Academia De Studii EconomiceFinanţe , Asigurări , Bănci Şi Burse De Valori

Referat pentru activitatea „Asigurări şi protecţie socială”PENSIILE PRIVATE OBLIGATORIIPENSIILE PRIVATE OBLIGATORII

Coordonator ştiinţific:

Lector universitar Şerbănescu Iuliu Cosmin

Autori:Malageanu Raluca Mihaela

Popescu MedeeaPuţică Ionela Alina

anul 3, serie E, grupa 1574

Bucureşti~2008-2009~

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………. 2Capitolul 1. Sistemul de pensii private obligatorii în România………………………......3Capitolul 2. Sistemul de pensii private obligatorii în afara României..........................…. 5Capitolul 3. Probleme principale cu care se confruntă fondurile de pensii obligatorii...... 9Capitolul 4. Concluzii şi propuneri de modificare a legislaţiei………………………… 11Bibliografie……………………………………………………………………………... 12

1

Introducere

Îmbătrânirea populaţiei şi dificulăţile pe care le implică aceasta pentru sistemul de protecţie socială par să fie o caracteristică a tuturor ţărilor dezvoltate. Procesele socio demografice şi economice (îmbătrânirea populaţiei, reducerea populaţiei active, problemele macroeconomice, în principal ale ţărilor în tranziţie), care se vor accentua în deceniile următoare transformă problema protecţiei sociale a persoanelor vârstnice şi în special problema administrării mai eficiente a sistemelor de pensii într-o provocare fundamentală atât pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru cele aflate în tranziţie.

În România, ca în multe alte ţări a fost introdus sistemul de pensii multi-pilon. Principiul fundamental care stă la baza acestui sistem este acela al diversificării surselor de finanţare a veniturilor din pensii, prin suportarea acestora atât de catre sectorul de stat, cât şi cel privat. Se combină astfel un gen de prestaţii definite, de tip redistributiv, cu beneficii stabilite, bazat pe solidaritatea între generaţii, cu scheme diverse de pensii bazate pe capitalizare, care au la bază contribuţii definite şi în sistemul administrativ. Distingem astfel 3 piloni de pensii : pilonul I, pilonul II, pilonul III.

PILONUL I - Pensiile de stat1

Ca urmare a scăderii în ultimii 17 ani a numărului angajaţilor care lucrează şi îşi plătesc contribuţiile sociale (CAS) de la 8.1 milioane (1990) la 4.6 milioane (2006), în acest moment pensia de stat are o valoare medie pe lună destul de mică. Pilonul I are caracter obligatoriu, se bazează pe redistribuire şi este administrat de sectorul public, cadrul juridic fiind construit de Legea nr. 19/2000 privind Sistemul Public de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.

PILONUL II - Pensiile private obligatorii Pentru îmbunătăţirea situaţiei financiare după pensionare, salariaţii cu vârste de până la 35 de ani au fost nevoiţi, de la 17 septembrie 2007, să aleagă un fond de pensii obligatoriu, administrat privat. Ei au avut la dispozitie patru luni pentru a-şi face opţiunea, după care angajaţii care nu şi-au ales un fond de pensii la care să contribuie au fost distribuiţi aleator de CSSPP. (Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private). Participarea la un fond de pensii pensii administrate privat, a fost obligatorie pentru tinerii sub 35 de ani şi opţionala pentru cei aflaţi între 36 şi 45 de ani (aceştia din urmă având o singură şansă de a participa la această pensie privată înscriindu-se în perioada 17 sept 2007 - 16 ian 2008). Acest tip de pensie va permite redirecţionarea din contribuţiile de asigurări sociale a 2% din salariul brut într-un fond de pensii private. Iniţial s-a decis ca acest procent să crească cu 0.5% pe an până la 6% în 2015. Angajatul nu plăteşte nimic în plus, pentru a avea pe viitor o pensie mai mare decât ar putea statul să îşi permită să îi dea. Tot ceea ce trebuie să facă este să aleagă fondul de pensii private la care va contribui angajatorul. Cadrul juridic al acestui tip de pensie este asigurat de Legea 411/2004, care a fost modificată şi completată de Legea 23/2007.1 www.legeapensiilor.com

2

PILONUL III - Pensiile private facultative Ca şi completare a pensiei de stat şi a celei private obligatorii, mai exista soluţia oferită de o pensie privată facultativă. Acest sistem a intrat în vigoare de la 1 mai 2007 şi va fi finanţat din contribuţiile suplimentare, fiind deschis persoanelor de până la 52,5 ani. O persoană poate contribui la acest sistem cu cel mult 15% din venitul brut şi poate beneficia de pensie când împlineşte 60 de ani. În momentul cotizării la acest tip de pensie beneficiaţi de deductibilitate fiscala atât pentru angajat cât şi pentru angajator (în limitele a 200 euro anual pentru fiecare).Cadrul juridic este construit de Legea 204/2006.

