Elena Netcu

POVESTEAT]NUI

LEGIONAR

TETRA$-' $cris. Publici.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomflnieiNETCU, ELENA

Povestea unui legionar lElenaNetcu. - Snagov :

Letras,2016rsBN 97 8-606-94144-0-8

821.135.1-31

intreaga responsabilitate pentru conlinutul acesteica(i apa(ine autorului.

Copyright 2016, Elena Netcu. Toate drepturilerezervate. Copyright 201 6, Editura LETRAS

Carte distribuitd de PIAIA DE CARTEv,rvrrw. p i atadeca rte. netemai I : office@piatadecarte.com. rotel.021 367 5228 ll 0787 708 844

Pentru solicitdri de publicare vd putefi adresaEditurii LETRAS, pe mail, la adresaletras@ piatadeca rte. co m. ro

Cuprins

Pe urmele trecutului 7

Bunicul meu legionar 25

Mdtuga Mina - fiicd de legionar 31

Idealurile unor tineri 36

Prigonirea studenfilor legionari 43

in viltoarea eveniment elor 52

R[fuieli gi orgolii nemdsurate 60

Procesul lui Manciu 64

intdlniri intaind,T0

Vinovat de orgoliu nesdbuit 78

Nunta lui Codreanu 83

Avdntul in politic6 88

Marqul inBasarabiag4

Cavaleri medievali prin sate 105

Din nou in vdltoarea politicii 109

Dizolvarea Gdrzli de Fier 122

Trei legionari il impuqc[ pe I. G. Duca 132

Arestarea bunicului meu legionar l4O

Mdtuqa Mina s-a ndscut in inchisoare 159

Bunioul iese din inchisoare 167 '

Din nou alituri de cdpltan 173

Gdnduri despre cdpitan 177 ' ,

Nostalgiile mltugei Mina 193

Mdtusa Mina acuzd 196

Jertfa legionard din Spania 200

Itinerariu legionar la Isaccea 212

Desfi inf area partidelor 2 I 9

Arestarea lui Cornelit Zelea Codreaun 227

Un proces trueat232

Supraviefuirea246

Asasinarea cdprtarntlui 2 49'

Epilog257

Despre autor 258

s

Motto:

Istoria mare tSi puneindividuale Si colective.

amprenta asupra destinelor

Pe urmele trecutului

in jurul meu plutea nestingheritd singurdtatea. came ra pdreacd se rotegte in sens invers. o maqind a timpului datd inapoi.Tic-tacul imi rlsuna in urechi gi urmdream cu privirea foculdin vatrd. N-am vrut s[ aprind lumina. Mi fascina jocul delumini qi umbre care inv[luia incdpere a supraincdlzitd.

Prin minte imi treceau franturi de amintiri despre iubirilemele, despre tinerefea qi copildria mea. O viaf[ de om pe careo prinzi in zbor intr-o secund6.

in acest pat md inghesuiam sub plapumd cu Siomka qiAlexei, fra{ii mei mai mari pe care eu ii vedeam puternici qide temut- N-aveam voie sd-i contrazic, nici nu indrdzneamsd-i infrunt vreodatd, cdci o incurcam. M6 fdceam mic defiecare datd qi md pitulam dUpd sob6. Voiam s6 trecneobservat de teami sd nu m6 pund la cine qtie ce corvoadd.

Seard de sear6, babugka ne povestea in ucraineandint6mpl6ri de demult. Era bunica din partea tatdlui. Ldngd, eaam crescut. Ascultam cu sufletul la gurdtoate povegtile, p6n6adormeam in leginarea cuvintelor ei bl6nde, m6ng6indu-mifruntea. Pe mine mi iubea cel mai mult. Md lua pe genunchiiei butucdnoqi qi-mi recita de multe ori aceeaqi poezie ?nucraineand. Era cu niqte iepuraqi care se duceau la moar6 ginu gtiu ce mai ficeau, dup6 cum imi traducea ea. O poezioardpe care eu o spuneam stdlcit, cdci la patru ani consoana ,,1..imi dddea de furci, ceea ce stdrnea o mul{ime de r6sete, spredesfrtarea celor din jurul meu.

