12
Povestea castanelor de Trenca Banciu La marginea unei păduri dese de brad se rătăcise un castan care îşi infipsese rădăcinile aici, unde soarele bătea mai tare şi ploaia îi spala mai uşor crengile şi frunzele. Deşi era tânăr, avea o coroana destul de frumoasă şi bogată, încât umbra lui plăcută îmbia la odihnă pe oarecare trecător ce rătăcea cumva pe acolo. Tatăl lui, castanul cel batrin, îi povestise lucruri minunate despre neamul castanilor. Bunaoară, îi spusese că se făcuse aşa frumos, mare şi puternic dintr-o castană mică îngropată în pământ, că florile de castan sunt roz-albe, înflorite ca nişte rochiţe puse una peste alta, cu margini de danteluţă. Îi mai spusese că florile stau în sus, întocmai ca luminările de la pomul de iarnă, că din flori ies castane şi câte şi mai câte lucruri alese care-i placeau şi pe care dorea să le vadă cât mai repede. Dar ce păcat, era prea tânăr! În serile calde, când vântul îi mângâia frunzele verzi, late şi crestate adânc, de parcă erau nişte palme întinse, el se gândea cu bucurie la timpul când va ajunge să vadă aceste lucruri minunate. Foşnindu-şi frunzele, spunea: - ” Pe fetiţele mele le voi numi castane, am să le dau numele meu." Şi aşa făcu. Trecură câteva primăveri şi, în sfârşit, veni o primăvară caldă, cu ploi destule şi el înmuguri, apoi înfrunzi şi... ce să vezi? într-o dimineaţă castanul se sculă cu noaptea în cap, fiindcă cineva nu-l lăsa să doarmă. - “Scoală tăticule şi să vezi ce frumoase suntem. Ne-ai aşteptat mult şi acuma dormi?"

Povestea castanelor

  • Upload
    cuzmin

  • View
    404

  • Download
    39

Embed Size (px)

DESCRIPTION

text si indicatii metodice

Citation preview

Page 1: Povestea castanelor

Povestea castanelor de Trenca Banciu   

La marginea unei păduri dese de brad se rătăcise un castan care îşi infipsese rădăcinile aici, unde soarele bătea mai tare şi ploaia îi spala mai uşor crengile şi frunzele. Deşi era tânăr, avea o coroana destul de frumoasă şi bogată, încât umbra lui plăcută îmbia la odihnă pe oarecare trecător ce rătăcea cumva pe acolo. Tatăl lui, castanul cel batrin, îi povestise lucruri minunate despre neamul castanilor. Bunaoară, îi spusese că se făcuse aşa frumos, mare şi puternic dintr-o castană mică îngropată în pământ, că florile de castan sunt roz-albe, înflorite ca nişte rochiţe puse una peste alta, cu margini de danteluţă. Îi mai spusese că florile stau în sus, întocmai ca luminările de la pomul de iarnă, că din flori ies castane şi câte şi mai câte lucruri alese care-i placeau şi pe care dorea să le vadă cât mai repede. Dar ce păcat, era prea tânăr! În serile calde, când vântul îi mângâia frunzele verzi, late şi crestate adânc, de parcă erau nişte palme întinse, el se gândea cu bucurie la timpul când va ajunge să vadă aceste lucruri minunate. Foşnindu-şi frunzele, spunea: - ” Pe fetiţele mele le voi numi castane, am să le dau numele meu." Şi aşa făcu.Trecură câteva primăveri şi, în sfârşit, veni o primăvară caldă, cu ploi destule şi el înmuguri, apoi înfrunzi şi... ce să vezi? într-o dimineaţă castanul se sculă cu noaptea în cap, fiindcă cineva nu-l lăsa să doarmă. - “Scoală tăticule şi să vezi ce frumoase suntem. Ne-ai aşteptat mult şi acuma dormi?"Castanul, somnoros, nu pricepu ce se întâmplă, privi în toate părţile, scotoci printre frunze, mai dădu la o parte nişte crengi şi auzi un chicotit. - ”Hi, hi, hi ce nu ne vezi? De ce ne cauţi la întuneric? suntem la lumină, aici sus spre soare!"Mare i-a fost bucuria castanului când a văzut floricele stând cu piciorusele înfipte în crenguţa de care erau prinse. - “Dar tot nu văd, unde sunteţi?" - “Hi, hi, hi ne-am ascuns între frunzele tale! Caută-ne!"Înţelegând despre ce e vorba, de bucurie, castanul începu să-şi clatine crengile, să-şi foşnească frunzele şi să murmure: - “Florile mele dragi, florile mele scumpe, de c\nd vă aştept". Le rugă apoi ca rând pe rând, să treacă prin faţa lui să le vadă. Învârtindu-se pe vârful picioarelor cu capul sus, cu rochiţele alb-roz înfoiate şi împodobite cu minunate danteluţe, au trecut pe rând prin faţa lui. Mare lucru nu a văzut, dar nu mai putea de fericire. Le privea şi nu mai se sătura zicându-şi: “acolo în rochiţele înfoiate sunt fetiţele mele, ce fericit sunt!" Din ziua aceea, nu mai cuteza să-şi mişte crengile, nici frunzele pentru a nu