În contiuare vom studia mai în amănunt pilonul II de pensii, cel al pensiilor private obligatorii.

Capitolul 1. Sistemul de pensii private obligatorii în România

Sistemul de pensii din România încă se bazează aproape în excusivitate pe sistemul de pensii administrate de stat, întrucât aşa a fost educată populaţia. Acest tip de pensie asigura înainte o rată de înlocuire acceptabilă ( de exemplu în 1989 a fost de aproximativ 60% ).

Unele ţări au încercat reformarea sistemelor de pensii prin forţe proprii, în alte cazuri, însă, ca şi în cel al României, instituţiile financiare internaţionale au avut un cuvânt important de spus. România şi-a propus să implementeze un model de reformă promovat intens de Banca Mondială în ultimii 10 ani, model ce presupune privatizarea parţială a sistemului public de pensii şi care a fost implementat în multe din ţările Europei Centrale şi de Est. Despre succesul acestui model nu se va putea vorbi până la momentul în care vor fi plătite primele beneficii (pensii lunare), moment care a fost experimentat doar în Chile.

Fondul de pensii administarat privat este fondul construit prin contract de societate civilă, încheiat între participanţi, în conformitate cu prevederile Codului civil. Participanţii şi beneficiarii la un fond de pensii au dreptul la egalitate de tratament şi în cazul schimbării locului de muncă, domiciliului sau reşedinţei într-o ţară, stat al Uniunii europene stat aparţinând Spaţiului Economic European. În această situaţie, aceştia optează între a plăti în continuare contribuţiile la un fond de pensii din România sau a plăti contribuţiile la un alt fond de pensii aflat pe teritoriul ţării respective, dacă aceasta nu contravine legislaţiei acestei ţări.2

Sunt consideraţi participanţi la fondurile de pensii administrate privat, toate persoanele în vârstă de până la 35 ani care sunt asigurate potrivit prevederilor din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurari sociale, cu modificările şi completările ulterioare, şi care contribuie la sistemul public de pensii

Fiecare participant are un cont individual. Contribuţiile şi transferurile de disponibilităţi ale participantului, precum şi accesoriile aferente acestora se virează in contul sau individual. Participantul este proprietarul activului personal din contul sau. Activul personal nu poate face obiectul unei executări silite sau al unei tranzacţii, nu poate fi cesionat sau gajat, sub sancţiunea nulităţii actelor respective.

2 P.Tãnãsescu, C.Serbãnescu, R.Ionescu, M Popa, L. Novac - “Asigurãri comerciale moderne”, Ed. C.H.Beck, Bucureşti 2007

3

Participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limita de vârstă în sistemul public. Suma totală cuvenită pentru pensia privată nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite, diminuate cu penalităţile de transfer şi comisioanele legale. Cheltuielile ocazionate de plata pensiilor private se suportă de către participant.

Activele fondului de pensii pot fi investite numai în următoarele clase de active:3

a) instrumente ale pieţei monetareb) titluri de stat emise de Ministerul Finanţelor Publice şi instrumente

financiare emise de Banca Naţională a României;c) obligaţiuni şi alte valori mobiliare emise de autorităţile

administraţiei publice locale din România, cotate sau tranzacţionate pe pieţe supravegheate;

d) valori mobiliare tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;

e) obligaţiuni şi alte valori mobiliare emise de guverne şi bănci centrale din alte state, care îndeplinesc cerinţele prevăzute de normele Comisiei;

f) obligaţiuni şi alte valori mobiliare ale organismelor străine neguvernamentale, dacă aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate şi îndeplinesc cerinţele de rating şi alte cerinţe prevăzute de normele Comisiei;

g) alte forme de investiţii prevăzute de normele Comisiei.Administratorul desemnează un singur depozitar, căruia îi

încredinţează păstrarea activelor fondului de pensii, pe baza unui contract de depozitare, avizat în prealabil de Comisie. Depozitarul poate păstra activele mai multor fonduri de pensii, cu condiţia de a evidenţia operaţiunile şi înregistrările fiecărui fond de pensii separat de ale sale proprii şi de cele ale celorlalte fonduri de pensii.

