Structura

Alte denumiri: Diclor-Difenil-Tricloretan Formula chimică: C14H9Cl5 Nr. CAS: 50-29-3 Aspect: cristale incolore, miros

caracteristic,inflamabil

Proprietati

Masa molară: 354,5 g·mol−1

Stare de agregare: solid Punct de topire: 108,5–109 °C Punct de fierbere: 185–187 °C (7 Pa) Presiune vapori: redus Pa (20 °C) Solubilitate: rea în apă (1,2 µg/l)

(20 °C)bună în ciclohexan și acetonă

Indicatii de protectie Toxic - Dăunător

R: 25-40-48/25-50/53 S: (1/2)-22-36/37-45-60-61 MAK: 1 mg·m−3

WGK: 3 (foarte higroscopic)

DDT Diclor-Difenil-Tricloretanul denumirea

prescurtată DDT este un insecticid care a fost folosit din anii 1940 ca un toxic de contact. Datorită efectului său eficient în combaterea insectelor și toxicității reduse față de mamifere ca și costului relativ redus de producere a fost folosit pe scară largă timp îndelungat. Dezavantajul DDT-ului constă în stabilitatea chimică, remanenței și efectului de cumulare în sol, alimente și corpul uman

In decursul timpului s-a constat că unele derivate chimice rezultate prin descompunerea lui cauzează tulburări endocrine, s-a presupus că ar avea și un efect cancerigen. Toate aceste efecte secundare nedorite au dus în anii 1970 la interzicerea utilizării DDT-ului în țările industrializate, iar din anul 2004 prin „Convenția de la Stockholm” s-a interzis folosirea lui pe tot globul ca și combateriea insectelor care sunt vectori ai unor boli transmisibile, ca de exemplu malaria sau tifosul exantematic.

Istoric

Pentru prima oară DDT-ul a fost sintetizat în anul 1874 de chimistul austriac Othmar Zeidler. Efectul său insecticid a fost observat în anul 1939 de elvețianul „Paul Hermann Müller” care primește pentru această descoperire în anul 1948 premiul Nobel în medicină.

Firma „J. R. Geigy AG” unde a lucrat Müller scoate pe piață de DDT-ul sub denumirea comercială „Gesarol” și „Neocid”. In Germania care era preocupată de combaterea gândacului de Colorado, interesul era deosebit de mare pentru noul insecticid, astfel a fost solicitat de la firma producătoare o cantitate de 10.000 tone de Gesarol, ceace depășea posibiltățile de producție a firmei „J. R. Geigy AG” care va însărcina firma „ Schering AG” de a produce cantitatea necesară de insecticid.

In timpul razboiului mondial

La sfârșitul anului 1942 DDT-ul este folosit la combaterea păduchilor la soldați. In anul 1942 Departamentul American pentru Agricultură primește câteva probe de „Gesarol” din Elveția, pentru încercarea efectului insecticid. Pe la mijlocului anului 1944 în SUA s-a produs lunar 900 de tone DDT pentru armata SUA, cantitatea lunară produsă la sfârșitul războiului mondial atingând 1350 de tone.

DDT-ul era folosit la combaterea păduchilor în timpul epidemiei de tifus din Neapole (1943-1944) acțiune soldată cu succes. Presa timpului laudă produsul ca „Produsul Miraculos” în acțiunea de combatere a insectelor vectori de boli. O mare parte din producția americană de DDT este folosit în Pacificul de Sud în combaterea malariei, insecticidul fiind pulverizat din avion. De echipamentul unui soldat american care era trimis în Asia de Sud aparținea și o doză de spray care conținea DDT sau piretrină. La sfârșitul războiului soldații, persoanele civile și prinzionierii de război au fost supuși unui proces de tratament cu DDT contra păduchilor.

Agricultura La data de 1 august 1945 „War Production Board”

din SUA admite producerea liberă a DDT-ului, produs devenit renumit prin rezultatele obținute în combaterea malariei și tifusului din timpul războiului. FDA „Food and Drug Administration” are unele rezerve cu privire la DDT, fiind deja stabilit procesul de cumulare al insecticidului în lapte și organismul uman, dar pe atunci FDA nu era autorizată de a interzice producerea unui produs suspect, dar se stabilește procentul maxim admis de 7 ppm în alimente. Prețul DDT-ului care era de 1 US-$ / pfund scade ajungând pe la mijlocul anilor 1950 să fie de numai 0,25 US-$. In anii 1960 DDT-ul era decenii întregi cel mai folosit insecticid din agricultură, cantitatea utilizată fiind între 0,5 - 35 kg DDT/ha. în regiunile bântuite de malarie această cantitate era de patru ori mai mare.

