartite în

pozitive, care contribuie la mentinerea echilibrului personalitatii sau la stimularea şi

mentinerea proceselor de dezvoltare şi negative, care determina degradari şi tulburari serioase

ale tabloului psihocomportamental (ex. trebuinte de alcool, trebuinte de droguri).

Raportata la performanta activităţii, motivatia pune în evidenta o anumita intensitate

optima: optimum motivational. În principiu activităţile usoare şi mai putin atragatoare prin

continutul lor reclama o motivatie mai puternica, iar cele dificile şi atractive prin continut

reclama o stre de motivatie mai slaba.

“Motivatia este ceea ce te face sa pornesti. Obisnuinta este ceea ce te face sa continui”.

Jim Rohn

Psihologia moderna recunoaşte doua tipuri de motivatie:

1. Intrinseca, în care persoana urmareste o activitate strict cognitiva

2. Extrinseca, în care persoana urmareste prin activităţile depuse: prestigiu,

notorietate sau faima.

Traseul profesional al fiecaruia dintre noi este determinat de către factori

motivationali. Din acest motiv este important sa analizam şi sa cunoaştem cat mai în detaliu

care sunt factorii care ne motiveaza atât în alegerea fiecarui job cat şi în alegerea unui traseu

în cariera, pe termen lung.

Fiecare dintre noi avem anumiti factori care ne motiveaza şi fiecare dintre noi avem un

profil al motivatiilor şi valorilor. De aceea , inainte de a începe o cariera şi inainte de a lua o

decizie profesionala, este important sa ne cunoaştem motivatiile astfel incat sa luam decizii

favorabile pe termen lung. Prioritizarea motivatiilor ne ajuta de asemenea sa facem fata

provocarilor profesionale.

Motivatia nu este un lucru care se poate învăţa. În multe situatii, mai ales în cazul

tinerilor aflati la inceput de drum în cariera, alcatuirea unui profil al motivatiilor este foarte

important.

Modulul VII

STRATEGII NOI ÎN EDUCAŢIA ADULŢILOR: E-LEARNING

Concepte de bază şi cuvinte cheie: strategii de formare a adulţilor, e-learning

Bibliografie:

Boeru, I., (coord.), (1995), Introducere în educaţia adulţilor, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

39

Page 40: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Isac, I., (2000), În căutarea modelului paideic, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca

Offer, M., (2002), Utilizarea Internetului în educaţia adulţilor, Institutul Naţional

pentru Educaţie şi Consiliere privind Cariera, disponibil on-line:

http://www.guidanceforum.net/pages/res_general/Internet_Guide_ro.pdf

Plosca, M., Moiş, A., (2001), Consiliere privind cariera, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

INTRODUCERE ÎN ELEARNING

Inapoi la Resurse

o Ce este eLearning?

e-Learning Centre's Guide to e-Learning

eLearning FAQ

About eLearning

Championing eLearning

o Cum schimba eLearning modul în care învăţam?

New times demand new ways of learning

o Ce inseamna termenii utilizati în eLearning?

E-Learning Glossary

eLearning Concepts

e-Learning Magazine-LMS

e-Learning Magazine-Learning Portals

Blended Learning: an old friend gets a new name

Implementing live e-learning

The importance of community în an e-learning environment

Jury of your peers

M is for Maybe

About weblogs

o Ce se intampla pe piata eLearning?

An E-Learning Industry Update

o Predictii pentru eLearning

Emerging Trends în eLearning

o Competente în eLearning

E-Learning Competencies

New Literacies and e-Learning Competences

o Calitate în eLearning

Criteria for Evaluating the Quality of Online Courses

40

Page 41: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

o Pot fi un bun student online?

eLearners Advisor

Introducere în eLearning

eLearning în Romania

eLearning în Europa

Furnizori de cursuri online

Bloguri/RSS romanesti

Jurnale

Conferinte 2008

Conferinte 2003-2007

Alte resurse

Link-ul saptamanii

eLearning în Romania

Institutii, legislatie

PREVEDERI ALE MINISTERULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETARII

Standarde privind desfasurarea Invatamantului la Distanta, conform H.G. 1011/2001 -

eLearning

CNFIS - Educaţia permanenta din universitati

CNFPA - Autorizarea Furnizorilor de Formare Profesionala a Adultilor

Firme ce ofera cursuri online

Timsoft - Cursuri online

Academia Online

CursuriOnline.ro

Cursuri online la Fundatia pentru Dezvoltare Umana

SoftNet - Cursuri online

Firme ce ofera platforme / solutii eLearning

Timsoft - eLearnTS, TestTS

Siveco - AEL

Softwin - Intuitext, LMS Intuitext

Expert Learning System

Comsys - Professor:e

Learning Systems

Mediu eLearning

eLis - VIA Software

Dasa Business Center

41

Page 42: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Open Software SRL

WiseTech

PROIECTE ELEARNING

CeduConsult - cursuri online de consiliere - Timsoft, CEDU

eLearning pentru Manageri - Timsoft, ExpertConsulting, IVS Consulting

Romanian Internet Learning Workshop - RILW

Romanian Academy Centre for Artificial Intelligence

RoCHI - Romanian Special Interest Group în Computer-Human Interaction

Laboratorul pentru Tehnologia Informatiei în Educaţie

NEWTECH - Institutul Intercultural Timisoara

Programul Leonardo da Vinci

Programul Socrates

elit-Educaţion - British Council

Electra - Aries

Scoala de afaceri on-line - Junior Achievement

e-Learning 2000+ - Cedu

Universitatea Virtuala de Afaceri

Academia de Afaceri

ASE-CITIBANK Virtual Learning Center

Proiecte - ESSI

Soros Educaţional Center Foundation

Institutul National de Dezvoltare Economica - INDE

IT Training

Test for All

Educaţia.net

Proiecte în universitati

Opendrum - Universitatea Politehnica Timisoara

Microsoft Academic Program UPT Elearning

Universitatea Virtuala Cluj

Credis

Concorde - UT Cluj

Octopus - UT Cluj

Smectra - UT Cluj

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice "David Ogilvy" - Masterate online

DECIDe UP Bucuresti

42

Page 43: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Campus virtual ASE

Facultatea de Stiinte Politice - SNSPA

Invatamant la distanta - Universitatea Psihologie Cluj

WebGroup - Facultatea de Informatica Iasi

Psihologie Online - IDSoft

Centrul de Educaţie Continua şi Invatamant Deschis la Distanta Universitatea de Vest

Timisoara

Cursuri online la Universitatea Vasile Goldis Arad

Plei@d UPG Ploiesti

Portal eLearning - UNAP

Institutului Roman de Educaţia Adultilor din Timisoara - RE2U

Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu

Facultatea de Litere UB - IDD

Campusul Virtual al Facultatii de Electrotehnica Iasi

UCEBS - Facultatea de Stiinte Economice Drobeta Turnu Severin

Cantemir online

CTC online - Universitatea Craiova

Cisco Networking Academy - Romania

Web Based Training - Universitatea Transilvania Brasov

Portaluri

SEI - Continut educaţional multimedia

1educat.ro - Situl ofertei educaţionale

Timsoft - Resurse

eLearning Forum

ScoalaOnline - Proiect Didactic Virtual

Training.ro

Didactic

Olimpiade

Asociatia Romana de Resurse Educaţionale

Introducere în eLearning

eLearning în Romania

eLearning în Europa

Furnizori de cursuri online

Bloguri/RSS romanesti

43

Page 44: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Jurnale

Conferinte 2008

Conferinte 2003-2007

Alte resurse

Link-ul saptamanii

Modulul VIII

STRATEGII NOI ÎN EDUCAŢIA ADULŢILOR: ÎNVĂŢAREA

EXPERIENŢIALĂ, ÎNVĂŢAREA INFORMALĂ, NON-FORMALĂ

Concepte de bază şi cuvinte cheie: învăţare experienţială

Bibliografie:

Isac, I., (2000), În căutarea modelului paideic, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA” IASI

Institutul de Educaţie Continua/Lifelong Learning Institute

STRATEGII DE EDUCAŢIE NONFORMALA

- model -

Curricula programului

Discipline obligatorii:

Educaţia pentru comunitate

Managementul activităţilor educaţive nonformale

Strategii educaţionale centrate pe elev

Discipline optionale:

44

Page 45: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Metode ale educaţiei pentru cetatenie activa

Scoala de dincolo de scoala. Design-ul, coordonarea şi valorificarea activităţilor tip

tabara

Elemente de marketing personal şi voluntariat.

DENUMIREA PROGRAMULUI:

Strategii de educaţie nonformala

Categoria de program:

program de perfectionare datorat reformei, conf. Art. 33, alin. (2) din legea

128/1997; program de formare continua în completarea acţiunilor de

asistare a profesorilor pentru aplicarea noii programe de Consiliere şi

Orientare

Tipul de program:

modul lung - 89 de ore / 25 credite profesionale transferabile;

Forma de învatamânt: zi

Grupul tinta:

- consilieri scolari;

- profesori diriginti;

- învatatori/institutori.

Necesitatea programului

Pornim de la diferenta dintre educaţia formala şi cea nonformala - data nu de finalitati,

în mod explicit, cât de raspunsul la întrebarea „cum?”.

În cautarea acestui raspuns ne vom axa, în deosebi, pe Modulul Comunicarea şi

abilitati sociale din aria curiculara Consiliere şi orientare.

Dorim a se evita formulari de genul „as dori sa lucrez” dar „nu stiu cum”, ce apar

adesea la practicieni, atunci cand sarcinile – centrate pe competente – transcend spatiul scolii.

Analiza de nevoi efectuata pe parcursul anului scolar 2005-2006 (derulata printr-un

program de cercetare academica), experienta dobandita intr-un program al MEdC şi UNICEF,

centrat pe elev – a carui coordonare ne-a fost incredintata noua - precum şi accentele impuse

de reforma învatamântului românesc au evidentiat oportunitatea conceperii unor programe de

formare continua care sa genereze responsabilizarea institutiei scolii pentru utilizarea tuturor

formelor de educaţie – inclusiv ale educaţiei nonformale.

Programul urmareste abilitarea consilierilor scolari şi a profesorilor diriginti în

conceperea şi derularea activităţilor educaţive nonformale, ca modalitati esentiale şi

complementare de realizare a obiectivelor fixate prin programele de formare.

45

Page 46: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

În realitate, continutul programului vizează cel putin doua categorii de beneficiari.

Daca vom considera profesorii diriginti şi consilierii scolari ca beneficiari directi, atunci nu

putem sa uitam beneficiarii indirecti – elevii.

Pentru ca insertia sociala şi cea profesionala sa se produca facil, cu eforturi şi costuri

emotionale minime, elevul poate fi ajutat sa dispuna de competentele specifice gindirii

analitice necesara integrarii sociale, precum şi de atitudini şi valori personalizate. În acelasi

timp, el poate fi stimulat sa-şi dovedeasca disponibilitatea de reactie şi acţiune la schimbarile

care intervin în mediul de viata personala şi colectiva.

Abilitatea profesorilor de construi elevilor competente de valorificare maxima a

întregului lor potential conform realitatii sociale şi culturale, este o prioritate a formarii

continue, a perfectionarii stilului propriu de viata şi al asumarii unor sarcini profesionale noi.

Scopul programului

Dobândirea unei reprezentari corecte asupra articularii educaţiei formale cu cea

nonformala;

Abilitarea în proiectarea şi coordonarea optima a activităţilor de tip nonformal.

Valorificarea optima a resurselor şi strategiilor educogene ale societăţii.

Obiectivele programului

Abordarea strategiilor de educaţie nonformala dintr-o perspectiva integratoare

în procesul de formare continua a cadrelor didactice.

Identificarea oportunitatilor sociale şi culturale de realizare a educaţiei elevilor.

Însuşirea şi valorificarea strategiilor utile mediului de învatare socio-culturala.

Intelegerea şi acceptarea educaţiei nonformale ca parte inseparabila în procesul

de învatare activa, autoresponsabilizatoare.

Competente specifice vizate prin obiectivele propuse:

I.Competente metodologice:

1. Operationalizarea conceptului de „educaţie nonformala”.

2. Aplicarea creativa a strategiilor de educaţie nonformala şi a metodelor de

evaluare în concordanta cu scopul şi tipul activităţii educaţive.

3. Disponibiltatea pentru restructurarea tehnicilor psihopedagogice prin

introducerea de elemente de tip inovativ.

4. Valorificarea resurselor educaţionale implicate (materiale, umane) în

eficientizarea activităţilor educaţive.

II.Competente de comunicare şi relationare:

1. Adaptarea limbajelori, metodelor şi tehnicilor de interrelationare la

particularitatile grupului şi mesajului oferit către elevi.

46

Page 47: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

2. Adoptarea unor tehnici de animare a grupului în scopul desfasurarii optime a

procesului educaţiv.

3. Dobândirea deprinderilor de lucru în grup.

4. Solutionarea situatiilor conflictuale, în urma investigarii, prin mediere şi

negociere, în vederea asigurarii unui climat de încredere şi responsabilitate asupra propriului

proces de învatare/dezvoltare.

III. Competente psihosociale:

1. Aplicarea şi valorizarea metodelor de cunoaştere şi activizare a elevilor.

2. Crearea unor strategii eficiente de relationare pe axa scoala-familie-comunitate.

3. Construirea şi adoptarea unei conduite autoreflexive şi de autoresponsabilizare

profesionala.

IV. Competente de evaluare

1. Elaborarea criteriilor de evaluare a activităţii didactice/de consiliere;

2. Utilizarea strategiilor de acceptare/valorizare a educaţiei nonformale de către

elev;

3. 3. Valorizarea contextelor sociale de învatare.

Curricula programului:

Discipline obligatorii:

1. Educaţia pentru comunitate

2. Managementul activităţilor educaţive nonformale

3. Strategii educaţionale centrate pe elev.

Discipline optionale:

1. Metode ale educaţiei pentru cetatenie activa.

2. Scoala de dincolo de scoala. Design-ul, coordonarea şi valorificarea

activităţilor tip tabara

3. Elemente de marketing personal şi voluntariat.

PLAN DE INVATAMANT

Nr. Crt.

Categorii de discipline

Ore total

Ore curs

Ore aplicatii practice

Ore evaluare

Nr. credite

I Obligatorii – Total 69 22 41 6

47

Page 48: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

1 Educaţia pentru comunitate

23 7 14 2

2 Strategii educaţionale centrate pe elev

23 7 14 2

3 Managementul activităţilor educaţive nonformale

23 8 13 2

II Discipline optionale total 20 6 12 2

1 Metode ale educaţiei pentru cetatenie activa

20 6 12 2

2 Scoala de dincolo de scoala. Design-ul, coordonarea şi valorificarea

activităţilor tip tabara

20 6 12 2

3 Elemente de marketing personal şi voluntariat.

20 6 12 2

________________________________________

Detaliere tematica

________________________________________

Disciplina obligatorie:

Managementul activităţilor educaţive nonformale

Scopul disciplinei:

1. formarea capacitatilor necesare elaborarii unor programe de învăţare

nonformala

Competente vizate prin dezvoltarea acestei discipline

1. identificarea nevoii de performanta în proiectarea, coordonarea şi evaluarea

activităţilor de tip nonformal;

2. abilitati de analiza a situatiilor de învăţare;

3. abilitati de a proiecta şi sustine derularea unui program educaţiv nonformal;

Obiective urmarite de aceasta disciplina

1. dezvoltarea capacitatii de a identifica variabilele unei situatii educaţive

nonformale;

2. dezvoltarea abilitatii de analiza educaţionala ca punct de plecare în conceperea

unei activităţi nonformale ;

3. dezvoltarea prin exercitiu a deprinderilor de aplica şi monitoriza un program

educaţiv

Total ore alocate: 23, din care

48

Page 49: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

1. Curs: 8

2. Aplicatii: 13

3. Evaluare: 2

Nr.

Crt. Teme, curs şi aplicatii Nr. ore

1 Managementul programelor de formare centrate pe învăţarea activa/interactiva

Tehnici de autoînvăţare şi implicare:

1. la cerere;

2. în situatii neutre;

3. în situatii de refuz din partea celorlalti; 2C

1A

2 Strategii de auto-organizare, organizare, proiectare/planificare a activităţilor.

Identificarea resurselor ; identificarea partenerilor ; sintetizarea unor finalitati adecvate

; proiectare/planificare a activităţilor 1C

2A

3 Strategii de educaţie nonformala. Forme de organizare, metode, tehnologii.

Proiectarea activităţilor nonformale.

Mijloace ale învăţarii în nonformal.

