4
PLAN DE INGRIJIRE A PACIENTULUI CU AFECTIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR RESPIRAŢIA – funcţia prin care se asigură continuu şi adecvat aportul de oxigen din aerul atmosferic până la nivelul celulelor care-l utilizează, dar şi circulaţia în sens invers a CO 2 rezultat din arderile celulare. VENTILAŢIA PULMONARĂ – procesul prin care se realizează circulaţia alternativă expir-inspir a aerului, între mediul extern şi alveolele pulmonare. EVALUAREA PACIENTULUI: principalele disfuncţii şi manifestări clinice dispnee durere expectoraţie hemoptizie oboseală astenie. motivele prezenţei la medic când au început problemele de sănătate de cât timp se manifestă dacă s- au agravat progresiv. Factori potenţiali ai unei suferinţe pulmonare fumatul antecedente personale expunerea la alergeni factori poluanţi f. psiho-sociali condiţii de viaţă şi muncă. PRINCIPALELE MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ ÎN AFECŢIUNILE AP. RESPIRATOR DUREREA TORACICĂ diferă ca localizare, intensitate şi mod de apariţie în funcţie de regiunea afectată şi întinderea leziunilor, creează disconfort, perturbă somnul şi limitează mişcările. TUSEA uscată sau umedă, dominantă în af. respiratorii, diferă ca frecvenţă şi mod de apariţie poate duce la epuizarea pacientului, la perturbarea somnului uneori este necesară provocareatusei pentru a facilita evacuarea secreţiilor. EXPECTORAŢIA prezintă caractere diferite şi reprezintă un produs patologic periculos pentru propagarea infecţiei examenul macroscopic şi de laborator oferă informaţii referitoare la diagnostic şi etiologie. DISPNEEA este consecinţa scăderii aportului de oxigen şi creşterea CO 2 a obstrucţiei c. respiratorii, a comprimării traheei şi bronhiilor diferă în funcţie de tipul respirator afectat, de ritmul respirator şi circumstanţele de apariţie. VOMICA secreţie galbenă din canalul respirator, care poate fii unică sau fracţionată. HEMOPTIZIA eliminarea de sânge din c. respiratorii, dominantă în unele afecţiuni respiratorii. SUGHIŢ apare la iritatarea nervului frenic în pleurezii şi tumori pulmonare. EVALUAREA FUNCŢIEI RESPIRATORII EX. RTG poate evidenţia aspecte caracteristice pt. anumite boli pulmonare apar opacităţi în cazul absenţei aerului din alveole, lichid în alveole, tumori, corpi străini. RADIOGRAFIA TORACICĂ se explică pacientului condiţiile în care se face examinarea se conduce pac. la serviciul RTG, explicândui-se cum tb. să se comporte în timpul examinării se dezbracă regiunea toracică, parul se leagă, lănţişoarele se iau în gură se aşează pac. în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri, coatele înainte, umerii lăsaţi, pieptul lipit de ecran se mai poate face şi în DD sau şezând se ajută pacientul să ia poziţia corespunzătoare în timpul ex. RTG sugarii şi copii mici se fixează prin înfăşare sau în hamuri speciale după examinare este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat se notează în foaia de obs. ex. RTG efectuat şi data efectuarii BRONHOGRAFIA introducerea unei subst. de contrast fluide în arborele bronşic, printr-un cateter sau bronhoscop, după care se efectuează radiografia toracica Materiale necesare: sedative, anestezice, expectorante, tusocalmante, sondă Metras, subst. de contrast, lipidol sau ioduran B, scuipătoare.

Plan de Ingrijire a Pacientului Cu Afectiuni Ale Aparatului Respirator

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Plan de Ingrijire a Pacientului Cu Afectiuni Ale Aparatului Respirator

Citation preview

Page 1: Plan de Ingrijire a Pacientului Cu Afectiuni Ale Aparatului Respirator

PLAN DE INGRIJIRE A PACIENTULUI CU AFECTIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR

RESPIRAŢIA – funcţia prin care se asigură continuu şi adecvat aportul de oxigen din aerul atmosferic până la nivelul celulelor care-l utilizează, dar şi circulaţia în sens invers a CO2 rezultat din arderile celulare.VENTILAŢIA PULMONARĂ – procesul prin care se realizează circulaţia alternativă expir-inspir a aerului, între mediul extern şi alveolele pulmonare.EVALUAREA PACIENTULUI: principalele disfuncţii şi manifestări clinice dispnee durere expectoraţie hemoptizie oboseală astenie. motivele prezenţei la medic când au început problemele de sănătate de cât timp se manifestă dacă s-au agravat progresiv. Factori potenţiali ai unei suferinţe pulmonare fumatul antecedente personale expunerea la alergeni factori poluanţi f. psiho-sociali condiţii de viaţă şi muncă.

