Politica de Mediu Romania Contextul Aderarii

8/3/2019 Politica de Mediu Romania Contextul Aderarii

http://slidepdf.com/reader/full/politica-de-mediu-romania-contextul-aderarii 1/14

POLITICA DE MEDIU A ROMÂNIEI ÎN

CONTEXTUL ADERĂRII LA UNIUNEAEUROPEANĂ



CUPRINS

CUPRINS ................................................................................................................ 2

1. ETAPELE ADERĂRII......................................................................................... 3

2. ASPECTE GENERALE ALE POLITICII DE MEDIU ....................................... 4

3. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – SECTOR AL ACTIVITĂŢII UNIUNIIEUROPENE ............................................................................................................5

1.Schimbările climatice .............. .............. ............... .............. .............. .............. .............. ............ ..... ..... ..... ....5

2. Comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră .............. .............. ......... ...... ..... ..... .....6

3. Biodiversitatea ............... .............. .............. .............. .............. .............. ............... ......6

4. Sănătatea mediului ............. .............. .............. .............. .............. .............. ............... .............. ..... ...... ...... ....7

5. Dezvoltarea durabilă .............. .............. .............. .............. ............... .............. .............. ............. ..... ..... ...... ..7

4. POLITICA DE MEDIU A ROMÂNIEI.................................................................. 8

5. PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL INFRASTRUCTURA DEMEDIU –OBŢINEREA FONDURILOR ................................................................. 12

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 13

2



1. ETAPELE ADERĂRII

Data de 1 ianuarie 2007, momentul în care a avut loc aderarea României la Uniunea

Europeană va rămâne in istorie drept un moment cheie în care ţara noastră s-a angajat să

se alieze standardelor europene , să îşi îmbunătăţească mecanismele interne de conducere

şi politica externă pentru a-şi dovedi şi menţine statutul de membru al Uniunii Europene.

Chiar dacă au existat relaţii oficiale ale României cu Uniunea încă din anul 1974,

ţara noastră fiind inclusă în Sistemul Generalizat de Preferinţe al Comunităţii Europene,

procesul de aderare a fost unul destul de anevoios. Deşi etapele aderării au fost respectate

întru totul, România a întâmpinat anumite dificultăţi, negocierile fiind pe punctul de a fi

suspendate în urma editării Raportului de Ţară din 2003 de către Emma Nicholson.

Solicitarea de a deveni membru al Uniunii Europene a fost trimisă încă din anul

1995, când toate partidele importante ale ţării şi-au declarat sprijinul pentru integrarea

europeană dar a fost nevoie de 12 ani pentru ca această dorinţă să se înfăptuiască.

Negocierile au început abia în februarie 2000, după ce România şi-a asumat

responsabilitatea de a îmbunătăţi situaţia copiilor instituţionalizaţi şi de a elabora o

strategie economică pe termen mediu. Obiectivul principal al României era să devinămembru cu drepturi depline până în anul 2007, doleanţă sprijinită de Uniunea Europeană.

Totuşi, au existat câteva aspecte deloc neglijabile, care au putut pune în pericol

finalizarea negocierilor, respectiv integrarea ţării: amploarea corupţiei şi aplicarea

reformei, probleme stringente ale României care părea imposibil de soluţionat până la

data limită. De asemenea, alte aspecte monitorizate cu atenţie de către Uniune se refereau

la independenţa şi funcţionarea sistemului judiciar, la libertatea presei şi la stoparea

abuzurilor poliţiei.

În urma sugestiei de întrerupere a negocierilor Uniunii cu România, pentru a se

evita această situaţie neplăcută, ţara noastră a recurs la întocmirea unui plan de acţiune de

urgenţă pentru perioada pre-aderării. Măsurile luate de România, precum şi moderarea

tonului raportului public au făcut ca România să semneze tratatul de aderare pe 25 aprilie

2005. Progresele înregistrate de ţara noastră au fost semnalate în următorul Raport de

3



Ţară, publicat în octombrie 2005 iar România a devenit astfel mai întâi observator activ

în cadrul Uniunii Europene, după care membru cu drepturi depline în anul 2007.

Integrarea României în Uniunea Europeană a atras după sine o serie de schimbări

notabile în foarte multe direcţii şi domenii. Devenind un membru cu drepturi depline,

România s-a angajat să se alieze politicilor europene iar de la aceasta nu putea să facă

excepţie politica de mediu.

