65
Primavara poetilor campineni 2012 o antologie din toate timpurile > > ,

Primăvara poeţilor câmpineni

Embed Size (px)

DESCRIPTION

o antologie din toate timpurile

Citation preview

Page 1: Primăvara poeţilor câmpineni

PPrriimmaavvaarraa ppooeettiilloorr ccaammppiinneennii

22001122

oo aannttoollooggiiee ddiinn ttooaattee ttiimmppuurriillee

>>

>>

,,

Page 2: Primăvara poeţilor câmpineni

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DOCHIA, FLORINPrimăvara poeţilor câmpineni / Florin Dochia. - Ploieş8 :Premier, 2012

ISBN 978 -

821.135.1-1

Selecţie, tehnoredactare şi prezentare grafică: © Florin Dochia

Page 3: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

3

Primăvara poeţilor câmpineni

1838 B. P. Hasdeu1901 Al. Tudor-Miu1904 Constan8n Stelian1905 Simion Stolnicu1906 Mihai Lupascu 1908 Geo Bogza1911 Eugen Jebeleanu 1915 Petruş Luncaşu1935 Serghie Bucur1938 Gherasim Rusu Togan1939 Constanţa Coman Mezdrea 1942 Vasile Ilinca1943 Corneliu Sân8oan Cubleşan1944 Emanoil Toma1946 George Văleanu1950 Florin Dochia1950 Ştefan Al Saşa1957 Dorin Boroianu 1957 Viorel Cernica 1958 Georgeta Groşescu1959 Gabriel Alexe1962 Mircea Teculescu1964 Cris8an Oprescu1967 Maria Dobrescu1968 Diana Trandafir1970 Victor Nichifor1974 Emil Sud1979 Maria Nicolai1980 Liliana Ene1988 Ioana Ursu1989 Marius Cernica1994 Cătălina Grigore

Page 4: Primăvara poeţilor câmpineni
Page 5: Primăvara poeţilor câmpineni

11883388BB.. PP.. HHaassddeeuu

Viersul

Homer cânta mânia divinului AchileŞi Dante Tartarul cânta:

Poetul, când se naşte în amărâte zile,Amar şi el ca lumea, nu cântă pe copile,Nici cupa bacchanală nu-l poate îmbăta!

Şi eu câte o dată smulg harpa din tăcere,Când sparge muza pieptul meu,

Căci inima zdrobită răsună prin cădereŞi saltă disperată în spasmuri de durere,Scoţând din agonie un sunet scurt şi greu;

O poezie neagră, o poezie dură,O poezie de granit,

Mişcată de teroare şi palpitând de ură,Ca vocea răguşită pe patul de tortură,Când o silabă spune un chin nemărginit!

Ar fi o ironie să cânt cu flori şi steleÎn veacul nostru pe pământ,

Când ele sunt o larvă, grimată cu văpsele,Iar adevărul geme tempeste şi resbele,Blăstem, urgie, neguri, pucioasă şi mormânt!

Lăsaţi pedestrei proze minciuna curtezană!Al cântului entuziasm

Respinge veselia spoită şi vicleanăCând totul împrejuru-I printr’o imensă ranăExală din cangrenă un colosal miasm!

Homer cânta mânia divinului AchileŞi Dante Tartarul cânta:

Poetul, când se naşte în amărâte zile,Amar şi el ca lumea, nu cântă pe copile,Nici cupa bacchanală nu-l poate îmbăta!

5

CCAAMMPPIINNAA

,,

Page 6: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

6

11990011AAll.. TTuuddoorr--MMiiuu

Jazz-Band de lăutari ţigani

Melodie cleioasă ca mierea din stupuricădelniţă vrajă în cruci peste trupuri;pe ceară şi humă arde tămâie mirosind busuioc şiaducând a lămâie.

Peste cei strânşi în salon de zgură,pe preţ de fluturi cu origine pură,păianjenul dansului îşi ţese pânză, suflet cu sufletsă i sevânză.

Pierzându-şi privirea maramă pe vânt,înalt înclinatul violonist prea sfântaleanu-şi suspină la prima vioarăşi gândul de rob spre noi coboară.

Şuier de doină din sat ruinat,valuri de vervă ţambale bat.Aprig în ziduri de aer vopsitFlautul geme – şi-un bas oropsit.

Aur albastru, cu soare pe coastă,sporeşte afară petrecerea proastă, inima seacă în toiul mai bun, steaua coboară schimbată din prun.

Page 7: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

7

11990044CCoonnssttaannttiinn SStteelliiaann

Seară

Amurg în mov şi sânge spălăcit.Din fabrici schele, sonde, ateliere,cu răguşite fluiere-n zenitşi cu topiri de fumura8ci sfere,în pâlcuri muncitorii au pornit.De munca de zi cu zisunt slabi şi negri, zoioşi şi rupţi,sunt diavoli sau stafii,refugiaţi din morţi printre cei vii.

Page 8: Primăvara poeţilor câmpineni

11990055SSiimmiioonn SSttoollnniiccuu

Purgatoriu

Ul8mul meu cântec va fiPentru Phoebus, să-ţi ierte, iubito,În abatoarele de peste ceruriFardul ca macii păcatului

Să te apărVoi invoca eroarea astrelorFrauda eclipselor în clipele noastreIncesturi între sori

Şi ul8ma ta baie-n inocenţa visuluiLângă ivărele PurgatoriuluiNăclăite-n roşu vaier.

…Şi soarele – casap cu şorţ boitSe va apropia dând pe tocila lumiiCuţitul marii penitenţe…Lăuta-mi săruta-va paşii soareluiVoi spune că-i dau, pe bu8c, în locu-ţi,Sângele meu pentru toate amurgurile.

8

CCAAMMPPIINNAA

Page 9: Primăvara poeţilor câmpineni

11990066MMiihhaaii LLuuppaassccuu

Golful

Am în suflet golful cu vapoarePline cu-amin8ri ce vor să plece,O parâmă astăzi mă cam doare,Apa-n golf începe să cam sece.

Vântul bate aspru în parâme,Apa-nfige dinţii-n rădăcină,Malu-ncepe-ncet să se dărâme,Farul pierde-o parte de lumină.

Paznicul nu poate să mă simtă,Geamandura se ascunde-n zareŞi intrarea-n golf e tot mai strâmtă:Pasărea mi-e gata de plecare.

Sunt copacul jefuit

Sunt copacul jefuit de flori,Mi-au fugit miresele în seară,Sufletul îmi pare uneoriCă-l împinge cineva afară.

Mă includ în trupul unui orb,Vine noaptea să-mi deschidă groapa,Noaptea-mbracă haina unui corb,Un cristal mi-nţepeneşte pleoapa.

Pe-o planetă nouă mă retrag,Piatra strânge-n trup melancolie,Calu-şi leapădă potcoava-n prag,Nervul de durere se sfâşie.

9

CCAAMMPPIINNAA

,,

Page 10: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

10

11990088GGeeoo BBooggzzaa

Noaptea tragică

E ora când Romeo se despărţea de Julieta«Privighetoarea fu, nu ciocârlia...»Dar noi nu auzim privighetori, nici ciocârlii,

Ci paşii celor ce-ţi vor împuşca fratele în zorii zileiIar soarele se pregăteşte să răsară:Atroce răsărit, înfricoşătoare dimineaţă;Nu auzim privighetoarea, nici ciocârlia,Ci numai tropot de cizme pe caldarâm.Ce mare e groaza din ochii tăi!Ce mută deznădejdea din privirile mele!«O, de ce nu sunt eu băiat, de ce nu sunt eu băiat...»

Te tânguiDesple8ndu-ţi părul şi lipindu-ţi de mine sânii defată.Iar gurile noastre îşi trec una în alta un ocean de amărăciune.Ce noapte de dragoste, când şi aripile îngerilor s-au prefăcutÎn cenuşă!Nu auzim privighetori, nici ciocârlii,Ci paşii absurdului şi ai monstruozităţii.Murim! Odată cu cei puşi la zid murim!