Prin sistemul de pensii private se va permite redirecţionarea din contribuţiile de asigurări sociale a 2% din salariul brut într-un fond de pensii private. Iniţial s-a decis că acest procent să crească cu 0.5% pe an până la 6% în 2015. Contributia la fondurile de de pensii a fost în 2008 de 2% din salariul brut lunar, iar anul acesta trebuia să fie majorată cu 0.5%. Guvernul a decis să păstreze însă contribuţia la nivelul de anul trecut, pentru a lasă mai mulţi bani la bugetul asigurărilor sociale de stat. Dacă nivelul contribuţiei se păstrează la 2% în viitor, pensia poate fi de trei ori mai mică decât în cazul în care contribuţia s-ar majora conform legislaţiei iniţiale ci 0.5 puncte pe an, până la 6% în opt ani. Potrivit Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romănia (APAPR), statul face o economie de 250 mil. Lei prin plafonarea contribuţiei la 2% în 2009.4

Din analizele efectuate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) reiese rolul din ce în ce mai mare pe care îl au sistemele de pensii private, acestea fiind considerate “salvarea” sistemului public, mai ales acolo unde sistemul public nu mai poate face faţă de unul singur, din cauza deficitelor acumulate. În mod practic, însă, românii au printre cele mai mici pensii din Europa şi vor beneficia

3 Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat publicata in Monitorul Oficial4 Ziarul Financiar –“ Prima evaluare a câştigurilor fondurilor de pensii, în iunie”, 27.02.2009

4

cu întârziere de sistemul privat de pensii. Sistemul autohton al pensiilor private obligatorii este însă cel mai nou din Europa, lucru posibil din cauza întârzierii foarte mari în implementarea lui. Primele contribuţii la pensiile facultative au fost strânse abia în vara lui 2007, iar primele adeziuni în sistemul obligatoriu vor fi strânse începând cu 17 septembrie a.c. Decalajul are însă şi o parte pozitivă, şi anume aceea ca se pot evita greşelile făcute în alte ţări.

Capitolul 2. Sistemul de pensii private obligatorii în afara României

Ungaria a fost prima ţară care a introdus, în 1998, un sistem de pensii private obligatorii (Pilonul II), cu conturi individuale. La sfârşitul anului 2006, numărul de participanţi la Pilonul II era de 2,6 milioane, iar 18 companii administrau 6,1 miliarde de euro.

Polonia a adoptat Pilonul II al pensiilor obligatorii în 1999. În 2006, la acest sistem participând 12,4 milioane de cetăţeni polonezi, iar cele 15 companii înscrise administrau 30 miliarde euro.

Bulgaria a introdus Pilonul II al pensiilor obligatorii pentru toate tipurile de angajaţi în 2002. În 2006, 2,4 milioane de bulgari participau la acest sistem, activele administrate de cele opt companii ridicându-se la 523 milioane de euro. Slovacia a introdus Pilonul II în 2005, dupa ce în 1997 fuseseră introduse pensiile facultative. În anul precedent, 1,1 milioane de slovaci participau la Pilonul II, iar şase companii administrau 710 milioane de euro.

Un studiu realizat în noiembrie 2006, comandat de Bank Austria Creditanstalt (BA-CA), membru al UniCredit Group, arata că în ţările Europei Centrale şi de Est (ECE) doar jumatate din populaţia activă a început să se gândească la o pensie privată şi numai 5% au început o astfel de investiţie. Impresionant este procentul tinerilor sub 29 de ani, 70%, care nu se preocupă de niciun fel de investiţie pentru asigurarea viitorului. Cercetarea mai arată că una din trei persoane active din zona ECE a început să facă investiţii în pensii private: 36% în Cehia, 34% în Slovenia, 32% în Slovacia, 31% în Ungaria şi doar 8% în Polonia.

Bancherii apreciază că deşi nivelul economiilor pentru pensiile private este încă destul de mic, trendul este pozitiv în ţările ECE, unde media acestor economii este de 22 de euro pe lună.