2. ASPECTE GENERALE ALE POLITICII DE MEDIU

Politica de mediu poate fi privită ca o diviziune a politicii generale a statului care se

ocupă de stabilirea cadrului acţional, a metodelor, mijloacelor şi a strategiilor orientate în

direcţia prevenirii şi combaterii poluării mediului, respectiv a conservării şi dezvoltării

durabile a acestuia. Politica de mediu are în vedere şi evaluarea continuă a stării reale a

mediului înconjurător, semnalarea eventualelor influenţe negative asupra acestuia,

crearea unui cadru instituţionalizat în ce priveşte sancţiunile şi măsurile aplicabile în

cazul în care are loc poluarea mediului înconjurător.

Politica de mediu, chiar dacă reprezintă un domeniu de sine stătător, nu poate fi

privită şi analizată decât în corelaţie cu politica economică, financiară, administrativă şi

legislativă. Politica de mediu reprezintă o sarcină care revine guvernului ţării precum şi

autorităţilor de specialitate, locale sau naţionale.Un rol decisiv în domeniul protecţiei mediului şi dezvoltării durabile l-au avut cele

trei conferinţe mondiale: Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul înconjurător,

Stockholm 1972, Conferinţa Mondială a ONU pentru Mediu şi dezvoltare, Rio de

Janeiro, 1992 şi Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă, Johannesburg, 2002. În

cadrul acestor conferinţe au fost stabilite cadrul politic de acţiune privind protejarea

mediului pentru fiecare stat participant.

Prima conferinţă mondială privind mediul a reunit delegaţi ai 114 state, printre care

se numără şi România, a avut drept mesaj-central lozinca „Un singur Pământ” şi a

constituit prilejul de proclamare a datei de 5 iunie drept Ziua Mondială a Mediului.

Statele participante au primit o serie de recomandări pentru orientarea acţiunilor pe

direcţia protecţiei mediului dar fără ca acestea să aibă un caracter juridic coercitiv. În

cadrul acestei conferinţe, s-a pornit de la premisa dualităţii fiinţei umane, care este

4



deopotrivă creator şi distrugător al mediului, cel care îi oferă suport pentru dezvoltarea

fizică, intelectuală, socială şi morală.

A doua conferinţă, cea de la Rio, a adus în discuţie problema reglementării atât a

relaţiilor interumane cât şi a relaţiilor dintre om şi natură şi au fost enunţate o serie de

principii pe care oamenii să le aplice în cadrul acestor relaţii. Tot în cadrul acestei

conferinţe, s-au prezentat parteneriatul mondial şi colaborarea între sectoarele variate ale

economiei drept soluţii de asigurare a protecţiei sistemului mondial al mediului.

Documentul cel mai important din cadrul conferinţei, Declaraţia de principii cuprinde

drepturile şi obligaţiile statului şi ale cetăţenilor în domeniul mediului, fără a avea un

caracter juridic obligatoriu.

La summit-ul mondial de la Johannesburg au participat peste 100 de şefi de state şi

guverne şi zeci de mii de reprezentanţi guvernamentali sau a organizaţiilor neguvernamentale. Cu acest prilej au fost încheiate diverse parteneriate între state şi

organizaţii. Principalele documente adoptate au fost Declaraţia politică şi Planul de

implementare a dispoziţiilor adoptate. Ideea centrală a summitul-ui are în vedere

colaborarea şi parteneriatele pentru îmbunătăţirea calităţii mediului.

Cu timpul, s-a dezvoltat chiar un drept comunitar al mediului ce cuprinde peste 200

regulamente şi directive privind protecţia mediului.

3. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – SECTOR AL ACTIVITĂŢII UNIUNIIEUROPENE

UE aplică unele dintre cele mai avansate standarde de protecţie a mediului din

lume, elaborate de-a lungul anilor pentru a soluţiona o multitudine de aspecte. Priorităţile

zilei sunt lupta împotriva schimbărilor climatice, conservarea biodiversităţii, reducerea

problemelor de sănătate cauzate de poluare şi utilizarea mai responsabilă a resurselor

naturale. Atingerea acestor obiective prezintă un dublu avantaj: nu numai ca protejăm

mediul, ci contribuim şi la creşterea economică prin încurajarea inovării şi a spiritului

antreprenorial.

