Probleme Actuale Privind Dobanda Penalizatoare - Veress

Probleme actuale privind dobânda penalizatoare

Conf. univ. dr. Emod VERESSUniversitatea „ Sapientia§Departamentul de Ştiinţe Juridice, Cluj-Napoca

ABSTRACT

The Civil Code which entered into force in 2011 achieved a cohesive and unitary approach from conceptual and term inological point of view regarding the regulation of interests. But the legislation adopted after the entry into force of the Civil Code disintegrated this regulation. Today, we must apply more rules in parallel and there are real difficulties in establishing a unitary and homogeneous legal status for the interests. The article identifies these problems and offer alternative Solutions to the issues encountered in practice.

REZUMAT

Codul civil intrat în vigoare în 2011 a realizat o abordare închegată, unitară atât sub aspect conceptual cât şi terminologic în materia dobânzii. însă prin acte normative adoptate ulterior intrării în vigoare a Codului civil s-a dezintegrat reglementarea legală a dobânzii. în prezent, trebuie să aplicăm mai multe acte normative în paralel şi există greutăţi reale în stabilirea regimului juridic unitar şi omogen al dobânzii. Articolul analizează aceste probleme şi oferă soluţii alternative la dificultăţile întâmpinate în practică.

r

kti

ff

1§ Reglementare fagmentată

n dreptul privat român există o reglem entare d ispersată, fragm entată şi cu suprapuneri ainstituţiei dobânzii:

a) avem pe de o parte reglementarea din noul Cod c iv il;111b) există reglem entarea din O rdonanţa G uvernu lu i nr. 13/2011 p riv ind dobânda legală

remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;121

c) regăsim reglementări şi în Codul de procedură civilă ;131d) şi în ultim ul rând, cel mai recent, prin Legea nr. 72/2013 privind m ăsurile pentru combaterea

întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate în tre p ro fesion işti şi în tre aceştia şi au to rită ţi co n tractan te , s-au adoptat reglementări şi în domeniul dobânzilor.141

La nivel teoretic, o astfel de abordare a unei instituţii juridice unitare este contrară principiului securităţii ju rid ice151, fiindcă face anevoioasă identificarea norm ei ju rid ice ap licab ile la un caz concret. De asem enea, caracteru l de „cod" al Codului c iv il ar presupune ca cel puţin reglem entările fundam entale, cu caracter general al institu ţiilo r de drept privat, cum este şi dobânda, să fie regăsite în acest cod, şi nu răspândite în diferite acte norm ative.161A

In ceea ce priveşte Legea nr. 72/2013, aceasta constituie o transpunere a unei directive europene, respectiv a D irectivei nr. 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea p lăţilo r în tranzacţiile com erciale.171 D irectiva este un act norm ativ unional obligatoriu pentru fiecare stat membru destinatar în privinţa rezultatului preconizat, dar care lasă autorităţilor naţionale libertatea de a alege forma şi mijloacele.1®1 în acest caz însă legiuitorul a ales calea cea mai uşoară de conformare faţă de cerinţele impuse printr-o directivă: preluarea textului acesteia printr-un act normativ intern distinct. Astfel, există doar un efort redus de corelare, de integrare a normei europene în dreptul intern, pe când, dacă s-ar fi ales calea integrării reale a normei europene în cuprinsul Codului civil şi a Codului de procedură civilă, ar fi fost nevoie de o muncă m ult mai laborioasă şi minuţioasă, de înglobare reală şi organică a directivei în dreptul intern. în realitate, suntem în prezenţa unui transplant legal cu o insuficientă corelare cu dreptul român.

însă în practică trebuie să aplicăm aceste norme paralele, dispersate, şi trebuie să stabilim pe baza acestor reguli un regim jurid ic omogen al instituţiei dobânzii.

M Legea nr. 287/2009, republicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011.PI M. Of. nr. 607 din 29 august 2011.Pi Legea nr. 134/2010, republicată tn M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015.M M. Of. nr. 182 din 2 aprilie 2013.PI Atât de importantă în alte sisteme de drept, noţiunea de securitate juridică în România se afirmă doar timid, din lipsă de tradiţii. Principiul securităţii juridice încă nu a pătruns în gândirea juridică şi în jurisprudenţă la nivelul importanţei lui reale.PI E. Veress, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 171.PI JO nr. L 48/1 din 23 februarie 2011.PI Gy. Fâbiân, Drept instituţional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 123.

