Povestea unui soricel zburator

Scenografie

Din punct de vedere scenografic, doresc sa lucrez pe doua planuri: interior si exterior. In planul interior se

regaseste o camera in care se afla o biblioteca mare cu carti, obiecte de recuzita si o fereastra mare

rotunda, in care, pe parcursul spectacolului, vor aparea noi obiecte: harti, ustensile de constructie etc.

Acesta este cadrul cu care incepe spectacolul. De indata ce se aprinde lumina, observam in aceasta camera

un copil (papusa de aproximativ 1 metru inaltime), care se joaca cu un avion de hartie, iar in spatele lui,

stand pe un scaun, citind ziarul, pe bunicul acestuia (actor). Cei doi au o discutie despre avionul copilului.

Copilul intreaba daca intr-o zi va putea pilota un avion adevarat, iar bunicul incepe sa-i spuna o poveste

cum demult a existat un soricel mic ce a reusit sa faca ceva maret.

Se stinge lumina pe inceputul povestii, iar cand se aprinde vedem soricelul cum se lupta cu o carte imensa,

incercand sa o coboare din biblioteca. Avem un joc pe tema aceasta (cade, darama alte obiecte etc.).

Atunci cand cadrul se schimba, avem o strada (de mentionat ca strada este acelasi element de decor cu

podeaua casei, care este o rampa ce se transforma, pe rand, in strada sau podea) pe marginea careia, de

o parte si de cealalta, avem cladirile orasului. In spate se afla un ecran pe care se va folosi retro-proiectie.

Pe acesta vor aparea, pe rand, fie fereastra casei, fie continuarea orasului cu cladiri in departare, in functie

de perioada zilei (zi/noapte), portul, ceasul de gara, umbra liliacului sau, la final, umbra mare a Statuii

Libertatii.

Pe partea stanga, decorul este format din doua elemente. Pe o parte avem biblioteca, iar atunci cand este

intors (acesta fiind pe roti), avem cladirile orasului. Pe partea dreapta vom avea un acoperis de casa, care

va deveni un element important in desfasurarea actiunilor din spectacol. Este locul de unde soricelul isi

efectueaza toate incercarile esuate cu primele aparate de zbor. De asemenea, este locul pe unde este

fugarit de pisica atunci cand vrea sa plece cu vaporul din port. In timp ce fuge pe acoperis de pisica, este

aruncat in aer, dupa ce pisica paseste pe o scandura pe care se afla soricelul, iar acesta cade intr-un canal

cu apa cu tot cu valiza pe care o foloseste pentru a pluti pe post de barca. Tot pe acest acoperis, intalnim

si bufnitele, care stau noaptea de paza, citesc ziarul si il vegheaza pe soricel, atunci cand acesta se furiseaza

pentru a aduna materiale pentru inventia sa.

Personaje

Soricelul

Papusa de aprox. 60 cm inaltime, complet articulata manuita de 3 papusari cu ajutorul unor tije scurte.

Este imbracat in nuante de maro, vintage, anii ’20.

Copilul

Papusa complet articulata, aprox. 120 cm inaltime, acelasi sistem de manuire ca la Soricel. Este imbracat

ca un copil din zilele noastre. Varsta – 7 ani.

Pisica

Ca dimensiune, aceasta va fi mai mare decat o pisica in marime naturala deoarece trebuie sa creeze iluzia

ca este mai mare decat Soricelul. Va avea aprox 120 cm lungime si 100 cm inaltime si va fi manuita de trei

papusari cu ajutorul unor tije mai lungi.

Bufnita

Va avea dimensiuni de 120 cm inaltime cu aripi foarte mari pentru a fi cat mai impunatoare. Ma gandesc

la un sistem in interiorul ei care sa-i permita miscarile capului si sustinerea corpului, iar la aripi se vor folosi

tije. Va fi manuita de doi sau trei papusari.

Capetele papusilor vor fi construite din polistiren in asa fel incat sa fie cat mai expresive si sa transmita

cat mai clar personalitatea fiecarui personaj. La corpurile Soricelului si copilului se va folosi lemn, iar

pentru articulatii sistemul joint ca la marionete. Corpurile pisicii si bufnitelor se pot realiza din polistiren

pe care se vor adauga detalii de tip blana, pene si alte elemente. Aripile bufnitei vor fi realizate din mai

multe spite metalice sau din lemn pe sistem de umbrela pentru a ajuta la inchiderea si deschiderea

acestora.