La sloveni şi croaţi media lunară de economisire este de 36 euro. Sârbii şi polonezii se plasează pe al doilea loc, cu o medie lunară de 27 euro. Urmează ungurii şi bosniacii - cu 22 de euro, cehii - cu 21,3 euro, şi slovacii, cu 18 euro pe lună. Românii şi bulgarii aveau cel mai mic potenţial de economisire: 17,5 euro, respectiv 15,9 euro/lună. Vârsta standard pentru pensionare, în statele membre OECD, este de 65 de ani pentru bărbaţi, dar majoritatea guvernelor duc o politică de creştere a acesteia. Exista şi ţări, cum ar fi Australia, Belgia, Portugalia sau Marea Britanie, care încearcă egalizarea vârstei de pensionare a bărbaţilor cu cea a femeilor, aşa cum există iniţiative care “leaga” vârsta de pensionare a femeii de numărul de copii pe care aceasta ii are, cum ar fi în Cehia. Aceste prevederi, având în spate o puternică componentă socială şi politică, afectează nu de puţine ori stabilitatea financiară şi duc la creşterea costului social al ţărilor respective.

5

Sistemul de pensii din România poate suporta mai bine îmbătrânirea populaţiei decât modelele din Suedia sau din Franţa, după cum afirma analiştii din domeniu. Populaţia Poloniei, Letoniei sau Cehiei beneficiază deja de pensii de circa 80% din câştigurile medii lunare din viaţa activă, şi se estimează că la acest nivel vor ajunge şi pensiile românilor, dacă implementarea sistemului va decurge fără probleme.

►SUEDIA

Unele ţări est-europene au renunţat deja la sistemele postcomuniste şi urmează modelul suedez, iar măsurile luate în diferite tari, de la Brazilia la Rusia, includ unele elemente suedeze. Prin raportarea pensiilor publice la câştigurile individuale şi la ratele generale legate de speranţa de viaţa, autoritatile de la Stockholm îi stimulează pe oameni să devină mai productivi şi să se pensioneze mai tarziu, evitând astfel paralizia politicii ce a stat în calea schimbărilor în alte ţări.

Schimbarea a fost realizată în 1999, deci nu a trecut suficient timp pentru a o testa temeinic. În esenţa, modelul suedez spune ca majoritatea oamenilor vor fi nevoiţi să muncească mai mult pentru a se bucura de genul de pensii de care beneficiau din start bunicii lor.

Conceptul conturilor individuale a jucat un rol vital în convingerea suedezilor să accepte planul. Suedia trimite prin poştă muncitorilor declaraţii în plicuri portocalii prin care aceştia sunt informaţi în legatură cu contribuţiile realizate în contul pensiilor şi cu banii pe care-i vor primi la pensionare. Banii nu există propriu-zis, fiind plătiţi actualilor pensionari. Însă cei care susţin planul spun că faptul că salariaţii vizualizează aceşti bani sub forma unui cont individual ar trebui să aibă drept efect psihologic încurajarea acestora să muncească mai mult pentru a se bucura de beneficii mai mari. Vârsta oficială de pensionare în Suedia este 61 de ani. Din momentul schimbării sistemului de pensii, vârsta medie la care se pensionează suedezii a crescut la 63. Poate că cel mai important dezavantaj al modelului suedez rămâne faptul că acesta nu a fost testat. Primul val de pensionari care-şi vor primi beneficiile în baza noului model nu va aparea decât peste căţiva ani, iar ţara nu s-a confruntat cu nicio încetinire majoră a ritmului de creştere economică din momentul adoptării acestor reglementări.

►BULGARIA

Reforma pensiilor, în Bulgaria, a început în anul 1994, prin lansarea şi reglementarea fondurilor de pensii facultative (pilonul III), iar fondurile de pensii obligatorii au demarat în anul 2000. În acest moment, sistemul bulgar de pensii este un sistem bazat pe trei piloni, potrivit recomandărilor Băncii Mondiale în domeniu: pensii obligatorii de stat (pilonul I), pensii obligatorii suplimentare administrate privat (pilonul II) şi pensii facultative private (pilonul III), la fel ca şi în România. De asemenea, reforma pensiilor din Bulgaria a modificat vârsta minimă de pensionare în această ţară, de la 60 la 63 de ani pentru bărbaţi şi de la 55 la 60 de ani pentru femei.