Noile tehnologii educaţionale – premisa de afirmare continua a nonformalului. 2C

4A

4 Asigurarea calitatii interventiilor educaţionale nonformale.

Identificarea şi managerierea resurselor spatiului nonformal. 1C

2A

5 Standarde şi criterii de realizare a finalitatilor în educaţia nonformala.

Principii de elaborare a standardelor în nonformal. Studii de caz. 1C

49

Page 50: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

2A

6 Repere de realizare a unui pachet educaţional/tematici diferite.

Exemple centrate pe interesul subiectilor/posibilitatile formatorului. 1C

2A

Disciplina obligatorie:

Strategii educaţionale centrate pe elev

Scopul disciplinei:

1. promovarea strategiilor de lucru centrate pe caracteristicile şi necesitatile

principalilor actori implicati, respectiv elevii;

Competente vizate prin obiectivele propuse

1. operationalizarea conceptului de « strategie educaţionala centrata pe elev »;

2. înţelegeira şi aplicarea principiilor de învăţare activa;

3. utilizarea eficienta a tehnicilor şi metodelor de centrare pe elev a învăţarii;

4. capacitatea de a valorifica rezultatele activităţilor educaţive diferentiate;

Obiective urmarite de aceasta disciplina:

1. identificarea şi constientizarea aspectului formativ al activităţilor care au ca

finalitate dezvoltarea personala a tinerilor;

2. dezvoltarea abilitatilor de a selecta strategiile adecvate nevoilor participantilor

la actul educaţiv;

3. abilitarea cursantilor în identificarea şi aplicarea strategiilor de învăţare

centrate pe cel care învăţa

Nr. total ore alocate: 23, din care

1. Curs: 7

2. Aplicatii 14

3. Evaluare: 2

Nr.

Crt. Teme Nr. ore

1 Stiluri de învăţare.

Stilul de învăţare al beneficiarilor procesului educaţiv.

Stilul personal al specialistului în cadrul procesului educaţional. 2C

50

Page 51: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

2A

2 Conceptul de învăţare activa. Invatarea centrata pe cel care învăţa

Aspecte teoretice – elemente de aplicabilitate. 2C

2A

3 Relatia dintre creativitate şi demersul educaţiv centrat pe elev.

Tehnici creative.

1. pentru profesori;

2. pentru elevi 1C

4A

4 Metode şi tehnici de învăţare activa/interactiva.

Invatare individuala, pe grupe, frontala

metoda învăţarii reciproce; metoda Jigsaw (Mozaicul); metoda învăţarii pe grupe mici

– STAD (Student Teams Achievement Division); metoda turnirurilor intre echipe – TGT

(Teams Games Tournaments); metoda piramidei; harta cognitiva/harta conceptuala;

“Scheletul de peste” tehnica florii de nufar; panza de paiajen; metoda R.A.I.; cartonasele

luminoase; brainstorming (varianta de baza a metodei); phillips 6-6; tehnica acvariului s.a.

2C

6A

Disciplina obligatorie:

Educaţia pentru comunitate

Scopul disciplinei:

1. analiza resurselor din mediul apropiat şi valorificarea experientei de viata în

cadrul educaţiei nonformale

Competente vizate prin obiectivele propuse

1. abilitatea participantilor în a-şi organiza propriul proces de învăţare

valorificand diverse tipuri de resurse;

2. cunoaşterea şi abilitarea în utilizarea tehnicilor de comunicare eficienta ;

51

Page 52: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

3. abilitarea participantilor pentru a-şi valorifica experienta personala în

construirea unor atitudini deschise şi responsabile;

Obiective urmarite de aceasta disciplina:

1. identificarea modelului de învăţare experientiala ;

2. dezvoltarea unei atitudini deschise fata de experiential ca model de învăţare;

3. exemplificarea modelului învăţarii experientiale prin propuneri de activităţi

caracteristice activităţilor nonformale;

4. identificarea unor modalitati diverse de comunicare;

5. însuşirea unor tehnici de comunicare eficienta (de medierea situatiilor de criza,

de ascultare activa);

6. operationalizarea elementelor de comportament verbal/nonverbal ca şi

componente esentiale în activitatea unui grup ;

7. dezvoltarea abilitatilor de identificare, analiza şi valorificare a resurselor

informationale cu care venim în contact ;

8. identificarea unor modalitati de reactie multiple în fata unor situatii dificile ;

9. dezvoltarea unor capacitati de a face fata în mod construcţiv în fata unor

evenimente neprevazute/dificile ;

Nr. total ore alocate: 23, din care

1. Curs: 7

2. Aplicatii 14

3. Evaluare: 2

Nr.

Crt. Teme, curs şi aplicatiiNr. ore

1 Invatarea experientiala

Tehnici de transfer a deprinderilor dobandite în contexte variate. 1C

2A

2 Adaptare pe plan social. Tehnici de comunicare/ascultare activa/feed-back.

Conflicte. Strategii de facilitare şi relationare.

Competente de rezolvare a situatiilor conflictuale.

Modalitati de relationare pe plan social situatii particulare:

1. afirmarea/respectarea identitatii, diversitatii ;

2. depasirea stereotipurilor, prejudecatilor, discriminarilor;

52

Page 53: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Strategii de asumare/inducere a atitudinii responsabile.

Strategii de marketing/reusita personala.

Strategii privind dezvoltarea abilitatilor de viata independenta

1. tehnici de supravietuire - în situatii limita ;

2. asumarea riscurilor etc.; 3C

5A

3 Analiza mediului social şi a influentelor acestuia.

Abilitati de analiza a mediului şi a influentelor acestuia .

Abilitati de investigare/identificare surse de informare.

Tehnici de informare.

Tipuri de furnizori de servicii/informatii.

Analiza/valorificarea informatiilor. 2C

5A

4 Comunitatea ca resursa educaţionala. Identificarea nevoilor de educaţia

nonformala

Contexte şi institutii de învăţare nonformala.

Identificarea şi managerierea resurselor spatiului nonformal 1C

2A

Disciplina optionala:

Metode ale educaţiei pentru cetatenie activa

Scopul disciplinei:

1. abilitarea cursantilor în aplicarea adecvata a metodelor alternative de învatare

activa şi de evaluare formativa în activităţile cu elevii;

Competente vizate prin obiectivele propuse

1. utilizarea adecvata a conceptelor teoriilor moderne ale educaţiei;

2. corelarea continuturilor învatarii cu competente de tip functional;

3. aplicarea creativa a noilor strategii didactice în educaţia civica a elevilor;

4. adecvarea continuturilor şi strategiilor didactice la interesele şi preocuparile

elevilor;

53

Page 54: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

5. realizarea unor proiecte de dezvoltare comunitara în parteneriat - al scolii cu

familia şi comunitatea;

6. elaborarea instrumentelor de evaluare în funcţie de finalitati şi particularitatile

individuale/de grup.

Obiective urmarite de aceasta disciplina:

1. exersarea de către cadrele didactice a abilitatilor de a adecva situatiile de

învăţare, continuturile şi resursele educaţionale la particularitatile individuale şi de grup ale

elevilor

2. abilitarea cursantilor în valorificarea adecvata a metodelor şi tehnicilor

alternative de cunoaştere şi activizare a elevilor;

3. dezvoltarea deprinderilor cursantilor de a incuraja autonomia intelectuala a

elevilor, spiritul de initiativa şi de colaborare;

4. încurajarea unei atitudini favorabile implicarii elevilor în luarea şi influentarea

deciziilor în scoala (tehnici de lucru cu consiliul elevilor şi alte forme);

5. identificarea metodelor şi strategiilor adecvate formarii la elevi a unor

comportamente activ- participative prin activităţi formale şi nonformale;

6. dezvoltarea capacitatii de a utiliza în mod creator diferite tehnici de lucru cu

grupe de elevi;

7. formarea şi exersarea competentelor în utilizarea metodelor alternative de

evaluare a activităţilor nonformale;

8. stimularea motivatiei cursantilor de a utiliza noile tehnologii informationale în

proiectarea şi derularea activităţilor cu elevii.

Nr. total ore alocate: 20, din care

1. Curs: 6

2. Aplicatii 12

3. Evaluare: 2

Nr.

Crt. Teme Nr. ore

1 Concepte şi teorii în stiintele educaţiei: abordari interdisciplinare, teorii ale

învatarii, noile educaţii în “societatea cunoaşterii”, învatarea la adulţi.

Teorii ale învatarii, noile educaţii în “societatea cunoaşterii”. 2C

2A

54

Page 55: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

2 Strategii educaţive inovative. Metode alternative (moderne) de predare-

învatare-evaluare.

Aplicatii ale metodelor de dezvoltare a gândirii reflective

Cai de cunoaştere a interlocutorului:

1. Datul mainii;

2. Cum privim pe celalalt;

3. Sondarea interlocutorului (starii acestuia);

4. Exprimarea emotiilor;

5. etc.; 2C

1A

2A

3 Optimizarea raportului dintre metodele traditionale şi cele alternative în

educaţie. Metode alternative (moderne) de predare-învatare-evaluare 2.

Aplicatii ale metodelor de dezvoltare a creativitatii şi de învatare colaborativa.

Optimizarea raportului dintre metodele traditionale şi cele alternative în educaţie.

Proiectarea la nivel micro-. 1C

3A

2A

4 Metode alternative de evaluare.

Metode alternative de evaluare. Aplicatii. 1C

2A

Disciplina optionala:

Scoala de dincolo de scoala. Design-ul, coordonarea şi valorificarea activităţilor tip

tabara

55

Page 56: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Scopul disciplinei:

1. promovarea şi valorificarea activităţilor educaţive nonformale intr-un context

specific;

Competente vizate prin obiectivele propuse

1. identificarea şi valorificarea resurselor de învăţare din mediul apropiat de către

factorii abilitati în acest sens;

2. recunoaşterea/identificarea nevoii de dezvoltare a beneficiarilor procesului

educaţiv;

3. realism în identificarea nevoii permanente de dezvoltare;

Obiective urmarite de aceasta disciplina:

1. formarea capacitatii de a identifica parteneri în vederea derularii activităţilor tip

tabara;

2. construirea disponibilitatii de a proiecta, coordona şi monitoriza activităţi

nonformale tip tabara;

3. dezvoltarea de abilitati şi deprinderi comportamentale care faciliteaza

organizarea de activitari educaţive nonformale intr-un context specific;

4. abilitarea în managementul activităţii educaţive tip tabara

Nr. total ore alocate: 20, din care

1. Curs: 6

2. Aplicatii 12

3. Evaluare: 2

Nr.

Crt. Teme Nr. ore

1 Problematica lumii contemporane – imperative al educaţiei.

Sursele educaţiei nonformale. Mediul natural. Mediul scolar. Mediul familial. Mediul

comunitar. 2C

4A

2 Managementul activităţilor tip tabara : elemente de marketing, organizarea

programului dupa specificul sau tema activităţii, promovarea de parteneriate.

Elemente de motivare a participantilor, de monitorizare a activităţii; evaluarea

rezultatelor efectuata de categorii diverse de beneficiari: elevi, parinti, parteneri 2C

56

Page 57: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

4A

3 Tehnici de analiza a informatiilor dobandite.

Acumulari posibile.

1. În timpul intalnirilor;

2. La sfarsitul zilei;

3. Periodic;

4. Dupa un timp, atunci cand (ni) se impune 2C

4A

Disciplina optionala:

Elemente de marketing personal şi voluntariat.

Scopul disciplinei:

1. abilitarea practicienilor în a realiza activităţi privind dezvoltarea personala a

elevilor;

Competente vizate prin obiectivele propuse

1. abilitati de a derula activităţi care sa favorizeze adaptarea sociala a elevilor;

2. abilitati de aplicare şi adaptare orginala a strategiilor centrate pe elev;

Obiective urmarite de aceasta disciplina:

1. cunoaşterea tehnicilorde autocunoaştere/autoevaluare;

2. constientizarea aspectului formativ al activităţilor care au ca finalitate

dezvoltarea personala a tinerilor;

3. dezvoltarea unei atitudini deschise fata de activitatea de informare continua,

educaţia permanenta sau educaţia în afara scolii;

4. dezvoltarea de abilitati şi deprinderi comportamentale care faciliteaza o mai

buna adaptare pe plan social;

Nr. total ore alocate: 20, din care

1. Curs: 6

2. Aplicatii 12

3. Evaluare: 2

Nr.

Crt. Teme Nr. ore

1 Managementul activităţilor de autocunoaştere/intercunoaştere.

57

Page 58: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Imaginea de sine, identificarea şi gestionarea resurselor personale, stabilirea relatiilor

interpersonale, empatie, gestionare emotii, asertivitate; 2C

4A

2 Managementul activităţilor de afirmare personala.

Cai de confirmare a succesului pe plan personal/ scolar/ social/ professional. 2C

4A

3 Dezvoltarea competentelor de lider. Caracteristici lideri. Tipuri de lideri.

Relatia lider – grup. Tipuri de relaţii.

1. Valorizarea comunicarii şi a relationarii în activitatea unui grup/echipe;

2. Rolul liderului în activităţi nonformale;

3. Relatia voluntariat – dezvoltarea abilitatilor de lider 2C

4A

Materiale şi mijloace

Suporturi de curs pt fiecare participant, markere, flipchart, foi flipchart, folii de

retroproiector, fise de lucru şi texte xerox, camera video, casete video, televizor, video,

videoproiector pt. Suportul Powerpoint

Metodologia utilizata valorifica strategii educaţionale euristice combinand tehnici de

dezvoltare a gandirii critice cu metode creative şi cele specifice învăţarii experientiale

Metode şi instrumente de evaluare

1. portofoliu;

2. fisa pentru observarea sistematica a activităţii şi a comportamentului

cursantilor

3. teste de interevaluare

4. eseu autoevaluativ

5. chestionar de evaluare a activităţii (anexa)

Nota:

prezentarea suportului de curs cuprinde atât detalierea aspectelor teoretice, cât şi

textele de lucru şi sugestii pentru activităţile aplicative, care sa faciliteze transferul în practica.

Resurse umane implicate în program:

58

Page 59: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

1. Responsabil program: Prof. univ.dr. Laurentiu Soitu, director al IEC

2. Echipa de formatori:

Prof. univ.dr. Laurentiu Soitu

Prof.univ.dr. Ana Constantin

Prof.drd. Rodica Cherciu

Conf. dr. Liliana Stan

Conf. dr. Alois Ghergut

Lect. dr. Simona Butnaru

Lect. drd. Elena Seghedin

Lect. dr. Georgeta Diac

Lect. drd. Stefania Bejan

Prep. drd. Roxana Criu

Lista formatorilor este completata prin contractele de parteneriat realizate cu

Universitati şi CCD-uri din tara.

3. Echipa administrativa:

Secretar: asist. cercetare Oana Beldianu

În fiecare loc, echipa programului se va intregi cu un formator al CCD partener şi un

responsabil cu asistenta tehnica.

Strategii de formare utilizate:

Vor fi utilizate strategii educaţionale de tip euristic valorificând valentele urmatoarelor

metode şi tehnici: expunere cu oponent; studiu de caz; controversa academica; variante

diverse ale dezbaterii; recenzia prin rotatie; tehnica Mozaic; linia valorica.

Forme şi modalitati de evaluare curenta/pe parcurs:

- autoevaluarea;

- autoevaluarea de grup;

- inter-evaluare;

- fise de iesire per activitate de curs şi aplicatii;

- interviul în trei trepte;

- „jurnalul zilei”.

Fisa de evaluare per activitate.

Evaluare finala:

1. portofoliul şi sustinerea acestuia (40 puncte );

2. conceperea şi sustinerea unei activităţi de tip nonformal (60 puncte acumulate

din analiza fiselor de evaluare formatori-20, inter-evaluare colegi-20 şi autoevaluare - 20)

(evaluare formativa tip follow-up).

59

Page 60: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

INSTRUMENTELE DE EVALUARE VOR FI UTILIZATE PENTRU FIECARE

DINTRE ACTIVITĂŢILE PROPUSE – ATÂT ÎN EVALUAREA CURENTA CAT ŞI ÎN

CEA FINALA.

Modulul IX

COMUNICARE ŞI COOPERARE ÎN PSIHOPEDAGOGIA ADULŢILOR

Concepte de bază şi cuvinte cheie: cooperare instituţională

Bibliografie:

Boeru, I., (coord.), (1995), Introducere în educaţia adulţilor, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

Isac, I., (2000), În căutarea modelului paideic, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca

Înca de la începutul secolului trecut, Kant - urmarind un proiect de emancipare a

conditiei umane - scria: "Parintii care au primit ei însisi o educaţie sunt deja niste modele

dupa care se îndreapta copiii. Dar pentru a-i face pe aceştia mai buni, este necesar sa facem

din pedagogie un studiu; altfel nu este nimic de sperat de la dânsa, iar educaţia este

încredintata unor oameni cu pregatire rea" (Kant, Im. 1992, p.15). Spre sfârsitul aceluiasi

secol, Eminescu - cu genialitate şi profunda simtire - nota: "Astazi, ca totdeauna, ei (n.n. -

adică "speculantii frumoaselor principii", care în locul unei legi pentru întemeierea instructiei

generale "au urzit o cabala") striga: "raspândirea luminii şi culturii în masa poporului"; în

vremea aceasta însa poporul daca ar fi întrebat, le-ar raspunde: "boieri dumneavoastra, lumina

ca lumina, nu zicem ca nu-i buna; dar, pâna una alta, dati-ne mijloace de hrana, scapati-ne de

briciul administratiei" "(Eminescu, M. 1991, p.156). Din perspectiva istorica, educaţia

parintilor - ca şi educaţia (poporului) în general - apare necesara, atât pentru cresterea şi

educarea copiilor, cât şi ca o cale de emancipare spirituala şi sociala, ca un vector al

democratizarii educaţiei şi societăţii.

Evolutiile rapide din viata sociala genereaza o cerere de continuare a proceselor de

reînnoire a cunostintelor, deprinderilor şi valorilor pe durata vietii. Din perspectiva unei

analize sistemice, educaţia parintilor apare ca o dimensiune a educaţiei permanente şi desigur,

a educaţiei adulţilor.

