Povestea unui tren,

Buna! Eu sunt o gara. O gara neînsemnată. Stau si privesc trenurile care pleacă si vin. Așa e viața. Trenurile vieții iau direcții diferite. Uneori se intersectează, alteori trec paralel, alteori se opresc pentru o vreme si pornesc mai departe in calea lor. Vreau sa va spun povestea unui tren. Un tren care a pornit cu zece ani in urma din gara Prieteniei:

Trebuia asezat ceva trainic pentru tineri. E drept, pe atunci erau multe de asezat si cât mai trainic.

La sfatul Preasfințitului Ioan Casian, (pe atunci episcop vicar), cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Nicolae, in trenul prieteniei a urcat tabăra Sfânta Veronica.

Erau multe de asezat. Primii ani, preoteasa, care lucra peste zi, gătea peste noapte si trimitea mâncărurile pentru o noua zi de tabăra. Mai completam cu ceva la reșoul electric si la grătar si asta era.

Apoi programele de educație, Spiritualitate si drumețiile, le lucram si structuram împreuna, uneori peste noapte. De parca era gândită cea mai frumoasa tabăra pentru noi - adultii, dacă am mai fi fost copii!

Cu un început timid, dar cu programe si drumeții frumoase, cu prietenii si amintiri bogate.

Mulți ani tabăra a fost coordonata de Izabela Lazar si s-a remarcat prin metodica predării si diversitatea temelor abordate. Ieșirile la Steveston, Alice Lake, Cultus Lake, Shannon Falls au completat tabloul taberelor de vis. Grupe de copii foarte dedicați, asemenea si părinții, care ofereau o săptămana de suport, transport si erau gata mereu cu ce ar mai fi fost nevoie.

Prezenta Preasfințitului Ioan Casian cât si interesul Înaltpreasfințitului Nicolae au adăugat constant elemente profunde, cum este oficierea Sfintei Liturghii in mijlocul săptămânii, sesiunile q&a (întrebări si răspunsuri) si dezbaterile.

Apoi tabăra a fost coordonata de Cristian Mihăilă, cu multe jocuri pe grupe, dezbateri si drumeții.

Cristina Negrea a preluat coordonarea si a clădit pe structura existenta, si pe experiența anilor anteriori.

A venit pandemia si ordinele de suspendare a activităților de grup.

Iată ca, anul acesta, cu hurducaturi si amânări, dat fiind incertitudinile regulilor si ordinelor, observând regulile la zi, am reușit sa adunam un grup de tineri, mai exact 20, am pornit trenul taberei 2021 tabăra care a avut loc in perioada 23 - 28 August.

Tabăra Sf. Veronica este concepută ca o tabăra de zi, la nivel de parohie, care preia tinerii dimineața, la micul dejun, apoi continua cu rugăciunile de dimineața, cu prezentarea programului de activități. Copiii se întorc seara la casele lor.

Structura programului oferă doua sesiuni de dimineața, cu pauze dupa 45 de minute de activitate, cu gustări si relaxare cu jocuri de grup, apoi, dupa masa de prânz, activități in aer liber, drumeții, vizite la muzee istorice, sau grădina zoologica. Avem si o noapte petrecuta in spațiul din jurul bisericii si cu activități deosebite de camping, grătare si dormit peste noapte in corturi, campere sau demisolul bisericii.

Anul acesta trenul prieteniei taberei Sf. Veronica a fost coordonat de către Ada Roxana Tancou, Cristina Negrea fiind in carantina dupa vizita in România.

In mod inedit, am reușit sa organizam deschiderea oficială, cu conectare zoom, cu participarea Preasfințitului Ioan Casian si oaspeți virtuali de pe coasta de est.

Desigur, lucram la partea tehnica cu voluntari amatori, dar dornici sa ofere tot ce e mai bun, chiar dacă apar ici-colo probleme tehnice neprevăzute cu echipamentul personal si aranjamentele îndrăznețe. Echipa este mereu orienta ca, data viitoare sa fie si mai bine!

…..

Buna, sunt o gara oarecare, încerc sa va povestesc si uneori detaliile o iau înainte.

Trenul prieteniei a pornit anul acesta: 2021, de la gara Săpânța.

In primul vagon a pășit Cimitirul vesel. Tinerii au învățat despre cimitirele si monumentele istorice din România si S-au oprit sa înțeleagă si sa admire cimitirul vesel.

Aici, pe acest continent, avem încetățenite sărbătorile despre schelete, vampiri si câte altele la Halloween.

