Piața Rahova

Un comentariu critic despre Piața Rahova - nu despre piața în sine, aceasta este astăzi un spațiu construit – ci despre zonele din imediata vecinătate a acesteia: Calea Rahovei cu trotuarele neîncăpătoare ce o mărginesc și zona comercială ce leagă această stradă de Strada Mărgeanului. Voi incerca să surprind ce anume caracterizează acestă zonă și voi analiza atât morfologia spațiului cât și atmosfera acestuia, lucrurile mărunte ce îi oferă caracterul său deosebit: nelipsitele tarabe îngrămădite pe trotuarele strâmte, mașinile parcate absolut oriunde au avut loc... și uneori unde nu au avut, oamenii, mirosurile, mâncarea, muzica.

Piața este situată în partea de sud-vest a Bucureștiului, în sectorul 5, la sud de cartierul Rahova, pe-o parte și pe alta a Căii Rahovei. La sfârșitul secolului al XIX-lea Calea Rahovei era una dintre arterele comerciale majore ale Bucureștiului, făcând legătura între centrul orașului și ieșirea spre Alexandria și purta numele de Ulița Calicilor sau Drumul Florăreselor1. Aceasta pornea din Piața Unirii, aflându-se în continuarea Străzii Șelari și trecea pe lângă Mănăstirea Antim, Palatul Bragadiru, Bursa de Mărfuri și Piața Chirigiu. Astăzi ea este secționată și înghesuită după blocuri, nemaifăcând legătura directă între periferie și centrul capitalei iar tradiția comercială a acesteia a fost pierdută o dată cu demolările masive pentru construirea Palatului Parlamentului și a noilor cartiere din perioada comunistă2.

Piețele occidentale serveau atât ca zone destinate comercializării mărfurilor cât și ca zone de adunare a populației pentru evenimente cu caracter politic, de divertisment (carnavaluri, jocuri, sărbători) sau tragic (execuții, proteste, revolte). Prezența mâncării în oraș producea haos, dar era un haos necesar. Mâncarea se comercializa direct pe stradă în special pentru ca autoritățile să poată supraveghea bunul mers al schimburilor. Astfel comercializarea alimentelor în interior era strict interzisă în majoritatea orașelor medievale, iar clădirile ce marcau limitele unei piețe erau obligate să își vândă produsele tot în exterior, clienții stând în stradă în timp ce erau serviți. Marfa era vândută în piețe din lăzi așezate pe jos, sau de pe tarabe ce noaptea erau demontate ca a doua zi să fie facute la loc3. Mare parte din această organizare se găsește și in piețele din București, cu deosebirea că acestea nu au servit niciodată ca spații de adunare publică din cauza statutului său de vasal al Imperiului Otoman4.

Am ales această zonă pentru studiu în primul rând pentru a îi descoperi câteva din particularități, din elementele care îi oferă un aer atât de diferit față de alte locuri cu caracter comercial din București. Ce anume îi atrage pe locuitorii din apropiere să vină aici în fiecare sâmbătă și duminică în număr atât de mare pentru a iși face cumpărăturile sau pur și simplu pentru a se uita ce a mai apărut nou pe tarabe și ce nimic ar mai putea cumpăra de data asta. Printre aceștia mă număr desigur și eu. Am locuit în acest cartier de mică și am mers cu părinții săptămânal în piața Rahova pentru cumpărături cam până au început sa apară și la noi supermarket-urile. Continuăm însă să mai mergem uneori prin piață, nu neapărat pentru că avem nevoie de ceva anume de acolo, ci pentru că a rămas un fel de tradiție a familiei (nu știu dacă tradiție este cel mai potrivit cuvânt, m-am gândit și la memorie sau obicei). Deși locul are multe aspecte negative despre care voi vorbi în continuare, nu pot să nu recunosc că m-am atașat de această piață. Dacă aceasta ar fi dărâmată pentru a lăsa locul unui mare magazin sau o altă construcție asemănătoare cred că o parte din personalitatea zonei ar dispărea.

Zona comercială ce leagă strada Mărgeanului de Calea Rahovei a rămas în continuare un spațiu neconstruit (în comparație cu piața de legume care a fost demolată pentru a se construi pe terenul respectiv o clădire care să adăpostească noua piață – fructele si legumele sunt acum comercializate intr-un spațiu mai salubru iar pe timpul iernii negustorii nu mai sunt nevoiți să îndure condițiile grele din exterior, dar o mare parte din vechea atmosferă a pieței Rahova s-a pierdut o dată cu imaginea ei veche). Spațiul în care se desfățoară activitatea comercială este unul de tip liniar cu un ax principal ce leagă două artere de circulație. Pe o parte și pe cealaltă a acestui ax se desfășoară spațiile comerciale propriu-zise: mici tarabe acoperite dar deschise în care pătrunzi direct din exterior, cu marfa expusă de cele mai multe ori atât în interior cât și în spațiul din fața tarabei, dizolvându-se astfel în spațiul pietonal. Axul principal longitudinal este intersectat din loc in loc de axe scurte transversale, materializate sub forma unor coridoare înguste în care se găsesc multe alte mici magazine si tarabe. Deși aceste coridoare sunt acoperite ele nu sunt și închise, păstrând în continuare imaginea de un spațiu major deschis și neconstruit cu multe alveole de mici dimensiuni ce se defășoară pe laturile sale lungi.