N aţioFinan

A r t . 1c o n trd o b âp la ta

fiices cont i c o n ţ ip ărţi

D a r is u n tim pu d e d<

D in r d o a r regie a s tă :

Astfi nr. 1 arbi- con: sun'

Noi

- P i a l i un loc îm

Lesusc

18 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 9/2015 DOCTRINĂ


Nu face obiectul acestu i dem ers ş tiin ţific analiza dobânzilor percepute sau p lă tite de Banca Naţională a României, de instituţiile de credit, de instituţiile financiare nebancare şi de M inisterul Finanţelor Publice, şi nici reglem entările specifice privind contractele de consum .^

2§ Noţiunea si formele dobânzii

Art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, la o primă vedere ar consacra o libertate contractuală deplină în m aterie de dobânzi: „părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui îm prum ut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti".

Acest text este în deplină concordanţă cu prevederile a rt. 1169 C . c iv . privind lib e rta tea contractuală, potriv it căru ia : „p ărţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determ ine conţinutul acestora". A rt. 1489 C. civ. de asemenea prevede că dobânda este cea convenită de părţi sau în lipsă, cea stabilită de lege.

Dar art. 1169 C. civ. determ ină totodată şi lim ite le generale ale libertăţii contractuale , care sunt aplicabile şi în m aterie de dobânzi: libertatea de a contracta se poate m anifesta în lim itele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri. Aceste lim itări se aplică şi în m aterie de dobânzi.

Din regimul juridic al instituţiei dobânzii rezultă că libertatea contractuală în realitate se manifestă i doar în mod lim itat, m ărginit atât de prevederile legale imperative exprese, care caracterizează I reglementarea dobânzii, cât şi de bunele moravuri. După cum vom vedea, m oralitatea joacă şi [ astăzi un rol important în caracterizarea juridică dobânzii.

( Astfel, libertatea de a stabili rata dobânzii enunţată în art. 1 alin. (1) din Ordonanţa GuvernuluiI nr. 13/2011 este în fapt re lativ izată şi lim itată în mod im perativ, din raţiun i de e lim inare a[ arbitrarului şi abuzului. Dacă lim itarea acestei libertăţi este justificată m oral, având în vedere| considerentele perfect justificate de protecţie al debitorului, modalitatea în care aceste lim ităriI sunt realizate în dreptul privat actual ridică probleme însemnate.

I Noţiunea de dobândă are cel puţin două accepţiuni.

I - Prima este dobânda remuneratorie, adică dobânda percepută „pentru restituirea unui îm prum utI al unei sume de bani". Mai precis, în situaţia aceasta, dobânda este un preţ al îm prum utului.I un preţ contractual, un fru ct c iv il, s im ila r preţului în m aterie de vânzare, ch irie i în caz deI locaţiune etc. Dobânda apare ca o denumire specifică a preţului, adaptat unui contract special,■ împrumutului de consum aţie cu titlu oneros.

| Legea defineşte dobânda rem uneratorie ca „dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da oI sumă de bani la un anum it term en, calculată pentru perioada anterioară îm plin irii term enuluiI scadenţei obligaţiei" [art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011].

I -Cea de a doua accepţiune a noţiunii de dobândă este dobânda penalizatoare, dobânda stabilităI pentru cazulintârzierii la plata unei obligaţii băneşti. Şi în această situaţie avem o definiţie legală:

w Probleme care, de altfel, prezintă şi ele un real interes ştiinţific.

DOCTRINA! PANDECTELE ROMÂNE NR. 9/201S 119

EmMVERESS

„dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare" [art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011]. Dobânda penalizatoare poate fi acordată şi în situaţia în care împrumutul cu titlu gratuit nu este restituit la termen de către împrumutat.

în schimb, pentru desemnarea acestei forme a dobânzii, Codul civil foloseşte alte noţiuni ca dauog moratorii sau penalităţi, ceea ce conduce la o primă vedere la dezintegrarea unităţii terminologice decîrept privat (de fapt, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2011, fiind ulterioară Codului civil, ar fi trebuit corelată din punct de vedere terminologic cu Codul civil). în realitate, noţiunea de daună moratorie este mai cuprinzătoare, fiindcă acoperă şi prejudiciile cauzate prin întârzierea executării în materia tuturor obligaţiilor, nu numai în privinţa celor care au ca obiect îndatorirea de a da o sumă de bani.

Art. 1535 C. civ. reglementează daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti. Conform Codului civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic

Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi (remuneratorii) mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferitJ10'

Problema este că pe lângă faptul lipsei parţiale a corelării terminologice, nici regimul juridic conferit de cele două acte normative nu are caracter omogen. Codul civil reglementează un regim juridic complex al dobânzii moratorii. De exemplu, Codul civil, bazându-se pe principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de către creditor prin întârziere, stabileşte că în situaţia în care dobânda legală nu acoperă prejudiciul suferit, creditorul are dreptul la repararea integrală a acestui prejudiciu.