Page 11: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

11

11991111EEuuggeenn JJeebbeelleeaannuu

Când

Când nu voi mai avea nimic de la 8nenici un nasture orb, nici o cămaşă de lunăzdrenţuitănici un flacon aburit în care a mai rămas olacrimă suspendatăcând nu voi mai avea nici o oglindă nici o pupilă de apă în care să mă recunosc...Ce va fi atunci, nu ş8u...Dar cum aş mai putea fi eu?Voi fi un cărăbuş orb, mă voi lovide câteva mobile de prafvio întreba în stânga şi în dreapta dacă mai este un drum şi unde duce-şicum mă cheamă şi ceau fost toate astea.O să fiu atât de obositîncât n-o să mai pot domi nici o secundăşi o să mă uit de jur împrejur şi n-o să vad nimicşi o să spun: „ei şi?”şi o să mă strâng în braţeşi o să mă legăn ca un copilşi o să vreau să adorm într-o nesfârşită văgăună umedăşi o să fiu aproape singurcă numai aşa se va face luminăo, draga, draga, draga mea,atunci fără de chip, şi fără amin8re...

Page 12: Primăvara poeţilor câmpineni

11991155PPeettrruuss LLuunnccaassuu

Sonet

Luând pământ cu mâinile-amândouăCreat-ai după chipul tău, păpuşă…Un fel de patrupedă jucăuşăSă ai cui spune, biblic, „pace vouă”.

I-ai prins, apoi, picioarele-n cătuşăŞi ţi-ai scuipat cu duh fiinţa nouă…Mai şubredă ca firul tors din rouăE închegarea de cenuşă…

El, Omul, s-a crezut atât de tare,Cu-nfumurarea lui de fluştura8c,Că s-a-ndoit la prima ta-ncercare…

Şi-atunci i-ai dat un cod de legi barbareŞi l-ai sor8t să joace rol drama8cÎn caraghioasa vieţii înscenare…

Sonet

De greul bătrâneţelor scăpat,Bătui în poarta veşniciei vieţii,Smerit, aşa precum băteau drumeţiiLa porţile străine, pe-nserat.

Şi s-a deschis altarul frumuseţiiŞi-n prag, uimit, în reverie-am stat.Dar mă simţeam atât de ne’nsemnatCă mi-am ascuns în praf sluţirea feţii…

Cu gândul pământean mi-am revăzutViaţa-n oglinda amin8riiŞi m-am simţit, atunci, pe veci pierdut…

Cum? Dincolo în ţara mântuirii,Voiu mai păstra în cioburile frânteVreo amin8re ce-o să mă’nspăimânte?…

12

CCAAMMPPIINNAA

,, ,,

Page 13: Primăvara poeţilor câmpineni

Sonet

Un demon prins în carnea mea s-agită,Ca rob etern al formei-efemereŞi răzvră8t se smulge din durerePe aripa de gând nestăvilită

Şi-o clipă rătăceşte-n alte sfere,Apoi, cu răsuflarea obosită,Cu zborul frânt de pasăre rănităSe prăvăleşte-n balta cu himere…

Atât de des clădit-am la palatePe temelia gândului ateuCa, slobod, să devin eternitate…

El, demonul, puteri are deplineDar corpul de pământ mă trage greuSpre groapa care stăruie sub mine…

Bătrânii

Ei îşi clădeau biserica minuniiDin pietre de seninuri şi de soareŞi-şi aminteau, pe-atunci, de-o sărbătoareŞi de un crez ce le-au lăsat străbunii…

Cu turma sub poleiurile luniiAveau covor de stele-nvelitoare…Cu bâta-n mâini, statui printre mioare,Îşi prosternau tot gândul rugăciunii…

Azi, stau pe ruina lumii-nspăimântat:Spre ce pierzări sminteala ne va duce?Cu ce-om înlocui ce-am profanat?Că templul care poartă astăzi cruce

E un mormânt în care noi, ateiiNe-am îngropat credinţele şi zeii…

13

CCAAMMPPIINNAA

Page 14: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

14

11993355SSeerrgghhiiee BBuuccuurr

Aspru

Se întunecă domolse întunecă perfidsomnul ca un tainic holuşile când se închid –

Se întunecă divin,se întunecă suavsomnul ac un aspru vinmă împresură bolnav –

Se întunecă într-una,se întunecă mereu,somnul ţese mătrăgunape sub cripta mea de zeu…

Desprindere

În viaţa poetuluiziua lui de naştere esteun munte cu un gând mai sus,o apă cu un val mai 8midă,o frunză crescută în umărdrept aripă /pescăruşul de aer al 8mpuluicolindă prudent peste cuvintelede moarte /Pe o terezie fruntea,pe cealaltă cuvântulşi în capătul mesei,într-o sărbătoare tăcutăpoetul cu clipa în cares-a născut, în palme,aude şi acumdesprinderea de ţărm…/

Page 15: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

15

Poem cu gra5i

Câtă îndârjire în căldura astaîntârziată să explice toatebule8nele despre starea vremii;Câtă grandoare în corola floriloraliniate ca un pluton de soldaţila sosirea trenului întomnat;Câtă frenezie în mişcarea ceruluicând ţin o peşteră pe genunchi;O, câtă şi câtă nevralgiepentru a nu fi dispus să priveş8prin gra8ile acestui poem…

Rugul

Cum laşi cuvintele în pat,topite de istovuri sfinteşi fiecare cum mă mintepe câte-o pernă aruncat /

Cum s8ngi lumina în obraz,nebună apa ce te spală,cu nervi de muzică bengală,pe coridoare de topaz /

Cum vii pe voalul prihăniriistângace mâna să mi-o ieişi, împreună, către zei,s-aprindem rugul mistuirii… //

Targa

Sunt trist ca un zid vechi,nu pot fi luat de braţ,nu mă priveşte strada,oglinda nu se mai uită la mine –mă pregătesc pentru o uriaşăîntrebare, prieteni, eu -suspectatul de clepsidromanie /S-au îngropat pe jumătate copaciişi oracolele se tulburăla vestea că voi muripe targa ascunsă în cuvinte //

Page 16: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

16

11993388GGhheerraassiimm RRuussuu TTooggaann

Întruchipare

Îmi trec prin suflet câteodată blândiar câteodată-a semne de-ntrebareşi stare-mi eş8 de doruri fremătând,ba mi te chem, ba mi te-alung uitare.

Îmi treci prin sânge chemătoare, purăşi amforă mi-e sufletul cu 8ne,nimic nu mi-e dincolo pe măsurăşi, totuşi, Doamne, nu mi-s toate-n bine.

Să fim din nou, să fim, în ce şi cum,izvoarele să-mi gălgâie de viaţă,mai fi-va iar o altă dimineaţă,mai fi-va iar un început de drum?

Zidesc un zid şi noaptea se prăvale,din nou în zori pe schelă mă ridic,dar ne-mplinit mă pierd pe-un drum de jale,îngenuncheat ne-ncăpător abdic!

Ecou

Când te mai strigă sângele din mine,se ard păcate vechi pe crugul lumii,boldesc nădejdi pe vechile ruine,şi uit că mi-au zburat de mult lăstunii.

În piatră urma ţi-a rămas cioplităşi tot mai cred în cele ce s-au dus,prin ani ce trec mi-e inima silităsă-şi ardă torţa multelor ce nu-s.

Revii prin vremi şi-aşterni zădărnicie,necumpănit mă laşi pe-un drum pus8u,iluziile se-nscriu a veşnicie,revii mereu dar cum să mă mai ş8u?

Page 17: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

17

Ritual II

Bătrânii din satul meu,când le vine sorocul,ies în taină la porţi,în picioarele goale,grijulii să nu tulbure noaptea.Cu bocancii în mânăpornesc pe drumul morţilor din Coastă,străfulgeraţi de un gând:să nu-şi trezească di veghe părinţii.Bătrânii din satul meuse poartă ritualicşi 8mpul le atârnă cărunt,căci demult curcubeulle-a îngheţat într-o lacrimă.