"Educaţia permanenta este un proces de perfectionare a dezvoltarii personale, sociale

şi profesionale pe durata întregii vieti a indivizilor în scopul îmbunatatirii calitatii vietii, atât a

indivizilor, cât şi a colectivitatii lor. Aceasta este o idee comprehensiva şi unificatoare care

include învatarea formala, nonformala şi informala pentru dobândirea şi îmbogatirea unui

60

Page 61: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

orizont de cunoaştere care sa permita atingerea celui mai înalt nivel de dezvoltare posibil în

diferite stadii şi domenii ale vietii" (Dave, R., H., 1991, p.47-48). Din aceasta perspectiva,

actualul sistem de învatamânt apare ca inflexibil, prea formal şi disfunctional în contextul

necesitatilor comunitatii sau al noilor evolutii, el izoleaza scoala de familie şi comunitate,

având astfel o influenta alienanta asupra elevului. Asa cum se precizeaza în aceeasi lucrare, o

etapa initiala a oricarei strategii, proiectata sa împlineasca aspiratiile educaţiei permanente

este "construirea unui pod de legatura" între "o varietate de elemente intereducaţionale"

(structuri, curriculum, pregatirea profesorilor) şi "un numar considerabil de elemente

extraeducaţionale" (configuratii personale, sociale, istorice, culturale ale indivizilor şi

societatilor în medii locale, nationale şi globale) (Dave, R.H., 1991, p.37). Conceptul

educaţiei permanente este "în mod functional, bazat pe ideea ca învatarea permanenta poate fi

dobândita de către indivizi şi societati în moduri diferite şi ca aceste modalitati alternative

sunt în stare sa conduca spre atingerea celui mai înalt şi celui mai bun nivel al calitatii vietii

de către toti" (Dave, R.,H., 1991. p.48).

Finalitatea educaţiei adulţilor nu se reduce, asa cum se mai crede, la formarea

profesionala continua. Un Raport asupra Educaţiei adulţilor şi mutatiilor sociale (Bograd, G.,

1991, p.18-21), precizeaza urmatoarele obiective pedagogice ale educaţiei adulţilor:

identificarea indicatorilor de restructurare personala; a face din cel format centrul acţiunii

(trecerea de la o educaţie centrata pe continuturi la o educaţie centrata pe cel ce învata);

construirea motivatiei (individul trebuie sa aiba o anumita constiinta a motivatiei, sa o

exprime ca o cerere de educaţie, iar educatorii sa poata sa o decodifice, sa o înteleaga;

notiunea de proiect pare a fi raspunsul instrumental ce permite transformarea unei cereri

fluide, multiforme, într-un obiectiv concret, operational); a pleca de la practica (adulţii se

formeaza pentru a face fata problemelor practice; educaţia comprehensiva a adulţilor impune

favorizarea învatarii mijloacelor intelectuale necesare; a ancora acţiunea educaţiva pe

problemele vietii practice implica a tine seama, nu numai de preachizitiile teoretice, ci şi de

preachizitiile sociale); a privilegia învatarea mai mult decât învatamântul (a învata adulţii sa

învete, sa-şi elaboreze scheme de acţiune pe baza întelegerii evolutiei împrejurarilor);

încurajarea unei pedagogii a descoperirii şi responsabilitatii (a reda încrederea în sine,

capacitatea de acţiune, constiinta colectiva, dezvoltarea proiectelor sociale); a da timp de

învatare (ritmurile proprii sunt esentiale); a stimula valorile grupului (ele opereaza meditatiile

între continuturi abstracte şi situatiile concrete; ele joaca un rol structurant asupra perceptiilor

individuale, ordonându-le sub forma unei grile de lectura; ele permit indivizilor sa se ajute

reciproc). În acest sens, educaţia apare ca "Practica a libertatii" (Freire, P., 1971).

61

Page 62: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Deoarece educaţia adulţilor (cu exceptia unor programe de promovare profesionala)

nu poate deveni obligatorie, ea trebuie sa fie adaptata nevoilor acestora şi sa acorde celor ce

studiaza conditii liberale (de autoeducaţie şi autoevaloare, de alegere a continuturilor şi

metodelor, a locului şi timpului de învatare).

Un sistem de educaţie pentru adulţi este bine organizat, functional atunci când este

întemeiat pe motivatii şi centrat pe obiective care rezolva problemele indivizilor sau

grupurilor de adulţi. Nu putem stimula motivatiile lor de învatare şi de participare la programe

educaţionale fara strategii care sa se intemeieze pe cunoaşterea nevoilor lor reale, specifice, de

educaţie. Asemenea strategii presupun şi un sistem de "auto-purtare" a învatarii - specific

educaţiei adulţilor - care sa se realizeze atât prin apelul la educatori (formatori) specializati

(profesori. medici, juristi etc.), cât şi prin apelul la formatori formati dintre adulţii cuprinsi în

programele educaţionale şi care actioneaza ca "relee" într-o retea.

Accelerarea transformarilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la preocuparile

materne şi gospodaresti adaugându-se preocuparile profesionale şi de studiu), modificarea

statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul educaţiei familiale (pe

care l-a avut pâna la introducerea învatamântului obligatoriu), progresele sociologiei şi

psihologiei, precum şi alte cauze au dus la întelegerea faptului ca orice sistem de educaţie

ramâne neputincios daca se izbeste de indiferenta sau de opozitia parintilor. Scoala capata

astfel o misiune suplimentara. "Deoarece axa directoare a civilizatiei occidentale este

înaintarea persoanei spre mai multa libertate şi fericire, înaintarea societatilor spre mai multa

întelegere şi justitie... şi dat fiind demisia unui numar de parinti şi faptului ca un numar

crescând de copii vin fie din familii destramate, fie din medii analfabete şi o comunicare între

parinti şi copii nu se face întotdeauna foarte bine (parinti nascuti într-o lume aproape imobila

înca, au copii care sunt nascuti într-o lume bulversata), pentru toate aceste motive scoala are

în sarcina o misiune suplimentara" (Domenach, J.M., 1989, p.48).

Au existat întotdeauna educatori excelenti şi parinti iubitori, care nu şi-au pus probabil

atâtea probleme şi totusi au reusit foarte bine; dar poate ca acest lucru era mai usor într-o lume

foarte statornica, în care traditia avea ultimul cuvânt. Modificarea pe care au suferit-o, în curs

de o generatie sau doua, relatiile dintre parinti şi copii, dintre adulţi şi tineri, apare mai vadita

în consideratia pentru copil ce "are semnificaţia de recunoaştere intima şi profunda a valorii

persoanei copilului şi de încredere în potentialul lui de dezvoltare" (Osterrieth, P., 1973,

p.70). Sentimentul de siguranta - singurul care permite copilului sa se emancipeze şi sa-şi

dobândeasca personalitatea - depinde de urmatoarele conditii (Osterrieth, P., 1973, p.71-72):

1. Protectia împotriva loviturilor din afara; 2. Satisfacerea trebuintelor elementare; 3.

Coerenta şi stabilitatea cadrului de dezvoltare; 4. Sentimetul de a fi acceptat de ai sai: a) ca

62

Page 63: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

membru al familiei: sa fie iubit; sa daruiasca dragoste, sa fie izvor de bucurie şi de multumire

pentru adulţi; sa fie condus şi îndrumat; b) ca fiinta umana: sa i se accepte caracteristicile

individuale; sa aiba posibilitatea de acţiune şi experienta personala; sa aiba asigurata o

anumita arie de libertate.

S-ar putea spune ca aceste conditii sunt constante indispensabile, daca ele nu ar cere sa

fie satisfacute într-un mod care difera riguros de la o vârsta la alta.

Pentru îndeplinirea functiei fundamentale a familiei - de securizare a copilului - şi a

rolului sau socializator, aculturant şi individualizator, finalitatea definitorie a educaţiei

parintilor devine formarea constiintei educaţive a parintilor, a necesitatii unui efort constient

pe masura evolutiei nevoilor (inclusiv de educaţie) ale copilului.

Ca puncte de reper în educaţia parintilor se apreciaza: educarea viitorilor parinti (în

scoala sau în afara scolii); educarea parintilor cu copii mici; relatia scoala-familie; rolul mass-

mediei în educaţia parintilor; programe de formare a formatorilor pentru educaţia parintilor

(Stern, H. H., 1972).

În scoala, cea mai buna pregatire generala pentru îndatoririle parintesti consta într-un

sistem de învatamânt armonios, care sa pregateasca pentru învatarea continua şi colaborarea

cu altii; la elevii mai mari pot fi introduse cursuri speciale, de educaţie sexuala, de educaţie

familiala ("scoala vietii").

În educarea parintilor cu copii mici, un rol deosebit au institutiile de puericultura

pentru îngrijirea medicala, fizica a copiilor; se impune colaborarea educatori (psihopedagogi)

- parinti în adaptarea copiilor la gradinita şi la scoala.

În ceea ce priveste relatia scoala-familie se impun deschideri oferite parintilor privind

aspectele scolare, psihopedagogice, pe lânga aspectele medicale, juridice etc. Se cunosc

urmatoarele forme mai importante de organizare (institutionalizata) a educaţiei parintilor şi a

colaborarii scoala-familie: asociatii ale parintilor (şi profesorilor) care au o larga libertate de

initiativa (au aparut pentru prima oara în Statele Unite ale Americii în secolul trecut); scoli ale

parintilor (initiate în Franta în perioada interbelica) şi scoli ale mamelor (initiate în

Germania); consilii de administratie scolara formate (exclusiv sau în majoritate) din parinti,

cu rol informational, consultativ şi decizional (fiinteaza în Belgia, Danemarca, Olanda şi în

alte tari occidentale); comitete de parinti pe clase şi scoli, fara rol decizional, care sprijina

scoala în rezolvarea unor probleme (în tarile est-europene).

Pentru a valorifica avantajul mass-mediei de a se adresa unui public larg, care are

libertatea de a alege daca îsi însuseste sau nu experienta propusa, în majoritatea tarilor

occidentale exista reviste şi programe radio-TV destinate educaţiei parintilor.

63

Page 64: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Se considera ca punctul cheie îl constituie programele de pregatire a formatorilor, a

celor care vor îndruma auto/educaţia parintilor; toate persoanele care prin profesia lor sunt în

relatie cu copiii şi familia (profesori, medici, juristi, preoti etc.) au nevoie de o pregatire pe

probleme ale educarii familiei. Anumite categorii de parinti pot fi folosite ca "formatori

voluntari".

Se recomanda, în general, o restrângere a programului de educaţie a parintilor pe

problemele ce satisfac nevoile specifice (de regula, exprimate de parinti), îmbinându-se

aspectele îngrijirii fizice, medicale, cu aspectele psihosociale şi psihopedagogice. Programul

trebuie sa tina seama de reteaua institutiilor ce pot corela oferta cu cererea de educaţie

exprimata - ceea ce impune întemeierea lui pe cercetari sistematice.

Un Raport asupra relatiilor dintre scoala şi familie în tarile Comunitatii Europene

(Macbeth, Al., 1984), bazat pe cercetari comparative, documentare şi empirice (prin ancheta

de opinie cu chestionare aplicate pe un lot de 1744 conducatori de institutii scolare) enumera

patru motive pentru care scoala şi familia se straduiesc sa stabileasca legaturi între ele:

a. parintii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor (legislatia reflecta

astfel libertatea parintilor de a-şi creste copiii asa cum doresc; exista diferente între tari

privind: masura în care parintii pot alege între diferitele scoli şi cursuri pe care sa le urmeze

copiii lor; masura în care parintii trebuie consultati de responsabilii scolari etc.);

b. învatamântul nu este decât o parte din educaţia copilului; o buna parte a

educaţiei se petrece în afara scolii;

c. cercetarile pun în evidenta influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor

scolare ale elevilor, în special asupra motivatiilor învatarii, precum şi faptul ca unele

comportamente ale parintilor pot fi favorizate datorita dialogului cu scoala;

d. grupurile sociale implicate în institutia scolara (în special parintii şi profesorii)

au dreptul sa influenteze gestiunea scolara.

Obstacolele relatiei scoala-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite, atât între

parinti, cât şi la profesori şi administratori scolari) sau de ordin material (relatia scoala-familie

cere un surplus de efort material şi de timp). Dificultatile pot rezulta din ideile divergente

privind: responsabilitatea statului şi a familiei privind educaţia copiilor; libertatea de alegere a

scolii de către parinti sau unicitatea învatamântului; impactul mediului familial asupra

rezultatelor scolare ale copilului; randamentul pedagogic şi datoria parentala; participarea

parintilor la gestionarea şi procesul decizional din institutia scolara. Se considera, în general,

ca problema este de atitudine; este dificil de pretins, atât la parinti, cât şi la profesori, ca

relatia de colaborare scoala-familie (nu)este doar un "drept de optiune".

64

Page 65: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Reprosurile care li se fac parintilor privind colaborarea cu scoala sunt: apatia (nu vin

la reuniuni anuntate); lipsa de responsabilitate (asteapta initiativa profesorilor); timiditate

(lipsa de încredere în sine); participare cu ingerinte (critica cu impertinenta scoala);

preocupari excesive (exclusive) pentru randamentul scolar (notele copilului); rolul parental

rau definit (nu înteleg corect functiile şi rolurile în educaţia copilului); contacte limitate cu

scoala (numai în situatii exceptionale, de criza în comportarea copilului); conservatorism

(reactii negative la idei noi). Reprosurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu

familiile elevilor sunt similare (nu identice!), inclusiv privind: dificultati de a stabili relatia cu

adulţii (trateaza parintii ca pe copii şi nu ca parteneri în educaţia copilului, decizând autoritar

la reuniunile cu parintii); definirea imprecisa a rolului de profesor (oscileaza între autonomia

traditionala şi perspectivele noi ale parteneriatului); lipsa pregatirii privind relatia scoala-

familie.

În conditiile unei societati democratice cu o economie de piata se pune şi problema:

parintii şi elevii sunt utilizatori (clienti) sau consumatori? Se exprima urmatoarele puncte de

vedere:

a. deoarece guvernantii finanteaza scoala în profitul public, guvernantii şi

electorii lor sunt clientii institutiei scolare;

b. deoarece parintii poarta responsabilitatea fundamentala a educaţiei copilului

(pâna la vârsta de 16 ani), iar scolile nu sunt decât ca sa-i ajute, parintii trebuie considerati

clientii scolii, iar elevii drept consumatori;

c. o atitudine intermediara considera parintii drept clienti ai scolii din punct de

vedere al copilului; colectivitatea drept client al scolii sub unghiul gestiunii institutiei scolare

şi guvernul drept client al scolii în planul politicii generale a educaţiei.

O buna parte din problema se rezolva în masura în care parintii şi profesorii dispun de

mecanisme de evaluare a activităţii scolare. Discutiile (critice) ale specialistilor şi

politicienilor despre institutia scolara, protestele elevilor, studentilor şi cadrelor didactice, alte

tensiuni de acest gen au tendinta de a slabi sustinerea parentala a scolii. Relatia familie-scoala

apare justificata în masura în care restabileste încrederea colectivitatii în institutia educaţiva.

Informarea şi formarea parintilor în ceea ce priveste scolaritatea copilului presupune,

cel putin, ca fiecare parinte sa cunoasca: obligatiile legale privind educaţia copilului;

drepturile de care dispune pentru educaţia copilului; importanta atitudinii lui pentru reusita

scolara a copilului; metodele de colaborare cu scoala. În acest scop este necesar un dialog

între profesori şi parinti; profesorii trebuie sa primeasca o pregatire în materie de relatie cu

parintii iar competenta lor în aceasta materie trebuie considerata ca o aptitudine profesionala;

65

Page 66: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

parintii trebuie sa fie pregatiti pentru a juca rolul lor educaţiv în cooperare cu profesorii;

scolile trebuie sa asigure (asociatiilor) parintilor asistenta necesara.

Cooperarea profesor-parinte în beneficiul elevului individual nu se poate substitui

participarii parintilor la gestiunea scolii, din mai multe motive: parintii sunt responsabili legali

ai educaţiei copiilor lor, deci trebuie sa aiba posibilitatea de a influenta natura acestei educaţii;

modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educaţive şi la orientarea adaptarii

scolii la schimbarile din societate; este necesara o influentare pe plan local asupra rezolvarii

problemelor locale şi luarea deciziilor la nivelul cel mai de jos cu putinta; este necesara

contrabalansarea "îndepartarii" (indiferentei) guvernamentale; cei care sunt afectati de o

decizie trebuie sa poata avea o influenta asupra ei; dezechilibrele balantei grupurilor de interes

trebuie sa fie corijate autorizând persoanele interesate sa fie reprezentate dupa importanta

implicarii lor în institutia scolara; participarea trebuie sa faca apel la competentele locale;

participarea poate stimula initiativele şi inovatiile.

În numeroase tari reprezentantii parintilor în consiliile de administratie (gestiune)

scolara sunt delegati de asociatiile de parinti, ceea ce le da un statut legal suplimentar de

autoritate. Un minimum esential al participarii democratice la gestiunea scolii consta în

instituirea prin lege a consiliului de administratie scolara, în care parintii sunt reprezentati

corespunzator, şi au nu numai rol informational şi consultativ, dar şi rol decizional şi de

control.