În Bulgaria, sunt operaţionale 24 de fonduri de pensii private, administrate de opt societăţi de administrare a fondurilor de pensii private. Datele de la sfârşitul anului 2007 relevau un grad înalt de concentrare al pieţei bulgare a fondurilor de pensii private, în

6

sensul ca cele mai importante doua societăţi de administrare a fondurilor de pensii de pe piaţa deţineau împreună 63% din activele pieţei şi 61% din numărul total de participanţi la fondurile private de pensii din Bulgaria. Fondurile de pensii private din Bulgaria deţin, la sfârşitul anului 2007, active nete în valoare de 926 milioane de euro.

Nivelul contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru contribuabilii bulgari, a fost, în 2006, de 23% din veniturile salariale, din care 19% sunt destinate acumulărilor pentru pensiile obligatorii de stat şi 4% contributiilor la fondurile de pensii suplimentare administrate privat (pilonii II si III). Angajatul acoperă aceasta contribuţie în proporţie de aproximativ două treimi, iar angajatorul, restul de o treime. Se aşteaptă ca, până în anul 2009, angajaţii şi angajatorii să participe la aceste contribuţii în proporţii egale, de câte 50%. De asemenea, se va mări, treptat, procentul din bugetul asigurărilor de stat care urmează a fi transferat în administrare privată, în cadrul pilonului II de pensii.

►UNGARIA

În cazul Ungariei şi al Poloniei, primele ţări europene în care s-a introdus un model al pensiilor private asemănător cu cel de la noi, au existat anumite probleme, în primul rând, costurile tranziţiei. Trecerea unei părţi din contribuţia care ar fi trebuit să revină sistemului public de pensii către administratorii privaţi a creat o "gaura" mare şi costisitoare în sistemul public de pensii - în medie 1-2 % din produsul intern brut timp de 50 de ani. Cum va fi acoperită această gaură? O soluţie este împrumutul guvernamental, ca în Ungaria. În Ungaria, în şase ani de la introducerea sistemului de pensii private obligatorii, rata de rentabilitate a fondurilor a fost negativă, respectiv -3,4%, per totalul celor 18 firme care administrează fonduri de pensii private.

Ca urmare, aproximativ 150 000 de persoane au câştigat mai puţini bani optând pentru fondurile private de pensii în detrimentul sistemului pensiilor de stat. Ministerul maghiar de Finanţe intenţionează să le plătească compensaţii acestora şi le va oferi posibilitatea de a se reinscrie în sistemul de pensii de stat. De la înfiinţarea în anul 1997, fondurile private de pensii au administrat dividendele uşor peste inflaţie însă nu li s-a permis să opteze pentru investiţii cu risc ridicat, care ar fi condus la dividende mai mari. între timp, sistemul de pensii de stat a înregistrat creşteri semnificative, şi a fost introdusă pensia pentru a 13-a lună, în anul 2003.

În aceste condiţii, perspectiva optimistă de care au beneficiat fondurile de pensii din Ungaria s-a dovedit corectă doar parţial iar unele persoane care au optat pentru acestea în loc să ramână la sistemul de pensii de stat pot primii, în acest moment, cu 10-15 procente mai puţin. Cei mai mulţi din cei afectaţi lucrau în poliţie sau armată, care au avut posibilitatea de a se pensiona mai devreme.

►POLONIA

Polonia furnizează o soluţie pentru a umple "gaura" din sistemul public de pensii: micşorarea pensiilor publice. În Polonia, proiecţiile arată că beneficiile din sistemul public vor scădea în viitorii ani sub standardul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, din cauza costurilor privatizării.

7

Polonia a început reforma pensiilor cu pilonul II, în anul 1999. Din cele 23 de societăţi de administrare de la început, au mai rămas 13, cu active totale de 22 de miliarde de euro, circa 9% din PIB, la 13 milioane de participanţi. Fondurile de pensii deţin în acest moment circa 6% din capitalizarea bursei din Varşovia şi 22% din titlurile de stat emise de Polonia, finanţând astfel o mare parte din datoria publică. Garanţii: cea mai mică valoare dintre media randamentelor pieţei pe ultimii trei ani minus patru puncte procentuale şi 50% din randamentul pieţei. Pilonul II din România are o garanţie similară.

Randamentul mediu obţinut pe parcusul a 8 ani a fost de aproximativ 20-25% pe an, adică 200% în cei 8 ani de funcţionare. În acelaşi interval, fondurile cu cel mai slab randament au obţinut o profitabilitate de 116% (14,5% pe an) iar cele mai performante un randament de 228% (28,5% pe an).