1.Schimbările climatice

5



Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai serioase provocări pentru

umanitate. UE face demersuri pentru adoptarea unui acord global privind reducerea

emisiilor de gaze cu efect de seră şi dechide noi drumuri în lupta împotriva schimbărilor

climatice prin acţiunile iniţiate.

În decembrie 2008, liderii UE au luat o decizie de o însemnătate deosebită,

aprobând un pachet de măsuri în domeniu. Planul urmăreşte reducerea emisiilor de gaze

cu efect de seră cu cel puţin 20% până în 2020 (faţă de nivelurile din1990), creşterea

ponderii energiilor regenerabile la 20% şi micşorarea consumului de energie cu 20% (faţă

de cifrele prognozate în prezent). În ceea ce priveşte energiile regenerabile, s-a stabilit şi

că 10% din combustibilul folosit în transporturi trebuie să aibă la bază biocombustibili,

electricitate sau hidrogen.

2. Comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii este principalul pilon al

strategiei UE de combatere a schimbărilor climatice. Acesta recompensează firmele care

îşi reduc emisiile de CO2 şi le penalizează pe cele care depăşesc cotele stabilite.

Introdus în 2005, sistemul vizează aproape 12 000 de uzine şi centrale, responsabile

pentru circa jumătate din emisiile europene de CO2 (gaz considerat ca principală cauză a

încălzirii globale).Guvernele UE stabilesc limite maxime pentru emisiile de dioxid de carbon din

sectoarele mari consumatoare de energie (de ex. centralele energetice, uzinele siderurgice

şi fabricile de ciment). Dacă întreprinderile în cauză intenţionează să depăşească limita,

trebuie să achiziţioneze cote neutilizate de către companiile mai eficiente.

Astfel de cote vor fi stabilite, în viitor, şi pentru sectoare precum transporturile

aeriene şi uzinele petrochimice. Statele membre vor putea compensa depăşirea pragului

stabilit cumpărând credite pentru emisiile de CO2 în cadrul unor proiecte de reducere a

emisiilor în ţările din afara UE.

3. Biodiversitatea

UE s-a angajat să stopeze declinul speciilor şi al habitatelor ameninţate de pe

teritoriul Uniunii până în 2010 - un obiectiv care necesită eforturi uriaşe. Deşi legislaţia şi

6



politicile necesare există deja, eforturile de a le pune în aplicare trebuie extinse la o scară

mult mai largă. Se urmăreşte în special extinderea suprafeţei reţelei Natura 2000, formată

din arii în care plantele, animalele şi habitatele acestora trebuie să fie protejate. Reţeaua

include deja peste 26 000 de situri la nivel european.

4. Sănătatea mediului

Legislaţia comunitară în domeniul protecţiei mediului, dezvoltată de-a lungul

deceniilor, acoperă numeroase domenii, printre care zgomotul, apa de îmbăiere, speciile

rare şi reacţiile în cazuri de urgenţă. Aceste reglementări stabilesc standarde dincolo de

care agenţii poluanţi devin periculoşi pentru sănătate. De aceea, ţările din UE au obligaţia

de a monitoriza numeroase substanţe poluante şi de a lua măsuri atunci când nivelul lor

depăşeşte limitele de siguranţă.De curând, UE a făcut un nou pas important pentru protecţia sănătăţii: a stabilit

limite obligatorii pentru emisiile de particule fine, cunoscute ca PM2,5. Generate de

automobile şi camioane, aceste particule microscopice pot cauza boli respiratorii. Noua

reglementare va intra în vigoare în 2011 şi cere statelor membre să reducă expunerea la

particule fine în zonele urbane, în medie, cu 20% până în 2020 (faţă de nivelurile din

2010).

5. Dezvoltarea durabilă

Dezvoltarea durabilă a fost şi rămâne unul dintre obiectivele majore ale politicii

europene. Liderii UE au lansat prima strategie în domeniu în 2001, revizuind-o apoi în

2006 pentru a înlătura lacunele constatate şi a include noile provocări apărute.

Planul revizuit este strâns legat de combaterea schimbărilor climatice şi de politica

în domeniul energetic. El subliniază importanţa educaţiei, cercetării şi finanţării publice

pentru asigurarea unei producţii şi a unor modele de consum durabile.