Aşa cum am arătat, întârzierile debitorului pot interveni însă nu numai în cazul obligaţiilor de a da o sumă de bani, ci şi în cazul altor obligaţii de a da sau de a face.

Codul civil prevede că în cazul altor obligaţii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligaţiei, cu excepţia cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei (art. 1536 C. civ.U111

Titlul marginal al articolului arătat are în vedere doar daunele moratorii în cazul obligaţiilor de a face. în contradicţie cu acest titlu marginal, textul propriu-zis se referă la toate celelalte

M De aici rezultă că în cazul în care debitorul datora daune moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul nu are dreptul la daune-interese suplimentare pentru repararea integrală a prejudiciului suferit. înţelegerea are valoare de clauză penală, care predetermină contravaloarea prejudiciului suferit de creditor, care nu mai are dreptul de a solicita daune suplimentare.M Se observă că art 1536 C. civ., spre deosebire de prevederile art. 1535 C. civ., impune obligativitatea punerii în întârziere pentru curgerea dobânzilor moratorii.

20 IPANDECTELE ROMÂNE NR. 9/201S DOCTRINĂA P /a. r

mi

ernulujitul cu titlu

ni ca dauti^ minologice iră Codului î , noţiunea întârzierea hdatorirea

m Codului il la daune u, în lipsa.

ca urmare

: dobânda :ă nu sunt D în afara

iul juridic itează un principiul n situaţia integrală

ţii lor de a

sume de da legală, ibligaţiei, irejudiciu

P

III

iligaţiilor Icelelalte *

orul nu arevaloare dee a solida

I

I

i întârziere


obligaţii diferite de cele având ca obiect plata unei sume de bani. Adică textul are o sferă de cuprindere mult mai largă decât cel sugerat de titlul marginal. Se pune întrebarea cum rezolvăm contradicţia dintre titlu si goptinutuLn^matbz^larticQlului. într-un caz similar am opinat că în situaţie de conflict între textul normativ al articolului şi textul titlului marginal al articolului, are întâietate textul articolului faţă de titlul acestuia!!2! în consecinţă, art. 1536 C. civ. trebuie aplicat, de exemplu, şi întârzierilor intervenite în cazul obligaţiilor de a da.

în acest context, fac referire şi la clauza penală, care, la rândul său, are două accepţiuni. Aici nu ne interesează prima accepţiune, aceea de prestaţie la care se obligă debitorul în cazul neexecutării obligaţiei principale, fiindcă în acest caz clauza penală reprezintă echivalentul obligaţiei neexecutate (art. 1538 C. civ.).l13J

însă clauza penală poate fi stipulată şi ca o penalitate pentru neexecutarea la timp a obligaţiilor (art. 1539 C. civ.). în această situaţie, dobânda moratorie convenţională este de fapt o clauză penală, o metodă contractuală de predeterminare a cuantumului prejudiciilor suferite de creditor ca urmare a întârzierii.'

Această calificare este deosebit de importantă, fiindcă face aplicabilă regulile referitoare la clauza penală dobânzilor moratorii determinate prin contract. De exemplu, conform art. 1541 C. civ., instanţa poate reduce penalitatea atunci când penalitatea este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului [art. 1541 alin. (1) lit. b) C. civ.]. Astfel, este admisibilă acţiunea în reducţiunea dobânzii moratorii convenţionale vădit excesive.

Legea mai precizează că „prin dobândă se înţelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului" [art. 1 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011].

Din aceste incursiuni terminologice în materia dobânzii deja se conturează că avem de-a face cu o problematică complexă, dar de un deosebit interes teoretic şi practic.

3§ Dobânda legală

Mai sus am evocat, printre altele, libertatea contractuală în materie de dobânzi. Această abordare a dobânzii reflectă faptul că dobânda este o clauză contractuală, un acord de voinţe dintre părţile unui contract.

Legea mai operează însă şi cu o altă noţiune: cea de dobândă legală. Este necesar a introduce în sistemul de drept şi o astfel de noţiune, fiindcă există situaţii când în temeiul legii sau în temeiul contractului o anumită obligaţie este purtătoare de dobânzi (remuneratorii şi/sau penalizatoare),

B

dar nu se precizează cuantumul (rata) acesteia. Adică dobânda legală\nu este o formă veritabilă de dobândă, ci o modalitate de.determinare a cuantumului dobânzii, pentru situaţia în care părţile nu au determinat acest cuantum, sau, mai precis, suntem în prezenţa unei evaluări legale a daunelor moratorii datorate.