În Polonia legislaţia prevede ca persoanele ce au peste 50 de ani în momentul adoptării noii legislaţii vor rămâne în cadrul sistemul public de pensii (pilonul I), cei cu vârste între 30 şi 50 de ani au posibilitatea de a alege între pilonii I şi II, iar cei de până la 30 de ani sunt obligaţi să contribuie la pilonul II, de pensii publice administrate privat. Rezultatul a fost ca aproape 11,6 milioane de contribuabili din cei 13 milioane de salariaţi din economie contribuie în prezent la pilonul II de pensii. Vârsta minimă de pensionare în cadrul noului sistem era de 65 la bărbaţi şi 60 la femei, iar pentru a obţine pensia minimă, erau necesari minim 25 de ani de muncă în cazul bărbaţilor, respectiv 20 pentru femei. Sistemul polonez prevede o pensie minimă corespunzatoare a 23% din venitul net câştigat, valoarea nominală a pensiei urmând să fie ajustată cu indicele de inflaţie.

►LETONIA

În 2001, Letonia avea deja un sistem de pensii obligatoriu operaţional, după cel facultativ care începuse încă din 1998. În 2006, 900 de mii de cetăţeni participau la Pilonul II, iar cele 8 companii existente pe piaţa administrau 183 de milioane de euro. Însă, faţă de multe alte ţări din regiune, sistemul din Letonia nu are garanţii privind un randament minim al fondurilor.

►SLOVACIA

În 2005, Slovacia a introdus Pilonul II al pensiilor obligatorii, după ce pensiile facultative fuseseră introduse din 1997. Aici nu există un nivel minim al pensiei, dar muncitorii care au venitul minim pe economie sunt protejati prin calcularea unui nivel al pensiei considerat a corespunde nevoilor minime. Sistemul slovac prevede minim 10 ani de participare, vârsta minimă de pensionare fiind de 62 de ani pentru ambele sexe. Ca şi procent din câştig, slovacul plăteşte 9% pentru sistemul de pensii, nivel obligatoriu pentru cei care au intrat pe piaţa muncii după 2005. Ceilalţi pot opta pentru un sistem care le da posibilitatea să ramână fie contributori doar în cadrul programului public fie să combine cele doua variante.

În 2006, 1,1 milioane de slovaci participau la Pilonul II, iar 6 companii administrau circa 710 milioane de euro. În privinţa garanţiilor, există un randament minim obligatoriu relativ, în funcţie de piaţă şi de cele trei grade de risc disponibile

8

pentru un fond. În Slovacia, mutarea clienţilor de la un fond la altul a fost permisă, fără penalităţi, după un an de funcţionare a sistemului. Acest lucru a dus la aranjamente între unii contribuabili şi agenţii de marketing dispuşi să împartă din comisionul lor. Astfel spus, după un an şi jumatate, 15% din slovaci îşi schimbaseră administratorul. După încă şase luni, autorităţile din Slovacia au îmbunătăţit legea şi au introdus penalităţi la schimbarea administratorului. În România, mutarea de la un fond la altul poate fi făcută numai cu plata unor comisioane de până la 5% din valoarea contului acumulat.

►CHILE

Revoluţia în domeniul pensiilor a început în Chile la 1 mai 1981, iar reuşita ei a transformat-o într-un exemplu. La 25 de ani de la acel moment, 95% din populaţia activă este înregistrată in sistemul privat de pensii. Cele şase societăţi de administrare existente au în grijă active totale de 75 de miliarde de dolari, echivalentul a circa 75% din produsul intern brut al ţării, iar rata reală de randament pe aceasta perioadă a fost de 10,7% în medie pe an.

Capitolul 3. Probleme principale cu care se confrunta fondurile de pensii obligatorii

În cele mai multe ţări, reforma sistemului de pensii prin introducerea fondurilor de pensii private nu a imbunătăţit securitatea persoanelor vârstnice. În multe cazuri, investiţiile fondurilor de pensii obligatorii nu au fost suficient de diversificate, concentrându-se, în general, pe titluri de stat. Necesitatea de a asigura un nivel minim garantat al pensiilor, ca şi lipsa de acoperire, în cazul unor persoane vârstnice, va conduce la o creştere a cheltuielilor bugetului public, atunci când lucrătorii nu vor obţine din acumulare suficiente resurse pentru a atinge nivelul minim garantat. În plus, sistemele de pensii de tip mulţi piloni pot, gradual, cadea sub nivelul minim, dacă nivelul garantat este indexat, în timp ce pensia obţinută – nu.