Eforturile politice nu s-au oprit aici. Acum însă, trebuie să ne concentrăm pe

punerea lor în practică. Comisia a propus, în 2009, un pachet de măsuri de promovare a

produselor ecologice care include folosirea pe scară mai largă a etichetelor de eficienţă

energetică (precum cele aplicate pe maşinile de spălat).

7



4. POLITICA DE MEDIU A ROMÂNIEI

Ca multe alte ţări din Europa Centrală şi de Est, România a moştenit din perioada

comunistă grave probleme de mediu, cauzate de politica industrială bazata pe o

productivitate ridicată, care nu a ţinut cont de impactul asupra mediului şi sănătăţii

oamenilor. Cele mai grave probleme se întâlnesc în următoarele sectoare: calitatea apei,

gestionarea deşeurilor şi poluarea aerului şi a solului.

Resursele naturale reprezintă o componentă esenţiala a bogăţiei României. Pentru

îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în România este necesar ca aceste resurse naturale să

fie exploatate într-o manieră durabilă. Misiunea dezvoltării durabile este de a găsi căilede creştere economică şi dezvoltare, concomitent cu utilizarea raţională a resurselor

naturale comune, astfel încât resursele regenerabile să poată fi menţinute, iar cele

neregenerabile să fie folosite într-un ritm care să ţină seama de nevoile generaţiilor

viitoare.

Valorile naturale ale României au o contribuţie importantă pentru Uniunea

Europeană, care dobândeşte o importantă suprafaţă a două eco-regiuni semnificative în

ansamblu şi anume: Dunărea cu Delta Dunării şi Munţii Carpaţi. În plus, România aduce

în UE habitate şi specii aparţinând a 5 regiuni biogeografice.

Principalelor aspecte de mediu din România pot fi sintetizate astfel:

• 97,8 % din reţeaua hidrografică a României este cuprinsă în bazinul fluviului

Dunărea;

• Aproximativ 38% din lungimea Dunării se află pe teritoriul României;

• Cu o medie de numai 2660 m3 de apă / loc / an, faţă de media de 4000 m 3 de apă /

loc / an în Europa, România se situează în categoria ţărilor relativ sărace în resurse deapă;

• 79% din apele uzate ajung neepurate sau insuficient epurate în receptorii naturali;

• Numai 52% din populaţia României beneficiază atât de servicii de alimentare cu

apă, cât şi de canalizare;

8



• 363 milioane tone de deşeuri au fost generate în 2004 - aproximativ 326 milioane

tone provin din industria extractivă, aproximativ 29 milioane tone reprezintă alte deşeuri

de producţie şi circa 8 milioane tone reprezintă deşeuri municipale;

• Materialele reciclabile reprezintă aproximativ 40% din deşeurile urbane, din care

20% pot fi recuperate; în prezent doar 2% din materialele reciclabile sunt recuperate;

• Aproximativ 16 milioane tone de deşeuri au fost generate în 2004 de industria

energetică;

• 252 de depozite de deşeuri municipale au funcţionat în 2004, din care 234 nu se

conformează standardelor de mediu; există aproximativ 2686 locuri de depozitare în

zonele rurale (dumping sites);

• Ecosistemele naturale şi semi-naturale reprezintă 47% din teritoriul ţării;

• Suprafaţa zonelor naturale protejate acoperă în prezent aproximativ 8% dinteritoriul ţării.

În România, se poate vorbi de o delimitare a politicii de mediu din cadrul celorlalte

politici naţionale în anul 1990, când a fost înfiinţat Ministerul Mediului. Politica de

mediu a evoluat pe parcursul anilor considerabil, de la nişte simple prevederi, măsuri cu

scopul de a limita poluarea până la evaluarea daunelor şi stabilirea sancţiunilor pentru

prejudiciile aduse mediului.

În anul 1992 a fost elaborată Strategia Naţională de Protecţie a mediului, primul

document cu caracter oficial în domeniul protecţiei mediului şi a conservării durabile a

acestuia, reactualizată în 1996 şi în 2002. Acest document conţine o prezentare a

resurselor naturale, o analiză a calităţii factorilor de mediu şi a stării economice şi

stabileşte atât obiectivele, priorităţile pe termen scurt, lung şi mediu în domeniul mediului

cât şi resursele şi posibilităţile de protecţie a acestuia. Începând cu anul 1996, aceste

obiective de nivel naţional au încercat să fie integrate la nivelul politicii comunitare.