I12) Pentru detalii şi argumente, a se vedea E. Veress, Discuţii privind titularii acţiunii directe în materia contractului de antrepriză după intrarea în vigoare a noului Cod civil, Dreptul nr, 7/2013, pp. 81-88.

Pentru detalii, a se vedea L. Pop, Reglementarea clauzei penale în textele noului Cod civil, Dreptul nr. 8/2011, pp. 11 şi urm.

DOCTRINĂ PANDECTELE ROMÂNE NR. 9/2015 121

EmfldVERESS

Legiuitorul practic intervine cu o normă juridică supletivă, stabilind un cuantum aplicabil dobânzii când o datorie este purtătoare de dobânzi, în tem eiul legii sau a convenţiei, dar nu se determină cuantum ul acesteia. N ivelul dobânzii legale este determ inat prin prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011.

Potrivit art. 1535 alin. (1) C. civ., „în cazul în care o sum ă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în m om entul plăţii, în cuantum ul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu". In acest caz de răspundere, legea prezumă existenţa prejudiciului, şi determină inclusiv cuantumul acestuia (convenit de părţi sau, în lipsă, prevăzut de lege), iar debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

N oţiunea de dobândă legală nu poate fi opusă noţiunii de dobândă convenţională, fiindcă în anum ite cazuri, izvorul dobânzii legale poate fi o prevedere contractuală. De exemplu, potrivit unui co ntract, dacă cineva nu p lăteşte la term en preţul unui utilaj, va datora penalităţi. Cuantum ul dobânzii penalizatoare nu este determinat în acest contract. într-o asemenea situaţie, vom fi în acelaşi timp în prezenţa unei dobânzi de sorginte contractuală, dar cuantum ul acestuia este determ inat de lege. Adică ar fjja^aî-preGis-să-vorbHm-îruacest caz^despre-o--rată-l&gală a dobânzii, decât de dobândă legală. Prevederi contractuale de acest tip sunt im portante în cazul altbrobligaţii decât cea de a da o sum ă de bani, fiindcă acolo nu este atât de evidentă curgerea unei penalităţi de sorginte legală în caz de întârziere.!141

Pentru determ inarea ratei dobânzii legale, trebuie să ne raportăm la încă o noţiune: la cea de dobândă de referinţă a Băncii Naţionale a RomânieiJ151 Nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii N aţionale a României este publicat în Monitorul O ficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naţionale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică m onetară se m odifică.

Prevederile legale determină rata dobânzii legale. Pentru o sistematizare atentă a prevederilor legale, trebuie să facem distincţie între dobânda legală remuneratorie şi cea penalizatoare, pe de o parte, respectiv între situaţiile în care dobânda se aplică unui raport juridic care decurge din exploatarea unei întreprinderi în scop lucrativ sau unui raport juridic de drept comun.

Astfel, dobânda legală remuneratorie este egală cu:

a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României redusă cu 20% de procente, dacă nu este vorba despre raporturi juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ;

b) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, dacă este vorba despre raporturi juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ.

în privinţa ratei dobânzii legale penalizatoare avem o situaţie mai specială. Să pornim de la reglementarea iniţială din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011:

a) rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale, diminuat cu 20%, dacă raporturile juridice nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ;

f14) A se vedea analiza consacrată mai sus art, 1536 C. civ,1151 Identică cu rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.

2 2 1PANDECTELE ROMÂNE NR. 9/2015 DOCTRINA


b) iar în situaţia în care raporturile juridice decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale.

însă, prin prevederile Legii nr. 72/2013, se intervine în acest text în sensul completării normei legale cu un nou alineat, care prevede următoarele: „în raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale” [art. 3 alin. (21) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011]. Adică se introduce o nouă categorie de dobândă legală penalizatoare, fără a interveni asupra vechii reglementări.

Problema este urm ătoarea: trebuie să se facă teoretic o distincţie între raporturile juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, pentru care se aplică o dobânda legală penalizatoare prevăzută de Legea nr. 72/2013, respectiv între raporturi jurid ice dintre profesionişti, pentru care se ap lică o dobândă legală prevăzută de O rdonanţa G uvernului nr. 13/2011J16! în condiţiile dreptului privat m onist, o astfel de distincţie, în lipsa unor criterii legale clare, este foarte greu de făcut, chiar imposibilă.