Page 2: Povestea castanelor

supâra somnul fetiţelor lui. Dis-de-dimineaţă castanul se scula în râsetele şi veselia florilor. Ele se jucau în soare, făceau baie în roua dimineţii, apoi îşi înfoiau mai tare rochiţele în care se prindea câte un bob de mărgăritar şi în care curcubeul îşi oglindea brâul cu minunatele-i culori. La amiază, şedeau tolănite la soare şi-şi povesteau în soaptă. Din când în când, câte o albină venea să le aducă veşti din locuri îndepărtate, iar ele, drept mulţumire, îi umpleau cosuleţele cu pulbere galbenă scuturată de pe rochiţele lor şi îi dădeau sticluţe pline cu suc dulce, dulce, pe care albina îl căuta în toate florile să-l ducă acasă, să hrănească albinele şi să fabrice mierea. Seara, în amurg, înviorate de adierea dulce a vântului şi înfiorate de mângiierea lui ascultau cântecele păsărelelor şi-şi torceau firul amintirilor de peste zi. Şi aşa zilele treceau, florile se desfăceau şi erau din zi în zi tot mai frumoase. Într-o dimineaţă, s-au sculat mai vesele ca oricând. Se gândeau să stea mai mult la soare, să facă mai multă baie şi apoi să se joace fel de fel de jocuri, când să se îmbrace, nu şi-au mai găsit rochiţele. - “Unde or fi rochiţele noastre? Cine le-o fi luat?" au strigat ele supărate. De necaz, au început să plângă. În sfârşit, după ce s-au potolit de plâns, uitându-se în jur, au văzut că rochiţele erau căzute jos, rupte bucăţele, bucăţele. S-au întristat de tot. Castanul văzându-le necăjite, le-a îndemnat să-şi facă alte rochiţe. Acestea se cam învechiseră şi nu mai erau chiar aşa de frumoase. În timp ce se sfătuiau ce să facă, au văzut o frunză care şedea întinsă la soare, desfătându-se. - “Dragă frunză nu ne dai din culoarea ta să ne ţesem câte o rochiţă nouă?" - “Ba vă dau chiar şi câte o bucăţică de frunză, dacă vreţi". În câteva ceasuri castanele şi-au croit câte o rochiţă verde care se parea că nu era aşa de frumoasă ca cealaltă. În seara aceea, în loc să râdă, să povestească, s-au culcat tare triste. Una dintre ele n-a dormit şi se gândea ce să facă pentru ca rochiţele lor să fie frumoase. Dar minune: a doua zi, pe poalele fiecarei rochiţe, sclipeau aceleaşi pietre scumpe şi strălucitoare ca şi pe celelalte când a venit albina să le mai povestească ce este nou prin lume, au rugat-o să le aducă nişte podoabe ca să-şi înfrumuseţeze rochiţele. Albina le-a adus o sumedenie de ace pe care şi le-au înfipt în rochiţe, pe toate părţile, iar dimineaţa, în vârful fiecărui ac sclipea câte un bob de mărgăritar, în care razele de soare jucăuşe, dădeau scantei tare luminoase. Toată vara castanele au stat la soare, făcând o baie calduţă sub razele lui dogoritoare, care le mângâia cu dragoste. Castanul le iubea pentru că erau cuminţi şi harnice, le adormea cu şoaptele vântului, care se strecura printre frunze şi aducea ţârâitul greierului sau ciripitul păsărelelor, le mângâia cu frunzele lui din care le făcuse un pat bun, odihnitor. Vara trecu, cu cerul ei senin, cu cântece de păsărele şi cu ploi calde.