Vrei nu vrei ești expus, ca tânăr, la aranjamentele si scenariile cu fel de fel de grozavii grotești despre relația cu sfârșitul vieții.

Iată însă ca Săpânța ne oferă o abordare plină de firesc, cu o doza de umor si mult drag in desenele, versurile si infloriturile de pe troițe. Oameni diferiți, cu cariere si povestea vieții versificată, cu troițe împodobite, inspirate si împrăștiate între straturile de flori si verdeața.

Moment de inspirație pe care tinerii l-au folosit sa împodobească, in timpul limitat, propriile troițe.

Un vagon a fost desemnat pentru tema principala. Tema de discuție si reflecție a fost:” locul meu in familie”, cu extensie la locul in biserica si in societatea de azi.

Primul element a fost participarea tinerilor la pregătirea meselor, la servit si curățenia dupa mese, la rugăciunile de la început si sfârșit de masa si Mulțumirea adresată voluntarilor si bunicuțelor care au fost prezente la gătit si la îndrumarea celor mici si sfătuirea celor mari.

Al doilea element a fost participarea unui număr mare de seniori ai taberelor anterioare:

Emilian, Celine, Calina, Diana, Paul, care au ajutat la atelierele de activități si jocuri si au conectat cu cei mai mici.

Desigur “bunica știe mai bine”, cu bunicile Maia, Maria si Doina, alături de tânara bunica preoteasa Ligia, cu “borcanul” plin de bunătăți si sfaturi potrivite.

Au fost reluate discuțiile joi după-amiaza, intr-un format de conferința cu intervenții si participări cat si cu întrebări si răspunsuri interactive.

Sub razele blânde ale înserării, chipurile îmbujorate, dupa drumeția in parc, au deschis ochii mari. Nu departe au fost zilele de izolare, de frustrări ca nu mai pot întâlni copiii de la școala, prietenii, bunicii si locurile de antrenament si de joaca. Mulți au fost ascultători si voinici cu o vorba de încurajare pentru părinții ce treceau prin griji si tensiuni si cu multă grija si iubire pentru bunicii apăsați de grija si temători pentru familie si viitorul nepoților. Acum înțeleg cât de mult a însemnat si înseamnă aportul lor in familie la vreme de încercare.

Tot atunci a fost si prezentarea despre locul in biserica si societate si pregătirea pentru Sf. Liturghie de vineri dimineața.

Au fost prezentate Sfintele Taine ale bisericii, cu accent pe Mărturisire si Împărtășire, a fost prezentată biserica si simbolica ei, cu accent pe slujirea la Sf. Altar si procesiunile liturgice, cu implicarea tinerilor.

Acestea S-au împletit cu momentele de repetiții la muzica, cu răspunsuri la Sf. Liturghie, coordonate de Radu Stana.

Si vocalizele pentru încălzirea vocilor, destul de amuzante dar încurajatoare pentru puterea si limpezimea vocilor, care, iată, suna frumos împreuna!

Cu acestea tinerii au putut participa la Sf. Liturghie, vineri dimineața, dând răspunsurile la acatist, de pe cărțile noi, primite la începutul taberei si cântând răspunsurile la ectenii, Sfinte Dumnezeule si tot ce au putut repeta pana vineri; apoi s-au împărtășit si au ieșit la joaca binemeritata dupa trei ore de slujba, fără intervenția parinților, doar cu privirea calda cu care Ada urmarea sa fie totul bine.

Apoi au luat masa si au pornit la drumeție cu muzica vesela, in parc, pe cărările prin pădurea tropicala.

Intr-un vagon virtual, desigur, a fost rânduită partea istorică. Partea istorică a fost oferită la vizitarea fortului din Fort Langley, unde tinerii au aflat despre istoria nativilor locului, Meșteșugul fierăriei, confecții de butoaie, țesături si obiecte de folos, au învățat sa facă schimburi pentru obiecte de fier, apelând desigur la florile câmpului ca marfa de schimb, apoi au căutat sa separe aurul de steril, unde au apărut norocoși si cei care muncesc din greu!

Ce mai zi a fost si ce de lucrușoare vom duce parinților deseară!

Un alt vagon a cuprins prezentarea despre natura. O dorința de normalitate, care a început cu vizita la magazinul de stupărit, unde tinerii au învățat despre rolul albinelor in polenizare, despre calitatile terapeutice ale mierii si celorlalte produse pe care le prelucrează din natura: propolis, lăptisor de matca, ceara. Apoi au învățat sa confecționeze lumânări diferite pe care le-au luat cu ei.