Structura

Denumire IUPAC: (1 R, 2 S, 5 R)-2-izopropil-5-metalciclohexanol

Alte nume :3- p –Mentanol, Mentomentol, menta camfor

Numărul CAS: 89-78-1

Proprietati Formula moleculară: C 10 H 20 O C 10 H 20 O Masa molara: 156.27 g mol −1

Aspect: alb sau incolor ,cristalin solid Densitate:0.890 g·cm −3 , solid Punct de topire: 36–38 °C (311 K),

42–45 °C (318 K), (−)-form (α) 35-33-31 ° C, (-)-izomerul

Punct de fierbere: 212 °C (485 K) Solubilitate: în apă-putin solubil

Mentol Mentolul este un compus organic facut

sintetic sau obţinut din menta sau alte uleiuri mentolate. Este o ceară, o substanţă cristalină, limpede sau de culoare albă, care este solid la temperatura camerei şi se topeşte la temperaturi mai ridicate. Principala formă de mentol se găsesc în natură este (-)-mentol, care este atribuit (1R, 2S, 5R) de configurare. Mentolul este folosit impotriva iritatiilor si ca anestezic.Mentolul mai este larg utilizat pentru a ameliora gât iritatii minore.

Proprietati biologice Mentolul este foarte util atunci cand vine

vorba de o iritatie, el calmand zona iritata si dand senzatia de bine.

Mentolul este si un bun analgezic printr-o activare selectivă a κ- receptorii opioizi.

Mentol îmbunătăţeşte, de asemenea, eficacitatea de ibuprofen în aplicaţii topice prin vasodilataţie , ceea ce reduce funcţia de barieră a pielii.

Obtinere Ca şi în multe produse utilizate pe scară

largă-natural, cererea de mentol depăşeşte cu mult de aprovizionare din surse naturaleMentolul este fabricat ca un singur enantiomer (94% ee) pe scara de 3.000 de tone pe an de către Takasago International Corporation. Procesul implică o sinteză asimetric dezvoltat de o echipa condusa de Ryoji Noyori :

În produsele non-reţetă pentru ameliorarea pe termen scurt de durere în gât minore sau iritaţii la nivelul gâtului. Exemple: balsamuri de buze and medicamente tuse

Ca antipruritic pentru a reduce mancarimile. Ca un analgezic de actualitate pentru a calma dureri

minore, cum ar fi crampe musculare, entorse, dureri de cap şi condiţii similare, singur sau în combinaţie cu substanţe chimice cum ar fi camfor , ulei de eucalipt sau capsaicină . Exemple: Tiger Balm , sau IcyHot patch-uri sau genunchi /

cot In decongestionante pentru piept şi a sinusurilor În anumite medicamente utilizate pentru tratarea

arsurilor solare, deoarece oferă o senzaţie de răcire (atunci de multe ori asociate cu aloe )

Utilizare

Ca aditiv în anumite mărci de ţigarete, pentru aroma.

Frecvent utilizate în igiena orala in produse cum ar fi apa de gura , pasta de dinti, şi mai general, ca un agent de aromă alimentară; de exemplu, în guma de mestecat , bomboane

Într-un suc pentru a fi amestecat cu apă pentru a obţine un alcool foarte scăzut de brand sau pur ( Ricqlès care conţine 80% alcool în Franţar. Alcoolul este, de asemenea, folosit pentru a atenua greaţă, în special rău de mişcare , prin turnarea câteva picături pe o bucăţică de zahăr.

Ca un pesticid împotriva acarienilor traheale de miere de albine

In parfumerie, mentol este folosit pentru a pregăti esteri menthyl pentru a sublinia note florale

În produse de prim ajutor, pentru a produce un efect de răcire ca un substitut pentru gheata.

Pe alocuri forme diverse, mergând de la febră la mici umflaturi precum si la masaj.

În unele produse de frumusete bazate pe ingrediente naturale (de exemplu, St Ives)

În chimia organică , mentol este folosit ca un auxiliar chiral în sinteza asimetrice

Structura

Denumire IUPAC: 2-izopropil-5-metilfenol

Numărul CAS: 89-83-8

Proprietati Formula moleculară: C 10 H 14 O

Densitate: 0.96 g/cm 3

Punct de topire: 49-51 °C Punct de fierbere: 232 °C Solubilitate: insolubil în apă

Istorie Egiptenii antici

foloseau timol şi carvacrol sub forma unui preparat din cimbru (un membru din familia mentei), datorită capacităţii lor de a păstra mumii. Timol şi carvacrol sunt acum cunoscute in uciderea bacteriilor şi ciupercilor.