Principiile care stau la baza politicii de mediu din ţara noastră sunt următoarele:

a) principiul precauţiei cu privire la activităţile cu impact asupra calităţii mediului;

b) principiul prevenirii poluării şi a riscurilor ecologice;

9



c) principiul conservării biodiversităţii, a moştenirii culturale şi istorice;

d) principiul potrivit căruia poluatorul şi utilizatorul „plătesc” adică sunt obligaţi la

plăţi directe atât cei care poluează mediul cât şi cei care utilizează resursele naturale ale

mediului;

e) principiul stimulării activităţilor de redresare a mediului prin acordarea de

subvenţii, credite etc.

Priorităţile identificate reprezintă o reuniune a nevoilor semnalate la nivel local cât

şi tendinţele existente la nivel global. În perioada următoare, strategia naţională a fost

completată de o serie de documente cum ar fi: Raportul privind starea mediului în

România, Planul Naţional de gestionare a Deşeurilor şi Substanţelor periculoase etc. O

dată cu începerea negocierilor de aderare, politica de mediu a ţării noastre a suferit o serie

de modificări urmând direcţiile strategiei elaborate de Comisia Europeană pentru ţărilecandidate în cadrul Agendei 2000.

România, având iniţial statutul de candidat, a fost nevoită pentru a-şi alia politica

naţională de mediu la standardele şi obiectivele politicii comunitare să identifice

principalele probleme cu care se confruntă şi să îşi stabilească direcţiile de acţiune. Au

fost stabilite o serie de obiective stringente care trebuiau îndeplinite până la data aderării

şi au fost stabilite termenele de adoptare, transpunere şi implementare a aquis-ului de

mediu.În anul 2002 a fost adoptat documentul Foaia de parcurs care atinge problematica

necesităţii implementării legislaţiei de mediu cu scopul promovării şi asigurării

dezvoltării durabile şi transformării politicii de mediu într-o politică transversală. Se au,

de asemenea, în vedere chestiunea transpunerii legislaţiei comunitare, implementarea

legislaţiei de mediu deja existente şi consolidarea structurilor administrative

indispensabile implementării complete a aquis-ului de mediu care reprezintă legislaţia

orizontală şi sectorială care reglementează politica de mediu a Uniunii Europene.

În perioada de pre-aderare a fost elaborată o strategie de îmbunătăţire şi dezvoltare

a politicii de mediu, ţinându-se cont atât de priorităţile României dictate de aderarea la

Uniunea Europeană , de necesităţile naţionale cât şi de priorităţile semnalate la nivel

naţional. Acţiunile comunitare active în domeniul politicii naţionale de mediu constau în

instrumente de pre-aderare sub forma programelor de sprijin:

10



a) programul PHARE cu rol în implementarea aquis-ului comunitar de mediu

şi mobilizarea investiţiilor în domeniul mediului;

b) programul ISPA orientat pe finanţarea proiectelor de infrastructură în

domeniul mediului;

c) programul LIFE care finanţează proiecte ce au în vedere protecţia şi

conservarea calităţii mediului şi a biodiversităţii;

d) Agenda 21 - constituie o strategie globală de acţiune a Organizaţiei

Naţiunilor Unite care se concentrează pe implicarea activă a comunităţilor la

implementarea politicilor de mediu, pe utilizarea raţională si responsabilă a resurselor de

mediu şi pe formarea unei conştiinţe de mediu cu ajutorul educaţiei.

Aplicarea politicii de mediu în Uniunea Europeană şi în ţările membre este

asigurată şi susţinută de un cadru instituţional bine pus la punct cu rol în pregătirea,definirea şi implementarea acesteia în cadrul politicilor globale şi naţionale. Cu cât

evoluţia politicii de mediu este mai ascendentă, cu cât obiectivele şi priorităţile sunt mai

complete şi complexe, cu atât numărul instrumentelor de implementare este mai mare.

Aceste instrumente pot fi : instrumente legislative - legislaţia existentă în domeniul

mediului, instrumente tehnice de tip standarde de calitate privind mediul şi cele mai bune

tehnologii existente, instrumente economico-financiare reprezentate de programul LIFE

şi de Fondul de Coeziune şi instrumentele ajutătoare care servesc drept completare ainstrumentelor standard şi acţionează adesea ca stimulente.