Crepuscul

Umbre rătăcesc pe drumuri desfundatepaseri de noapte se iau după urmele lor,cumpăna fântânii se-nfige în cerul de plumb,casele se apleacă într-o rână.

Apoi, pe la vremea primului cântat al cocoşilor,poate-nchipuirile din poveş8le de demult

se răzbună,trec zmei pe cai înaripaţi,babe cloanţe îşi scârţâie oasele,o stafidită Ileană Cosânzeană aleargă sprehotare,feţi-frumoşi, şchiopătând, o-nsoţesc,fântâna satului dă apă ruginie,cocoşii agonizează loviţi de surzenie,clopotul cerului, cu dangătul lui ruginit,le sleieşte clocotul sângelui.

Pe vatră, s-a depus funinginea,Fata moşneagului e plecată în lume,Latră a pus8u umbrele câinilor morţi,Scârţâie porţi deschise de umbrele duşurilor,Satul îşi deşiră vremea răbdării!

Page 18: Primăvara poeţilor câmpineni

11993399CCoonnssttaannttaa CCoommaann MMeezzddrreeaa

Frânturi (1)

Ca să trăiesc m-ajută ce n-am scrisRos8rile aevea nepetrecute încăNedăruite daruri – închipuiri de visCe-ndeamnă la-mplinireŞi-s poruncă!

Copilă de ţară nu ş8amCă pietrele dorDealurile obosescVăile despart…Tot pe cămp desculţăNea8ngând pământulAjungeam, ajungeam…

Frânturi (2)

Amurgul vălurindAdormirileŞi trezirea!

Încă aştept să mă nascNădejdea aceasta mă apără.

Întrevăd rotunjimea cuvintelorPrelinsePe plaja ce înnopteazăÎn lacrimă…

Atâtor neînţelegeri şim restriş8Voi stărui cu o viaţă nimai.

18

CCAAMMPPIINNAA

,,

Page 19: Primăvara poeţilor câmpineni

Frânturi (4)

Nu e târziu ca să domolim iarnaSăă aprindem un foc cât o piramidă1

Fireş8 paşii printre meridianeNefirească po8cnirea aceasta…

Vreme de toamnăAno8mpul mă biruie încet…

Eram o cascadă cu lacrima de-a valmaDin înălţimea cerulu nu dădeam numeCăderilor,Îmbrăţişării,Vuieturlui necontenit…

Cât vom fi stat alături împreună:Când tu erai sămânţă, eu tărână?…

Resemnare

Întoarsă sau rămasă, eu nu mai ş8u cum suntE-o toamnă prea frumoasă… o îndur curesemnareLumina e lumină. Pământul e pământDoar lumea este toată în veşnică schimbare!

Iau toamna drept răs8mpul în înţeles de rodAl vîrstelor de peste… Răsplată în regăsirePentru încântarea firii, prin versul cel slobodPoeţii lumii noastre deschid nemărginire!

19

CCAAMMPPIINNAA

Page 20: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

20

11994422VVaassiillee iilliinnccaa

Cântec

În sfânta horă de luminăDe mic-copil culeg avântCu adieri de brad vă cântAm starea veghe de albină.

Din omul simplu care suntSădeşte pacea în grădină,Culege versuri şi alinăUitarea celor din mormânt.

Monstrul atomic asmutePământeni la grad de zmeuAiurea (slugă) să mă mute.

Teamă n-am în s8lul meu.Dumnezeu să mă ajuteCu scântei de curcubeu!

Psalm

Pe dinăuntruLacrima dere8căSpaţiul de difuzare.Mai naşte, mamă,Un soldat,La masa primăverii,Popas are.Cât despreŞi pierderea pentruÎntre doi paşi audÎmpărţeala ta, Doamne.De ce mă pitescSub detaliu?Respect saltulPână la a8ngereaCu mine, trecătorul.

Page 21: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

21

Comunicare

Cine să-ţi spunăcum de-o săptămânădimineaţa pe cuiburiveselă pădureaînrourată răsunăori lumina de lunăprin gol de covrigcu abur de fântânămă trage de mânăsă cobor sub humăcu puf de ţipirigpe mama s-o şterg de frigcăci o doareimpozitul plă8t de minepentru raţia de soare.

Album de familie

Mi-e imposibil să vorbescScriu cu ochiul muncitLa mormânt sărac.Caut glonţul Sădit de neamţÎn tata.Împlineşte mamaAni de lacrimi.Vouă vă urez Memoria întâiului crăpatDe ziuăŞi cântece de relansare.

Zicere

Dacă stau în capsă văd lumea de jos în suso fac să-mi dau seamacum Dumnezeu l-a olărit pe Adamsă judece cu picioarele legate snop.

Page 22: Primăvara poeţilor câmpineni

11994433CCoorrnneelliiuu SSâânnttiiooaann CCuubblleeSSaann

Albastru de banchiză

1. Cu spatele înainte

Aici marea e albăo mare de halate cearceafuri pereţişi cerul e alb ca la un evenimente ritualic.Nesiguranţa ţărmului lasciv mă ţine treaz –cu tot cu şandramaua poţi aluneca în adâncpe aici oamenii merg cu spatele înainte încovoiaţimerg spre poziţia de fetus.

Albul mării mi-a ajuns la genunchi dejaValuri călduţe mirosind a alge mă trag încet spresomn.Aici doar pescăruşii sunt negrişi aduc veş8 din neant –ul8mele veş8.

2. Po$a de cafea

Deşi sunt singur în rezervăşi-mi tot umezesc buzele cu o ba8stăînmuiată în apă sălciesă mă ţină treaznu ş8u de unde mirosul de cafea.Simt cum în jurul meu s-au adunat îngerişi îmi citesc poemele de pe nop8eră.Aud ca prin vis:N-o fi el Poe nici Sutaşuldar poezia lui are anumite calităţil-am putea lua în lumea noastrăuneori e chiar amuzantşi stârneşte po%a de cafea.

22

CCAAMMPPIINNAA

,,

Page 23: Primăvara poeţilor câmpineni

Albastru de banchiză

E ca într-un vissimt cum privirea-i se clădeşte pe fiinţa meaîncet ca o banchiză albastrăte cuprinde şi te absoarbe ca pe un lujerpleoapele lenevesc şi se închidtrupul se-nmoaie şi se lasă încet cu aorte cu tot,ca şi cum ar fi lovit de mirosul a mii de crinica într-o piesă filmată cu înce8nitorul.Nici bisturiul unui cuvânt, nici flacăra unei rugăciuninu te poate desface din acea putereadormi între petale albastreprecum insecta în graţioasa plantă carnivorăînălţată apoi spre cer.

Porţile

O lupilore o iarnă fără de sfârşit afară pe tavane în minedar urletul vostru nu mă mai speriela 30 de grade e plăcut fascinant şi singursunteţi de fapt asemenea copiilor ce vestesc în corcântând mecanic naşterea cuiva sau un altevenimentbucuroşi că au scăpat de cursuri.E o iarnă fără de scăpareurlaţi în voie lupilor –sunteţi în mine acum nu vă mai aude nimenifi-ţi voi înşivă înmulţiţi-vă în sângele meuaici iarna nu mai are sfârşituiteîl văd de acum pe bunul Dumnezeu cu barba-ialbăcum deschide porţile obcinei –îmi sania dăruită de tataluaţi-mă duceţi-mă cu toată vitezav-am legat cu arterele mele.Cu toată viteza spre El.

23

CCAAMMPPIINNAA

Page 24: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

24

11994444EEmmaannooiill TToommaa

Ul5mul refren

Între casa şi fântâna italianăpianul combină bemoli cu diezi…Vocile murmură cu necesitatecurgând în a8ngeri ghemuite-n căldură.Mâinile noastre parcă-s de-o seamă,trupul tău mic poposeşte în gesturidespărţind verbul nostru între Trecut şi Prezent.Împreunate sub bolta de aergurile noastre şoptesc săruturiinventând numerale şi verbedeodată.Lumina-i descântec, cerul simţirepersistă în tâmplă ideea că astăzie ul8mul refren.