Page 3: Povestea castanelor

Frunzele multor copaci, îngălbenite, îşi luau zborul plutind în neştire prin aer şi, apoi, căzând pe pământ, care unde nimereau. Şi castanului i se îngălbeniseră frunzele şi au început să-i cadă una câte una. Îşi făcea şi el pregătirile de iarna. Într-o zi, când încă soarele mai arunca suliţi fierbinţi, castanul stătu de vorba cu fetiţele lui, spunându-le: - “Vine vremea când va trebui să vă faceţi o altă rochiţă. Aţi crescut mari, rochiţele pe care le aveţi vor fi prea mici şi se vor rupe ca şi celelalte. Îngrijiţi-vă din timp şi bagaţi de seamă să aibă o culoare care să ţină caldura, ca, de pilda, cafeniul." Castanele au ascultat sfatul tatalui şi, harnice, au pornit la lucru. Au adunat fire scumpe şi lucioase, cafenii, din crenguţele castanului şi şi-au făcut câte o rochiţă de toată frumuseţea. Avea culoarea cafenie, iar în jurul gâtului, i-au pus câte un guleraş alb care o înfrumuseţa şi o înviora nevoie mare. Au trecut încă multe zile în care castanele căutau să se mai bucure de zâmbetul cald al zilelor de toamnă. Într-una din aceste zile, văzură că rochiţele cele verzi nu le mai încăpeau. Atunci, îmbracară pe cele cafenii şi începură să se sucească şi să se învârteaască în faţa soarelui. Tot mişcându-se, uneia îi scăpă un picioruş şi, buff! a căzut în iarbă. Vai, cum s-a speriat! Clatină capul să şi-l limpezească. Privi în jur, erau numai fire de iarbă. Începu să plângă şi să spună: - “Nu vreau aici, vreau sus la tăticul meu!" Un fir de iarbă mai gros şi mai înalt şi care părea să ştie tare multe, i-a spus că înapoi nu va mai ajunge niciodata, ci, mai degraba, în buzunarul unui copil de grădiniţă va fi locul cel mai bun. Castana şi-a sters ochii, a zâmbit, s-a mai uitat încă o dată în jur şi, a părut mulţumită, mai ales când şi-a dat seama că rochiţa cafenie, pe care o îmbrăcase înainte de a cădea, este curată şi sclipeşte în razele mângâietoare ale soarelui de toamnă. De acolo, din iarbă, privi la tatăl ei şi-i zimbi, el îi răspunse foşnindu-şi frunzele. Şi a stat castana acolo câteva zile minunindu-se de cele ce vedea. Un melc se chinuia să-şi repare uşa la căsuţă, pentru a nu-l apuca iarna cu ea stricată, nişte furnici alergau grăbite cu sacii plini mai grei decât ele, pe care-i duceau în căsuţele lor, să aibă cu ce se hrani în iarna grea care va veni, doar greieraşul nu se gândea la ce se va întampla. Stând picior peste picior pe o frunză, se mai desfăta în slabele raze ale soarelui şi, din când în cînd, îşi încerca vioara la care nu avea să mai cânte toată iarna. Într-una din zile, privind iscoditor în toate părţile să vadă ce mai e nou, castana a auzit un glas care spune: - “Să fii cuminte în cărucior, până adun eu castanele cu care ne vom juca acasă: Era o fetiţă care-şi adusese păpuşa la plimbare, când a auzit castana una ca asta, se bucură nespus de mult. Fetiţa o culese şi astfel ajunse în cărucior lângă păpusică. De acolo, zimbi, pentru cea din urmă oară castanului, care privind dupa ea, şi-a foşnit frunzele aşa de tare, încât toate celelalte castane au căzut jos şi aşa a terminat şi el pregătirile pentru somnul de iarnă, gândind că în

Page 4: Povestea castanelor

anul care va veni, va avea mai multe castane, pe care le va da copiilor să se joace.