PRINCIPALELE MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ ÎN AFECŢIUNILE AP. RESPIRATOR

DUREREA TORACICĂ diferă ca localizare, intensitate şi mod de apariţie în funcţie de regiunea afectată şi întinderea leziunilor, creează disconfort, perturbă somnul şi limitează mişcările. TUSEA uscată sau umedă, dominantă în af. respiratorii, diferă ca frecvenţă şi mod de apariţie poate duce la epuizarea pacientului, la perturbarea somnului uneori este necesară provocareatusei pentru a facilita evacuarea secreţiilor. EXPECTORAŢIA prezintă caractere diferite şi reprezintă un produs patologic periculos pentru propagarea infecţiei examenul macroscopic şi de laborator oferă informaţii referitoare la diagnostic şi etiologie. DISPNEEA este consecinţa scăderii aportului de oxigen şi creşterea CO2 a obstrucţiei c. respiratorii, a comprimării traheei şi bronhiilor diferă în funcţie de tipul respirator afectat, de ritmul respirator şi circumstanţele de apariţie. VOMICA secreţie galbenă din canalul respirator, care poate fii unică sau fracţionată. HEMOPTIZIA eliminarea de sânge din c. respiratorii, dominantă în unele afecţiuni respiratorii. SUGHIŢ apare la iritatarea nervului frenic în pleurezii şi tumori pulmonare.

EVALUAREA FUNCŢIEI RESPIRATORII

EX. RTG poate evidenţia aspecte caracteristice pt. anumite boli pulmonare apar opacităţi în cazul absenţei aerului din alveole, lichid în alveole, tumori, corpi străini. RADIOGRAFIA TORACICĂ se explică pacientului condiţiile în care se face examinarea se conduce pac. la serviciul RTG, explicândui-se cum tb. să se comporte în timpul examinării se dezbracă regiunea toracică, parul se leagă, lănţişoarele se iau în gură se aşează pac. în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri, coatele înainte, umerii lăsaţi, pieptul lipit de ecran se mai poate face şi în DD sau şezând se ajută pacientul să ia poziţia corespunzătoare în timpul ex. RTG sugarii şi copii mici se fixează prin înfăşare sau în hamuri speciale după examinare este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat se notează în foaia de obs. ex. RTG efectuat şi data efectuarii BRONHOGRAFIA introducerea unei subst. de contrast fluide în arborele bronşic, printr-un cateter sau bronhoscop, după care se efectuează radiografia toracica Materiale necesare: sedative, anestezice, expectorante, tusocalmante, sondă Metras, subst. de contrast, lipidol sau ioduran B, scuipătoare. Pregătirea pacientului: se explică necesitatea efectuarii tehnicii să nu bea şi să nu mănânce în dimineaţa examinării cu 1-3 zile înainte i se administrează expectoarante în ajunul ex. se admin. o tabletă de fenobarbital cu o jumătate de oră înaintea ex. i se admin. atropină precum şi calmante pentru tuse va fi ajutat să se dezbrace şi aşezat în DD, puţin înclinat spre partea care trebuie injectată medicul ef. anestezia căilor respiratorii, introduce sonda Metras în arborele bronşic şi prin ea subst. de contrast uşor încălzită, încet cu pres. moderată în timpul injectării subst. de contrast, pac. va fi ajutat să-şi schimbe poziţia în timpul ex. RTG este aşezat în poz. Trendelenburg şi toracele uşor ridicat după examinareimbrăcarecondus la pat nu are voie să se alimenteze 2h până încetează efectul anestezicului va fi atenţionat să colecteze în scuipătoare subst. de contrast care se elimină prin tuse şi să nu o înghită (prod. intoxicaţie cu iod) BRONHSCOPIA explorarea arborelui treheo-bronşic cu aj. bronhoscopului Materiale necesare: măşti de unică folosinţă, mănuşi sterile, casolete cu comprese şi tampoane de tifon, pense, t. renală, bronhoscop, sparay anestezic cu Xilină, adrenalină, iar suprafaţa mesei pe care se află instrumentarul va fi încălzită la 400C. Pregătirea pacientului: tb. convins de necesitatea examinării în ziua premergătoare i se face o testare la Xilină(test. alergenică) la indicaţia medicului acesta va fi sedat atât în seara premergătoare cât şi în dimineaţa examinării este anunţat să nu mănânce în dimineaţa examinaării pentru anestezie este aşezat pe un scaun, cu tăviţa renală în mâna dreaptă iar după ce-şi deschide larg gura, scoate limba, imobilizând-o cu două degete deasupra şi policele m.stângi dedesupt medicul îi anesteziază limba şi faringele cu aj. spray-ului de Xilină, apoi anesteziază arborele traheo-bronşic instilând pic. cu pic. anestezicul uşor încălzit pacientul este condus în camera de bronhoscopie în timpul bronhoscopiei este necesară prezenţa a 2 asistente as.1 aşează pacientul pe masa de ex. în DD, cu extremitatea cefalică în extensie, plasând sub umerii acestuia o pernă tare ce aj. la extensia corpului as.2 serveşte medicul cu instrumentar şi materiale după examinare pacientul nu va mânca 1h as. va urmări în acest timp parametrii vitali, anunţând imediat medicul daca survin modificări Incidente şi accidente: hemoragii, suprainfecţii, disfagie, dureri retro-sternale, cefalee, insomnie, tuse, expectoraţie şi stare subfebrilă. PLEUROSCOPIA: endoscopia cavităţii pleurale şi a suprafeţei unui plămân după insuflarea prealabilă de aer în această cavitate. Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale şi diagnosticarea unor tumori