Mergând dinspre strada Mărgeanului pe strada Glicinelor, printre blocurile tip, construite în perioada comunistă pe la sfârșitul anilor 80, inevitabil vei observa o schimbare bruscă a imaginii zonei până atunci monotonă și liniștită. Intrarea in zona pieței nu este marcată de nici un element special, nici o clădire cu aspect diferit față de blocurile gri din cartier, nici un afiș mare care sa anunțe numele pieței. Dar nu ai cum să ratezi intrarea în piață. Brusca explozie de culori, ruptura în ordinea foarte strictă a blocurilor tipizate ce se întâlnește peste tot în zonă, mulțimea de oameni care se grăbește să ajungă cât mai repede spre marea de culori... toate acestea iți indică faptul că ai ajuns în piața Rahova. Un pietonal lung se întinde în continuarea străzii Glicinelor și te poartă pe lângă zeci de tarabe cu mărfuri din cele mai variate, rupând orice legătură vizuală cu cartierul în care acesta este așezat. Din punct de vedere estetic nu există nici o legătură formală între spațiul liber al pieței și spațiile neconstruite din restul cartierului Rahova. Piața s-a dezvoltat organic de-a lungul axului principal și are un aspect puternic oriental de tipul bazarurilor turcești. Atmosfera pieței este și ea diferită total de cea a cartierului din care face parte: atât la nivel vizual cât și auditiv (mulțimea de oameni răsună din toate părțile, muzica care încearcă să acopere zumzetul general, negustorii care strigă în stânga și în dreapta pentru a își atrage clienții) și olfactiv (mirosul de mâncare gătită în piață vine din toate colțurile, mirosul de pește, mirosul produselor chinezești din plastic).

Veneam în piață cu părinții pentru cumpărături în fiecare săptămână înainte să apară supermarket-urile și asta făceau și restul oamenilor care locuiau în zonă. Îmi amintesc piața ca fiind un loc aglomerat în care dacă nu mă țineam bine de mama riscam să o pierd prin mulțime. Acum nu mai mergem așa des pe acolo și multă lume a renunțat la a mai merge în piață în schimbul confortului mai mare și a prețurilor mai mici aduse de supermarket. Dar cu toate acestea piața continuă să fie la fel de aglomerată. Locuitorii zonei încă vin aici pentru a cerceta ce mai e nou și pentru a cumpăra alimentele de care au nevoie. Deși piața nu mai este ceva necesar (poți găsi aceleași produse în marile magazine și de multe ori sunt și mai ieftine), ea continuă să trăiască și continuă să fie un element esențial în zonă. Poate ce îi atrage încă pe oameni este tocmai ideea de spațiu neconstruit, liber, în care trebuie să cercetezi și să cauți produsul de care ai nevoie. Sau poate memoria locului este cea care încă îi aduce aici pe atâția

locuitori. Micul spațiu neconstruit, inghesuit între blocurile gri, cu tarabele lui supraîncărcate de mărfuri aranjate astfel încât să atragă câți mai mulți cumpărători, este aproape neîncăpător. Desi nu este un spațiu vital pentru oraș acesta reușește să anime un număr foarte mare de oameni în interiorul său.

Piața veche de legume a fost până acum ceva ani un spațiu neconstruit dar astăzi este o mare hală ce adăpostește tarabele micilor comecianți ce vând produse din cele mai variate: de la fructe, legume, brânzeturi până la animale de companie, produse pentru gospodărie și multe altele. Piața și-a pierdut astfel caracterul ce o definea: a devenit un spațiu construit. Un alt aspect negativ este acela că țăranii ce veneau acum ceva ani în piață să își vândă roadele muncii lor au încetat să mai intre in spațiul construit. Cei foarte puțini care mai vin în zonă cu legume culese din curțile proprii sunt așezați în spațiile pietonale ce mărginesc Calea Rahovei, în mici tarabe înghesuite printre mașinile parcate unele peste altele. În piață au rămas doar negustorii ce vin cu alimente importate, de o calitate inferioară și la prețuri foarte mici față de cele aduse de oamenii care își vând produsele cultivate de ei. Astfel principiul după care mergea foarte multă lume, acela de a merge la piață pentru a cumpăra legume românești sănătoase, nu mai este valabil, iar ideea occidentală de piață unde te duci nu pentru a îți face cumpărăturile zilnice ci pentru a te răsfăța cu aromele și gusturile unor legume scumpe dar crescute natural nu se poate aplica aici5. De fapt această piață este o combinație ciudată între produsele vegetale crescute industrial comercializate în supermarket-uri și imaginea tradițională de piață unde te-ai aștepta să găsești cu totul alte produse.