O interpretare alternativă este susţinerea abrogării implicite a dobânzii penalizatoare prevăzute de O rdonanţa G uvernu lu i nr. 13/2001 în privinţa raporturilor ju rid ice dintre profesion işti. Modalitatea aleasă voit de către legiuitor prin prevederile Legii nr. 72/2013 este însă com pletarea prevederilor O rd o n an ţe i G u vern u lu i nr. 13/2011 şi nu m odificarea aceste i o rd o n an ţe sau abrogarea unor prevederi, adică, la o primă vedere se m enţine şi vechiul text, la care se adaugă noile prevederi. Este vorba despre o intervenţie u lterioară asupra unui tex t leg islativ fără o corelare suficientă, ceea ce, din păcate, deschide calea unor interpretări contradictorii.

Suntem de părere că cea de a doua interpretare este corectă.

în raporturile juridice cu e lem ent de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în m onedă străină, dobânda legală, indiferent dacă este vorba despre dobândă remuneratorie sau penalizatoare, este de 6 % pe an.

Aşa cum am arătat, aceste rate de dobândă determ inate de lege au caracter supletiv, ap licându- se pentru situaţiile în care co n tractu l sau o norm ă legală specială nu determ ină un a lt cuantum al dobânzii.

4§ Limitări ale libertăţii contractuale în materie de dobânzi aduse prin prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011

Legiuitorul intervine în raporturile juridice în materie de dobânzi nu numai prin norme supletive, ci şi prin norme imperative. Această intervenţie energică se justifică prin intenţia legiuitorului de a proteja pe partea mai vulnerabilă economic.

Astfel, în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ (raporturile juridice de drept comun), dobânda convenţională nu poate depăşi dobânda legală cu

|16) Este mai facilă identificarea contractelor încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, pentru care se aplică dobânda legală penalizatoare prevăzută de Legea nr. 72/2013.

uDOCTR NA PANDECTELE ROMÂNE NR. 9/2015 123

EmfidVERESS

mai mult de 50% pe an, indiferent dacă este vorba despre dobândă remuneratorie, sau dobândă penalizatoare. Astfel, libertatea contractuală este limitată la nivelul maxim în prezent al dobânzii remuneratorii care decurge din prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011J17)

în cazul în care aceste norme imperative sunt încălcate, se aplică o dublă sancţiune:

a) pe de o parte nulitatea clauzei care stipulează o dobândă mai mare decât dobânda maximă admisă de lege;

b) pe de altă parte, decăderea creditorului de a pretinde în locul dobânzii convenţionale nule măcar dobânda legală.

A

In acest mod, este protejat debitorul, fiindcă nici dobânda ca fruct civil, nici dobânda penalizatoare (clauza penală moratorie) nu pot depăşi limitele maximale, impuse de lege. în cazul dobânzilor penalizatoare, faptic se interzic clauzele penale moratorii cămătăreşti, fiindcă posibilitatea evaluării convenţionale a prejudiciului nu este neîngrădită.

Nu există însă o astfel de limitare în cazul raporturilor juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ. între profesionişti, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 nu impun limite, aici se manifestă libertatea contractuală pe deplin, însă în concordanţă cu limitele care decurg din normele generale de drept civil, cum sunt buna-credinţă, ordinea publică, cauza licită şi morală etc., care se apreciază de la caz la caz.*181

Astfel, se poate stabili validitatea unei dobânzi penalizatoare, al cărui cuantum final solicitat de creditor depăşeşte de mai multe ori cuantumul creanţei de bază, dacă prejudiciul cauzat şi previzibil justifică o astfel de abordare. în cazul dobânzii penalizatoare, însă, sunt aplicabile şi prevederile legale referitoare la reducerea cuantumului clauzei penale vădit excesive de către instanţă (art. 1541 C. civ.).

într-o cauză, în condiţiile existente înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, s-a validat o penalitate de 6% pe zi de întârziere. Instanţa de fond a concluzionat că o astfel de penalitate conduce la o certă disproporţie între prejudiciul cauzat pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor de plată de către reclamantă şi reparaţia solicitată de pârâtă (penalitate de peste 1,9 miliarde lei pentru întârziere a unei plăţi de 1,36 milioane lei), situaţie care nu poate fi acceptată întrucât dezechilibrul raportului comercial între părţi este vădit, iar o convenţie nu poate fi transformată printr-o clauză abuzivă într-un instrument de cămătărie. Clauzele penale cămătăreşti sunt interzise prin norma legală, astfel că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau ilicită, nu poate avea niciun efect. Clauza penală de 6% pe zi echivalează cu o dobândă enormă, de peste 15 ori obligaţia de plată.

înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă, a considerat că este nejustificată critica reclamantei potrivit căreia clauza penală inclusă în contract, aceea de a plăti o penalitate de întârziere de 6% pe zi, este o clauză penală cu caracter abuziv, ilicit, care încalcă exigenţele echităţii şi bunelor moravuri. în materie comercială operează principiul executării cu bună-credinţă a contractelor şi a libertăţii părţilor de a stabili în convenţii rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii

M Valabilitatea nivelului dobânzii convenţionale se determină prin raportare la dobânda legală în vigoare la data stipulării,M Ca urmare a abrogării Legii nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale prin Legecnr. 246/2009, penalităţile de întârziere pot să depăşească suma de bani datorată chiar şi în lipsa unei stipulaţi contractuale exprese în acest sens.

băneşti, toate ace noul C. civ.], în c contractante,*191

în prezent, potri\ clauză penală în <

a) dacă obligaţiab) dacă penalitc

încheierea cor principale.

Instanţa poate c şi la cerinţele cai

Dobânda trebuie (art. 6 din Ordoi

în consecinţă, \ contrar datorân

5 § Lirr aduse

U ltim ul act inc nr. 72/2013 pri unor sume de b contractante.

D irectiva nr. 2 com erciale se I între prinderi lo com petitivitat externe din ca în mod consid este mai difici

In co ncep ţia a contractu lu financiar peni efectuarea pt pentru a dese creării unei ci

1191A se vedea ÎC A se vedea p<

I*1' A se vedea pi

24|PANDECTELE ROMÂNE NR. 9/2015 DOCTRINA


băneşti, toate acestea fiind guvernate de dispoziţiile art. 969 C. civ. din 1864 [art. 1270 alin. (1) noul C. civ.], în conform itate cu care convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.1191

în prezent, potrivit art. 1541 C. civ., judecătorul poate interveni în contract şi poate reduce o clauză penală în doua situaţii:

a) dacă obligaţia principală a fost executată în parte şi această executare a profitat creditorului;b) dacă penalitatea este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la

încheierea contractului, însă penalitatea astfel redusă trebuie să rămână superioară obligaţiei principale.

Instanţa poate cenzura o clauză penală excesivă şi prin raportare la cerinţele bunelor moravuri şi la cerinţele cauzei licite şi morale a contractului (a clauzelor contractuale).

Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. în lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală (art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011).

în consecinţă, valabilitatea dobânzii este condiţionată de forma scrisă a contractului, în caz contrar datorându-se, în temeiul normei supletive, doar dobânda legală.

5§ Limitări ale libertăţii contractuale în materie de dobânzi aduse prin prevederile Legii nr. 72/2013

Ultimul act inovator care întoarce pe dos reglementările dobânzilor este deja am intita Lege nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante.

Directiva nr. 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale se bazează pe multiple raţiuni. întârzierile în efectuarea plăţilor afectează lichidităţile întreprinderilor şi complică situaţia financiară a acestora. întârzierile afectează, de asemenea, competitivitatea şi rentabilitatea întreprinderilor, odată ce creditorul trebuie să obţină finanţări externe din cauza efectuării cu întârziere a plăţilor. Riscul apariţiei acestor efecte negative creşte în mod considerabil în perioadele de încetinire a creşterii economice, când accesul la finanţare este mai dificil.1201

în concepţia legiuitorului european, întârzierea în efectuarea plăţilor constituie o încălcare a contractului care, în m ajoritatea statelor membre, a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori, datorită dobânzilor mici sau inexistente aplicate pentru întârzierea în efectuarea plăţilor şi/sau a procedurilor greoaie de acţiune. Pentru a inversa această tendinţă şi pentru a descuraja întârzierile în efectuarea plăţilor, se impune o schimbare decisivă în direcţia creării unei culturi a efectuării prompte a plăţilor.1211

N a se vedea ÎCCJ, secţ. corn., decizia nr. 671/2006, Revista de Drept comercial nr. 12/2006, pp. 157-162. 1201A se vedea pct. (3) din preambulul directivei.1211A se vedea pct. (12) din preambulul directivei.

DOCTRINA PANDECTELE ROMANE NR. 9/2015 I 25

v// / /. *,r/ w ^ «

EmSdVERESS

Cultura efectuării prompte a plăţilor trebuie impusă şi statului, ceea ce este de asemenea ţn vizorul aceste directive. în general, autorităţile publice beneficiază de venituri mai sigure, mai P.reviziMe şi mai continue decât întreprinderile. în plus, multe autorităţi publice pot obţine finanţa re jjijcorid lt ulm a i avantajoase decât întreprinderile. în acelaşi timp, în comparaţie cu întreprinderile, autorităţile publice depind mai puţin de edificarea unor relaţii comerciale stabile pentru a-şi realiza obiectivele. Termenele de plată lungi şi efectuarea cu întârziere a plăţilorde către autorităţile publice pentru bunuri şi servicii generează costuri nejustificate pentru întreprinderi.122)

în general, directiva, chiar dacă intervine în domeniul libertăţii contractuale, face aceastăintervenţie în mod argumentat, în scopul prevenirii şi descurajării prin costuri ridicate a întârzierii plăţilor.