Bunica Marusea {inea neap[rat sd vorbesc gi inucrainean5, o limbr care mi se pdrea imposibild. pdnd la

Elena Netcu

urmd ins6, de dragul ei, am inv[!at-o. Tata ii reproqa de

multe ori:

- Lasd, mamugka, bdiatul in pace! Doar nu vrei s6-i

impuiezi capul cu o limbd slavd. Nu mai avem nici o

speran![ s[ ne intoarcem in Basarabia. $i dacd ne-am

intoarce, la ce ne-ar folosi? Tot un drac! De bolgevici nu

scdplm! $i-au vdr6t coada qi pe aici, tr[im dup[ tiparul lor!

Nu vezi? Manevrele militare le fac prin Dobrogea. Cine gtie

ce le-o mai trece prin cap! O s[ ne ia cu p6m6nt cu tot!

- $i dac[ ne-o lua, Ichime, cu atdt mai bine pentru Igor.

Trebuie sd cunoascd limba, cum vrei sd se descurce?

Adevdrul este c[ babugka tdnjea dupd locul ei de baqtin6

din Basarabia de Sud. imi povestea c-au fost nevoili s[ se

refugieze din Tatar-Bunar. Nu se mai putea trdi acolo.

Cazacli zaporojeni frceau pr[pdd pe unde ajungeau. Au dat

foc satelor, au jefuit, au siluit fete qi femei firdapdtate. Erau

fiare s6lbatice.

Cei mai mul{i ndpbstuifi au ajuns in Dobrogea impreunlcu alli ucraineni.

Dar eu despre rudele mamei voiam s[ aflu. De aceea o

s6cAiam cu tot felul de intrebdri.

Mama mea nu vorbea prea multe despre pdrinJii ei.

De cdte ori o intrebam, t[cea. Uneori avea lacrimi in ochi,

dar nu-mi spunea nimic. Abia mai tdrziu, cred c[ eram princlasa a $aptea, s-a aqezat l6ngd mine pe prispd qi mi-apovestit cu vocea ei qoptit6:

Povestea unui legionar

- Igor, cred cd a venit timpul sd-{i povestesc desprebunicii tdi. imi amintesc de ei foarte vag. Trdiau in Bereqti deGala{i, pe atunci jude{ul Covurlui. Aveam zece ani c6nd auvenit jandarmii in puterea nop[ii gi i-au ridicat. Mama era cuburta la gurd. Agtepta al treilea copil pe mine gi pe fratelerneu, Corneliu, ne-au luat bunicii din Botoqani, dar nici acolon-am stat prea mult, cdci ;i ei erau bdtrani gi bolnavi.Pe mine m-a dat unor negustori care bdteau drumurile {driivdnzdnd piei. Erau din Dobrogea, dintr-un sat de pe malulDundrii, se numea Principele Neculai. Apoi s-au mutat aici,in Poqta, unde s-au stabilit mai multri ucraineni gi unde aur[mas pdnd au murit. Aici l-am cunoscut pe tat6l tdu, frceaparte din neamul lui Stepaniuk. Tot satul e plin de veri,mdtuqi, cd de-ar fi sd plecdm inapoi in Basarabia, tot neamullui taicd-tdu n-ar inc6pea intr-un camion. Sunt sdritori lanevoie, nu te-ar l6sa la necaz. N-am maivdzut un neam atdtde unit.

Este in firea lucrurilor s6 vrei s[-fi cunogti originile. Dartot atat de adevdrat este c[ in timpul vie]ii sunt momentecdnd itri vin ?n minte frdnturi din copildrie. vr6nd-nevr6nd,trecutul te urmdregte. Nu-l poli ignora.

C0nd eram mic, mama imi spunea multe povegti culegionari. Eram captivat de curajul lor qi uneori iimdrturiseam mamei c-a$ vrea sE m6 fac gi eu legionar ca s6curdf tara de duqmani.

- Nici sd nu visezi la asta, Igor, acum nu mai suntlegionari, au fost de mult gi nu tofi au fbcut fapte bune.Ce-{i spun eu acum sunt poveqti despre adevdra{ii legionari,

Elena Netcu

nu despre cei care au trecut de partea comunigtilor qi au ajuns

niqte cdldi.