 

Page 5: Povestea castanelor

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ PROPUNĂTOARE: ELENA LUPŞAN Nivelul II (grupa mare )Tema de studiu:” Cine şi cum planifică/organizează o activitate”Subtema: “POVESTEA CASTANELOR ” de Trenca Banciu.

Page 6: Povestea castanelor

Mijloc de realizare: Activitate integrată Tipul de activitate: Dobândire de cunoştinţe şi deprinderi. Forma de organizare: Frontală/individuală.Activitate pe domenii experenţiale: DLC+ DEC.DLC: Povestirea educatoarei: “Povestea castanelor” de Trenca Banciu. DEC:”Povestea castanelo” (desen- scena preferată).Durata:25-30’Scopul: dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a naturii, precum şi stimularea curiozităţii pentru înţelegerea şi investigarea acesteia.Consolidarea deprinderii de a asculta o poveste. Stimularea exprimării orale corecte şi coerente. Realizarea de conexiuni între cunoştinţelor copiilor.Formarea şi consolidarea tehnicilor specifice desenului. Obiective operaţionale: O1-să asculte cu atenţie povestirea . O2-să răspundă la întrbările adresate formulând propoziţii simple corecte din punct de vedere gramatical.. O3-să exprime prin cuvinte stările emoţionale provocate de întâmplările povestirii. O4-să realizeze tema artistico-plastică aleasă.

O5-evaluarea performanţelor copiilor.Strategii didactice: a) metode de predare: povestirea,explicaţia,conversaţia, problematizarea,descoperirea, exerciţiul.

b)mijloace didactice: povestirea (imagini), fişe de lucru, creioane. c) forme şi metode de evaluare: frontală şi individuală. Biblografie:Curriculum pentru învăţământul preşcolar, MECT-2009.

Caietul profesional 2006. Ghid pentru proiecte didactice, Editura Didactică, 2008. Învăţământul primar şi preşcolar 3-4/2012. Evenimentul didactic Conţinutul ştiinţific Strategii didactice Evaluarea 1.Momentul organizatoric

-pregătirea climatului psiho-afectiv necesar desfăţurării/activităţii.

-copiii participă la organizarea activităţii.

2.Captarea atenţiei -se descoperă un coşuleţ în care sunt castane.

conversaţia Se observă comportamen-tul nonverbal al copiilor.

3.Anunţarea temei şi a obiectivelor

Tema:”Povestea castanelor”de Trenca Banciu. Desen:Scena din “Povestea castanelor”(la alegere).

conversaţia explicaţia

Se observă comportamen-tul copiilor.

Page 7: Povestea castanelor

4.Realizarea conţinuturilor şi dirizarea învăţării

1.DLC-a) se aminteşte tema:”Povestea castanelor”de Trenca Banciu- sugerez copiilor să asculte povestea castanelor.-b) plan de întrebări: Unde se se rătăcise castanul?Din ce s-a dezvoltat castanul ? Ce fel de rochiţe au purtat castanele prima oară? Ce insectă le vizitează ? Cănd se îmbracă florile castanului în culoarea verde? Dar în cafeniu? De ce? Ce se întâmplă toamna cu castanele?2.DEC- fişe cu scene din povestea castanelor.

expunerea expicaţia

conversaţia

descoperirea

problema-tizarea

exerciţiul

Observarea comportamen-tului copiilor.

Aprecieri individuale

Aprecieri colective.

5..Obţinerea performanţelor

1Activizarea vocabularului cu cuvintele:castan-castane, picioruşe, roz-albe, danteluţe, amurg, podoabe, cafenie.2-Expunerea lucrărilor copiilor (expoziţie).

conversaţia

exerciţiul

Aprecieri individuale

6.Evaluarea performanţelor

- cu privire la modul în care au audiat şi reprodus momentele principale ale povestirii.- se fac aprecieri asupra lucrărilor, aleg lucrarea preferată, motiveză alegerea făcută.

conversaţia

explicaţia

Aprecieri individ-uale, colective

7.Încheierea activităţii

Fac aprecieri asupra modului de implicare a copiilor la activitate

conversaţia Aprecieri individuale şi colective