Lecția a continuat in grădina de legume a tinerilor, de la biserica, unde au plantat, încă din primăvara o mare varietate de legume: salata verde, ridichi de luna, roșii, castraveți, ardei, fasole, broccoli, gulii, vinete, morcovi, mărar, pătrunjel, cimbru, busuioc, floarea soarelui, care au fost parte din bucatele servite, desigur completate cu prune, mere si pere din pomii plantați in anii anteriori.

Bucuria plantelor râzând in soarele de sfârșit de vara a fost întregită cu plantarea unui copăcel in care au atârnat plăcute cu numele si mesajele fiecăruia. Acesta a constitui

“copacul prieteniei” al taberei 2021. Cât de simbolic pate sa fie când copăcelul se numește “ SUMMER SWEET” ? Cât de simbolic poate fi, când florile lui parfumate atrag Albinele toată

vara?

Toate acestea au fost consemnate zilnic in jurnalele lor personale, pe care Ada le supraveghea, sa putem ajuta nevoile si dorințele fiecăruia.

Dar sa va vorbesc puțin si despre vagonul numit grădina bisericii:

Un gazebo mare, central, care găzduiește mesele pentru activități practice, dar si mesele de gustări, dozatorul de apa rece, atât de necesar pentru hidratare.

Apoi un cort mare, care găzduiește șase mese mari, cu distanța între ele si 30 de scaune alături de parc.

Este acolo si piscina circulara de 5,50 metri si adânca de un metru. Datorită restricțiilor si limitărilor din parcuri si lacurile dimprejur, aceasta piscina a fost pusă împreuna de Florin, Patric, Robert si Emilian pentru folosul exclusiv al taberei.

In partea opusa, cercul dezbaterilor apoi gazebo care găzduiește masa de tenis, mai departe cortul cu jocul de fotbal si hockey, locul de aruncat la ținta si terenul de badminton.

Ar mai fi gazebo cu grătarele si locul pentru focul de tabăra si marshmallouri si, împreuna cu aleile placate pentru desene pe ciment si copacii umbrosi, aveți o oarecare ideie despre scena multor jocuri si concursuri, organizate si ad-hoc.

Cu asemenea vagon, orice călătorie in trenul prieteniei este mai plăcuta si timpul trece ca o părere!

Era sa uit sa va spun despre scena din capătul gazebolului principal, chiar lângă salcia cea pletoasa! Acolo s-a desfășurat piesa de teatru, prezentarea diplomelor si a tortului final de sâmbăta, ultima zi a taberei.

Desigur ca nu putea lipsi din piesa despre locul in familie exemplul domnului Goe.

Iată interpreții:

Goe - Aida- Maria

Mamița - Gabriel

Mam-mare - Nico

Tanti Mita - Patricia

Controlorul (nashul) - Mark

Urâtul -Teo

C. Tofan - regizorul

Lucian -banda sonora

Ada si Ioana- recuzita

Radu - aranjamente muzicale

Numai ca noi am avut ca personaje si gara (Patricia) si gara urmatoare (Ștefan) si semnalul de alarma( Alex) si rotile de tren (Alexia, Sara, George, Alexis), usa si fereastra, unde domnul Goe pierde pălăria (David, Andrei)… ați înțeles ideea: toți tinerii au format o echipa câștigătoare, cele patru semne de floare care au început tabăra: Floarea Soarelui, Laleaua, Bujorul si Trandafirul care au reprezentat cele patru echipe, au devenit un buchet de veselie si buna dispoziție un buchet puternic in grădina bisericii si familiei, la fel si pentru cei prezenți la spectacol.

In final acest buchet puternic de tineri vor aduce de mâna părinții si prietenii sa se bucure împreuna in biserica lor. Copiii nu sunt viitorul bisericii, ei sunt prezentul cel mai prețios de

care trebuie sa avem grija si care ne inspira mereu. Evanghelia de vineri, de la Sfânta liturghie la care ei au fost prezenți spunea:” Atunci Iisus a adus in mijlocul lor un copil si a spus:” dacă nu veți fi asemeni acestui copil, nu veți vedea împărăția cerurilor”.

In final, au coborât din tren si au urcat cu toții in birja cu Goe si ai lui!

“La bulivar, birjar, la bulivar!

“La bulivar, birjar, la bulivar!

Din Vancouver B.C.

Pr. Corneliu Iulian Dragomir