Page 2: Plan de Ingrijire a Pacientului Cu Afectiuni Ale Aparatului Respirator

Pregătirea pacientului: va fi încurajat, explicându-i-se pe înţeles manevrele la care va fi supus cu 1h înainte de instituirea pneumotoraxului se admin. un tranchilizant uşor la indicaţia medicului pac. este culcat în DL pe parte sănătoasă braţul de pe parte instituirii p-toraxului este adus în abducţie iar antebraţul flectat astfel încât palma să atingă urechea după sp. mâinilor se dezinf. regiunea indicată prin badijonare cu iod as. oferă medicului seringa încărcată cu sol. de novocaină pt. anestezie medicul intr. intercostal acul Kuus, pe care-l conectează la aparat se introduc 300-400ml aer în cav. pleurală sub controlul continuu al presiunii după crearea p-toraxului asistenta va ajuta pac. să se aşeze în DD, iar după 15min. în poziţie şezând pacientul va acuza o mică apăsare pe partea cu p-torax, medicul fiind anunţat dacă apar complicaţii (dispnee, cianoză, stare de rău general) dacă nu apar probleme acesta va fii condus la serv. RTG pt. pleuroscopie pacientul va fi sedat atât în preziua ex. cât şi înainte de ef. tehnicii în timpul examinării o asistentă va susţine braţul pacientului aflat în abducţie, o altă asistentă servind medicul cu instrumentar şi materiale necesare după pleuroscopie se urmăresc parametrii vitali pt. a preîntâmpina deschideraea plăgii se închide cu agrafe sau este fixată de către medic plaga operatorie va fii pansată destul de strâns cu feşe de tifon care vor înconjura cutia toracică în primele 2 zile de la intervenţie se admin. un regim dietetic uşor de digerat, bogat în carbohidraţi. TESTUL TUBERCULINIC: modalitatea de depistare rapidă a tuberculozei, utilizând tehnica IID pe faţa anterioară a antebraţului stâng a 0,1ml echivalentul a 2UI de tuberculină purificată (PPD) citirea rez. se face la 48-72h identificându-se existenţa unei arii eritemo-violacee circumscrise intepăturii se apreciază reacţia la PPD masurându-se maxim al erupţiei cutanate testul este pozitiv 10cm EXAMENUL SPUTEI: este util în evaluarea pac. cu cu af. pulmonare şi include ex. macroscopic, microscopic şi bacteriologic sputa este un lichid sau o secreţie gălbuie care se elimină cu saliva din c. respiratorii prin tuse recoltarea se face dimineaţa când bolnavul elimină toată sputa acumulată în timpul nopţii recoltarea se face în cutii Petri sau scupătoare speciale, după toaleta orofaringiană