Dintre problemele ce ar putea fi generate de cadrul legislativ existent şi dintre problemele ce ar putea apărea în procesul de implementare, le menţionăm pe cele ce urmează:5

Costurile administrative Deşi ratele de creştere a rentabilităţii brute a fondurilor de pensii au fost

superioare ratelor de creştere a salariilor, în majoritatea ţărilor, impactul generat de costurile de administrare a fondurilor a condus la o diminuare drastică a ratei nete de rentabilitate.

Lipsa informaţiei asupra ratelor de rentabilitate şi a cheltuielilor suportate de fondurile de pensii pot limita competiţia şi conduc la o segmentare a costurilor de administrare. Costurile asociate colectării contribuţiilor sunt ascunse, fiind suportate, pe de o parte, de către angajator, iar, pe de cealaltă parte, de instituţiile statului, abilitate ca instituţii de colectare şi de evidenţă.

Spre exemplu în Chile, prima ţară care a experimentat rezultatele sistemului de pensii private obligatorii, multe dintre persoanele care şi-au început stagiul de muncă o

5 www.cpe.ro

9

dată cu punerea în aplicare a acestui sistem, acum 28 de ani, au ajuns la concluzia că nu au reuşit să contribuie destul pentru a ajunge la o pensie satisfăcătoare. Potrivit unui studiu recent fondurile de pensii chiliene reţin între un sfert şi o treime din contribuţia angajaţilor sub forma comisioanelor, asigurări şi alte costuri administrative.6

Investiţiile Stabilitatea, pe termen lung, a rentabilităţii fondurilor de pensii este dificil de evaluat, datorită riscurilor aferente creditelor, volatilităţii pieţei de capital, sau nivelului costurilor de administrare. Experienţa ţărilor din Europa Centrala şi de Est a arătat că, în general, obţinerea unor rate ridicate de rentabilitate este greu de realizat.

Într-un clasament al randamentului mediu net pe care fondurile de pensii private din regiune l-au avut din momentul startului sistemului şi până în 2007 pe primul loc se află Polonia, cu 9,7%, care este urmată de Croaţia cu 5,39%, Bulgaria şi Ungaria, cu 4,4% respectiv 2,8%. Într-un studiu realizat anul acesta se arată că până în 2015 piaţa pensiilor private din Europa Centrală şi de Est va înregistra o creştere anuală de 19%, ajungând la o valoare totală de 245 mld. euro.

Sistem informatic şi colectarea contribuţiilor Există două instituţii implicate în sistemul de gestionare a evidenţei şi de colectare a contribuţiilor, respectiv o instituţie publică care colectează – ANAF – şi una care ţine evidenţa contribuabililor în afara administratorilor fondurilor de pensii – Casa Naţională de Pensii. Sistemul informatic deficitar a fost una din problemele majore cu care s-a confruntat şi sistemul de pensii din Polonia, un număr mare de conturi au rămas inactive, ca urmare a imposibilităţii alocării contribuţiilor plătite către fiecare participant în parte.

Sistemul de garantare Cel mai important argument în favoarea introducerii unor mecanisme de garantare este derivat din conceptul de cădere a pieţelor financiare. În fapt, Guvernul şi-a externalizat o parte din responsabilitate către sectorul privat, dând, în schimb, acestuia posibilitatea de a obţine câştiguri importante din investirea contribuţiilor participanţilor la aceste fonduri. În condiţiile în care fondurile de pensii din România sunt construite pe principiul contribuţiilor definite, oamenii trebuie să înţeleagă că riscul le revine în totalitate. Nivelul garanţiei este doar cel oferit de stat, care nici măcar nu acoperă nivelul real al contribuţiilor plătite.

Transparenţa Lipsa de transparenţă în pilonul 2, din Ungaria, s-a datorat nu numai unei

informări insuficiente cu privire la rentabilitate şi cheltuieli, dar şi datorită structurii mixte de cheltuieli, care creează probleme de comparabilitate. Este important ca, cel puţin până la stabilizarea funcţionării fondurilor de pensii, să se poată monitoriza evoluţia procesului de administrare. Participanţii la astfel de fonduri, în cea mai mare parte, nu sunt familiarizaţi cu modul de funcţionare al acestor fonduri, cu drepturile şi obligaţiile pe care le au şi, în unele cazuri, nu au timpul şi capacitatea necesară pentru a urmări evoluţia fondului la care au aderat.