- in carteanoastr[ de istorie nici nu se aminteqte despre

ei.

- Nu se aminteqte, Igor, n-aveau nici un interes sd se

afle adevdrul.

- $i totuqi, cine erau legionarii?

- Adev[ra{ii legionari cutreierau satele qi cdntau cdntece

despre {ara noastr[ sfdntd qi lumea le iegea in cale qi-i

cinsteau. Li s-a dus faima cd sunt adevlrali romdnicu dragoste de neam.

Eram elev qi abia buchiseam cartea de istorie. Nu-midSdeam seama de multe lucruri. Eram ins[ fascinat de

poveqti cu eroi. Mama imi spunea cd au trbit, c[ au existat cu

adev[rat, dar despre asta o sd inv6! c6nd mI fac mare.

- Altri copii au mai mul1i bunici, mamuqka, eu de ce am

doar unul?

- Pentru c-au murit, dragul meu Igor. Nici eu nu-icunosc. Aveam zece ani cdnd i-am vdzut ultima oar[.

$tiu doar c[ au fost legionari.

- Mamugka, de ce nu invlJdm la qcoald despre ei?

Despre asta n-ai voie sd vorbegti decdt in qoapt6,

dragul meu. De fapt, mai bine sd nu vorbeqti niciodatd.

E periculos!

Tlceam. Am in{eles cd-mi este interzis sd pun intreb[ri.Mama n-avea timp de mine qi atunci alergam la babuqka.

10

Povestea unui legionar

CAte poveqti nu-mi spunea! Ea qtia mai multe dec6t mama.Pe unele le-am uitat, cdci se bf,teau cap in cap cu ceea ceinvSfasem la qcoald. Numai cd babuqka mi le spunea atdt defiumos, incdt mi se perindau prin fa\a ochilor tot felul descene, cu soldafi care qi-au dat via\a pentru [ard,. Mai tdrzitam infeles cd istoria este o poveste. Poveqti despre oamenimari. M[ uitam la tablourile cu regi qi impdrafi, cu mareqaliEi generali, la scene de rdzboi in care md imaginam in toiulluptei. Mi-a rdmas in suflet acest g6nd, ?nvdluit in mister.Am crescut cu asta. Era ca un vis inaccesibil.

Am fost toatd, viala un gr[bit. intr-o fug[ continud.Nici nu gtiu cum a trecut timpul.

Sunt aici, in casa pirinlilor mei, dupd o viajd trditd, laoraq, unde niciodat[ nu m-am putut adapta. Sunt un rebel.Am trlit mereu cu nostalgia locurilor natale. Satul meu debaqtin6, Poqta, rdmdne pentru mine cel mai frumos loc.Deqi este situat la qes, intinderea lui pe o suprafald de c6{ivakilometri, pierzAndu-se in p6durile incAlcite ale dealurilorTelilei, pare o oazd de linigte.

Tdcerea lanurilor de gr6u, fognetul rdzlel al tufiqurilor,r0nduite pe firuI de api numit Derea, c[r5rile qerpuite pe careurc[ domol turmele de oi - toate imi umplu sufletul deimpdcare, de linigte. Md ad0ncesc in mine, int6lnindu-m6 cuvegnicia.

H[ldduiam prin pddurea de la marginea satului,pierzdndu-md ?n ad6ncul ei, uitand sd mai vin acasd.imi potoleam foamea cu pere pddurele, maronii, zemoase,culegeam coarne cdzute generos prin rarba mitdsoasd,viluritd printre crengile uscate. Nici nu-mi pdsa dacd"

11

Elena Netcu

pierdeam cdrarea bltdtoritd de turmele de oi. Coboram in

vdlcea, unde qtiam cd este un izvor cu apd limpede, curgdnd

printre pietrele lucitoare.

Dar cel mai mult zdboveam pe dealul Dtdgaica, mai ales

c6nd cimbriqorul era in floare gi md imb[ta cu aroma lui tare,

blrbdteasc[. Aici, pe Drdgaica, dealul tinere{ii mele, innopJile cu lund m[ plimbam cu Lia. Eram am6ndoi zdpdcitri.