Pentru o cooperare eficace se considera necesara adoptarea unor comportamente

corespunzatoare de către membrii consiliului: comunicarea libera de informatii; toleranta când

limbajul profesional nu este înteles de nespecialisti (dintre parinti); încurajarea dezbaterilor pe

probleme educaţionale majore (şi nu doar discutii pe probleme administrativ-gospodaresti);

considerarea reciproca a parintilor şi profesorilor ca parteneri.

Un rol deosebit, atât pentru colaborarea familie-scoala şi participarea la gestiunea

scolii, cât şi pentru educaţia parintilor îl au asociatiile de parinti, a caror finalitate este, în

principiu, protectia copilului prin educaţie. Se pot deosebi asociatiile de parinti şi dupa

scopurile lor, astfel: ca grup de sustinere a scolii, în probleme needucaţionale; ca grup de

cooperare care considera educaţia ca un proces comun în care parintii şi profesorii sunt

parteneri, care decid împreuna viitoarele programe; ca grup de aparare a intereselor care

considera ca parintii au interese ce trebuie promovate în raport cu interesele altor grupe. Cele

mai frecvente obiective ale asociatiilor nationale de parinti sunt: a) sensibilizarea parintilor

privind drepturile şi îndatoririle lor, influenta comportamentului lor asupra copilului; b)

informarea parintilor prin publicatii, radio şi televiziune privind problemele specifice; c)

formarea parintilor prin cursuri destinate acestora, consultatii (la sediu, telefonic, prin

66

Page 67: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

publicatii) pe probleme de interes (medicale, juridice, psihologice etc.); d) reprezentarea

parintilor (reprezentantii sunt obligati sa apere interesele celor pe care îi reprezinta, sa

raporteze periodic acestora problemele dezbatute în consiliul de participare scolara).

Exista doua teorii importante privind relatia scoala-familie:

teoria profesionalismului care considera ca un element esential serviciul facut

altora, fara a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competenta, servirea

clientilor, un cod de etica profesionala;

teoria schimbului care considera acţiunea umana în funcţie de un câstig

personal; se considera privilegii traditionale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu

asigurat, o competitie restrânsa.

Din aceasta perspectiva se pune întrebarea: ce câstiga profesorul într-o cooperare cu

familia? Se apreciaza ca acest câstig poate fi un statut revalorizator în ochii societăţii;

cooperarea cu familia poate fi un test profesional şi poate fi considerata ca facând parte din

datoria profesionala a profesorului deoarece: parintii sunt clienti ai scolii; eficacitatea

învatamântului (evaluata la scoli şi profesori) poate fi ameliorata prin cooperarea între scoala

şi familie; parintii sunt responsabili legali de educaţia copiilor lor şi pot avea exigente de a

evalua rezultatele activităţii scolare.

În acest context se pune şi problema: de relatia cu familiile trebuie sa se ocupe

profesori specializati sau toti profesorii? În mai multe tari (între care Anglia, Danemarca,

Franta) exista profesori specializati (consilieri) care raspund de aceasta problema. Solutia

ideala pare a fi: toti profesorii sa aiba relaţii obisnuite de colaborare cu familiile; profesorii

specializati sa rezolve cazuri particulare, dificile, sa efectueze vizite în familii, când este

necesar şi sa organizeze reuniunile cu parintii.

Se pot deosebi trei etape în evolutia relatiei familie-scoala:

a. etapa scolii autosuficiente: scoala este considerata o institutie închisa, care nu

influenteaza mediul familial şi nu se lasa influentata de el. Caracteristicile etapei sunt:

contactele cu parintii sunt rare, formale; parintii accepta ideea ca nu au nimic de vazut despre

ceea ce se întâmpla în scoala; administratia alege scoala pentru copii; parintii nu participa la

consiliile de administratie scolara; asociatiile de parinti nu sunt încurajate; formarea

profesorilor neglijeaza relatia între familie şi scoala.

b. etapa de incertitudine profesionala: profesorii încep sa recunoasca influenta

factorilor familiali asupra rezultatelor scolare dar parintii continua sa creada ca scoala este

autosuficienta. Caracteristicile etapei sunt: tendinta de a creste acuzarea familiei pentru

proastele rezultate scolare; administratia scolara are tendinta de a conserva atitudinea din

etapa anterioara; contactele formale, de rutina cu parintii continua; apar experiente localizate

67

Page 68: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

privind comunicarea cu parintii; apar organizaţiile voluntare de parinti; se constituie consilii

de gestiune scolara, în care participarea parintilor are un rol minor, nedicizional; formarea

profesorilor abordeaza relatia familie-scoala ca o problema de importanta secundara.

c. etapa de dezvoltare a încrederii mutuale: parintii şi profesorii descopera

împreuna ca neîncrederea este putin câte putin înlocuita cu încrederea unora fata de altii.

Caracteristicile etapei sunt: relatia cu familiile este din ce în ce mai încurajata de scoala;

consiliul scolar include reprezentanti ai (asociatiilor) parintilor, cu rol decizional în toate

problemele educaţionale; organizaţiile de parinti sunt acceptate şi încurajate în activitatea

scolara; profesori specializati (consilieri) trateaza problemele exceptionale ale colaborarii cu

familiile; organizaţiile de profesori recunosc statutul şi rolul asociatiilor de parinti;

administratorii şi politicienii educaţiei insista asupra importantei relatiei familie-scoala;

formarea profesorilor abordeaza problema relatiei cu familia, ca una din problemele

importante; se organizeaza cursuri pentru profesori şi parinti.

Se prevede ca în tarile Comunitatii Europene sa se treaca la o noua etapa a colaborarii

scolii cu familia în care accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit între parinti şi

profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul între familie şi

scoala nu se mai considera doar ca un "drept optional", ci ca un sistem de obligatii reciproce

în cooperarea parintilor cu profesorii.

Cercetarea noastra - tinând seama de principiile teoretice şi orientarile metodologice

recunoscute în domeniu - şi-a propus ca obiective: fundamentarea conceptuala a educaţiei

parintilor; determinarea nevoilor de educaţie ale parintilor şi a ofertei educaţionale în relatia

scoala-familie; elaborarea unor principii şi metodologii pentru întemeierea unor strategii

alternative de educaţie a parintilor; oferirea unor idei, propuneri pentru reforma

învatamântului (privind legislatia, structurile, continuturile). Am îmbinat documentarea

privind fundamentele teoretice (sociologice, axiologice, juridice, psihopedagogice) şi

principiile educaţiei parintilor (inclusiv principiile educaţiei permanente şi ale educaţiei

adulţilor) cu cercetarea empirica prin ancheta de opinie.

[Cercetarea a fost initiata în laboratorul Educaţie Permanenta din Institutul de Stiinte

ale Educaţiei, de o echipa de cercetare formata din Gabriela Alecu, Dan Badea, Ion

Constantinescu, Alexandru Modrescu, coordonata de autorul prezentului studiu, la care

colaboreaza şi cercetatoarea Didina Rogojina de la Institutul de Cercetari Pedagogice şi

Psihologice din Chisinau. A fost investigat un esantion de 3500 subiecti, elevi de gimnaziu şi

liceu, parintii şi profesorii lor, carora le multumim şi pe aceasta cale. Casa Corpului Didactic

Botosani a devenit unitate-pilot.]

68

Page 69: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Ne aflam în etapa în care prelucram datele culese pentru a determina nevoile de

educaţie specifice, pe categorii de parinti, şi oferta educaţionala posibila prin relatia scoala-

familie (inclusiv prin programe de formare a formatorilor pentru educaţia parintilor, prin

programe pentru parinti şi pentru elevi ca viitori parinti). Am initiat acţiuni de informare şi

sensibilizare a parintilor şi profesorilor pentru a începe organizarea primelor asociatii de

parinti în România. Propunem şi pe aceasta cale factorilor de decizie parlamentara şi

guvernamentala întarirea sistemului legislativ şi institutional privind învatamântul prin

instituirea obligativitatii legale de înfiintare a consiliilor de administratie (participare) scolara,

în care reprezentantii (asociatiilor) parintilor sa capete o pondere sporita şi rol decizional,

precum şi prin prevederea prin lege a sprijinirii de către stat a organizarii şi functionarii

asociatiilor de parinti, ca structuri educaţionale democratice.

Cei care lucreaza în scoala şi raspund de destinele educaţiei neamului pot întelege -

dincolo de marile dificultati şi privatiuni generate de cei care "urzesc o cabala", cum zicea

exponentul spiritualitatii românesti - conditionarea calitatii vietii fiecaruia de educaţia oferita

tinerilor şi adulţilor, copiilor şi parintilor lor; aceasta în masura în care au doar ceva mai multa

competenta, buna-vointa şi responsabilitate morala decât oricare... "administratie" (de la care

nici Dumnezeu nu ar putea cere mai mult).

B I B L I O G R A F I E B O G A R D, G., Éducation des adultes et mutations sociales. Rapport intérimaire (1989-1990).

Strasbourg, Conseil de l'Europe, Conseil de la Cooperation culturelle, 1991. D A V E, R.H. (sub redactia) şi colaboratorii, Fundamentele educaţiei permanete. Bucuresti, Editura

Didactica şi Pedagogica, 1991. D O M E N A C H, J.M., Ce qu'il faudrait enseigner. În: L'école des parents. nr. 10, Paris, 1989. EMINESCU, M., De bine de rau. În vol. "Ne e sila..." (Scrieri politice). Bucuresti, Editura Societăţii

Soroc, 1991. F R E I R E, P., L'éducation: pratique de la liberté. Paris, Éditions du Cerf, 1971. K A N T, Im., Tratat de pedagogie. Iasi, Editura Agora, 1992. M A C B E T H, AL., (coordonator) şi colaboratorii, L'enfant entre l'école et sa famille. Rapport sur les

relations entre l'école et la famille dans les pays des Communautés Européennes. Bruxelles, Comisia comunitatilor europene, Colectia Studii, Seria Educaţie, nr. 13, 1984.

O S T E R R I E T H, P., Copilul şi familia. Bucuresti, Editura Didactica şi Pedagogica, 1973. S T E R N, H.H., Educaţia parintilor în lume. Bucuresti, Editura Didactica şi Pedagogica, 1972.

Modulul X

MASS-MEDIA ŞI EFICIENTIZAREA EDUCAŢIEI ADULŢILOR

Concepte de bază şi cuvinte cheie: mass-media, produse formative ale mass-media

Bibliografie:

Schifirneţ, C., (1997), Educaţia adulţilor în schimbare, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

Urbansky, Fr., (1975), (trad.), Didactica pentru adulţi, EDP, Bucureşti

69

Page 70: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Wilson A., L., (2000), Handbook of Adult and Continuing Educaţion, Jossey-Bass Inc.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2008 privind educaţia adulţilor:

niciodată nu este prea târziu să înveţi

Parlamentul European ,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Educaţia adulţilor: niciodată nu

este prea târziu să înveţi" (COM(2006)0614),

– având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acţiune în domeniul învăţării

continue(1) ,

– având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European şi

Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competenţele cheie pentru învăţare continuă(2) ,

– având în vedere Rezoluţia sa din 23 martie 2006 privind provocările demografice şi

solidaritatea între generaţii(3) ,

– având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Lisabona din 23

şi 24 martie 2000,

– având în vedere articolele 149 şi 150 din Tratatul CE,

– având în vedere poziția sa în primă lectură din 25 septembrie 2007 referitoare la

propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producerea şi

dezvoltarea de statistici în materie de educaţie şi învăţare continuă(4) ,

– având în vedere poziția sa în primă lectură din 24 octombrie 2007 referitoare la

propunerea de recomandare a Parlamentului European și a Consiliului privind stabilirea

Cadrului european de calificări pentru învăţare continuă(5) ,

– având în vedere Rezoluţia sa din 27 septembrie 2007 privind eficienţa şi echitatea în

sistemele europene de educaţie şi de formare(6) ,

– având în vedere Rezoluţiile sale din 13 martie 2007 privind Foaia de parcurs pentru

egalitatea între femei şi bărbaţi 2006-2010(7) şi din 27 septembrie 2007 privind egalitatea

între femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană - 2007(8) ,

– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie şi avizele Comisiei

pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi Comisiei pentru drepturile femeii şi

egalitatea între sexe (A6-0502/2007),

A. întrucât educaţia adulţilor devine o prioritate politică şi necesită programe concrete

şi adecvate, precum şi vizibilitate, acces, resurse şi metode de evaluare;

70

Page 71: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

B. întrucât educaţia şi formarea sunt factori cruciali în realizarea obiectivelor

Strategiei de la Lisabona privind intensificarea creşterii economice, integrării sociale şi

creşterea competitivităţii;

C. întrucât, pentru a atinge rata de participare stabilită în cadrul criteriului de referinţă

convenit de statele membre în cadrul procesului "Educaţie şi formare 2010", ar mai trebui

încadraţi 4 milioane de adulţi în programele de învăţare continuă;

D. întrucât un sistem eficient de educaţie a adulţilor, cu priorităţi clare şi o punere în

aplicare controlată, integrat în strategiile de învăţare continuă, poate sprijini integrarea

lingvistică, socială şi culturală a grupurilor excluse, cum ar fi imigranţii şi romii, dintre care

mulţi îşi abandonează studiile prea timpuriu;

E. întrucât investiţiile în educaţia adulţilor măresc beneficiile sociale şi culturale

obţinute sub forma unui grad ridicat de bunăstare şi împlinire individuală şi a unei cetăţenii

active;

F. întrucât contribuţia esenţială a educaţiei adulţilor, realizată prin dobândirea unor

competenţe-cheie, joacă un rol central în capacitatea acestora de a se angaja şi de a fi mobili

pe piaţa muncii, precum şi în integrarea lor socială;

G. întrucât sunt necesare date fiabile pentru observarea, compararea şi evaluarea

multiplelor opţiuni de educaţie a adulţilor în vederea elaborării politicilor;

H. întrucât informaţia despre sistemele de educaţie a adulţilor şi accesul la acestea

diferă considerabil de la un stat membru la altul;

I. întrucât recunoaşterea şi validarea educaţiei formale, non-formale şi informale

reprezintă piatra de temelie a strategiei de învăţare continuă;

J. întrucât există necesitatea stringentă de a realiza legătura între educaţia adulţilor şi

Cadrul european al calificărilor şi de a mări potenţialul educaţiei adulţilor în ceea ce priveşte

competenţele-cheie, precum şi competenţele sociale şi personale,

1. salută propunerea Comisiei cu privire la un plan de acţiune pentru educaţia

adulţilor;

2. recunoaşte că sunt necesare măsuri, la diverse niveluri, menite să promoveze, să

consolideze şi să stabilească dezvoltarea unei culturi a educaţiei, mai ales pentru adulţi,

măsuri în care trebuie să se implice atât statele membre, cât şi Uniunea Europeană;

3. îndeamnă statele membre să introducă o cultură a învăţării continue, care să se

axeze, în special, pe educaţia şi formarea adulţilor, prin punerea în aplicare a unor politici şi

acţiuni menite să promoveze dobândirea de cunoştinţe şi să transforme acest proces în unul

mai atractiv şi mai accesibil, precum şi să aducă permanent la zi calificările;

71

Page 72: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

4. subliniază importanţa egalităţii între sexe în ceea ce priveşte programele legate de

educaţia permanentă, astfel încât atât bărbaţii, cât şi femeile să poată profita în aceeaşi măsură

de posibilităţile oferite de o astfel de educaţie; invită Comisia ca, în pregătirea educaţiei

adulţilor, să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru controlul politicilor sensibile

privind egalitatea între sexe, în cooperare cu Institutul European pentru Egalitatea dintre Sexe;

Îmbunătăţirea motivaţiei pentru participarea la educaţia adulţilor

5. îndeamnă să fie îmbunătăţită promovarea educaţiei adulţilor, pentru a fi motivate

mai multe persoane să se implice în această formă de educaţie; consideră că educaţia adulţilor

ar trebui să ocupe un loc central în politicile de promovare a unei culturi generale a educaţiei

prin intermediul campaniilor în mass-media, serviciilor de informare, orientare şi consiliere şi,

în special, prin intermediul serviciilor de informare, orientare şi consiliere vizând grupurile

dezavantajate; consideră că o astfel de promovare trebuie, pentru a putea fi eficientă, să fie

susţinută de măsuri politice active ale statelor membre, care să faciliteze compatibilitatea

învăţării cu viaţa de familie şi cu cea profesională;

6. este de acord că liniile telefonice şi site-urile de internet speciale reprezintă mijloace

foarte eficiente de promovare a educaţiei adulţilor;

7. consideră că promovarea educaţiei prin mass-media în cadrul formării generale şi

profesionale are un rol decisiv în vederea rezolvării problemei decalajului digital dintre

generaţii;

Datele statistice

8. este de părere că, pentru elaborarea, verificarea şi evaluarea politicilor în domeniul

educaţiei adulţilor, sunt necesare date statistice comparabile care ar oferi indicaţii şi îndrumări

pentru programul integrat de învăţare continuă;

9. consideră că ancheta europeană privind educaţia adulţilor trebuie susţinută ca mijloc

de colectare a informaţiilor comparabile privind educaţia adulţilor şi de promovare a unor

concepte comune;