Impactul de gen Studiile realizate la nivelul diferitelor state care şi-au privatizat sistemul de pensii

arată că există diferenţe care, în general, defavorizează femeile:

6 www.nytimes.com

10

În general, femeile înregistrează rate mai mici de participare pe piaţa muncii, participând mai mult la munca domestică Salariile mai mici, datorate valorizării mai slabe a muncii femeilor şi apartenenţei lor la domenii economice mai slab plătite – până la vârsta adultă, femeile câştigă, în medie, 2/3 din cât câştigă bărbaţii; Dacă beneficiile de pensie depind de contribuţii şi contribuţiile depind de salarii, tipul de muncă şi numărul de ani de muncă, femeile primesc beneficii de pensie mai mici.

Capitolul 4. Concluzii şi propuneri de modificare a legislaţiei

Având în vedere şi cele de mai sus, se poate concluziona că actuala formulă de sistem de pensii nu rezolvă probleme de protecţie împotriva riscului de îmbătrânire pentru toate categoriile de populaţie ocupată. Instituţiile statului se axează, în continuare, doar pe o completare a sistemului de benefi cii oferit, în special, salariaţilor, lăsând, în continuare, în afara sistemului, celelalte categorii ale populaţiei ocupate, în special acele categorii de lucrători pe cont propriu, care nu benefi ciază de protecţie nici în timpul vieţii active, dar nici în momentul retragerii. Introducerea fondurilor de pensii a fost promovată în ideea de a reduce riscurile demografi ce şi politice ale sistemului PAYG. În practică, însă, s-a dovedit că fondurile de pensii, chiar şi în ţările cu pieţe de capital dezvoltate şi bine reglementate şi supravegheate, sunt supuse riscurilor legate de volatilitatea pieţei de capital.

Transparenţa în luarea deciziilor şi în procesul de administrare, modul în care Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private va interveni, în cazul unor eventuale încercări de fraudare a sistemului, informarea corectă, completă şi într-un limbaj accesibil sunt doar câteva elemente ce pot contribui la construirea încrederii populaţiei în acest sistem de pensii. Obiectivele sociale asumate la nivel european trebuie să guverneze sistemul fondurilor de pensii, la fel ca şi în cazul sistemului public.

În ceea ce priveşte impactul de gen al aplicarii Legii nr. 23/2007, acesta poate afecta negativ femeile în mai mare măsură, putând duce la diminuarea pensiilor lor până la aproximativ jumătate din cea a bărbaţilor, în special datorită folosirii unor tabele biometrice diferite, pentru femei şi bărbaţi, în calculul cuantumului de pensie lunară.

Având în vedere problemele la care este expus sistemul fondurilor de pensii private obligatorii, ca şi experienta ţărilor ce au implementat acest sistem, avem propuneri de modificare şi completare a legislaţiei în vigoare :– Definirea sistemului şi implementarea acestuia, astfel încât să se urmărească obiectivele sociale asumate la nivel european;– Renunţarea la posibilitatea lăsată Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private de a revizui, periodic, limita stabilită de lege pentru costurile de administrare;– Păstrarea în limite rezonabile a nivelului maxim al comisioanelor, având în vedere nevoia de a menţine un risc redus pentru aceste fonduri;– Crearea pieţei titlurilor de stat, pe termen mediu şi lung;– Revizuirea sistemului de garantare, prin creşterea nivelului garantat, cel puţin la valoareareală a contribuţiilor plătite;– Specifi carea clară, în lege, a utilizării unor tabele biometrice unisex în calculul actuarial al cunatumului pensiei lunare;

11

– Creşterea transparenţei, în ceea ce priveşte costurile generate de această reformă asistemului de pensii, precum şi modul în care acestea vor fi suportate şi de către cine;- Finalizarea unor prognoze ofi ciale, pe termen mediu şi lung, care să furnizeze informaţii cu privire la impactul introducerii acestor fonduri de pensii asupra nivelului de trai al viitorilor pensionari, prognoze atât pentru sistemul public, cât şi pentru cel administrat privat.

Bibliografie P.Tãnãsescu, C.Serbãnescu, R.Ionescu, M Popa, L. Novac - “Asigurãri

comerciale moderne”, Ed. C.H.Beck, Bucureşti 2007 Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat publicata

in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1033 din 09/11/2004 www.cpe.ro www.legeapensiilor.com www.zf.ro www.nytimes.com

12