Parabola spectacolului

Caron aşteaptă interpreţiisă-i treacă cu barca laserbarea din Templu.Şi-a rânduit lucrurile încâtumărul lui Sisif lângă stâncă, să fievictorie în cinstea vieţii.Apostolii porţii stau de veghe,palatul a nu fi pângărit de Erinii.Pilat va sosi şi nu-şi va mai spăla mâinile.Înconjurate de îngeri-majorete împărăteselese aşază, când peste glasurile spectatorilorrăsună trâmbiţele.Pilat anunţă cî azi Mântuitorulnu va mai fi supus crucificăriiaşa că, fiecare îşi va spăla singurpăcatele.

Page 25: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

25

Muşcătura dimineţii

De eş8 flacără, ardemugurii copilăriţi în minecu tot zborul fluturilordin părul tău.

De eş8 răbufnire, prăbuşeştePeste cuvântVibraţia aerului din dangătulDe clopot al verbelorNeros8te.

De eş8 întâmplare,arată-mi ochii tăi înfloriţicu nerăbdareşi toate năzbâ8ile,jus8ficând muşcăturadureroasă din conul de umbrăal dimineţii.

Gol

Ş8u gol cuvântuldenumire pentru absenţanoastră.Ochii ameţiţi de căldurănu pleca înaintede a spuneNumieşi ţie,la amândoi.

Page 26: Primăvara poeţilor câmpineni

11994466GGeeoorrggee HHAAnniibbaall VVAAlleeaannuu

Iubito, toamna asta…

Iubito, toamna asta nu mai vine.E-un nu ş8u ce în aerul bolnav;Căldura-şi lasă solzii peste mine,Sângele ionatan mă-mbată grav.

Halucinează păsări migratoare,Scriu aerul şi rana e deschisă,Prin ea se scurg puroaiele solare,Iar ploaia-i o pădure interzisă.

Copacii sânt minţiţi la colţ de stradă,Dau flori şi se dezlănţuie în fructe,Stă împrejuru-n haine de paradă,Viţa cloceşte-n bolte viaducte.

Pe la periferii se-ntâmplă drame,Mor norii înainte de-a se naşte,Traheile se pardosesc de scame,Din vânt au mai rămas doar sfinte moaşte.

Doar noi, iubito, mai avem o şansă,Credinţa ca, neaplecarea-n brumăA ierbilor, verzi în transă,Va prelungi culcata noastră urmă.

Răsărit

Orizontul este partea nevăzută a ochiului.Când debarc din interior,Aerul este superior albastru,Ca un alcoolTraversat de pelicani.Spre margine jungla de ferigi putrezeşteCu o agonie a cililor care

26

CCAAMMPPIINNAA

cc

Page 27: Primăvara poeţilor câmpineni

Îmi amintesc dezbrăcarea lentoasă a iubiteiCând o acopăr cu hiera8ce crizanteme.Cu fiecare vers mă târăscSpre partea văzătoareDar ceva, ca o raniţăSau ca o cocoaşă de cuvinteMă ţine legat de gravitaţiaAcelei părţi nevăzuteCare este orizontulDupă care, la o oră diferită a secoluluiRăsare poetul.

Domn în noapte

Să stai în apa caldă pân’ la gât,Să te ciupească de călcâie peş8iSă ş8i că ţi-a rămas numai atât;Lucirea bălţii şi răsfăţul ceş8i

În care-noată sorii pa8naţiPe sângele-nchegat de vara-n struguri;Să-ncaleci caii lor înaripaţiŞi ameţit să te-nfăşori în ruguri.

De foi mâncate-cozi şi roase-n poaleDe 8mp bezme8c curs şi fără satŞi să te laşi în grija milei,Domnul de noapte însoţit de zaţ.

Şi, as7el treaz şi beat deopotrivă,Să-nalţi în lună umbrele de mori.Cu lăncieri cu trupul în derivă,Şi-un Sancho Panza ce-i urmează-n zori.

Ei bine, as7el duşi de curs de 8mp,Să ne-ntâlnim la margine e oră,Tu să-mi refuzi intrarea în Olimp,Eu să îţi muşc din carnea incoloră.

27

CCAAMMPPIINNAA

Page 28: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

28

11995500FFLLOORRiiNN DDOOCCHHiiAA

Elegiile căderii- curs prac5c -

Elegia 37

Mă voi întoarce în lumina din spatele obscurităţiicum se-ntoarce muntele întotdeauna în grăuntele de nisip, cum se-nchide el acolo şi doarme cu toate animalele şi insectele, cu toate câmpiile şi pădurile, cu toate repezi torentele şi pâraiele leneşe, cu alpiniş8i lipiţi de stâncile antropomorfe, ca nişte desene rupestre pe care numai eu le mai văd uneori, când sânul iubitei se dezbracă de plajă şi se cufundă în valuri.

Elegia 38

Se întâmplă să pierzi zi de zi la loteria unui Zeu nepăsător, les jeux sont faits, rien ne va plus! scrie pe fruntea Sa luminoasă şi tu nici n-ai apucat să alegi un număr sau un cuvânt, tu încă n-ai iubit şi n-ai urât, n-ai gustat din nuriturile terestre, n-ai ascultat cântarea cântărilor, nu te-ai privit în oglindă, n-ai ci8t psalmii lui david şi nici reclamele la pasta de dinţi şi la conservele de peşte,les jeux sont faits, rien ne va plus! eş8 anunţat, adică programul cu publicul s-a-ncheiat, mâine este lunga zi liberă, se vor ridica rugăciuni către cer,

Page 29: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

29

se va sacrifica mielul cel blând, pentru ca şansa să-i ajute pe cei norocoşi.

Elegia 39

Te-ai debranşat de la încălzirea globală, ţi-ai mobilat creierul cu amin8ri de-mprumut, ai furat iubirea annei karenina pentru trenuri şi-ai transplantat-o în locul ficatului obosit, ai scăpat as7el de acizi graşi, de paznici, de celulele T,otrăvurile pot circula nes8ngherite prin arterele dezoxigenate, eş8 liber la eutanasie, ai bonul numărul unu, totul e să se deschidă cabinetul, să vină asistenta bulfucită de somn şi doctorul să urce treptele sprinten, cu sexul încă erect ascuns sub halatul scrobit – ah, cea mai frumoasă dintre lumile posibile tocmai se naşte din călcâiul însângerat al lui ahile!

Elegia 40

Iubeşte-ţi imaginea din oglindă şi ascunde-te în ea, acolo nu te va găsi mireasa furată la orele dimineţii de pe terasa restaurantului, acolo nu te va găsi surâsul pisicii de cheshire şi nici pălărierul nebun ca să-ţi spună că oricine poate călători pe un cal sau cu trenul, dar cu siguranţă cel mai bun mod de a călători este pe pălărie. Acolo vei afla la ce oră năvălesc vulpile şi ocupă gările pus8i, exact când tu deschizi un exemplar cu pagini albe din mersul trenurilor. Acolo nu te vei găsi la clipa verde a sinuciderii, adormit pe o bancă.

Page 30: Primăvara poeţilor câmpineni

11995500SSTTEEFFAANN AALL..--SSAASSAA

Panhard 35 CV 1927

Doar tu, în habitaclulUnui autoturism fabricatPrin 1927, undeva unden-ai să te duci niciodată,în câţi mistreţi, te gândeş8,să tragi cu gloanţele de grafitdin arma ta prea cuminte.În câte animale rareDemne de aspicuri sofis8cateN-ai vrea să-ţi înfigiHalebarda regăsită,Câte înălţimi să doboriPentru sosurile primitePeste tot entuziasmulNecontrolat al gurmanzilorProfesioniş8. Prea mic e cerculşi prea vicios, vânătorilePrea înnodate de hazard,Funda lor aurită ascundeAtâtea sângerări, contractulCu durerea nu expiră niciodată,Doar tu în habitaclulUnui PANHARD 35 CV, fabricatUndeva unde n-ai să te duciNiciodată, înfăşurat în neguraPădurii, numeri gloanţeleDe grafit pentru arma taPrea cuminte.