METODE DE EXPLORARE

MACROSCOPICĂ: sputa se adună într-un scuipător de catre pacient o cantitate de 2ml. de secr. bronho-alveolară este suficientă pt. ex. ulterioare dacă se urmăreşte determinarea cantitativă atunci se face într-un vas gradat timp de 24h pac. sa scoată proteza, să nu înghită sputa, să nu scuipe în batistă, să expectoreze cf. instruirii efectuate în cazul secr. naso-faringiene abundente să se spele bine pe dinţi doar cu apă fiartă şi răcită, fără pastă de dinţi CITOLOGIC, BACTERIOLOGIC ŞI PARAZITOLOGIC: sputa se trimite la lab. proaspătă dacă pac. elimină puţin, se recoltează sputa pe 2-3 zile în vase închise, ţinute la întuneric şi frig expect. poate fi activată prin aerosolizare timp de 15min. cu 10-15ml. de ser fiziologic + 1ml sulfat de stricnină 1/1000 la copii se recoltează direct pe mediul de cultură, cutia Petri fiind ţinută la o dist. de 10cm. timp de 1 min., în timpul acceselor de tuse FROTIU FARINGIAN: se foloseşte un tampon steril umezit cu apă distilată sterilă cu o spatulă se apasă limba pac. introducându-se tamponul până in faringe se solicită pacientului să tuşească, sputa eliminată fiind captată pe tampon şi introdusă în eprubetă SPĂLĂTURĂ GASTRICĂ: utilizată pt. recuperarea sputei înghiţite se aplică în special pt. identificarea bacilului Koch, rezistent la acţiunea acidităţii stomacale dimineaţa pe stomacul gol se intr. sonda în stomac şi o seringă sau o pâlnie ataşată la aceasta se introduc 200ml de apă dicarbonată încălzită la temp. corpului după câteva minute se recuperează lichidul introdus prin aspiraţie, care antrenează şi sputa înghiţită SPĂLĂTURĂ BRONŞICĂ: utiliz. la bol. cu TBC cavitar care nu expectorează se pun în evidenţă bacilii încapsulaţi, care nu apar în mod normal în spută bol. inhalează ăn mod intermitent din ap. aerosol cu respiraţii adânci 5ml de ser fiziologic + 1ml sulfat de stricnină acesta ăncepe să tuşească, sputa fiind captată într-un vas steril se repetă încă 3-4 zile MĂSURĂRI ALE VENTILAŢIEI PULMONARE VOLUMUL CURENT (VC 500ml): cant. de aer mobilizată în timpul unui inspir-expir normal scade în resp. superficială şi creşte de 4-5X la efort fizic, resp. Kussmaull şi insuf. respiratorie VOL. INSPIRATOR DE REZERVĂ (VIR=1500-2000ml): volumul de aer care mai poate fii inspirat la sfârşitul unui inspir normal VOL. EXPIRATOR DE REZERVĂ (VER=1500ml): vol. maxim de aer ce poate fii expirat VOL. REZIDUAL (VR=1000-1500ml / 1500/2000ml): cantitatea de aer care rămâne în plămâni după un expir maxim este format din aerul rezidual alveolar şi aerul aflat în spaţiul mort(c. aeriane până la alveole, acesta neparticipând la schimburile gazoase) CAPACITATEA VITALĂ (CV= VC+VIR+VER 3500ml 500ml / 4000ml 500ml) vol. maxim de aer ce poate fi expirat forţat după o inspiraţie forţată CAPACITATEA REZIDUALĂ FUNCŢIONALĂ (CRF= VR+VER 3000-3500ml): vol. maxim de aer ce poate rămâne în plămân după un expir normal CAPACITATEA PULMONARĂ TOTALĂ (CPT=CV+VER 4.500-6000ml): vol. maxim de aer ce poate fi înmagazinat în plămâni VOL. EXPIRATOR PE SECUNDĂ (VEMS=2500-400+ml sau 75-80% din CV): cantitatea maximă de aer expirat în prima secundă a unu expir forţat ce urmează unui inspir maxim.