Tineri, rebeli amAndoi, nu mai {ineam cont cd mamuqka ne

impunea sd nu intdrziem prea mult dupd apusul soarelui, cd

nu se cuvine, c[ ne vede satul, cd vorba aia, ,,Eqti ditamai

fl[c[ul, Igor, cum sd umbli noaptea teleleu, pe coclauri, cd nu

scapi de gura satului...". $i nu sc[pam! A doua zi tot satul

qtia c[ bdiatul lui Ichimaq - aga-i spuneau tat[lui meu - a fost

cu inv6!6toareaLia:

- Ce vorbeqti, fa, o qtii pe olteanca aia durdulie,

frumoasd, cu p[rul frcut inele?

- A, nepoata inv[!6torului? P6i, e datd dracului! Merge

in{epatd qi mdndrd, duduie pdmdntul, ce mai! A pus mdna

pe Igor!

- $i cum ifi spuneam, fa, veneau dinspre pddure, cine

qtie ce-or fi mai fbcut, ce vrei, tineri, fierbe sdngele in ei!

imi vin in minte frdnturi cu cei doi frali ai mei mai mari

care, de cele mai multe ori, md dojeneau sau se amvzau pe

seama mea. Trebuie sb v[ mai spun cd am o sord mai micd cu

un an decdt mine, Ana. Era o dulceafb de fatd' Blondd cu

ochii verzi ca frunza de l6star, cu nuan{e gdlbui. Aveau nigte

reflexe aurii, incdt ?i spuneam uneori: ,,Aniuqka, tu eqti fata

cu ochii de aur, eqti o comoard la casa omului." Rddea qi se

t2 I3

Povestea unui legionar

alinta. O dr[gildqenie de fatd sora asta a mea... Cu ea mdinfelegeam cel mai bine cdnd eram mic. Poate pentru cI eramapropiali ca vdrst[. Ne ascundeam amdndoi in podul casei s6nu ne giseascd Siomka. El era cel mai riu cu noi. Strigamdupd el: ,,Cdpcdunule, strigoiule, Griga nebunu'!!!" Trebuiesd v[ spun c[ nea Griqa Ssta era spaima satului. Oamenii ?l

ocoleau de la o pogtd, cdci f5cea mereu tdr[boi c6nd o lua lamdsea. Unii dintre ei, mai b6qcdliogi, numai de-ai dracului,?l chemau la ei, sd-l aglteazmuiascd cu ceva, dar mai multil stdrneau qi s5 te fli toatd, ziua circ in tot satul. Se lua deunul, se lua de altul qi pAnE nu m0nca o b[taie sor6 cumoartea nu se potolea. Aga gi cu Siomka. Dar aveam grija s[stau departe de el ca sd nu md prind[.

CAnd eram mic, s[ream in pat gi md cuibdream la perete,crezdnd c5 n-o sd md mai impingd nimeni. incd imi maisugeam degetul, spre disperarea mamei. R[mdneam mereudezvelit, cdci n-aveam putere sd trag aqternutul spre mine.Peste noapte primeam c0te un ghiont de la Siomka. Parcd-iaud vocea rdguqitd: ,,Bag[-te-n perete, Igor! intoarce-te cuspatele qi nu te mai bA1di, cd te azvdrl acum din pat!" T[ceamchitic! imi era fric[ de el. Nu in{elegeam cum s[ md bag inperete. imi lipeam obrazul de zidul rece qi md scuturam defiig. Siomka era mai mare cu vreo cinci ani dec0t mine, iareu abia implinisem qapte. Peste noapte trdgeam spre mineplapuma cu un fel de rdzbrtnare, p6nd rdm6neau am6ndoidezveliti. Dac[ trecea mama prin camerd, ne invelea aga cumEtia ea, inc6t ne bucuram ?n mod egal de plapumd. Pe atunciIlceam focul intr-o sob6 joasl cu plit[, ziditd din lut qi

pietriq. Uneori scotea un fum, de ne usturau ochii. A doua zine miroseau hainele de la o poqt6, dar nu ne frdm6ntam