Eu sunt din generaţia care

Eu sunt din generaţia care,Dansând pe ochiul de năvodA pus în cântec cu mirareAl păsărilor lung exod.

Eu sunt din generaţia care,Fără moşii, fără de rege,A colectat din abatoareSângele vitelor betege.

30

CCAAMMPPIINNAA

,, ,,

Page 31: Primăvara poeţilor câmpineni

Eu sunt ca un semnal emisDin depărtări de ani lumină,Acolo unde-n paradisUmbrele morţilor se-nchină.

Nu mai am forţa să îndoiGra8a cuş8i ce mă-mbracă,Să mă retrag dintr-un convoiMărşăluind spre zarea seacă,

Nu mai am forţa să zâmbescSpoindu-mă cu circumstanţă,În ringu-acesta nebunescPirogravat pe-o alianţă.

Eu sunt din generaţia careS-a s8ns-nainte de-a se naşte,O sărbătoare-n calendarePe care nimeni n-o cunoaşte.

Execuţia

Printre două şiruri de soldaţiTrece condamnatul către ştreang.Ceasurile cu obraji fardaţiTicăie după puteri şi rang.

Scândura de brad aşteaptă receTrupul spovedit ul8ma oară.Publicul nu vrea să se apleceUrmărind iluzia impară.

Frânghia se joacă larg în vânt,Lacrima e gata să erupă,Lângă eşafod mă mai frământCa un pesimist copil de trupă.

Clipa, scufundată într-un test,Nu acordă nici o graţiereTristului şerpaş pe EverestCrucea îngheţată n-ai cum cere.

Cade o cor8nă de metal.Ul8ma zvâcnire s-a topit.Haide, I-al de mână pe TantalCu obrazul său dumnezeit.

31

CCAAMMPPIINNAA

Page 32: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

32

11995577VViioorreell CCeerrnniiccaa

Diver5sment

lume plină de nebunii sterilebeţii anemice orgii ratate în faşăîndumnezeiri de duzină în gura târguluişi spovedanii decorate în 8ndasacrului eu strepezit

armatele simţurilor îngălbenite în uterul ne-simţiriicătând cărările întortocheate ale beţiei înjumătăţiteo! deschide încăperile însorite ale pierderiide sinecântecul zeului apus se-nfioarăde rămânerea vremii în loculdesfrâuluifăptura albă a începutuluibântuie prin gândurile trecătorului orbtăcerea ivită în spuza necuminţeniei zoreşteaburinda chemarespre înviere

adulmec grăbit miresmeleceţoaseale a-min8riialba făptură a luat chip de omcu carnea exfoliată răvăşind începuturileprielniceale firiialba făptură închisă în odăile bucurieirămasă-ntre feţele ei mul8colorchemătoareciteşte în semnele beţiilor de altădată în care seascundeauplecările bune din lume

sunt vălurile trase peste chipul lumiipentru toţi cei din juru-mifurnicar potenţat cu orgii intempeste

Page 33: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

33

sunt singur acum în apusul lumii apusesunt tot mai grăbit să-mi consum înfiorarea trădatăa ochilorşi presimţirea amiezii deprinsă în lungile călătoriiprintre semenii meimuritorii

tolăniţi incomod pentru voia de-a fiîntr-un început netrădatvoiţi să gustaţi din arsura senină a lumii celesteridicaţi-văsoli ai muririi eterneşi-mi sfârtecaţi ţeasta albastră a gânduluitreceţi dincolo de voiînspre soarele nopţii închis înlăuntru-vă

de aţi fi auzit chemarea fi-va-ţi deja în conul deumbră al dimineţiiîncepândeforfo8nd în an8camera veşnicieidar rosturile voastre încleştate în carnea nevoieisunt încă viica somnul cenuşiu al supravieţuirii

adio trup îndoit sub povara purtării de sineadie nespus adevărul făpturiiînchisă în zgomotul neterminatal zidirii de-aiciadio zgomot zidit în moliciunea simţirii de sineîn vis de-nceput mă încap singuratşi perfidpentru scânteierile goale de vis ale inteligenţeivoastremăsuraţi-mi căldura voinţei de a vă trece prin faţăadevărulapropiaţi-vă şi gustaţi vinul fără gust pentru voial întâmplării meleaşteptarea mea încărunţităcoaptă de veşniciee între voi şi amurgul vostru

găsiţi-măcăutându-vă!

Page 34: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

34

11995577DDoorriinn BBoorrooiiaannuu

Cui înfipt în stea

Braţele tale subţiricum silabele de poveş8sărutăriledin Steinwey furate clape,cu inventarul cerescîn mânăşi inima-pasăre-glonţ de safirîn genunchi gândurile melete roagă:lacrimă iubită!şopteşte-le ochilor meifără 8ne orbcum stau pe turlăfrântul soarelui, fiu?

Finalul jocului

Număr zileleş8u când vor cădeaoasele

scad nopţileauzit-am trecutuldevora cerulmă căuta infinitulinspiratla revedere, Doamne

m-am ziditîntr-o coloană de fum

amin8rea să o suilângă dorul Sfinxului.

Page 35: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

35

* *

De aicidin gondola de razeprivesc soarelefixsânul său straniumi-a dăruito datănemărginirea emo8vă

*Acumîn această dulce searăou de Dumnezeuel se va retrage;

nu am nu am o crucepe măsura 8mpuluisă ar norul vecindin bazarul ceruluisă arunc seminţedin senin…

* *Sărutul oglinzilor aprinsaleargă umbra-mievadat din steacitesc poveş8le frigului

Natură, facem un copil?

în universul catedral,de dorul genezei,şi dragul învinsului?

ploaie sculptatăinimadin nori în sărbătoribucuria mea!Carmina burana mea!

Page 36: Primăvara poeţilor câmpineni

11995588GGeeoorrggeettaa ((DDrraaggoommiirr))GGrroosseessccuu

Confesiune

Viaţa meadin când în cândo haină pe8cităNu ş8u dacă starea mea de toate zileleare altă privelişteDe multa orimă prinde dimineaţacu cărţile deschise pe mese în cersau cu poeziile căzute-n lacrimi

Atunci sufletu-mise aşează în genunchimâinile melerostesc rugăciuni

După ploaie…

Nu-i nici o mirareVântul fluturându-şi cămaşaprin ierburişi vara desculţă umblând…Ca o pasărerăcoarea îşi desface aripileCâmpia râde prop8tă cu coatelepe mireasma fânului,dealul din umerii satuluiSe-nvăluie cu cicoare…După ploaie căprioara luminiialeargă prin ponorul de soare,toate drumurile devinmai uşoare…Mai înaintez o caleMai trec o vamă…Prin ierburi roiesc fluturii,florile se deschid.

36

CCAAMMPPIINNAA

,,

Page 37: Primăvara poeţilor câmpineni

ş5u o cărare

ş8u o cărare pe care se mergecu picioarele goale,Cu o duminică mai fericitămă întorc de la biserică pe liniştea ei.Cu lumina Soarelui pe frunteÎmbrăcată ca o vestalănumai are nimeni habar de mine.O muzică divinăVenită dinspre îngerii veriimă odihneşte de alergătura unei săptămâni grelede păcate.Zdrobitor de albăcărarea pe care merg –Stau pâlcuiţi pe-o muchie de cerSalcâmii-n floare,Plutesc pe deasupra ierburilorSatul urcă pe dealuriCu veşnicia egală cu a mea.