10. invită Uniunea Europeană şi statele membre să încurajeze schimbul de bune

practici;

Concilierea vieţii profesionale, a vieţii familiale cu învăţarea continuă şi prezentarea

eficientă

11. reaminteşte obiectivele Consiliului European de la Barcelona din 15-16 martie

2002 şi subliniază progresele realizate de statele membre în direcţia atingerii obiectivelor

privind asigurarea de locuri la creşe şi grădiniţe şi educaţie preşcolară, precum şi în stabilirea

"zilei de îngrijire a copilului şi a altor persoane dependente"; subliniază, în acelaşi timp, că

72

Page 73: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

unele state membre au rămas mult în urmă în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor de la

Barcelona;

12. subliniază că pentru a concilia viaţa familială, viaţa profesională cu învăţarea

continuă este nevoie nu numai de o mai mare flexibilitate în gestionarea timpului şi a

spaţiului, ci şi de stimulente sociale, economice şi fiscale care să promoveze accesul adulţilor

la programe de formare şi educaţie;

13. subliniază faptul că se impune o mai bună utilizare a noilor tehnologii şi constată,

în această privinţă, că ar trebui încurajată dezvoltarea accesului la internet, precum şi a

programelor de integrare digitală, pentru a rezolva problema decalajului digital şi a stimula

utilizarea unor noi surse de cunoştinţe şi metode de studiu, precum programe de învăţământ la

distanţă şi locuri de studiu şi că accesul la aceste facilităţi trebuie înlesnit tuturor;

14. subliniază nevoia de a extinde accesul femeilor la noile tehnologii, inclusiv în

cazul femeilor care trăiesc în zone îndepărtate şi rurale şi al femeilor în vârstă, prin aceasta

acordându-le şanse egale de a fi competitive pe piaţa muncii; subliniază, de asemenea,

necesitatea de susţinere a iniţiativelor de reducere a diferenţelor dintre bărbaţi şi femei în ceea

ce priveşte calificările tehnice şi ştiinţifice;

15. atrage atenţia asupra necesităţii de a extinde facilităţile publice şi private de

îngrijire a copiilor şi de a implica şi încuraja angajatorii, care ar putea oferi posibilităţi şi

servicii de îngrijire a copiilor în cadrul întreprinderilor, pentru ca părinţii, în special mamele,

să îşi reia activitatea profesională şi pentru ca aceşti părinţi să aibă şansa să îşi continue în

acelaşi timp educaţia şi pe durata orelor de serviciu; subliniază de asemenea nevoia de a

furniza facilităţi publice mai bune în vederea asistenţei persoanelor dependente şi a

persoanelor în vârstă;

Solidaritatea dintre generaţii (împotriva "prăpastiei dintre generaţii") şi dintre culturi

16. reaminteşte că schimbările demografice vor reprezenta pentru statele membre o

serie complexă de provocări strâns legate între ele, iar societăţile noastre vor fi nevoite să

dezvolte noi forme de solidaritate între culturi şi generaţii;

17. propune, prin urmare, o mai bună transmitere şi un mai bun transfer al

cunoştinţelor, competenţelor şi experienţei adulţilor, în special între generaţii, sub forma unor

sisteme de stabilire a unui mentor care să acorde sprijin diverselor activităţi antreprenoriale şi

meşteşugăreşti; consideră, de asemenea, că este important ca aceşti mentori să fie încadraţi

într-o reţea, prin intermediul căreia să poată face schimb de informaţii;

18. subliniază importanţa unei abordări de "educaţie în familie", în care părinţii să fie

motivaţi să înveţe din nou pentru a-şi putea ajuta copiii să reuşească la şcoală;

73

Page 74: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

19. susţine dezvoltarea de programe pe bază de voluntariat privind rolul acestora în

solidaritatea dintre generaţii, precum şi în recunoaşterea experienţei şi a calificărilor;

20. evidenţiază necesitatea de a oferi, în cadrul mobilităţii şi coeziunii sociale, mai

ales emigranţilor, posibilităţi flexibile pentru programe de educaţie şi de formare, precum şi

condiţii adecvate pentru realizarea acestora;

Importanţa învăţării de limbi străine şi nevoile speciale ale "grupurilor de risc"

21. consideră că înfiinţarea de centre naţionale şi locale pentru susţinerea imigranţilor

este un instrument-cheie, cu ajutorul căruia pot fi puse la dispoziţia acestora informaţii utile şi

li se pot oferi clarificări privind integrarea lor deplină în societate;

22. reiterează importanţa unui sprijin mai puternic pentru cursurile de limbi străine, în

special pentru cele adresate imigranţilor şi importanţa încurajării învăţării de limbi străine în

rândul populaţiei în general;

23. susţine ideea înfiinţării unor "evaluări ale competenţelor" pentru imigranţi,

persoanele cu calificări reduse şi cele cu handicap; este de părere că, pe lângă beneficiile

economice, aceste "evaluări ale competenţelor" pot contribui, de asemenea, la reducerea

rasismului, xenofobiei, discriminării şi excluderii;

Accesul la învăţământul superior

24. consideră că accesul la învăţământul superior ar trebui să fie oferit unui public mai

larg, inclusiv adulţilor cu experienţă în muncă şi persoanelor în vârstă şi că, în acest scop,

sistemele de învăţământ ar trebui adaptate şi structurate într-un mod mai flexibil; şi că trebuie

promovate măsuri de infrastructură şi resurse de personal corespunzătoare;

25. subliniază că se impune modernizarea sistemelor de învăţământ secundar pentru ca

acestea să devină mai competitive, mai flexibile, mai accesibile şi mai eficiente;

Îmbunătăţirea calităţii, a metodelor pedagogice şi a diversităţii formelor de prezentare

26. subliniază faptul că domeniul educaţiei adulţilor necesită personal de înaltă

calitate; este de părere că ar trebui sprijinite programe specifice pentru cadrele didactice care

lucrează cu adulţii şi încurajează înfiinţarea unor programe universitare care să ducă la

obţinerea unei diplome în educaţia adulţilor;

27. susţine acţiunile ce vizează intensificarea transferului de competenţe şi mărirea

gradului de mobilitate în educaţia adulţilor, cum ar fi:

a) punerea în practică şi extinderea Cadrului european al calificărilor şi a

EUROPASS;

b) recunoaşterea şi validarea deprinderilor de bază, competenţelor-cheie, educaţiei

şi calificărilor formale, non-formale şi informale pentru a asigura transparenţa rezultatelor

74

Page 75: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

învăţării, ceea ce va facilita recunoaşterea reuşitei educaţionale şi tranziţia de la un parcurs

educaţional la altul;

Perspective de ocupare a forţei de muncă

28. este de acord cu opinia potrivit căreia educaţia continuă joacă un rol important în

primul rând pentru mărirea gradului de integrare socială şi a şanselor de angajare, precum şi

pentru dezvoltarea personală, depăşirea disparităţilor existente pe piaţa muncii şi realizarea

obiectivului de la Lisabona privind majorarea ratei de angajare a persoanelor cu vârsta mai

mare de 50 de ani, jucând un rol important şi pentru competitivitate;

29. subliniază importanţa educaţiei adulţilor pentru realizarea obiectivului privind

crearea de locuri de muncă mai bune în Europa, precum şi pentru ameliorarea calităţii vieţii şi

promovarea dezvoltării individuale, a împlinirii personale şi a cetăţeniei active; atrage atenţia

asupra faptului că pentru întreprinderi este important să poată prevedea noi competenţe şi

cerinţele de pe piaţa muncii, astfel încât conţinutul educaţiei pentru adulţi să reflecte cererea

de competenţe; subliniază faptul că conţinutul educaţiei trebuie adaptat la cerinţele

profesionale şi practice; subliniază importanţa parteneriatului social în această privinţă;

30. relevă că învăţarea continuă nu sporeşte numai şansele lucrătorilor de a se angaja,

ci şi capacitatea acestora de a se adapta şi mobilitatea lor geografică şi profesională, fapt

important pentru funcţionarea pieţei interne; subliniază valoarea promovării învăţării unei a

doua (şi a treia) limbi pentru facilitarea unei mai mari mobilităţi a lucrătorilor;

31. subliniază faptul că nivelul scăzut al calificărilor, care reprezintă situaţia actuală a

unei treimi din forţa de muncă europeană (72 milioane de lucrători), implică un risc de şomaj

ridicat, iar prin formare persoanele îşi menţin sau dobândesc competenţele necesare pentru a

se angaja şi pentru a-şi îmbunătăţi calitatea muncii prestate; subliniază importanţa

recunoaşterii şi validării calificărilor dobândite prin învăţare non-formală şi informală, fapt ce

oferă o bază pentru dezvoltarea învăţării continue, atât în cadrele naţionale de calificare

profesională, cât şi în Cadrul European al Calificărilor;

32. subliniază importanţa faptului ca toţi cetăţenii să aibă un acces egal şi posibilităţi

egale de participare la programele de învăţare continuă; regretă, în acest context, că

persoanele a căror educaţie iniţială este de nivelul cel mai scăzut, femeile, imigranţii,

persoanele vârstnice, persoanele din zonele rurale şi cele cu handicap participă, de obicei, cel

mai puţin; consideră de asemenea că acestor categorii trebuie să li se ofere programe şi

metode diferite şi adaptate. În acest context, îşi exprimă părerea că trebuie acordată o atenţie

deosebită educaţiei şi formării lucrătorilor şi şomerilor în domeniul noilor tehnologii şi invită

statele membre să susţină folosirea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie în

scopuri educaţionale, dat fiind faptul că acestea joacă un rol esenţial în asigurarea unor şanse

75

Page 76: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

egale pentru toţi, facilitând participarea persoanelor la învăţare continuă, şi să asigure accesul

la promovări şi finanţări specifice pentru persoanele a căror educaţie este de nivelul cel mai

scăzut;

33. subliniază importanţa educaţiei adulţilor, inclusiv în domeniile limbilor străine şi

competenţelor profesionale, pentru integrarea migranţilor, precum şi pentru mărirea şanselor

de angajare, ameliorarea participării la piaţa forţei de muncă şi consolidarea integrării sociale

a acestora;

34. subliniază importanţa implicării active a partenerilor sociali şi a altor părţi

interesate, inclusiv a ONG-urilor active în domeniul social, întrucât angajatorii şi angajaţii nu

pot să acţioneze la acelaşi nivel decât prin parteneriate sociale funcţionale; consideră că în

statele membre fără o structură de parteneriat social dezvoltată, crearea acesteia ar trebui

sprijinită;

35. subliniază importanţa Fondului Social European (FSE) şi a altor fonduri

structurale pentru atingerea obiectivului privind învăţarea continuă pentru toţi şi insistă ca

fondurile structurale să fie monitorizate, pentru a se asigura alocarea mai multor fonduri

persoanelor care au cea mai mare nevoie de învăţare continuă; regretă faptul că, în anumite

state membre, se acordă prioritate şi finanţare insuficiente pentru mărirea accesului adulţilor

la învăţare continuă, mai ales în cazul lucrătorilor mai în vârstă şi al persoanelor mai puţin

calificate; invită statele membre să folosească mai activ fondurile structurale, mai ales FSE;

invită Comisia să consolideze programele specifice din acest domeniu;

36. subliniază că îmbunătăţirea modului de desfăşurare a activităţilor de educaţie a

adulţilor, furnizarea de informaţii şi înlesnirea combinării vieţii profesionale cu viaţa de

familie sunt esenţiale pentru creşterea gradului de participare şi au un efect de încurajare

atunci când sunt completate de stimulente. remarcă faptul că printre măsurile menite să

promoveze desfăşurarea eficientă a învăţării continue se numără disponibilitatea locaţiilor de

studiu, facilitarea învăţării la locul de muncă prin adaptarea programului de lucru, existenţa

structurilor de îngrijire a copiilor la nivel local, a serviciilor de învăţământ la distanţă pentru

persoanele cu handicap sau pentru persoanele vulnerabile din zone îndepărtate, a informaţiilor

şi serviciilor de orientare în ceea ce priveşte măsurile de învăţare continuă şi posibilităţile de

angajare, a programelor personalizate şi a regimurilor de predare flexibile; subliniază faptul că

asemenea măsuri trebuie, de asemenea, recunoscute la nivel general şi ar trebui să contribuie

la promovarea profesională;

37. îndeamnă statele membre să adopte măsurile necesare pentru abordarea ratei

scăzute de angajare printre lucrătorii mai în vârstă, în special cei care au avut parcursuri

profesionale atipice sau nu au calificări în domeniul TIC, şi să asigure condiţiile necesare

76

Page 77: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

pentru prestarea serviciilor de învăţare continuă la toate nivelurile pentru a facilita progresul

în sfera ocupaţională, fie că este vorba de prima angajare, de revenirea la viaţa profesională

sau de dorinţa de prelungire a vieţii profesionale; consideră nu mai puţin important ca

întreprinderile să fie încurajate şi să fie create stimulente în acest sens pentru a angaja sau a

păstra pe posturi angajaţii mai în vârstă pe perioade mai lungi, deoarece, de regulă, aceştia

sunt foarte competenţi, experimentaţi, de încredere şi foarte bine pregătiţi;

38. invită statele membre să asigure că lucrătorii care sunt obligaţi să-şi schimbe

profesia după un accident de muncă sau o boală pot participa la cursuri de formare continuă şi

îşi pot îmbunătăţi perspectivele profesionale;

39. încurajează statele membre să ofere stimulente economice şi de altă natură atât

lucrătorilor, pentru a le asigura o viaţă profesională mai îndelungată, cât şi angajatorilor, ca

aceştia să angajeze şi să păstreze lucrătorii mai în vârstă, prin crearea unor posibilităţi de

învăţare continuă şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a calităţii muncii;

40. invită Comisia să garanteze că fiecare stat membru ia măsurile juridice şi

financiare necesare pentru a oferi acces la învăţare continuă tuturor angajaţilor şi persoanelor

în căutarea unui loc de muncă;

Finanţarea

41. invită investitorii să îşi concentreze atenţia asupra dezvoltării unor programe,

competenţe şi calificări care să le permită femeilor să dobândească competenţe de bază în

domeniul managerial şi în cel antreprenorial şi să îşi îmbunătăţească calificările pentru a putea

accede la funcţii de conducere;

42. invită la răspândirea largă şi la susţinerea, prin avantaje fiscale, a practicii în cadrul

căreia angajatorii finanţează şi organizează formarea angajaţilor lor, deoarece calificările şi

competenţele angajaţilor reprezintă un aspect central al inovaţiei, productivităţii şi

competitivităţii;

43. consideră că educaţia adulţilor ar trebui să atingă în toate sectoarele niveluri

ridicate de calificare, prin intermediul unor activităţi educaţionale şi culturale şi a unor

modele de formare de calitate care să garanteze adaptarea cunoştinţelor şi capacităţilor

oamenilor la condiţiile în schimbare pe care trebuie să le îndeplinească profilurile

profesionale, precum şi la organizarea muncii şi metodele de lucru;

44. îndeamnă la coordonare, cooperare, eficienţă şi transparenţă între măsurile

legislative şi cadrele instituţionale, reţelele şi parteneriatele de organisme sau asociaţii

implicate în domeniul educaţiei adulţilor, prin utilizarea resurselor financiare locale,

regionale, naţionale şi europene (publice sau private);

77

Page 78: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

45. consideră că este esenţial să se ofere stimulente financiare pentru a permite un

acces gratuit la formare şi educaţie, precum şi la beneficiile conexe; subliniază că astfel de

stimulente financiare ar putea fi oferite sub forma unor stimulente fiscale, indemnizaţii,

subvenţii, cofinanţare sau reducere a cotelor de impozitare sau de asigurări sociale pentru

angajatorii care creează condiţii de lucru favorabile educaţiei adulţilor;

46. recunoaşte importanţa formării la locul de muncă şi subliniază că trebuie să fie

prioritare întreprinderile mici şi mijlocii, microîntreprinderile şi întreprinderile nou înfiinţate,

deoarece acestea dispun de cele mai puţine mijloace financiare pentru a-şi putea forma

angajaţii;

47. încurajează angajatorii, în cadrul responsabilităţii sociale a întreprinderilor, să

finanţeze programe de formare profesională care să promoveze învăţarea continuă, în special

pentru personalul feminin, în vederea extinderii vieţii profesionale active a acestora şi a

sporirii şanselor femeilor de a participa la piaţa muncii şi a evolua pe plan profesional;

48. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului,

Comisiei şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1)

JO L 327, 24.11.2006, p. 45.

(2)

JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(3)

JO C 292 E, 1.12.2006, p. 131.

(4)

Texte adoptate, P6_TA(2007)0400.

(5)

Texte adoptate, P6_TA(2007)0463.

(6)

Texte adoptate, P6_TA(2007)0417.

(7)

Texte adoptate, P6_TA(2007)0063.

(8)

Texte adoptate, P6_TA(2007)0423.