Un alt aspect criticabil este acela al autoturismelor, lucru general valabil în tot orașul. Privind în lungul Căii Rahovei se observă două tipuri diferite de aglomerări: una este cea a oamenilor care se chinuie să își facă loc printre tarabele și mărfurile expuse direct pe spațiile pietonale, iar a doua mulțime este cea a mașinilor. Din păcate cea de-a doua este dominantă, întreg spațiul neconstruit din zona pieței având de suferit. Oamenii sunt atenți în general la ocolirea mașinilor parcate pe spațiile pietonale sau, și mai bine, la mașinile care circulă pe spațiile pietonale pentru a ocoli ambuteiajele de autoturisme formate pe carosabil. Spațiul aparține deci mașinii și nu pietonului, lucru ce nu se întâmpla înainte și care ar trebui schimbat. Deși piața se continuă și in aceste spații adiacente carosabilului, senzația principală este aceea că te afli pe o stradă și nu într-o piață, oamenii merg mult mai grăbiți spre destinațiile lor, se opresc mult mai rar iar produsele comercializate sunt mult mai puțin variate. Un lucru pozitiv ar fi încercarea de a restricționa accesul mașinilor măcar pe spațiul pietonal pentru a restabili coerența acestuia și pentru a îi reda funcțiunea sa inițială: accea de zonă destinată exclusiv pietonului.

Deși multe aspecte negative au dus la deteriorarea imaginii și rolului pe care piața Rahova îl avea acum ceva ani aceasta continuă să trăiască și continuă să fie însuflețită de un număr la fel de mare de oameni ce vin și îi străbat spațiile neconstruite dar amenajate astfel încât ea să funcționeze. Aceasta reprezintă una din zonele esențiale ale cartierului din care face parte și deși în jurul ei se produce în fiecare zi haos, este un haos necesar ce leagă o comunitate și animă o întreagă zonă.

Referinte:

1Informație luată de pe website-ul: http://ghid.imopedia.ro/dex/rahova-341.html

2Informație luată din numărul 1: 10-26 iulie 2009 al revistei de cartier ”Uranus+Rahova”

3Informație luată din Hungry City – How Food Shapes Our lives - Carolyn Steel, publicată de Chatto & Windus London, 2008 capitolul: Market and Supermarket pag. 122-132

4Informație luată din articolul intitulat: Bucharest: The Not-Yet-Istanbul and the Would-Be-Sarajevo (Radical Reconstruction as Anti-Nostalgia) - Augustin Ioan, citit de pe websiteul: http://www.artmargins.com/index.php/2-articles/260-bucharest-the-not-yet-istanbul-and-the-would-be-sarajevo-radical-reconstruction-as-anti-nostalgia-

5Informație luată din Hungry City – How Food Shapes Our lives - Carolyn Steel, publicată de Chatto & Windus London, 2008 capitolul: Borough Market, London pag. 106-107

Pozele atasate fac parte din arhiva personala.

Bibliografie:

1. Hungry City – How Food Shapes Our lives - Carolyn Steel, publicată de Chatto & Windus London, 2008

2. Când moare o epocă – Dan Ciachir, editura Paideia 20053. Bucuresti, un oras între Orient si Occident/Bucharest [A City Between Orient and

Occident] - Dana Harhoiu, Bucuresti, Simetria 2001 4. Bucharest: The Not-Yet-Istanbul and the Would-Be-Sarajevo (Radical Reconstruction as

Anti-Nostalgia) - Augustin Ioan, website-ul: http://www.artmargins.com/index.php/2-articles/260-bucharest-the-not-yet-istanbul-and-the-would-be-sarajevo-radical-reconstruction-as-anti-nostalgia-

5. Un București mai puțin cunoscut – Silviu N. Dragomir, editura Lucman 20086. Revista de cartier ”Uranus+Rahova” numărul 1: 10-26 iulie 2009 7. Revista de cartier ”Uranus+Rahova” numărul 2: 27 iulie -20 august 2009 8. website-ul: http://www.iaa.ro/Articole/Interviuri/Uranus-rahova-o-zona-plina-de-istorie-pe-

care-incepem-sa-o-redescoperim/2856.html9. website-ul: http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/03/trecut-si-prezent-pe-calea-

rahovei/10. website-ul: http://ghid.imopedia.ro/dex/rahova-341.html

Sandu Ruxandra-Elena – Grupa 54A

Teoria Spațiului Neconstruit

Piața Rahova