Cruce plângând

Nu ş8u ce voi scrie în ziua astaCare stă grea pe umerii mei.Mi-e dorşi nu definesc de cine mi-e dor.În sfâşierea meaAdevărul abia se aude;N-au înflorit (încă) trandafirii,N-au venit îngerii,Pun capul pe rugăciune şi plângSufletul meu – Cruce plângând.Pe altarul poezieiN-am zidit nimic,Mi-am tot amânat lucrătoriiCu iluzia nefericită a ispitelorDe multe feluri.

37

CCAAMMPPIINNAA

Page 38: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

38

11995599GGaabbrriieell AAlleexxee

Te-aş săruta

Te-aş săruta din creştet până-n talpăşi m-aş topi în sunet lin de apă,frumoasa mea venită ca din stelepe când ghicisem zodia-mi în ele.

Te-aş săruta pe buze şi pe pleoape,să taci şi să nu vezi potop de ape.te-aş săruta pe umeri şi pe coapse,s-auzi cum mi se frâng, în trup, sinapse.

Te-aş săruta, sub sânul stâng, o viaţă,ne leagă strâns un veşnic fir de aţă;te lasă mâine-n braţe-mi adormită,dormind vom fi o clipă nesfârşită.

Metamorfoze

Te-aş muşca uşor, de spate,cu un colţ de Lună-n noapte;m-aş preface-n liliacsă îţi prind în păr un ac.

Într-un lup eu m-aş prefacesă-ţi simt inima cum tace,aş ciupi din carnea moaledouă sfârcuri de migdale.

şi pe când te-i deştepta,m-oi preface într-o stea;şi-am să-ţi prind la subsioarăraza mea rece, hoinară.

Page 39: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

39

Romanţă târzie

Pulpa ta, dis8nsă doamnă,cu privirea am s-o sfârtec;va fi trist, târziu şi toamnăn-am să pot să te înduplec.

Inima, pe piept icoană,de sub stâng ţi-oi smulge;dintr-o venă diafană,tainele încet vor curge.

Nici în gând n-o să-ţi mai vieclipa-ntoarsă şi muşcată;printre gene n-or să-nviezori buni de altădată.

Adormită, pe o frunză,Luna-n umbră se arată;doar pe gâtul tău o rozăva rămâne-nsângerată.

As4el

As7el te-am iubit:aruncând, peste umăr,potcoave de caimorţi.

As7el te-am iubit:negustor de var dormindpe sânii tăide calcar.

As7el te-am iubit:Eu, un dalb crin de mirositor,tu, o neagră lalea de rară,

a doua mască a lui Tutankamon,dragostea noastrăbizară.

Page 40: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

40

11996622 MMiirrcceeaa TTeeccuulleessccuu

luna de gheaţă -din ce în ce mai aproape haita de lupi

*

un colţ de oraşde Crăciun -nu mai e frig

*

urmărind lanul -tot mai picură spre elciocârliile

*

mama bolnavă -umbra uliului mişcândfire de pelin

*

Autoportret

Sunt tot mai multdesenul făcut de un prieten:rotocoale, linii şi puncte,prin albul hâr8ei;nimeni nu intră, nimeni nu iese,lumina aşeazăcuvintelecuminte.

Page 41: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

41

Con5nuare

Şi se aştern ninsorilepe suflet,dispare 8mpulsub colinde,în creştet mă aşezpe munte,când gol mi-e trupulşi nu mai vineri îngerulsă îmi cuvânte.

Trebuie

Treceţi totul prin filtrulpersonalităţii voastre,spunea profesorul de literatură,atunci,iar eu evitam vecinătateacolegilor care fumauţigări ie%ine.Acum privesc instrucţiunileflacoanelor de medicamentepentru astmă,seamănă uluitor cu revoluţia ’89şi caută vindecareaîn seminţele zăpezilor cereş8,când vine Crăciunul.

Fals vernisaj MTV

Văd tablourile mişcătoarecum se cufundă în mine;nu vor mai plecaniciodată.Mereu apare cevaşi fulgeră un cântec.Stau singur,cutreierat de imaginipână departe,unde îngerii picteazătablourile mişcătoare.

Page 42: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

42

11996644CCrriissttiiaann OOpprreessccuu

Butaforie

Florile atâteaparalizându-mi privireapumnul de cireşe amareîntr-un castron din odăiţătristeţea, maidaneză credincioasăumple ca un lichid serpen8neletransparente ale profiluluial tău, al tău desigur!

Cât decor, Doamne,pentru o singurătate…

Tatălui nostru

Cărţile care spun totul despre 8nechiar înainte de a fi scrisesemenii care vorbesc despre noichiar înainte de a ne naşteExistă un dumnezeu de budoardar existăMai există un Dumnezeu, desculţ,care chiar umblă printre noi,Îl vezi dacă vrei, îl speri, dacă poţiîl numeri şi îţi vezi mai departede sorţi.Binele nu se împarte, ajunge la toţiPentru această floare de cireşne batemde mii de ani, de ierisă o mirosim, vremdeodatăNu are voie cel care dă greş...

Page 43: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

43

Portret

Norii mi-o deseneazădin când în când

pe un ecran exfoliatde vânt

trupul ei străluceşte o clipă atuncipe sânii ei exploataţi metafizic

de muncidorm orele ploioase şi recie cineva împotriva acestei femei, se abţinecineva?Se adjudecă, deci!

La lună

Mă simt un leşzvârlit la câinila lună

o coasălucioasă

îmi treieră stârvulSunt un cadavrulătratul lor mă răzbună…

Pierdut, calul meu în furtunăcu şaua-ntr-o partedeparte atârnă, ca o mânăsunt un cadavru zvârlit cu faţa spre lunăacelaşi cadavru sor8t cânteculuicare mă răzbună.

Page 44: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

44

11996677MMaarriiaa DDoobbrreessccuu

o colivie îşi caută pasărea

se izbea de pereţinicio breşăprin care să eliberezecuvintele

nu bănuiai că pasărea aceea statornicăera chiar eapăsările talecăutau mereualte orizonturipoveş8 oarbeîn care nimeni nu va ş8să te strigepe limba ta

să păstrezi străzile libere pentru mine

mi-a rămas doar mersul înapoiîmi ard oaselenu cred că vreisă ş8i cum esă speli toate păcatele

la încheieturi aşeztăceri care pocnesc

mă simt ca un câineînchis în casăaşteptându-şi stăpânulnu cunoaşte ceasuldin când în cândridică ochii spre uşăsperând că se va deschide

Page 45: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

45

puntea lupilor

în iarnăîmi răs8gnesc singurătateape urme de lupicopacii cuiburimă privesc muţidoar caiiaşteptându-se uniipe alţiifrământă între copiteteamade moarte

suntem fotografii alb/negru

suntem prizoniericuvintelorne mai vorbesc doar fotografiileamăgindu-nealb-negrucoincidenţele ne pândescdintr-un univers singura8cdin când în cândne pălmuimcu propriile palmee ca atunci când aluneci pe gheaţăîn văzul tuturor

toamna asta prescriu poeme

am rămas atârnată în toamnăca un sinucigaşo să cer dezlegareîntr-o altă viaţă

cu mâinile încătuşateîn iubirevoi ispăşiamin8reaunei îmbrăţişări în alb

Page 46: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

46

11996688DDiiaannaa TTrraannddaaffiirr

Ars poe5ca

Să descompunem poemule ca o femeie uşoară careîşi înfige tocurile ascuţiteîn trotuarul încinsşi caută mereu ceva înbuzunarul din dreptulinimiiEa ş8e c-o să vă ia înaintevaletul care păzeşte uşa din spateDetaşamente cu căş8mărşăluiesc prin casăcăutând un geam spart saucarnea albă spânzurată pe frânghii

Nu fiţi aşa siguripe ap8tudinile voastrepentru muzică

Ceas de taină

Aveai dreptatesâmbătă voi fi la felcu mâinile pline până la cotşi cu inima smerităîn degradeuri sângeriiCum vine noapteaşi-ţi face cu ochiuldispari după perdeainventează câte un nou cuvântcaută îngerul verde celcare ţine felinarul în mânăapoi te pulverizezi în oglindă

Ş8am eu prea bine că nu exiş8măcar am aflat de ce te prefaci

Page 47: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

47

Unelte şi inorogi

Imperioasa copilărie năvăleştecu toate hoardele eiporţi tronuri şi roţirostogolite pe strada domneascăpriveliş8 aprinsecai în plină glorie săltândprintre cârduri de îngeriSe văd umbrele 8mpuluila lumina veiozeiCopacii s-au golit de fructele micietaj cu etaj

În atelierul de potcovit inorogiviscolul se topeşte cupleoapele strânseşi genunchii la gură

Menuet

Buştenii trosnesc mocnitîn şemineusemn că gerul e aprigactriţa cu părul roşcata venit cu pisica mare în braţevrea să se încălzeascălângă cărămizile vechiPisica îi sare din braţeşi dansează în ritmullimbilor de focînclinându-se în spaţiul curbdintre noi

Page 48: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

48

11997700VViiccttoorr NNiicchhiiffoorr

Mai presus de mine

Aş fi tentat să adaug:cel mai mult îmi place ochiul,ochiul meu – prin eltrec toate secundeletale.