78

Page 79: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Modulul XI

EDUCAŢIA PROFESIONALĂ CONTINUĂ – COMPONENTĂ A EDUCAŢIEI

ADULŢILOR

Concepte de bază şi cuvinte cheie: formarea profesională continuă, lifelong learning

Bibliografie:

Antonesei, L., (2005), Polis şi Paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici

educaţive, Ed. Polirom, Iaşi

Plosca, M., Moiş, A., (2001), Consiliere privind cariera, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Educaţia pe tot parcursul vietii - o prioritate a sistemelor de învăţamant globale

Cerintele noului secol au ridicat peste tot în lume intrebari precum: 'pana cand' şi 'prin

ce metode' învăţam? De la angajatori, autoritati şi pana la fiecare individ în parte, raspunsul

pare sa fie unanim: învăţarea permanenta nu mai e un lux, ci o conditie necesara pentru

adaptarea la cerintele profesionale, sociale, economice şi informationale mereu în schimbare.

În ultimii ani, educaţia pe tot parcursul vietii (life long learning) a devenit o prioritate

a sistemelor de învăţamant la nivel global. Chiar daca rolul educaţiei de baza, formale, ramane

esential, învăţarea permanenta, impreuna cu educaţia nonformala, vin sa personalizeze şi sa

dezvolte aptitudini cat mai aproape de cerintele pietei şi societăţii, pe de o parte, şi priceperea

şi sufletul celui care învăţa, pe de alta parte.

Programele europene de învăţare pe tot parcursul vietii

Comisia Europeana a reunit initiativele sale privind educaţia şi formarea sub o singura

umbrela - Programul de învăţare pe tot parcursul vietii. Acesta are patru subprograme -

Comenius (pentru învăţamantul preuniversitar), Erasmus (pentru învăţamantul superior),

Leonardo da Vinci (pentru educaţie şi formare profesionala) şi Grundtvig (pentru educaţia

adulţilor) - şi ofera persoanelor de orice varsta oportunitati de a studia oriunde în Europa.

Incepand cu perioada de finantare 2007-2013, un program transversal completeaza

aceste patru subprograme, printre activităţile cheie ale acestuia numarandu-se: cooperarea în

domeniul politicii, limbile straine, tehnologiile informationale şi de comunicare, diseminarea

şi exploatarea eficienta a rezultatelor proiectelor.

Jean Monnet este un alt program prin care executivul european incurajeaza predarea,

reflectia şi dezbaterile pe tema procesului de integrare europeana în cadrul institutiilor de

învăţamant superior din lume, tot pentru perioada 2007-2013.

Prioritatea centrala a Programului de Invatare pe tot Parcursul Vietii este sa intareasca

contributia adusa de educaţie şi formarea profesionala în atingerea obiectivului Lisabona de

79

Page 80: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

transformare a Uniunii Europene "în cea mai competitiva economie bazata pe cunoaştere din

lume, capabila de o crestere economica durabila insotita de o crestere cantitativa şi calitativa a

numarului locurilor de munca şi de o mai mare coeziune sociala", potrivit unui document al

Comisiei Europene.

Scurt istoric:

1995 - Cooperarea privind politicile europene în domeniul educaţiei şi formarii

profesionale a inceput odata cu adoptarea Cartii Albe privind educaţia şi formarea

profesionala “A preda şi a învăţa – spre societatea cunoaşterii”, prin care Uniunea Europeana

se autodefineste ca indreptandu-se spre o societate care învăţa, bazata pe dobandirea de noi

cunostinte şi pe învăţarea pe tot parcursul vietii. Documentul a fost publicat chiar inainte de

lansarea în 1996, a Anului European al Invatarii pe tot parcursul vietii.

1997 - apare o comunicare a Comisiei - Pentru o Europa a cunoaşterii – care leaga

obiectivul învăţarii pe tot parcursul vietii cu propunerile de programe privind educaţia şi

formarea în perioada 2000 – 2006.

Ianuarie 2000 - Programul Socrates II a demarat subprogramul Grundtvig care vizează

educaţia adulţilor.

Noiembrie 2006 - Apare 'Programul de învăţare pe tot parcursul vietii 2007-2013'.

Noul program reuneste fostele programe Socrates şi Leonardo da Vinci.

Comenius

Comenius este prima componenta a Programului de Invatare pe Tot Parcursul Vietii.

Se adreseaza institutiilor de învăţamant preuniversitar de stat şi private (de la gradinite la scoli

postliceale) şi tuturor celor care isi desfăşoară activitatea în acest sector: elevilor, tuturor

categoriilor de personal didactic, precum şi autoritatilor locale, asociatiilor de parinti sau

ONG-urilor care activeaza în domeniul educaţional.

Comenius sprijina financiar realizarea de parteneriate scolare, proiecte de formare a

personalului didactic, retele de parteneriat scolar, precum şi participarea la stagii de formare

initiala şi continua pentru cresterea calitatii şi consolidarii dimensiunii europene în educaţie.

Erasmus

Programul Erasmus este destinat învăţamantului superior şi are printre obiectivele

cheie cresterea calitatii şi volumului mobilitatilor studentilor şi a cadrelor didactice în Europa,

cooperarea multilaterala intre institutiile de învăţamant superior din Europa, precum şi

marirea gradului de transparenta şi compatibilitate intre învăţamantul superior şi calificarile

profesionale obtinute în Europa.

Leonardo da Vinci

80

Page 81: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Programul Leonardo da Vinci vizează cooperarea transnationala în domeniul formarii

profesionale a fortei de munca. Scopul sau este acela de a creste calitatea sistemelor şi

practicilor de formare profesionala, de a asigura instrumente moderne şi noi abordari în

formarea profesionala pe parcursul vietii.

Grundtvig

Programul Grundtvig isi propune sa ofere alternative educaţionale şi sa

imbunatateasca accesul celor care, indiferent de varsta, doresc sa dobandeasca noi competente

prin forme de educaţia adulţilor. Grundtvig vine în intampinarea nevoilor de predare/învăţare

ale adulţilor şi se adreseaza institutiilor sau organizaţiilor care asigura sau faciliteaza educaţia

acestora.

Orice organizatie din domeniul educaţiei adulţilor, din sistemul formal, nonformal sau

informal poate sa participe la programul Grundtvig.

Adultul, în sensul programului Grundtvig, este o persoana de peste 25 de ani, sau un

tanar sub aceasta varsta, care nu mai este cuprins în sistemul formal de educaţie.

Programele europene de educaţie, formare profesionala şi tineret sunt gestionate în

Romania de Agentia Nationala pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi

Formarii Profesionale (ANPCDEFP) din subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetarii.

Invatarea pe tot parcursul vietii ia diverse forme, ea desfasurandu-se atât în, cat şi în

afara sistemelor traditionale de educaţie şi formare. Punctul forte al programelor de învăţare

permanenta este faptul ca plaseaza responsabilitatea individului în centrul procesului de

învăţare. Lucru valabil şi pentru educaţia nonformala, care se regaseste ca metoda de formare

în cadrul unor activităţi ale programelor europene de învăţare pe tot parcursul vietii.

De altfel, cele trei concepte formal, informal şi nonformal se completeaza reciproc în

cadrul programelor de învăţare continua. Pe scurt, daca educaţia formala, oficiala, are loc intr-

o institutie de învăţamant - scoala, facultate, etc, iar educaţia informala reprezinta influentele

spontane sau neorganizate din mediu, familie, grup de prieteni, mass media etc. asupra

individului, educaţia nonformala vine sa personalizeze şi sa dezvolte, acasa, la locul de

munca, în comunitate, şi, uneori, chiar la scoala, în afara curriculei oficiale, acele competente,

aptitudini, cunostinte pe care fiecare le simte mai aproape de suflet .

Altfel spus, educaţia formala creeaza baza, dupa care aceasta poate fi personalizata

prin educaţia non-formala, în timp ce educaţia informala este mult mai prezenta decat ambele.

Educaţia nonformala

Desi se regasesc ca metoda de formare şi în programele mentionate mai sus, în special

în cadrul programului Comenius, care este destinat învăţamantului preuniversitar, activităţile

81

Page 82: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

de învăţare nonformala sunt la ele acasa în cadrul programului european Tineret în Actiune, şi

el aflat sub umbrela ANPCDEFP.

Educaţia nonformala are loc, asa cum spune şi denumirea, în afara mediului formal, în

afara a ceea ce se intampla la scoala, la universitate sau alte programe acreditate de formare.

Este flexibila, dar urmareste o serie de obiective de învăţare, fapt ce il motiveaza şi il

responsabilizeaza pe cel care învăţa. De altfel, acesta este implicat în mod direct şi activ în

procesul de educaţie nonformala.

"Ea este o forma de educaţie care are obiective de învăţare explicite. Pentru ca am

vazut ca exista abordari, inclusiv intr-una dintre propunerile de lege din codul educaţional,

unde era definita ca neavand obiective de învăţare, ceea ce contravine cumva tuturor

definitilor educaţiei nonformale care sunt date în alte tari", spune Andrei Popescu, directorul

programului european Tineret în Actiune din cadrul ANPCDEFP.

"Uneori mi se pare un pic fortata aceasta demarcare. Asta este educaţie formala, asta

non-formala şi asta informala. Important este la final sa vedem care este metoda cea mai

potrivita pentru fiecare, pentru ca sunt oameni care învăţa foarte bine daca au un program

standardizat, daca exista o abordare academica, ca sa spun asa, altii care învăţa mai bine daca

au posibilitatea sa se exprime, sa fie ceva mai creativi. Nu cred ca exista o teorie general

valabila care sa spuna: asta-i mai buna, asta-i mai proasta", a adaugat el.

În funcţie de specificul fiecarei tari, ea poate acoperi programe educaţionale care sa

contribuie la alfabetizarea adulţilor, la educaţia de baza pentru cei care au parasit sistemul

formal de educaţie, la imbunatatirea abilitatilor de viata şi la locul de munca, precum şi la

cultura generala.

Conform Standardului International de Clasificare în Educaţie (ISCED 1997), aprobat

de UNESCO, programele de educaţie nonformala nu sunt obligate sa urmeze un sistem gen

"scara în trepte" şi pot avea durate variate.

Daca pentru unele tari europene educaţia nonformala este o componenta a politicilor

educaţionale, exista şi state unde initiativele pe aceasta tema vin cu precadere din mediul

privat sau ONG şi unde abia incep sa prinda contur strategii privind relatia formal-nonformal-

informal.

La nivel european au existat mai multe initiative, incepand cu Strategia de la Lisabona,

prin care s-au punctat cateva prevederi generale privind depasirea barierelor dintre educaţia

formala şi nonformala, recunoaşterea formelor de educaţie nonformala şi recunoaşterea

faptului ca aceasta creste sansele tinerilor de a-şi dezvolta noi competente şi gasi un loc de

munca. Insa, mai sunt pasi de facut pentru a fi unitar definita la nivelul statelor membre.

82

Page 83: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

În Franta, spre exemplu, activităţile extracurriculare sunt extrem de bine dezvoltate

chiar de către stat.

În Lituania, educaţia nonformala este vazuta de către autoritati drept componenta prin

care se formeaza persoane inteligente, creative şi capabile de a veni cu solutii fezabile şi de a

se implica în viata publica.

Olanda are şi ea o traditie indelungata în acest domeniu. Multe dintre activităţile

tinerilor din timpul liber se desfăşoară în parteneriat cu scoala.

Polonia are o strategie natioanala pentru tineret, pentru perioada 2003-2012, educaţia

nonformala fiind o componenta importanta a acesteia.

În Romania, conceptul de educaţie nonformala nu a fost inca definit intr-o formula

care sa fie universal acceptata şi recunoscuta. Cu toate acestea, activităţile care pun accent pe

dezvoltarea unor abilitati personale şi profesionale în afara cadrului oficial incep sa capete

amploare, în special în randul tinerilor, fiind o chestiune relativ noua. În alte tari se adreseaza

tuturor categoriilor de varsta.

"Sunt multe tari care au destul de bine dezvoltate programe de educaţie non-formala

adresate în special celor care au iesit din campul muncii, pensionarilor, pentru ca este o forma

prin care oamenii pot sa-şi puna în comun niste experiente. E o forma prin care se simt utili

societăţii. Partea asta merge mana în mana şi cu partea de voluntariat", explica directorul TiA.

La nivel comunitar educaţia nonformala este realizata de către formatori, facilitatori,

voluntari care au obtinut competente, abilitati şi certificate pentru domenii diverse în care s-au

instruit.

În prezent, principalii furnizori de educaţie nonformala şi pe tot parcursul vietii în

Romania sunt: programele europene specializate, ONG-urile şi unele companii prin

programele lor de CSR. Aici pot fi mentionate companii precum SIVECO Romania,

Microsoft Romania sau Oracle Romania.

Link-uri utile:

Comisia Europeana - Educaţie & Training

Ministerul Educaţiei - Educaţie continua şi strategii pentru dezvoltare în cariera

didactica

Ministerul Educaţiei - Strategii pentru învăţare pe tot parcursul vietii

Fonduri europene - POS DRU

UNESCO: Non-formal educaţion

European Association for Leisure Time Institutions of Children and Youth

UK Youth - Nonformality

Open Educaţion Centre Foundation - Training educators for non-formal educaţion

83

Page 84: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Youth Partnership - Coyote (Publicatie sustinuta de Comisia Europeana şi Consiliul

Europei)

Modulul XII UTILIZAREA NOILOR TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ŞI

ALE COMUNICĂRII ÎN FORMAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ

Concepte de bază şi cuvinte cheie: tehnologii de acces, platforme de comunicare, curs

on-line

Bibliografie:

Schifirneţ, C., (1997), Educaţia adulţilor în schimbare, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

UTILIZAREA METODOLOGIEI COMUNICATIVE CARE ÎNCURAJEAZĂ

PARTICIPAREA COMUNITĂŢILOR EDUCAŢIONALE LA PROCESE BAZATE PE

TIC

Există numeroase publicaţii care subliniază importanţa contextului educaţional şi

social în procesul de elaborare şi de introducere al noilor TIC în centrele EBA. De multe ori

succesul acestei inovaţii depinde de contextul organizaţiei educaţionale respective şi de

resursele umane existente în cadrul acesteia.

Adulţii implicaţi în EBA şi care vor utiliza aceste noi TIC de obicei sunt conştienţi de

procesele lor de învăţare. În acest context la elaborarea noilor metodologii educaţionale bazate

pe TIC este foarte important luarea în considerare a opiniilor acestor adulţi.

Participarea lor este asigurată prin aplicarea unor metodologii communicative.

Proiectul “ABE Campus. Comunităţi virtuale de educaţie de bază a adulţilor în

Europa” de la început s-a bazat pe principiile metodologiei communicative, care a permis o

comunicare continuă între următoarele sectoare: managementul proiectului, implementarea

softului educaţional (platformă virtuală de învăţare), crearea conţinuturilor digitale, formare,

promovarea introducerii TIC în centrele educaţionale.

Principii generale pentru utilizarea metodologiilor comunicative

Dialogul egalitar este posibil de realizat şi toată lumea este capabil să utilizeze TIC.

Adulţii în general sunt conştienţi de scopurile lor proprii indiferent de nivelul educaţiei

primite.

Habermas (1987-1989) a formulat teoria competiţiei communicative. Conform acestei

teorii fiecare persoană este capabil să comunice şi prin urmare să genereze diferite acţiuni.

84

Page 85: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Referitor la aceste abilităţi comunicative, într-un dialog egalitar, contribuţiile

persoanelor nu se bazează pe criterii de ierarchie şi autoritate, de exemplu acest lucru nu

depinde de statutul persoanei care face parte din dialog, ci de validitatea argumentelor aduse.

În acest context este posibil ca principala barieră al acestui dialog egalitar de multe ori se

consideră a fi terminologia specifică folosită de fiecare membru al grupului, de ex.: profesori,

profesionişti IT, etc. Pentru eliminarea acestei bariere este necesar ca toate persoanele să

ajungă la un consens prin adoptarea unui limbaj comun.

Adoptarea unui dialog egalitar între participanţi, profesionişti şi oameni care

contribuie cu idei la realizarea proiectului. Adoptarea unui limbaj comun, mai apropiat (pe

înţelesul tuturor) şi fără expresii tehnice va pune fiecare persoană într-o poziţie egalitară şi aşa

fiecare va contribui cu ideile sale pe parcurs.

Intensificarea proeminenţei participanţilor în testarea şi în evaluarea tehnologiilor şi a

resurselor pentru strângerea celor mai bune contribuţii. Este necesar iniţierea diferitelor

tehnici, care realizează nu numai interacţii între oameni şi programe, dar accentuează în mod

egal dialogul dintre profesionişti şi ceilalţi participanţi.

Garantarea prezenţei/activităţii participanţilor în toate domeniile: management şi

luarea deciziilor.

La proiectele tehnologice este necesar, ca participanţii să urmărească şi să contribuie

la managementul proiectului; în aşa fel vor reuşi să adapteze proiectul nevoilor lor, precum şi

să iniţieze crearea unei atitudini pozitive faţă de TIC în centre EBA.

Facilitarea creării grupurilor interactive şi multidisciplinare pentru a pregăti mai multe

proiecte legate de TIC.

Este important ca proiectele TIC să fie cunoscute în toate comunităţile educaţionale.

Experienţa şi cunoştinţele acestor oameni implicate în aceste proiecte este o

posibilitate pentru a îmbogăţi proiectul şi nu o ameninţare.

