Pledoarie pentru ALTER-EGO.

Sincera sa fiu, conceptul de alter-ego pot spune ca mi-a fost relativ strain pana in momentul prezent, chiar daca am trait cu el aproape zi de zi, cu mine si cu altii. Personal, cand zic alter-ego, ma gandesc la notiunea de dubla personalitate, nicidecum la un caracter tras la indigo intr-o alta persoana, asa ca am sa incerc sa dezvolt ambele planuri. Dubla personalitate am simtit-o pe propria piele, si nu o singura data. Dorinta de a schimba anumite trasaturi din comportamentul meu ma facea, si inca ma face sa ma comport altfel decat sunt de fapt. Insa, adevaratul motiv care m-a adus in situatia de a avea doua taisuri, sunt eu. Momentele in care ma aflam ma fortau sa mint pentru binele meu si al persoanelor care ma inconjurau atat de profund incat sa traiesc acea minciuna, iar tocmai acest fapt ma forta sa cred cu adevarat orice lucru eronat care imi iesea pe gura. Mai apoi, un alter ego reprezinta totodata pentru mine, si o oglinda sufleteasca si psihologica. Cum reflectia in oglinda nu este perfecta, nici alter-ego-ul nu este perfect. Se spune ca este dificil sa intalnim oameni care sa se comporte, sa gandeasca, si sa simta intocmai ca noi. Am intalnit pana acum doar doua persoane care m-au uimit cu gesturi, ganduri si emotii identice cu ale mele. La inceput eram foarte amuzata, credeam ca poate mi se pare, insa cu timpul am observant ca trasaturile de caracter pe care le posed se regasesc si in firea prietenilor mei. Conceptul de alter-ego nu presupune o asemanare fizica, tocmai de aceea persoanele de care vorbesc sunt de sex masculin. Mi se spune mereu ca sunt o persoana empatica, o persoana care stie cum sa patrunda in mintea si sufletul omului si sa ii despic gandurile, ca stiu sa sfatuiesc punandu-ma in locul si situatia altora, din perspectiva lor, nu perspectiva personala, insa tot timpul mi s-a reprosat ca nu stiu sa imi ascult propriile sfaturi. Intalnirea cu acesti alter-ego m-a facut sa mi constientizez greselile si defectele si sa le sterg complet sau sa le aplanez. Nu am o pledoarie pentru un alt eu. E un monolog cu mintea mea, din cealalta dimensiune. Nu cred in suflete pereche, sau in sosii, chiar si spirituale, dar imi place sa cred in coincidente intentionat starnite, in destin si intr-un papusar suprem. De curand am intalnit o persoana care mi-a amestecat ideile tocmai prin firea si gandurile identice mie, gusturile si optiunile perfect xeroxate cu ale mele. Din senin, m-a facut sa tresar la coincidente, si sa imi ridic semne de intrebare la orice vorba pe care stiu ca as fi putut-o spune eu, doar ca mi-a fost furata din gura de catre el. Cred ca nimic nu e intamplator, iar o clona noi ne-o construim. Stiintific, caci doar despre asta este vorba, toti suntem rude intre noi. Orice gand imi trece mie acum prin cap ar putea trece prin minte a altor 100 persoane. Psihologic, nsa intalnim un alter-ego fiindca noi ne dorim. Noi vedem in altii ceea ce avem noi. Iar noi suntem la randul nostru copii ale altor oameni. Ne invartim intr-un cerc al asemanarilor diferite.