Alături de ochi preţuiescşi degetele mersului.Prietenia e în trei trio de jazz e

darşi

alungarea metrului dintre noi.Gura m-a-nvăţat să te sărutiar părul

genunchiul

Dar numai 8mpanul, dintre toţi,e celce-mi cântă glasul tău:sunet mag ne8c nord-sudblues.

3.Pasul pe mână

Fiecare ochi mănâncă dintr-un alt ochicu goană alimentată de pâine!de pâine! contururile dispărutese încarcă de salopete chei şi cazmaleafaceri rotunde o ţarăa poeţilor ciungi, într-un cuvânt mă enumăr:

cap, bust, mâini, picioaremâini, bust, picioare, capbust, picioare, cap, mâinipicioare, cap, mâini, bustcap mâini, bust, picioare.

Page 49: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

49

4.Sfâşierea: un cântec

Un pahar, un pahar în cu8e aceeaşi cu8e paharule altul (cu toate acestea la fel), voi schimbacu8a: un pahar în cu8e, un pahar în cu8ecu8a în pahar (O! nu: un pahar în cu8e)cât de repede la amiază paharule pus în cu8e aşa: un paharun pahar în cu8e în plus nuînseamnă nimic, salariul e fix şeful se plimbă.

Până la 3 maisunt 4 minute, la 5 se termină: un paharîn cu8e, un pahar în cu8e în ul8ma cu8eul8mul pahar – pe mâine.

Te iubesc în clocot de clopot

Te iubesc în clocot de clopotte iubesc fără haine de mire„te iubesc” pe-un colţ de hâr8e, alcătuiesccine8c urma ta dispare-n oglindăumbra electronică: amin8re a 18ani împliniţi eş8 subiectpentru îndrăgos8t de provincie„o să fim fericiţi” într-o orbităde electron internoi universul se desfăşoarăaigess „într-o iubireunul iubeşte – al doilea se lasă iubitîn somn nu existăiubire – doar prelungirile ei”cine8c umbra ta dispare în oglindă – te iubesc:universulşontâcăie pe un colţ de hâr8e.

Page 50: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

50

11997744EEmmiill SSuudd

Briza cu fantome

Deasupra ţărmuluiStrivit de valuri muribundeIubirile an8ce în pescăruşZboarăDin ţipete solareÎmpodobescMalul ce răneşteCălcâiul nevăzătoruluiÎn care pânzeleSe odihnesc

Zâmbet floral

Din alb în roşuSă fac sonetulZâmbetului tăuSă leg viaţa coşaruluiLa mărţişorul de s8clăCu o geană de visuri,Pe orizontală îţi scufundŞoaptele din ochiÎn extazul mineralPoeţilor inimăDăruieş8Floarea-morgană

Dându-seÎnglăstrării.

Schimbare de Moarte

ÎncetLăsaţi-mă să morÎn patul meuDe târfCu picioarele de album

Probate

Page 51: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

51

La pantofii de lacCând morCând morScârţâind nisipulDesculţVoi reveniDin luminileUnui teatruChiar dacă am să morÎn patul meuDe târf.

Homo ero5cus

Lumina ascunsăSub ochiul de s8clăClipa a datRoman8smulÎn surdinăDezleg corăbiile

PriponiteFug

În pleteleFără izvorMâinilor

Vânt bunDe la pupa.

Zâmbetul letal

Pe strada tăceriiFanfara-i neacordată,Vocea ploii în cremeneNe trece convoiul,Am deshumat

NoapteaSă înhumăm

Lumina.

Page 52: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

52

11997799MMaarriiaa NNiiccoollaaii

Peron

Aşteptam cu mâinile zgribulite ploileLucind peste şotronul fericirii meleÎntr-un moment crucialChiar şi pentru cei care s-au vindecat de iertare.Aşteptam paşii tăi de ţărânăSă calce peste cristalele sparte.Aşteptam ecoul ierbii taleSă înmugurească urechile doldoraDe promisiunile crude.„S8maţi călători, trenul în direcţia…S-a retras”.

Babel

Cuvintele mi s-au încâlcit,Orbiţi de vremile târzii,În urma noastră numai statuiCei care şi-au întors privireaSpre cetatea arsă de primulCuvânt.Răstălmăcim renaşterea dinBiete fărămituriCe nu se mai terminăÎn lauda celor flămânzi.

Metodă

Îmi cuibăresc fiinţaÎn ungherele tot mai neîncăpătoareAle uitării.Îmi îngrămădesc viseleÎn catedrale somptuoaseAle soarelui.Definesc apoi procedeulîntrebuinţat.

Page 53: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

53

La vedere

Pereţii mă privesc indiferentTablourile au început să plângăChiar acum când aniiNe sorb cu nesaţ.Cuvintele s-au strepezitPe buzele clipelor tencuiteEş8 parcă singur într-un mugurSomnolentNeapărat ne vom privi în adâncuriCând vom fi ştrangulaţi de la suprafaţă.

Inox

Mă doare tortura nopţilor de inoxPrintr-o încăierare a cărniiMi se elimină ploaia prin poriDe floare carnivoră.Mă judecă străinii cu de-amănuntulPrintr-o defectoscopie ruşinoasă a detaliilorMă zbengui prin viaţă cu stângulDreptul e doar 8ja metalicăSăpând prin tranşee după rădăcini.

Caznă

Canoanele vieţii m-au convins deseoriSă-mi iau sufletul la purtare;Să-mi vând ochii tocmai atunci cândOglinda avea mai mare nevoie de ei.Mi-am acoperit trupul cu ziduri şi ziduriCe se vor surpa în pragul inimii…Iar pleoapele se vor înălţaLa cheremul pumnului de pământAruncat în irişi.

Page 54: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

54

11998800 LLiilliiaannaa EEnnee

Acasă la mine

Gândacul verzui în liniștea de aburse scurge strivit*Cuburi hrănesc gura pură de copil viaţa e un puzzle*Cartofi de piatrăîn bucătăria roz de plas8c vesel*Mănânc zâmbete cu lopata galbenă un joc de copil*Văd pe bulevard felinarele arzândgalben de iarnă*Câinele galben soarbe florile roşii în ochii lui gri*Duminica rup mâinile 8mpului sec copilul râde*Suflet de spumăaruncă în stele vii minciuni de metal*Calc rapid vise cu fier din veș8 putredemiroase a ars*

Page 55: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

55

Chibrit de gheaţăarde casa păpușiieu sunt pompier*Ţes omătul caldcu fir blond îndrăgos8tpe alei surde *Urc în fântânăzidul curge cu minespre cer de fiere*Lași flori pe parbrizmă speli cu șampaniedoctor de inimi*Vreau un baiat blondunul m-a otrăvitdoi ochi de azur*Ţin post uneoricu cafea dulce turcoaz și fis8c crud*Den8stul a scosdouă inimi de gheaţădin gură de leu*Șirag de zile lasă ancora de dorsă fiarbă foc mut*Torc fum în igluplâng ploaie de cenușăstrig vis de amor*Sorb decor nomadcu turn brodat în stelevis parizian*Căluţi de mareîn manej de praf cosmicdes8n blestemat

Page 56: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

56

11998888 IIooaannaa UUrrssuu

Pietrele

într-o frunză, să nu le iavântul viu, de prin frunziş.nu se tocească,ci în colţul lor (am învăţat)rotunjimea tăcerii.să le trec mai departe,dar s-aurostogolit ca fructe anonimeîn marsupiul (celulei).am măcinatcu sămânţa ce înăbuşfără voie. mai departefără umerii de sub ele, numaizâmbetul răsucit al sprâncenei.