În acest seroiectului „ABE Campus Comunităţi

Virtuale de Educaţia de Bază a Adulţilor în Europa” este crearea unor COMISII

MIXTE în cazul fiecărui partener format din adulţi participanţi şi profesori responsabili de

diferite activităţi ale proiectului. Aceste comisii mixte au un rol fundamental pe parcursul

procesului de evaluare şi de testare.

PROCESE EDUCAŢIVE ÎN TIC ÎN EBA

Dezvoltarea cunoştinţelorşi competenţelor TIC în EBA au fost identificată ca una

dintre cele mai importante puncte pentru introducerea software-elor şi conţinuturilor digitale

la centrele EBA.

85

Page 86: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Mijloacele TIC pot fi foarte bune (avansate) dar nu au nici un rost dacă oamenii nu le

pot folosi/aplica în mod corespunzător. În plus, mulţi profesori de la EBA nu au cunoştinţe

tehnologice, adulţii(cursanţii) deseori nu ştiu prea mult despre tehnologia informaţională. Pe

lângă acesta există şi o lipsă de materiale şi instrumente educaţionale la centrele EBA.

EBA trebuie să ia în considerare două obiective de bază:

1. Motivarea personalului organizaţiei cu scopul ca aceste persoane să-şi

îmbunătăţească cunoştinţele digitale.

Folosirea noilor aplicaţii, cum ar fi mediul virtual de învăţare precum şi Internetul, nu

ar trebui să fie o problemă. Este necesar includerea unei perioade educaţionale mai lungă

pentru a îmbunătăţi cunoştinţele digitale în organizaţia respectivă.

2. Transformarea noilor mijloace (hardware şi software) în mijloace educaţionale

folosite de către profesori şi cursanţi în procesul normal de în învăţare/predare.

Scopul şi caracteristicile educaţiei TIC

a. O întrebare de mare importanţă. Educaţia TIC este necesară tuturor

studenţilor/cursanţilor şi nu ar trebui ca numai experţii IT şi profesorii să fie interesaţi de

această temă.

Educaţia TTC trebuie să fie parte integrantă educaţiei în cadrul centrelor EBA.

b. Educaţia TIC trebuie adoptată la nivelul celor care o folosesc, cu materiale

corespunzătoare, într-un limbaj corespunzător, în module structurate care sunt adaptate

nevoilor cursanţilor.

c. Flexibilitate în cadrul organizaţiei. Acest lucru face posibil, ca programele şi

activităţile să fie cât mai diverse, învăţarea să fie posibilă cu ajutorul computerului şi/sau în

grup în perioade de timp flexibile.

d. Educaţia practică

Educaţia ICT trebuie să fie una practică, de aceea organizarea trebuie să asigure

resurse suficiente pentru ca practica să fie posibil de realizat.

e. Educaţia continuă

ICT n-ar trebui să fie predată numai la îNceput. Cursanţii/elevii trebuie să aibă

posibilitatea de a folosi (a face exerciţii cu) ceea ce au învăţat şi să rezolve probleme/exerciţii

pe tot parcursul

procesului de învăţare.

f. Schimbul de roluri

Profesorii îşi pierd rolul de protagonist şi trebuie să aibă un alt rol pentru a crea un

mediu dinamic de învăţare. Profesorii nu sunt numai resurse de cunoştinţe. Toate cunoştinţele

cu care contribuie

86

Page 87: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

cursanţii, precum şi toate deciziile/hotărârile, care afectează munca grupului, trebuie

discutate şi luate în considerare.

De examplu în cadrul proiectului “Comunităţi virtuale de educaţia de bază a adulţilor

în Europa” instruirile în Campus au fost efectuate formând grupuri concentrice cu adulţi cu

diferite stiluri de învăţare şi având diferite abilităţi de utilizare a computerului:

- prima grupă: persoane instruite de coordonatorul proiectului şi de tutor

- a doua grupă: persoane instruite de profesor

- a treia grupă: persoane instruite de participanţi în Campus (moderator)

Între aceste grupuri trebuie să existe legături interrelaţionale şi la un moment dat

tutorul/profesorul/moderatorul trebuie să predea contrulul procesului de învăţare adultului

participant.

Includerea proceselor participative în educaţia TIC

Această mixare a rolulilor şi faptul că oricine din grup sau instituţie poate contribui cu

ceea ce ştie măreşte interacţiunea profesor-student comparativ cu ceea tradiţională. Acest

lucru îmbunătăţeşte şi accelerează procesul de învăţare.

Studenţii vor deveni actorii şi producătorii educaţiei lor, şi nu vor fi numai simpli

consumatori.

Acest lucru îmbogăţeşte procesul de învăţare cu două aspecte fundamentale, măreşte

motivaţia şi dă sens învăţării - va fi mai simplu ca studenţi să utilizeze cunoştinţele chiar şi în

afara de centru, în viaţa privată.

Această metodă se consideră fiind una dintre cele mai bune metode în predarea TIC,

pentru că suportul grupului accelerează depăşirea fricii de a se atinge de un computer pentru

mulţi oameni.

PLATFORME DE ÎNVĂŢARE VIRTUALE ÎN EBA

Definirea platformei de învăţare virtuale în EBA

O platformă de învăţare virtuală poate fi definit ca un spaţiu comun de învăţare

virtuală, care poate fi accesat de la orice PC prin Internet.

Acest spaţiu virtual poate să reprezinte organizaţia noastră, şi în principiu ne permite

următoarele:

a. Participarea la managementul şi organizarea al acestei entităţi.

b. Comunicarea cu toate persoanele care sunt implicate în organizarea acestui spaţiu.

c. Consultarea diferitelor materiale educaţionale create şi selectate de profesori şi

adulţi studenţi participanţi în EBA.

Una dintre principalele rezultate ale “ABE Campus Comunităţi Virtuale Adult Basic

Educaţion Communities În Europe” se consideră a fi elaborarea unei platforme de învăţare

87

Page 88: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

virtuale cu implicarea (în procesul dezvoltării) comunităţii EBA şi pentru EBA. Deşi

dezvoltarea acestei platforme – conţinând materiale de invăţare digitale – în sine este o

acţiune inovatoare, cea mai importantă contribuţie a proiectului este aplicarea metodologiei

care încurajează participarea activă a adulţilor pe parcursul întregului proces de dezvoltare şi

de implementare a campusului virtual în centrele educaţionale.

Cerinţe principale pentru platforme de învăţare virtuale în EBA

Platformele de învăţare virtuale trebuie să răspundă la nevoile adulţilor participanţi în

EBA. Adulţii participanţi la EBA sunt adulţi cu caracteristici şi nevoi speciale. De exemplu,

aceşti adulţi pot avea probleme vizuale. este important ca grafica platformei virtuale să

întâmpine aceste eventuale inconveniente prin asigurarea mărimii potrivite a literelor utilizate

Platformele de învăţare virtuale nu trebuie să presupună bariere pentru nimeni. Deşi

centrele EBA pot oferi materiale de învăţare în domeniul utilizării TIC la nivel de bază, aceste

informaţii nu pot preveni cel mai puternic impediment întâlnit în rândul adulţilor: frica de

utilizarea tehnologiilor informaţionale.

Din acest motiv formarea iniţială a adulţilor privind utilizarea platformei de învăţare

virtuale este extrem de importantă.

Platformele de învăţare virtuale trebuie să încurajeze învăţarea cu participare

colaborativă între “protagoniştii” diferitelor comunităţi educaţionale. Câteva exemple:

implementarea unui forum pentru studenţii care studiază diferite ştiinţe; crearea unor

“comisii” formate de profesori şi adulţi.

Utilizarea metodologiilor pedagogice mixte (“blendedlearning”).

Una dintre cele mai mari temeri ale introducerii învăţării “online” în EBA armonizarea

claselor online cu cele tradiţionale. Foarte mulţi dintre participanţi s-au confruntat cu această

problemă. Din acest motiv este foarte important ca în EBA materialele de învăţare tradiţionale

să fie complementate cu cele virtuale şi vice versa. Pe lângă acesta este foarte important

existenţa atmosferei plăcute, prietenoase în aceste medii de învăţare, atmosferă care

caracterizează în principiu organizaţiile EBA.

Utilizarea mediului (platformei) virtuale de învăţare şi a conţinuturilor ei depinde de

posibilităţile fiecărei organizaţii educaţionale. Fiecare centru EBA trebuie să conceapă şi să

planifice utilizarea mediilor virtuale de învăţare pentru a răspunde necesităţilor sale concrete.

Pe parcursul implementării unei platforme de învăţare virtuale într-un centru EBA trebuie

selectate secţiunile şi grupurile, structura, caracteristicile accesării ei, instrumentele fiecărui

grup, etc.

Aceste medii de învăţare trebuie să aibă incorporate următoarele secţiuni pentru:

a. Educaţie şi acumulare de cunoştinţe.

88

Page 89: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

b. Posibilitatea participării colaborative la acest mediu – lucru care sprijină crearea

comunităţilor virtuale formate de persoane cărora le place să lucreze împreună, să participe la

dezbateri şi să decidă asupra temelor şi curriculei centrului. Un bun exemplu ar fi spaţiul

vitual comun care poate fi accesat de comisii mixte formate din profesori şi profesionişti IT.

Un alt exemplu ar fi spaţiul virtual destinat managementului documentelor încărcate în

platforma virtuală de diferite centre EBA, procese verbale ale şedinţelor sau alte informaţii

accesibile pentru toţi participanţi.

c. Munca echipei de proiect: foarte multe medii educaţionale sunt finanţate din fonduri

publice şi private; prin urmare, campusul virtual trebuie să asigure spaţiu virtual în care

echipa de proiect îşi poate desfăşura activităţile de proiect.

d. Clasă virtuală: aici fiecare persoană poate să acceseze documentele şi materialele

publicate în cadrul campus-ului. În acest fel, participanţii vor fi motivaţi de exemplu de

materialele digitale de învăţare în domeniul ICT.

e. Administrare şi management: un sistem de management pentru înregistrări în aceste

medii, lista participanţilor, profesorilor şi voluntarilor, cutie poştală pentru propuneri, etc.

Participanţii în mediul de învăţare virtuală trebuie să aibă control, în orice moment,

asupra propriului lor proces de învăţare şi asupra experienţelor de acumulare de cunoştinţe.

Acesta necesită un sprijin puternic din partea corpului profesoral, mai ales în fazele

iniţiale ale introducerii culturii digitale. Totodată este recomandat să existe un spaţiu fizic cu

calculatoare pentru folosinţă publică în centrele EBA şi dacă este posibil să existe o persoană

devotată care să sprijine participanţii şi să-i ajute în acumularea cunoştinţelor tehnologice.

Atât mediul de învăţare virtuală cât şi conţinutul digital dezvoltat pentru EBA trebuie

să se desfăşoare în cadrul unor licenţe care permit educaţia gratuită în aşa fel încât toate

centrele care doresc să poată beneficia, nu numai de avantaje ci să poată contribui la

îmbunătăţirea platformei (mediului) viitoare (dezvoltare de software şi conţinut , localizare

etc.) precum şi la împărtăşirea resurselor cu alte organizaţii ale EBA.

DEZVOLTAREA CONŢINUTURILOR DIGITALE

Există câteva conţinuturi digitale adresate acelor oameni care nu au cunoştinţe

anterioare despre tehnologia informaţiei calculatoarelor. Din această cauză şcolile EBA nu

numai că trebuie să-şi dezvolte propriile lor materiale dar trebuie să fie echipate cu resurse şi

instrumente digitale, dacă doresc să introducă tehnologia informaţiei calculatoarelor în

practica lor zilnică.

Principii de bază pentru digitalizarea conţinutului în EBA

Din observaţiile participanţilor şi a profesioniştilor în cadrul proiectului „ABE

Campus. Comunităţi Virtuale de Educaţie de Bază a Adulţilor în Europa” am acumulat criterii

89

Page 90: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

solide şi coerente care ne pot orienta câtre elaborarea conţinutului digital pentru EBA. Cele

mai importante criterii sunt:

Atractiv. În primul rând conţinutul digital trebuie să fie motivator, trebuie să

îndeplinească necesităţile de învăţare a studenţilor. În al doilea rând planificarea este

importantă. Când lucrăm în faţa calculatorului imaginile şi culorile adecvate sunt importante.

Limbajul şi modelarea simplă. Participanţi la EBA accentuează că doresc conţinut

digital, care este foarte uşor de înţeles şi acesta în sine nu se referă numai la conţinutul

materialului ci şi la vocabularul legat de navigare şi posibilitatea de utilizare a programului,

de exemplu un buton cu instrucţia „întoarcere” este uşor de înţeles de un expert în tehnologia

informaţiei calculatoarelor sau cineva obişnuit cu calculatoare dar poate fi de neînţeles pentru

un adult care se află într-un stadiu iniţial al învăţării. De aceea conţinutul digital trebuie

adresat acelor oameni care nu au cunoştinţe anterioare de tehnologia informaţiei

calculatoarelor în aşa fel încât să nu fie nevoie de prea multe instrucţiuni.

Flexibilitatea. Este folositor în dezvoltarea materialelor şi conţinuturilor cu diferite

nivele de flexibilitate, materiale, să aibă o parte teoretică şi una practică şi utilizatorii să poată

descărca fişiere, să le imprime şi să le citească.

Navigarea. EBA trebuie să folosească tehnologie pentru a obţine o flexibilitate mai

mare şi o autonomie mai crescută în procesul de învăţare a studenţilor săi deoarece adulţii

care învaţă, sunt capabili să decidă şi să dirijeze propriul lor proces de învăţare.

Din această cauză participanţii care nu sunt familiarizaţi cu tehnologia informaţiei

calculatoarelor trebuie să devină capabili să cerceteze şi să găsească materiale şi conţinuturi

cu uşurinţă, fără ajutor. Materialele trebuie să fie bine organizate, uşor de găsit iar navigarea

trebuie să fie intuitivă.

Beneficiile includerii proceselor participative în digitizarea conţinutului

Concluziile majore ale proiectului EBA Campus sunt, că folosirea metodologiei care

încurajează participarea celor ce învaţă în crearea conţinutului digital, garantează gradul cel

mai înalt de folosinţă pentru utilizatorii finali. Participarea celor ce învaţă este un avantaj

mare pentru tehnicieni de la bun început care, fără îndoială, îmbunătăţesc calitatea produsului

urmărind necesităţile grupului.

Mai mult se îmbunătăţeşte interactivitatea între conţinut şi utilizator, deoarece

utilizatorul învaţă să-l modifice sau să-l prelucreze. Conţinutul digital şi software-ul proiectat

cu utilizarea unor metodologii participative este plin de semnificaţie şi înţeles pentru

participanţii EBA. Materialele nu sunt simple exerciţii care trebuie terminate în timpul

cursului, cei care învaţă se identifică cu materialele. Pe lângă acestea metodologia

participativă încurajează coeziunea deoarece este mai uşor de învăţat dacă procesul de

90

Page 91: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

învăţare este împărtăşită cu alţi studenţi EBA. Un alt rezultat foarte important pentru EBA

este că observaţiile utilizatorilor şi includerea opiniei lor în procesul de dezvoltare şi învăţare

permit extragerea unor criterii pentru utilizarea şi elaborarea conţinutului digital care poate fi

o bază pentru dezvoltarea directivelor de calitate în formarea tehnologiei informaţiei

calculatoarelor în EBA.

DISEMINAREA ÎN CENTRELE EBA

Organizaţiile EBA ce planifică implementarea TIC cu scopuri educaţive, se confruntă

cu o provocare deoarece acestea de asemenea necesită adoptarea procesului de învăţare-

predare.

Din această cauză dezvoltarea unor instrumente solide cum ar fi mediile virtuale de

învăţare în EBA trebuie să fie însoţite de eforturi intensive de diseminare şi de implementare

în centrele de educaţie.

Diseminarea şi implementarea necesită următoarele acţiuni

De a informa şi a forma. Este foarte important ca întreaga comunitate educaţională să

cunoască şi să înveţe cum să folosească tehnologia informaţiei calculatoarelor sau a noilor

instrumente pe care vor să le implementeze în centrele lor. Toată lumea trebuie să fie

conştientă de acesta iar oamenii trebuie să se auto educe. Acesta implică acţiuni de toate

tipurile de la utilizarea instrumentelor în clasă sau prezentarea lor culturală în spaţiile publice

ale şcolii şi organizarea unor zile, săptămâni etc. de informare pentru planificarea sesiunilor

specifice de formare pentru a învăţa folosinţa programelor.

Crearea unui sens. Crearea unui sens este un nivel mai profund de angajament care

trebuie să fie adoptată de întreaga comunitate educaţională. Trebuie să fie convinşi de

beneficiul şi de importanţa noilor instrumente de învăţare. Crearea sensului este obţinută prin

folosirea metodologiei participative incluzând toţi oamenii comunităţii, profesori, voluntari,

studenţi, etc. Ei trebuie să participe în toate aspectele procesului de implementare: luarea

deciziilor, proiectare, creare, educaţie şi diseminare a acelor tehnologii care sunt adoptate de

şcoli. Includerea tuturor actorilor uşurează implementarea noilor tehnologii şi procese

deoarece arată importanţa şi scopul pe care noile tehnologii le au pentru centre, pentru

învăţare pentru dezvoltarea personală a fiecărui participant.