Friedrich Ferdinand Runge

Timol, substanţă cristalină a fost descoperita de către Caspar Neumann în 1719 şi sintetizate în formă pură în 1842 de către M. von Lallemand, care se caracterizează prin elementare analize chimice. Folosind acest lucru, el a fost capabil să descopere corecta raportul de carbon , hidrogen , şi oxigen care alcătuiesc molecula de timol. Friedrich Ferdinand Runge a studiat, de asemenea, chimia acestei substanţe. Alain Perrin M. Thozet şi publicat pentru prima dată analiza structura cristalina cu determinarea exactă a atomilor structurale.

Utilizari Timol a fost utilizat pentru a controla cu

succes fermentarea şi de a preveni creştere de mucegai în coloniile de albine.

Timol a fost folosit in solutii de alcool şi în desprafuire pentru tratarea Tinea ( impetigo ), infecţii. Timol a fost utilizat pentru a trata hookworm, infecţii în Statele Unite. De asemenea, este folosit ca un conservant în halotan , un anestezic , si ca un antiseptic în apa de gura.

Este antiseptic fiind ingredientul activ din pasta de dinţi Euthymol.Timol este un ingredient activ în Listerine (R), prezent la concentraţia de 0,64 mg / ml. Timol a fost găsit a fi mai eficient atunci când este utilizat în combinaţie cu chlorohexidine pentru a reduce placa si gingivita decât atunci când este utilizat exclusiv de către ea însăşi. Pe cont propriu, timol este folosit in a activităţile microbiene din cauza fenolici structurii sale.

Balsame Bee ( Monarda fistulosa şi Monarda Didyma ) sunt surse naturale de timol, un ingredient activ primar comerciale moderne în apa de gura.Blackfeet nativ americani a recunoscut aceasta planta este puternic antiseptic şi foloseste cataplasme din plante pentru infecţii minore şi răni. Ceaiul din plante a fost, de asemenea, utilizat pentru a trata gura şi gâtul si durerile dentare cauzate de carii si gingivita.

Într-un raport publicat 1994 de către cinci societăţi producătoare de ţigări de top, timol a fost listat ca una din 599 aditivi pentru ţigări.

Există, de asemenea, dovezi convingatoare că timolul, atunci când este aplicat două-trei ori pe zi, poate elimina anumite tipuri de infecţii fungice care afecteaza unghiile degetelor şi unghii picioare la om.

Riscuri

EPA a revizuit recent literatura de specialitate şi publicate de cercetare cu privire la toxicologie şi impactul asupra mediului de timol şi "Agenţia a concluzionat că timol are potenţialul de toxicitate minimă şi prezintă un risc minim" (40 CFR partea 180, volumul 74, pagina 3-25-2009 12613)

General

Formula moleculara: C2H7N

Dimetilamină sau N-metilmetanamina este un compus organic, incolor,fiind un gaz inflamabil lichefiabile cu miros de amoniac de peşte. Dimetilamină este în general utilizat în soluţii apoase aproximativ 40%.

Proprietati

Starea de agregare: gaz Aspect: gaz incolor cu miros iritant Densitatea: 1.883 kg/m3; 0,001883

g/cm3 Masa molara: 45.08 g/mol Punctul de topire: 181 K (-92,15 °C) Punctul de fierbere: 280 K (6,85 °C) Solubilitate: solubil in apa

Chimie Dimetilamină este o amină secundară.

Molecula constă dintr-un atom de azot cu doi substituenţi de metil şi un proton.

Dimetilamină este o bază şi pKa de sare de amoniu a CH3-NH2 + CH3-10.73, o valoare intermediară între metilamină (10.64) şi trimetilamina (9.79). Dimetilamină reacţionează cu acizii pentru a forma săruri.Clorhidrat de dimetilamină este un solid alb, inodor, cu un punct de topire de 171.5 ° C.

Dimetilamină este produs prin reacţia catalizat de metanol cu amoniac la temperaturi ridicate.

Biochimie Blattella germanica gândac folosind

dimetilamină ca un feromon de comunicare.

nitrosation dimetilamină în care se confruntă cu un pH uşor acid pentru a da dimethylnitrosamine. Această substanţă cancerigenă animalul a fost detectate şi cuantificate în probe de urina umană pot apărea de la nitrosation de oxizi de azot în dimetilamină ploii acide în ţările cu un nivel ridicat de industrie.