***

Pune genunchiul jos lângă copacul strâmbPe care-l retezi încet dinăuntru!Capul mi-atârnă tălâmbDe trunchiul ce nu-l lasă să cadă.

Închide ochii lângă fântâna seacăDin care-mi sorb nesătulă gândulCu seringa dezinfectatăPe care-o-nfig periodic în vene!

Calcă desculţ pe cărarea plină de noroiIn care mi-ascund trupul nevoind să cadă!Ne-ascundem în acelaşi pântec amândoi,Aşteptând să ne naştem ca să murim.

Acoperă-ţi cu grijă ochii de pământSă nu vadă singura moştenire:Trupul sec atârnând de vântPe care ţi-l las în loc de adio!

Page 57: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

57

* * *

Nefiinţa jumătate,soarelui privirea i-oi întoarce,să o lepăd.

Şi oglinda lunii,falsa amin8re de rană fiinţeze,sparge-se tăcerea,preface-o-voi în carne tremuroasă,falangele zdrobindu-i.

Vii încă, morţilor se leagăde umăr piatra cu un fir de ocrusă nu cuteze cele negrăitesă tălmăcească.

În mănuşa sa de aer,jocul şi nu mingea, Galilee,se-nvârteşte,de piatră umărul ţi-l legi,de fiinţă -nefiinţarea ca şi moartea.

Page 58: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

58

11999911MMaarriiuuss CCEERRNNiiCCAA

EROU CU-N PUNCT SLAB

mă trag din prediluviandin hominizi de viţă nobilăşi mă pălesc cu orice ocaziedin interior spre aparenţă

şi-am involuat cam increatîn patru ciori şi-un vierme rece-n coadăorori strigau ginecologii şi cu moaşavăzându-mi stresul şi angoasacum supurau din ombilic

mereu am strănutat la vedereamamuţilor călări pe tancurişi bâtelor vârâte-n dric

iubirea atomică mi-a determinat limanul(Hiroşima)baltagul şi cosorultatuate-mi sunt pe ceafăle am de la botezul egiptean(arme de ieri)amin8ri din copilărie îmi suntfebra muşchiului cardiacşi entorsa de la călcâiul lui Ahile(şi implicit al meu – noieroii cu câte un punct slab)

în ce oraş meschin mi s-au născut cam tercisă stau gânduri întregifără de bancăfără o halcă de ea prin preajmăşi fără gard imunitar cu ţepi

şi câţi plimbaţi(făcând parte din ei)

Page 59: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

59

nici lesa ori far’ de orizonttârăsc în urma câte-o cuşcăce plina e de canibali şi stârvurimuri-vom sterpi şi răsfăţaţi apoteo8cstând mână lângă gâtrujaţi nechimic cu tămâie

plângă-ne mamele şi câiniispargă-ne apele printre sfârcurişi moară noi –eroii cu câte-un punct slab

VÂNT ÎN CENTRUL PĂMÂNTULUI

peste glasul Marelui Absentîţi zic ţie odorule solar la părsă-mi dai un bobârnacpeste plaga de sub aripa dreaptăpoate-mi iau planarea din omfalos

***

sunt vântşi-aş vrea s-aţâţ cu mine foculdin soba ta cu lemne aromateprin horn sau prin fereastra cea deschisănecurate gânduri să treacă-n nefiinţăsă fâlfâi a frig toropindu-tecăci eu sunt oboseala ce te încearcănă când nu aisomnşi fâlfâitul de molie demnă de hainele tale numai

mă simţi în toiul inimii şi-n gâtşi scai mă ţin de părul tăude ceţuri să n-ai parte mereu am grijăeu - cimi8r de alizee călâice n-au ţintă nicicând

deşi trăiesc cam veşnic iatăşuier prin horn la respiraţia tacăci lipseşte-un alintat de buzeîntre obrajii ăş8a incolori…

Page 60: Primăvara poeţilor câmpineni

11999944CCaattaalliinnaa GGrriiggoorree

Aşteptare

Cine mă va elibera de trupul acestei vieţi?!cu surle şi săbii pe drumul apocaliptic închinatabsurduluimă va purta oare cineva între oase de sânge, cu maledicţii pe buza superioară,pulsate peste peştii muribunzi ai sanatoriului încare ne coclim?

şi... cine mă va descătuşa din ghimpii acestei morţi(care pândeşte în chip de sărut pe obrazulneştiutorului de toate zilele) mă vacălăuzi şi pe drum de piatră arsă? în laşitateaeului, mă va ruga să-mi curăţ rănile de infecţiamâlului?

Din bine în mai rău

mi-am strâns toată recunoştinţa într-unmănunchi legatla mijloc cu-n şiret alb,apoi am prinso de călcâiul drept, cu pumnii

închişi ermetic s-ascufundat săraca în cutia cu vopsea vişinie,mai întâi până la mustăţi, apoi a îndrăznit săprivească mai bineculoarea în ochi până ce nuanţa a început săsângerezede ruşine, i s-au îmbujorat pomeţii iar călcâiul sentimentului care rămăsese pe buzarecipientuluis-a spart de emoţie într-o mare de cioburi…

ai luat cu emfază coroana ce plutea îmbibată, apoiţi-ai aşezat-o în jurul frunţii; cu ghimpi de geloziea începutrecunoştinţa să-ţi roadă osul mort ai capului,

60

CCAAMMPPIINNAA

Page 61: Primăvara poeţilor câmpineni

şiroaie de păcură ţi-au botezat încheietura stângă…ştiai şi tu prea-bine că dragostea e contagioasă, cătrebuia să te speli mai des pe mâini.

Haos

toată recuzita ploii e în mine, aşează-te pe ocoastă şibălăceşte-ţi picioarele în fluviul plin de gheaţă,rosteşte o rugăciune pentruamânarea zilei de apoi, fă ca apa să curgă să-mispele ruşineasufletului, cu o undiţă agaţă-mi meduzele din gândire şi dă-le o bucată de pâine cuaspirină, oricum ele nu pot să aiureze mai multdecât o făceau viperele crescute anapoda pe parapetul prăpastiei...

Îndemn către pustiu

închide-mă într-un balon al denaturării şi dă-midrumul să plutesc într-o mare de şerpi, în groapa cerului, alungă-mă cu o idee care să mămuşte de ochica o picătură de ploaie descusută la un capăt…

voi toţi sunteţinişte canguri ai oceanelor, mereu săltând cătremai sus dar,afundaţi în frică, vă furaţi singuri sentimentele şile vindeţila suprapreţ pentru o strofă de raţiune pură,implantată sub limbă.

voi toţi, niciunul nu ştiţi să rostiţi «frumos» fără a vă păta gura cu sânge ftizic şifără a jigni cuvântul până în măduva inimii. şi, lafel de bine,nu vreţi să iubiţi fără ca tonul sentimentalsă n-aibă el însuşi un iz odios, prostesc, lubric.

61

CCAAMMPPIINNAA

Page 62: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

2

Page 63: Primăvara poeţilor câmpineni

CCAAMMPPIINNAA

1

scrie aici poemul tău:

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

Page 64: Primăvara poeţilor câmpineni

2

CCAAMMPPIINNAA

Page 65: Primăvara poeţilor câmpineni

1

CCAAMMPPIINNAA