Transferul la o altă comunitate: Ceea ce s-a observat în proiectul ABE Campus este, că

atunci când participanţii creează un sens pentru noile dezvoltări, sunt conştienţi de importanţa

extinderii proiectului dincolo de şcoli. Participanţii au trăit în mod clar experienţa beneficiilor

noilor instrumente care contribuie la o serie de inovaţii în centru şi vor să împărtăşească

acestea cu alte centre şi comunităţi.

91

Page 92: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Crearea reţelelor. Voinţa din partea centrelor de a crea reţea, de a lucra cu alte instituţii

sau ţări este o consecinţă a creări sensului. Există dorinţa extinderii proiectului. Oamenii care

au participat în comunitatea educaţională au devenit conştienţi de faptul că pentru a continua

procesul de învăţare şi inovare este esenţială împărtăşirea acestuia cu alţi oameni în aceeaşi

situaţie.

OPINIILE PARTICIPAŢILOR LA EBA

Când oamenii implicaţi în activitatea educaţională, cadrele didactice, studenţii şi

colaboratorii au trăit experienţa de a participa şi de a elabora un proiect ca „ABE Campus.

Comunităţi de Educaţie de Bază Virtuală a Adulţilor în Europa”, în comun, comentariile lor

arată importanţa continuării lucrării în crearea de metodologii şi instrumente care sunt

adoptate necesităţilor lor şi că le conectează la lumea digitală în care trăim.

În general, diseminarea în centre trebuie să fie adaptat la condiţiile fiecărui centru.

Este importantă conceperea planului de diseminare de la începutul proiectului. Implicarea

utilizatorilor finali în aceste acţiuni asigură diseminarea la un nivel mai adânc, în rândul

comunităţilor EBA şi facilitează crearea sensului ideologic.

Educaţia şi formarea sunt mijloace indispensabile pentru promovarea coeziunii

sociale, cetăţeniei active, dezvoltării personale şi profesionale, adaptabilităţii şi gradului de

angajare a forţei de muncă. (...) Trebuie să permită participanţilor achiziţionarea de cunoştinţe

destule pentru a avea un rol activ în societatea informaţională şi pe piaţa muncii.”

Hotărârea Conciliului Uniunii Europene din 27 iunie 2002

“Campusul este o sursă absolut necesară pentru şcoală, deoarece ajută toată lumea în a

avea acces la noile tehnologii şi la un spaţiu unde să înveţe".

" Pentru şcoală şi studenţi campusul trebuie să funcţioneze bine, participanţii introduc

lucrările lor şi le pot trimite de acasă. Este mult mai folositor - noi în campus am expus multe

lucrări şi am plasat anunţuri, cea mai mare diferenţă este că te poţi conecta de acasă.”.

" Pentru mine este folositor pentru că, atunci când mă conectez sunt conştient de

lucrurile care se află aici, dacă nu, trebuie să cari cu tine toată ziua calendarul în buzunar.

Nivelele iniţiale se pot folosi în campus. Ceea ce contribuie la acestea este că intră în lumea

actuală şi eu cred că le oferă mai multă agilitate mentală, lucrul pe calculator este ca un joc şi

le place pentru că iubesc lucrurile noi."

“Deoarece lucrăm de mai mulţi ani cu cei care învaţă pe Internet/conectat în direct, am

aflat că totuşi au nevoie de un spaţiu fizic de a se întâlni şi de a primi instrucţiuni cu privire la

folosirea aspectelor emoţionale, este foarte importantă implicarea oamenilor în tehnologia

informaţiei calculatoarelor şi în învăţarea pe internet în general.”

92

Page 93: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Modulul XIII EVALUARE ÎN EDUCAŢIA ADULŢILOR

Concepte de bază şi cuvinte cheie: nevoi de formare, programe de formare a adulţilor,

evaluare instituţională

Bibliografie:

Calder, J., (1995), Programme Evaluation and Quality, Kogan Page, Londra

Gugel, G., (2002), Metode de lucru în educaţia adulţilor, Ed. Waldpress, Timişoara

Sava, S., (2003), Teorie şi practică în educaţia la distanţă, EDP, Bucureşti

Ungureanu, D.,(2001), Teoria şi practica evaluării în educaţie, Ed. Mirton,Timişoara

Schema logică a modului:

Evaluarea nevoilor de formare a adulţilor

Evaluare de nevoi la nivel de comunitate

Etape specifice

Strategii de identificare a nevoilor

Evaluarea nevoilor la nivel de organizaţie

Strategii de identificare a nevoilor

Niveluri de evaluare

Evaluarea programelor de formare a adulţilor – strategii de optimizare

Conţinutul informaţional detaliat

I. Evaluarea nevoilor de formare a adulţilor

I.1. Evaluare de nevoi la nivel de comunitate

În general, a evalua nevoi (de formare, de învăţare, de dezvoltare etc.) înseamnă a

surprinde acele arii la nivelul cărora apar discrepanţe între ceea ce este şi ceea ce ar trebui să

fie, a defini natura şi importanţa acestor discrepanţe şi a propune planuri de acţiune care să

conducă spre reducerea diferenţelor surprinse.

Principalele obiective ale evaluării de nevoi constau în identificarea problemelor

existente la nivel de comunitate şi impun parcurgerea următoarelor etape:

a) explorarea situaţiei curente

b) evaluarea propriu-zisă

c) utilizarea bazei de date obţinute din etapele anterioare, pentru a stabili priorităţile,

pentru a considera alternativele, pentru a dezvolta un plan de acţiune şi implementa soluţii.

Scopurile pe care o instituţie ofertantă de servicii educaţionale le urmăreşte atunci

când demarează un astfel de program sunt: a obţine informaţii referitoare la importanţa şi

93

Page 94: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

generalitatea nevoilro existente în comunitate sau în organizaţie; a-şi evalua sistematic propria

ofertă şi a proiecta noi programe.

Compplexitatea datelor obţinute în urma procesului de evaluare a nevoilor poate fi

utilă (Queeney, 1994):

a) celor care oferă servicii educaţionale adulţilor;

b) celor care oferă consiliere şi consultanţă adulţilor, dar şi organizaţiilor;

c) celor implicaţi în politica decizională privind formarea adulţilor, astfel încât să

faciliteze accesul la programele de pregătire, recunoaşterea competenţelor dobândite prin

urmarea acestora:

d) adulţilor, care au şansa de a conştientiza oportunităţile de formare pe piaţa muncii,

de a-şi aprecia nivelul de pregătire în raport cu alţi adulţi sau de a-şi urmări realizarea planului

de dezvoltare personală şi profesională;

e) celor de la nivel academic, preocupaţi de procesul învăţării la vârsta adultă.

I.1.1. Etape specifice

Paşii de urmat într-un proces de identificare şi evaluare de nevoi se stabilesc în funcţie

de: cine solicită acest demers, pentru ce anume se solicită o evaluare de nevoi sau cine şi cât

plăteşte pentru derulareaprocesului de evaluare.

Caffarella (2002) prezintă un modelde proiectare a unui proces de evaluare a nevoilor

structurat pe 10 paşi, după cum urmează:

a) decizia de a conduce o evaluare de nevoi;

b) identificarea persoanelor care vor fi implicate în diferitele etape ale procesului,

urmată de dezvoltarea unui plan managerial;

c) determinarea contextului care a generat necesitatea declanşării procesului, a

scopului vizat şi a obiectivelor;

d) stabilirea logisticii necesare, a personalului cu care se lucrează, a bugetului

disponibil şi a termenelor-limită;

e) alegerea respondenţilor în cadrul procesului de evaluare a nevoilor, astfel încât să

fie reprezentativi;

f) selectarea metodelor şi a tehnicilor care vor fi utilizate pentru colectarea de date;

g) colectarea datelor;

h) analiza cantitativă şi calitativă a datelor recoltate şi interpretarea lor;

i) sortarea şi prioritizarea nevoilor identificate;

j) comunicarea rezultatelor.

Întregul demers este util pentru ca oferta de programe să fie în concordanţă cu nevoile

reale, fără a se irosi resurse ce practic nu există.

94

Page 95: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

I.1.2. Strategii de identificare a nevoilor

Există o mare diversitate de metode şi tehnici care pot fi utilizate în vederea recoltării

de informaţii în cadrul procesului de evaluare a nevoilor.

Specific pentru nevoile de la nivelul comunităţii, ar fi:

a) studiul indicatorilor de la nivelul comunităţii

- documente şi rapoarte publice

- statistici descriptive

b) analiza structurii de putere din comunitate, sau radiografierea sistemului managerial

c) forumurile comunitare ce constau în întâlniri publice în care rezidenţii au

oportunitatea de a-şi exprima părerile aferente nevoilor şi serviciilor din cadrul comunităţii.

d) studiile panel, ca studii longitudinale în care se lucrează cu acelaşi grup de

respondenţi în diferite momente, pentru a surprinde schimbările;

e) ancheta la nivel decomunitate, utilă în surprinderea aspectelor legate de

comportamente şi interacţiuni sociale, a relaţiilor dintre diferite microgrupuri, a mobilităţii

populaţiei;

f) metoda Delphi, ca exerciţiu de comunicare în grup, urmărind obţinerea de date de

un număr de experţi din diferite zone geografice, utilizând o serie de chestionare, fiecare

derivând din răspunsurile chestionarului precedent.

Nu se poate lua o decizie pe baza informaţiilor obţinute dintr-o singură sursă şi, de

aceea, este indicată utilizarea de strategii complexe, îmbinând selectiv şi construcţiv metode şi

tehnici anterior amintite.

I.2. Evaluarea nevoilor la nivel de organizaţie

Dezvoltarea resurselor umane a devenit o preocupare din ce în ce mai importantă

pentru organizaţie.

Bradshaw (1987) vorbea despre 4 tipuri de nevoi: normative, comparative, resimţite şi

exprimate. Nevoile normative sunt cele care descriu diferenţele dintre standardele stabilite şi

nivelul evaluat al cunoştinţelor, deprinderilor sau abilităţii de a reuşi. Nevoile comparative

rezultă în urma comparaţiilor dintre nivelurile cunoştinţelor, deprinderilor, performanţelor

etc.anumitor individzi sau grupuri, în care un termen al comparaţiei este folosit ca standrad

pentru rapoartare.Nevoile resimţite sunt cele pe care persoana le conştientizează, dar nu

vorbeşte despre ele, iar atunci când verbalizează,eledevin nevoi exprimate.

Potenţialele arii unde pot fi regăsite toate aceste nevoi sunt reprezentate de cunoştinţe,

deprinderi, atitudini şi abilitatea de a reuşi.

95

Page 96: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Un nivel de bază al cunoştinţelor este absolut necesar într-o profesie pentru a reuşi.

Aici se poate evalua comprehensiunea, reactualizarea, aplicarea.

Deprinderile constau în aplicarea practică a informaţiilor teoretice, evidenţiind ceea ce

persoana ştie să facăşi pot fi surprinse cu ajutorul probelor practice.

Evaluarea atitudinilor unei persoane, la fel ca şi schimbarea acestora este un demers

complex şi dificil.

Abilitatea de a reuşi face referire la aplicarea unei serii de cunoştinţe şi deprinderi la

situaţii specifice, reclamând gândire critică.

I.2.1. Strategii de identificare a nevoilor

Informaţiile privind nevoile de învăţare ale angajaţilor pot fi obţinute din surse

multiple. Alegerea lor se face după:

- gradul de implicare al adultului

- operaţionalitatea structurilor manageriale

- timpul reclamat prin complexitatea procesului de identificare a necesităţilor de

formare

- gradul de familiarizare cu metodele respective, în cazul persoanelor răspunzătoare cu

derularea procesului

- costurile pe care le presupun metodele şi tehnicile pentru care s-a optat în procesul de

evaluare a necesităţilor de instruire

- relevanţa şi gradul de cuantificare a datelor obţinute, pentru a putea convinge

managementul companiei, prin date obiective, că nevoile există cu adevărat şi că se impun

decizii în favoarea satisfacerii lor prin programe de training.

I.2.2. Niveluri de evaluare

Dincolo de aceste criterii, există specialişti care prezintă metodele şi tehnicile de

identificare a nevoilor de învăţare în funcţie de nivelul la care se realizează identificarea

acestora, după cum urmează:

A) Analiza la nivel organizaţional:

1. analiza documentelor existente într-o organizaţie – planuri de activitate,

statistici de personal, proiecte financiare etc.

2. interviuri realizate la plecare personalului din organizaţie

3. anchete atitudinale

B) Analiza la nivel ocupaţional sau al postului:

1. analiza postului

2. analiza critică a activităţii

3. planificarea activităţii

96

Page 97: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

4. anchete pe bază de chestionare, interviuri

5. focus-group

C) Analiza la nivel individual, personal

1. observarea angajatului pe post

2. simularea performanţelor

3. analiza produselor activităţii

4. evaluarea realizată de către supervizori

5. incidentele critice

6. probe psihometrice

7. chestionare de autoevaluare

8. plan de dezvoltare personală

Acest proces complex al identificării şi analizei nevoilor de învăţare şi formare este

bine să fie realizat la toate cele trei niveluri.

II. Evaluarea programelor de formare a adulţilor – strategii de optimizare

Pedagogia adulţilor reclamă o evaluare procesuală, efectivă, a programelor de formare

dedicate cursanţilor, diferenţiindu-se net de evaluarea didactică prin următoarele

particularităţi:

- precedarea şi succedarea obligatorie a evaluării din timpul derulării stagiului de

formare de o evaluare iniţială, respectiv finală;

- o flexibilitate şi o contextualizare mult sporite;

- primodială pentru evaluatori rămâne natura conduitei terminale a cursantului adult;

- interes sporit pentru evaluarea grupului de apartenenţă;

- acordarea de relevanţămaximă autoevaluării.

Ca aspecte de evaluat, includem aici evaluarea pentru asistarea învăţării, evaluarea

programului şi a produselor sale finale.

Seaman şi Fellenz (1989) considerau că, în cazul procesului formativ specific

educaţiei adul7ţilor, evaluarea presupune evaluarea cursantului adult, evaluarea formatorului,

evaluarea situaţiei de predare-învăţare şi evaluarea conţinutului de învăţat.3

IV. Bibliografia obligatorie:Antonesei, L., (1996), Paideia. Fundamentele culturale ale educaţiei, Ed. Polirom, IaşiAntonesei, L., (2005), Polis şi Paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici educaţive, Ed. Polirom, IaşiBoeru, I., (coord.), (1995), Introducere în educaţia adulţilor, Ed. Fiat Lux, BucureştiCorney, R., Jenkins, R., (1993), Counselling în general Practice, Routledge, LondonEllis A, Harper R.A.(2007) .Ghid pentru o viaţă raţională . Cluj-Napoca .Editura RTS Isac, I., (2000), În căutarea modelului paideic, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-NapocaKidd, J.R., (1981), (trad.), Cum învaţă adulţii, EDP, BucureştiOffer, M., (2002), Utilizarea Internetului în educaţia adulţilor, Institutul Naţional pentru Educaţie şi Consiliere privind Cariera, disponibil on-line: http://www.guidanceforum.net/pages/res_general/Internet_Guide_ro.pdfPlosca, M., Moiş, A., (2001), Consiliere privind cariera, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

97

Page 98: PEDAGOGIA ADULŢILOR1 (1)

Săcăliş, N., (1997), Politica culturală şi politica educaţională – la noi şi în lume, ANUP, BucureştiSchifirneţ, C., (1997), Educaţia adulţilor în schimbare, Ed. Fiat Lux, BucureştiUrbansky, Fr., (1975), (trad.), Didactica pentru adulţi, EDP, BucureştiVinţeanu, N. (1998) – Educaţia adulţilor,EDP.RA, Buc.Wilson A., L., (2000), Handbook of Adult and Continuing Educaţion, Jossey-Bass Inc.

IX. Bibliografia opţională:Cross,K.P. (1981) – Adult as Learnes, Jossey- Bass, San Fracisco, http://gwis.circ.gwu.edu/~tip/cross.htmlDunn, R. , Dunn, K. (1999) – The Complete Guide to the Learning Strategies, I.S., BostonGolu, P. (1985) – Invăţare şi dezvoltare, ESE, Buc.Knowles, M.(1984) – The Adult Learnes, A Neglected Species ( 3rd Ed.), TX Gull Publishing, Huston, http://gwis.circ.gwu.edu/~tip/knowles.htmlLowe,H.(1978) – Introducere în psihologia învăţării la adulţi, EDP,Buc.Mărgineanu, N.(1973) – Condiţia umană, ES, Buc.Mărgineanu, N.(1999) – Psihologia persoanei,ES, Buc.Neacşu, I. (1990) – Metode şi tehnici de învăţare eficientă, ESE, Buc.Neacşu, I. (1990) – Instruire şi învăţare, ES, Buc.Rogers,C.R. (1969) – Freedom to Learn,OH Merrill, Columbus, http://gwis.circ.gwu.edu/`tip/rogers.htmlSchiopu, U., Verza, E., (1981) – Psihologia vârstelor, EDP,Buc.Stănciulescu, E., 2002. Despre tranziţie şi universitate, Ed. Polirom, Iaşi*** H.G. nr. 522/08.05.2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor*** ORDONANŢA Guvernului României nr. 129/31.08.2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobată prin Legea nr. 375/11.06.2002*** Metodologia certificării formării profesionale a adulţilor - aprobată prin nr. O.M. 5253/16.10.2003

98