Pentru ca obiectivele politicii de mediu să fie atinse în totalitate, la noi în ţară, a fost

demarat un amplu proces de instituţionalizare de mediu care constă în crearea de organe

ale administraţiei publice şi de instituţii noi specializate în probleme de mediu. Se

remarcă o accentuare a tendinţei de afirmare şi consolidare a unor structuri administrative

în direcţia protejării şi gestionării durabile a mediului la nivel naţional : Agenţia

Naţională pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu, Administraţia Fondului de Mediu

etc.

Autoritatea Centrală de Mediu, fondată în anul 1990, a cunoscut numeroase

modificări în ce priveşte modul de organizare şi funcţionare dar şi atribuţiile acesteia. Au

apărut şi s-au dezvoltat o serie de organisme consultative, organisme interministeriale şi

structuri de cooperare internaţională pe probleme de mediu sectoriale.

11



5. PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL

INFRASTRUCTURA DE MEDIU –OBŢINEREA FONDURILOR

La data de 12 iulie, Comisia Europeană a aprobat Programul Operaţional pentru

România pentru perioada 2007-2013 cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare

Regională (FEDR ) şi Fondul de Coeziune (FC) , denumit „Programul Operaţional de

Mediu” (POS Mediu). Bugetul total al programului este de aproximativ 5,6 miliarde de

euro şi asistenţa comunitară se ridică la 4,5 miliarde de euro (aproximativ 23% din totalul

fondurilor UE investite în România în cadrul politicii de coeziune 2007-2013).

Obiectivul global al programului îl reprezintă îmbunătăţirea nivelului de trai şi a

mediului, insistând în special pe respectarea legislaţiei europene în domeniul mediului.Acest obiectiv ar trebui văzut în lumina adâncirii fără precedent a disparităţilor în

cadrul Uniunii extinse şi a eforturilor pe termen lung care vor fi necesare pentru ca

România să reducă aceste disparităţi. Având în vedere faptul că necesităţile unor investiţii

directe în sectorul de mediu în vederea respectării legislaţiei UE sunt extrem de mari,

autorităţile române au optat pentru crearea unui program operaţional specific axat pe

infrastructura de mediu, dar care abordează şi alte aspecte legate de mediu.

Strategia POS Mediu pentru 2007-2013 este axată pe investiţii şi servicii colective

care vizează creşterea competitivităţii pe termen lung, crearea de locuri de muncă şi

dezvoltarea durabilă. Infrastructurile şi serviciile de bază vor trebui create, modernizate şi

extinse pentru a duce la o deschidere a economiilor regionale şi locale, pentru a stabili un

cadru eficient de sprijinire a întreprinderilor şi pentru a profita de oportunităţile oferite de

piaţa europeană. Constituirea unei infrastructuri eficiente de apă şi mediu va crea

potenţial pentru noi locuri de muncă (în construcţii, servicii, IMM-uri etc.) şi va reduce,

într-un fel, migraţia forţei de muncă oferind populaţiei posibilităţi de dezvoltare a unor

afaceri sau atrăgând alţi investitori folosind, de asemenea, avantaje locale competitive

(resurse mai ieftine, zone naturale de o mare valoare etc.).

12

http://eufinantare.info/fedr.html


http://eufinantare.info/fc.html



http://eufinantare.info/fc.html



BIBLIOGRAFIE

● http://www.eco-ambalaj.ro/politica-de-mediu/romania/Politica-de-mediu-in-Romania-

1.html

13

http://www.eco-ambalaj.ro/politica-de-mediu/romania/Politica-de-mediu-in-Romania-1.html






● Lect.univ.dr. Mariana VUTA , Politici şi strategii financiare de protecţia mediului,

cursuri în format digital

●http://www.upm.ro/facultati_departamente/stiinte_litere/conferinte/situl_integrare_euro

peana/Lucrari2/Dogaru%20Lucretia.pdf

●http://ro.wikipedia.org/wiki/Integrarea_Rom%C3%A2niei_

%C3%AEn_Uniunea_European%C4%83

● http://europa.eu/index_ro.htm

14

Documents

Politica de Mediu Romania Contextul Aderarii