Legea nr. 72/2013 însă creează un nou regim jurid ic al dobânzilor, aplicabil contractelor încheiate între profesionişti şi celor încheiate între profesionişti şi autorităţi contractante.)23) în condiţii de monism asumat şi declarat al dreptului privat, ne confruntăm din nou cu o reînviere a com ercialităţii. Recunoaşterea caracteristicilor specifice a raporturilor juridice profesionale este ceva normal, şi, în opinia noastră, nici nu contravine abordării moniste a dreptului privat. Caracteristicile specifice ale anum itor raporturi juridice pot fi recunoscute şi în condiţiile monismului dreptului privat, dacă abordăm monismul cu pragmatismul necesar.

Legea nr. 72/2013 stabileşte termene de plată şi de curgere a dobânzilor. De exemplu, în cazul contractelor încheiate între profesionişti (art. 3-5 din Legea nr. 72/2013), dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge de la următoarele termene:

a) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asem enea cereri echivalente de plată;

b) dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară prim irii bunurilor sau prestării serviciilor, după 30 de zile ca lendaristice de la recepţiamărfurilor sau prestarea serviciilor;

c) dacă legea sau contractu l stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare, permiţând certificarea conform ităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori cererea echivalentă de plată la data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date, după 30 de zile calendaristice de la această dată .[24)

De asemenea, conform acestei legi, în raporturile dintre profesionişti, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de plată mai mare, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă. Părţile pot conveni efectuarea plăţii în m od eşalonat, în acest caz, dobânzile penalizatoare şi celelalte despăgubiri prevăzute de prezenta lege se calculează prin raportare la suma scadentă.

^ A se vedea pct. (23) din preambulul directivei.f23j Nu sunt incluse în sfera de aplicare a legii creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi creanţele ce fac obiectul unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei înţelegeri încheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societăţi şi nici contractele încheiate între profesionişti şi

[ consumatori.

| I24) Procedura de recepţie sau verificare prevăzută la alin. (3) lit. c) nu poate depăşi 30 de zile calendaristice de la data| recepţiei bunurilor sau prestării serviciilor. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen mai mare de 30 de zileţ calendaristice, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă.

I ,l 26|PANDECTEIE ROMÂNE NR. 9/2015 DOCTRINĂ

Legea interzice conv Orice clauză prin car absolută.

Această lege stabile autorităţi contracta

Inovaţia însă nu o momentului din ca prevederile art. 12 < care se stabileşte î dobânzii pentru pis Astfel, noţiunea de calificând anumite

Este vorba despre legiuitorului a fost morală, în final, pi protejare a interes conform legii, inst

a) abaterile grav publice sau bu

b) nerespectareac) natura bunurild) neprevederea

potrivit prezeie) poziţia domin

din Legea n r .'

în consecinţă, abi de derogare, care

Intervenţia legiui nr. 72/2013, te x prezum ţie irefraj

Conform legii, si expuse mai sus:

a) exclud posil inferioare d<

b) fixează o obc) prevăd un t<d) fixează, în c

mare decât

™ A se vedea Lege republicată In M. C


Legea interzice convenţiile prin care părţile ar conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii.Orice clauză prin care se stipulează un termen de emitere/primire a facturii este lovită de nulitate absolută.

Această lege stabileşte term ene similare şi în cazul contractelor încheiate între profesionişti şi autorităţi contractante (art. 6-8 din Legea nr. 72/2013).

Inovaţia însă nu constă în stabilirea anum itor term ene de plată şi determ inarea legală a momentului din care trebuie calculate dobânzile penalizatoare. Noutatea este reprezentată de prevederile art. 12 din Legea nr. 72/2013, care stabilesc că practica sau clauza contractuală prin care se stabileşte în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, term enul de plată, nivelul dobânzTTpentrLr plata întârziată sau al dauneloM nterese suplimentare este considerată abuzivă. Astfel, noţiunea de clauză abuzivă se extinde dincolo de domeniul dreptului consumaţiei'25', legea calificând anumite clauze contractuale~din contracte profesionale ca şi abuzive.

Este vorba despre o m ăsură specifică de protecţie a creditorului. Dacă preocuparea centrală a legiuitorului a fost şi este protejarea debitorului, mai ales în condiţiile de criză econom ică şi criză morală, în final, printr-un act norm ativ având sorginte europeană, intervin şi considerente de protejare a intereselor creditorilor. în determinarea caracterului abuziv al unei clauze sau practici, conform legii, instanţa ţine cont de toate circum stanţele cauzei, în special de:

a) abaterile grave de la practicile statornicite între părţi sau de la uzanţele conform e ordinii publice sau bunelor moravuri;

b) nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligenţă în executarea obligaţiilor;c) natura bunurilor sau serviciilor;d) neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii,

potrivit prezentei legi; • •' ' •'e) poziţia dominantă a cocontractantului în raport cu o întreprindere mică sau mijlocie (art. 13

din Legea nr. 72/2013).

în consecinţă, abaterea de la termenele de plată sau de la rata dobânzii necesită motive obiective de derogare, care, mai mult, trebuie prevăzute expres şi explicate în contract.

Intervenţia legiuitorului în aceste contracte este şi mai energică prin prevederile art. 14 din Legea nr. 72/2013, text care califică expres anumite clauze ca având caracter abuziv, introducând o prezumţie irefragabilă, absolută în acest sens.

Conform legii, sunt calificate ca abuzive, nefiind necesară verificarea existenţei circumstanţelor expuse mai sus sau a altor circumstanţe specifice cauzei, clauzele contractuale care:

a) exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau stabilesc dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare;

b) fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor,c) prevăd un termen mai mare de la care creanţa produce dobânzi decât cel prevăzut de lege;d) fixează, în contractele dintre profesionişti şi autorităţi contractante, un termen de plată mai

mare decât cel prevăzut de lege;

r® A se vedea Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în M. Of. nr. 543 din 3 august 2012.

DOCTRINA PANDECTELE ROMÂNE NR. 9/2015 |27

EmSdVERESSr**

elimină posibilitatea plăţii de daune-interese suplimentare; stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.

Prin art. 14 lit. a) din Legea nr. 72/2013 se impune faptic obligativitatea dobânzii penalizatoare convenţionale, la un nivel cel puţin egal cu dobânda legală penalizatoare.

Art. 14 lit. b) din Legea nr. 72/2013 exclude posibilitatea de a condiţiona curgerea dobânzii penalizatoare de punerea în întârziere a debitorului. Suntem în prezenţa unei situaţii asemănătoare celei create fostul text al art. 1017 alin. (4) C. pr. civ. (analizat mai sus, în prezent abrogat). Şi în această situaţie, prevederile art. 1523 alin. (2) lit. d) C. civ., care stabilesc că debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, normă cu caracter dispozitiv, se transformă practic în normă imperativă. Regula are o sferă de cuprindere bine determinată, fiind aplicabilă tuturor contractelor încheiate între profesionişti şi celor încheiate între profesionişti şi autorităţi contractante.

Art. 14 lit. c) din Legea nr. 72/2013 elimină posibilitatea părţilor contractante de a stabili data de la care începe să curgă dobânda, dacă astfel s-ar amâna începutul curgerii dobânzii.

Sancţiunea aplicabilă în cazul acestor clauze abuzive este prevăzută expres de lege: nulitatea absolută (art. 15 din Legea nr. 72/2013), protecţia creditorilor fiind transformat într-un scop de interes public.

AspecexeculactuluLegii nadminfiscală

Lect. univ.Universitatea Facultatea de

6§ Concluzii privind reglementarea actuală a dobânzilor în dreptul privat român

Prin acte normative adoptate ulterior intrării în vigoare a Codului civil, s-a dezintegrat reglementarea legală a dobânzii. Dacă Codul civil realizează o abordare închegată, unitară sub aspect conceptual şi terminologic, actele ulterioare se adoptă ca şi cum nu ar exista o reglementare deja consacrată în materie de dobânzi prin prevederile Codului civil şi nu ar exista o cerinţă absolută de integrare a prevederilor diferitelor acte normative într-o concepţie unitară, impusă de cerinţa securităţii juridice.

Nu am avut pretenţia de a epuiza tematica dobânzilor, nici măcar aceea de a da un răspuns definitiv la toate problemele ridicate. Ceea ce rezultă din cele expuse este că reglementarea dobânzii în momentul actual în dreptul privat român nu este prea reuşită şi necesită în continuare a fi reformată. Sub acest aspect, este nevoie de o regândire unitară a instituţiei dobânzii, având în vedere toate actele normative care cuprind norme privind dobânzile. Este nevoie de o corelare adecvată, unitate terminologică şi de concepţie, de conturarea unui regim juridic unitar, având în vedere scopul final al eficienţei şi clarităţii normelor juridice, cerinţe necesare şi indispensabile într-un stat de drept.

28 | PAlfeţCTEţE ROMÂNE InnrTPiMA

Documents

Probleme Actuale Privind Dobanda Penalizatoare - Veress